Sunteți pe pagina 1din 22

MATERIALE FOLOSITE IN PICTURA Cerneala, Tusul, Sepi a este un colorant solubil in apa, de culoare cafenie, extras din viscerele

molustei marine cu acelasi nume sau preparat pe cale artificiala), Acuarelele, Tempera reprezinta un set de culori solubile in apa, Guasa reprezinta tot culori solubile in apa, Pastelul e un baton colorat, asemanator unei crete presate, facut din pigmenti naturali amestecati, in asocierea gumei arabice, cu talc, Culorile de ulei. Acest set de culori isi subtiaza pasta prin amestecul lor pe paleta cu ulei de in fiert, Culorile de ulei se impart la randul lor in culori decorative si culori extrafine, Culorile acrilice ca: Neocolor, Cyberlux, Lumen, Tutocolor, Stabilcolor, Ceramik, Lastex etc. Privind instrumentele cu care lucreaza pictorii profesionisti observam ca pe langa trusa dotata cu necesarul de culori si pensule, artistul mai are paleta pe care-si prepara nuantele si tonurile culorilor, cutitul de paleta si sevaletul pe care-si tine imobila, la nivelul ochilor, panza ori cartonul.
materiale de lucru specifice : creioane colorate, acuarele, pensule, hrtie tehnica n creion, acuarel, gua, carioca, tempera, creioane cerate, etc

LINIA, PUNCTUL, FORMA SI CULOAREA PRINCIPALE DE LIMBAJ ARTISTICO - PLASTIC III.1.PUNCTUL PLASTIC

ELEMENTE

Linia, punctul, forma si culoarea reprezinta elementele unui limbaj metaforic care prin limbajul lor specific definesc expresia compozitiei. Familiarizarea treptata a copiilor cu unele elemente de limbaj plastic este principalul mijloc de formare a viitoarei lor culturi artistice, si prin aceasta , de realizare a educatiei lor estetice. Punctul , cel mai simplu element de limbaj plastic ,alaturi de linie si forma au fost cele mai simple si directe mijloace de comunicare vizuala . In pictura,punctul rezultat din simplul contact al unui instrument cu suportul devine material cu o anumita marime. Notiunea de "punct" poate capata multiple intelesuri datorita diversitatii domeniilor in care el este utilizal: in acceptie geometrica, punctul este figura geometrica care nu are nici o dimensiune; in pictura, in grafica, in sculptura etc., punctul este pata, amprenta sau tusa minuscula, exact cat poate fi urma cea mai mica a instrumentului cu care se lucreaza (pensula, pix,pana); punctul se poate constitui prin repetare in forme abstracte sau figurale, poate capata aspect structural sau numai ornamental, decorativ;

in asociere cu linia si pata (el insusi devenind uneori pata) punctul capata noi valente expresive printre care si una spatiala, adica sugerarea apropieri si departarii, a plinului sau a golului, etc.; Efectul spatial al punctului se realizeaza prin diferentieri de: marime -se imparte in cinci categorii: foarte mica, mica,medie, mare si foarte mare ; distanta - mai aglomerate sau mai dispersate; stralucire - viu colorate sau grizate; luminozitate - luminoase sau degradate; sens - dispuse drept sau curb, orizontal sau oblic etc.; Metode de obtinere a diferitelor puncte:

In artele plastice, punctul se obtine prin procedee tehnice diverse: Pulverizarea consta in imprastierea pe suport a culorii in stare lichida, cu ajutorul pulverizatorului, stropii rezultati se prezinta sub forma de puncte fine, de dimensiuni apropiate. Stropirea poate fi efectuata cu diverse instrumente: stilou, pensula, periuta de dinti, etc. punctele efectuate pot fi diferite ca forma si marime. In ambele cazuri, suportul poate fi umed sau uscat.
STROPIRE PE SUPORT USCAT STROPIRE PE SUPORT UMED

Colajul ofera posibilitatea obtinerii unor puncte diverse, ca forma si marime - prin ruperea in mod spontan a hartiei in mici bucatele - sau egale prin taierea sau cu preduceaua ori cu perforatorul.
COLAJ

Cu sablonul putem desena puncte avand aceeasi forma si aceeasi dimensiune. 757b15h Amprenta reprezinta urma lasata de un obiect prin apasare pe o suprafata. Apasand cu varful creionului, al penitei ori al pixului, vom obtine puncte fine, aproximativ egale ca marime. Daca folosim varful pensulei, capatul neascutit al creionului sau chiar varful degetelor - dupa ce au fost impregnate in culoare - punctele rezultate pe suprafata hartiei vor fi mai mari si diferite ca forma si dimensiune. 757b15h
AMPRENTE

Marind sau micsorand dimensiunile punctelor, in cadrul aceluiasi suport se poate sugera apropierea sau departarea.
FRANCO BOCCHI " FLOAREA SOARELUI"(PUNCTUL EFECTUL APROPIAT - DEPARTAT)

Daca se coreleaza culoarea cu marimea, efectul de spatialitate se amplifica. In acest mod se pot sugera efectele greu-usor, sus-jos: puncte mari, inchise, grele in partea de jos a suportului, iar in cea de sus puncte mici, usoare, deschise la culoare. Dupa modul in care sunt dispuse pe suport, punctele pot sa exprime: ordine - dezordine;
DEZORDINE

- aglomerat - aerat;
CARL HOLTY "CALIOPI" (EFECTUL AGLOMERAT -AERAT)

static - dinamic, etc.

Inca de la clasa I ,in orele in care am urmarit familizarea cu materialele si disciplina de lucru am introdus deja(fara ca elevii sa stie) trei elemente de limbaj plastic -punct,linie,forma. In activitatea mea am pornit,la clasele mici de la exercitii -joc de aplicare de puncte de diverse marimi,forme,culori,apoi am trecut la realizarea unor desene in cald-rece (Cer instelat,Cartierul -noaptea) ,am abordat termenii de aerat,aglomerat,grupat si dispersat realizand desene ,fie in culori calde ,fie in culori reci(Flori de camp,Lanul de grau)

III.2.LINIA PLASTICA
In desenul artistic, alaturi de punct, forma si culoare, se foloseste linia ca element de limbaj plastic. Tratata in acest mod, linia ia nastere dintr-un punct care "pleaca la plimbare". Este deci un punct in deplasare si devine mijloc de comunicare a afectivitatii si gandirii umane. Ea sugereaza ideea de forma si spatiu prin valoare (intensitatea culorii sau a liniei de la intens la transparent), modulare (de la subtire la gros) si miscare. Linia capata inteles si grai atunci cand o privim din toate punctele de vedere: forma, orientare, grosime si chiar culoare.

LINIA PLASTICA - ductul - definita conventional ca fiind un punct in deplasare, poseda ca si acesta aceleasi stari potentiala, explozive si spatiale. Se prezinta in diferite ipostaze: linie de orizont ; linie de ochire ; linie de tramvai ; linie de cale ferata ; linie de granita ; linie electrica ; linie gradata ; linie telefonica ; linie aeriana etc. In scriere, in geometrie, in desen tehnic sau in alte reprezentari grafice, linia are aspect diferit. In desenul artistic, alaturi de punct, forma si culoare, se foloseste ca element de limbaj plastic, linia modulata, a carei grosime este variabila. Liniile subtiri pot reda zonele luminate, colorile deschise si materialele fine, usoare, iar cele groase sunt folosite pentru redarea unei umbre, culorilor intunecate si materialelor grele.

Dupa forma lor liniile pot fi: subtiri - groase;


PAUL KLEE DESEN (LINII SUBTIRI SI LINII GROASE)

LINII CONTINUE

continue - intrerupte;
LINII INTRERUPTE

Ca sens,ca directie, liniile pot fi: curbe ;


ORNAMENT POPULAR DIN METAL(LINIE CURBA)

- frante ;

CRESTATURI (LINIE FRANTA)

- drepte ; Atat liniile frante cat si cele curbe pot fi deschise sau inchise. In functie de pozitia lor pe suport, distingem linii: o orizontale o verticale
PATRICIU MATEESCU PESCARII (LINII VERTICALE SI ORIZONTALE)

o oblice
LINII OBLICE (ALTERNANTA)

La clasa a II-a am introdus ,pe langa instrumentele cunoscute, creta sub forma de baton atragandu-le atentia ca vor putea obtine ,cu aceasta ,atat linii subtiri ,cat ti linii groase si ca fiecare bucatica de creta rupta poate fi folosita si ca in functie de apasarea ei pe hartie se pot obtine cateva valori ale aceleiasi culori. In orele urmatoare folosind jocul "Ce pot face instrumentele noastre" elevii au trasat linii mai groase,mai subtiri,cu pensula, cu creionul, cu betisorul ,distantate sau apropiate, curbe sau frante, ascendente sau descendente, intersectate sau nu. La clasele mai mari s-au realizat cu ajutorul liniilor, fructe si flori, animale si pasari, combinand, dupa dorinta liniile frante, curbe, ascendente, descendente, groase, subtiri, continui sau intrerupte, separate sau suprapuse.

III. 3. FORMA PLASTICA


Forma este conturul unui corp, silueta, chipul unei fapturi; in general, ea reprezinta aspectul exterior, infatisarea sub care se prezinta orice lucru din natura. Formele create de natura sunt de numite forme naturale sau forme materiale. CONSTANTIN BRANCUSI "GANDITORUL"CERAMICA (FORMA PLASTICA) "DOMNISOARA POGANNY"(FORMA PLASTICA)

ANDY WARHOL " MARYLIN MONROE"MATERIALE FORMA PLASTICA

ALPII FOTOGRAFIE DIN SATELIT-FORME

forma = semn, forma = culoare forma totala = compozitie

- forma elaborata = forma creata, fie pe baza a numeroase sugestii naturale, abstrasa prin observarea atenta a naturii si confruntata cu alte forme: fie prin prelucrarea unei forme spontane, in ambele variante transfigurarea facandu-se pentru un anumit context spatial, compozitional. Forma plastica plana poate fi denumita forma spontana si se poate realiza prin: fuzionare, curgere libera, stropire fortata, scurgere aderenta, dirijarea jetului de aer, sfoara colorata, monotipia, etc. Fuzionarea este un amestec care se realizeaza intre pete sau linii umede relativ spontane, fara a folosi relativ pensula. Termenul de fuzionare

este greu pentru elevii mici si de aceea se va inlocui cu cel de imprastiere ,risipire a culorilor,fie la limita dintre ele ,fie in toata masa lor.
"PORTRET"- FUZIONARE

Curgerea libera se relizeza prin depunerea culorii bine fluidizate pe suportul umed sau uscat, HANS HOFFMANN "PRIMAVARA"- CURGERE LIBERA

Stropirea fortata se poate face pe suport umed sau uscat, cu orice fel de instrument: pensula, tocul, periuta de dinti etc. Scurgerea aderenta se realizeaza prin dirijarea culorii fluidizate, depuse pe suport, schimband pazitia acestuia,in diferite sensuri. Operatia se poate repeta de mai multe ori, cu diverse culori, urmarindu-se chiar suprapunerea urmelor de culoare.
"PERSONAJ ROSU" - SCURGERE ADERENTA

Dirijarea jetului de aer consta in suflarea culorii fluidizate depusa pe suport in diferite sensuri, liber sau folosind unele obiecte aflate la indemana: un pai, un tub de plastic sau cauciuc etc.
DIRIJAREA JETULUI DE AER "COMPOZITIE"

Sfoara colorata este un procedeu in care se foloseste o bucata de sfoara, imbibata in culoare care se aaseaza pe o hartie, ce se va plia, avand grija sa se lase afara un capat al sforii. In timp ce se preseaza hartia cu o mana, cu cealalta se trage de capatul sforii ramas liber, pana cand acesta va iesi dintre filele hartiei. Desfacand foaia se va observa forma obtinuta.
"DRESOR" - SFOARA COLORATA

Monotipia se relizeaza pe hartie alba sau colorata de preferinta lucioasa, pe care se aseaza una sau mai multe pete de culoare, cat mai grupate. Se pliaza hartia peste ele si se preseza. Dupa desfacerea foii va rezulta o imagine a carei forma si intindere depind de cantitatea de culoare folosita si de sensul de apasare.
TIGRU CU OCHI ALBASTRI (FORMA MONOTIP SIMETRICA) INGER PORTOCALIU (FORMA MONOTIP

"origami", cuvant de origine japoneza care inseamna "arta plierii hartiei".acest procedeu evidentiaza forma spatiala
DAN BANCILA "CORPURI SPATIALE"- STICLA FORMA SPATIALA

ORIGAMI - FORME COMPLEXE

III. 4. CULOAREA Din cele mai vechi timpuri, oamenii au fost atrasi de culori si de tainele acestora, deoarece existenta noastra nu poate fi conceputa fara ambianta colorata a lucrurilor care ne inconjoara. Culoarea dezvolta primele forme ale personalitatii si emotivitatii omului, ii stimuleaza spiritul creator si exercita o deosebita influenta asupra sa, provocandu-i diferite stari psihice, impresii si
sentimente. Notiunea de culoare apare numai atunci cand exista lumina. Culorile pot fi clasificate in: culori primare (de baza) : rosu (R ), galben (G), albastru (A). Ne arde in inimi de foc" , culori binare de gradul I (rezultate din amestecul culorilor primare, doua cate doua): R+G= oranj ( O), G+A= verde(V), R+A= violet (Vi);

culori binare de gradul II: amestecul unei culori primare cu una din culorile vecine binare de gradul I (ex R+O=rosu aprins) culori tertiare: se obtin prin amestecul culorilor binare de gradul I, doua cate doua (ex. V+O=ocru , O+Vi=maro-roscat;

obtinerea si cunoasterea culorilor binare. .De exemplu ,pentru obtinerea culorii verde am folosit povestea: "A fost odata,cand Pamantul nu era decat o intindere imensa de apa albastra ce se oglindea in cerul azuriu,a fost odata o apa care era imparatia unei zane rele-Marea-Albastra,ce domnea peste intinderile albastre ,fara ca cineva s-o supere.Aceasta pana intr-o zi ,cand pe cerul azuriu a aparut un mic punct galben.Zana cea rea nici macar nu l-a luat in seama ,dar pe zi ce trecea punctul devenea tot mai mare,mai arzator si mai stralucitor.Multi "stropi" din imparatia craiesei Marea-Albastra,nemaiputand suporta rautatea zanei,se faceau nevazuti si urcau spre cer,infratindu-se cu imparatul cel nou:regele Soare-Galbior.Vazanduse astfel tradata ,craiasa a trimis un credincios sa rapeasca pe regele Soare.Furat in timpul somnului,acesta visa ca pluteste in vazduh si se racoreste intr-o apa mare si albastra.Cand s-a trEzit insa,a vazut ca intr-adevar el era cufundat si ferecat in adancul unei ape.Neputandu-se misca a trimis in raze stralucitoare in toata inparatia Marii-Albastre,schimband astfel culoarea acestei imparatii. culori complementare: sunt culori asezate pe cercul cromatic pe acelasi diametru. Galben este complementar cu violet. Rosu este complementar cu verde. Albastru este complementar cu oranj. culori calde: rosu, oranj, galben; "PASARI IN CUIB"- culori calde

culori reci: verde, albastru, violet;


GHEORGHE PETRASCU "PODUL SAN MARTIN" (culori reci)

culoarea cea mai deschisa: galben; culoarea cea mai inchisa: violet; NONCULORILE Nonculorile nu apar in spectrul solar si sunt reprezentate prin alb si negru. THEO VAN DOESBURG "COMPOZITIE"ULEI (NONCULORI)

CULORI LUMINA SECUNDARE

Contraste cromatice 1.Contrastul complementar. Rezulta din alaturarea culorilor complementare, care se cer reciproc. Juxtapuse, isi maresc puterea de stralucire pana la maxim. HENRI MATISSE "TANGER" GRAZIA CANCIULLO "COMPOZITIE" - GAMA R- V GAMA GALBEN - VIOLET

ALFRED SISLEY "BARCA IN TIMPUL INUNDATIEI" - GAMA A - O

2.Contrastul inchis- deschis (clarobscur) se obtine prin alaturarea unor culori cu valori tonale diferite. Acest contrast mai este cunoscut si sub denumirea de perspectiva tonala. 3.Contrastul de calitate rezulta din alaturarea unor culori stralucitoare cu unele stinse. Calitatea unei culori este data de gradul ei de puritate. Culorile se pot tulbura cu alb, negru, gri. 4. Contrastul de cantitate rezulta din alaturarea unor culori ce acopera suprafete de marimi diferite. 5. Contrastul simultan si succesiv are la baza legea complementaritatii si se manifesta atunci cand o culoare pura cere fiziologic culoarea ei complementara. 6. Contrastul culorii in sine apare prin alaturarea unor culori pure, curate. 7. Contrastul cald-rece apare in situatia in care culorile calde sunt alaturate celor reci. ALEXANDRU CIUCUREANU "CAPITE DE FAN"(culori calde in prim plan si culori reci in planul indepartat)

Structura cromatica - ordinea naturala (spectrala) a principalelor culori: ROG VAW si nu ROGVAIW - culori primare (baza, tricromia): spectrale, tricromia spectrala: - rosu vermillon - verde galbui - albastru violet pigmentare, tricromia pigmentara: - rosu magenta (un rosu purpuriu) - galben primar - albastru verzui - culori secundare(binare): spectrale: - galben(din rosu vermillon + albastru violaceu) = " jaune " - violet magenta (din rosu vermillon + albastru violaceu) = "pourpre" - albastru verzui (din verde galbui + albastru violaceu) = "bleu cyan" pigmentare: - ranj (R+G) sau "rouge (pourpre + jaune)" - verde(A+G) sau "vert(jaune+bleu cyan)" - violet(R+A) sau "bleu fonce bleu cyan+pourpre" - culori calde si reci: cele doua grupe termodinamice principale, ROG si VAW, dau echilibrul spectrului si stau la baza echilibrului perceptiei vizuale - culori semene: vecine in spectru, inrudite natural(ex.: rosu si orange sau rosu si violet etc.) sau prin analogie (actiune de apropriere a contrariilor), ex.: rosu racit usor cu albastru sau cu violet si albastru incalzit usor ci violet sau cu rosu.

culori complementare(perechi principale): culori lumina complementare: - galben si albastru violaceu("bleu fonce") - albastru verzui ultramarin ("bleu cyan") si oranj(rosu vermillon, "rouge") - rosu purpuriu("pourpre") si verde culori pigment complementare: - albastru violaceu si galben - oranj si albastru verzui - verde si rosu purpuriu("pourpre") Opusul rosului este verdele.
Nuanarea spre o culoare (amestecul unei culori n cantitate mai mare cu celelalte

culori din stea); tonuri ale nuanelor obinute

Culorile calde se obtin cu portocaliu, rosu si galben sau combinatii ale acestora. Culorile reci, precum albastru, verde si violet deschis, au abilitatea de a calma sau alina.
un portret este un "proces" ce cuprinde mai multe etape. Materiale necesare: - Hartie pentru schita sau desen 21x29 sau 30x42cm - Creion HB si B cu mina de grafit - Guma paine

Pasul 1 in desenarea portretului


Se incepe cu desenarea unei forme ovale sau a uneia tip ou. O linie longitudinala ce taie forma ovala de la jumatate va indica locul unde vor fi desenati ochii. Aceasta linie va ajuta la pozitionarea ochilor in linie dreapta, caci exista riscul la incepatori de a-i incrucisa daca sunt desenati mai tarziu. Se traseaza o a doua linie la jumatatea distantei intre linia ochilor si barbie - aceasta reprezinta varful nasului. Mai apoi se traseaza o alta linie la jumatatea dintre nas ci barbie, reprezentand linia gurii. In final se traseaza o linie transversala ce va imparti fata simetric si va indica linia gatului. Toate aceste linii trebuiesc trasate usor, pentru a putea fi sterse mai tarziu cu usurinta. In acelasi timp, liniile trebuie sa fie destul de vizibile pentru a nu pierde ghidajul lor.

Proportiile fetei

Pentru a masura perfect si usor proportiile fetei se poate folosi aceasta tehnica a distantei ochilor. Aceasta tehnica a masurarii proportiilor te va ajuta sa intelegi si sa trasezi corect formele fetei. Pentru incepatori, greselile cele mai frecvente constau in desenarea unui nas prea scurt sau prea lung. Linia albastra din ilustratia alaturata reprezinta distanta ochilor. Fiecare forma de migdala albastra reprezinta latime unuia dintre ochi in raport cu fata. Liniile rosii doar delimiteaza si face mai evidente aceste lungimi. Vei observa ca intre cei doi ochi exista o distanta echivalenta cu cea a unui ochi. Totodata, distanta dintre ochi si conturul fetei este egala tot cu lungimea unui ochi. Astfel, putem masura latimea fetei in aproximativ 5 lungimi de ochi. Este o idee foarte buna sa se foloseasca acest instrument al "distantei ochilor" pentru a desena proportiile fetei. In acelasi fel nasul poate fi folosit pentru a masura dinstanta dintre frunte si nas (echivalenta cu lungimea a 3 ochi) sau dintre nas si barbie (egala cu lungimea ochilor, adica 2 lungimi de ochi). Intr-o etapa mai avansata a desenului de portrete vei putea masura aceste proportii doar privind fotografia modelului. Totusi, in fazele de inceput poti desena usor aceste masuratori ce mai apoi vor fi sterse.

Pasul 2 in desenarea portretului


Acum urmeaza construirea formelor principale si a umbrelor. Umbrele sunt indicate usor prin formele parului. Se adauga cateva detalii pe fata. Se sterg doar daca este necesar, dar trebuie tinut cont la liniile sa fie usoare, fine si late. Se traseaza doar formele principale. Schita se confrunta cu manechinul (fotografie sau oglinda) pentru a observa din cand in cand zonele ce au fost desenate stramb). Acest exercitiu va ajuta si la observarea zonelor asimetrice (mereu exista zone desenate mai putin natural, in cazul de fata barbia va trebui corectata mai tarziu; de regula se greseste in desenarea ochilor, nasului sau a obrajilor). Se corecteaza zonele cu probleme si se continua desenul. Trebuie tinut cont de faptul ca orice persoana are unele parti ale fetei usor asimetrice. Nicio persoana nu are trasaturi perfecte si uniforme. De fapt, aceste iregularitati se pot observa mult mai usor daca se intoarce o fotografie a fetei lor invers.Cu toate acestea, trebuie facuta distinctia intre asimetriile fetei si un desen stramb. Inainte de a trece la adaugarea de tonuri mai inchise se verifica respectarea proportiilor de baza. Se foloseste metoda distantei ochilor pentru a masura si verifica proportiile. Este mult mai usor sa se corecteze si sa se stearga greselile majore acum, decat mai tarziu cand vor fi deja adaugate detalii si tonuri inchise.

Pasul 3 in desenarea portretului


Cand te-ai decis asupra proportiilor si acestea sunt trasate clar, poti incepe definirea trasaturilor portretului. Se sterg liniile trasate la inceput ce au ajutat la alinierea formelor, dar si liniile libere ce te-au ajutat la crearea structurii fetei. Poti incepe prin adaugarea de detalii ochilor, nasului si a gurii. Incepe prin a desena pupila ochiului, detaliile in jurul buzelor si narilor si asa mai departe. Finiseaza umbrele fetei. Nu te descuraja de liniile ce nu redau portretului unitate intrucat acestea se pot sterge si re-trasa. Cand doresti sa luminezi sau sa controlezi o zona, incearca sa o stergi prin miscari de tamponare. Este indicat sa stergi usor si nu prin miscari intense si precise.

Trebuie sa nu pierzi din vedere imaginea modelului, fie prind fotografia sau oglinda. Acest ghidaj este esential, mai ales in cazul acestui portret privit din fata. Este foarte usor sa incalci granita proportiilor si sa evidentiezi inutil anumite trasaturi. Daca intampini anumite probleme intr-o anumita zona a desenului nu te descuraja. Incearca sa iei o pauza si apoi revino asupra lucrarii cu un alt aer mai degajat.

Umbre si tonalitati
Ilustratia alaturata exemplifica tehnica hasurii incrucisate. Este una dintre cele mai utilizate tehnici de hasurare atat in desenul in creion cat si cerneala. Liniile subtiri "hasurate" sunt folosite pentru a simula umbre sau tonuri inchise. Pentru a obtine umbre, artistul trebuie sa foloseasca si alte mijloace, nu doar hasura. Tipul de linii folosit, tehnica si formele umbrite cantaresc la fel de mult in obtinerea unui rezultat optim. In lateral sunt prezentate doua cilindre. Cel de deasupra este desenat in ceea ce se numeste "linii de contur". Cilindrul de desubt foloseste aleator linii de hasura incrucisata. Ambele linii sunt folosite pentru a reda un efect tridimensional. Care dintre cele doua tehnici are un impact mai mare? Ambele forme de cilindru arata bine, dar cilindrul din pozitia superioara reda mult mai bine ideea de cilindru, pentru ca liniile "contur" il inconjoara, punand accent pe rotunjimea sa. Cu toate ca chiar si cilindrul din partea inferioara are aspect tridimensional, liniile de pe suprafat sa sugereaza mai mult o tonalitate decat volum. Tot ceea ce hasura incrucisata poata sa redea sunt zone in umbra, deschise sau medii. In desen, efectul de umbra si adancime poate fi redat si de intensitatea nuantei, dar efectul de de volum este sugerat doar de catre liniile contur. Acest lucru nu inseamna implicit ca toate desene trebuie sa contina linii contur. Fiecare artist va intrebuinta tehnica ce ii este mai apropiata de la puncte, linii aleatoare etc. Totusi, se recomanda folosirea de linii contur in crearea de portrete intrucat dau viata subiectului. Inca un exemplu ce ilustreaza deosebirea dintre efectul liniilor hasura in cruce si liniilor contur. Liniile hasura din desenul de deasupra confera o indicatie asupra tonalitatii, aplatizandu-le in acelasi timp. Concomitent, desenul de desubt ce foloseste linii contur redau adancimea si volumul formelor. Iata doua exemple ce ilustreaza crearea de umbre pe portret. Pozitionarea sursei de lumina dicteaza directa umbrelor: sub nas, barbie, buza de jos sau intreaga jumatate a fetei. Umbrele adauga multa greutate desenului. Nu numai ca sunt raspunzatoare pentru gravitate si realism, dar pot imprima si o anumita atitudine subiectului. Pentru incepatori, pentru a sesiza zonele in umbra, se poate privi modelul cu ochii intre deschizi. Astfel vor fi vizibile partile in umbra, ce vor trebui accentuate. Pentru a explica tehnica aplicarii umbrelor ne putem folosi de aceasta ilustratie alaturata, de dimensiuni mari. Umbra poate fi descompusa in 5 tonuri de baza, de la negru pana la griuri inchise, medii, griuri deschise si alb. Fiecare dintre acestea sunt reprezentate in portret si va trebui sa le identificam pentru a le intelege si intrebuinta corect.

O mare parte a umbrelor va depinde de "tonalitatea" lucrarii. Daca desenezi un portret ce este predominant plasat in umbra, atunci se vor folosi tonuri inchise de gri. In caz contrar (portrete pastelate si atenuate) se vor folosi mai putine nuante de negru si mai multe griuri deschise. Cu toate acestea, majoritatea portretelor pastreaza un echilibru intre tonurile inchise si cele deschise. Aplicarea umbrelor si mai ales a negrului se realizeaza de regula in finalul lucrarii. Totusi, o greseala frecventa printre incepatori consta in evitarea adaugarii de tonuri inchise, chiar daca este necesar.

Ilustratia alaturata evidentiaza zonele inchise ale acestui portret in creion. Dupa cum se vede, in partea inchisa a fetei predomina aceste tonuri inchise. Coltul gurii, pupila, si nara din umbra (partea dreapta), zona de sub barbie si sprancenele - sunt toate intunecate. Tonurile inchise sunt folosite adesea ca accente. Multe portrete nu contin astfel de suprafete in exces, dar atunci cand acestea exista ele trebuiesc evidentiate folosind negru. Este vorba de negru, nu de gri mediu. La finalul lucrarii se pot adauga aceste tuse de negru care sa evidentieze accentele de umbra. Se folosesc creioanele cu mina moale 2B si 3B. Daca subiectul are parul negru, atunci se va folosi negru si nu gri! Pupilele sunt adesea negre, cu exceptia celor din portretele palide, pastelate. Pentru a obtine aceste zone inchise cu ajutorul creionului se folosesc mine moi (2B si 3B). Peste acestea se foloseste grafit astfel incat zona sa devina cu adevart neagra. Umbrele medii sunt frecvent folosite in portrete, in special in umbrele pe apar pe suprafate fetei. Sunt destul de inchise, dar nu foarte inchise pentru a fi confundate cu zonele negre. In acest model sunt indicate zonele din partea dreapta a fetei: sub spranceana, globul ocular, in jurul gurii si a nasului etc. Este foarte important sa se obtina intensitatea corecta a umbrelor medii. Acestea se traseaza spre finalul desenului, folosind mine destul de moi, precum 2B si B. Daca simti ca ai intunecat prea tare zona, atunci se estompeaza intensitatea umbrei cu ajutorul unei gume paine, prin miscari de tamponare. Umbrele medii sunt adesea o piatra de incercare pentru incepatori, intrucat acestia folosesc tonuri inchise si negru pentru a aplica umbrele. Griurile medii realizeaza tranzitia dintre zonele aspre, intunecate catre suprafetele voluminoase. Confera desenului un aspect unitar si natural. Umbrele subtile si deschise sunt desea ignorate de catre incepatori. Cu toate acestea, umbrele deschise incorporeaza o abundenta de detalii, conferind portretului un aspect mult mai realistic si natural. Pentru cei ce sunt obisnuiti cu trasarea unor linii aspre, umbrele deschise se pot obtine prin estomparea realizata cu guma paine sau estompa de hartie. Cuvantul cheie al umbrelor deschise este subtilitate. In acest portret griurile subtile ajuta la formarea unei suprafete de tranzitie si totodata formeaza forme rotunjite. Spre exemplu, rotunjimea varfului nasului, a muschiului gatului, a barbiei si a fruntii sunt puse in evidenta. Pentru a fi cat mai natural, potretul poate descrie si riduri usoare sau umbra "ora 5".

Realizarea unui portret realist

Pentru a crea un portret realist trebuie controlate foarte bine umbrele. Practic, totul este un joc al liniilor de hasura si a umbrelor. Necesarul de materiale pentru un portret rrealist consta in: - carton Bristol, cu suprafata neteda (este important ca suprafata hartiei sa fie fina si sa nu aiba textura) - mina de carbune B sau 2B si HB (un creion obisnuit este suficient, atat timp cat este ascutit foarte bine) - guma paine (de nepretuit in obtinerea unor astfel de lucrari, pentru ca dimineaza din intensitatea tonalitatilor si sterge delicat greselile) Pentru a evita murdarirea suprafetei de desen se recomanda asezarea unei hartiei sub podul palmei ce deseneaza. Optional se poate folosi si hartie de copiat pentru a obtine un contur perfect al subiectului. Initial se incepe cu o schita preliminara, trasata in linii fine, ce pot fi sterse cu usurinta. Cand portretul capata contur se pot adauga detalii si umbre. Mereu se verifica desenul cu modelul. Pentru a deschide anumite zone se foloseste guma pain, prin miscari de tamponare. In acest fel nu se pierde din calitatea tuselor de creion, nici a hartiei, ba chiar mai mult, liniile difuzeaza. Pentru a adauga detalii foarte fine se foloseste o mina extrem de bine ascutita. Detaliu - ochi. Toate liniile de creion sunt hasuri incrucisate, nu sunt nici sterse nici mazgalite. Aceste linii curate pastreaza portretul intact, conferind un aer taios, realistic. Detaliile fine sunt mult mai usor de controlat decat liniile ample, ce sfarsesc prin a fi miste magzalituri. Liniile foarte fine ale hasurii in cruce dau efectul unei fotografii realiste, cu atat mai mult cu cat portretul este privit de la distanta. Daca liniile contur sunt folosite impreuna cu hasura incrucisata, atunci va aparea un efect tridimensional sugestiv.

Materiale folosite in arta plastica: tuburi, pastile, carioca, pastel, plastilina, hartie colorata tehnicile specifice :acuarela, tempera, guasa, colaj si mixta, modelaj.