Sunteți pe pagina 1din 457

Motto:

Cel ce vrea sa dea sfaturi în probleme financiare


trebuie sa cunoasca RESURSELE CETATII,
natura si marimea lor, pentru a adauga pe cele ce
lipsesc si a mari pe cele neîndestulatoare; de
asemenea, trebuie sa cunoasca CHELTUIELILE
CETATII, pentru a suprima pe cele inutile si a
micsora pe cele excesive.

ARISTOTEL
INTRODUCERE

Pentru profesia de economist, cunoasterea fenomenului financiar la nivel microeconomic


reprezinta o necesitate de necontestat. Aici se învata ABC-ul activitatii financiar-monetare
concrete si se pun bazele unei gândiri economice ce înglobeaza exigentele repartitiei financiare.
Schimbarile care au loc impun nu numai reconsiderari în comportamentul general al
economistului financiar, în sensul asumarii unor responsabilitati de manager al gestiunii
financiare a firmei, dar si reconsiderari în teoria care sta la baza acestui comportament.
De aceea, manualul de fata este elaborat pe baza unui concept nou privind obtinerea si
gestionarea valorii la nivel de firma, conceptul Teoriei valorii entropie.
Elementele de noutate aduse de aceasta teorie favorizeaza întelegerea fenomenului
financiar din societatea comerciala sau regia autonoma si completeaza responsabilitatile
economistului financiar, acesta devenind un adevarat inginer al valorii; e l proiecteaza atât
dimensiunea valorii, pentru a fi recunoscuta de piata, cât si mecanismele prin care aceasta
valoare se obtine, se repartizeaza si se pastreaza în economie, societate si mediul natural
înconjurator, pe parcursul proceselor de productie-consum-productie.
Fenomenul microfinanciar, prezentat în partea întâi si în partea a doua ale manualului,
ridica multe aspecte interdisciplinare, absolut necesare pentru un economist care doreste sa
înteleaga sistemul întreprinderii si sa comunice într-un limbaj compatibil cu cel folosit de
specialistii din domeniul tehnic care activeaza în aceeasi unitate. Acest mod de tratare, sprijinit de
o metoda de investigare moderna, îl ajuta pe economist sa înteleaga cauzele obiective ale
repartitiei financiare pe care el o realizeaza în cadrul serviciului financiar.
Partea a treia cuprinde metodologia concreta de lucru necesara proiectarii repartitiei
financiare la nivel de firma, repartitie generata de starea de consum în care intra societatea
comerciala sau regia autonoma în mod periodic pentru a se forma, a se refa ce sau pentru a se
dezvolta.
O proiectare similara, fundamentata teoretic si practic, se prezinta în partea a patra a
manualului în legatura cu starea de productie a sistemului întreprindere. Rezultatul acestei
proiectari apare sub forma deciziilor financiare si de trezorerie care dimensioneaza monetar
rezultatele economice ale procesului de productie.
Legaturile financiare si monetare ale firmei cu mediul financia r si bancar sunt abordate în
partea a cincea a manualului. Mutatiile intervenite în modul de lucru al sistemului bancar,
functionarea pietei de capital, extinderea legaturilor cu finantatori straini, aparitia unor raporturi
noi cu proprietarii capitalului social din firma au un impact major asupra meseriei de economist-
financiar. Toate aceste probleme noi sunt abordate sub forma proiectarii fluxurilor financiare ale
firmei cu mediul sau extern.
În sfârsit, partea a sasea este consacrata contributiei pe care economistul financiar trebuie
sa o aiba la conducerea activitatii economice din întreprindere, ca aspect calitativ al exercitarii
meseriei sale, prin fundamentarea financiara a deciziilor economice si prin conducerea firmei prin
bugete.
Manualul face apel la modele si procedee aplicate în munca financiara din alte tari,
valorificând, totodata, experienta întreprinderilor noastre. Textul beneficiaza de numeroase
exemple, iar în cadrul paragrafelor referitoare la Activitati tutoriale se cuprind: un ghid pentru
îndrumarea activitatii de învatare, întrebari recapitulative, teste de autoverificare, exercitii si
studii de caz din practica unor firme straine si românesti, elemente absolut necesare formarii
noilor deprinderi în munca financiara sub influenta schimbarilor din economie .
Convinsi ca manualul va va forma o parte importanta din profesia de economist specializat
în domeniul financiar-monetar, va dorim succes în parcurgerea continutului sau!

Autorul

Bucuresti, 2003
PARTEA ÎNTÂI

GESTIONAREA FINANCIARA A VALORII

Profesia de economist presupune, în primul rând,


conducerea procesului complex de obtinere si gestionare a
valorii. Pentru a realiza acest lucru, la un nivel calitativ
ridicat, economistul trebuie sa înteleaga mecanismul de
ansamblu, dar si procesele intime prin intermediul carora
potentialul existent în mediul natural, în societate si
economie, sub forma de substanta, energie, informatie, se
transforma în valoare si se conserva în produse si servicii.

În al doilea rând, economistul trebuie sa fie un


intermediar corect, echitabil între procesele economice,
sociale si naturale care sunt angajate în mecanismul de
obtinere a valorii. Un comportament incorect poate
deregla atât mecanismul respectiv, cât si întregul angrenaj
natural si social de existenta a speciei umane.

În sfârsit, economistul trebuie sa gestioneze cu


fermitate si eficienta valoarea obtinuta pentru a o repartiza spre beneficiarii din economie, din
societate si din mediul natural, cu gândul la evolutia viitoare a sistemelor participante la
mecanismul valorii.
În cazul economistului financiar, responsabilitatea este amplificata de faptul ca întreaga
sa activitate se desfasoara în legatura cu valoarea: obtinere, dimensionare, repartizare,
vehiculare prin bani, evidentiere, control, crestere, prin gestionarea directa si indirecta a
proceselor angrenate în mecanismul obtinerii si gestionarii valorii.

CUPRINS

Capitolul 1 Mecanismul obtinerii si gestionarii valorii


Capitolul 2 Fenomenul microeconomic
Capitolul 3 Procesele mecanismului de obtinere a valorii
CAPITOLUL 1

MECANISMUL OBTINERII VALORII

CUPRINS
1.1 Teoriile principale asupra valorii
1.2 Teoria valorii bazata pe entropie joasa
1.3 Activitati tutoriale
1.4 Lectura suplimentara

CONCEPTE

Teoria valorii
Teoria valorii bazate pe munca
Teoria valorii bazate pe utilitate
Teoria valorii bazate pe entropia joasa
Paradigmele teoriilor valorii
Entropie pozitiva si negativa
Modelul valorii bazate pe entropie joasa
Sisteme si procese ale valorii
Gestionarea financiara a valorii
Mecanismul obtinerii val orii

1.1 Teoriile principale asupra valorii

Pentru stiinta economica, în general, definirea si cercetarea


conceptului de valoare reprezinta un element esential, valoarea
reprezentând temelia pe care se cladeste edificiul stiintei respective si
mecanismele economice care asigura existenta întregii societati.
”Masina societatii" are drept motor activitatea economica, iar drept
Masina combustibil, valoarea obtinuta prin intermediul unui mecanism
societatii complex.
De aceea, obiectul de studiu pentru cercetarea stiintifica din
domeniul economic este reprezentat de activitatea depusa de om în
scopul obtinerii valorii concentrate în bunurile necesare existentei (vezi
Cadrul 1.1).

Cadrul 1.1

Pentru Paul A. Samuelson, stiinta economica studi aza modul în care ne decidem sa
folosim resursele productive rare cu întrebuintari alternative, pentru realizarea unui scop
prevazut, iar pentru J. K. Galbraith, rolul stiintei economice este sa explice procesul prin care
individul este servit.

Din ambele puncte de vedere, rezulta ca stiinta economica îsi


propune sa cunoasca procesele economice prin care folosim resursele si
prin care individul este servit.
Rezultatele cercetarii stiintifice privind continutul categoriei de
Paradigmele valoare apar sub forma teoriei valorii. Ea cuprinde un numar important
teoriei de adevaruri sau paradigme. Paradigmele unei stiinte stau la baza
valorii constructiilor teoretice si dau sens si orientare comportamentului în
activitatea practica din zona cercetata. Fondul de adevaruri al unei
stiinte poate sa aduca progres în existenta societatii sau sa fie
raspunzator de erorile si ineficienta unei firme, ale unei economii sau
ale unui întreg sistem economico-social.
În istoria stiintei economice s-au evidentiat doua directii importante
în privinta definirii valorii, a precizarii paradigmelor esentiale privind
fenomenul obtinerii valorii în societatea umana:

1. Teoria valorii bazate pe munca (TVM);


2. Teoria valorii bazate pe utilitate (TVU).
Finantele întreprinderii

Prima teorie, TVM, îl are drept deschizator de drumuri pe Aristotel.


În perioada moderna, teoria valorii bazate pe munca i-a avut ca
Parintii sustinatori pe A. Smith, D. Ricardo, K. Marx. Cea de a doua teorie,
teoriilor TVU, a avut drept parinte pe filosoful grec Xenofon; ea a fost apoi
valorii reluata si dezvoltata de economisti ca J. S. Mill, St. Jevons, L. Walras,
C. Menger, J. M. Keynes.
Fiecare gen de teorie a cautat sa precizeze raspunsuri cât mai
convingatoare referitoare la întrebari cum ar fi: Ce este valoarea?,
Care sunt procesele economice care contribuie la obtinerea valorii?,
Ce factori sunt angajati în aceste procese?, Ce legi guverneaza meca-
nismul de obtinere si gestionare a valorii în economie si societate? etc.
Prin raspunsurile date, teoriile privind valoarea au contribuit la
explicarea realitatii si la orientarea activitatii practice pentru o anumita
perioada. Mai devreme sau mai târziu, fiecare din cele doua teorii
principale a intrat în conflict cu realitatea, direct sau prin intermediul
activitatii economice pe care a fundamentat-o. Societatea, bazata pe
principiile teoriilor privind valoarea, a înregistrat regrese si vibratii
Abateri de la periculoase, vibratii premergatoare revolutiilor violente sau de catifea,
realitatea atunci când principiile acestor teorii nu au mai corespuns realitatii aflate
economica în permanenta schimbare.
Ambele teorii sunt vinovate de aparitia si accentuarea problemelor
globale grave cum ar fi: epuizarea resurselor, poluarea grava a Terrei,
distorsiunile economice si sociale din fiecare societate si pe plan
mondial etc.
Întrucât valoarea reprezinta obiectul de lucru al repartitiei financiare
(deci al disciplinei universitare de care ne ocupam în acest manual), nu
ne poate fi indiferent caracterul corect al teoriei economice care
precizeaza ce este si prin ce mecanism se obtine si se gestioneaza
valoarea în economia actuala.
Pornind de la anomaliile tot mai frecvente ale teoriilor economice
O noua privind valoarea, am întreprins o cercetare bazata pe noi principii si
teorie a având la dispozitie contributiile stiintei din domenii care vin în contact
valorii cu procesele prin care se obtine si se gestioneaza valoarea (vezi
Paul Bran, Economica valorii, Editura Economica, Bucuresti, 1995 si
manualul Economica valorii, Editura A.S.E., Bucuresti, 2002). Pe baza
acestei cercetari a rezultat Teoria valorii bazate pe entropie joasa
(TVE).
Mecanismul obtinerii val orii

1.2 Teoria valorii bazate pe entropia joasa

Schimbarea principala produsa în modul de abordare a valorii se


refera la tratarea problematicii obtinerii si gestionarii valorii în cadrul
cel mai larg posibil în baza cunostintelor stiintifice actuale: cadrul
legilor generale ale Naturii.
În primul rând, teoria valorii bazate pe entropia joasa (TVE)
recunoaste ca fundament obiectiv pentru toate procesele angajate în
obtinerea si gestionarea valorii cele mai generale legi ale naturii, legea
conservarii materiei si legea entropiei.
Suprematia Conform primei legi, în natura (deci si în economie si societate,
legilor acestea facând parte din natura, în sensul cel mai larg al acesteia) nimic
naturii nu se pierde, nimic nu se câstiga, totul se transforma! Pentru procesele
economice, ca si pentru cele din mediul natural si societate, rezulta ca
iesirile (rezultatele) sunt totdeauna egale cu intrarile, rezultatele
respective fiind doar transformari ale intrarilor!
Întrucât toate sistemele în care au loc procesele angajate în
obtinerea valorii sunt sisteme deschise (mediu, societate, economie,
firma), atunci ele respecta si cerintele legii entropiei, conform careia
transformarile se realizeaza cu pierderi, rezultatele utile pentru
sistemele respective fiind mai mici decât intrarile.
Paradigmele În al doilea rând, la baza valorii am pus, ca suport fizic, entropia
noii teorii a joasa, ca grad de organizare a celor trei forme de existenta a materiei:
substanta, energie, informatie. Aceste produse elementare ale materiei
valorii
contin diferite grade de organizare asigurate de procesele din mediul
ambiant, din societate sau din economie. Aceste grade de organizare
sau entropie joasa, atunci când corespund cu structura necesitatilor
unui sistem viu, reprezinta hrana noastra cea de toate zilele !
(vezi Cadrul 1.2).
Pentru a face mai accesib ila paradigma suportului fizic al valorii,
entropia joasa sau negativa, vom folosi conceptul de potential. El
reprezinta nivelul de organizare detinut de componentele primare ale
materiei, de un sistem simplu sau complex, nivel de organizare care îl
face atractiv pentru a fi consumat de un sistem viu.
Cadrul 1.2

Biochimia considera ca pentru economia sistemelor vii este nevoie de urmatoarele :


substanta, pentru sinteza compus ilor chimici necesari structurilor ; energie, pentru exercitarea
functiilor sistemului viu; informatie, pentru a conduce procesele metabolice interne si pentru
a se adapta la mediu.
Finantele întreprinderii

Sistemele vii, arata înca din anul 1944 cunoscutul fizician E. Schrodinger, îsi datoreaza
originea interna faptului ca "se hranesc cu entropie negativa sau joasa."

Procesele În al treilea rând, teoria valorii bazate pe entropie joasa extinde zona
angajate în proceselor angajate în obtinerea valorii, de la procesele economice
mecanismul recunoscute de celelalte teorii (productia, consumul), la un sistem mult
mai cuprinzator, aici intrând procesele din mediul natural, procesele
valorii
din societate si procesele din economie.
În aceste conditii, întregul mod de a pune problema gestionarii valorii
de catre economist se schimba radical. El va trebui sa cunoasca
intimitatea tuturor acestor procese si a sistemelor în care au loc si apoi,
Influenta pe baza acestei cunoasteri, sa poata interveni, prin instrumente adecvate.
dezvoltarii Scopul acestei interventii este de a optimiza procesele respective si
durabile pentru a le asigura conditii interne si exterioare favorabile sporirii
valorii, dar si pentru a le armoniza interesele, în conformitate cu
principiile dezvoltarii durabile.
De asemenea, întregul edificiu al teoriei valorii trebuie corelat cu
schimbarile deja evidente ale noului mod de organizare a societatii
umane, societatea informationala. Rolul tot mai hotarâtor al
Influenta informatiei în procesele sociale si economice face din acest produs al
societatii mintii omenesti si al masinilor electronice materia prima absolut
informationale necesara pentru toate deciziile din economie, societate si mediu.
Având la baza aceste principii noi, modelul mecanismului de
obtinere a valorii este mult schimbat, el fiind redat în figura nr. 1.1. În
acest model sunt prezente cele trei sisteme si procesele corespunzatoare
angajate în obtinerea si gestionarea valorii (vezi Cadrul 1.3).

Cadrul 1.3

1. Sistemul mediului natural înconjurator, cu procesele de ordin fizic, chimic si


biologic specifice, procese care sunt antrenate, mai mult sau mai putin, în obtinerea si
gestionarea valorii;

2. Sistemul societatii umane, cu procesele de ordin social, politic, cultural, învatamânt,


viata de familie etc.;

3. Sistemul economiei (întreprindere), cu procesele de productie, consum, repartitie,


schimb etc. (redate în grafic prin producator si consumator).

Semnificatia simbolurilor cuprinse în grafic reda formele de potential


(entropie joasa) angajate în mecanismul general de obtinere si
gestionare a valorii si este redata în Cadrul 1.4.
Mecanismul obtinerii val orii

Figura nr. 1.1

Cadrul 1.4

Pn - potential (entropia joasa sau negativa) atras din mediul natural înconjurator direct
(energie solara, energie geotermica, minerale, energia apelor si a vântului etc.) sau
indirect (prin plante, animale);
Ps - potential atras din sistemul societatii umane sub forma de servicii sociale, de învatamânt,
cultura, protectie, aparare, amenajari pentru transporturi, servicii bancare etc.;
Pes - potential economic sub forma de servicii provenit din procesele economice tip consum
desfasurate în perioadele anterioare procesului de productie din t1;
Pep - potential economic conservat sub forma de produs;
Per - potential economic reconservat în urma a doua procese economice (consum si productie)
prin care a trecut potentialul conservat în produsul obtinut în urma procesului de
productie din t 1; acest nivel îl consideram nivelul real al valorii produsului obtinut în t1.

Pornind de la acest model si de la generalizarile simbolice redate în


Cadrul 1.4, putem avansa relatia de definitie a teoriei valorii bazate pe
entropie joasa. În aceasta relatie, pe lânga generalizarile simbolice
mentionate, vom introduce si alte simboluri redate în Cadrul 1.5.
Finantele întreprinderii

Cadrul 1.5

Pem,s- potential economic cedat mediului si societatii pentru a alimenta procesele ce au loc în
sistemele respective (acest potential poate fi considerat ca o pierdere pentru circuitul
curent al valorii -în perioada t1-tn);
Dr - deseuri care cuprind potential economic recuperabil în procesele economice viitoare
(potential notat cu Pedr), daca procesele economice si sociale sunt organizate în
conformitate cu cerintele mediului, pe baza principiilor dezvoltarii durabile;
Dnr - deseuri care cuprind potential economic ce nu mai poate fi recuperat în procesele
viitoare (pierderi entropice); aceste deseuri polueaza mediul, societatea si economia,
influentând negat iv sistemele angajate în mecanismul de obtinere a valorii.

Relatia specifica proceselor economice, procese prin excelenta de


transformare de tip entropic (conform legii de conservare a materiei si
legii entropiei), va avea urmatoarea configuratie:

Relatia 1.1

Pn + Ps + Pes + Pedr = Pe r + Pe m,s + Dr + Dnr

Relatia 1.1 respecta cerintele ambelor legi generale ale naturii.


Astfel, iesirile totale (rezultatele din partea dreapta a relatiei) sunt egale
cu intrarile din partea stânga, conform legii conservarii materiei, iar
iesirile utile (Per) sunt mai mici decât intrarile (conform cerintelor legii
entropiei).
În întreaga constructie a manualului se vor regasi principiile
Suport teoretic
relatiei 1.1, dorinta noastra fiind de a da activitatii financiare un suport
pentru
teoretic, care sa corespunda atât evolutiilor din stiinta, în general, cât si
activitatea
schimbarilor intervenite în realitatea economica, sociala si în mediul
financiara
natural înconjurator.
Gestionarea financiara a valorii presupune cunoasterea cât mai
completa a sistemelor naturale, sociale si economice si a proceselor în
care sunt antrenate. De aceea, vom începe cu cunoasterea întreprinderii,
sistemul în care se desfasoara cele mai importante procese economice
ce presupun repartitia financiara: productia si consumul.
Mecanismul obtinerii val orii

În modul nostru de interpretare, întreprinderea este conectata la


Conectare sistemele mediu si societate, pentru a putea beneficia de rezultatele
întreprindere - utile care sunt produse de sistemele respective, precum si pentru a putea
societate - alimenta cu potential economic procesele naturale si cele sociale.
mediu Numai în acest mod munca financiarului poate avea o utilitate
economico-sociala maxima, iar resursele economice o folosinta cu o
eficacitate maxima.

1.3 Activitati tutoriale

Procesul de învatare în universitate a evoluat spre forme noi în care


responsabilitatea însusirii de cunostinte si formarea de deprinderi trece
într-o proportie hotarâtoare la student. Profesorul devine furnizor de
informatii si procedee de transmitere a lor la distanta, realizator de
baterii de teste de verificare si autoverificare pentru studenti. El devine
coordonator de disciplina, munca de predare fiind preluata de activitatea
de tutoriat, activitate prin care se urmareste îndrumarea studentului în
procesul de învatare.
La rândul sau, studentul se integreaza într-un proces de învatare în
care rolul sau este maxim. Având la dispozitie materialele didactice,
realizate într-o forma ce îi asigura însusirea lejera a cunostintelor,
studentul devine un cautator de noi informatii prin intermediul
magistralelor informatice si un exigent autoexaminator prin parcurgerea
responsabila a testelor de autoverificare, a testelor de verificare partiala
si a celor de verificare finala.
Activitatea tutoriala are misiunea de a da studentului orientarile de
baza în privinta ordon arii activitatii de învatare si verificare. Manualul
de fata va cuprinde, în acest scop, o schema logica a activitatilor ce
trebuie parcursa pentru însusirea cunostintelor si pentru formarea
deprinderilor de economist în domeniul finantelor la nivel
microeconomic. Structura capitolelor cuprinde, de asemenea, întrebari
recapitulative, teste de auto-verificare, studii de caz si exercitii, teme de
cercetare stiintifica, teme pentru referate si pentru lucrarile aplicative.
Finantele întreprinderii

MODUL DE LUCRU ÎN PROCESUL DE ÎNVATARE

Etape:
Manual,
notite

1. Parcurgeti, cu atentie, continutul capitolului, al anexelor si al


(1) Învatare ℑ informatiilor suplimentare primite la curs sau prin notele de
curs.
Rezumat si
cuvinte -cheie
2. Localizati, în text, conceptele din rezumat si cuvintele-cheie.

(3) Consultare
bibliografie
3. Parcurgeti bibliografia suplimentara.
suplimentara

(4) Întrebari 4. Raspundeti la întrebarile recapitulative sub forma unor


expuneri verbale, dar si în scris.

(5) Teste de 5. Realizati testele de autoevaluare, fara a apela la raspunsuri.


autoevaluare Evaluati raspunsurile si reluati documentarea pe baza
Da manualului si a bibliografiei suplimentare.
(6) Studii de 6. Rezolvati studiile de caz si exercitiile.
caz, exercitii

Nu 7. Completati caietul de seminar cu exercitiile rezolvate în


(7) Seminar
seminar sau la lucrarile de laborator, precum si cu referatul si
proiectul de an, Bugetul unei activitati, firme, institutii.
Caiet de
seminar

Documenta
tie pentru
examen
Mecanismul obtinerii val orii

ÎNTREBARI RECAPITULATIVE

• În ce consta importanta valorii pentru existenta societatii umane si a sistemelor naturale si


economice?
• Care au fost directiile de dezvoltare a teoriei privind valoarea ?
• Care sunt principiile de baza ale teoriilor valorii bazate pe munca, respectiv pe utilitate, si
în ce masura aceste principii au rezistat schimbarilor din realitatea economica?
• Ce efecte negative au adus paradigmele teoriilor valorii bazate pe munca si pe utilitate în
economie?
• Ce anomalii au determinat realizarea unei noi cercetari privind paradigmele teoriei valorii?
• Care sunt noile principii puse la baza teoriei valorii bazate pe entropia joasa?
• În ce masura aceste noi principii largesc baza stiintifica de abordare a valorii si îi asigura
acesteia un suport obiectiv, inatacabil de orientari subiective?
• Cum interpretati categoria de entropie joasa sau negativa?
• Considerati ca principiile I si II ale termodinamicii se pot aplica în privinta proceselor de
obtinere a valorii?
• De ce credeti ca în mecanismul de obtinere si gestionare a valorii trebuie antrenate
sistemele mediului natural si ale societatii, precum si procesele specifice acestor sisteme?
• În ce masura acest mod de a aborda valoarea modifica atributiile si importanta profesiei de
economist?

TESTE DE AUTOVERIFICARE

1.1. Pentru stiinta economica, valoarea reprezinta :


a) motorul societatii; b) obiect de studiu; c) masina societatii.
1.2. Teoria valorii care nu mai corespunde realitatii determina:
1. epuizarea resurselor; 2. crestere economica; 3. poluarea Terrei;
4. vibratii premergatoare unei schimbari violente;
5. indiferenta agentilor economici. Care grupare este cea reala:
a) 1, 2, 3; b) 1, 3, 5; c) 1, 3, 4; d) 1, 4, 5; e) 2, 3, 4.
1.3. Teoria valorii bazate pe entropia joasa (negativa), TVE, aduce
urmatoarele paradigme noi:
1. La obtinerea valorii contribuie numai procese din economie;
2. La obtinerea valorii contribuie procese din economie, societate,
mediul natural înconjurator;
3. Obtinerea valorii se supune legilor generale ale Naturii;
4. Baza fizica a valorii este data de munca si utilitate;
5. Baza fizica a valorii este un anumit grad de organizare a
materiei.
Care grupare este cea reala: a) 1, 2, 3; b) 2, 3, 4; c) 1, 3, 4;
d) 2, 3, 5; e) 1, 4, 5.
Finantele întreprinderii

1.4. Generalizarile simbolice sintetizate de TVE sunt: Pn, Ps, Pes, Pep,
Per, Pem,s, Dr, Dnr. Care este relatia de definitie a valorii în TVE:
a) Pn + Ps + Per + Pedr = Pes + Pem,s +Dr + Dnr;
b) Ps + Pes + Pem,s +Pedr = Per + Pn + Dr + Dnr;
c) Ps + Pes + Dr + Dnr = Pn + Per + Ps + Pedr;
d) Pn + Per + Dr + Ps = Ps + Pem,s + Pes + Dnr;
e) Pn + Ps + Pes + Pedr = Per + Pem,s + Dr + Dnr.

1.5. Relatia de definitie a valorii în TVE respecta cerintele legilor


generale ale Naturii:
a) Legea transformarii si a conservarii materiei;
b) Legea entropiei si legea transformarii si a conservarii materiei;
c) Legea entropiei;
d) Legea gravitatiei.
e) Legea atractiei universale.

STUDII DE CAZ SI EXERCITII

1.1 Recenzie

Realizati individual sau în grupuri mici recenzia lucrarii Economica


valorii, Editura ASE, Bucuresti, 2002. Puneti în evidenta paradigmele
teoriei valorii bazate pe entropie joasa si subliniati mutatiile produse în
teorie si în practica de adoptarea unui asemenea mod de interpretare si
de conducere a mecanismului de obtinere si gestionare a valorii.

1.2 Dezbatere

Pe baza cunostintelor de fizica, abordati conceptele de entropie


pozitiva si entropie negativa. Redati procese si rezultate care au ca efect
oprirea cresterii entropiei pozitive (a dezordinii din sistem).
Precizati daca procesul de productie sau cel de consum au efecte de
oprire a entropiei pozitive si de obtinere a unor produse cu entropie
joasa. Analizati, din acest punct de vedere, si unele procese din mediul
înconjurator si din societate.
Mecanismul obtinerii val orii

1.3 Comentare de text

Aveti la dispozitie urmatorul text:


"Trebuie sa recunoastem ca entropia alimentelor pe care le consumam
este cu mult mai mica decât entropia dejectiilor pe care le producem.
Cu toate acestea, omul, dupa ce a provocat aceasta crestere de entropie
(în mediul înconjurator, prin deseurile produse), este capabil sa
creasca, sa mearga, sa cânte sau sa alerge - toate aceste procese
cerând o micsorare a entropiei. Entropia scade ori de câte ori
construim o casa, pictam un tablou, scriem o carte sau întelegem un
poem sau o idee stiintifica dificila. În fiecare dintre aceste cazuri, însa,
transformarea energiei alimentelor în gândire, sunet sau munca fizica
se face ineficient si cu o crestere neta a entropiei totale a lumii, în ciuda
micsorarii locale a entropiei." W. T. Lippincott, A. B. Garrett,
F. H. Verhoek, Chimie, Editura Stiintifica, Bucuresti, 1994, p. 606.
Precizati cum se manifesta legile generale ale naturii (de conservare
a materiei si entropica) în cazul transformarii alimentelor în gândire,
sunet, munca fizica. Explicati de ce construirea unei case sau
întelegerea unei idei reprezinta un caz de entropie joasa sau negativa.
1.4 Comparatie

Folosind metodele valorii stabilite de Teoria valorii-munca si


Teoria valorii bazate pe utilitate, modele care recunosc drept intrari în
procesele economice doar capitalul pentru mijloacele de productie (c) si
pentru salarii (s), iar ca rezultate capitalul consumat (c + s) si profitul
(p), realizati o comparatie cu modelul din relatia 1.1.
Comentati deosebirile si modul în care relatia 1.1 respecta cerintele
legilor generale ale naturii.

1.5 Teme de cercetare stiintifica

În conformitate cu noua structura a programelor analitice adoptate


în Academia de Studii Economice, Bucuresti studentii trebuie sa
realizeze referate, studii, documentari, precum si un proiect complex
pentru disciplinele de specialitate. Pentru a sprijini aceasta activitate, la
fiecare capitol vom însera mai multe teme de cercetare. Aceste teme pot
fi utilizate si ca subiecte pentru lucrarile de diploma.
- Contributia proceselor naturale, sociale si economice la obtinerea
valorii;
- Gestionarea financiara a valorii; implicarea activitatii financiare în
mecanismul de obtinere si de repartizare a valorii la nivel de firma.
- Gestionarea valorii la nivel de societate; contributia finantelor la
nivel macroeconomic.
Finantele întreprinderii

RASPUNSURI LA TESTUL DE AUTOVERIFICARE

1.1 b; 1.2 c; 1.3 d; 1.4 e; 1.5 b.

Nota: Fiecare întrebare este evaluata cu 2 puncte. Nota 10 se obtine


daca se raspunde corect la toate cele 5 întrebari.

1.4 Lectura suplimentara

Capitolul VIII din Manualul Economica valorii, Editura ASE, Bucuresti, 2002.

8.1 Principiile de baza ale modelului TVE

Obiectivul nostru este reprezentat de realizarea unui model


reprezentativ privind mecanismul obtinerii valorii. Conform constantelor
modelului, redate mai înainte, vom urmari fenomenul valorii respectând
legile generale ale Naturii. De asemenea, vom analiza acest mecanism în
mod sistemic, având în vedere, în mod concomitent, contributia tuturor
proceselor care sunt angrenate la transformarea de potential.

Atentionare
"O buna valoare nu apare din întâmplare" remarca L. W. Crum, autorul lucrarii Ingineria
valorii. De aceea, va trebui sa fim cât mai exacti, mai obiectivi în interpretarea modului cum
"apare valoarea".

Vom construi modelul obtinerii valorii luând în consideratie


urmatoarele elemente (vezi figura nr. 8.1):
- intrarile de potential provenit din procese naturale (Pn), procese
Reguli de sociale (Ps) si procese economice tip consum (Pes), toate fiind
constructie "produse" într-o perioada to;
- trei procese succesive, de productie (în t 1), de consum
(în t2) si, din nou, de productie (tn);
- exteriorizarea actiunii Legii entropiei prin triunghiul pierderilor
entropice.
Mecanismul obtinerii val orii

Mecanismul obtinerii valorii se deruleaza dupa urmatorul program:


1. Atragerea de potential din procese care au loc fie în afara
Atragerea de întreprinderii (procese din mediu si din societate), fie din procesul de
consum în care a intrat întreprinderea în perioada to, când elementele
potential sale interne "s-au încarcat" cu potential economic tip servicii;
2. Prelucrarea de potential atras (Pn, Ps, Pes ) conform principiilor
Prelucrare si legilor specifice productiei, obtinându-se, în limita determinata de
coeficientul de transformare a pt2, potential economic tip produs (Pept1)
de si pierderi entropice (incluse în triunghiul entropic din figura nr. 5.1);
potential 3. Urmeaza procesul de consum din momentul t. Acest proces
preia potentialul tip produs si îl transforma conform principiilor
consumului si la un randament permis de indicele a pt 2.
Din acest proces rezulta potential economic tip serviciu (Pes) si
pierderi entropice.
Figura nr. 8.1

PeS t2
Finantele întreprinderii

4. Mecanismul de obtinere a valorii cuprinde înca un proces de


productie din tn, unde potentialul tip servicii iesit din procesul de
consum anterior se retransform a si reconserva în dimensiunile valorice
ale unui nou produs la nivelul permis de indicele a ptn. Nivelul ramas din
potentialul intrat în momentul to si notat cu Per îl consideram suportul
fizic real al valorii produsului obtinut în procesul de productie din t 1.

8.2 Modul de functionare a modelului

Model Modelul TVE pe care dorim sa-l sintetizam va trebui sa aiba un mod
complex si de functionare complex si integrativ, respectând în totalitate principiile
de baza redate în paragraful anterior si constantele prezentate în capitolul 7.
integrativ Preluând o secventa din lantul continuu de procese ce au loc în
sisteme ca mediul natural înconjurator, societate si economie, vom
parcurge principalele momente din modelul redat în figura nr. 8.1.

Momentul t0

Atragerile Acest moment este punctul de plecare pentru segmentul din realitatea
initiale economica pe care vrem sa-l cuprindem în modelul mecanismului de
obtinere si gestionare a valorii. La rândul sau, momentul t0 este o
(t0) consecinta a unor procese anterioare, obtinerea valorii fiind rezultatul
unui lant continuu de procese.
Cele trei sisteme angajate în mod real în mecanismul obtinerii si
gestionarii valorii atrag prin diferite variante ale procesului primar de
transfer (repartitie, schimb, atragere directa) componentele primare ale
materiei (substanta, energie, informatie) sub forma unor diferite grade
de organizare (entropie joasa) pentru a le transforma si conserva în
cadrul unor procese complexe de productie, consum, lichidare.
Ca urmare a acestor procese, fiecare din cele trei sisteme vor transfera
spre sistemul economic aflat în starea dinamica de productie produse
specifice:
- Mediul natural înconjurator: Potential natural, Pn, sub
forma de minereuri, structura unor sisteme vii, aerul,
lumina si caldura solara etc.;
Sisteme - Societatea: Potential social, P s, sub forma de produse si
servicii culturale, de instruire, de administratie, de
furnizoare cercetare stiintifica si tehnica etc.;
de potential - Economia (întreprinderea, firma): Potential economic,
Pes, sub forma de servicii prestate de toate componentele
materiale ale structurii întreprinderii formate prin procese
de consum în momentul t0. Vezi figura nr. 8.2.
Mecanismul obtinerii val orii

Figura nr. 8.2

+
Ed

Mediu
Pn
F
s Ed
+

I
Societate
e R
Ps
M
+
i Ed
A
Firma
Pes
t0

Dupa cum se observa din figura nr. 8.2, transformarile care au avut
loc în toate cele trei sisteme în momentul t0 s-au derulat în conformitate
Respectarea cu cerintele legilor generale ale Naturii, legea conservarii materiei
legilor (procesele doar au transformat intrarile, iesirile rezultate fiind egale
generale cantitativ cu intrarile) si legea entropiei (iesirile utile sub forma de
potential natural, social sau economic fiind mai mici decât intrarile,
rezultând si pierderi entropice sub forma de deseuri, E +d).
Momentul t1
În sistemul activitatii economice (familie, întreprindere, macro-
Productia
economie, mondoeconomie, cosmoeconomie) se declanseaza în
din t 1 mom entul t1 starea dinamica de productie .
Acest proces supune intrarile atrase (Pn, Ps, Pes) unui proces de
transformare în conformitate cu tehnologia si scopul fiecarui tip de
întreprindere si se deruleaza conform Relatiei 8.1.
Finantele întreprinderii

Relatia 8.1

Pn + Ps + Pes = Pe p+ E+ d

Prin procesul de transformare si, apoi, de conservare a rezultatelor


transformarii se obtine un nou grad de organizare a potentialului din
intrarile atrase sub forma de produs, Pep, dupa regula specifica acestui
proces:

Relatia 8.2

Produs = informatia implementata în substanta


cu ajutorul energiei sau

i e s

Si în acest caz (vezi figura nr. 8.3) procesul economic se realizeaza cu


respectarea legilor generale ale Naturii (conservarii materiei si
entropiei), iesirile utile, P ep, fiind mai mici decât intrarile cu marimea
pierderilor entropice, E+d.

Figura nr. 8.3

E+d
Pn

Pe P
Ps Productie i e s

Pe s Potential
rezidual în
t1 structura firmei
Mecanismul obtinerii val orii

Procesul de productie din momentul t1 scoate din structura firmei o


mare parte din potentialul conservat prin procesele de consum din
Potential momentul t0 ; ce ramâne conservat în structura firmei (potentialul
rezidual rezidual) se va folosi în procesele de productie viitoare, fiind periodic
completat cu potential adus de un nou proces de consum (din momentul
t2, spre exemplu).
Momentul t2

Potentialul conservat în produs, Pep, nu este, în teoria valorii-entropie,


Alimentarea nivelul final al suportului fizic al valorii. Este doar o etapa în
procesului mecanismul complet de obtinere a valorii. Produsul procesului de
productie din t 1 îsi valorifica potentialul conservat prin recunoasterea de
de consum catre un sistem aflat în starea de consum.
Acest sistem, familie, întreprindere, economie etc. , atrage, prin
diferite forme ale procesului primar de transfer (repartitie, schimb,
donatie, preluare directa) potential economic sub forma de produs, P ep,
dar si potential direct din mediul natural înconjurator, societate.
În structura sistemului aflat în starea dinamica de consum, entropia
Entropia joasa din produse este supusa unei transformari specifice: disocieri,
joasa a digerari, asamblari etc. Gradul de organizare din produse dispar e, pentru
serviciilor a da nastere, prin procesul primar de conservare, unor alte genuri de
organizare, cum ar fi structura materiala a sistemului.
Aceasta structura este apoi capabila sa faca servicii sub forma de
miscare, forta si sa elimine entropie înalta. Serviciile respective sunt
produsele procesului de consum, fiind forma de conservare a
potentialului economic, suport al valorii în curs de formare, P es:

Relatia 8.3

Pe p à Pes + E+d

Transformarea si conservarea tip consum respecta specificul fiecarui


element material al structurii sistemului consumator. Astfel, în cazul
omului, serviciul sau dupa consum respecta principiul:

Relatia 8.4

Serviciul = energie (e) subordonata unei informatii (i)


folosindu-se de suportul material al sistemului (s) sau
e s i
Finantele întreprinderii

Figura nr. 8.4

Pn
E+d
S
Ps E
R
Consum
V
Structura I
noua C
Pep
I
I
t2

Si celelalte elemente ale structurii, odata încarcate cu potential sunt


capabile sa ofere servicii. Astfel, mijloacele de tip unelte pot presta un
serviciu, punându-si însusirile substantei din care sunt formate (s) în
s--- e-->i slujba unei informatii tehnologice sau de produs (i) cu ajutorul unei
anumite cantitati de energie (e).
Momentul tn
Nici forma serviciu nu reprezinta, în modelul teoriei valorii-entropie,
Reconfir- punctul final pentru nivelul suportului fizic al valorii. Potentialul
marea din economic scos din produsul fabricat în momentul t1 si conservat în
tn serviciu are nevoie de înca o confirmare prin valorificarea sa într-un nou
proces economic de tip productie organizat în momentul tn.
În acest nou proces de productie se transforma entropia joasa din
Nivel real serviciul furnizat de sistemul consumator; rezultatul transformarii se
pentru conserva într-un produs t n si reprezinta, pe de o parte, nivelul real al
valoare si suportului fizic pentru valoarea produsului din t1 (Per) si, pe de alta
parte, nivelul încasarilor cu care consumatorul din t2 poate sa achite
încasari pretul produsului respectiv.

Relatia 8.5

Pes à Pe r + E+d

Nivelul P er reda, în modelul teoriei valorii-entropie, contributia


pozitiva sau (si) negativa a tuturor sistemelor angajate în procesele care
contribuie la obtinerea valorii.
Mecanismul obtinerii val orii

Figura nr. 8.5

S
E +d
E
R
V Productie
I
C Produs
Pe r
I t3
I
tn

Pe acest argument ne bazam atunci când afirmam ca nivelul Per este


Formula potentialul economic care poate fi definit ca valoarea produsului
finala obtinut în procesul de productie din t1. În formula finala va trebui sa
pentru Per introducem si cedarile de potential catre sistemele ce iau parte la întregul
proces de obtinere si gestionare a valorii, cedari necesare mentinerii
sistemelor mediu natural înconjurator, societate si economie (Pe m,s,e).
Aceste cedari reduc si mai mult potentialul economic ramas în
circuitul economic curent. Desigur, o parte din acest potential cedat
reintra în circuitul economic din perioadele urmatoare.

Momentul tn + m

În viata sistemelor economice poate interveni si procesul complex de


lichidare. În momentul în care mentinerea în functiune nu mai este
Moartea posibila si orice proces de tip consum ar fi fie inutil fie prea costisitor,
sistemul economic intra în starea dinamica de lichidare.
sistemului Ca intrare în procesul de lichidare vom avea potentialul economic
economic rezidual din structura acestuia, potential conservat în personal, unelte,
stocuri, informatii, teren etc. (Pes). Transformarea acestor intrari (vezi
Relatia 8.6) se face prin operatiuni de dezinvestitie, conservare,
faliment, distrugere naturala sau cu contributia unor factori externi
firmei.
Finantele întreprinderii

Relatia 8.6

Pe s à Pe p + Ps + E+d

Rezultatul transformarii se conserva sub forma de personal


disponibilizat pus la dispozitia societatii, ca someri sau pensionari, Ps,
active vandabile sub forma de produse utile altor firme sau componente
primare sub forma de substanta, energie, informatie,(s, e, i), Pep,
precum si deseuri cu entropie înalta (E+d).

8.3 Corelarea cu modelele celorlalte teorii ale valorii

TVE Modelul teorie i valorii-entropie înglobeaza, în mod constructiv,


paradigmele teoriilor valoare-munca si valoare-utilitate, cu corective
include
absolut necesare si justificate prin amplificarea cercetarii si schimbarea
TVM si opiniei privind participantii la obtinerea valorii.
TVU Daca pentru Teoria valorii-munca rezultatul procesului de productie
din t 1, la nivelul P ep, este valoarea produsului respectiv, pentru Teoria
valorii-entropie este doar un nivel intermediar pentru suportul fizic al
valorii. Acest caracter intermediar este dat de faptul ca în procesul de
productie din t1 nu se reflecta contributia tuturor factorilor si a
proceselor economice, de mediu si sociale.
Mergând mai departe, nici nivelul de potential scos prin procesul de
consum si conservat în servicii, nivel recunoscut ca valoarea produsului
Modul de din t 1 de catre Teoria valorii-utilitate, nu poate fi suportul fizic final al
valorii, ci tot ceva intermediar.
integrare a
Este nevoie sa dam o recunoastere finala si formei servicii a
paradigmelor potentialului printr-un nou proces de transformare-conservare tip
altor teorii productie (un fel de utilitate a serviciilor) pentru a avea suportul real si
final al valorii produsului din t 1, precum si amploarea cedarilor si
pierderilor de potential pe parcursul celor trei procese economice:
productie t1, consum t2, productie tn.
Mecanismul obtinerii val orii

Figura nr. 8.6

Luând în calcul toate procesele si contributia pozitiva sau negativa a


tuturor sistemelor (mediul natural înconjurator, societatea, economia
prin subsistemele aflate în posturile de producator si de consumator),
formula finala a nivelului real pentru valoare va avea urmatorul continut:

Relatia 8.7

Per = Intrari în t0 – [cedari catre mediu, societate,


economie + pierderi entropice, în procesele din t1, t2, tn]

Dupa cum vom vedea în capitolele urmatoare, nivelul Per preia mult
Per – o mai multe influente pozitive (mediul, societatea sau economia
rezultanta contribuind cu potential în toate procesele redate în model), dar si
negative, sub forma unor fenomene distructive, exagerari fiscale, furturi
mult prea etc.
complexa Prin întregirea modelului si cu relatiile economice externe, vom aduce
în mecanismul obtinerii si gestionarii valorii influente favorabile sau
nefavorabile din afara economiei nationale.
CAPITOLUL 2

FENOMENUL MICROECONOMIC

CUPRINS

2.1 Sistemul întreprindere


2.2 Întreprinderea - sistem biosocial
2.3 Întreprinderea - sistem cibernetic
2.4 Activitati tutoriale

CONCEPTE

Întreprinderea
Sisteme vii si nevii
Sistemul biosocial
Sistemul cibernetic
Elementele sistemelor biosocial si cibernetic
Legaturile din sistemele biosocial si cibernetic
Procese efectorii
Procese de comanda si reglare
Entropie joasa
Fenomenul microeconomic

2.1 Sistemul întreprindere

Zona de studiu si actiune pentru stiinta fenomenului micro-financiar


este reprezentata de forma moderna de organizare si desfasurare a
Sistemul activitatii economice, forma denumita cu termenul general de
complex al ÎNTREPRINDERE.
întreprinderii Pentru a întelege cât mai clar fenomenele economice care au loc la
acest nivel (inclusiv fenomenul financiar), va trebui sa ne formam o
imagine bine structurata si argumentata stiintific despre sistemul
complex al întreprinderii (vezi Cadrul 2.1).

Cadrul 2.1

DEX: Unitate economica de productie si prestatii de servicii.


P. Samuelson, W. Nordhaus, Economie politica: Organizatie cu scop lucrativ, de la
cele mici, aflate în proprietatea unei singure persoane, pâna la corporatiile gigantice.
R. G. Lipsey, K. A. Christal, Economia pozitiva: o unitate care utilizeaza factorii de
productie pentru a produce bunurile pe care apoi le vinde.

În primul rând, ne vom familiariza cu un model tip index care va


fi asociat pe parcursul manualului cu conceptul de întreprindere (vezi
fig. nr. 2. 1). El cuprinde schema simplificata a unei constructii specifice
sistemului întreprindere, cuprinzând si imaginea elementelor principale
care îi formeaza structura interna de transformare a intrarilor în bunuri
pe care apoi le vinde.
Figura nr. 2.1
Finan tele întreprinderii

În al doilea rând, va trebui sa percepem dimensiunea cantitativa a


acestei forme de organizare a activitatii economice. În România existau
în anul 2000 peste 780.000 de agenti economici, din care circa
320.000 întreprinderi, 70.000 agenti economici în administrare publica
si privata si aproape 395.000 de întreprinzatori privati (vezi
graficul 2.1). Comparativ, în economia S.U.A. activeaza peste
18 milioane de firme.

Graficul 2.1

0-9 salariati
10-49 sal.
50-249 SAL.
250 si peste

0-9 sal.
10-49 sal.
50-249 sal
250 si peste

În al treilea rând, va trebui sa precizam ce fel de sistem este


întreprinderea. În acest scop vom folosi mai multe puncte de vedere.
Cel mai general ni se pare a fi punctul de vedere fundamentat de Teoria
structurilor disipative (vezi Cadrul 2.2).
Fenomenul microeconomic

Cadrul 2.2

Ilya Prigogine, laureat al Premiului Nobel pentru chimie, 1977. Prin contributiile sale la
studiul teoriei structurilor disipative, Natura nu mai este înteleasa într-o conceptie lineara, ci
prin separarea realitatii în sisteme distincte:
- sisteme aflate la echilibru , sisteme moarte cu entropie pozitiva (înalta) maxima;
- sisteme aproape de echilibru , sisteme la care entropia este mare, dar nu maxima (aici se
cuprinde materia nevie);
- sisteme departe de echilibru , sisteme cu o entropie joasa specifica materiei vii.
Caracteristica principala a sistemelor departe de echilibru este consumul de entropie joasa
din mediul înconjurator pentru a putea sa-si mentina ordinea interioara si sa evite caderea spre
echilibru, spre moarte.

Conform acestei teorii, în Natura exista trei tipuri de sisteme: la


echilibru; aproape de echilibru si departe de echilibru.
Societatea, din care face parte atât omul, cât si întreprinderea,
cuprinde sisteme vii, dar si sisteme nevii. Acest fapt asigura caracterul
complex al sistemelor din societate.
Cuprinzând sisteme vii, societatea va trebui sa respecte
Caracteristica caracteristica principala a sistemelor departe de echilibru, si anume sa
principala a atraga din mediul înconjurator substanta (s), energie (e) si informatie (i)
cu un anumit grad de organizare sau entropie joasa. În acest scop,
sistemelor vii
societatea îsi organizeaza activitatea economica si o localizeaza în
întreprindere.
Scopul activitatii economice, în sensul cel mai general, este de
a atrage entropie joasa din surse diverse (economie, societate, mediu
natural înconjurator) si a o transforma în conformitate cu necesitatile
sistemelor vii si nevii din cuprinsul societatii si al mediului natural
înconjurator.

Acest scop general sau "conduita teleologica transformatoare" o


redam în figura nr. 2.2.
Finan tele întreprinderii

Fig. nr. 2.2

Organizându-si activitatea economica sub forma de întreprindere,


societatea creeaza un sistem biosocial de mare complexitate, în care
subsistemele vii si nevii se completeaza în diferite proportii, în functie
de profilul unitatii economice, precum si în functie de evolutia
progresului tehnic (vezi fig. nr. 2.3).

Figura nr. 2.3


Fenomenul microeconomic

Motivatia 2.1

Productia se desfasoara în mod organizat, în cadrul firmelor, deoarece, pentru a fi


eficienta, este necesar sa fie îndeplinite urmatoarele conditii: activitatea productiva sa se
realizeze la scara mare, sa se obtina resurse financiare suficient de mari si sa se asigure o
conducere atenta a activitatilor curente. P. Samuelson, W. Nordhaus, Economie politica,
Editura Teora, Bucuresti, 2000, p. 134.

Daca acceptam ca întreprinderea este un sistem, atunci ea va trebui


sa cuprinda elementele m, relatiile R si proprietatile care ne intereseaza
pe noi si societatea în ansamblu, P (vezi Cadrul 2.3).
Cadrul 2.3

O multime de obiecte (elemente) m formeaza un sis tem daca pe ea se realizeaza o relatie R


data dinainte, cu proprietati fixate P. Pentru Bertalanffy, parintele Teoriei sistemelor, relatia
este o conexiune sau o legatura de ordine.

Pentru disciplina noastra sunt importante toate componentele


sistemului; de aceea le vom preciza înca din acest capitol, urmând ca, în
cuprinsul manualului, atunci când activitatea financiara este
conditionata direct de una sau alta dintre componente, sa revenim cu
aspecte suplimentare.
Pentru început este necesar sa precizam elementele m care
formeaza "osatura" sistemului, obiectele pe care trebuie sa le punem
într-o relatie R pentru a fi obtinute proprietatile P care ne intereseaza.

2.2 Întreprinderea - sistem biosocial

Completarea În evolutia sa istorica, omul si-a completat sistemul activitatii


sistemului economice. De la un singur element, omul, sistemul în cauza a
activitatii acumulat subsisteme vii si nevii, "domesticind" pe rând animale si
economice metale, plante si informatii. Totusi, de fiecare data, chiar si atunci când
era singur în activitatea economica, se gasea cineva lânga el. Acest
"cineva", deseori uitat de stiinta economica, era si este Mediul natural
înconjurator.
Elementele componente ale întreprinderii ca sistem biosocial sunt
reprezentate în figura nr. 2.4. Aceasta structura corespunde
paradigmelor teoriei valorii bazate pe entropia joasa, reflectând nivelul
dezvoltat al conceptului de întreprindere ca sistem, iar simbolurile
cuprinse în schema se vor regasi pe parcursul lucrarii, ca modalitate
vizuala de identificare.
Finan tele întreprinderii

Ca elemente interne avem: omul (populatia apta de munca),


capitalul fix (active corporale), capitalul circulant (active circulante),
informatiile (active necorporale), mediul natural atras în interiorul
întreprinderii.
În sens larg, sistemul întreprindere se afla în contact permanent si
bilateral cu doua sisteme complexe care îi influenteaza functionalitatea :
societatea, în general si mediul natural înconjurator.
Pentru a constitui un sistem, elementele mentionate mai sus trebuie
"legate" prin relatii de tipul R. Ele formeaza liniile unui câmp de forte
provenite atât din interiorul sistemului, cât si din afara lui, din societate
si din ans amblul mediului natural înconjurator.

Figura nr. 2.4

Liniile de forta Liniile de forta din interiorul sistemului sunt generate de pozitia
departe de echilibru a sistemelor vii din întreprindere si societate.
ale eco-câmpului Teama de cadere spre echilibru pune sistemul "sub tensiune",
declansându-se forte care îndeamna la productie si ordoneaza consumul.
Societatea intervine cu linii de forta generate de interesele generale
ale economiei si societatii (politice, sociale, de proprietate).
Mediul natural înconjurator, prezent în tot ce facem noi (omul fiind
parte componenta a naturii), va influenta sistemul biosocial prin liniile
de forta pe care le genereaza actiunea legilor naturii, de la legea
conservarii materiei si energiei, la cele mai specifice, pe domenii (vezi
asocierea din figura nr. 2.5).
Fenomenul microeconomic

Scopul general Pentru a avea un sistem real, trebuie sa asociem si gama de


al activitatii proprietati P pe care le dorim realizate de sistemul întreprindere. Aceste
economice proprietati decurg din scopul general al activitatii economice (vezi
figura nr. 2.2), si anume de a atrage si transforma entropia joasa
necesara omului si societatii. Acest scop se va concretiza prin
conservarea entropiei joase (substanta, energie si informatie) în produse
si servicii (vezi capitolul 3).
Asocierea 2.1

Pentru a întelege acest mod de a pune problema, asociem întreprinderea cu globul terestru
care are propriile sale linii de forta gravitationala. Dar, în acelasi timp, se supune si liniilor de
forta ale Soarelui pentru ca, împreuna cu acesta, sa respecte si liniile de forta ale întregii
Galaxii !

Figura nr. 2.5

Pe fondul acestor cunostinte, putem desprinde definitia


ÎNTREPRINDERII, ca sistem biosocial (definitia 2.1):
Definitia 2.1

ÎNTREPRINDEREA, ca sistem biosocial, este un sistem complex, deschis, cuprinzând


drept elemente subsisteme vii si nevii, reunite sub influenta unor linii de forta interne, ale
societatii si ale Naturii în general, cu scopul de a pune la dispozitia economiei, societatii si
mediului natural entropie joasa (potential economic) încorporata în produse si servicii.

Motivatia 2.2

Am recurs la interpretarea Întreprinderii ca sistem biosocial întrucât acest mod de a pune


problema ne va fi de folos atât în actiunea de a finanta formarea elementelor sistemului, cât si
în dimensionarea si repartizarea valorii ce se obtine în procesele care au loc în acest sistem.
Finan tele întreprinderii

2.3 Întreprinderea - sistem cibernetic

Odata constituit ca sistem, întreprinderea începe sa functioneze în


ansamblul economiei nationale (si chiar al economiei mondiale). Sau, în
sens larg, Întreprinderea se integreaza în sistemul general al pietei.
Ca sistem în functiune, întreprinderea se manifesta cu toate atributele
unui sistem de natura cibernetica. De aceea, vom folosi în manual si
acest mod de interpretare integrativa a realitatii economice.
Caracteristicile Caracteristic pentru un sistem cib ernetic este, pe lânga elementele
unui sistem de componente si legaturile dintre acestea, conexiunea inversa sau "cercul
natura vicios" (dupa cum remarca St. Odobleja - v. Cadrul 2.4). Conexiunea
cibernetica inversa (feedback) permite autoreglarea "din mers" a sistemului în
cauza, atât sub impulsul starilor proprii, cât, mai cu seama, si ca urmare
a semnalelor primite din mediul ambiant economic al sistemului
respectiv (în cazul întreprinderii, mediul respectiv fiind reprezentat de
piata).

Cadrul 2.4

St. Odobleja - Psihologia consonantista: "viata este un cerc vicios de actiuni si reactiuni
reciproce. Un cuplu reversibil de actiuni si reactiuni." El afirma: viata nu poate exista fara
conexiune inversa (cercul vicios).

Pentru a ajunge la interpretarea sistemica de tip cibernetic, va trebui


sa subdividem sistemul întreprinderii în doua subsisteme:
- subsistemul proceselor efectorii, unde au loc procesele reale de
productie si consum;
- subsistemul proceselor de comanda si reglare.

Subsistemul efectoriu

Acest subsistem cuprinde intrarile în sistem, notate cu X, în


figura nr. 2.6, structura transformatoare, notata cu A si iesirile din sistem,
Y. Este locul transformarii intrarilor în produse si servicii (iesiri).

Subsistemul de reglare

La rândul sau, acest subsistem cuprinde legatura de culegere a


informatiilor despre reactia pietei la rezultatele Y, blocul de analiza si
comanda +/- ∆X,A si legatura de comanda spre intrari.
Fenomenul microeconomic

Asezate într-un model tip index, aceste doua subsisteme se


conditioneaza reciproc, conform celor redate în figura nr. 2.6.
Motivatia 2.2

Am recurs la acest mod de interpretare a întreprinderii, întrucât el reda sistemul în


functiune. Astfel, subsistemul efectoriu este locul de organizare si functionare a sectiilor,
atelierelor, locurilor de munca. Subsistemul de comanda cuprinde serviciile de conducere,
inclusiv locul de desfasurare a activitatii financiare, activitate care face obiectul de studiu al
disciplinei Finantele întreprinderii.

Figura nr. 2.6

Pentru disciplina Finantele întreprinderii sunt utile si alte moduri


de interpretare si clasificare a întreprinderii. Astfel, fenomenul financiar
are nuante diferite în functie de faptul daca o întreprindere functioneaza
ca regie autonoma sau ca societate comerciala, sau daca se organizeaza
cu capital autohton sau cu participare a capitalului strain. Pe masura ce
asemenea modalitati de prezentare a întreprinderii ne vor fi necesare,
ele îsi vor face loc în cuprinsul manualului.

2.4 Activitati tutoriale

Orientarea procesului de învatare se face dupa modelul redat la finalul


Capitolului 1.
Finan tele întreprinderii

ÎNTREBARI RECAPITULATIVE

• Ce tipuri de întreprinderi cunoasteti din diverse ramuri ale economiei?


• Faceti o clasificare în functie de ponderea sistemelor vii din aceste unitati.
• Prin ce se caracterizeaza un sistem aflat în pozitia departe de echilibru?
• Care este parerea dumneavoastra despre includerea între elementele structurii de
productie a mediului?
• De ce informatia apare ca un element distinct în cadrul aceleiasi structuri?
• Care sunt liniile de forta care influenteaza functionalitatea întreprinderii?
• De ce sistemul de natura cibernetica se poate asocia relativ usor unei întreprinderi în
functiune?
• Cu ce alte tipuri de modele se poate asocia sistemul întreprindere?

TESTE DE AUTOVERIFICARE

2.1 Cum interpretati conceptul de întreprindere? (2 puncte)


1. ca o unitate economica de productie; 2. ca o organizatie cu scop
lucrativ; 3. ca o institutie publica; 4. ca o structura macroecono-
mica; 5. ca o structura microeconomica.
Care grupare este cea reala : a) 1, 2, 3; b) 1, 3, 5; c) 1, 2, 5;
d) 2, 3, 4; e) 3, 4, 5.
2.2 Care dintre sistemele componente ale Naturii îsi mentin ordinea
interna prin atragerea de entropie joasa din mediul natural
înconjurator (2 puncte):
a) sistemele la echilibru; b) sistemele departe de echilibru;
c) sistemele tehnice; d) sistemele aproape de echilibru; e) sistemele
informatice.
2.3 Care din urmatoarele elemente nu intra în structura interna a
întreprinderii (3 punte):
a) omul; b) activele corporale; c) activele circulante;
d) societatea; e) activele necorporale.
2.4 Întreprinderea, ca sistem de natura cibernetica, cuprinde doua
subsisteme: 1. subsistemul proceselor efectorii; 2. subsistemul de
comanda si reglare. Care din urmatoarele elemente nu apartine
primului subsistem (3 puncte):
a) intrarile X; b) structura de transformare, A; c) conexiunea
inversa; d) iesirile Y.
Fenomenul microeconomic

STUDII DE CAZ SI EXERCITII

2.1 Dezbatere

Pornind de la o întreprindere concreta, precizati care sunt


elementele si legaturile specifice unui sistem biosocial si unui sistem
cibernetic. Comentati utilitatea unor asemenea modele pentru învatare,
dar si pentru a forma deprinderile practice de conducere a unei firme.

2.2 Decizia de transformare

În perioada 1990-1991 întreprinderile de stat au trebuit sa adopte


decizia de transformare în societati comerciale pe actiuni sau în regii
autonome. În fata acestei decizii au stat si Întreprinderea Bere - Grivita
si Întreprinderea de Transport Bucuresti (I.T.B.). În urma analizarii
prevederilor legale si a argumentelor financiare si economice, prima s-a
transformat în societate comerciala pe actiuni, iar a doua în regie
autonoma (RATB).
Încercati sa refaceti aceste argumente si sa fundamentati deciziile
adoptate în cazul celor doua unitati. Daca voi considerati ca aveti
argumente pentru o hotarâre diferita, fundamentati un nou mod de
transformare.

2.3 Respectarea principiilor economiei de piata

În literatura de specialitate se precizeaza ca principiile de baza


cerute de functionarea legilor pietei sunt: asigurarea concurentei prin
existenta mai multor producatori într-un anumit domeniu; libertatea
intrarii si iesirii de pe piata; informarea si tratarea egala a tuturor
agentilor economici.
Prin transformare din întreprinderi de stat sau prin constituire cu
capital privat, au patruns pe piata urmatoarele întreprinderi:

- Întreprinderea de calculatoare Bucuresti;


- Întreprinderea de tractoare Brasov;
- Fabrica de încaltaminte Dâmbovita;
- Societatea privata de încaltaminte "Moda".
Finan tele întreprinderii

Analizati cum se respecta primul principiu în cazul fiecareia din


aceste unitati.
O data cu adoptarea legislatiei privind falimentul, considerati ca cel
de-al doilea principiu este îndeplinit?
Are vreo influenta în înfaptuirea celui de-al treilea principiu
discrepanta de putere dintre proprietarul primelor trei unitati si cei ai
societatii private?
Dezbateti cazul 2.2. si dati solutii care ar duce la functionarea
corecta a legilor pietei.

2.4 Dreptul la esec

R. Jones, fost director la General Electric si un fervent promotor al


jocului liber al pietei, sublinia adeseori: "Daca unul dintre principalele
aspecte ale capitalismului este libertatea pentru fiecare de a reusi,
capitalismul îi permite, în mod egal, fiecaruia dreptul de a esua".
Cum explicati progresul înregistrat de tarile capitaliste, având în
fata mereu si perspectiva riscului? Este posibila dezvoltarea liberei
initiative si la noi dupa acelasi principiu, sau este nevoie de sprijinul
statului?

2.5 Referat

Redati, în cadrul unui referat, ev olutia în timp a componentelor


sistemului întreprindere si a activitatii economice, în general. Folositi în
acest scop cunostintele de la disciplina Istoria economiei nationale,
precum si lucrarea Economica valorii (Paul Bran), Editura ASE,
Bucuresti, 2002.
Fenomenul microeconomic

RASPUNSURI LA TESTUL DE AUTOVERIFICARE

2.1 c; 2.2 b; 2.3 d; 2.4 c.


CAPITOLUL 3

PROCESELE MECANISMULUI DE OBTINERE A VALORII

CUPRINS

3.1 Comportamentul întreprinderii ca sistem


3.2 Activitatea economica
3.3 Procesele antrenate în obtinerea valorii
3.4 Activitati tutoriale
3.5 Lectura suplimentara

CONCEPTE

Procesele mecanismului de obtinere a valorii


Procese naturale, sociale si economice
Fenomen economic
Activitatea economica
Productie; Consum
Repartitie; Schimb
Produs; Serviciu
Procesele mecanismului de obtinere a valorii

3.1 Comportamentul întreprinderii ca sistem

Întreprinderea, ca sistem, se comporta dupa regulile generale


Regulile evidentiate de teoria sistemelor. Astfel, sistemul va trece de la starea de
generale de echilibru spre starea de proces sub impulsul unor forte interne si
comportament externe. La rândul sau, starea de proces se va exterioriza sub forma unor
evenimente vizibile care formeaza continutul categoriei de fenomen.
ale sistemului
Înainte de a analiza comportamentul sistemului întreprindere, sa ne
familiarizam cu aceste etape pe exemplul redat în modelul din
figura nr. 3.1.

Figura nr. 3.1

În etapa initiala, sistemul, format din elemente si legaturi, cuprinde


în interiorul sau forte capabile sa-i uneasca elementele si sa-i determine
stari dinamice. La aceste forte interne se adauga si forte exterioare
sistemului. Sub impulsul acestor doua categorii de forte, sistemul intra
Starea de proces
în faza de proces (etapa a doua), capatând stari dinamice (sisteme în
si de fenomen actiune).
Iesirea în zona vizibilului a acestor stari dinamice este destul de
spectaculoasa; evenimente de natura fizica sau chimica, biologica sau
sociala, economica sau combinata pe care le vom receptiona cu toate
simturile noastre (etapa a treia din figura nr. 3.1). Pentru exemplificare
vezi asocierea 3.1.

Asocierea 3.1

Toti cunoastem fenomenul meteorologic de furtuna; el cuprinde evenimente din cele mai
diverse: ploaie, vânt, tunete, fulgere. În spatele acestor evenimente sta procesul complex în
care intra sistemul atmosferei sub impulsul caldurii primite de la soare si al diferentelor de
presiune din diferite zone ale atmosferei.
Finan tele întreprinderii

Întelegerea acestor fenomene presupune depasirea "tabloului"


atractiv al fenomenului si patrunderea în continutul proceselor care l-au
determinat si, mai departe, spre cauzele care au pus sistemul în miscare.
Este drumul pe care îl vom parcurge de fiecare data când va trebui
sa explicam formele concrete de manifestare a fenomenului financiar, a
activitatii financiare în general.
Economia - un Trecând la sistemul întreprindere, va trebui sa abordam mai întâi
caz particular sistemul general al economiei. Vorbind despre economie,
al actiunii T. Kotarbinski, parintele praxiologiei, considera "ca economia este un
caz particular al actiunii, iar actiunea este un caz particular al unui
proces de schimbare, al unui proces de transformare a unui întreg" 1
(sau sistem, am adauga noi).

Întreprinderea, ca parte componenta a economiei, va fi supusa


proceselor de transformare de tip productie, consum, repartitie, schimb.
Aceste procese sunt studiate de Teoria evenimentelor (vezi
Cadrul 3.1).

Cadrul 3.1

Teoria evenimentelor studiaza tipologia proceselor carora li se supun ansamblurile, adica


obiectele compuse, indiferent de domeniul de existenta al obiectului respectiv: obiecte
compuse din parti nevii sau din parti vii; ansambluri sociale compuse din oameni (familie,
natiune); ansambluri sociale compuse din oameni si obiecte nevii (întreprinderi, institutii).

Evenimentele generate de procesele în care intra întreprinderea sunt


cuprinse în continutul fenomenului economic. Pe baza modelului din
figura nr. 3.2 sa precizam comportamentul întreprinderii ca sistem.
Liniile de forta din interiorul si din afara sistemului întreprindere (vezi
figura nr. 2.5.) pun sistemul în starea de transformare. Procesele care au
loc sunt productia, repartitia, lichidarea, ca procese complexe si
Evenimentele - schimbul si consumul, ca procese primare de transfer. Asupra
forma vizibila a continutului si importantei lor vom reveni mai departe (vezi
proceselor paragraful 3.3); ce putem spune acum este ca productia, consumul si
lichidarea sunt procese de baza, repartitia si schimbul fiind procese
intermediare.
Pe estrada realitatii vor fi vizibile evenimentele generate de aceste
procese, evenimente adecvate fiecarui tip de proces.
În cazul întreprinderii, evenimentele apar sub forma activitatilor
umane, în principal (ce ne intereseaza pe noi), dar si sub forma unor
manifestari în domeniul realitatii fizice, chimice, biologice, sociale,
deloc neglijabile.

1
T. Kotarbinski, Tratat despre lucrul bine facut, Editura P olitica, Bucuresti, 1979, p. 464.
Procesele mecanismului de obtinere a valorii

Figura nr. 3.2

Generalizând, putem spune ca fenomenul economic care îns oteste


comportamentul sistemului bio-social al întreprinderii pe parcursul
proceselor de baza si intermediare apare ca o suma de evenimente care
intra în componenta categoriei complexe de activitate economica.

3.2 Activitatea economica

Acceptând asertiunea ca sistemul întreprindere cuprinde atât


subsisteme vii (între care se afla si omul), cât si subsisteme nevii, atunci
va trebui sa extindem continutul categoriei de activitate economica
Întreprinderea dincolo de actiunile pur umane si sa încorporam în activitatea
cuprinde sisteme economica totalitatea evenimentelor generate de procesele economice
vii si nevii amintite, indiferent de calitatea de viu si neviu a subsistemelor
încorporate în întreprindere.
Pe de alta parte, localizând economicul în cuprinsul socialului, va
trebui sa-i legam continutul si cauzele care îl genereaza de întregul
ansamblu de forte si legi care ne conditioneaza si conduce existenta.
Conditionarea Tentatia de a ramâne doar în zona economicului si a socialului este
sociala si mare; dar acest mod de abordare nu explica nici continutul si nici
naturala a cauzele activitatii economice, ale proceselor care o determina.
economicului De aceea, precizând locul economicului (figura nr. 3.3), vom sesiza
conditionarea multipla a acestuia - din social, din biologic, din fizic si
din chimic - cât si reactia sa de raspuns asupra acestor domenii.
Finan tele întreprinderii

Figura nr. 3.3

Pe baza acestor constatari, putem conchide continutul activitatii


economice sub forma Definitiei 3.1.

Definitia 3.1

Activitatea economica cuprinde comportamentul vizibil al sistemului biosocial al


întreprinderii determinat de procesele mecanismului de obtinere a valorii, procese naturale,
procese sociale, procese economice în care intra întreprinderea sub impulsul fortelor interne si
exterioare sistemului în cauz a.

Dupa cum am vazut în capitolul I, motivatia activitatii economice


este de a aduce în societate potentialul necesar mentinerii întregului
Motivatia sistem al societatii în postura departe de echilibru .
activitatii Acest potential, cuprins în formele elementare ale materiei,
economice substanta (s), energie (e) si informatie (i), este supus unor transformari
si conser vari repetate, realizabile prin procesele de baza (productie,
consum, lichidare), procese care au loc în mediul natural, în societate
si în economie (vezi figura nr. 3.4).
Procesele mecanismului de obtinere a valorii

Figura nr. 3.4

Prin procesul de consum, sistemul (natural, social, economic) se


"încarca" cu potential economic. Acest potential se conserva sub forma
de servicii, regula dupa care se combina substanta (s), energia (e) si
informatia (i) fiind:

Relatia de definire a serviciului

e--------s-------> i

Serviciul (prestat de om, spre exemplu) este energie (e), pusa în


slujba unei informatii (i), cu ajutorul substantei corpului (s).

În privinta productiei, procesul respectiv are menirea de "a scoate"


potentialul conservat în structura firmei si de a-l conserva sub forma de
produs. (vezi figura nr. 3.5).

Relatia de definire a produsului

i----------e--------- > s

Produsul este o informatie (i) implementata în substanta(s) cu


ajutorul energiei (e).
Finan tele întreprinderii

În cazul procesului de lichidare, acesta are rolul de a dezmembra


sistemul în cauza, obtinându-se componente de tip produs sau servicii
(sau componentele elementare ale materiei) ce sunt transferate altor
sisteme:

Sistem -------------> s + e + i

Figura nr. 3.5

3.3 Procesele participante la obtinerea valorii

Procese primare si procese complexe

Largirea Teoriile valorii-munca si valorii-utilitate au considerat ca valoarea


gamei de rezulta doar din procesele care au loc în sistemele economice. Aceste
procese procese se refera la cel de productie (starea dinamica a sistemului-
producator), de consum (starea dinamica a sistemului-consumator) si la
cel de schimb (starea dinamica a sistemului pietei).
Prin extinderea geografica permisa de teoria valorii-entropie, în
Reconsiderarea sensul atragerii de noi sisteme în mecanismul de obtinere si gestionare a
categoriei valorii, se impune sa investigam si procesele care au loc în aceste
de proces sisteme.
Pentru a realiza acest lucru, este necesara o reconsiderare a
categoriei de proces în sensul cel mai general! Acest demers îl vom
realiza pe exemplul sistemului general al Naturii.
Procesele mecanismului de obtinere a valorii

Transformarea Primul proces primar: Conform scenariului Marii Explozii, în secunda


10-43 (sau timpul lui Plank) s-a produs un prim proces care a permis
transformarea energiei pure initiale în particule elementare si forte
primare. Dupa primele 3 minute si trei sferturi, materia era deja asa
cum o cunoastem azi! Explozia initiala a fost un proces de transformare,
prin care s-a realizat o organizare a materiei sau, altfel spus, a aparut
entropia joasa.

Conservarea Al doilea proces primar: particulele si radiatiile produse de primul


proces au intrat în procesul de conservare a acestor produse primare sub
forma structurilor stabile ale materiei: substanta (s), energie libera (e),
informatie (i).

Transferul Al treilea proces primar: pe baza observatiilor privind fenomenele din


Natura emitem ipoteza ca exista si un al treilea proces primar sub forma
transferului. Produsele primelor doua procese primare sunt miscate în
spatiu si timp prin intermediul celui de-al treilea proces primar, devenind
iesiri, pentru un sistem, si intrari , pentru alt sistem. Am putea considera
acest proces primar de transfer ca fiind un proces de comunicare
general în Natura!
Aceste trei procese primare le-am reunit în sinteza numita Modelul
general al Naturii. Acest model cuprinde cele trei etape ale existentei
Universului:

I. Marea Explozie;
II. Formarea de sisteme din ce în ce mai complexe;
III. Marea Implozie si întoarcerea la energia pura.
Figura nr. 3.6

II

S
I
ep S ep
ep I T III ep
E
ep M ep
E

s, e, i entropie , miscare ,
forte
Finan tele întreprinderii

Cele trei etape din existenta Universului sunt tot atâtea procese
complexe formate prin combinarea celor trei procese primare.
1. Proces complex de transformare-conservare-
Procese transfer de substanta (s), energie libera (e),
informatie (i), având ca materie prima energia pura,
complexe: ep (etapa I sau Marea Explozie);
o combinatie de 2. Proces complex de formare de sisteme prin
procese primare atragerea (transfer) de s, e, i si transformare-
de transformare, conservare în structura sistemelor respective,
conservare, precum si în iesiri sub forma de entropie înalta,
transfer miscare, forte. Tot acest proces va transfera
iesirile-rezultate catre alte sisteme (etapa II);
3. Proces complex de destramare a sistemelor prin
Marea Implozie (etapa III). Se ajunge, din nou, la
energia pura (ep) si la forma de sistem la echilibru.

Primul proces complex reprezinta starea dinamica în care a intrat


Prima stare sistemul la echilibru al Universului. Marea Explozie a transformat
dinamica energia pura (ep) în particule si radiatii; apoi, acestea au fost conservate
sub forma de substanta, energie libera si informatie (s , e, i). Aceste
produse au fost transferate în spatiu si timp, devenind, la rândul lor,
materie prima pentru sistemele în formare.

Al doilea proces complex utilizeaza, de asemenea, cele trei procese


A doua stare primare (transformare, conservare, transfer) pentru a realiza formarea
de structuri complexe. Sistemele formate transfera spre ele s, e, i si le
dinamica transforma în entropie joasa corespunzatoare ca organizare cu
necesitatile sistemului în cauza. Apoi, aceasta entropie joasa se conserva
în structura materiala, în miscare, în forte si în entropie înalta.
Aceste rezultate sunt serviciile pe care procesul respectiv le produce, ca
forme de conservare a materiei, si pe care le transfera în spatiu si timp.

Al treilea proces complex încheie ciclul Universului, ducând sistemele


departe de echilibru (materia vie) si sistemele aproape de echilibru spre
A treia stare un sistem la echilibru. Si în acest caz au loc procesele primare. Sunt
dinamica atrase (transferate) spre procesul complex sistemele structurate ale
Naturii pentru a fi supuse unui proces de transformare sau Marea
Implozie. Rezultatele transformarii sunt conservate sub forma de
energie pura (ep). Acest ”produs”, caracterizat printr-o entropie înalta,
este transferat în spatiu si timp.

Acum dorim sa emitem o noua ipoteza, extinzând aceasta clasificare


de procese primare si procese complexe la sistemele angajate în
mecanismul obtinerii si gestionarii valorii.
Procesele mecanismului de obtinere a valorii

Ipoteza 3.1

Procesele primare si procesele complexe, specifice sistemului general al Naturii, se


produc si în sistemele angajate în mecanismul de obtinere si gestionare a valorii, sub
formele: procesul de productie, procesul de consum, procesul de lichidare.

Fiind vorba de sisteme formate în a doua etapa din Modelul general


al Naturii, aici ordinea proceselor complexe este alta; primul proces
complex va fi procesul de consum, urmat de procesul de productie si, în
final, de procesul de lichidare.

Procesele din Mediul Natural Înconjurator (MNI)

Mediul natural înconjurator, ca sistem complex ce cuprinde atât


subsisteme aproape de echilibru (materia nevie), cât si subsisteme
departe de echilibru (materia vie), intra în stari dinamice sau procese sub
influenta unor forte interne sau (si) externe.

Procesul de consum este starea dinamica care permit e formarea,


Starea refacerea sau dezvoltarea sistemelor cele mai diverse, de la planete si
dinamica galaxii, la structuri de relief si atmosfera, de la plante la animale.
de consum Aceleasi elemente ale substantei, energiei si informatiei se reunesc
pentru a forma munti si ape, dar si pentru a forma materia vie.
Acest proces complex transforma si conserva materia în substanta
necesara formarii structurilor materiale ale sistemelor, dar si în miscare,
forte (cum ar fi vântul, în sistemul atmosferei sau gravitatia,
electricitatea, magnetismul, în sistemul planetelor). Daca vom avea în
vedere sistemele vii, aici vom avea substanta vie, miscarea în spatiu,
forte diverse, produse si servicii ce vor putea fi atrase în procesele
economice ca intrari de entropie joasa.

Starea Procesul de productie este prezent atât în sistemele aproape de


dinamica de echilibru, cât si în cele departe de echilibru. De exemplu, în sistemele
productie nevii cum ar fi Soarele sau chiar Terra continua productia de substanta,
energie, informatie prin transformari de natura fizica (reactia din Soare:
2H à He + e) sau chimica.
Sistemele vii fabrica permanent produse sub forma de fructe, pui,
lapte, oua etc. Majoritatea produselor date de acest proces vor deveni
intrari pentru sistemele economice aflate în starea de consum.

Starea Procesul de lichidare este mai încet în sistemele nevii. Dar si aici
dinamica de suntem martori la degradari de relief sau la stingerea unor stele! Acest
lichidare proces este mai vizibil în cazul sistemelor vii; plantele si animalele mor
într-o perioada relativ scurta, reintrând în circuitul natural sub forma de
substanta, energie si informatie.
Finan tele întreprinderii

Si acest proces este benefic pentru procesele economice. Prin


lichidarea unor sisteme vii sau nevii din mediul natural, sistemele
economice îsi fac rost de intrarile de entropie joasa necesare proceselor
de obtinere a valorii (sacrificarea animalelor, taierea arborilor sau a
plantelor, extragerea minereurilor din sistemele de relief etc.).

Procesele din sistemul Societatii

Sistemul Societatii este, la rândul sau, un produs al Mediului


Natural. El integreaza sisteme departe de echilibru (omul, dar si unele
plante si animale), precum si sisteme nevii (constructii, terenuri, râuri).
Având rolul principal, sistemele vii vor da tonul în privinta
comportamentului, a starilor dinamice în care intra societatea.

Starea Procesul de consum este prezent aici pentru a permite formarea


structurilor materiale si a serviciilor sub forma de miscare, forte. În
dinamica societate apar, datorita acestui proces complex, scoala, administratia,
de consum institutiile de cultura, institutiile de apar are, institutiile privind
sanatatea etc.
Structurile formate transforma o parte din intrari în servicii
specifice (de învatamânt, de administratie, de aparare, de cultura etc.),
rezultate care au o entropie joasa adecvata viitoarelor procese economice
de obtinere a valorii (sau potential tip societate, Ps).

Starea Procesul de productie din subsistemele societatii consta în


dinamica transformarea-conservarea-transferul de structuri organizate necesare
de productie functionarii sistemului social, în ansamblu, dar si sistemelor economice:
copii, oameni instruiti, informatii stiintifice si tehnice, informatii
culturale etc. Toate aceste produse cuprind potential tip societate, Ps.

Procesul de lichidare este prezent si în viata societatii. Atunci când


Starea subsistemele societatii nu mai pot functiona, ele intra într-un proces
dinamica distructiv, disponibilizându-se personal, mijloace, materiale, constructii
de lichidare etc. Aceste produse ale lichidarii mai au un grad de organizare suficient
de atractiv pentru a intra, partial, în alte sisteme economice sau sociale.
Daca nu corespund, atunci vor intra în circuitul natural, sub forma
componentelor primare ale materiei (s, e, i).

Procesele din sistemele economice

Cu toate ca sistemele economice fac parte integranta din sistemul


societatii, le vom trata distinct, ele având rolul dominant în
transformarea potentialului atras în valoare.
Si în cadrul acestor sisteme vor fi prezente cele trei procese
complexe (consumul, productia, lichidarea), formate, la rândul lor, din
cele trei procese primare (transformarea, conservarea, transferul).
Procesele mecanismului de obtinere a valorii

Procesul de consum este procesul complex prin intermediul caruia se


formeaza, reface, dezvolta sistemul activitatii economice,
întreprinderea. Ca sistem, întreprinderea este o combinatie de
subsisteme vii (oameni, plante, animale) si nevii (unelte, constructii,
materiale, combustibili, informatii).

Procesul de consum cuprinde urmatoarele procese primare:


- transferul sau atragerea de intrari (potential natural,
social si economic) prin repartitie, schimb, preluare
Procesul de directa. Sursele sunt reprezentate de sistemele mediului
consum: natural înconjurator, societate si sisteme economice
o combinatie de (micro, macro, mondo, cosmoeconomie).
procese primare - transformarea intrarilor prin activitati ca investitiile,
de transformare, formarea de stocuri, cumpararea si asimilarea de
conservare, informatii, perfectionarea personalului.
transfer
- conservarea rezultatelor transformarilor sub forma
elementelor structurii (personal, mijloace de productie,
informatii etc.) si a capacitatii acestei structuri de a face
servicii (miscare, forte).
- transferul acestor consecinte ale existentei sistemului
(miscare, forte, structura, entropie înalta) spre interiorul
sistemului respectiv si spre alte sisteme (economice,
societate, mediu).

Procesul de productie este procesul pentru care s-a pregatit sistemul


Procesul de economic prin parcurgerea procesului de consum. Productia se
productie: declanseaza sub influenta unor forte din societate, mediu, dar si din alte
o combinatie sisteme economice (fie micro, macro sau mondoeconomice). Si aici au
de procese loc procesele primare de transformare, conservare, transfer:
primare de
transformare, - transferul prin repartit ie, schimb, preluare directa de
conservare, potential din propria structura sau din societate si mediu.
transfer - transformarea intrarilor atrase în conformitate cu
tehnologia firmei (topire, taiere, macinare, coacere etc.).
- conservarea rezultatelor transformarii în produse cu o
entropie joasa superioara intrarilor, precum si în deseuri
cu o entropie înalta.
- transferul de produse si deseuri spre alte sisteme si
autoconsum.
Finan tele întreprinderii

Procesul Procesul de lichidare se manifesta sub forma unor etape succesive:


de lichidare: dezinvestire, conservare, lichidare partiala, faliment, lichidare finala. Si
o combinatie acest proces complex cuprinde cele trei procese primare:
de procese - transferul de informatii de pe piata (informatii care
primare de confirma imposibilitatea functionarii firmei respective) si
transformare, de produse si servicii care vor fi folosite în operatiunile
conservare, de lichidare.
transfer
- transformarea structurii sistemului economic în
componente prin actiuni ca disponibilizarea personalului,
dezmembrarea utilajelor, disponibilizarea stocurilor etc.
- conservarea rezultatelor transformarii sub forma de
active ce pot fi vândute, someri.
- transferul “produselor” lichidarii spre alte sisteme
(societate, pentru someri, alte întreprinderi, pentru
activele ce pot fi vândute, mediu, pentru pierderi).

Pentru realizarea proceselor primare de transfer, activitatea


economica a sintetizat si alte tipuri de subsisteme de natura economica.
Alte Aceste subsisteme se gasesc în microeconomie (piata, pentru realizarea
subsisteme transferului sub forma de schimb), în macroeconomie ( pentru repartitie
de natura financiara sau prin credit) si în mondoeconomie (pentru schimb si
economica repartitie).
Si aceste subsisteme parcurg procesele complexe de consum,
productie, lichidare, formate, la rândul lor, din procesele primare de
transformare, conservare, transfer.

Concluzie

Indiferent de tipul de sistem din Natura (mediu, societate, economie), starile dinamice în
care intra aceste sisteme sunt aceleasi: consum, productie, lichidare. La rândul lor, aceste
procese complexe au în componenta lor, în diferite proportii, procesele primare de
transformare, conservare, transfer.

Potentialul atras din mediu, societate, dar si din structura firmei,


încarcata cu potential într-un proces de consum anterior, este
transformat în valoare prin contributia unui lant continuu de procese tip
productie, consum, productie etc. (vezi figura nr. 3.7).
Procesele mecanismului de obtinere a valorii

Figura nr. 3.7

În economie, ca si în societate, apar si alte tipuri de procese, cum ar


fi repartitia, schimbul. Daca procesele reale de transformare si
Alte procese de
tip economic: conservare de potential natural si economic sunt reprezentate de
productie si consum, atunci ce rost mai au si alte forme ale activitatii
repartitia,
economice, reprezentate de repartitie si de schimb, mentionate mai
schimbul
înainte?
Daca schimbul a fost generat de primele etape ale diviziunii muncii
în societate, repartitia s-a impus mult mai târziu, atunci când societatea
s-a structurat si mai mult, aparând activitati si interese care nu puteau fi
satisfacute prin schimbul direct de produse sau ale caror rezultate nu
puteau fi vândute direct sau imediat pe piata (servicii sociale, politice,
militare, dezvoltarea economica etc.).
Intercalate atât între productie si consum, cât si între consum si
Rolul productie (figura nr. 3.8), repartitia si schimbul contribuie la:
repartitiei si
al schimbului a) distribuirea de valoare în economie, societate si pentru mediu;

b) dimensionarea prognozata si efectiva a valorii sub impulsul


factorilor participanti la mecanismul de obtinere si gestionare a
valorii.

Figura nr. 3.8


Finan tele întreprinderii

Daca în privinta primei contributii nu sunt semne de întrebare, cea


de a doua contributie ridica totusi întrebari justificate. Daca productia si
consumul, în contextul legilor naturii, sunt responsabile de obtinerea si
dimensionarea efectiva a valorii, atunci care este contributia în acest
domeniu a repartitiei si a schimbului?
Valoarea – Valoarea este determinata de potentialul mentinut în societate sub
influentata forma de produse si servicii în lupta permanenta cu legile drastice ale
indirect de naturii si economiei; în aceste conditii, repartitia si schimbul sunt de o
repartitie si mare utilitate. În procesul continuu de obtinere si transformare a valorii,
de schimb în primul rând, aceste procese vor "comunica", de la productie la
consum si invers, conditionarile care dimensioneaza în mod efectiv
valoarea; în al doilea rând, ele vor dirija valoarea conservata în produse
sau servicii spre acele zone ale economiei, societatii si mediului natural
înconjurator în care transformarea se realizeaza cu randamente bune,
eliminând risipa si utilizarea neeficienta a valorii în societate (vezi
Cadrul 3.2).

Cadrul 3.2

Paul Bran - Economica valorii: "Teoria si legea valorii-entropie sustin ca: procesele
economice, procesele sociale si tot mai multe procese din mediul natural se desfasoara, în
privinta dimensiunii valorice, în limita potentialului economic posibil de mentinut în economie
pe parcursul lantului de procese de productie, consum, lichidare”.

Repartitia - Pentru cursul Finantele întreprinderii, atentia hotarâtoare se


obiect principal îndreapta asupra procesului de repartitie, dar si asupra proceselor
al manualului economice, sociale si naturale care îl genereaza. Caracterul integrativ al
de fata realitatii, ca si al modului nostru de tratare, ne impune sa privim
repartitia în corelatie permanenta cu celelalte procese în care este
angrenat sistemul biosocial al întreprinderii.

3.4 Activitati tutoriale

Orientarea modului de învatare este cuprinsa în modelul de la


capitolul 1.
Procesele mecanismului de obtinere a valorii

ÎNTREBARI RECAPITULATIVE

• Care sunt etapele comportamentului unui sistem sub influenta cauzelor interne si externe
acestuia?
• Cum se defineste economia din punct de vedere praxiologic?
• Ce se întelege prin fenomen economic si prin activitate economica?
• Care este pozitia economicului în ansamblul realitatii în care traim si cum se influenteaza
reciproc economicul cu restul naturii?
• Care sunt procesele de baza angajate de mecanismul de obtinere si de gestionare a valorii?
• Ce caracteristici au subprocesele de productie si de consum din cadrul celor trei procese de
baza, naturale, sociale, economice?
• Ce rol îndeplinesc subprocesele de repartitie si de schimb în economie si în societate?
• De ce credeti ca este necesar sa analizam repartitia, ca obiect de studiu al Finantelor
întreprinderii, în corelatie permanenta cu procesele de baza si cu subprocesele de
productie si de consum?

TESTE DE AUTOVERIFICARE

3.1. Care sunt etapele prin care trece un sistem viabil: 1. starea initiala,
de echilibru; 2. starea de proces; 3. starea de indiferenta; 4. starea
de fenomen; 5. starea de respingere a influentelor externe.
Care este gruparea reala: a) 1, 2, 5; b) 1, 2, 3; c) 1, 2, 4; d) 2, 3, 4;
e) 3, 4, 5.
3.2. În ce procese complexe de baza intra sistemul întreprinderii:
1. Productie; 2. Consum; 3. Schimb; 4. Lichidare; 5. Repartitie.
Care grupare este cea reala: a) 1, 2, 3; b) 1, 2, 4; c) 2, 3, 4;
d) 3, 4, 5; e) 1, 3, 5.
3.3. Care din procesele enumerate mai jos sunt considerate de TVE ca
fiind procese primare: 1. transformarea; 2. conservarea;
3. productia; 4. consumul; 5. transferul: a) 1, 2, 3; b) 1, 3, 4;
c) 1, 4, 5; d) 1, 2, 5; e) 2, 4, 5.
3.4. Care sunt procesele complexe întâlnite în Societate sau Mediul
natural înconjurator: 1. proces tip productie; 2. proces de transfer;
3. proces tip consum; 4. proces de transformare-conservare;
5. proces de destramare de sisteme. Care grupare este cea reala:
a) 1, 3, 5; b) 1, 2, 3; c) 2, 3, 4; d) 3, 4, 5; e) 1, 4, 5.
3.5. Repartitia si schimbul realizeaza: 1. distribuirea de valoare în
economie; 2. distribuir ea de valoare în societate; 3. dimensionarea
prognozata si efectiva a valorii; 4. distribuirea de valoare în
economie, societate si mediu. Care este gruparea completa:
a) 1, 2; b) 2, 3; c) 3, 4; d) 1, 4; e) 2, 4.
Nota: fiecare întrebare este evaluata cu 2 puncte. Nota 10 = 10 puncte.
Finan tele întreprinderii

STUDII DE CAZ SI EXERCITII

3.1 Dezbatere

Supuneti dezbaterii în grupa comportamentul unui sistem sub


influenta unor forte interne si externe sistemului în cauza. Enumerati
aceste forte, luând ca exemplu sistemele: om, firma, economie,
societate, mediu. Comentati tipurile de procese pe care le pot determina
fortele respective.

3.2 Tratare praxiologica

Încercati sa conturati elementele principale ale unei actiuni


economice, folosind cunostintele de praxiologie învatate la disciplina
Filosofie. Utilizati în acest scop lucrarea Tratat despre lucrul bine facut,
T. Kotarbinski, Editura Politica, Bucuresti, 1979, precum si lucrarea
Economica valorii, citata în cuprinsul capitolului, paginile 77-78.
Precizati si elementele principale ale unei activitati de învatamânt, de
cultura, de protectie a mediului, de politica etc. Încercati sa desprindeti
eventualele deosebiri cantitative si calitative.

3.3 Puncte de vedere

În cadrul teoriilor clasice ale valorii, singurele procese angajate în


obtinerea si dimensionarea valorii erau cele economice. Încercati sa
gasiti explicatii plauzibile pentru acest mod de a pune problema.
Apoi analizati modelul teoriei valorii bazate pe entropie joasa si
spuneti-va punctul de vedere în legatura cu extinderea gamei de sisteme
si procese antrenate în mecanismul de obtinere si gestionare a valorii.

3.4 Referat

Întocmiti un referat prin care sa individualizati cât mai concret


manifestarea proceselor de consum, de productie si de lichidare din
cadrul celor trei sisteme (mediul natural, societate, economie) angajate
în mecanismul de obtinere si gestionare a valorii.
Precizati legaturile directe si inverse dintre cele trei tipuri de
sisteme si contributia acestor legaturi la circuitul de potential spre
sistemul economic si de la acesta spre celelalte doua. Subliniati
contributia acestor legaturi pentru obtinerea de valoare în economie.
Procesele mecanismului de obtinere a valorii

3.5 Intermediere

Din lectura capitolului trei rezulta ca procesul de repartitie este util


pentru întregul mecanism de obtinere si gestionare a valorii.
Folosind o firma reala, precizati cât de important este rolul de
intermediere al repartitiei între procesele de productie si de consum
pentru bunul mers al întregii activitati economice si sociale din unitatea
respectiva. De asemenea, comentati ce consecinte ar avea lipsa
repartitiei sau desfasurarea necorespunzatoare a repartitiei respective.

RASPUNSURILE TESTELOR DE AUTOVERIFICARE

3.1. c; 3.2. b; 3.3. d; 3.4. a; 3.5. c.

3.5 Lectura suplimentara

Selectiuni din Capitolul VI din Economica valorii

6.2 Stiinta despre lucrul bine facut

Activitatea omului în general a constituit obiect de cer cetare, fiind


sintetizate principii si legi ale actiunii eficiente, rationale. Printre
cercetatori se afla si T. Kotarbinski, parintele praxeologiei.
Parintele Aceasta stiinta cuprinde:
praxeologiei - o teorie descriptiva, referitoare la trasaturile generale ale
activitatii umane, un fel de gramatica a actiunii;
- o teorie normativa, ca un ansamblu de prescriptii sau
recomandari pozitive sau negative privind conditiile
actiunii umane (vezi Cadrul 6.3).

Cadrul 6.3

"Orice munca exterioara ar face cineva", spune T. Kotarbinski, "exist a întotdeauna un


autor, un impuls intentionat, un material, un produs, un instrument sau o unealta, un mod de
actiune, un scop si o opera."
Finan tele întreprinderii

Gasim în aceasta descriere a actiunii umane cea mai mare parte a


structurii sistemului activitatii economice. Aceasta structura cuprinde:
- componentele materiale: autorul, unealta, materialul supus
Componente transformarii, informatia sau modul de actiune;
- legaturile interne si externe redate prin impulsul intentionat,
si relatii scopul;
directe si - rezultatele existentei sistemului: opera, în sens de
inverse eveniment transformator, produsul, ca rezultat al operei.
Aceasta structura s-a format în timp, prin atrageri succesive de
elemente materiale si prin cresterea în complexitate a legaturilor interne
si externe ale sistemului respectiv.
Prezenta autorului (omul) în acest sistem a fost absolut necesara
înca de la început. Chiar daca acum prezenta sa fizica se reduce treptat
pâna la rolul de supraveghere a robotilor, omul face parte dintre factorii
de definitie ai sistemului.
Acest rol important l-a facut pe Adam Smith sa afirme ca, în
definitiv, activitatea omului creeaza în fiecare an masa bunurilor pe
Autorul – care o consuma, nu fortele naturale, care, fara directia sa, ar ramâne
factor de nefecunde si nefolositoare.
Nu trebuie uitat ca omul este si principalul furnizor de informatii
definitie privind opera, impulsul intentionat, scopul, produsul.
O alta componenta a sistemului activitatii economice care a aparut
înca de la începuturi, precum zeita Athena din capul lui Zeus, este
Informatia informatia. Ea generalizeaza realitatea referitoare la unelte, animale
domesticite, plante de cultura, metale, combustibil, tehnologie, produs
etc. (vezi Cadrul 6.4).
Cadrul 6.4

"Pentru a transforma o buruiana în planta de cultura sau un animal salbatic în animal


domestic, pentru a scoate la iveala la una sau la celalalt însusiri alimentare sau tehnologice
care lipseau la origine sau abia puteau fi banuite, pentru a face dintr-o argila nestabila, care
se sfarâma, se pulverizeaza sau crapa cu usurinta, o oala solida si etansa ... au fost necesare,
fara îndoiala, un spirit într-adevar stiintific, o curiozitate asidua si totdeauna treaza, o sete de
a cunoaste pentru placerea de a cunoaste caci trebuie tinut seama ca numai o mica parte din
observatiile si experientele facute (despre care trebuie presupus ca erau inspirate în primul
rând si mai ales de dorinta cunoasterii) puteau da rezultate practice si imediat utilizabile.

Informatia este rezultatul transformarii semnalelor provenite din


mediul natural înconjurator sau din interiorul organismului omului.
Obiect al Creierul sau este stomacul care transforma semnalele respective în
transfor- informatii utile actiunii umane, precum si existentei si adaptarii la
marii conditiile de mediu.
Fondul de entropie joasa atrasa din mediul natural este redat prin
conceptul de materiale supuse transformarii. Altfel spus, aceste
materiale reprezinta obiectul activitatii economice sau, în versiunea
teoriei valorii-munca, obiect al muncii.
Procesele mecanismului de obtinere a valorii

Prin combinarea informatiei despre unelte cu materialele supuse


Mijloace ale transformarii, s-a obtinut un alt component al structurii sistemului
activitatii activitatii economice, mijloacele activitatii economice (utilaje, masini,
constructii etc.).

Cadrul 6.5

Pentru a nu merge mai departe cu concepte care nu mai corespund teoriei pe care o
conturam, va trebui sa corectam conceptele de mai sus. Acest lucru este necesar, datorita
faptului ca în modelul preconizat, munca nu mai are un rol exclusivist. Nu putem accepta nici
termenul de mijloace de productie, pentru ca aceste elemente, odata cuprinse în structura
întreprinderii, participa nu numai la procesul de productie, dar si la cel de consum. De aceea,
vom insista pentru conceptul de obiecte si mijloace ale activitatii economice sau, mai pe
scurt, obiecte si mijloace economice .

Componentele redate le vom întâlni între zidurile fabricii. Sistemul


activitatii economice atrage direct sau indirect în structura sa
componente sau produse ale altor sisteme, cum ar fi societatea si mediul
natural înconjurator.
A trebuit ca Natura sa moara putin pentru ca oamenii
Zestrea secolului al XX-lea sa recunoasca ca si-au neglijat cel mai bun partener
naturala din procesele economice, mediul natural înconjurator. Zestrea
pentru om naturala a omului, arata N. Georgescu-Roegen, consta în doua elemente
complet diferite: 1) fondul de entropie joasa de pe glob si din interiorul
lui si 2) fluxul de energie solara. 1
Mediul Mediul natural intra, în anumite proportii, chiar în structura interna
a întreprinderii sub forma terenului, a surselor de apa, aer, lumina,
natural – caldura, dar si a plantelor si animalelor atrase în activitatea economica
componenta (mediul natural intern). Cea mai mare parte a mediului natural ramâne,
a sistemului însa, în afara sistemului activitatii economice (mediul natural extern),
economic având, totusi, un rol esential în mecanismul de obtinere si gestionare a
valorii.
În mod similar va trebui sa tratam si sistemul complex al societatii.
Rolul Acest sistem se va regasi în mecanismul de obtinere si gestionare a
valorii ca un furnizor important de entropie joasa sub forma de
societatii informatii, oameni pregatiti pentru procesele economice, servicii de
în sistemul protectie, administratie etc., dar si ca forta care pune în miscare opera
economic din sistemul activitatii economice.
Cu toate ca întreprinderea are tot mai multe actiuni de genul celor
din sistemul societatii (învatamânt, protectie sanitara, aparare etc.),
societatea ramâne înca un sistem exogen sistemului activitatii
economice.

1
N. Georgescu-Roegen, Legea entropiei si procesul economic, Editura Economica, Bucuresti,
1979, p. 76.
Finan tele întreprinderii

Pentru sistemul activitatii economice sunt la fel de importante si


legaturile interne si cele externe. Aceste legaturi sunt formele de
Linii de manifestare a unor forte ce apartin sistemului în cauza (legaturi interne)
sau provin din partea altor sisteme (legaturi externe).
forta
În primul rând, se vor face simtite liniile de forta interne. Odata
interne
formata, întreprinderea prinde viata. Componentele materiale se
influenteaza reciproc, atât în procesele economice de productie si de
consum, cât si în cel de lichidare.
În al doilea rând, sistemul activitatii economice (fie el întreprindere,
Linii de forta economie nationala sau economie mondiala) va fi influentat de liniile de
din partea forta ale societatii. Aceste legaturi redau interesele de sistem ale
societatii societatii (interese sociale, politice, economice, de proprietate) si au rolul
de a ordona activitatea economica din sistemul activitatii economice,
sistem aflat în starile dinamice de productie, consum sau lichidare. Mai
mult, liniile de forta provenite dinspre societate determina chiar
formarea sistemelor economice si punerea lor în starile dinamice
amintite.
În al treilea rând, sistemul activitatii economice se afla permanent în
Liniile de raza de actiune a liniilor de forta emanate de mediul natural
forta din înconjurator. Aceste legaturi transmit cerintele legilor Naturii, generale
partea sau specifice unor sisteme de referinta.
mediului Totalitatea liniilor de forta ce se manifesta în sistemul activitatii
economice formeaza un câmp ordonator (fie în sens pozitiv, fie în sens
Ecocâmp negativ). Acest câmp va fi redat în modelul nostru prin conceptul de
ecocâmp.
Introducerea acestui concept a fost sugerata de o ipoteza lansata în
biologie de un grup de cercetatori americani (vezi Cadrul 6.6).

Cadrul 6.6

Observatiile si concluziile grupului de cercetare de la Universitatea Los Angeles din


California, ca si ale profesorului H. Burr de la Universitatea Yale, sugereaza "existenta unui
câmp energetic matrice, organizator pentru informatia genetica". Conform acestei teorii, "nu
ADN-ul detine primul loc în transmiterea informatiei genetice, ci el este doar mijlocul prin
care câmpul energetic originar transmite informatia genetica".

În mod similar cu atributiile materiei sub forma de câmp care


organizeaza sistemele biologice, ecocâmpul va ordona sistemele
economice, de la nivel micro la nivel macro si mondo.
Procesele mecanismului de obtinere a valorii

6.3 Sistemul activitatii economice

Activitatea economica si-a format, asa cum am vazut în paragraful


Structura anterior, o structura specifica unui sistem: componente materiale si
legaturi interne si externe. Omul si-a adus în preajma sa produse ale
pentru un altor sisteme sau chiar sisteme vii si nevii pentru a face mai productiva
sistem activitatea de obtinere si gestionare a valorii, atât de necesara mentinerii
sistemului sau departe de echilibru.
În urma acestei actiuni de dezvoltare a activitatii economice si a
sistemului activitatii respective, s-a conturat un sistem complex ce
cuprinde:
Subsistemele - microeconomia (întreprindere, institutie);
activitatii - macroeconomia;
economice - mondoeconomia;
- cosmoeconomia (înca într-o faza incipienta).
La nivelul microeconomiei, forma cea mai reprezentativa a sistemului
activitatii economice este întreprinderea. Structura sa cuprinde toate
Structura componentele materiale specifice unui sistem de natura economica
interna a (omul, mijloacele si obiectele activitatii economice, informatia, mediul
natural intern, dar si componentele exterioare, mediul natural exterior,
firmei societatea), precum si legaturile directe si indirecte din ecocâmp (vezi
Figura nr. 6.2).
Figura nr. 6.2
Finan tele întreprinderii

Pentru a pune mai mult în evidenta componenta legaturilor din


componenta ecocâmpului, va trebui sa localizam sistemul activitatii
economice în structura sistemului general al Naturii.
Astfel, conform celor redate în figura nr. 6.3, sistemul activitatii
economice, structurat pe componentele sale micro, macro, mondo si
cosmoeconomie, se afla, în majoritate, în cadrul sistemului societatii,
fara a exclude situarea partiala direct în sistemul mediului natural.

Figura nr. 6.3

Sistemul Mediului Natural

+/-
? Sistemul
Societatii

Sistemul economic

Sistemul activitatii economice primeste din af ara sa influente


pozitive, +? (de crestere) sau negative, - ? (de temperare sau de
Influente distrugere). Aceste influente provin din partea sistemelor mediului
reciproce, natural si al societatii. La rândul sau, sistemul activitatii economice va
pozitive si transmite spre cele doua sisteme amintite influente pozitive (furnizarea
de produse si servicii) sau negative (poluare, distrugerea de subsisteme).
negative Principiile redate pentru microeconomie sunt similare si în cazul
macroeconomiei (cu subsisteme ca banci, societati de asigurari,
ministere economice etc. ) sau mondoeconomiei (cu forme de organizare
ca institutii financiar-monetare internationale, conferinte si uni uni
regionale sau mondiale etc.
PARTEA A DOUA

FENOMENUL MICROFINANCIAR

Întreprinderea, ca sistem complex în care au loc


procese specifice activitatii economice, reprezinta
sediul si pentru fenomenul financiar. Efect, dar si
cauza, în sirul de stari dinamice în care intra o
întreprindere, repartitia financiara se constituie ca un
fenomen complex, parte a microeconomiei si
beneficiar al tuturor schimbarilor cerute de principiile
economiei de piata dar si receptor al distorsiunilor
tranzitiei.
Fenomenul microfinanciar îsi dezvaluie conti-
nutul prin cercetarea sa cu ajutorul unor metode,
modele si instrumente adecvate metodei stiintifice si
tehnologiei didactice specifice disciplinei universitare
Finantele întreprinderii.
Prin intermediul rezultatelor cercetarii stiintifice
vom face cunostinta, în cadrul partii a doua, cu
universul financiar al firmelor, precum si cu
principiile si mecanismele proiectarii financiare a
celor mai importante procese economice care au loc la
nivel de întreprindere, dar si în sistemele angajate în
mecanismul de obtinere si gestionare a valorii, societatea si mediul.
Bogata în concepte teoretice, partea a doua a disciplinei noastre este esentiala pentru
formarea meseriei de economist, dar si pentru managerul care trebuie sa conduca o firma în
conditiile exigentelor legilor pietei. Procesul de repartitie financiara conditioneaza
desfasurarea eficienta si eficace a celor mai importante procese din viata întreprinderii,
consumul, productia, lichidarea.

CUPRINS

Capitolul 4 Procesul de repartitie financiara


Capitolul 5 Metoda de studi u al fenomenului microfinanciar
Capitolul 6 Universul financiar al întreprinderii
Capitolul 7 Proiectarea financiara a întreprinderii
CAPITOLUL 4

PROCESUL DE REPARTITIE FINANCIARA

CUPRINS
4.1 Starea de repartitie financiara
4.2 Principiile reglat oare ale repartitiei financiare
4.3 Tipuri de repartitie
4.4 Activitati tutoriale

CONCEPTE
Starea de repartitie
Reglarea circuitului valorii
Conditionarea repartitiei
Proces de repartitie
Proces de schimb
Repartitie financiara
Repartitie economica
Repartitie prin credit
Donatie
Obiect de studiu
Metoda de studiu
Management financiar
Procesul de repartitie financiara

4.1 Starea de repartitie financiara

Privita în general, repartitia este o stare dinamica în care intra


Repartitia - o sistemul biosocial al întreprinderii, sistemul general al societatii si, din
rezultanta a ce în ce mai mult, sistemul mediului natural înconjurator. La nivel de
unor influente întreprindere ne intereseaza si modul cum reactioneaza societatea si
multiple mediul, întrucât întreprinderea are misiunea de a produce pentru
întreaga societate, precum si pentru refacerea si protectia mediului
înconjurator.
Starea de repartitie a sistemului întreprindere se realizeaza, în
principal, sub impulsul liniilor de forta ale starilor productie, lichidare
Teama de si de consum. Teama de cadere spre echilibru determina o preocupare
cadere spre "feroce" pentru gasirea si atragerea de potential economic; gânditi-va
echilibru cu ce "forta" cautati mâncarea atunci când va este foarte foame!
În centrul atentiei acestor linii de forta vor fi sursele de potential
economic sub forma de produse si servicii, surse existente în sistemele
Reglator al din economie, societate si mediu.
circulatiei "Devorarea" de potential nu poate fi o practica pe care o societate
valorii în moderna sa o accepte în mod tacit! În calea acestor "tentacule" ale
societate sistemelor flamânde, societatea a pus procesul de repartitie. Principala
sa menire este aceea de reglator al circulatiei valorii în societate
(respectiv, în întreprindere). Vezi figura 4.1.

Figura nr. 4.1


Finan tele întreprinderii

Pe de o parte, sunt solicitarile de potential formate din cerintele


omului, întreprinderii si societatii, precum si ale mediului înconjurator.
Se adauga necesarul de export (solicitari notate cu C).
Pe de alta parte, se afla sursele de potential, formate de mediul
înconjurator, societate, productia de produse si servicii, rezervele si
importul (notate cu S).
Dupa cum se observa în figura nr. 4.1, repartitia receptioneaza
solicitarile consumului pe care le analizeaza "critic" pe baza unui
principiu reglator asupra caruia vom reveni. Din aceasta analiza se
naste o conexiune de reglare a consumului, notata cu -/+∆ Consum;
“Cenzurarea” numai dupa aceasta corectie, solicitarea consumului este "lasata" sa
comenzilor catre treaca spre sursele de potential.
Si raspunsul surselor de potential este "cenzurat" de repartitie. Si el
productie si
catre consum va fi analizat pe baza unui principiu reglator foarte sever. Conexiunea
+/-∆ Surse are misiunea de corectare cantitativa, calitativa si structurala
a surselor curente si a importurilor de potential. Corectarea are
misiunea de a satisface mai bine consumul curent, dar si misiunea de a
pregati procesele de productie viitoare, dependente de amploarea,
calitatea si structura consumului curent.

Atentionare

În mod sigur, repartitia va receptiona "forta" proceselor complexe, consumul, productia,


lichidarea. Ramâne de vazut daca activitatea de repartitie pe care o genereaza procesul
mentionat va fi la înaltimea principiilor reglatoare favorabile progresului sau va cadea victima
"coruptiei", viciind functionarea generala a sistemului întreprindere, a sistemului societate si a
sistemului global al mediului natural înconjurator.

4.2 Principiile reglatoare ale repartitiei financiare

Pentru a face fata ispitei coruptiei, repartitia are ca sprijin un set de


principii reglatoare cu caracter legic. Aceste principii permit repartitiei
sa regleze solicitarile de potential din partea sistemelor economice
sociale si din mediu aflate în starile dinamice de productie, consum,
lichidare. Între aceste principii se afla conditionarea cererii de
marimea sursei de satisfacere, ca principiu general pentru toate tipurile
de repartitie (vezi Cadrul 4. 1).
Procesul de repartitie financiara

Cadrul 4.1

Cel mai cunoscut si practicat principiu de lucru în cadrul repartitiei este cel care regleaza
nivelul si structura solicitarilor în functie de volumul si structura resurselor de potential
(valoare). Sau, altfel spus, de unde nu e, nici Dumnezeu nu cere!

Acest mod de a pune problema nu este însa suficient. Se impune, în


multe cazuri, si o conditionare între cerinta sistemului solicitator si
contributia acestuia la obtinerea resurselor de potential (contributii
Alte tipuri de din perioada to).
conditionari Însa, nici aceasta conditionare nu permite repartitiei sa elimine
pentru complet aspectele de tensiune si de degradare viitoare a sistemelor
repartitie economice, sociale si de mediu. Este necesara o conditionare a
nivelului si structurii solicitarilor si de nivelul si structura
contributiilor viitoare ale sistemelor solicitatoare (contributii din
perioada tn ).
Aceasta multipla conditionare (redata si în fig ura nr. 4.2) permite
repartitiei sa asigure o satisfacere corespunzatoare a solicitarilor,
evitarea distribuirii prin specula si a îmbogatirii fara cauza, precum si
pregatirea corespunzatoare a viitoarelor procese de productie si de
consum în conformitate cu evolutia progresului stiintific si tehnic din
economia nationala si mondiala (vezi Cadrul 4.2).

Figura nr. 4.2


Finan tele întreprinderii

Cadrul 4.2
Astfel, în economie, sectoarele care nu mai corespund cerintelor pietei vor fi asigurate cu
fonduri "în scadere", în timp ce acele sectoare care au o perspectiva certa vor beneficia de
fonduri peste contributia lor din momentul to.
O situatie similara se întâmpla si în interiorul întreprinderii; elementele structurii de
productie sunt tratate de repartitie nu numai în functie de contributia curenta. Astfel, având în
vedere schimbarile din economia mondiala, unde se acorda cu prioritate atentie productiei de
informatii, elementul de informatii va trebui sa primeasca în prezent resurse mai mari decât
contributia curenta: în acest caz, se are în vedere contributia importanta din perioada tn a
acestui element.
Repartitia se întregeste prin procesul de schimb. Prin schimb,
repartitia îsi definitiveaza misiunea de distribuire de valoare în
economie (respectiv, în întreprindere), societate, mediu. Fondurile
financiare sau economice provenite din repartitie vor determina, în
primul rând, nivelul si fluxurile de moneda emisa de sistemul bancar.
Legatura În al doilea rând, prin utilizarea banilor, persoanele beneficiare ale
dintre repartitie repartitiei vor intra în posesia bunurilor la nivelul valoric al fondurilor
si schimb repartizate. La rândul sau, schimbul confirma dimensiunea efectiva a
valorii recunoscute de consumator, conditionând cantitativ valoarea pe
care repartitia o distribuie.

4.3 Tipuri de repartitie

Analizând continutul procesului de repartitie, constatam disocierea


acestuia în câteva tipuri principale. Aceasta structurare este în functie
de conditionarile pe care repartitia le pune solicitarilor avansate de
sistemele economiei (întreprinderii), societatii sau mediului natural
înconjurator.
Astfel, daca se are drept criteriu contributia din momentul to a
Repartitia solicitantului, repartitia are un caracter ECONOMIC, repartitia
acceptând regula schimbului între efortul facut de solicitant si valoarea
economica repartizata. (Exemplu: repartitia de valoare pentru acoperirea
cheltuielilor materiale si a salariilor).
Daca repartitia are în vedere contributia viitoare (din tn) a
solicitantului de potential (valoare), atunci repartitia capata un caracter
Repartitia FINANCIAR. Formarea, refacerea, dezvoltarea sau perfectionarea
financiara elementelor sistemului întreprindere se rezolva printr-o repartitie de tip
financiar. Tot financiara este si repartitia care rezolva solicitarile din
afara întreprinderii pentru activitati specifice societatii ca sistem global
(aparare, administrare, învatamânt, cultura, sanatate, protectie sociala,
protectia si refacerea mediului etc.).
Procesul de repartitie financiara

În economie exista si un al treilea tip de repartitie, CREDITUL.


Posesorii de drept ai valorii repartizate economic si financiar sunt
Repartitia prin "deposedati" temporar de valoarea primita (mecanismul este mult mai
credit complex), în schimbul unui pret (dobânda de depozit); valoarea
respectiva se încredinteaza, tot temporar si la un pret numit dobânda de
creditare, altor agenti economici în vederea transformarii si conservarii
în noi bunuri.
În practica economica nu este exclusa si o a patra categorie de
repartitie, DONATIA. Indiferent de motivatia sa (sociala, politica),
Repartitia donatia are efecte în procesul de repartitie, în general. În principal, daca
tip donatie donatia se adreseaza unei întreprinderi sau institutii, ea poate fi
încadrata în zona repartitiei financiare (donatia respectiva suplinind o
repartitie financiara din partea întreprinderii sau a Bugetului de stat).
Daca donatia se adreseaza unei persoane fizice, ea are, în mare
parte, un continut economic, suplinind o valoare ce se repartiza pe baza
unui merit trecut sau din cauza ca are o destinatie specifica unui
consum individual. Ca în toate cazurile, separatia între financiar si
economic nu poate fi completa nici în cazul donatiilor.
Figura nr. 4.3

Starea de repartitie a întreprinderii, cu toate formele sale de


manifestare, este OBIECT de STUDIU pentru disciplina
Repartitia - FINANTELE ÎNTREPRINDERII.
obiect Nefiind o alta disciplina care sa studieze repartitia economica (dar
de studiu si din cauza ca separatia economic - financiar nu este neta), Finantele
întreprinderii preiau în sarcina lor întregul proces de repartitie.
Bineînteles, atentia prioritara se va acorda repartitiei financiare.
Finantele întreprinderii studiaza, o data cu procesul repartitiei, si
managementul financiar sau, altfel spus, conducerea eficienta si
eficace de alocare corecta si profitabila a resurselor. Prin alocarea
resurselor, activitatea financiara are posibilitatea de a influenta
favorabil întregul mecanism de obtinere si de gestionare a valorii.
Finan tele întreprinderii

Procesele de consum si de productie din întreprindere, din societate si


din mediu sunt conditionate în mod direct de volumul, promptitudinea
Managementul si principiile de eficienta ce însotesc alocatiile financiare.
Obiectul de studiu va fi supus unei cercetari complexe. Prin
financiar - con-
folosirea unor metode, modele si instrumente adecvate vor fi
ducerea alocarii dezvaluite continutul, cauzele si modul de manifestare a repartitiei
de resurse financiare si a managementului financiar la nivel de întreprindere,
punând în evidenta obiectivele principale ale disciplinei universitare
FINANTELE ÎNTREPRINDERII, obiective subordonate formarii
profesiei de economist în domeniul financiar .

4.4 Activitati tutoriale

Pentru orientarea studiului, vedeti Capitolul 1.

ÎNTREBARI RECAPITULATIVE

• Ce factori determina starea de repartitie în care intra periodic o întreprindere?


• Care este locul si rolul repartitiei în cadrul activitatii economice din întreprindere?
• Dupa ce principii se organizeaza repartitia si câte tipuri de repartitie apar în unitatea
economica?
• Cum se manifesta rolul reglator al repartitiei, în general, si al celei financiare, în special?
• Care este obiectul de studiu al disciplinei universitare Finantele întreprinderii?
• În ce masura repartitia financiara influenteaza procesele economice, sociale si de mediu
angrenate în mecanismul de obtinere si de gestionare a valorii?
• În ce consta rolul managementului financiar?

TESTE DE AUTOVERIFICARE

4.1 Care dintre urmatoarele procese sta la baza repartitiei financiare (ca
proces primar) :
a) transformarea; b) productia; c) transferul; d) conservarea;
e) consumul.
4.2 Care dintre urmatoarele principii este avut în vedere la repartitia de
tip economic:
a) conditionarea cerinte t 1 – contributie din t0 ;
b) conditionarea cerinte t 1 – contributie din t n ;
c) conditionarea cerinte t 1 – volumul resurselor;
d) conditio narea cerinte t 1 – pozitia sociala a solicitantului;
e) conditionarea cerinte t 1 – pozitia politica a solicitantului.
Procesul de repartitie financiara

4.3 Dar la repartitia de tip financiar ?

4.4 Care din principiile de la 4.2 este avut în vedere de toate tipurile de
repartitie?

4.5 Care este obiectivul principal al managementului financiar la nivel


de firma:
a) repartitia financiara; b) repartitia economica; c) repartitia prin
credit; d) repartitia prin donatie; e) alocarea corecta si profitabila a
resurselor.

STUDII DE CAZ SI EXERCITII

4.1 Declansarea starii de repartitie

Deschiderea pietei interne pentru aparatura audiovizuala, dupa


1989, a însemnat declansarea concurentei pentru producatorii din tara.
Astfel, întreprinderea care producea televizoare s-a vazut în situatia de
a alege una din variantele urmatoare pentru a supravietui:

1. Sa-si modernizeze partial propriul produs;


2. Sa coopereze cu o firma puternica pe piata receptoarelor TV
(Gold Star, spre exemplu);
3. Sa asimileze receptoare de nivel mondial, prin transformari si
retehnologizari de mare amploare.

În toate cele trei situatii, întreprinderea trebuia sa intre într-o stare


de repartitie:

- în primul caz, pentru reproiectare si modernizare;


- în al doilea rând, pentru import de piese si tehnologie de la firma
straina; calificare;
- în al treilea caz, pentru informatia de produs, retehnologizare,
import de piese, calificare.

Dezbateti cazul intrarii în starea de repartitie si apreciati amploarea


repartitiei ce se declanseaza în fiecare din cele trei situatii.
Finan tele întreprinderii

4.2 Oprirea starii de repartitie

Firma Dow Chemical realiza starea sa de repartitie si sub forma


unei donatii catre Universitatea Centrala din Michigan. Din initiativa
unor grupuri feministe din Universitate a fost invitata actrita Jane Fonda
pentru a sustine o conferinta, în schimbul sumei de 3.500 $ din
fondurile Universitatii. În cursul cuvântarii, actrita a atacat dur marile
întreprinderi pentru rolul lor nociv asupra mediului, între care a citat si
firma Dow Chemical.
În urma acestei cuvântari, firma respectiva a hotarât sa suspende
donatia de aproximativ 70.000 $ anual, întrerupând astfel legatura de
repartitie dintre firma si Universitate.
Fara a comenta cât de "democratic" este gestul firmei, analizati
efectul deciziei asupra proceselor din întreprindere si din Universitate
si în special asupra procesului de repartitie. (L. Boone si D. Kurtz,
L´Entreprise d´aujourd´hui, Québec, Canada, 1983).

4.3 Referat

Pornind de la un caz concret (finantarea unei universitati, a unei


investitii etc.), realizati un referat privind conditionarile posibile care
însotesc o repartitie financiara în conditiile actuale ale economiei
noastre. Caracterizati aceste conditionari si încercati sa diminuati rolul
lor inhibator sau sa accentuati efectele favorizante pentru activitatea
economica, sociala sau de mediu.

4.4 Construirea de grafice

Redati grafic structura cheltuielilor bugetului de stat pe anul în curs


si pentru anul urmator. Comentati graficele realizate, evidentiind
sistemele si procesele beneficiare de fonduri (economic, social, mediu),
punând în relief efectele posibile, pozitive sau negative, asupra
mecanismului de obtinere a valorii în economia nationala.
Procesul de repartitie financiara

RASPUNSURI LA TESTELE DE AUTOVERIFICARE

4.1 c; 4.2 a; 4.3 b; 4.4 c; 4.5 e.

Nota: fiecare întrebare este evaluata cu câte 2 puncte. Nota 10,00 se


obtine prin însumarea celor 10 puncte.
CAPITOLUL 5

METODA DE STUDIU

CUPRINS
5.1 Metoda stiintifica de studiu
5.2 Abordarea istorica
5.3 Abordarea sistemica
5.4 Abstractizarea stiintifica
5.5 Masurarea
5.6 Stiinta si disciplina Finantele întreprinderii
5.7 Activitati tutoriale

CONCEPTE
Metoda de studiu
Abordarea istorica, sistemica
Abstractizarea stiintifica
Functiunea financiara
Functia financiara
Metoda inductiva si deductiva
Modele de redare a realitatii financiare
Masurarea cu ajutorul etalonului monetar
Stiinta financiara
Disciplina universitara a finantelor
Procedee didactice în finantele întreprinderii
Metoda de studiu

5.1 Metoda stiintifica de studiu

Investigarea obiectului de studiu, FENOMENUL REPARTITIEI


FINANCIARE si MANAGEMENTUL FINANCIAR la nivel de
întreprindere, presupune existenta si utilizarea unei metode stiintifice de
studiu, completata cu metode, instrumente si procedee didactice,
specifice disciplinelor din învatamântul superior economic.

Definitia 5.1

Metoda stiintifica asigura, prin procedeele si instrumentele utilizate, desprinderea din


realitatea economica si introducerea în teoria stiintifica a regularitatilor, principiilor si legilor
care determina si guverneaza fenomenul financiar la nivel de întreprindere.

Un prim procedeu de cercetare a fenomenului financiar este


ABORDAREA ISTORICA, procedeu prin care se analizeaza evolutia
în timp a fenomenului în cauza; din prezentarea acestei evolutii rezulta
atât dezvoltarea cantitativa a fenomenului financiar la nivel de
întreprindere, cât si schimbarile calitative intervenite în timp.
ABORDAREA SISTEMICA, folosita deja în capitolele precedente,
Procedee de ne apropie de întelegerea cauzelor care fac posibila aducerea
abordare a întreprinderii, ca sistem biosocial, în starea de repartitie. Liniile de forta
fenomenului care unesc elementele materiale ale sistemului si pe acesta cu mediul
m icrofinanciar exterior firmei explica starea dinamica a repartitiei, precum si celelalte
stari dinamice ale întreprinderii.
Nu vom neglija nici procedeul ABSTRACTIZARII STIINTIFICE
prin inter mediul caruia, plecând de la realitatea economica, ajungem la
modelele tip simbol, trecând prin modelele imitativ si index (daca
folosim metoda de studiu inductiva). Daca recurgem la metoda
deductiva, aplicam modelele demonstrate deja la fenomenul financiar,
considerând modelele respective ca adevarate si pentru domeniul
financiar.
Metoda stiintifica de studiu practicata de finantele întreprinderii
(F.I.) rezulta si din cooperarea cu disciplinele economice teoretice si
Cooperarea cu aplicative, cu disciplinele provenite din stiintele naturii, cu matematica,
alte discipline informatica etc. (vezi fig. nr. 5.1).
pentru metode Baza teoretica, sub forma de principii, concepte generale, legi, este
asigurata de Economia politica si Finantele generale (publice). Pentru
de studiu investigarea concreta a fenomenului financiar la nivel de întreprindere,
Finantele întreprinderii utilizeaza metode proprii, precum si instrumente
si procedee folosite de discipline si stiinte ca Moneda, Contabilitatea,
Economiile de ramura, Managementul, Marketingul etc.
Finan tele întreprinderii

Figura nr. 5.1

Finantele întreprinderii utilizeaza, de asemenea, numeroase modele


sintetizate de stiintele naturii si ale societatii. Daca aceste modele ne
ajuta sa punem în evidenta legaturile interne ale fenomenului financiar,
tratarea sa integrativa nu este posibila fara a apela la modelele si
metodele ciberneticii, ale abordarii sistemice.

Informatica si forma sa concreta, Birotica, asigura metodele si


tehnica pentru obtinerea rapida a informatiilor de natura financiara,
"materia prima" pentru deciziile financiare, pentru conducerea prin
finante a întreprinderii (managementul financiar).
Metoda de studiu

5.2 Abordarea istorica

Orice fenomen social, si chiar cele fizice, chimice, biologice, au "o


traire în timp"; starea prezenta a fenomenului cercetat este rezultatul
Evolutie pe unei evolutii pe traseul unei "sageti a timpului" (vezi Cadrul 5.1).
“sageata Pentru a întelege continutul si cauzele acestui fenomen al repartitiei
timpului” financiare la nivel de întreprindere, se impune, chiar pe scurt, sa
urmarim momentele istorice cele mai importante care au dus la
conturarea fenomenului în cauza si a stiintei financiare.
Cadru 5.1

Lucian Blaga: "Nu se poate îndeajuns sublinia importanta punctului de vedere istoric, când
e vorba de a se pune în lumina stiinta si structura gândirii stiintifice".

Sesizarea fenomenului de repartitie financiara la nivel de


Începuturile întreprindere o datoram lui H. Fayol (1841-1926). În lucrarea sa
cercetarii Administration industrielle et générale el separa o functiune distincta a
fenomenului întreprinderii, functiunea financiar-contabila. Aceasta functiune s-a
conturat o data cu formarea întreprinderii de tip capitalist si cu
micro-financiar
amplificarea efortului financiar pentru dotarea aparatului de productie.
Aparitia Înainte de 1950, rolul principal al functiunii financiare era "de a
Finantelor cauta si obtine fonduri". Dupa 1950, atentia a fost îndreptata spre
întreprinderii ca "utilizarea eficienta" a fondurilor, pentru ca, în prezent, întreaga
disciplina gestiune a întreprinderii sa fie privita prin prisma functiunii financiare si
realizata pe baza de bugete de natura financiar-monetara.
Aceste schimbari au pregatit si aparitia Finantelor întreprinderii,
ca stiinta si disciplina universitara distincta. (vezi figura nr. 5.2).
Figura nr. 5.2
Finan tele întreprinderii

Cuplarea functiunii financiare cu cea contabila a adus activitatii


financiare atât avantaje, cât si dezavantaje:

Avantaje

Contabilitatea ajuta cunoasterea, la un moment dat, a starii


financiare a unitatii economice si urmareste desfasurarea cantitativa a
fenomenului financiar.

Dezavantaje

A subordonat excesiv atât activitatea financiara în sine, cât si


conducerea acestui proces vital pentru unitatea economica, limitând
rolul financiarului în procesul de fundamentare si realizare a deciziilor
economice.

Sesizându-se importanta functiunii financiare si minusurile cuplarii


Finantele - cu activitatea contabila, în întreprinderea moderna activitatea financiara
un loc distinct ocupa un loc propriu în stafful acesteia (vezi Cadrul 5.2).
Rolul functiunii financiare s-a accentuat, mai ales dupa anul 1974.
în stafful firmei
Acum mediul economic, financiar, monetar, care înconjoara
întreprinderea, a devenit total neprotejat, incert si destabilizant, o data
cu largirea sa de la un cadru regional la unul national si, mai departe, la
un cadru international.

Cadrul 5.2

Pierre Conso: Functiunea financiara ocupa un loc esential. Misiunea sa principala este de a
conduce politica generala a firmei. De aceea, directorul general nu deleaga niciodata în
întregime aceasta functiune. (La gestion financière de l' entreprise, Dunod, Paris).

Însusi managerul se schimba, profilul sau fiind prin excelenta axat


pe marketing si negociere, piata financiara ocupându-i o parte tot mai
Financiarul - mare din programul sau de lucru zilnic.
partener la Istoric vorbind, functiunea financiara a înregistrat o evolutie atât în
conducerea plan cantitativ, cât si calitativ. Financiarul a depasit statutul sau de
firmei "cautator de fonduri", el devenind partener în conducerea efectiva a
activitatii economice din întreprinderea moderna. Aceste schimbari au
intrat în continutul actual al fenomenului financiar, facându-l deosebit
de complex.
Metoda de studiu

5.3 Abordarea sistemica

Caracterul deosebit de complex, pe care fenomenul repartitiei


financiare la nivel de întreprindere l-a capatat pe parcursul dezvoltarii
sale istorice, ne impune sa apelam la o metoda moderna de studiu,
metoda abordarii sistemice (vezi Cadrul 5.3).
Cadrul 5.3

Ilie Pârvu: Evolutia cunoasterii stiintifice a impus trecerea de la modelul clasic, analitic, la
modelul sintetic de gândire. Acest model a fost posibil prin aparitia unor disciplin e stiintifice
cu profil prin excelenta integrativ: cibernetica, teoria sistemelor, teoria comunicatiei,
semiotica. I. Pârvu, Istoria stiintei.

Acest mod de a pune problema ne ajuta sa interpretam fenomenul


Interpretarea pe viu, în relatie permanenta cu realitatea economica, financiara,
integrativa a monetara, sociala din mediul care înconjoara întreprinderea.
Totodata, tratarea sistemica ne permite sa realizam un transfer de
fenomenului
metode, principii, instrumente de la disciplinele integrative, dar si de la
microfinanciar disciplinele care studiaza segmentele mediului economico-social cu
care vine în contact repartitia financiara si fenomenul financiar din
întreprindere în ansamblul sau.
Aceasta conditionare este pusa în relief cel mai bine prin utilizarea
relatiei de functie (vezi figura nr. 5.3).

Figura nr. 5.3

f
y x

Fenomenul cercetat, cel financiar, este în postura de variabila


Conditionarea dependenta (y), în timp ce mediul economic (productie, consum) în
cantitativa a postura de variabila independenta (x). Prin acest procedeu
fenomenului (figura nr. 5.3) constatam ca fenomenul nostru se dezvolta cantitativ
microfinanciar printr-o conditionare directa cu celelalte fenomene, impunându-se o
extindere a cercetarii spre continutul fenomenelor cu care repartitia
financiara este în relatia tip functie:

Deviz investitie = f (Consum); Profit = f (Productie)


Finan tele întreprinderii

Întrucât fenomenul financiar modern participa la conducerea


activitatii economice, prin conexiuni inverse de tip negativ (-∆) - cu
Conexiunile scopul de a tempera fenomenele economice - si prin conexiuni inverse
inverse pozitive pozitive (+∆) - cu scopul de a amplifica activitatile economice - va
si negative trebui sa introducem în metoda de studiu si modelele de tip cibernetic
(figura nr. 5.4.). În acest model, rezultatele (y) sunt functie de intrari
(x), dar si de calitatea structurii de transformare (A), calitate data de
coeficientul de transformare (a), precum si de factorul timp (dt):

Relatia 5.1

y = f (x, a) dt

Utilizând acest model, punem mai bine în evidenta contributia


activitatii financiare la functionarea sistemului întreprindere. Fiind
prezenta în cuprinsul conexiunii inverse a acestui sistem, activitatea
financiara contribuie la modificarea intrarilor (x) si la corectarea
coeficientului de transformare (a).

Figura nr. 5.4

Totodata, având contacte directe cu fenomenul monetar, activitatea


Respectarea
financiara din întreprindere impune respectarea dimensiunii timp în
dimensiunii activitatea economica, dimensiune redata, în special, prin evolutia
timp a dinamica a etalo nului monetar. De aceea, în dimensionarea valorii
fenomenului repartizata prin finante, se va face apel la modelul valorii actualizate.
Aceeasi tratare integrativa ne va impune sa apelam la indicatorii de
elasticitate, indicatori care redau relatia de dependenta cantitativ-
calitativa dintre modificarea unui factor economic (Q) si modificarea
fenomenului financiar, F (vezi relatia 5.2).
Metoda de studiu

Relatia nr. 5.2


∆Q/Q --------> ∆F/F

5.4 Abstractizarea stiintifica

Realitatea economica intra în constiinta si comportamentul nostru


prin modele. De aceea, misiunea metodei de studiu este, în principal, de
Cunoasterea a sintetiza cât mai multe modele despre fenomenul financiar sau (si) de
inductiva si a aplica unele modele deja existente în alte stiinte la realitatea financiara
cunoasterea din întreprindere. Aceasta misiune se realizeaza prin:
a) procedeele cunoasterii inductive;
deductiva
b) procedeele cunoasterii deductive.
Exemplificam aceste procedee pentru realitatea econom ica din
întreprindere (vezi figura nr. 5.5).
Figura nr. 5.5

Conceptele (întreprindere, finante, profit etc.), formulele


matematice (deviz, functii etc.)., legile, definitiile toate modelele de tip
Produsul simbol îsi au originea în realitate si ajung în meseria de economist pe
abstractizarii: baza abstractizarii. Calitatea lor în privinta expresivitatii si a influentarii
modele simbol comportamentului depinde si de talentul celui care a construit modelul
tip simbol, dar si al celui care corecteaza permanent acest model prin
reîntoarceri la realitate. În acest mod, cel care învata "nu retine numai
cuvinte", ci îsi cizeleaza permanent notiunile atât de abstracte care
abunda în stiintele si disciplinele economice cu ajutorul modelului
ostensiv, model prin care se realizeaza contactul periodic cu fenomenul
real aflat în schimbare rapida.
Finan tele întreprinderii

Tot atât de sensibila este si metoda deductiva. A încadra o realitate


complexa într-un model (precum cel cibernetic folosit în exemplul
anterior) seamana mult cu procedeul utilizat de Procust, tâlharul din
Atica (vezi Asocierea 5.1). În mod sigur, prin metoda deductiva se
pierde sau se adauga ceva care nu apartine 100% fenomenului care se
interpreteaza cu ajutorul unui model tip simbol, împrumutat de la alt
domeniu.
Asocierea 5.1

Procust, dupa ce-i jefuia pe calatori, îi culca pe cei înalti într-un pat mic, retezându-le din
picioare, ca sa încapa în el; pe cei scunzi îi culca într-un pat mare, zdrobindu-le madularele, ca
sa-i întinda în toata lungimea lui.

Si în acest caz, maiestria didactica si stiintifica joaca un rol esential


pentru calitatea învatarii si formarii elementelor de sprijin ale meseriei
de economist în domeniul financiar. Acest lucru este cu atât mai necesar
Rolul cu cât în limbajul economic si cel pur financiar se utilizeaza numeroase
maiestriei concepte împrumutate din alte domenii sau construite din cuvinte care
didactice si acolo au alta semnificatie (mijloc fix, mijloace circulante, amorti-
stiintifice zare etc.).
Trebuie sa atragem atentia si asupra schimbarii în timp a
semnificatiei unui termen; chiar continutul activitatii financiare s-a
modificat, de la activitatea de a cauta si aduce fonduri, la cea de
participare la conducerea activitatii economice din întreprindere!
În toate aceste cazuri, vom proceda la avizarea cititorului si la
educarea lui în sensul cel mai apropiat de evolutia realitatii financiare.

5.5 Masurarea

Putem spune ca omul si-a început drumul greu al cunoasterii cu


Masurarea -
operatiunea de masurare. "Pentru ca atunci când putem masura
primul pas în marimea despre care vorbim , remarca celebrul Lord Kelvin
cercetarea unui (William Thompson) si o putem exprima printr-un numar, atunci noi
fenomen stim ceva despre ea; masurarea poate constitui un început de
cunoastere în ideile noastre, catre nivelul de stiinta, indiferent despre
ce chestiune este vorba" (vezi Cadrul 5.4).
Cadrul 5.4

Compania care a plasat primul cablu transatlantic de telegraf a angajat un tânar inginer,
W. Thompson, drept consultant. Pentru a rezolva unele probleme legate de acest proiect, el a
facut numeroase masuratori de precizie. Aceasta experienta l-a ajutat sa-si formuleze
conceptia citata în acest paragraf.
Metoda de studiu

Nici fenomenul financiar nu poate face exceptie. Repartitia


financiara are o dimensiune valorica cantitativa pe care trebuie sa o
cunoastem.

Valoarea - Masurarea în domeniul financiar are drept obiectiv valoarea


obiectul repartizata financiar. Actiunea de masurare va folosi etalonul monetar.
Cu ajutorul etalonului monetar se va da o forma vizibila valorii ce se
masurarii repartizeaza în întreprindere, forma care apare sub denumirea de pret.
Aceasta informatie despre valoare cuprinde:

Informatia de pret

- o parte neutra ce rezulta din comparatia valorii din bunul evaluat cu


valoarea-etalon (ex. 1.000);
- o parte variabila, etalonul monetar, care da semnificatia de valoare
(ex. leu, dolar).

Deci, rezultatul masurarii, pretul, reprezinta un numar care


înmulteste un etalon.

Relatia 5.2

PRET = 1000 x Leu etalon.

Utilizarea etalonului monetar de catre metoda de studiu a finantelor


întreprinderii are urmatoarele rezultate:

Relatia 5.3

PRODUCTIE
produse : etalon = venituri sau n x leu etalon
CONSUM
serviciu : etalon = cheltuieli sau m x leu etalon

În prezent, modificarea rapida a etaloanelor monetare sub influenta


unor factori foarte diversi a dus la schimbarea radicala a semnificatiei
informatiei privind valoarea. Pretul devine o informatie în care un
numar înmulteste un etalon monetar în miscare (vezi graficul urmator).
Finan tele întreprinderii

Avertizare

Introducând în actiunea de masurare un etalon aflat în permanenta modificare cantitativa,


semnificatia despre valoare se modifica zilnic, în cazul leului, sau la fiecare secunda, în cazul
etalonului dolar sau etalonului euro!

Figura nr. 5.6

Finantele întreprinderii utilizeaza si cea de-a doua componenta a


Utilizarea categoriei de moneda, semnul monetar (banesc). Aceasta utilizare se
semnului banesc refera la folosirea semnelor banesti pentru a vehicula informatia
în miscarea valorica referitoare la fondurile repartizate spre actiunile si persoanele
beneficiare ale repartitiei financiare.
valorii
Valoarea repartizata pe destinatii se "varsa" în masa de bani semn
pusi în circulatie de sistemul bancar (vezi figura nr. 5.6). Banii-semn
încarcati cu informatia v r' (valoare redata prin etalon si repartizata
financiar) vor vehicula fondul financiar si vor functiona ca mijloc de
plata si mijloc de schimb, definitivând repartitia.
Metoda de studiu

Masurarea reda fenomenul financiar sub forma atât de abstracta


Etalonul (si de contestata!) a unei cifre; a unei cifre urmate de un etalon monetar.
monetar actual: Trebuie ca utilizatorul sa cunoasca foarte bine semnificatia etalonului
puterea de care urmeaza cifrei, mai cu seama acum, când etalonul monetar este
cumparare reprezentat de puterea de cumparare corespunzatoare unitatii monetare.
Acest etalon reda, la nivelul unitatii monetare (leu, dolar, euro etc.),
structura si evolutia Produsului Intern Brut (vezi figura nr. 5.7).
Figura nr. 5.7

Exprimarea Pentru a mari atractivitatea rezultatelor masuratorii, dar si ale


cercetarii logice, metoda de studiu si procedeele didactice recomanda
grafica a
utilizarea frecventa a exprimarii grafice a fenomenului financiar.
fenomenului Graficul reda evolutia cantitativa, în timp, a fenomenului analizat si
microfinanciar corelatia cu alti factori (vezi figura nr. 5.8). Totodata, el reda si
aspectele structurale ale fenomenului (componente, factori de
influentare etc.).

Figura nr. 5.8

cost
profit
Finan tele întreprinderii

Metoda de studiu aplicata fenomenului financiar utilizeaza si alte


procedee pentru a cunoaste continutul si semnificatia fenomenului
financiar (sondaje, metode de stimulare a creativitatii, jocuri economice,
jocuri de conducere etc.).

5.6 Stiinta si disciplina Finantele întreprinderii

Ca urmare a aplicarii metodei de studiu la fenomenul financiar din


întreprindere se desprind din realitate concepte, legi, principii,
regularitati, relatii matematice; toate vor intra în continutul stiintei
"FINANTELE ÎNTREPRINDERII" .
Produsul Lucrul acesta este deosebit de util; avem rezultatul investigarii unei
metodei de parti a realitatii din întreprindere, starea de repartitie în care intra
studiu - stiinta sistemul respectiv. Cauze, relatii cauzale, legi, ipoteze se strâng în baza
de date a stiintei.
Dar numai cei avizati în domeniul financiar pot întelege acest
rezultat; el este arid, puternic abstractizat si matematizat (figura nr. 5.9).

Figura nr. 5.9

Pentru a ajunge în amfiteatru si, mai departe, în meseria de


economist, acest rezultat "atât de pretios" trebuie sa parcurga înca doua
etape:

1. Etapa gradinaritului, în care numerosi oameni de stiinta


cultiva paradigmele de baza ale stiintei, facându-le aplicabile
(ei descopera tehnologii si instrumente de aplicare, dar si
anomalii) si
2. Etapa didactica. Aici intra în rol profesorul, cu talentul sau
didactic , care face accesibil continutul stiintei si-l disciplineaza
pe student, facându-l adeptul principiilor si legilor desprinse
din fenomenul cercetat.
Metoda de studiu

Asocierile cu fenomene si modele cunoscute, marirea si


concentrarea atentiei prin instrumente si procedee grafice, sonore, video
(si chiar artistice!) fac posibila implementarea în memoria auditoriului a
conceptelor, legilor, relatiilor cauzale ce caracterizeaza fenomenul
financiar.
Dar disciplina universitara nu se rezuma doar la a face credibila
Sinteza tehno- teoria stiintifica. Ea îsi propune sa sintetizeze si tehnologia de lucru
logiei de lucru pentru cel care, odata învatat, porneste la înfaptuirea concreta a
si a proceselor repartitiei financiare.
decizionale Având în vedere schimbarea în timp a continutului fenomenului
financiar (el cuprinzând si implicarea activitatii financiare în
conducerea activitatii economice), disciplina universitara Finantele
întreprinderii mijloceste si angajarea specialistului financiar în
procesele decizionale din fiecare unitate economica (vezi Cadrul 5.5).

Cadrul 5.5

În primul rând, se desprind etapele, principiile, tehnicile de fundamentare, adoptare si


realizare a deciziilor de natura financiara. Este forma concreta de manifestare a profesiei de
economist financiar.
În al doilea rând, se prezinta modul în care activitatea financiara participa la
fundamentarea, adoptarea si realizarea celor mai importante decizii economice si tehnice din
întreprindere (productie, dezvoltare, transformare).

Acest capitol poate sa para prea greu; el ar trebui sa stea, tot atât de
bine, si la sfârsitul lucrarii, adica acolo unde se observa mai bine ce
procedee s-au folosit pentru a cunoaste si practica activitatea de
repartitie financiara. Iesirea din acest impas este posibila: cititi acest
capitol acum, precum si la sfârsitul întregului manual. Va dorim succes!

5.7 Activitati tutoriale

Modelul orientarii în privinta studiului se gaseste la finalul capitolului 1.


Finan tele întreprinderii

ÎNTREBARI RECAPITULATIVE

• Care este rolul metodei stiintifice de studiu în cunoasterea unui fenomen economic?
• Cum apreciati rolul abordarii istorice în cunoasterea fenomenului microfinanciar?
• Abordarea sistemica complica întelegerea sau este un procedeu ce se conformeaza
realitatii?
• Ce modele se utilizeaza în cercetarea activitatii economice si financiare din întreprindere
si care este gradul de abstractizare al acestor modele?
• Ce rol are masurarea în cunoasterea unui fenomen?
• Cum si cu ce masuram fenomenul microfinanciar?
• Prin ce metode didactice se transforma stiinta financiara în disciplina universitara?

TESTE DE AUTOVERIFICARE

5.1 Care dintre procedeele de investigare a obiectului de studiu al


disciplinei Finantele întreprinderii realizeaza modelele tip iconic,
index si simbol:
a) abordarea istorica; b) abordarea sistemica; c) abstractizarea
stiintifica; d) masurarea; e) reprezentarea grafica.

5.2 Care din urmatoarele schimbari a aparut dupa 1974 în functiunea


financiara a întreprinderii:
a) rol în cautarea si obtinerea de fonduri; b) rol în gestionarea
prin bugete a întregii activitati; c) rol în utilizarea eficace a
fondurilor; d) rol în cunoasterea mediului intern.

5.3 În care dintre componentele sistemului întreprindere, ca sistem


cibernetic, se afla localizata activitatea financiara:
a) intrarile, X; b) iesirile-rezultate, Y; c) conexiunea de
autoreglare, +/- ? X; A; d) structura de transformare, A.

5.4 Care dintre modelele urmatoare este cel mai apropiat de forma
realitatii economice:
a) simbol; b) iconic; c) index; d) matematic; e) definitie.

5.5 Rezultatul masurarii valorii este o informatie compusa. Care din


componentele sale da sens informatiei monetare despre valoare:
a) pret; b) etalon; c) numar ; d) cheltuiala.
Metoda de studiu

STUDII DE CAZ SI EXERCITII

5.1 Corectarea masurarii prin bani

Declansarea inflatiei în economia noastra impune corectarea


informatiei banesti privind valoarea. Aceasta, exprimata printr-un
numar care înmulteste etalonul, a avut urmatoarea evolutie:

1989 1991 1992 1996 1997 2002


1 pâine 4 lei 12 lei 20 lei 500 lei 1300 lei 3500 lei
sal. min. 2000 lei 4000 lei 10000 lei 97000 lei 150000 lei 3500 lei

Pe baza acestor date si a evolutiei lor viitoare, realizati o dezbatere


privind etalonul monetar si modalitatile de corectare a rezultatului
masurarii prin bani.

5.2 Vulnerabilitatea ... dolarului

Dolarul, ca etalon international, se afla si el într-o continua eroziune


inflationista. De aceea, utilizarea sa trebuie însotita de o corectare
periodica.
Indicele preturilor de consum în SUA a evoluat astfel:

1995 = 100%; 1997 = 105,3%;


1999 = 109,3%; 2001 = 116,3% ...........

Comentati aceste cifre si propuneti masuri de corectare a masurarii


valorii cu ajutorul dolarului etalon.

5.3 Referat

Pornind de la procedeele de cercetare a unui fenomen economic,


realizati un scurt referat privind cunostintele posibil de desprins din
fenomenul analizat (o activitate economica, activitatea unui serviciu
financiar, activitatea unui serviciu de contabilitate etc.). Reliefati rolul
complementar al diferitelor procedee de cercetare.
Finan tele întreprinderii

5.4 Dezbatere

Abordarea istorica a fenomenelor economice a fost o perioada de


timp abandonata, considerându-se a avea o semnificatie redusa si un
aport limitat la elucidarea aspectelor de continut. Metoda este însa
utilizata si de stiintele fizice (modelul marii explozii initiale), de
biologie (evolutia speciilor) etc. Dezbateti aceste cazuri si posibilitatea
aplicarii metodei respective, precum si a celorlalte tipuri de abordari, la
fenomenul microfinanciar.

5.5 Teme pentru cercetarea stiintifica

Metoda de studiu poate fi obiect de cercetare stiintifica, dar si


aplicativa, de verificare a diferitelor modele la fenomenul micro-
financiar concret:

- Avantajele si dezavantajele abordarii istorice a fenomenului


microfinanciar pe exemplul firmelor din România (în diferite
perioade ale evolutiei economiei românesti);
- Abordarea sistemica a fenomenului microfinanciar dintr-o firma
privata;
- Abstractizarea stiintifica a fenomenului repartitiei profitului;
- Efecte perturbatorii în masurarea si comunicarea valorii în
conditiile fluctuarii accentuate a etaloanelor monetare;
- Tipuri de grafice utilizabile în redarea fenomenului microfinanciar;
- Contributia informatizarii la cunoasterea si conducerea fenomenului
microfinanciar.
Metoda de studiu

RASPUNSURI LA TESTELE DE AUTOVERIFICARE

5.1 c; 5.2 b; 5.3 c; 5.4 b; 5.5 b.

Nota: fiecare întrebare este evaluata cu 2 puncte. Nota 10,00 este


realizata în conditiile în care raspundeti corect la toate
întrebarile.
CAPITOLUL 6

UNIVERSUL FINANCIAR AL ÎNTREPRINDERII

CUPRINS

6.1 Motivatia intrarii întreprinderii în starea de repartitie


6.2 Structura universului financiar al firmei
6.3 Activitatea financiara
6.4 Activitati tutoriale

CONCEPTE

Formarea, refacerea, dezvoltarea si lichidarea structurii de productie


Repartitia financiara I si II
Legaturi informationale de tip calitativ
Legaturi financiare de tip cantitativ
Universul financiar al întreprinderii
Operatiuni financiare elementare
Informatia financiara
Decizia financiara privind consumul
Decizia financiara privind productia
Reproiectarea de tip financiar
Universul financiar al întreprinderii

6.1 Motivatia intrarii întreprinderii în starea de repartitie

Întreprinderea, ca sistem complex, se comporta, asa cum am vazut


Întreprinderea - înca din capitolul 3, ca un sistem aflat departe de echilibru. Aceasta
sistem departe caracteristica o încadreaza în mare parte în categoria sistemelor vii,
de echilibru sisteme care îsi pastreaza pozitia departe de echilibru si ordine interna
prin atragerea de entropie joasa din mediul extern.
Pentru economia sistemului întreprindere fenomenul nu difera mult,
ca principiu, de fenomenul care are loc în celula vie (vezi Cadrul 6.1).

Cadrul 6.1

Biochimia considera ca pentru economia metabolismului din celula este nevoie de


urmatoarele: substanta, pentru a o folosi la sinteza compusilor necesari pentru formarea
structurii sale; energie, pentru exercitarea functiilor sale; informatie pentru a conduce
procesele metabolice si pentru a se adapta la mediul înconjurator.

Pentru a exista ca sistem, întreprinderea trebuie sa treaca, în primul


Consumul - rând, printr-un proces de CONSUM. În acest proces , componentele sale
primul proces (om, activele corporale, activele circulante, fondul de informatii si
în care intra mediul natural intern) se formeaza, se refac, se dezvolta. Fiecare din
un sistem aceste operatii presupune o motivatie care tine de mecanismul intern al
întreprinderii sau este o consecinta a contactului unitatii economice cu
fortele din mediul natural încon jurator si din cel social.

Formarea firmei

Sub presiunea necesitatilor de pe piata se adopta decizia înfiintarii


unei capacitati de productie sub forma de întreprindere. În economia
Formele de noastra, întreprinderea se încadreaza în categoriile de societate
existenta comerciala sau regie autonoma.
Societatea comerciala (pe actiuni, cu raspundere limitata etc.) are o
a unei
autonomie financiara si functionala maxima si exista într-o diversitate
întreprinderi de forme, în privinta proprietatii (de stat, privata, mixta, straina).
Regia autonoma este forma de organizare a întreprinderilor care
ramân 100% în proprietatea statului. Ele sunt autonome din punct de
vedere functional, dar au un regim specific în privinta relatiilor
financiare cu administratia de stat: primesc subventii, în cazul când
înregistreaza pierderi si varsa la buget profitul ce depaseste unele
necesitati interne.
Finan tele întreprinderii

Refacerea firmei

Pentru întreprinderile în functiune, aceasta operatiune se impune


permanent. Dupa fiecare proces de productie, elementele sale ies
"slabite", ele cedând o parte mai mica sau mai mare din potentialul
acumulat anterior (vezi figura nr. 6.1).

Figura nr. 6.1

Potentialul cedat sub forma de servicii intra în compozitia valorica a


produselor; de aceea, reluarea unui nou proces de productie nu mai este
posibila fara o noua "aprovizionare" cu valoare prin intermediul unui
proces de consum.
Dezvoltarea firmei

Fara a diferi prea mult de actiunea de formare, dezvoltarea


presupune o adaptare cantitativa si calitativa la evolutia cererii de pe
piata. În unele cazuri dezvoltarea solicita si reprofilarea, schimbarea de
structura sau modernizarea întreprinderii. Toate aceste operatiuni sunt
realizabile tot printr-un proces de consum.

Procesul de consum cerut de aceste operatiuni poate fi amplificat de


Consumul efectele distructive ale unor factori naturali sau de efectele economico-
asigura forma- sociale ale fluctuarii cererii, uzurii morale, greve, somaj, inflatie etc.
Din cele relatate mai sus, ne convingem ca sistemul biosocial al
rea, refacerea,
întreprinderii trebuie sa intre periodic într-un proces de consum pentru
dezvoltarea a-si forma, reface, dezvolta componentele sale materiale (vezi
figura nr.6.2).
Universul financiar al întreprinderii

Figura nr. 6.2

Procesul de consum solicitat de structura întreprinderii presupune,


în mod obiectiv, un proces de repartitie financiara. Aceasta repartitie
dirijeaza spre consumul respectiv valoarea conservata în produse si
servicii.

Concluzia 6.1

Necesitatea existentei la nivel de întreprindere a unui proces de consum fundamenteaza


organizarea obligatorie a repartitiei financiare între sursele de fonduri si respectivul proces de
consum.

Odata pregatita, structura de productie intra într-un nou proces de


Pregatita de productie. Dirijarea de potential natural si economic pentru
consum, firma transformarea si conservarea în produse solicita, de asemenea, existenta
intra în procesul repartitiei financiare între sursele de potential (structura de productie,
mediul natural, societatea) si locurile de munca.
de productie De aceasta repartitie depinde fructificarea corecta a factorilor de
productie (a serviciilor conservate prin procesul de consum), precum si
marimea rezultatelor financiare (vezi figura nr. 6.3).

Con cluzia 6.2

Desfasurarea procesului de productie solicita, în mod obiectiv, activitatea de repartitie


financiara între sursele de potential (valoare) si respectivul proces de productie.
Finan tele întreprinderii

Figura nr. 6.3

Un aspect deosebit îl reprezinta procesul complex de lichidare.


Acest proces determina, la nivelul firmei:

1. activitati economice tip consum (pentru pregatirea firmei


în vederea lichidarii – formarea si activitatea comisiilor
de experti, activitati de desamblare, pregatirea pentru
vânzare etc.);

2. activitati tip productie (valorificarea activelor si achitarea


obligatiilor catre salariati, creditori, fisc etc.).

Ambele tipuri de activitati, tip consum si tip productie, determinate


de procesul complex de lichidare, impun existenta activitatii de
repartitie financiara

Repartitia financiara este ceruta si de procesele complexe care au


loc în societate si în mediul natural înconjurator (productie, consum,
lichidare). Ea trebuie sa asigure resurse pentru aceste procese, potential
economic (valoare) din rezultatele proceselor din întreprindere.
Universul financiar al întreprinderii

6.2 Structura universului financiar al firmei

Pentru a cunoaste amploarea fenomenului repartitiei financiare la


nivel micro nu este suficient sa cercetam numai universul intern al
întreprinderii. Cercetarea trebuie sa ia în considerare si ansamblul
economiei nationale, precum si relatiile economice si financiare
internationale.
În aceste conditii, universul financiar al întreprinderii cuprinde
totalitatea legaturilor de repartitie din interiorul acesteia, precum si a
Legaturile
legaturilor de repartitie cu economia nationala si economia mondiala.
financiare
interne si ex- Vizualizând aceste legaturi, constatam ca un adevarat câmp de forte
intersecteaza întreprinderea aflata în starile de consum, productie sau
terne firmei
lichidare. Aceste linii de forta contin în ele informatia genetica, cea care
da aspectele calitative ale repartitiei financiare (vezi Cadrul 6.2).

Cadrul 6.2

Ultimele cercetari genetice sugereaza existenta unui câmp energetic matrice, organizator
pentru informatia genetica. Nu celula de ADN detine primul loc în transmiterea informatiei
respective, ea având doar rolul de suport material pentru câmpul energetic din jurul sau, câmp
care are rolul principal în transmiterea informatiei genetice.

Cercetarea acestor linii de forta, a mesajelor calitative pe care le


contin, ne ajuta sa întelegem continutul fenomenului repartitiei
financiare din întreprindere.

Atentionare

Pentru a realiza acest act de cunoastere, apelam la metoda stiintifica


de studiu, si anume la procedeul de abstractizare cu ajutorul diferitelor
categorii de modele.

Vom proceda la identificarea acestor legaturi în cazul repartitiei


aflate în fata procesului de consum (I) si în cazul repartitiei aflate în fata
procesului de productie (II). Pe baza unei documentari "pe viu" la o
societate comerciala, construim modele tip index si tip simbol pentru
repartitia financiara.
Finan tele întreprinderii

Modele tip iconic

Starea de consum. Prezenti într-o întreprindere, constatam, pentru


Legaturi pentru început, preocuparea serviciului financiar de a intra în legatura cu
a realiza unitatea care va realiza lucrarile de investitii pentru refacerea activelor
procesul de corporale, spre exemplu. Concomitent, se stabilesc legaturi cu banca
consum pentru contractarea unui credit de 100 mil. lei si se repartizeaza în
acelasi scop o parte din profit. Se achita impozitul pe profit, se platesc
dobânzile catre banci în suma de 5 mil. lei si se constituie fonduri de
rezerva de 20 mil. lei.

Starea de productie. Acelasi serviciu financiar avizeaza solicitarile de


Legaturi pentru materiale si salarii, cotele de amortizare etc. Concomitent, apar activitati
a realiza prin intermediul carora se negociaza pretul de vânzare si se fac estimari
procesul de privind volumul si valoarea realizarilor pe piata interna si internationala,
productie în lei si în dolari. Din valoarea estimata se scad cheltuielile
previzionate, obtinându-se profitul previzibil de circa 1 mild. lei.

Model tip index

Din aceasta dubla realitate economica vom încerca sa desprindem


universul legaturilor financiare din interiorul si din afara întreprinderii
De la realitatea (modele tip index).
economica la Modelele tip index, redate în fig. nr. 6.4, ne introduc deja în
modelul tip continutul ascuns al fenomenului financiar, adica spre cauzele care pun
întreprinderea în starea de repartitie.
index
Aceste cauze tin de existenta noastra naturala si sociala, de trecerea
sistemului întreprindere prin starea de consum, de productie sau de
lichidare. Aceste cauze transmit mesaje prin legaturile de tip
informational si prin legaturile tip cantitativ.

Repartitia I

Din modelul imitativ (iconic) redat mai sus, starea de consum a


firmei determina urmatoarele tipuri de legaturi de repartitie financiare:

- legaturi de repartitie financiara, care alimenteaza cu valoare


procesul de consum din întreprindere, societate si mediu l natural
înconjurator (I a);

- legaturi de repartitie financiara care aduc fonduri financiare din


surse sit uate în întreprindere, societate si mediul natural
înconjurator (I b).
Universul financiar al întreprinderii

Aceste legaturi de tip câmp, Ia si Ib, (care transmit informatiile


calitative ale repartitiei) sunt dublate de legaturi tip cantitativ prin care
circula efectiv fondurile repartizate, Iac si Ibc (redate cu linie groasa,
fara sageti).
Figura nr. 6.4 I

Repartitia II
Daca luam în considerare starea de productie a întreprinderii, atunci
sistemul de legaturi de repartit ie financiara cuprinde:
- legaturi de repartitie financiara spre procesul de productie din
întreprindere si catre piata (IIa);
- legaturi de repartitie financiara spre furnizorii de valoare (potential
tip servicii) din unitate, din societate si din mediul natural
înconjurator (IIb).
Si în cazul repartitiei care precede productia, legaturile tip câmp
sunt completate cu legaturi cantitative prin care circula valoarea
destinata productiei (IIbc) si valoarea obtinuta în productie si
recunoscuta de piata (IIac), legaturi redate prin linie groasa, fara
sageata.
Figura nr. 6.4 II
Finan tele întreprinderii

Cercetarea nu se poate încheia cu precizarea acestor legaturi; este


nevoie de modele tip simbol. Ele ne vor conduce spre concepte,
principii, relatii matematice, definitii.

Modele tip simbol

Legaturile informationale Legaturile cantitative


Legaturile tip câmp poarta în ele informatia Aceste legaturi pun în contact, prin
specifica repartitiei financiare. Daca patrun- intermediul repartitiei financiare, pe furni-
dem în continutul lor, descoperim elementele zorul de valoare cu transformatorul de
unor modele de tip simbol: valoare. De aceea, aceste legaturi permit sa
- sensul repartitiei; precizam:
- principiile repartitiei; - nivelul veniturilor;
- interesele celor angajati în repartitia - nivelul cheltuielilor;
financiara; - nivelul eficientei economice;
- conditionarea existentei repartitiei finan- - conditia cantitativa a existentei fenome-
ciare si a proceselor servite de repartitia nului financiar si a celorlalte procese.
respectiva.

Definitie

Fenomenul financiar este rezultatul unui proces de repartitie a valorii, cu caracter definitiv
si care respecta interesele factorilor angajati în mecanismul economiei (producator,
consumator, societate, mediu), pe baza unor principii care urmaresc functionarea echilibrata a
economiei, a societatii si a mediului natural înconjurator.

Tot în categoria modelelor tip simbol se încadreaza si relatiile


matematice (formule) care redau legaturile cauzale ale fenomenului
financiar. Exemplif icam cu unele din formulele sintetizate de stiinta
financiara.
Formule

Profit = Σ Q(P - c); Cheltuiala = Σ Chij ; Eficienta = Pr / Qc

Pe baza cercetarii întreprinse, putem concluziona ca structura


univ ersului financiar al întreprinderii este formata din:
1. Sistemul întreprindere, aflat în starea de repartitie;
Structura 2. Institutiile financiare, bancare, de asigurari, bursa de valori mobiliare,
universului institutii care coordoneaza consumul centralizat din societate sau
financiar al form area si utilizarea unor surse externe întreprinderii (sau piata
întreprinderii nationala);
3. Institutii financiare, bancare, de bursa etc. de pe piata internationala.
Universul financiar al întreprinderii

Cele trei straturi ale universului financiar al întreprinderii se


conditioneaza reciproc, în functie de schimbarile în politica
întreprinderii, evolutia pietei interne si externe de capital, costu l
accesului la aceste piete, orientarea proprietarului (vezi figura 6.5).
Figura nr. 6.5

Fenomenul repartitiei financiare presupune "popularea" acestui


univers al legaturilor si institutiilor cu activitatea propriu -zisa de
repartitie financiara, activitate realizata de specialisti în domeniu.

6.3. Activitatea financiara

A întelege necesitatea repartitiei financiare este rolul stiintei; a


realiza aceasta repartitie înseamna a transpune în practica principiile
desprinse de cercetare. Convinsi de necesitatea repartitiei financiare la
nivel de întreprindere, patronii si managerii organizeaza în fiecare
unitate un serviciu un birou sau macar un loc de munca cu specific
financiar. Activitatea financiara ce se desfasoara aici acopera ambele
Locuri de tipuri de repartitie, cea care precede consumul si cea care precede
munca pentru productia.
financiari Acest lucru se realizeaza în compartimente ca:

Buget; Casierie; Preturi; Decontari; Analize; Control.


Finan tele întreprinderii

Atributiile fiecarui compartiment vor fi prezentate pe parcursul


lucrarii. În toate aceste compartimente se înfaptuiesc operatiuni
elementare care compun munca de repartitie financiara si reprezinta
forma vizibila a fenomenului financiar:

I Informarea din surse de date din interiorul si din afara unitatii


economice
A Prelucrarea de date si analiza informationala financiara
Li R Realizarea de operatiuni concrete de repartitie (alocari de fonduri,
decontari etc.)
C Control si analize economico-financiare asupra întregii activitati
economice
E Evidenta contabila si operativa a fondurilor financiare si a fluxurilor
Lc financiare
D Fundamentarea, adoptarea si realizarea de decizii de natura financiara

Marimea si calitatea fenomenului depind de continutul si


intensitatea legaturilor financiare de tip câmp (Li) si de tip cantitativ
(Lc). Pe baza acestei constatari, se poate scrie relatia de definitie a
activitatii financiare:
Relatia 6.1

Af = f(Lc); f:(Li)

Aceasta dubla conditionare (vezi fig. nr. 6.6) este prezenta în toate
operatiunile financiare si actioneaza în mod necesar.
Figura nr. 6.6
Universul financiar al întreprinderii

Pentru a realiza o munca de calitate, serviciul financiar procedeaza


la cunoasterea detaliata a acestor doua conditionari înainte de a proceda
la adoptarea de decizii de repartitie.
Exemplul 6.1

La întocmirea unui document de repartitie financiara, cum ar fi un ordin de plata a


impozitului pe profit, economistul va verifica dubla conditionare din relatia 6.1: în primul
rând, se verifica existenta si continutul legaturii Li (existenta obligatiei, a destinatarului
corect etc.); în al doilea rând, se va verifica existenta si continutul legaturilor cantitative,
Lc (necesarul de varsat, existenta sursei din care se face plata etc.).

Pentru a cunoaste aceste conditionari cantitative si calitative,


Un sistem serviciul financiar îsi organizeaza un segment propriu în cadrul
informational Sistemului informational al întreprinderii, segment specializat în
specializat obtinerea informatiilor de tip financiar si care cuprinde:

1. Sursele de date (universul intern, economia nationala, economia


mondiala, obiectivele de politica economica si financiara ale
administratiei de stat, cercetarea stiintifica, metodologie si
Componentele instructiuni);
sistemului 2. Algoritmii si metodele de prelucrare a datelor pentru obtinerea
informational informatiilor de tip financiar;
financiar 3. Principiile de formare si de acces la bancile de informatii
financiare;
4. Directiile de utilizare a informatiilor financiare (luarea de decizii,
întocmirea de documente, controlul, conducerea activitatii
economice, informarea pietei de capital).

Modelul Modelul general de obtinere a informatiei financiare este de tip


general pentru functie. În acest model, informatia financiara este o var iabila
dependenta, notata cu y, în timp ce variabila independenta, x, se afla în
informatia cadrul proceselor de consum, productie sau lichidare, precum si în
financiara continutul obiectivelor de politica economica si financiara:

Relatia 6.2

y = f (consum, productie, lichida re, politica economica)

Acceptând acest mod de a pune problema, constatam ca informatia


financiara are un continut care este dependent de procesul la care se
refera, influentat, partial, de exigentele activitatii financiare din
întreprindere.
Finan tele întreprinderii

Concluzia 6.3
In munca financiara, obtinerea informatiei este hotarâtoare; informatia ordoneaza
activitatea respectiva si o ajuta sa adopte deciziile specifice repartitiei financiare.
Tipurile de informatii financiare care se utilizeaza în activitatea
financiara din întreprindere sunt:
1. Semnalele provenite din universul financiar intern si din cel
exterior întreprinderii prin intermediul legaturilor de tip calitativ (Li) se
transforma pe baza de modele logice în informatii financiare de tip
Informatiile metodologic (ym). Ele ne arata cum sa procedam pentru a respecta
financiare sensul repartitiei, principiile acesteia, interesele celor angajati în
metodologice repartitia respectiva. Sursele de date sunt reprezentate de legi, hotarâri
guvernamentale, instructiuni, metodologii, cercetari stiintifice.
2. Informatiile financiare care definesc repartitia financiara de
tipul I (cea care precede consumul). În primul rând, avem rezultatul
masurarii valorii (potentialului) care se îndreapta spre procesul de
Informatiile consum sub forma de venituri financiare (yv), din rezultatele proprii
financiare (yvp) si din afara întreprinderii (yv n). În al doilea rând, evidentiem
privind valoarea conservata prin consum în structura întreprinderii (ycp) sub
consumul forma de cheltuieli financiare si redistribuita pentru consumul în afara
întreprinderii, sub form a de obligatii financiare (yc o). Împreuna
formeaza tipul de informatie cheltuieli financiare (yc).
3. Informatiile financiare care definesc repartitia financiara de
tipul II (cea care precede productia). Si în acest caz avem doua categorii
de informatii; prima, cea care precizeaza valoarea îndreptata de
repartitie (sub forma de servicii) catre productie (yp) sau, în sens
Informatiile financiar, sub forma de plati. Plati catre furnizorii de servicii si care se
financiare transforma în costuri (ypc ) si în câstig, sub forma rezultatelor financiare
privind (ypr).
productia Masurarea valorii efectiv conservate în produse si recunoscuta de
piata si de catre ceilalti parteneri la mecanismul obtinerii valorii se
concretizeaza în informatia financiara de tipul încasarilor (yi): încasari
din valorificarea produselor (yip) si din alte surse, inclusiv subventii si
alte încasari din afara întreprinderii (yin).
4. Un tip special de informatii financiare se refera la indicatorii
Informatiile care exprima eficienta proceselor care beneficiaza de valoarea adusa
financiare prin intermediul repartitiei (ye). În cazul consumului, eficienta este
privind eficienta redata prin indicatori în care se raporteaza un efect viitor (profit din tn) -
economica servicii ce se vor transforma în profit (ypr) - la efortul prezent sub forma
valorii conservate în structura de productie (ypc ). (Exemplu: n lei profit
la 1.000 lei investitii). În cazul în care raportul este invers, se obtine
indicatorul "termen de recuperare" a investitiei prin profitul viitor adus
de investitia respectiva).
În cazul productiei, indicatorul de eficienta se obtine prin raportarea
efectului curent la efortul din perioada curenta sau anterioara (Exemplu:
rata de rentabilitate = ypr / ypc ).
Universul financiar al întreprinderii

RECAPITULARE

Politica, Model ym
Legi, Hotarâri logic
Repartitia I Model yv venituri
cheltuieli matematic yc
Repartitia II Model yi încasari
matematic yp plati
Model ypr/yc p
Consum
matematic
Eficienta ye
Productie Model ypr/ypc
matematic

Dupa determinarea informatiilor, rolul activitatii financiare este de a


fundamenta si adopta decizii de repartitie în favoarea proceselor
complexe, consumul, productia, lichidarea.

Decizia financiara privind consumul

Etape în Aceasta decizie aduce valoare (yv) catre consum, dimensionat prin
adoptarea informatie (yc). Circuitul este trecut prin filiera informatiei de eficienta
deciziei (ye); daca nivelul eficientei este satisfacator, decizia poate fi adoptata;
financiare consumul va fi realizat, iar valoarea repartizata financiar va fi
conservata în capacitatea de a face servicii a structurii de productie a
întreprinderii.

da
----> yv -------> ye --------> yc -------> servicii

+∆ nu -∆

În forma sa practica, redata prin documentele financiare (buget),


decizia financiara privind consumul se prezinta ca un tablou care pune
fata în fata informatiile financ iare despre venituri, yv, cu cele despre
cheltuieli, yc.
Finan tele întreprinderii

Decizia financiara privind consumul

yv yc
yvp ycp
yvn yco

Total yv = = Total yc

Decizia financiara privind productia

Aceasta decizie aduce valoare sub forma de servicii (yp) catre


Etape în procesul de productie dimensionat prin informatia yi (încasari). Si în
adoptarea acest caz, pe traseul repartitiei se interpun indicatorii de eficienta (ye).
deciziei Ei vor permite trecerea valorii spre procesul transformator al productiei,
financiare daca efic ienta este satisfacatoare, sau vor opri acest circuit, în situatia
nefavorabila.

da
-------> yp --------> ye ----------> yi ---------> produse

-∆ nu +∆

În forma sa concreta, cuprinsa în documentele activitatii financiare,


decizia respectiva se prezinta ca un tablou care pune fata în fata
informatiile financiare despre încasari, yi, cu cele despre plati, yp.

Decizia financiara privind productia

yi yp
yip ypc
yin ypr

Total yv = = Total yc
Universul financiar al întreprinderii

Decizia financiara privind lichidarea

Activitatea economica de lichidare a unei firme cuprinde, asa cum


am aratat, procese de tip consum si procese de tip productie. În forma sa
concreta, decizia financiara privind lichidarea va pune fata în fata
veniturile (yv si yi) cu cheltuielile (yc si yp):

yv, yi yc, yp
yvp,n – venituri pentru pregatirea lichidarii ycp – costul pregatirii lichidarii
yip – venituri din vânzarea activelor ypo – plata obligatiilor

= Total yv + yi = Total yc + ypo

Daca în faza de fundamentare si adoptare a celor doua tipuri de


Operatiuni în decizii predomina operatiunile de informar e, analiza informationala si
faza de realizare luare de hotarâri, în faza de realizare a acestor decizii, activitatea
a deciziei financiara exceleaza în operatiuni efective de repartitie, control,
financiare evidenta si adoptare si realizare de decizii cu caracter corectiv fata de
deciziile adoptate anterior.
Este munca financiara de zi cu zi, plina de rutina, dar si cu multe
momente de neprevazut, care îi dau acesteia o atractivitate superioara
fata de alte activitati din zona profesiei de economist. Aceasta activitate
presupune o larga utilizare a tehnicii de calcul, a comunicatiilor, a
biroticii.

Concluzia 6.4

Realizarea activitatii financiare sub forma de previziune (planificata) si sub forma sa


curenta (de executie) - într-o permanenta corelatie cu cunoasterea stiintifica a realitatii -
influenteaza favorabil procese complexe din întreprindere. Am putea spune ca, realizând
corect cele doua tipuri de repartitii financiare, activitatea financiara reproiecteaza prin prisma
exigentelor financiare atât consumul (care reface structura de productie), cât si productia (care
exploateaza structura respectiva).

6.4 Activitati tutoriale

Modelul de orientare a pregatirii îl aflati la finele capitolului 1.


Finan tele întreprinderii

ÎNTREBARI RECAPITULATIVE

• Care sunt motivele principale pentru care sistemul întreprindere intra în starea de
repartitie?
• Ce activitati este necesar a se realiza pentru a avea în întreprindere o structura de productie
eficace?
• Ce obiective are de îndeplinit repartitia aflata în fata procesului de Consum?
• Dar repartitia aflata în fata procesului de Productie?
• Ce legaturi conditioneaza, calitativ si cantitativ fenomenul microfinanciar?
• Ce conditionari introduc legaturile de tip informational (Li) în derularea fenomenului
micro - financiar? Dar legaturile de tip cantitativ (Lc)?
• Care sunt straturile care compun universul financiar al întreprinderii?
• Considerati completa gama de operatiuni elementare care compun activitatea financiara?
Daca aveti propuneri suplimentare, argumentati-le!
• Ce tipuri de informatii financiare redau continutul repartitiei financiare?
• Precizati tipurile de decizii financiare care se fundamenteaza si se adopta la nivel micro.
Încercati sa exemplificati cu situatii concrete din întreprinderile pe care le cunoasteti.

TESTE DE AUTOVERIFICARE

6.1 Care dintre intrarile în întreprindere contribuie la ordonarea


conducerii si la realizarea adaptarii operative la mediul exterior
firm ei:
a) substanta, s; b) informatia, i; c) energia, e.
6.2 Care dintre urmatoarele procese asigura încarcarea cu valoare a
structurii interne a întreprinderii:
a) lichidarea; b) consumul; c) transferul; d) productia;
e) transformarea.
6.3 Care dintre legaturile din componenta câmpului de forte ce
înconjoara întreprinderea asigura redarea intereselor partilor
angajate în repartitia financiara:
a) legaturile informationale, Li;
b) legaturile cantitative, Lc.
6.4 Care sunt operatiunile elementare ale activitatii financiare cele mai
solicitate în faza de fund amentare si adoptare de decizii:
a) R, C, E; b) I, A, D; c) C, E, D;
d) R, C, D; e) R, C, A.
Universul financiar al întreprinderii

6.5. Care dintre informatiile financiare cuprinse în deciziile financiare


are un rol reglator:
a) yv; b) yc; c) yi; d) yp; e) ye.

STUDII DE CAZ SI EXERCITII

6.1 Blocajul financiar

Societatea comerciala "X" S.A. a intrat în cursul anului 2002 într-un


blocaj financiar de circa 200 miliarde lei. Cauza principala se refera la
imposibilitatea încasarii contravalorii marfurilor vândute principalului
sau beneficiar, Caile Ferate, care, la rândul sau, se afla în blocaj din
cauza pierderilor înregistrate în activitatea sa.
Pentru a iesi din impas, Societatea comerciala "X" a intrat în starea
de repartitie, apelând la universul sau financiar, intern si extern.

- Contractarea de credit bancar de compensare în valoare de


110 miliarde lei;
- Solicitarea unei subventii de la Bugetul de stat de 50 miliarde lei,
având în vedere importanta economica si sociala a unitatii
respective;
- Sistarea propriilor plati catre furnizorii de materii prime si energie
în valoare de 40 miliarde lei.

Dezbateti acest caz si precizati de ce sunt corecte sau nu aceste


decizii de repartitie si daca s-au folosit toate nivelurile universului
financiar.

6.2 Modelul Henry Ford

Aflate într-o situatie critica în anii ´20 si ´30, întreprinderile de


automobile din SUA au facut apel la pietele de capital (universul
financiar):
- situatia Durant : Fondatorul firmei General Motors, W.C. Durant,
aflat în dific ultati financiare, a apelat pentru ajutor la doua firme
mari, Morgan si Du Pont. A primit ajutorul, dar a pierdut controlul
societatii sale.
Finan tele întreprinderii

- situatia H. Ford : Având o necesitate de 75 mil. dolari, Ford a ales


între a cere un ajutor de la un grup de bancheri (un univers financiar
limitat si periculos) si a solicita un univers financiar mult mai larg;
- 25 mil. dolari prin solicitarea unor plati imediate (la vedere) din
partea clientilor;
- a lasat sa se acumuleze în conturi datorii fata de furnizorii de
materii prime si subansambluri;
- a redus cheltuielile generale ale uzinei si cele de birou;
- a vândut hârtii de valoare din stoc de 8 mil. dolari si a prelungit
termenul pentru creditele deja contractate.
Comentati cele doua situatii si amploarea universului lor.

6.3 Reprezentare grafica

Pe baza unei organigrame a unei societati comerciale, redati grafic


pozitia serviciului financiar si structura acestuia pe birouri si locuri de
munca. Comentati pozitia serviciului financiar în structura functionala a
unei firme si faceti propuneri de largire a atributiilor si de schimbare a
rolului serviciului financiar în organigrama întreprinderii.

6.4 Dezbatere

Folosind asocierea din Cadrul 6.2 si referintele bibliografice (vezi


Economica valorii), dezbateti conceptul dupa care liniile de forta
naturale, sociale, economice ce înconjoara o unitate economica ar
cuprinde matricea informationala care influenteaza activitatea
economica si rezultatele financiare ale firmei.
Comentati rolul organizator al informatiei, în general si al celei
financiare, în special, pentru fiecare întreprindere, având în vedere
relatia de influentare a entropiei înalte la un moment dat (Eto) de catre
fondul de informatii (I) intervenit în t 1: E t1 = E to - I.

6.5 Referat

In cadrul obligatiilor de seminar, întocmiti un referat privind


aplicarea cunostintelor de management privind procesul decizional la
activitatea de fundamentare si adoptare de decizii. Caracterizati
universul financiar sub definirea sa ca totalitate a sferelor de influenta
care înconjoara întreprinderea.
Universul financiar al întreprinderii

RASPUNSURI LA TESTELE DE AUTOVERIFICARE

6.1 b; 6.2 b; 6.3 a; 6.4 b; 6.5 e.

Nota: Fiecare întrebare este evaluata cu câte 2 puncte.


Nota 10,00 resupune raspuns corect la toate întrebarile.
CAPITOLUL 7

PROIECTAREA FINANCIARA A ÎNTREPRINDERII

CUPRINS
7.1 Motivatia proiectarii de tip financiar a întreprinderii
7.2 Starea financiara initiala
7.3 Proiectul financiar al întreprinderii
7.4 Activitati tutoriale

CONCEPTE

Motivatia proiectarii de tip financiar


Dimensiunile sistemului întreprindere
Obiectivele proiectarii financiare
Starea financiara initiala redata prin bilant
Capacitatea productiva curenta redata prin contul de rezultate (profit si
pierderi)
Bugetul întreprinderii
Macheta de principiu a bugetului
Functiile bugetului
Proiectarea financiara a întreprinderii

7.1 Motivatia proiectarii de tip financiar a întreprinderii

Din capitolele anterioare a rezultat faptul ca activitatea financiara


opereaza asupra dimensiunii valorice a sistemului întreprindere, a
proceselor în care se angajeaza acest sistem, precum si, într-o anumita
Managerul - masura, a proceselor din mediul natural înconjurator si din societate. De
un prieten aceea, managerul fiecarei unitati economice îsi va face un act de
al activitatii prestigiu, dar si de previziune, din organizarea si functionarea corecta si
financiare operativa a activitatii financiare.
Încadrarea în restrictiile financiare ce caracterizeaza din plin atât
perioada de tranzitie, cât si tipul de economie spre care ne îndreptam,
este un veritabil act de conducere si o conditie fireasca de existenta.
Fara realizarea corespunzatoare a legaturilor financiare calitative
(Li) si cantitative (Lc), întreprin derea nu poate exista (vezi
figura nr. 7.1).

Figura nr. 7.1

Din aceste considerente, conducerea întreprinderii este obligata sa


realizeze proiectarea pe termen scurt, mediu si lung a dimensiunii
financiare a unitatii în cauza, în contextul dinamic al modificarilor
interne si al schimbarilor, tot atât de accelerate, din universul economic,
ecologic, social, politic si financiar-monetar extern al întreprinderii.
Finantele întreprinderii

Scopul proiectarii financiare

Definirea Determinarea dimensiunii financiare a întreprinderii este scopul


principal al activitatii financiare. Punctul de plecare în atingerea acestui
contextului scop este definirea cât mai clara a contextului economic, politic, social
economic, si financiar -monetar în care actioneaza în prezent si în perspectiva
politic, social întreprinderea. Totodata, ne intereseaza contextul tehnic si tehnologic,
cel educational, ecologic si stiintific, aceste realitati influentând direct
formarea, refacerea, dezvoltarea si functionarea întreprinderii.
Întreprinderea se încadreaza în economie ca un sistem cu multiple
dimensiuni:
1. Dimensiunea tehnico-economica. Aceasta dimensiune prezinta
Rezultanta a unitatea ca o rezultanta a progresului tehnic si economic
progresului înfaptuit în economie sau importat din alte tari. Proiectarea din
tehnic punct de vedere financiar va trebui sa tina cont de aceasta
dimensiune care conditioneaza atât consumul necesar formarii
structurii de productie, cât si calitatea si amploarea procesului de
productie.
2. Dimensiunea manageriala. Prin aceasta dimensiune,
întreprinderea se cupleaza la progresul metodelor de conducere
Rezultanta a macro si micro-economice existente la un moment dat si la
progresului modificarile în structura si exigentele formelor de proprietate din
metodelor societate. Activitatea financiara, ea însusi o activitate
manageriale manageriala, va trebui sa sprijine perfectionarea proceselor de
reglare si comanda din întreprindere prin finantare, dar si sa
contribuie la respectarea si întarirea tipurilor de proprietate care
conlucreaza în fiecare unitate economica.
3. Dimensiunea sociala. Aceasta dimensiune se impune pentru ca
Rezultanta a întreprinderea se afla tot mai mult sub influenta fortelor de natura
manifestarii sociala, atât din partea propriilor salariati, cât si din partea
fortelor societatii, în ansamblu. Nici o decizie financiara nu va fi adoptata
sociale fara concursul institutiilor care actioneaza în societate (fie în
sensul acordarii de fonduri, fie în sensul solicitarii de fonduri),
chiar daca este vorba de unitati cu capital privat.
4. Dimensiunea ecologica. Dimensiunea respectiva apare în mod
firesc, prin efectele favorabile pe care le asigura mediul pentru
Rezultanta a
întreprindere, prin efectele negative suportate de natura din
consecintelor partea proceselor care au loc în fiecare unitate economica,
de mediu ale precum si prin solicitarea de fonduri pentru protectia si refacerea
economiei mediului.
Toate aceste dimensiuni vor intra în continutul proiectarii financiare
a întreprin derii (vezi figura nr. 7.2), determinând dimensiunea
financiara a acesteia.
Proiectarea financiara a întreprinderii

Figura nr. 7.2

5. Dimensiunea financiara. Din punct de vedere financiar,


Rezultanta a întreprinderea cauta sa se încadreze în continutul cantitativ si
celorlalte calitativ al pietelor nationale si internationale de capital, de credit
dimensiuni si si financiare. Proiectarea financiara, tinând cont de celelalte
a repartitiei dimensiuni, va cauta sa defineasca cât mai exact dimensiunea
financiara si sa o încadreze în tabloul în schimbare al pietei
financiare externe întreprinderii.
Dupa corelarea tuturor dimensiunilor întreprinderii cu mediul sau
extern, proiectarea financiara procedea za la dimensionarea financiara:

- a starii de consum în care se va afla unitatea economica în


Scopul perspectiva imediata sau mai îndepartata;
proiectarii - a starii de productie viitoare;
- a contactului financiar al întreprinderii cu mediul extern pe perioade
financiare scurte, medii si lungi ;
- si, în caz de esec, a starii de lichidare.

Obiectivele proiectarii financiare

În privinta procesului de consum în care intra întreprinderea,


societatea si mediul, proiectarea de natura financiara urmareste
Fundamentarea fundamentarea de decizii financiare în legatura cu toate tipurile de
deciziilor finan- activitati care, prin consumul de valoare pe care îl genereaza, realizeaza
formarea, refacerea, dezvoltarea si chiar lichidarea elementelor
ciare privind
sistemului întreprindere.
consumul Sunt luate în calcul activitati ca investitiile, reparatiile, formarea
stocurilor din active circulante în toate fazele ciclului de exploatare
din întreprindere, pregatirea si recalificarea personalului, actiunile de
protectie sociala si ecologica, cercetarea stiintifica si tehnica etc.
Finantele întreprinderii

În privinta procesului de productie, activitatea de proiectare


Fundamentarea financiara va fundamenta decizia financiara privind procesul de
deciziilor finan- transformare a valorii intrate în întreprindere în valoarea conservata în
ciare privind produse si recunoscuta pe piata de consumatori. T ot aici, se vor
productia fundamenta deciz iile privind trezoreria firmei si deciziile referitoare la
repartizarea rezultatelor economice si financiare.
În privinta contactului financiar cu mediul extern întreprinderii,
proiectarea financiara sondeaza si evalueaza fluxul de fonduri posibil de
Fundamentarea îndreptat spre bugetul unitatii în cauza, cât si amploarea fluxului de
deciziilor finan- fonduri ce va pleca din întreprindere pentru onorarea obligatiilor
ciare privind financiare si bancare catre proprietari, catre partenerii de afaceri si alti
beneficiari. Acest al treilea obiectiv al proiectarii vine sa completeze pe
fluxurile externe celelalte doua, mediul extern participând la decizia financiara privind
consumul, atât la partea de venituri (informatia yvn), cât si la partea de
cheltuieli (informatia yc o), precum si la decizia privind productia, la
partea de încasari (yin) si la partea de plati (yr).

Toate aceste decizii vor tine cont de evolutia etalonului monetar,


dar si de dimensiunile tehnico-economica, manageriala, sociala si
ecologica ale unitatii economice în cauza.
Concluzia 7.1
Dupa cum se observa, "materia prima" a activitatii de proiectare financiara este formata
din informatiile financiare cantitative (yc, yv, yi, yp, ye) privind starile dinamice viitoare, de
consum, de productie sau de lichidare, ale structurii întreprinderii, precum si cele referitoare la
contributia societatii si a mediului la mecanismul de obtinere a valorii.
Fara a fi vizibile prin cifre, în deciziile ce se fundamenteaza îsi gasesc utilitatea si
informatiile financiare metodologice (ym), sub forma de modele de calcul, restrictii, obligatii,
structura surselor de finantare, documente etc.

7.2 Starea financiara initiala

Orice proiectare se sprijina pe situatia initiala a fenomenului


proiectat. Si în cazul proiectarii financiare aceasta conditie se respecta.
Ne intereseaza:
Starea initiala
- sprijin pentru - starea la un moment dat a elementelor structurii economice, sub
proiectarea aspectul valorii ramase în aceste elemente dupa participarea la
procesele de productie anterioare;
financiara - capacitatea structurii de productie existente de a transfera valoare
prin serviciile cedate de structura respectiva în cadrul procesului de
productie.
Proiectarea financiara a întreprinderii

Starea structurii economice a întreprinderii

Aceasta stare prezinta un deosebit interes pentru proiectarea de


natura financiara. Reflectând cantitatea de valoare care este înca
conservata în principalele elemente din sistemul întreprinderii, ea va
Valoarea conditiona, prin comparatia cu ce se doreste în viitorul proces de
conservata în productie, amploarea consumului ce trebuie finantat.
structura Starea initiala (So) se poate determina printr-o analiza
economica informationala complexa. Pentru o parte din elementele structurii, starea
la un moment dat se afla consemnata în documentele contabilitatii
(Bilantul contabil si anexele sale). Este cazul activelor corporale, al
activelor circulante si, partial, al fondului de informatii. Personalul si
mediul înconjurator nu apar decât în mod tangential (numar personal,
terenuri, iazuri etc.). Pentru aceste elemente va trebui sa consultam alte
documente, sa facem apel la aspecte de ordin tehnic, social, ecologic,
Nivelul biologic pentru a constata starea valorica curenta si necesarul de
angajamentelor "reîncarcare" printr-un viitor proces de consum.
în afara Starea initiala ne intereseaza si în privinta obligatiilor financiare ale
întreprinderii întreprinderii fata de proprietari si alti furnizori de fonduri pentru
valoarea aflata în elementele materiale consemnate în activul bilantului;
aceste obligatii sunt evidentiate în pasivul bilantului (vezi
figura nr. 7.3).

Figura nr. 7.3


Finantele întreprinderii

Datele cuprinse în cele doua parti ale bilantului ne ajuta sa


caracterizam si capacitatea întreprinderii de a face fata viitoarelor
activitati de productie privind indicatori cum ar fi capacitatea de plata,
solvabilitatea, gradul de îndatorare. Asupra acestor indicatori vom
reveni în capitolele urmatoare, o data cu fundamentarea efectiva a
deciziilor financiare.

Capacitatea productiva a întreprinderii

Fundamentarea proiectiei financiare nu poate fi deplina daca nu


cunoastem si capacitatea de care a dat dovada întreprinderea respectiva
în precedentul an. Aceste informatii ni le furnizeaza, în mare parte,
Valoarea Contul de profit si pierderi sau, în practica vest-europeana, Contul de
adusa în rezultate.
procesul de În acest document, coloana sa de Cheltuieli si rezultate financiare
productie reda valoarea adusa în procesul de productie de catre cele cinci
elemente interne ale structurii de productie, precum si de catre mediu si
societate pe perioada unui an. Coloana de Încasari (venituri) reda
valoarea anuala conservata în produse si recunoscuta de piata, plus alte
încasari (subventii, dividende de la alte societ ati comerciale etc.) - vezi
figura nr. 7.4.
Figura nr. 7.4

Datele din Contul de rezultate (sau Contul de profit si pierderi) se


Indicatori de supun unei prelucrari de tip financiar, obtinându-se indicatori de
apreciere a apreciere a calitatii procesului de transformare a valorii specific
calitatii productiei, care a avut loc în structura analizata în anul care s-a încheiat.
transformarii Comparând aceste posibilitati din trecut cu ce doreste piata în perioada
viitoare, se poate contura marimea cresterii (sau descresterii) ce trebuie
proiectata din punct de vedere financiar si introdusa în decizia
financiara privind viitorul proces de productie.
Proiectarea financiara a întreprinderii

7.3 Previzionarea evolutiei firmei

Starea la un moment dat a structurii economice a firmei, precum si


capacitatea sa productiva sunt puncte de plecare în activitatea de
previziune (planificare) financiara la nivel microeconomic. Etapa
urmatoare presupune folosirea unor metode si procedee de previzionare
a evolutiei viitoare a factorilor economici, tehnici, sociali, ecologici etc.
care vor modifica dimensiunea financiara a întreprinderii (în sensul
amplificarii sau reducerii).
Metode de previzionare

Metoda procent din vânzari. Acesta metoda vizeaza evolutia în viitor


a cifrei de afaceri, considerata ca un factor locomotiva pentru întreaga
activitate din firma. Cifra de afaceri atrage dupa sine, aproape liniar,
rezultatele economice si financiare, dar si schimbarea volumului si
valorii activelor din structura întreprinderii (active corporale, active
circulante, active necorporale, personal).
Autorii manualului Finante manageriale ne propun urmatoarea
relatie între evolutia cifrei de afaceri si necesarul de capital
(vezi P. Halpern s.a., Finante manageriale, Editura Economica,
Bucuresti, 1998, p. 155-156):

AFN = As/S x (dS) + Af/S x(dS) – Ls/S x (dS) – Mb(S 1)


unde:
AFN = fondurile necesare pentru completarea capitalului de lucru;
S = cifra vânzarilor;
As/ S = activele pe termen scurt, care cresc în mod spontan, o data
cu cresterea cifrei vânzarilor, fiind exprimate ca procent din
aceasta;
Af/S = active fixe, care cresc în salturi; în aceasta relatie activele
fixe cresc si ele o data cu cifra de afaceri;
Ls/S = pasive pe termen scurt care cresc în mod spontan, o data cu
cresterea vânzarilor, fiind exprimate ca procent din acestea;
(dS) = diferenta dintre cifra vânzarilor previzionate, S1, si cifra
vânzarilor din anul de baza, S0;
M = marja de profit raportata la vânzari;
b = rata de acumulare a profitului (1 – procentul de profit
distribuit actionarilor).
Finantele întreprinderii

Metoda regresiei. Aceasta metoda are în vedere faptul ca unele


elemente de activ (cum ar fi stocurile) nu cresc proportional cu cresterea
cifrei de afaceri. Pe baza experientei din anii precedenti, serviciul
financiar poate stabili corelatia specifica firmei între cifra vânzarilor si
fiecare componenta principala de activ.
Exemplificare:

Se constata ca, în firma X, stocurile curente reprezinta o pondere de


circa 25% din cifra de afaceri. În acest caz, nivelul previzionat al
stocurilor curente va fi = stoc de baza + 25% din cifra de afaceri
previzionata.

Metoda corelatiei dividende -cifra de afaceri-cerere. Managerul


care îsi asuma conducerea firmei în fata proprietarilor va trebui ca, în
faza de previziune, sa asigure o corelatie multipla.
Astfel, pentru a fi credibil, managerul trebuie sa promita un nivel
acceptabil pentru dividendele ce se vor obtine de proprietari. Aceste
dividende, raportate la capitalul social adus de proprietari (parti sociale,
actiuni), trebuie sa fie suficient de atractive pentru a-i încuraja pe
posesorii de fonduri sa-si investeasca banii în firma respectiva în loc sa-
i depuna la banci, spre exemplu.
Nivelul dividendelor atrage dupa sine un anumit nivel al profitului
net si brut. La rândul sau, profitul, dependent de marja de profit
realizabila de firma în raport cu cifra vânzarilor, va impune un anumit
nivel al productiei ce trebuie produsa si vânduta. Din aceasta corelatie
va reiesi cifra de afaceri pe care firma va trebui sa o planifice pentru
anul urmator, precum si nivelul costurilor maxime, care sa permita
profitul brut stabilit anterior.
Dupa previzionarea acestor indicatori (dividende, profit, costuri,
cifra de afaceri), managerul va trebui sa se raporteze la cererea de pe
piata. El va trebui sa gaseasca segmente de piata care sa cuprinda,
cantitativ, calitativ si ca pret, productia pe care a previzionat-o anterior!
Daca gaseste o cerere corespunzatoare, indicatorii previzionati pot
intra în planul economic si financiar al întreprinderii.
Daca nu, atunci limitele impuse de piata vor corecta c ifrele
proiectate pentru activitatea ec onomica si financiara din firma:
- fie limiteaza cifra de afaceri la nivelul cererii, modificând nivelul
marjei de profit (pentru a obtine acelasi profit brut, profit net si
dividendele promise),
- fie renegociaza dividendele promise cu patronii,lucru mai greu de
acceptat.
Proiectarea financiara a întreprinderii

Exemplificare

Firma Y dispune de un capital social de 100 mild. lei, format prin


aportul proprietarilor. Managerul promite dividende la nivelul de 15% :
100 mild. lei x 15% = 15 mild. lei
Aceasta suma presupune un profit net corespunzator (consideram ca
pentru plata dividendelor se folosesc 40% din profitul net):
15 mild. lei / 40% x 100% = 37,5 mild. lei
si un profit brut (în conditiile unui impozit pe profit de 25%) de:
37,5 mild. lei : 75% x 100% = 50 mild. lei
În conditiile în care firma poate realiza o marja de profit de 10% la
cifra de afaceri, atunci productia ce trebuie obtinuta si vânduta ar fi la
nivelul:
50 mild. lei profit brut : 10% x 100% = 500 mild. lei
iar costurile:
500 mild. lei – 50 mild. lei, profit brut = 450 mild. lei.
Presupunem ca piata pentru produsele firmei Y nu este mai mare de
400 mild. lei. În aceste conditii, proiectarea financiara trebuie sa se
adapteze, urmarind una sau alta dintre posibilitatile redate mai sus:
a) modifica marja de profit, de la 10% la 12,5%, pentru a
mentine nivelul previzionat anterior pentru profitul brut
si net si pentru volumul dividendelor promise:
400 mild. lei x 12,5% = 50 mild. lei, profit brut
În aceste conditii, va trebui sa se intervina pentru reducerea
costurilor la nivelul de:
400 mild. lei – 50 mild. lei = 350 mild. lei,
fata de un cost de (daca se pastra marja de profit de 10%):
400 mild. lei – 400 mild. lei x 10% = 360 mild. lei
b) fie renegociaza nivelul dividendelor promise:
(400 mild. lei x 10% - 40 mild. lei x 25% impozit) x 40% /
100 mild. lei, capital social x 100 = 30 mild. lei x 40% /
100 mild. lei x 100 = 12 mild. lei / 100 mild. lei x 100 =
= 12%, în loc de 15% promise initial
Finantele întreprinderii

Previzionarea schimbarilor din mediul extern firmei

Dimensiunea financiara a întreprinderii, pe lânga faptul ca reflecta


amploarea tuturor celorlalte dimensiuni - ele cerând fonduri pentru a fi
realizate -, este si beneficiara schimbarilor care au intervenit în
economia nationala si în cea mondiala (vezi Cadrul 7.2).
Cadrul 7.2

J. Margerin: În viata întreprinderii si a mediului sau exterior se cunosc trei etape. I


- 1900-1950; II - 1950-1974; III - 1974 si în continuare. Aceste faze ale dezvoltarii sistemului
bio-social al întreprinderii au marcat schimbari esentiale atât în privinta întreprinderii, ca atare,
cât si în privinta mediului economico-social ce o înconjoara. La gestion budgétaire,
Paris, 1986.

Astfel, în mediul extern al întreprinderii a intervenit o schimbare


cantitativa: de la un nivel local sau cel mult regional, el a trecut la un
Schimbari nivel national si apoi la unul international. A avut loc si o schimbare
cantitative calitativa: de la o stare stabila si protejata, s-a trecut la un regim de
si calitative lucru neprotejat si bazat pe o dezvoltare discontinua si incerta.
Efectul schimbarii a penetrat si în domeniul finantelor între-
prinderii. De la o activitate bazata pe un Buget pasiv sau cel mult de
coordonare, s-a trecut la o gestionare de sistem sprijinita pe un Buget de
integrare si negociere cu universul intern al întreprinderii si cu cel
extern, national si international.
Buget si
În aceste conditii, a fost necesar ca si modul de conducere sa se
management adapteze rapid. Managementul întreprinderii a trecut astfel de la forma
de integrare sa predominant organizationala la cea care pune pe un plan superior
si negociere cercetarea pietei, cunoasterea universului uman sub toate aspectele si,
nu în ultimul rând, asocierea la conducere a activitatii financiare.
Proiectarea Pe fondul acestor schimbari, proiectarea financiara a întreprinderii
financiara - devine un veritabil si necesar act de conducere. Functiile sale se
act de amplifica, trecând din zona pur financiara spre latura manageriala si
conducere umana a activitatii economice din întreprindere:

Functii financiare Functii motivationale


Autorizarea repartitiei Redarea performantelor posibile
Previziune si simulare Rezolvarea de conflicte si
Fundamentarea financiara satisfacerea intereselor
a deciziilor economice Asigura conducerea participativa
Proiectarea financiara a întreprinderii

7.4 Proiectul financiar al întreprinderii

Proiectul financiar al întreprinderii apare sub forma deciziilor


bugetului (Tabloul de finantare). Acest doc ument de plan (previziune)
Bugetul - reda într-o forma cifrica (informatii financiare cantitative) rezultatele
dimensiunea proiectarii financiare (vezi macheta teoretica generala a bugetului din
financiara figura nr. 7.8)
a firmei Macheta concreta a bugetului poate fi sub diferite forme si cu
extinderi diferite, în functie de interesele curente ale politicii financiare
si de gradul de asimilare a cercetarii stiintifice din domeniul economico-
financiar. Astfel, în terminologia existenta la data elaborarii manualului,
componentele machetei Bugetului de venituri si cheltuieli sunt:

Decizia financiara Veniturile, cheltuielile si profitul


privind Productia
Decizia financiara Finantarea investitiilo r;
privind Consumul
Fluxurile financiare externe Obligatii fata de bugetul statului

Figura nr. 7.8

BUGET

Venituri
Cheltuieli Cheltuieli
Cheltuieli
Decizia financiara privind Productia
yi yp
Încasari din Corespunzatoare
yip ypc
yin ypr vânzari costului
Alte cheltuieli
Total yi = = Total yp
Alte Profit
Decizia financiara privind Consumul Pentru: Referitoare la:
Investitii; reparatii;
yv yc Active circulante;
yvp yc p Activit. pentru personal;
yvn yc o Cercetare stiintifica;
Total yv = = Total yc Protectie mediu.
Fluxul financiar extern
yin 1/n din ypr
Din: Pentru:
yvn yc o Fluxuri financiar-monetare externe firmei
Finantele întreprinderii

Chiar din acest moment de început al formarii profesiei de


economist financiar, avertizam ca bugetul întreprinderii are, atât în faza
de întocmire, cât si în faza de realizare (executie), un rol de maxima
Rolul macro- importanta la nivel de unitate economica si chiar în cadrul mai amplu al
economic al economiei nationale.
bugetului
Bugetul financiar al firmei asigura:
firmei
- încadrarea activitatii economice din întreprindere în cerintele si
exigentele obiective ale legilor economice (legea valorii);
- realizarea pe total si pe structura a indicatorilor economici
macro (produs intern brut);
- fundamentarea valorica a etalonului monetar national si a
cursului leului fata de alte monede.
Concluzia 7.1

Prin activitatea sa de bugetare a activitatii economice, serviciul financiar devine un


adevarat laborator de urmarire a respectarii legilor economice în unitatea respectiva si, în mod
special, în legatura cu obtinerea si gestionarea valorii.

7.5 Activitati tutoriale

Orientarea învatarii are în vedere modelul de la Capitolul 1.

ÎNTREBARI RECAPITULATIVE

• Care este scopul proiectarii de tip financiar la nivel de întreprindere?


• Care sunt dimensiunile actuale ale unei întreprinderi si în ce raport se afla fata de cea
financiara?
• Care sunt obiectivele proiectarii financiare?
• De ce este necesara cunoasterea starii financiare initiale a unei întreprinderi?
• Care sunt cele doua aspecte ale starii financiare initiale si din ce surse informationale pot
fi cunoscute si determinate?
• Ce aspecte reflecta bilantul contabil referitoare la starea financiara initiala?
• Cum se apreciaza starea productiva pe baza contului de rezultate (Profit si pierderi)?
• În ce directie a evoluat mediul extern al întreprinderii, managementul si gestiunea
financiara din 1900 si pâna în prezent?
• Care sunt continutul bugetului si functiile sale la nivel de întreprindere si în economie?
Proiectarea financiara a întreprinderii

TESTE DE AUTOVERIFICARE

7.1 Starea financiara initiala a structurii economice a firmei este


reflectata în :

a) bugetul general al firmei pe anul curent; b) bilantul contabil


al anului curent; c) contul de profit si pierderi din anul curent;
d) bugetul general al firmei pe anul viitor.

7.2 Dar capacitatea productiva a firmei de la care porneste proiectarea


financiara (vezi documentele de la 7.1)?

7.3 Previzionarea necesarului de fonduri financiare are în vedere factori


economici cum ar fi cifra de afaceri (vânzari). La care din
urmatoarele active se poate utiliza metoda regresiei:

a) profitul brut; b) activele fixe; c) activele din stocuri;


d) nivelul dividendelor; e) profitul net.

7.4 Schimbarile din mediul extern firmei au amplificat functiile


financiare ale planificarii (proiectarii). Aceste functii sunt:
1. Autorizarea repartitiei; 2. Redarea performantelor posibile;
3. Previziune si simulare; 4. Fundamentarea financiara a deciziilor
economice; 5. Rezolvarea de conflicte si satisfacerea intereselor;
6. Asigurarea conducerii participative. Care din aceste sunt functii
motivationale:

a) 1, 2, 3; b) 2, 3, 4; c) 3, 4, 5; d) 2, 5, 6; e) 4, 5, 6.

7.5 Bugetul financiar general al firmei asigura:


a) încadrarea activitatii din întreprindere în cerintele legilor
economiei de piata; b) realizarea pe structura si pe total a P.I.B.;
c) încadrarea întreprinderii în oferta cantitativa a pietei;
d) fundamentarea dimensiunilor valorice ale etalonului monetar
national; e) fundamentarea cursului valutar al leului fata de alte
monede.
Care din acest ea nu corespunde adevaratului rol al Bugetului firmei?
Finantele întreprinderii

STUDII DE CAZ SI EXERCITII

7.1. Modelul Harvard

În procesul de fundamentare si adoptare de decizii s-a sintetizat


Modelul strategic de tip Harvard. Urmarind etapele sale principale, va
rugam sa apreciati daca poate fi adaptat si la fundamentarea deciziilor
de tip financiar din întreprindere:

I II

Analiza mediului Analiza resurselor


înconjurator interne
(periculos/oportun) (puternice / slabe)

Factori cheie de succes Competente


III
IV Ansamblul de V
Responsabilitatea so- posibilitati pt. Valori personale ale
ciala a întreprinderii actiune managerilor

VI

Strategii
- activitati
- obiective
- programe

7.2 Bugetul înfiintarii unei întreprinderi

Un important creator de întreprinderi din Franta, Y. Gattaz,


concluziona, dupa mai bine de zece ani de experienta, ca pentru a
înfiinta o întreprindere i-au trebuit:
⇒ 45% curaj; 45% inconstienta; 8% cunoasterea produsului ce
va fi fabricat si ... 2% bani !
Verificând aceasta constatare pe exemplul a 500 de cazuri de
înfiintari de întreprinderi, s-a ajuns la "un buget" ceva mai realist, în
care ponderile sunt urmatoarele:
⇒ 64% inconstienta; 32% cunoasterea produsului si a mediului
înconjurator; 4% bani.
Proiectarea financiara a întreprinderii

7.3 Analiza capacitatii productive

Pentru a pregati decizia financiara privind productia viitoare,


serviciul financiar analizeaza capacitatea productiva pe baza Contului
de rezultate. Aveti posibilitatea sa va informati asupra acestei capacitati
pe baza unui cont de rezultate la o societate comerciala pe actiuni:
CONT DE REZULTATE
mil. lei
CHELTUIELI (yp) ÎNCASARI (yi)
Cumparari de marfuri 10.276 Vânzarea productiei
Variatia stocului - 132 de baza 17.100
Servicii din afara 1.234 Alte încasari 50
Taxe, dobânzi 138
Salarii 4.231
Alte 50
Amortizare 332
Total chelt. exploat. 16.129
Chelt. financiare 121
Impozit pe profit 450
Profit net 450
Total 17.150 17.150
Identificati contributia elementelor structurii de productie la
aducerea de valoare spre procesul de productie (pe baza coloanei de
cheltuieli) si randamentul procesului de transformare prin productie
pe baza profitului brut si a celui net în raport cu cheltuielile de
exploatare.
De asemenea, caracterizati acelasi proces de transformare, având în
vedere ponderea valorii adaugate (salarii + amortizare + profit brut) în
valoarea totala a productiei (coloana încasari).
7.4 Analiza starii financiare initiale
Societatea comerciala "C" prezinta urmatorul Bilant (forma
sintetizata):
ACTIV PASIV
Imobilizari în mijloace fixe 225 Capital social 200
Titluri de participare 20 Fonduri de rezerva 62
Stocuri 546 Rezultate nerepartizate 43
Creante si disponibilitati 632 Obligatii pe termen lung 50
Credite pe termen scurt 1098
Total 1453 1453
Stabiliti starea financiara initiala a structurii de productie si
amploarea obligatiilor financiare fata de proprietari si fata de terti
(banci).
Finantele întreprinderii

7.5 Previzionarea stocurilor


Având în vedere relatia dintre stocurile curente si cifra de afaceri
înregistrata în anii precedenti de 25%, stabiliti necesarul acestor ac tive
pentru anul de plan, stiind ca stocurile de baza sunt de
30 mild. lei, iar cifra de afaceri previzionata este de 600 mild. lei.
7.6 Corelatia dividende-cifra de afaceri-cerere
Având în vedere datele din exemplificarea care urmeaza Metodei de
previzionare bazate pe corelatia dividende-cifra de afaceri-cerere,
stabiliti variantele de previzionare a profitului brut si net si a
dividendelor ce pot fi platite actionarilor în cazurile:
a) cererea posibila pentru productia firmei este de
380 miliarde lei, celelalte conditii ramânând cele din exemplul de
baza;
b) marja de profit se poate modifica de la 10% la 15%, pentru o cerere
de 380 mild. lei;
c) pastrând datele din exemplul de baza, modificati procentul
dividendelor promise de la 15% la 20% fata de capitalul social de
100 miliarde lei.

7.7 Teme de cercetare stiintifica


Pentru activitatea de cercetare stiintifica puteti aborda urmatoarele
teme referitoare la proiectarea financiara a firmei:
- Starea financiara a unei întreprinderi reflectata de bilant;
- Capacitatea economica si financiara reflectata prin contul de
rezultate;
- Functiile micro si macro-economice ale bugetului financiar al
firmei.
7.8 Referat
Realizati un scurt referat despre cuprinderea în bilantul contabil al
firmei, în diferite perioade, a componentelor structurii economice a
întreprinderii, precum si despre modul în care fiecare element contribuie
cu valoare (potential economic) la obtinerea rezultatelor economice si
financiare (aspect redat prin contul de rezultate).

REZULTATELE LA TESTUL DE AUTOVERIFICARE


7.1 b; 7.2 c; 7.3 c; 7.4 d; 7.5 c.
Nota: Fiecare întrebare este evaluata cu 2 puncte. Pentru
nota 10,00 este necesar sa obtineti toate cele 10 puncte.
PARTEA A TREIA

PROIECTAREA DECIZIILOR
FINANCIARE PRIVIND PROCESUL DE CONSUM

Înfiintarea, refacerea, dezvoltarea sau


restructurarea unei întreprinderi sunt forme de
manifestare a procesului de consum în cadrul unitatii
economice. De fiecare data va fi vorba de actiuni
economice specifice, de la investitii la formarea de
stocuri, de la perfectionarea personalului, la
satisfacerea unor necesitati sociale si culturale ale
acestuia, de la cercetarea stiintifica si tehnica, la
protejarea si refacerea mediului ambiant (vezi si
lectura suplimentara de la pagina urmatoare).
Proiectarea financiara a acestor activitati va da
prilejul exercitarii functiilor financiare si
motivationale (manageriale) ale serviciului financiar
al întreprinderii (vezi capitolul 7). Parcurgând aceasta
parte a manualului, va veti însusi procedeele, metodele
si modelele de lucru necesare pentru finantarea celor
mai importante actiuni de consum întâlnite în
întreprindere, fie ea societate comerciala sau regie
autonoma.
Fundamentarea si adoptarea de decizii
financiare în cele mai diverse situatii determinate de perioada de tranzitie ne vor da
prilejul sa aplicam principiile teoretice din capitolele anterioare si sa ne deprindem cu
tehnologia si tehnicile de lucru specifice meseriei de economist ce activeaza în
domeniul repartitiei financiare.

CUPRINS

Capitolul 8 Deciziile financiare privind activele corporale (mijloacele fixe)


Capitolul 9 Deciziile financiare privind ciclul de exploatare (mijloacele circulante)
Capitolul 10 Deciziile financiare privind personalul
Capitolul 11 Deciziile financiare privind fondul de informatii
Capitolul 12 Deciziile financiare privind mediul înconjurator
Capitolul 13 Deciziile financiare în caz de esec si de reevaluare a întreprinderii
Lectura suplimentara

10.1 Locul procesului de consum în modelul teoriei valorii-entropie

Tratat ca un moment final în Teoria valorii-utilitate pentru nivelul


La fel de suportului fizic al valorii, procesul de consum are, în Teoria valorii-
important entropie, un loc la fel de important ca si cel al productiei, fara a fi însa
un punct final în mecanismul de obtinere si gestionare a valorii.
ca La fel de complex ca si productia, consumul cuprinde procesele
productia primare de transformare, conservare, transfer, procese care dau
certificatul de calitate si cantitate potentialului economic conservat de
productie în produs.
Entropia joasa cuprinsa în produsul obtinut în momentul t1 are o
existenta relativ scurta. Gradul de organizare din produs poate intra într-
Recunoaste- un proces de dezintegrare sub influenta altor sisteme decât cele din
rea economie, daca acest produs nu este atras în procesul de consum din
rezultatelor sistemul economic.
productiei Nivelul potentialului economic conservat în produs, Pep, ca suport
maxim pentru valoarea produsului, trebuie sa fie recunoscut si dorit de
catre un consumator. Recunoasterea potentialului economic se face la
nivelul utilitatii, ca o corespondenta între gradul de organizare din
produs si structura necesitatilor consumatorului.
Utilitatea, ca o noua resedinta a valorii, depinde în mare parte de
Utilitatea, fiecare consumator, fapt care îi da un caracter subiectiv. Nivelul la care
o filiera apare saturatia depinde de fiecare consumator, de capacitatea sa de
obligatorie asimilare si valorificare a entropiei joase din produs.
pentru Cu toate aceste aspecte de subiectivism (care, în realitate, va fi, asa
valoare cum vom vedea mai departe, un fenomen ... obiectiv!), procesul de
consum este obligatoriu în lantul de procese cuprinse în modelul teoriei
valorii-entropie. Daca procesul de productie poate fi evitat (atunci când
consumam produse direct din mediul natural sau din societate),
procesul de consum reprezinta filiera obligatorie pentru ca potentialul
de orice tip sa intre în circuitul economic si sa devina suport fizic
pentru valoare!
Finan tele întreprinderii

10.2 Modelul procesului de consum

Starea dinamica de consum a sistemului activitatii economice este


determinata de forte interne si externe sistemului, forte cuprinse în
ecocâmpul întreprinderii. Aceste forte vor determina procesele primare
de transfer de intrare, de transformare si conservare tip consum si de
transfer al rezultatelor:

Relatia 10.1

Consumul = transfer de intrare + transformare + conservare +


+ transfer de iesire

Transferul de intrare

Transferul de intrare este realizat de activitatile primare,


aprovizionare, transporturi (vezi Capitolul 6). Prin acest transfer se aduc
bunuri din sistemele economice, sociale sau mediu, sisteme care au fost
în starea dinamica de productie. Si în cazul consumului vom întâlni
transferul natural, repartitia, schimbul:
- transferul natural aduce, fara o contraprestatie, bunuri
cu o entropie joasa corespunzatoare necesitatilor
sistemului economic. Este vorba de intrarile gratuite de
lumina si caldura solara, apa si aer, informatii gratuite din
Forme partea societatii etc.
concrete - repartitia aduce, cu contributia macro si
ale mondoeconomiei, dar si a societatii, potential repartizat
transferului financiar, prin credit, donatie sau sponsorizare.
- schimbul presupune un transfer cu achitarea
de intrare
contravalorii bunurilor intrate în sistemul economic, plata
facându-se imediat sau la termen. Este forma cea mai
frecventa de realizare a transferului de intrare.
Transferul de intrare se adreseaza urmatoarelor surse de potential:
Surse sistemelor economice, pentru furnizarea de produse, societatii
pentru nationale si internationale, pentru produse specifice (personal instruit,
intrarile informatii tehnice si tehnologice, fonduri financiare si de credit, asistenta
stiintifica, administrativa, de sanatate etc.), mediului natural
necesare înconjurator, pentru atragerea directa, fara contributia productiei, a
consumului unor bunuri ca lumina, caldura, aerul, apa de izvor etc.
Deciziile financiare privind activele corporale (mijloacele fixe)

Si în cazul intrarilor atrase pentru procesul de consum, acestea pot


avea efecte favorabile , permitând un consum eficace si eficient, dar si
efecte nefavorabile, distructive, atunci când intrarile nu sunt
corespunzatoar e calitativ, gradul lor de organizare fiind diferit de
Efecte necesitatile sistemului aflat în starea dinamica de consum (alimente
degradate, informatii depasite moral, utilaje si materiale cu defecte etc.).
Între intrarile cu efecte negative se afla si fenomenele naturale si sociale
+/-? cu actiune distructiva (cataclisme naturale si, respectiv, dereglari
sociale).

Transformarea si conservarea tip consum

În maruntaiele sistemului economic aflat în starea dinamica de


consum, intrarile aduse prin transferul de intrare sunt ... digerate pentru a
fi apoi reasezate într-o organizare corespunzatoare „produselor”
specifice consumului: noi caramizi pentru structura materiala a
sistemului, miscare, forta, ca iesiri utile, si pierderile entropice sub
forma de deseuri.

Cadru l 10.1
Daca avem în vedere consumul realizat de om, atunci fenomenul este mai usor de
înteles. Hrana este disociata cu ajutorul unor fermenti si reactii chimice, fizice, biologice
în componente asimilabile. Apoi, aceste componente sunt reasezate în substan te necesare
refacerii tesuturilor, energiei pentru a asigura caldura necesara existentei si reactiilor
chimice, miscarea pentru deplasare, dezvoltare, înmultire etc.

Relatia de lucru a sistemului economic aflat în starea de consum reda


trecerea de la produsul t 1 prin formele primare ale materiei, s, e, i, spre
asezarea specifica serviciilor:

Relatia 10.2

Pe p (i-----e---->s) à s, e, i à Pes (e----s---->i) + E+d

În fig. nr. 10.1 redam procesul de transformare-conservare specific


consumului. Potentialul economic conservat în produs este atras în
procesul de consum din t2. În realitate, în acest proces poate intra si
potential natural, social, economic, fara a trece prin productie.
Finan tele întreprinderii

Figura nr. 10.1

Asa cum am avertizat cititorul, procesul de consum nu este un proces


distructiv; el distruge doar valoarea de întrebuintare (entropia joasa), nu
însa si componentele primare ale materiei. Concret, asa cum am aratat
mai sus, are loc o disociere a elementelor primare de potential (s, e, i) si
o reasezare în celulele sistemului, ca o încarcatura ce reface capacitatea
de a face servicii a fiecarui component al structurii întreprinderii, dar si a
mediului natural si a societatii.
Potentialul economic tip servicii (Pes) care rezulta din transformare
este înmagazinat în dimensiunile: cantitativa (q, asociata cu
“Produsul” circumferinta cercului), calitativa (k, asociata cu diametrul cercului) si
consumului de fiabilitate (t, asociata cu înaltimea cilindrului). Daca luam serviciul de
= serviciul care este capabil un mijloc al activitatii economice (un strung, spre
exemplu) dupa ce a fost beneficiarul unui proces de consum (investitie,
reparatie), atunci dimensiunea sa cantitativa este reprezentata de
capacitatea de lucru în buc./ora, dimensiunea calitativa, de randam ent si
exactitatea operatiunilor, iar dimensiunea de fiabilitate de durata în timp
a serviciului respectiv la un nivel calitativ acceptabil.
Deciziile financiare privind activele corporale (mijloacele fixe)

Pierderile entropice (E +d), cealalta parte a iesirilor din procesul de


consum, depind, ca si în cazul productiei, de actiunea Legii entropiei si
calitatea actiunilor de consum. Cercetatorii teoriei valorii-utilitate au
Un alt constatat ca în starea de consum omul se comporta straniu. Cu cât este
“produs”, alimentat mai mult cu un anumit produs, cu atât utilitatea scade,
deseurile devenind zero si apoi negativa! Este o realitate de la care a plecat teoria
respectiva, fara sa se întrebe ce se întâmpla în stomacul consumatorului,
fie el om sau întreprindere. Au facut o mare eroare, lasând teoria
respectiva fara o baza obiectiva!
În realitate, scaderea utilitatii pe masura ce consumatorul se apropie
O de saturatie este un fenomen ... obiectiv! Sistemul aflat în starea de
subiectivitate consum nu mai poate, în mod obiectiv, sa scoata potential din produsele
...obiectiva consumate si sa-l conserve în propriul corp. Iar daca o face, o realizeaza
cu un randament din ce în ce mai redus, risipa entropica crescând invers
proportional fata de randamentul de scoatere de potential din produs!
O alta concluzie, care se desprinde din analizarea consumului, este
aceea ca baza obiectiva, care îi da dreptul consumatorului sa fie partener
Parteneri egal al producatorului în negocierea pretului, a valorii produselor pe care
egali ! doreste sa le cumpere, este tocmai cantitatea de potential tip servicii pe
care considera ca o poate scoate din aceste produse!
Acest potential este bugetul fix de la care porneste teoria valorii-
utilitate. Fortarea ofertei se poate realiza numai daca valoarea marginala
a produsului din coada face ca valoarea întregului lot fabricat sa se
încadreze în dimensiunea potentialului econ omic tip serviciu (Pes), ce
poate fi scos de consumator din lotul respectiv. Aceasta este baza
obiectiva care determina valoarea în teoria valorii-utilitate.
Dupa aceasta demonstratie, în care axioma utilitate = valoare,
devenita teorema, a fost demonstrata, am putea sa ne oprim. Avem un
Drumul suport fizic obiectiv pentru valoarea-utilitate si o justificare reala pentru
dreptul egal al consumatorului de a participa la negocierea pretului.
trebuie
Constatam, însa, ca practicarea valorii si a preturilor marginale nu ne
continuat scuteste de fenomene negative (inflatie, blocaje).
Aceste constatari ne dovedesc ca în privinta valorii nu suntem înca în
posesia unei baze reale, sigure. Serviciile rezultate din consumarea
produselor nu sunt o garantie finala pentru potentialul pe care vrem sa-l
punem la baza valorii. Cautarea trebuie sa continue!
Finan tele întreprinderii

Transferul de iesire

Serviciile Produsele procesului de consum sub forma serviciilor au, mai mult
decât cele ale productiei, o existenta redusa. Capacitatea structurii firmei
trebuie de a face servicii nu se poate conserva prea mult în timp: forta de munca
vândute a omului nefolosita se îndreapta spre manifestari ce ies din circuitul
economic, utilajele nefolosite ruginesc, informatiile se uzeaza moral etc.
De aceea, sistemul economic aflat în starea dinamica de consum este
interesat sa-si plaseze imediat serviciile prin transferul de iesire. Acest
Beneficiarii transfer se face tot prin formele de transfer natural, repartitie, schimb.
serviciilor Beneficiarii acestui transfer sunt sistemele economice, aflate în starea
dinamica de productie, sistemul societatii nationale si internationale,
sistemul mediului natural înconjurator.
Pe lânga serviciile transferate, sistemul economic producator al acestor
servicii îndreapta spre mediu, societate sau alte sisteme economice si
pierderile entropice sub forma deseurilor sau a entropiei înalte (E +d).

10.3 Caracteristicile generale ale modelului consumului

Pentru sistemul economic aflat în starea de consum, conteaza, ca


aspecte generale de principiu, în primul rând, redarea cât mai completa a
intrarilor si iesirilor. De aceea, respectând cerintele legii conservarii
materiei, vom cuprinde în Relatia 10.3 majoritatea intrarilor si, pe de alta
parte, majoritatea iesirilor.

Relatia 10.3
Pe pt1 + Pn + Ps + import = Pes + Pe m, s, e + stocuri + export + E+d

În al doilea rând, modelul procesului de consum se caracterizeaza prin


coeficientul de randament impus de legea entropiei, în sensul ca iesirile
utile sunt întotdeauna mai mici decât intrarile totale în procesul de
consum, Pt2:
Relatia 10.4
a ct2 = Pt [Pt 2 - E+d] / Pt 2 < 1

Si în cazul procesului de consum, potentialul economic rezultat în


urma proceselor primare de transformare, conservare, transfer este
afectat de formarea de stocuri, export, cedari catre societate si mediu,
autoconsum. De aceea, potentialul care merge mai departe prin circuitul
economic pentru a se transforma în valoare reala se reduce cu aceste
cedari sau stocuri.
Deciziile financiare privind activele corporale (mijloacele fixe)

Toate aceste principii, precum si procesele primare cuprinse în


procesul complex de consum, sunt redate în figura nr. 10.2.

Figura nr. 10.2

Soci- MEDIUL NATURAL ÎNCONJURATOR


eta-
tea +/-? SOCIETATEA NATIONALA
M
O E+d
N Pn Ps
Pe m, s, e
D Productie
Productie
I Consum
Import Pes
A a ct2
L Pep Stocuri
A Export

Producator Consumator

Acest model al procesului de consum se va integra în Modelul general


al obtinerii si gestionarii valorii, reliefând rolul esential al procesului de
consum în acest proces complex de obtinere si gestionare a valorii.
Finan tele întreprinderii

CAPITOLUL 8

DECIZIILE FINANCIARE PRIVIND


ACTIVELE CORPORALE (MIJLOACELE FIXE)

CUPRINS
8.1 Procesul de consum pentru activele corporale
8.2 Proiectarea financiara a investitiilor
8.3 Decizia financiara privind investitiile
8.4 Alte decizii financiare privind mijloacele fixe
8.5 Managementul financiar
8.6 Activitatea tutoriala

CONCEPTE
Pozitia activelor corporale (mijloacelor fixe) în întreprindere
Comportamentul general al activelor corporale (mijloace fixe)
Starea curenta a mijloacelor fixe (active corporale)
Investitia
Sistemul de legaturi privind finantarea investitiilor
Autofinantare în privinta investitiilor
Cash-flow -ul
Amortizarea
Fondul de dezvoltare
Valoarea actualizata
Rata interna de rentabilitate
Testul Bruno
Finantarea reparatiilor
Finantarea asigurarilor de active corporale
Contractul de leasing / credit bail
Deciziile financiare privind activele corporale (mijloacele fixe)

FUNCTIA FINANCIARA: AUTORIZAREA REPARTITIEI

Pentru economistul fin anciar, realizarea functiei de autorizarea


repartitiei presupune, în primul rând, cunoasterea tipurilor de activitati
economice, tehnice, sociale, ecologice, stiintifice, de învatamânt etc.
care se încadreaza în procesul de consum din întreprindere. În al doilea
rând, functia respectiva impune cunoasterea în detaliu a modului cum
se manifesta aceste activitati, ce factori le determina structura si
amploarea si ce efecte au asupra functionarii viitoare a firmei pentru a
putea, apoi, stabili implicatiile financiare ale acestor activitati.
Numai dupa îndeplinirea acestor conditii, economistul financiar
poate autoriza repartitia financiara pentru procesul de consum, trecând,
apoi, la exercitarea celorlalte functii financiare si motivationale
(manageriale) legate de acest proces complex.
Sa parcurgem împreuna exercitarea acestei functii financiare în
legatura cu activitatile tip consum legate de elementul active corporale
(mijloace fixe).

8.1 Procesul de consum pentru activele corporale (mijloacele fixe)

Aflat fie dupa un proces de productie, fie în faza de formare,


refacere, restructurare sau dezvoltare, elementul mijloace fixe (active
corporale) solicita un amplu si divers proces de consum pentru a se
reface sau a corespunde noului proces de productie care urmeaza.
A. Pozitia mijloacelor fixe (active corporale) în structura
întreprinderii
Sistemul întreprinderii, pregatit pentru o
activitate economica, îsi formeaza structura
tehnica prin elementul mijloace fixe (sau
imobilizari în active corporale). Acest
element asigura baza tehnico-materiala a
capacitatii de productie sub forma mijloa-
celor de munca; el este depozitarul de
valoare sub forma capacitatii de a presta
servicii din cele mai diverse, necesare în
procesele de productie: prelucrare de materii
prime (utilaje); adapost (cladiri);
transport de energie, materiale si personal (constructii speciale,
autovehicule); masurare, suport etc. În functie de tipul de serviciu pe
care îl îndeplinesc în structura întreprinderii, mijloacele fixe se clasifica
în cele sase grupe cunoscute de la disciplina de contabilitate.
Finan tele întreprinderii

Cadrul 8.1

Potrivit dispozitiilor legale, Legea nr. 15/1994 si Legea nr. 149 / 2000, se considera
mijloc fix obiectul singular sau complexul de obiecte care îndeplineste cumulativ urmatoarele
conditii:
- valoare de inventar mai mare decât limita stabilita prin Hotarâre de Guvern (limita ce se
actualizeaza anual, în functie de indicele de inflatie). La data de 1 iunie 2001, limita a fost
de 8 milioane lei;
- o durata normala de utilizare mai mare de un an.

Standardele Internationale de Contabilitate 2000, IAS 16


Terenurile si mijloacele fixe sunt imobilizari corporale daca:
a) sunt detinute de o întreprindere pentru a fi utilizate în productia de bunuri sau în
prestarea de servicii, pentru a fi închiriate tertilor sau pentru a fi folosite în scopuri
administrative; b) este posibil a fi utilizate pe parcursul mai multor perioade;
c) costul activului poate fi evaluat în mod credibil.

În sensul teoriei valorii-entropie, TVE, potentialul economic


conservat în mijloacele fixe permite acestora sa "presteze" un serviciu
redat prin relatia:

Relatia 8.1

e
s -------------> i

Relatia (8.1) arata ca substanta (s) din care este construit mijlocul
fix (prelucrata dupa tehnologii si informatii speciale) este capabila sa
contribuie la realizarea unei informatii (i) - sub forma de tehnologie,
informatie de produs sau organizatorica din cadrul viitorului proces
Definirea de productie -, daca mijlocul fix respectiv este pus în miscare cu
serviciilor reali- ajutorul unei cantitati anume de energie (e).
zate de activele
Structura interna a mijloacelor fixe depinde de profilul
corporale
întreprinderii si de gama de servicii tip mijloace fixe care este necesara
procesului concret de productie. La rândul sau, volumul total de
mijloace fixe dintr-o unitate economica depinde de amploarea
capacitatii de productie (cifra de afaceri) pe care o solicita piata
produselor ce se fac cu ajutorul mijloacelor fixe respective (vezi
Capitolul 7, metode de previzionare).
Deciziile financiare privind activele corporale (mijloacele fixe)

Concluzia 8.1

O data cu cresterea tehnicizarii, automatizarii si robotizarii proceselor de productie, locul


mijloacelor fixe în structura de productie a întreprinderii a crescut ca importanta, dominând
valoric si cantitativ structura respectiva si influentând cantitativ-calitativ celelalte elemente.

B. Comportamentul general

În cadrul structurii de productie, mijlocul fix intra dupa un anterior


proces de consum (to) prin care a fost construit. În procesul de productie
din t1, mijlocul fix cedeaza o parte din valoarea conservata în el, ea
intrând în produse sau pierzându-se în mediul înconjurator (vezi
figura nr. 8.1).
Figura nr. 8.1

Asadar, dupa procesul de productie din t1, mijlocul fix iese "stors"
de o parte din potentialul economic conservat în el. Pentru a fi pregatit
pentru un nou proces de productie (din tn), se impune organizarea unui
nou proces de consum (t2), prin intermediul caruia se reface mijlocul fix
utilizat în productia din t 1.
Tot în cadrul acestui proces de consum, mijlocul fix poate fi
Efectele dezvoltat sau modernizat.
suportate de Aflat în cadrul celor trei procese (consum to, productie t 1,
mijlocul fix consum t2), elementul mijloace fixe suporta efecte multiple din partea
unor factori din interiorul si din afara întreprinderii, factori obiectivi sau
subiectivi. Influenta acestor factori conditioneaza cantitativ si calitativ,
structural si valoric deciziile de consum si, mai departe, amploarea
repartitiei financiare.
Finan tele întreprinderii

CONSUM to

În cadrul acestui proces se formeaza capacitatea initiala a


mijloacelor fixe. Amploarea sa depinde de o serie de factori obiectivi si
subiectivi (notati cu simbolul F c1):
- marimea cererii de servicii tip mijloace fixe de catre viitorul proces
de productie (conditionat, la rândul sau, de cererea de produse de pe
piata);
Factorii de - capacitatea de productie cuprinsa în structura proiectata a
influentare întreprinderii;
- nivelul cantitativ, valoric si tehnic al mijloacelor si subansamblu -
tip Fc1 rilor, precum si al serviciilor angajate în construirea de mijloace
fixe la data to;
- calitatea, calificarea si disciplina în activitatea de proiectare si
realizare de mijloace fixe.

PRODUCTIE t1

Grupul factorilor care actioneaza asupra mijloacelor fixe în acest


moment este mai numeros; dar efectul este acelasi: cedarea de valoare
(potential economic). Acest efect apare sub forma uzurii fizice si morale
determinate de:
- factorii specifici proceselor din productie (frecare, vibratii, erodare
etc.) care au ca efect uzura fizica I. Valoarea cedata intra, în mare
parte, în valoarea produselor fabricate cu aceste mijloace sau se
pierde în mediul înconjurator;
- procesele din mediu care actioneaza prin factorii naturali ce ataca
Factorii de substanta mijloacelor fixe, indiferent daca sunt utilizate sau nu.
influentare Efectele actiunii lor se manifesta prin rugina, îmbatrânirea
tip Fc2 materialelor etc. si se cuprind în uzura fizica II, valoarea corespun-
zatoare pierzându-se în mediul înconjurator;
- procesele din societate care determina fenomene ca progresul
tehnic, schimbarea cererii pe piata si au ca efect uzura morala a
mijloacelor fixe. Uzate moral, mijloacele fixe pierd valoare, care se
adauga la cea risipita în mediul extern din alte cauze;
- factorii de natura subiectiva (slaba organizare, utilizare necorespun-
zatoare, deteriorare voita sau din neglijenta etc.), factori care pot sa
Rolul amplifice uzura fizica.
factorilor Grupul acesta de factori, notat cu simbolul F c2, se impune a fi
tip Fc2 cunoscut atât de tehnicieni, cât si de specialistul în finante. Primii,
pentru a cauta forme si metode de reducere la maximum a pierderilor
exterioar e procesului de productie; ceilalti, pentru a sanctiona risipa de
valoare tip servicii si pentru a dimensiona corect repartitia pe care o
presupune procesul de consum din t2.
Deciziile financiare privind activele corporale (mijloacele fixe)

CONSUM t2
Acest proces trebuie sa aiba în vedere atât efectele din procesul de
productie din t1, cât si semnalele care vin din urmatorul proces de
productie (din tn). Daca primele au ca scop proiectarea activitatilor de
refacere, informatiile din procesul de productie tn se refera la factori
care solicita schimbari cantitative si calitative sub forma de dezvoltare,
modernizare, modificari structurale, reducere:
- cresterea sau scaderea cererii de servicii tip mijloace fixe datorata
largirii pietei produselor care se fac cu ajutorul mijloacelor fixe
respective;
- evolutia progresului tehn ic care are ca efect sporirea ponderii
Factorii de mijloacelor fixe în structura întreprinderii, cresterea valorii pe
influentare unitatea de capacitate;
tip Fc3 - fenomenul inflatiei care scumpeste componentele si activitatile
specifice consumului cerut de refacerea si dezvoltarea mijloacelor
fixe;
- factorii subiectivi din activitatile specifice procesului de consum
care reduc randamentul unitatilor constructoare de mijloace fixe si
amplifica valoarea ce trebuie reconservata în acest element.
Acest grup de factori, notat cu simbolul F c3, amplifica procesul de
consum din t2, daca vom avea o crestere de capacitate sau îl reduce,
daca cererea de servicii de la activele corporale se micsoreaza. Pentru
Rolul acest proces de consum, influentat conform celor aratate mai sus, va
consumului în trebui sa realizam proiectarea financiara a repartitiei. (vezi figura nr. 8.2).
proiectarea Pentru unitatile care se înfiinteaza, proiectarea financiara se refera
financiara cu precadere la consumul din to, în timp ce întreprinderile în functiune
se orienteaza catre procesul de consum din t2, consumul din t o
interesându-le în scopul de a aprecia gradul de deteriorare a starii
curente a mijlocului fix fata de starea initiala.
Figura nr. 8.2
Finan tele întreprinderii

C. Starea curenta a mijloacelor fixe

Starea curenta a elementului mijloace fixe se refera la situatia


Starea dupa acestuia dupa procesul de productie din t1, adica dupa actiunea
procesul de factorilor F c2. Cunoasterea sa este necesara pentru a proiecta viitorul
productie proces de consum din t2 si pentru a interveni în vederea protejarii valorii
din t1
aflate în continutul mijloacelor fixe.
Din punct de vedere financiar, starea curenta se determina pe baza
datelor din bilant. Aici se afla evidentiata:

Starea initiala prin valoarea de intrare


Starea curenta prin valoarea ramasa la un moment dat

În functie de marimea amortizarii realizate pâna la data întocmirii


Gradul bilantului, se poate aprecia (cu aproximatie, datorita corelatiei
de uzura imperfecte între uzura si calculul amortizarii) gradul de uzura pe fiecare
grupa a elementului mijloace fixe (vezi figura nr. 8.3).

Figura nr. 8.3

Starea curenta trebuie analizata si din punct de vedere tehnic si


Proiectarea
tehnologic, al sigurantei în functionare si al corespondentei cu
formelor exigentele viitorului proces de productie. Luând în consideratie toti
concrete ale acesti indicatori, serviciile tehnico-economice din unitate trec la
consumului proiectarea formelor concrete de organizare a procesului de consum
privind mijloacele fixe.
Deciziile financiare privind activele corporale (mijloacele fixe)

D. Activitati de consum referitoare la mijloacele fixe (active corporale)

Într-o întreprindere bine condusa, starea elementului mijloace fixe


este urmarita permanent. În acest scop, în întreprindere se organizeaza o
gama larga de activitati prin intermediul carora se reface, dezvolta si
modernizeaza dotarea cu mijloace fixe:

1. Activitatea de investitii;
2. Activitatea de întretinere si reparatie curenta;
3. Activitatea de reparatie capitala;
4. Activitatea de modernizare;
5. Activitatea de asigurare si reasigurare.

Activitatile 1-4 au misiunea de a reface si (sau) dezvolta elementul


Refacere, mijloace fixe, introducând în continutul sau valoare ce se conserva în
dezvoltare, capacitatea acestuia de a face servicii într-un viitor proces de productie.
asigurare Activitatea (5) este o actiune de pre-consum, în sensul ca se depun
resurse în sistemul de asigurare pentru un posibil proces de consum în
cazul în care se produce riscul asigurat.
Întrucât toate aceste activitati de consum fac obiectul unor servicii
Sprijinul dat tehnice, economice sau de asigurari, misiunea proiectarii financia re este
de activitatea mult sprijinita, în special în privinta determinarii informatiilor
financiare. Cu toate acestea, economistul din cadrul serviciului financiar
tehnica si de are de îndeplinit atributii complete de informare, analiza, repartitie,
proiectare control, decizie si evidenta fata de aceste activitati de consum. Pentru
exemplificarea lor, vom urmari proiectarea financiara privind
activitatea de investitie.

FUNCTIA FINANCIARA: PREVIZIUNE SI SIMULARE

Prefigurarea fenomenului repartitiei financiare privind procesul de


consum cerut de activitatile de formare, refacere, restructurare sau
dezvoltare a activelor corporale presupune determinarea întregii game
de informatii financiare prin modele specifice activitatii financiare (vezi
capitolul 6).
Fenomenul financiar previzionat trece, în mod obligatoriu, prin mai
multe etape de simulare pentru a se ajunge la un nivel acceptabil din
punctul de vedere al exigentelor financiare (principiile de condit ionare a
repartitiei financiare: corelatia necesar/resurse; necesar/aport în t0 sau
în t n) si al indicatorilor de eficienta economica.
Finan tele întreprinderii

8.2 Proiectarea financiara a investitiilor

A. Continutul si rolul investitiei

În sensul cel mai larg, o activitate de investitie reprezinta o forma


Sensul concreta de manifestare a procesului de consum prin intermediul careia
larg al se formeaza, se reface si se dezvolta elementul mijloace fixe
(imobilizari în active corporale) din structura unei întreprinderi.
activitatii de Ea transforma si conserva valoarea aflata în produse (materiale,
investitie subansamble, unelte etc.) si în servicii (proiectare, construire, dotare
etc.) în mijlocul fix nou, refacut sau modernizat, sub forma capacitatii
acestuia de a presta servicii tip mijloc de munca. În functie de sarcina sa
privind modificarea starii generale a elementului mijloace fixe,
investitia poate fi:
Tipurile - investitie noua, pentru formarea initiala a elementului;
lucrarilor de - investitie pentru refacerea mijloacelor uzate fizic sau moral si de
investitii înlocuire;
- investitiile de dezvoltare si modernizare.
Aceasta clasificare influenteaza doar partial proiectarea financiara,
mai ales în privinta surselor de finantare si a obligatiilor ce decurg de
Influentarea aici. Tot amploarea investitiei influenteaza si decizia privind
proiectarii responsabilitatea proiectarii si a executarii lucrarilor de cons -
tructii-montaj. Investitiile de mai mica amploare (în special cele de
financiare
înlocuire a mijloacelor uzate) pot fi proiectate si realizate în regie
proprie de unitate. Pentru cele noi sau de dezvoltare, se angajeaza
institute de proiectare specializate si se încheie contracte de executie în
antrepriza cu firme de constructii-montaj.
Toate aceste informatii, reiesite din clasificarea si caracterizarea
Cunoasterea generala a activitatii de investitie, sunt utile pentru organizarea concreta
consumului prin a proiectarii din punct de vedere financiar. Asa cum a rezultat din
informatiile capitolele (6) si (7), activitatea financiara procedeaza, pentru început, la
financiare cunoasterea procesului de consum, pe care îl va finanta, prin
intermediul informatiilor financiare:
- informatiile de tip ym, referitoare la legaturile informationale ale
întreprinderii cu institutii si persoane fizice angajate în consum;
- informatiile cantitative de tip yc (cheltuieli financiare si obligatii
financiare în afara);
- informatiile cantitative de tip yv (venituri financiare din
întreprindere si din afara ei);
- informatii privind eficienta viitoare a activitatilor finantate si a
mijloacelor formate, informatii de tipul ye.
Deciziile financiare privind activele corporale (mijloacele fixe)

B. Informatiile financiare ym

Legaturile calitative, Li, care se stabilesc între întreprindere si


persoane fizice si juridice în privinta derularii investitiilor se impun a fi
Cunoasterea cunoscute, întrucât ele cuprind date utile pentru organizarea deciziei de
legaturilor finantare. Aceste date se refera la precizarea surselor posibil de angajat
calitative prin si la obligatiile ce decurg din utilizarea lor la finantarea investitiilor, la
informatia ym metodologia de calcul al informatiilor cantitative si de eficienta, la
criteriile de clasificare a investitiilor etc.
Pentru proiectarea financiara, au un interes deosebit informatiile
referitoare la sursele de fonduri posibil de angajat în decizia de
repartitie financiara. Pentru a obtine acest tip de informatie, ym,
Schema serviciul financiar analizeaza ca surse de date legislatia financiara
legaturilor de (ex.: Legea privind impozitul pe profit), hotarârile si ordonantele
repartitie guvernamentale, instructiunile elaborate de Ministerul Finantelor,
financiara literatura stiintifica economica si financiara. Pentru sursele din afara
economiei nationale, se analizeaza legea privind investitiile straine,
reglementarile si instructiunile bancare interne si internationale, studii
de conjunctura, piata financiara si monetara externa etc.
Pe baza acestor informatii, serviciul financiar îsi proiecteaza
Schema legaturilor de repartitie posibil de angajat în finantarea
investitiilor (vezi figura nr. 8.4).
În aceasta schema, se precizeaza:
Legaturile necesare pentru mobilizarea de venituri financiare
pentru investitii ( M);
Legaturile ce vor apar ea pentru a achita obligatiile financiare
viitoare (O).
Figura nr. 8.4
Finan tele întreprinderii

Pentru fiecare din aceste legaturi, economistul financiar va trebui sa


cunoasca ce restrictii, conditionari si interese speciale însotesc repartitia
financiara din fiecare sursa în parte (cost, termene de angajare, cedare
de proprietate, limita de eficienta etc.).
Studierea si Studierea si interpretarea corecta si rapida a acestor tipuri de
interpretarea informatii atesta calitatea calificarii economistului în cauza,
corecta a operativitatea cu care acesta îsi actualizeaza cunostintele, prezenta pe
informatiilor piata informatiilor a întregului serviciu financiar.
Este necesar si util ca întreaga gama de informatii metodologice,
ym, sa fie depozitata într-o baza de date, pentru a fi apelata în toate
fazele de fundamentare, adoptare si realizare de decizii financiare
privind investitiile si alte activitati economice de consum.
În aceasta baza de date financiare trebuie sa fie prinse si indicatiile
Rolul metodologice de calculare a informatiilor cantitative si de eficienta,
indicatiilor structura documentelor financiare de buget avizate de Ministerul
metodologice Finantelor si de sistemul bancar. Odata pusa la punct si actualizata or i
de câte ori este nevoie, baza de date ym se foloseste pentru proiectarea
cantitativa a repartitiei financiare.

C. Cheltuieli financiare yc

Investigarea procesului de consum din t2 (în unele cazuri si a celui


din to) duce la obtinerea informatiilor ycp (valoarea investitiei) si a
informatiilor yco (obligatii financiare în afara întreprinderii). Ele sunt
Cheltuieli dependente de modul concret de derulare proiectata si efectiva a
si obligatii consumului prin investitie (yc p) si de conditionarile accesului anterior
financiare la sursele de finantare comunicate prin informatia ym, cum este cazul
informatiilor de tipul yco.
Pentru a obtine informatia ycp, serviciul financiar urmareste
întregul proces de prelucrare tehnica, economica si monetara a datelor
necesare fundamentarii deciziei de investitie:

1. Prelucrarea tehnica se concretizeaza sub forma proiectului de


executie. El reda rezolvarile din punct de vedere arhitectural, dotari
tehnice, tehnologii, organizare etc.
Prelucrare
2. Prelucrarea economica porneste de la proiectul de executie si se
tehnica, concretizeaza sub forma devizului. El reda consumurile materiale,
economica, de manopera si generale pe care le determina rezolvarile tehnice din
monetara proiect, inclusiv profitul constructorului.
3. Prelucrarea monetara contribuie la evaluarea consumurilor din
deviz, conturând nivelul valoric al devizului.
Deciziile financiare privind activele corporale (mijloacele fixe)

Prelucrarea din punct de vedere financiar începe de la nivelul


valoric al devizului si presupune (vezi fig. nr. 8.5):
- controlul financiar asupra tuturor etapelor anterioare de prelucrare.
Acest control se face de cadre din întreprindere sau din bancile
comerciale angajate în finantarea investitiei;
Etapele - corectarea nivelului valoric în urma controlului, în sens de
proiectarii diminuare sau de majorare, dupa caz;
de tip - preluarea informatiei corectate ca informatie financiara de tipul ycp.
financiar Analiza si controlul financiar asupra devizului presupun cunoasterea
modelelor de calcul ale tuturor capitolelor din deviz:
- cheltuieli pentru proiectare, cumparare teren;
- cheltuieli pentru investitia propriu-zisa;
- cheltuieli pentru pregatirea santierului si pregatirea de cadre pentru
noul obiectiv;
- cheltuieli cu probele tehnologice la noile capacitati.
Figura nr. 8.5

De asemenea, se va avea în vedere ca pretul de deviz negociat are la


Pretul baza cheltuieli materiale si de manopera directe, cheltuieli generale si
de deviz profitul solicitat de unitatea constructoare în conditiile pietei lucrarilor
de constructii-montaj, la momentul dat.
negociat În aceste conditii, informatia financiara ycp rezulta dintr-o relatie de
tipul:
Relatia 8.2
yc p = Σ Chij
unde:
Ch reprezinta cheltuielile de tipul i (materiale, manopera, generale,
profit), pentru obiectivele j din deviz (proiectare, teren, investitie,
pregatire cadre, probe tehnologice etc.).
Finan tele întreprinderii

Gama informatiilor privind obligatiile, yco, este mult mai ampla.


Gama Întreprinderea, contractând fonduri din afara pentru realizarea finantarii
obligatiilor curente sau pentru o finantare anterioara, îsi asuma obligatii fata de
financiare în proprietari, fata de banci, fata de cumparatorii de obligatiuni etc.
afara firmei
1. Obligatiile fata de proprietari apar sub forma dividendelor platibile
pentru capitalul social adus de acestia si imobilizat în mijloace fixe:

Relatia 8.3

yc o = C.S. în M.F. x D% / 100


unde:
C.S. în M.F. reprezinta partea din capitalul social imobilizata în
mijloace fixe (active corporale);
D% - nivelul procentual al dividendelor promis proprietarilor.

2. Obligatiile privind creditele contractate anterior apar sub forma


ratelor scadente în anul pentru care se face proiectarea financiara si
a dobânzilor aferente:

Relatia 8.4

yco = Credit total/Nr. total de rate x Nr. rate planif. + d


unde:
d reprezinta dobânda aferenta anului prognozat (plan).

3. Obligatiile fata de detinatorii de obligatiuni au în vedere dobânda


anuala promisa cumparatorilor de titluri si eventualele amortizari
(rascumparari) de obligatiuni pe parcurs sau la scadenta:

Relatia 8.5

yco = Obligatiuni x d% / 100 + 1/m Obligatiuni


unde:
d % reprezinta dobânda anuala în procente promisa cumparatorilor de
obligatiuni;
1/m oblig. - partea din totalul de obligatiuni vândute car e se rascumpara
în anul prognozat.
Deciziile financiare privind activele corporale (mijloacele fixe)

4. Obligatiile în afara cauzate de cumpararea de titluri de la alte


întreprinderi (investitii financiare) depind de numarul hârtiilor de
valoare cumparate si de valoarea lor bursiera la data operatiunii
respective:

Relatia 8.6

yco = HV i x Vbi
unde:
HVi reprezinta tipurile de hârtii de valoare proiectate a se cumpara;
Vbi - valoarea bursiera prognozata pentru fiecare tip i de hârtie de
valoare.

5. Obligatii diverse; ele apar sub forma unor comisioane, plata unor
servicii bancare sau pentru intermediari, plati frecvente în conditiile
economiei de piata. Nivelul lor se apreciaza pe baza experientei din
anii anteriori.

D. Venituri financiare yv

Dupa dimensionarea cheltuielilor de natura financiara cerute de


activitatea de investitii, serviciul financiar procedeaza la cunoasterea
Proiectarea veniturilor financiare posibile. În acest scop se adreseaza surselor
informatiilor indicate de informatia ym (vezi figura nr. 8.4); în primul rând, se vor
privind proiecta informatiile referitoare la veniturile financiare provenite din
veniturile interiorul unitatii, yv p.
Aceste informatii dau nivelul autofinantarii sau, într-o acceptiune
mai larga, Cash Flow -ul întreprinderii sau Fluxul de disponibilitati.
Pentru ca acest concept este utilizat frecvent pentru a aprecia
posibilitatile curente de finantare ale unor întreprinderi si pentru a
cuantifica eficienta viitoare a unei lucrari de investitie, îl prezentam în
schema din figura nr. 8.6.
Finan tele întreprinderii

Figura nr. 8.6

Din figura nr. 8.6 rezulta ca autofinantarea rezervata finantarilor


interne este o parte din Cash-flow (Fluxul de disponibilitati), parte care
rezulta din relatiile:

Relatiile 8.7; 8.8

Autofinantare = (Amortizare + Profit) - (Impozite + Dividende);


Cash-flow-ul net = Amortizare + (Profit - Impozite)

Pornind de la componentele autofinantarii, serviciul financiar


procedeaza la determinarea nivelului prognozat al informatiei yvp, pe
componentele sale: amortizare, profit pentru dezvoltare, alte venituri
din întreprindere.

1. Amortizarea

Conform Standardelor Internationale de Contabilitate 2000, IAS4,


Amortizarea reprezinta alocarea valorii amortizabile a unui activ de-a
Amortizarea - lungul duratei sale de viata estimata. Amortizarea corespunzatoare
actiune de perioadei contabile se scade în mod direct sau indirect din profitul sau
repartitie pierderea înregistrata în perioada respectiva.
Din punct de vedere financiar, amortizarea este o actiune de repartitie
financiara
financiara a unei parti din rezultatele economice obtinute de
întreprindere.
Deciziile financiare privind activele corporale (mijloacele fixe)

Motivatia acestei repartitii are în vedere contributia mijloacelor fixe


la procesul de productie în perioada pentru care se face proiectarea
financiara. Din paragraful 8.1 a rezultat ca mijloacele fixe contribuie la
transformarea si conservarea de potential în produse, transferându-si în
acestea o parte din valoarea conservata în ele si ajutând si la procesul de
transformare-conservare de potential adus de celelalte elemente ale
structurii de productie (mediu, personal, materiale, informatii).
Calculul fondului de amortizare ce urmeaza a se prelua din
Fenomenul de rezultatele economice (corespunzatoare costului) porneste de la
transfer de fenomenul de transfer de valoare din mijloace fixe în produs ca urmare
valoare a uzurii fizice si, în unele cazuri, si a uzurii morale. Functia uzurii fizice
evolueaza conform graficului din figura nr. 8.7.

Figura nr. 8.7

Dupa o evolutie rapida, în perioada de rodaj si adaptare la conditiile


de productie, uzura avanseaza lent. Spre sfâr situl vietii economice
(Durata Normala de Utilizare, D.N.U.), uzura fizica avanseaza rapid,
epuizând aproape toata valoarea conservata în mijlocul fix respectiv
Functia (valoarea de inventar - valoarea reziduala).
uzurii fizice Repartitia financiara a amortizarii difera într-o mai mica sau mai
mare masura de functia uzurii fizice datorata participarii mijlocului fix
a activelor
la productie. Ea trebuie sa tina cont si de actiunea uzurii fizice datorate
corporale factorilor naturali (uzura fizica II), cât si de manifestarea uzurii morale
mai devreme de îndeplinirea duratei normate de functionare. În aceste
conditii, scoaterea din functiune mai devreme implica o repartitie
financiara superioara transferului rea l de valoare (vezi figura nr. 8.8).
Finan tele întreprinderii

Figura nr. 8.8

De aceea, metodele practicate în actiunea de amortizare sunt


aprobate de Ministerul Finantelor, amortizarea având efecte asupra
întregii politici financiare si monetar e din economie (vezi Cadrul 8.2).

Cadrul 8.2

În legislatia financiara din economia tarilor occidentale (dar si la noi) se precizeaza


categoriile de mijloace fixe la care se permite o amortizare accelerata, pentru a face fata uzurii
morale si a constitui rapid fondurile necesare pentru înlocuirea mijloacelor afectate de uzura
respectiva. (de exemplu: grupa utilajelor).

Este clar ca, prin fondul de amortizare calculat si repartizat pentru


finantarea investitiilor, se mobilizeaza temporar sau definitiv si o parte
din profitul brut posibil de obtinut. Mobilizarea este temporara, atunci
când cotele de amortizare devanseaza, ca marime, transferul de valoare
reala. Repar titia de profit este definitiva atunci când, prin amortizare, se
Corelatii între mobilizeaza valoare si în contul uzurii fizice datorata utilizarii
amortizare necorespunzatoare si în contul valorii ramasa neamortizata din cauza
si functiile actiunii uzurii morale mai devreme de împlinirea duratei normale.
uzurii De aceea, Legea nr. 15/1994, completata de Legea nr. 149/2000,
precizeaza ca se include în cheltuielile de exploatare numai amortizarea
corelata cu gradul de utilizare a mijloacelor fixe (conform limitelor
prevazute în lege. Diferenta pâna la amortizarea totala calculata
reprezinta o cheltuiala exceptionala care nu se deduce din profitul brut
pentru impunere.
Având la baza fenomenul real de transfer de valoare si principiile de
politica economica si financiara la un moment dat, metodologia de
determinare a fondului de amortizare poate prevedea urmatoarele
categorii de modele de calcul (vezi figura nr. 8.9).
Deciziile financiare privind activele corporale (mijloacele fixe)

Figura nr. 8.9

- mode lul cotelor proportionale sau amortizarea liniara (1);


- modelul cotelor progresive (2);
Modele ale - modelul cotelor regresive (degresive) (3);
cotelor de - modelul cotelor pe unitatea de produs (4);
amortizare - modelul amortizarii accelerate (5) (în primul an se include pe cost
50% din valoarea de intrare si apoi cote liniare la valoarea ramasa
de amortizat).
Punctul de plecare în calculul fondului de amortizare ce urmeaza a
fi repartizat pentru autofinantare îl reprezinta Valoarea de amortizat.
Ea poate fi urmatoarea:
a) Valoarea de inventar, corectata cu valoarea medie a intrarilor (+) si
Forme ale valoarea medie a iesirilor (-) prognozate pentru anul viitor;
valorii de b) Valoarea de inventar - valoarea reziduala de la sfârsitul duratei
amortizat normale de functionare (în legislatia din tarile occidentale);
c) Valoarea de inv entar - valoarea amortizata pâna la data respectiva;
d) Valoarea de intrare.
Dupa precizarea valorii de amortizat, se procedeaza la alegerea
metodei de amortizare (progresiva, proportionala, degresiva, accelerata
Alegerea sau pe produs), conform metodologiei avizate de Ministerul Finantelor
metodei de (Legea amortizarii nr. 15/1994 si Legea nr. 149/2000). Amortizarea
amortizare bazata pe cote proportionale, liniara, are în vedere cote procentuale fixe
pe tot parcursul duratei normale de functionare (vezi figura nr. 8.10, a).
Daca se previzioneaza o evolutie rapida a factorilor care determina
uzura morala, atunci cotele pot fi majorate pe parcursul procesului de
amortizare (vezi figura nr. 8.10, b).
Finan tele întreprinderii

Figura nr. 8.10

Relatia 6.9

Norma proportionala = 1/DNU x 100

Durata normala de functionare poate fi exprimata în ani, în mii ore


Exprimarea de functionare sau mii km echivalenti. Ultimele doua moduri de
exprimare ne duc spre amortizarea de tip regresiv, având în vedere
duratei normale
participarea mai pronuntata a mijloacelor fixe din unele grupe la
de utilizare procesul de productie în prima parte a vietii lor economice.
În cazul în care mijlocul fix este scos din functiune înainte de
împlinirea D.N.U., valoarea neamortizata se recupereaza pe seama
sumelor rezultate în urma valorificarii acestora si diferenta din
rezultatele economice, suma respectiva completând fondul de
amortizare din anul pentru care se face proiectarea financiara.
Amortizarea degresiva este cea mai frecventa în cazul în care
amortizarea este folosita ca pârghie de interventie a statului în economia
Amortizarea - întreprinderii. Aprobând astfel de cote (vezi figura nr. 8.11), statul
pârghie de încurajeaza investitiile în ramurile afectate puternic de uzura morala
interventie în (cu un grad de inovare ridicat). Acest efect este amplificat de
economie constituirea rapida a fondurilor de înlocuire a mijloacelor fixe uzate
moral si de faptul ca, prin amortizarea accelerata, se constituie un fond
financiar mai ieftin decât în cazul formarii lui pe seama profitului
(afectat de plata de impozite, plata de dividende etc.).
Deciziile financiare privind activele corporale (mijloacele fixe)

Figura nr. 8.11

Cotele de amortizare degresiva se pot stabili prin mai multe metode:


1. Multiplicarea cotei proportionale (liniare) cu un coeficient si
aplicarea noii cote la valoarea ramasa de amortizat
(vezi Exemplul 8.1).
Exemplul 8.1
Valoarea de intrare = 400.000 mii lei
Durata normala de utilizare = 5 ani (Cota liniara = 20%)
Coeficientul de multiplicare = 2 mil. lei

Anul Valoarea Cota degresiva Fondul de


ramasa amortizare anual
1 400 20% x 2 = 40% 160
2 240 20% x 2 = 40% 96
3 144 20% x 2 = 40% 57,6
4 86,4 86,40 : 2 = 43,2
5 43,2 43,2
Total 400

2. Amortizarea exceptionala. În unele cazuri se aproba un supliment


de amortizare în primul an de functionare, prin majorarea fondului
calculat dupa modelul (1) cu înca un procent de 20, 25, 30 sau mai
mult.
3. Multiplicarea cotelor de amortizare liniara cu unul din coeficientii
urmatori (Legea Nr. 15/94, art. 19, B):
a) 1,5, daca durata normala de utilizare este între 2 si 5 ani;
b) 2,0, daca D.N.U. este între 5 si 10 ani;
c) 2,5, daca D.N.U. este mai mare de 10 ani.
Calculul este similar cu cel din exemplul 8.1.
Finan tele întreprinderii

4. Amortizarea accelerata consta în includerea, în primul an de


functionare, în cheltuielile de exploatare, a unei amortizari de pâna
la 50% din valoarea de intrare a mijlocului fix. Amortizarea anuala
pentru perioada viitoare se calculeaza la valoarea ramasa, dupa
cotele liniare, prin raportarea valorii respective la numarul de ani de
utilizare ramasi (D.N.U. - 1) (Exemplul 8.2).
Exemplul 8.2
Valoarea de intrare = 400.000 mii lei
D.N.U. = 5 ani mil. lei
Valoarea
Anul Cota Fond
de intrare
1 400 50% 200
2 400 (400 - 200) / 4 50
3 400 (400 - 200) / 4 50
4 400 (400 - 200) / 4 50
5 400 (400 - 200) / 4 50
Total 400

5. Metoda "Softy" sau metoda sumei anilor din cadrul duratei normale
de functionare. Daca luam durata din modelul (1) de cinci ani,
atunci suma va fi: 1 + 2 + 3 + 4 + 5 = 15.
Modelul concret de folosire a acestei metode este redat în
exemplul 8.3. Metoda respectiva poate fi utilizata si în cazul amortizarii
progresive (v. acelasi exemplu).
6. Metoda cotelor pe unitatea de produs. Aceasta metoda este o
combinatie de amortizare progresiva (în primii ani de functionare,
pâna la atingerea parametrilor de functionare) cu cea regresiva,
mijloacele fixe având un randament mai mare în prima parte a vietii
lor economice (cu exceptia primilor ani).
Exemplul 8.3
Valoarea de amortizat = 300.000 mii lei
D.N.U. 5 ani
mil. lei
Anul Cote regresive Cote progresive
1 300 x 5/15 = 100 300 x 1/15 = 20
2 300 x 4/15 = 80 300 x 2/15 = 40
3 300 x 3/15 = 60 300 x 3/15 = 60
4 300 x 2/15 = 40 300 x 4/15 = 80
5 300 x 1/15 = 20 300 x 5/15 = 100
Total 300 300
Deciziile financiare privind activele corporale (mijloacele fixe)

Exemplul 8.4

Valoarea de intrare = 200.000 lei


D.N.U. = 5 ani, cu o productie esalonata astfel:
Anul 1 = 1.000 buc., 2 = 2.000 buc., 3 = 3.000 buc., 4 = 3.000 buc.,
5 = 1.000 buc. Total = 10.000 buc.
Amortizarea pe unitatea de produs = 200.000 : 10.000 = 20 lei / buc.
lei
Anul Fond amortizare Anul Fond amortizare
1 1.000 x 20 = 20.000 4 3.000 x 20 = 60.000
2 2.000 x 20 = 40.000 5 1.000 x 20 = 20.000
3 3.000 x 20 = 60.000
Total 200.000

Potrivit Legii nr. 15/1994, se supun amortizarii, alaturi de activele


Amortizarea corporale (mijloace fixe, terenuri, investitii efectuate la mijloacele fixe
activelor închiriate etc.), si activele necorporale (cheltuieli de constituirea firmei,
necorporale cheltuieli de cercetare, dezvoltare, brevete, licente, know -how-ul,
programe informatice, concesiunile etc.). În cazul activelor
necorporabile, cotele de amortizare au în vedere o durata de utilizare
stabilita de lege sau de catre agentul economic care le detine (vezi si
capitolul 11).
Sumele reprezentând amortizarea, precum si cele rezultate din
Utilizarea
valorificarea mijloacelor fixe scoase din functiune, în conditiile legii,
fondului reprezinta surse de constituire a fondului pentru investitii. Fondul anual
anual de de amortizare este utilizat, ca informatie, atât pentru calcularea costului
amortizare (intrând în componenta costurilor de exploatare), cât si pentru
repartizarea, ca fond financiar, pe destinatiile legale: finantarea
investitiilor si (în unele cazuri) pentru investitii financiare pe termen
scurt, cu obligatia ca la finele anului sa se reconstituie sumele
respective.
2. Profit pentru dezvoltare

Legislatia financiara cuprinde, în special Legea privind impozitul pe


Prevederile profit nr. 414/2002, prevederi referitoare la folosirea profitului anterior
calcularii impozitului (sub forma Cheltuieli care se scad din profitul
Legii
brut pentru a se obtine profitul impozabil) si la folosirea profitului net,
impozitului dupa plata impozitului pe profit. Potrivit legii, activitatea de investitii
pe profit poate beneficia de urmatoarele parti din profit:
a) sume din profitul net pentru investitii;
b) sume echivalente deducerii cheltuielilor suplimentare de amortizare
(20% din valoarea de intrare a mijloacelor fixe sau brevete),
deducere care se face din profitul brut.
Finan tele întreprinderii

Fiecare parte din profit destinata autofinantarii presupune un model


aparte de calcul.
Sumele din profitul net pentru investitii (a) rezulta dintr-un calcul
Sume din corelat cu: obligativitatea platii dividendelor catre proprietari, spre
profit pentru exemplu, minimum 50% din profitul net în Bugetul de venituri si
dezvoltare cheltuieli pe anul 2002 (relatia 8.3.), constituirea fondului de
participare a salariatilor la profit (în cazul societatilor comerciale cu
capital integral sau majoritar de stat), fond egal cu o cota de pâna la
10% din profitul ramas dupa plata impozitului pe profit (profit net).
Relatia 8.10
Profit pt. investitii = Profit net - (Profit ne t x 10/100 + Dividende)

Sumele de categoria (b) apar în cazul unitatilor platitoare de impozit


Facilitati noi pe profit care investesc în mijloace fixe si / sau în brevete de inventie
pentru amortizabile si care nu au optat pentru regimul de amortizare accelerata.
finantarea Contribuabilii pot deduce din venituri o cheltuia la suplimentara de
investitiilor amortizare, reprezentând 20% din valoarea de intrare, la data punerii în
functiune a mijlocului fix achizitionat.

3. Alte venituri din întreprindere


Pentru finantarea investitiilor mai pot fi folosite si alte genuri de
venituri care apar în urma casarii de mijloace fixe si valorificarii
materialelor si pieselor rezultate în urma dezmembrarii mijloacelor
respective:
Relatia 8.11
yvp = Sume din valorificare - cheltuieli ce rute de operatiunea
de casare

În practica unor tari, inclusiv în cazul României, se obisnuieste ca


unele întreprinderi sa poata vinde sau concesiona (închiria) mijloace
fixe. Sumele rezultate din vânzare sau (si) din concesionare pot figura
ca venituri pentru finantarea investitiilor. Nivelul lor depinde de
preturile pietei, de gradul de uzura al mijloacelor vândute etc.:
Relatia 8.12
yvp = (Valoarea de intrare -valoarea amortizata) x r%/100
unde:
r% reprezinta cota procentuala de reevaluare a mijloacelor fixe ca
urmare a dev alorizarii monedei si cresterii preturilor de înlocuire a
mijloacelor fixe.
Deciziile financiare privind activele corporale (mijloacele fixe)

În executia efectiva a unor lucrari de investitii pot sa apara si alte


venituri din valorificarea unor materiale rezultate din excavatii, defrisari
etc. Evaluate pe baza unor calc ule aproximative, ele vor intra alaturi de
Alte venituri
celelalte precizate mai sus în categoria "Alte surse".
pentru Dupa epuizarea surselor posibile din interiorul întreprinderii,
finantarea serviciul financiar procedeaza la sondarea surselor din afara unitatii,
investitiilor determinând nivelul posibil de informatii de tipul yvn . Conform
informatiilor ym (figura nr. 8.4.), se poate face apel la surse cum ar fi:
piata titlurilor de valoare (actiuni, obligatiuni), piata creditului, piata
financiara internationala.
1. Piata titlurilor de valoare

Cresterea Piata titlurilor de valoare este deja o sursa importanta de fonduri


participarii la pentru finantarea investitiilor. Astfel, în cazul pietei actiunilor,
informatia yvn apare sub forma cresterii participarii proprietarilor la
capitalul social
capitalul social.

Relatia 8.13

yvn = Ai x Vbi
unde:
A i reprezinta numarul de actiuni supuse vânzarii pe piata;
Vbi - valoarea bursiera a actiunilor i previzionata pentru anul viitor.

În cazul în care se pun în vânzare titluri de tipul obligatiunilor,


rezultatul previzionat al încasarilor se includ e la "Împrumuturi",
modelul de calcul fiind similar cu cel din relatia (8.13.).
2. Piata creditului

Bancile comerciale, prin prevederile statutului lor si în conformitate


cu legislatia bancara, pot acorda credite pe termen mijlociu si lung.
Pentru societatile cu capital privat, bancile comerciale pot acorda
Participarea cu credite pentru investitii pe termen scurt (12 luni), mediu (pâna la 5 ani)
surse proprii la si lung (pâna la 15 ani). Se cere ca cel putin 30% din valoarea
investitiile obiectivelor de investitie sa fie acoperite din surse proprii, iar cash-
creditate flow -ul pe perioada de rambursare reusit de investitia creditata sa
acopere integral creditul si dobânzile aferente.
Fiecare credit solicitat trebuie însotit de un studiu de fezabilitate
fundamentat pe principalii indicatori de eficienta de tipul ye, prezentati
în paragraful urmator. Nivelul creditului solicitat are în vedere valoarea
de deviz (yc p) si posibilitatile proprii ale întreprinderii (yv p).
Finan tele întreprinderii

Relatia 8.14

yvn = ycp - yv p

Pentru acest nivel al creditului, se încheie contractul de creditare si


se solicita garantie. În practica internationala si nationala se utilizeaza
contractul de leasing, ca procedeu de finantare a investitiilor (sau
Practicarea "crédit-bail", cum este cunoscut în Franta). El apare atunci când
contractului societatea comerciala nu dispune de fonduri proprii si nici nu poate
tip leasing apela la creditul bancar. Între aceasta societate si producatorul de utilaje
se interpune o societate financiara care cumpara utilajul si îl închiriaza
întreprinderii care îl exploateaza, contra unei chirii tip leasing
(vezi Exemplul 8.5).
În urma practicarii acestor cote, dupa trecerea perioadei de
închiriere, beneficiarul plateste o suma care depaseste pretul de catalog.

Exemplul 8.5

Firma "Deutsche Leasing A.G." din Germania solicita pentru


închirierea tip leasing urm atoarele rate:
Pretul de catalog Chiria medie în % din pretul de catalog
(Euro) pentru perioada:

Pâna la: 36 luni 60 luni 72 luni


5.000 3,70% 2,60% 2,35%
100.000 3,49% 2,37% 2,12%
250.000 3,46% 2,34% 2,09%

În schimb, firma beneficiaza de serviciile complete ale utilajului


imediat dupa închiriere si îsi poate forma fondurile proprii de finantare
din exploatarea acestui utilaj.
3. Piata financiara internationala

Reglementat de legea investitiilor straine, accesul la piata financiara


Investitiile internationala poate avea loc sub forma investitiilor directe (finantatorul
straine strain participa la formarea capitalului social), cumpararea de actiuni,
credite.
directe În cazul investitiilor directe, investitorul vine cu o contributie în
natura (utilaje, pate nte, marci) si în bani (în valuta convertibila). Partea
în natura se evalueaza tot într-o moneda convertibila, la preturile de pe
piata mondiala.
Deciziile financiare privind activele corporale (mijloacele fixe)

Relatia 8.15

yvn = Contributia în natura × Pret mondial


în valuta ($) + Contributia în bani ($)

La întreprinderile astfel formate, contributia partenerului strain intra


în cadrul capitalului social sau la rubrica "Cresterea participarii" .
Pentru a avea contributia în lei, contributia în valuta se multiplica cu
cursul monedei respective în lei.

Relatia 8.16

yvn (lei) = yvn în $ × lei / dolar

Pentru celelalte modalitati de intrare a capitalului strain pe piata


noastra (cumparari de titluri, credite), contributia la finantarea
investitiilor are în vedere suma în valuta si cursul valutei respective în
lei la data tranzactiei (v. relatia 8.16).

Concluzia 8.1

În acest moment, serviciul financiar este în posesia tuturor informatiilor cantitative de


tipul yc si yv, având perspectiva posibilitatilor de finantare a lucrarilor de investitii proiectate.

Singura restrictie pe care trebuie sa o mai respecte se refera la


încadrarea investitiei respective în limitele acceptabile ale eficientei
economice previzibile pentru perioada de viata economica a mijloacelor
fixe care rezulta din investitia ce urmeaza a fi finantata prin decizia de
repartitie.

F. Eficienta economica

Fundamentarea unei decizii de repartitie financiara solicita, în mod


obligatoriu, o motivatie bazata pe cunoasterea eficientei viitoare a
Conditionarea obiectivului finantat. De regula, indicatorii care redau ef icienta
deciziei de economica a unei investitii au în vedere efortul proiectat si efectele
financiare viitoare. În practica nationala si internationala, sunt utilizati
indicatorii
indicatori ca: Termen de recuperare; Valoarea actualizata totala si
eficientei neta; Rata interna de rentabilitate; Testul Bruno. Acesti indicatori au
fiecare o semnificatie proprie, pentru redarea eficientei complete
Finan tele întreprinderii

a proiectelor de investitie fiind necesare calcularea si interpretarea


întregului lant de indicatori:
Lantul
indicatorilor Termen de recuperare ---> Valoarea actualizata totala ---> Valoarea
actualizata neta ---> Rata interna de rentabilitate ---> Testul Bruno
de eficienta
Vom urmari calculul acestor informatii pe exemplul 8.6, având de
ales între doua proiecte care satisfac tehnic si financiar investitia
proiectata.

1. Termen de recuperare

Acest indicator urmareste sa stabileasca în ce perioada de timp


(numar de ani) investitia finantata se recupereaza pe baza profitului net
obtinut pe durata de viata economica a mijloacelor obtinute din
investitia respectiva:
Relatia 8.17

Termen de recuperare = Valoare inv. / Profit net

Folosind datele din exemplul 8.6, termenul de recuperare la ambele


proiecte, P1 si P2, = 1000 mil. / 400 mil. = 2,5 ani.
Pentru a aprecia just nivelul acestui indicator, el se va compara cu
viata economica a mijloacelor fixe obtinute din investitie (P1 = 4 ani;
P 2 = 6 ani). La ambele proiecte, termenul de recuperare este favorabil,
fiind sub durata de viata economica.
Exemplul 8. 6

Pentru o investitie de 1.000 mil. lei se primesc din partea unor firme
de proiectare doua proiecte, P1 si P2. Fiecare aduce un profit net de
400 mil.lei. Pentru a verifica nivelul celorlalti indicatori (în afara de
Termenul de recuperare, la care se utilizeaza profitul net), utilizam rata
de actualizare i = 10%.

Proiectul P1 Proiectul P2
Anul Cash -flow 1/(1+i)n V.A. Cash -flow 1/(1+i)n V.A.
1 500 0,91 455 100 0,91 91
2 400 0,83 332 200 0,83 166
3 300 0,75 225 300 0,75 225
4 100 0,68 68 400 0,68 272
5 -- -- -- 500 0,62 310
6 -- -- -- 600 0,56 336
Total val. actualiz. 1.080 x x 1.400
Deciziile financiare privind activele corporale (mijloacele fixe)

2. Valoarea actualizata neta

Metoda actualizarii este intens utilizata în metodologia


internationala (Banca Mondiala, tarile occidentale) si se preteaza pentru
a compara în timp efectele unei investitii. Cu cât efectele sunt obtinute
mai departe, în timp, fata de momentul finantarii, cu atât ele valoreaza
mai putin din cauza inflatiei, a valorificarii capitalului cu întârziere etc.

Relatia 8.18

Valoare actualizata = valoare efectiva din tn / (1 + i)n

În exemplul 8.6, se actualizeaza cash-flow-ul posibil în cazul celor


doua proiecte (amortizare + profit net). Astfel, pentru i = 10%,
în anul 3, valoarea actualizata este similara pentru ambele proiecte:

Relatia 8.19

V.A. = 300 mil. × 0,75 = 225 mil. lei.

Pentru a avea o imagine clara asupra eficientei celor doua proiecte se


calculeaza Valoarea actualizata neta (V.A.N.):

Relatia 8.20

V.A.N. = Σ VA - Costul investitiei

V.A.N. pt. P 1 = 1080 - 1000 = 80 mil. lei


V.A.N. pt. P 2 = 1400 - 1000 = 400 mil. lei.

Folosind acest indicator, avantajul trece de partea proiectului P2.


Decizia de alegere înca nu o putem lua. Va trebui sa verificam si
"rezistenta" proiectelor respective la fluctuatia preturilor si la cresterea
ratei inflatiei.
Finan tele întreprinderii

3. Rata interna de rentabilitate

Acest indicator reda, sub forma procentuala, momentul în care


Reactia intima valoarea actualizata totala devine egala cu valoarea investitiei. Acest
la rentabilitate moment corespunde unei rate de actualizare, i, la care câstigul viitor
a investitorilor actualizat este egal cu efortul investitional. Daca rata respectiva creste
(lucru previzibil într-o perioada de tranzitie), atunci varianta de proiect
respectiva nu mai aduce avantaje, valoarea actualizata totala fiind mai
mica decât efortul investitional.

Figura nr. 8.12

Rata interna de rentabilitate (RIR) se determina prin calcule repetate


ale valorii actualizate totale la diferite rate ale inflatiei si prin
interpolare. Grafic, evolutia valorii actualizate la cele doua proiecte se
prezinta în figura nr. 8.12). Din grafic rezulta ca RIR la proiectul P 1 este
în jur de 11%, iar la proiectul P2 de 19%. La acest indicator, proiectul
P 2 este în avantaj net fata de celalalt proiect, el rezistând chiar la o
inflatie de peste 15% pe an.

4. Cursul de revenire net actualizat (Testul Bruno)

Prin acest indicator, investitia executata în tara noastra se compara


cu piata internationala, prin intermediul cursului în lei / dolar reusit în
viitor de obiectivul finantat. Testul Bruno are în vedere costul actualizat
al investitiei (Ca, în lei) si valoarea actualizata a profitului
(Pa, în dolari).
Deciziile financiare privind activele corporale (mijloacele fixe)

Relatia 8.21
CNA = Ca / Pa sau lei / dolar

Pentru calcularea indicatorului Profit actualizat se utilizeaza


valoarea estimata a productiei si a costului în dolari pe piata externa si
rata de rentabilitate economica minima admisa (care este egala cu rata
dobânzii bancare).
Daca luam în considerare ca profit actualizat (Pa) valoarea
actualizata totala a proiectelor si cursul valutar de 34000 lei / $, atunci
proiectul P1 aduce un câstig în dolari de 1080 mil.: 34000 lei / $ =
= 0,032 mil. $, iar proiectul P 2 va aduce un câstig în dolari de
1400 mil. lei : 34000 lei / $ = 0,041 mil. $.
Luând drept Cost actualizat, valoarea investitiei de finantat de
1000 mil. lei, atunci Cursul de revenire net actualizat la cele doua
proiecte devine:
CNA (P 1) = 1000 mil. lei / 0,032 mil. $ = 31250 lei / $
CNA (P 2) = 1000 mil. lei / 0,041 mil. $ = 24390 lei / $
Si în acest caz, proiectul P2 iese câstigator, el aducând investitorului
un dolar profit numai cu un efort investitional de 24390 lei, sub cursul
valutar curent al dolarului (luat în calcul la valoarea de 34000 lei / $).
Concluzia 8.2
Obtinând acesti indicatori de eficienta (se mai pot calcula si altii), serviciul financiar
analizeaza daca ei se încadreaza într-o zona optima de eficienta pentru perioada respectiva
(vezi fig. nr. 8.13).

Figura nr. 8.13


Finan tele întreprinderii

Daca nu, atunci se va actiona asupra cheltuielilor (-∆Ch) sau asupra


veniturilor (+∆V ), realizând egalitatea yv = yc în zona de eficienta
optima si permitând, astfel, adoptarea deciziei financiare.

FUNCTIA FINANCIARA: FUNDAMENTAREA FINANCIARA


A DECIZIILOR ECONOMICE

Realizarea procesului de consum prin care activele corporale se


formeaza, refac, dezvolta presupune o fundamentare din punct de
vedere financiar sub forma adoptarii de decizii financiare care sa aduca
în întreprindere fondurile financiare ce vor permite desfasurarea
efectiva a activitatilor de tip consum, investitii, reparatii, asigurari etc.
Serviciul financiar al întreprinderii va înfaptui aceasta functie prin
fundamentarea, adoptarea si, apoi, realizarea de decizii financiare
pentru fiecare tip de activitate economica privind mijloacele fixe.

8.3 Decizia financiara privind investitiile

Având la dispozitie fondul de informatii financiare, de la cele de


tipul ym, la inf ormatiile cantitative, yc si yv si cele privind eficienta, ye,
serviciul financiar poate trece la adoptarea unei decizii de repartitie
financiara privind activitatea de investitie.

A. Continutul deciziei

Decizia financiara privind investitia are în vedere informatiile yc si


yv, pe care le balanseaza dupa reguli stabilite de informatiile ym numai
Balansarea daca informatiile ye redau o eficienta economica acceptabila.
veniturilor si În aceste conditii, coloana de venituri (yv) va evidentia totalitatea
cheltuielilor veniturilor posibile din întreprindere (yvp) si din afara (yv n), iar coloana
financiare de cheltuieli (yc), cheltuielile pentru investitia industriala si financiara
(ycp) si obligatiile financiare în afara întreprinderii (yco).
Deciziile financiare privind activele corporale (mijloacele fixe)

În practica din tarile vestice, tipul de decizie privind investitiile se


prezinta astfel:
BUGETUL INVESTITIEI

VENITURI (yv) CHELTUIELI (yc)


1. Autofinantare (cash-flow) 1. Cheltuieli generale pentru
2. Concesionare activ amplasament
2. Investitii industriale
3. Modificarea participarii
3. Investitii financiare (în titluri)
proprietarului (+/-) 4. Rambursare împrumuturi si dobânzi
4. Împrumuturi 5. Dividende platite
6. Excedent de resurse
Total venituri Total cheltuieli

Bugetul, ca Pentru societatile comerciale si regiile autonome din România,


decizie privind decizia financiara privind investitiile este precizata de instructiunile
investitiile privind bugetul de venituri si cheltuieli elaborate de Ministerul
Finantelor.
În prezent, aceasta decizie apare sub forma "Bugetului de finantare
a investitiilor".
Sub aceasta forma, decizia pentru investitii nu cuprinde toate
posibilitatile de venituri si nici toate cheltuielile si obligatiile financiare
ce revin în mod normal întreprinderii. Urmeaza ca d-voastra, având la
dispozitie toate informatiile determinate în paragrafele anterioare, sa
întocmiti o macheta completa a unei decizii privind investitiile,
anticipând reglementarile financiare care vor aparea sub presiunea
schimbarilor de pe piata financiara.
BUGETUL INVESTITIILOR
pe perioada..........................................................
VIII SURSE DE FINANTARE A INVESTITIILOR, din care:
1.Surse proprii
2. Alocatii de la buget
3. Credite bancare
- interne
- externe
4. Alte surse
IX CHELTUIELI PENTRU INVESTITII, din care :
1. Investitii, inclusiv investitii în curs la finele anului
2. Rambursari rate aferente creditelor pentru investitii
- interne
- externe
Finan tele întreprinderii

B. Fluxul de fonduri financiare

Realizarea efectiva a deciziei financiare privind investitia presupune


Fluxuri înfaptuirea unor fluxuri de fonduri prin intermediul mijloacelor de plata
financiare (bani-semn). Serviciul financiar îndeplineste operatiunile de decontare
pentru în vederea încasarii contravalorii produselor vândute si, apoi, în
realizarea conformitate cu decizia financiara adoptat a, vireaza în conturile
rezervate finantarii investitiei sumele provenite din surse interne si din
deciziei afara întreprinderii.
Primul flux de fonduri financiare provenite din interiorul unitatii
economice este fluxul autofinantarii. Sursa acestui flux este
reprezentata de veniturile financiare yvp constituite pe masura ce se
Fluxul formeaza rezultatele economice din valorificarea productiei, a
autofinantarii materialelor din casari de mijloace fixe, din vânzarea de mijloace fixe.
Destinatia acestui flux are ca puncte finale achitarea obligatiilor
financiare în afara întreprinderii (yco) si acoperirea platilor privind
investitia efectiva, plati care se îndreapta catre executantul lucrarilor de
constructii-montaj.
Pe de alta parte, fluxul de fonduri financiare cerut de îndeplinirea
Fluxul deciziei de repartitie financiara cuprinde si legaturile financiar-monetare
cu sursele din afara întreprinderii. Este fluxul financiar extern.
financiar Sursa acestui flux este data de veniturile financiare yv n , formate pe
extern masura ce titularii surselor externe vireaza fondurile negociate (din
credite, cresterea participarii proprietarilor, finantari de la bugetul de
stat si de pe piata financiara externa).
Destinatia acestui flux financiar -monetar extern este reprezentata în
exclusivitate de acoperirea cheltuielilor cu investitia industriala,
amplasament si alte cheltuieli ce se cuprind în deviz (informatia
financiara yc p).
Modul concret de acoperire a deciziei financiare privind investitia
cu cele doua categorii de fluxuri financiare este dat în figura nr. 8.13.
Figura nr. 8.13

DECIZIA FINANCIARA PRIVIND INVESTITIA


Deciziile financiare privind activele corporale (mijloacele fixe)

Caracteristicile unora din aceste fluxuri, reprezentate de cost,


conditii de acces, implicatii economice etc. vor fi tratate în partea a V-a
a manualului, Proiectarea fluxurilor financiar-monetare.

C. Locul deciziei financiare privind investitia în bugetul întreprinderii

Odata adoptata, decizia financiara privind investitia sub denumirea


de Bugetul investitiei intra în componenta bugetului general al unitatii
Locul economice. Locul sau este în partea a doua a machetei generale
prezentate în capitolul 7, în cadrul deciziilor privind procesul de
deciziei în
consum.
Bugetul Introducerea deciziei financiare privind investitia în buget
firmei reprezinta misiunea finala a serviciului financiar în etapa de proiectare;
dupa adoptarea bugetului de catre adunarea generala a actionarilor,
urmeaza executia de zi cu zi a fluxurilor financiar -monetare si realizarea
efectiva a deciziilor financiare.

8.4 Alte decizii financiare privind activele corporale


(mijloacele fixe)

Repunerea elementului mijloace fixe în starea de productie


presupune realizarea în întreprindere si în afara ei si a altor activitati
specifice procesului de consum: reparatii, modernizari, asigurari.

A. Decizia financiara privind reparatiile

În fiecare întreprindere se organizeaza lucrari de întretinere,


Decizia tehnico- reparatii curente si reparatii capitale, în functie de normativele tehnice
specifice fiecarui tip de mijloc fix. Decizia tehnico-economica de
economica reparatie este adoptata de serviciile tehnice din unitate; serviciul
pentru reparatii financiar preia aceasta decizie si o proiecteaza din punct de vedere
financiar, stabilind informatiile financiare necesare si adoptând decizia
de repartitie financiara.
Din continutul informatiei de tip ym rezulta ca reparatiile curente
se acopera din prelevari din rezultatele economice, prin trecerea treptata
pe costuri a cotelor referitoare la cheltuielile programate în anul viitor.
Informatii În privinta reparatiilor capitale, se mai pot utiliza venituri din credite
financiare bancare.
pentru Informatia financiara cantitativa, ycp, se determina pe baza
reparatii proiectului tehnic de executare a reparatiei sub forma devizului (ca si în
cazul investitiilor). Obligatiile financiare, yco, apar în cazul utilizarii
creditului în anul curent, sub forma de rambursari si plata de dobânzi.
Finan tele întreprinderii

Informatia financiara cantitativa, yv p, provine din calculul cotelor de


cheltuieli trecute lunar pe cost pentru a forma rezerve pentru platile
viitoare. Daca activitatea de reparatii se executa înainte de constituirea
integrala a fondurilor proprii din rezultate economice, se apeleaza la
credit.

Cu toate ca nu se utilizeaza indicatori de eficienta, ye, în cazul


lucrarilor de reparatie, serviciul financiar realizeaza actiuni de control si
de apreciere a necesitatii si utilitatii unor asemenea lucrari.
În primul rând, se verifica oportunitatea lucrarilor si încadrarea lor
în normele tehnice (ore functionare, numar de kilometri parcursi etc.).
Exigente În al doilea rând, se apreciaza daca se impune o actiune de rep aratie
financiare sau, daca valoarea reparatiei este prea mare fata de valoarea mijlocului
fix, o operatiune de investitie de înlocuire.
pentru
În al treilea rând, serviciul financiar solicita ca în cadrul operatiei
reparatii de reparatie sa se realizeze si operatiuni de modernizare prin care, pe
lânga refacerea capacitatii uzate, sa se mareasca aceasta capacitate de a
face servicii de tip mijloc fix.

Dupa parcurgerea acestei etape de verificare a oportunitatii si


eficientei lucrarilor de reparatii, se trece la adoptarea deciziei financiare
privind reparatiile:

DECIZIA FINANCIARA PRIVIND REPARATIILE

Venituri (yv) Cheltuieli (yc)


1. Venituri din trecerea treptata 1. Cheltuieli privind reparatiile
pe costuri a cheltuielilor cu conform devizului
reparatiile prognozate 2. Rambursarea creditului
2. Alte surse 3. Dobânzi, comisioane bancare
3. Credite bancare
Total yv Total yc

Si în cazul acestei decizii, serviciul financiar va realiza, în faza de


executie, platile efective necesare executarii lucrarilor de reparatii.

Concluzie

Întrucât efortul financiar pentru reparatii se include pe costuri, decizia financiara privind
reparatiile nu se evidentiaza distinct în buget, ea intrând în componenta deciziei financiare
privind mijloacele circulante. Totusi, serviciul financiar trebuie sa aiba o anexa specifica
acestui tip de decizie, repartitia financiara privind reparatiile având un volum mare în cadrul
societatilor comerciale si regiilor autonome.
Deciziile financiare privind activele corporale (mijloacele fixe)

B. Decizia financiara privind asigurarea mijloacelor fixe

Manifestarea unor fenomene naturale sau legate de productie, care


au ca efect distrugerea totala sau partiala a mijloacelor fixe, a impus
Într-o lume organizarea activitatilor de asigurare. Aceste activitati se organizeaza
nesigura, de institutii specializate (vezi ASIROM, ASTRA etc), unitatile
ASIROM te asigurate platind în schimb, în mod anticipat, prime de asigurare.
asigura! Chiar daca este vorba de un consum preventiv, întreprinderea
repartizeaza o parte din rezultatele sale economice pentru asigurare.
Serviciul financiar fundamenteaza si adopta o decizie financiara în acest
scop:

DECIZII FINANCIARE PRIVIND ASIGURAREA

Venituri (yv) Cheltuieli (yc)


1. Venituri din rezultatele economice 1. Contravaloarea primelor de asigurare
prin trecerea primelor de asigurare cerute de firma de asigurare, în functie
pe costuri de riscul asigurat si valoarea asigurata
Total yv Total yc

Nivelul valoric al acestei decizii intra în componenta deciziei


financiare privind mijloacele circulante. Serviciul financiar tine, însa, o
evidenta operativa asupra mersului asigurarii si a încasarilor
despagubirilor în cazul producerii riscului asigurat (cutremur, incendiu
etc.).

8.5 Managementul financiar

Asa cum am stabilit în cadrul Capitolului 4, Finantele întreprinderii


studiaza, o data cu proces ul de repartitie la nivel microeconomic, si
alocarea corecta si profitabila a resurselor, ca participare activa a
activitatii financiare la managementul general al firmei.
Prin modul de alocare a fondurilor, activitatea financiara are
posibilitatea de a influenta întreaga activitate a întreprinderii. Se
realizeaza astfel functiile motivationale ale proiectarii financiare:
Redarea performantelor posibile; Rezolvarea de conflicte si
satisfacerea intereselor; Asigurarea conducerii participative.
În procesul complex de fundamentare si realizare a deciziilor
financiare privind procesul de consum , sunt aplicate procedee diverse
de alocare de fonduri în conditii de risc, de valorificare a capitalului în
corelatie cu piata de capital, de corelatie cu costul capitalu lui atras si cu
efectele asupra activitatii economice, în general.
Finan tele întreprinderii

FUNCTIA MOTIVATIONALA: REDAREA PERFORMANTELOR POSIBILE

Alocarea de fonduri pentru formarea, refacerea, restructurarea sau


dezvoltarea activelor corporale are cea mai mare influenta asupra
performantelor economice si financiare viitoare ale firmei. De aceea,
activitatea financiara este obligata sa realizeze acest lucru în
concordanta cu indicatorii de eficienta, ye, asigurând un nivel acceptabil
pentru performantele întreprinderii (vezi paragraful 8.2./F). În acelasi
sens actioneaza si analiza modului în care sunt plasate fondurile pentru
investitii în corelatie cu câstigurile de pe piata de capital.

Modelul de evaluare a activelor financiare (CAPM)

Plasamentul de capital în obiectivele de investitie presupune un


ansamblu de judecati de valoare, atât pentru cel care contracteaza
capital, cât si pentru cel care îsi plaseaza capitalul în obiectivele
respective. În aceste conditii, modul de valorificare a capitalului
presupune utilizarea unor modele specifice pietei de capital. Printre
aceste modele se afla si Capital Asset Pricing Model (CAPM) sau
Nivelul Modelul de evaluare a activelor financiare.
Acest model pune în evidenta rentabilitatea previzionata pentru
rentabilitatii
furnizorul de capital, în functie de câs tigul minim realizat în conditiile
previzionate unui risc zero (posibil pentru plasamentul de capital în titlurile emise de
stat) si de o prima de risc corespunzatoare obiectivului finantat sau
titlurilor de pe piata, altele decât bonurile de tezaur.
Conform acestui model, rentabilitatea previzionata pentru un titlu
cumparat de la o firma trebuie sa asigure un câstig suficient de mare
(Ki) care sa depaseasca:

1. câstigul titlurilor de stat unde riscul este egal cu zero, KRF, cu


2. o suma egala cu diferenta dintre câstigul mediu pe piata de
capital, KM , si câstigul pentru titlurile de stat, KRF, multiplicata cu
un coeficient de volatilitate ßi (prima de risc sau pretul riscului) :

Relatia 19.3

Ki = KR F + (K M – KRF)β i

Cu cât capitalul este plasat într-o pondere mai mare în titluri cu risc
ridicat, cu atât pretul de risc va avea o pondere mai mare în
rentabilitatea sau câstigul previzionat.
Deciziile financiare privind activele corporale (mijloacele fixe)

Coeficientul de volatilitate reprezinta o contributie marginala a


activelor riscante la riscul general. Acest coeficient este specific fiecarui
tip de titlu si este o masura a volatilitatii titlului în cauza în raport cu
un titlu cu volatilitate medie, titlu pentru care indicele beta este egal
cu 1 (vezi P. Halpern s. a., Finante manageriale, Editura Economica,
Bucuresti, 1998, capitolul 15).
Conform teoriei modelului CAPM, indicele ßi = 1,00 corespunde
unei actiuni (titlu) la care cursul se modifica în aceeasi directie si
proportional cu evolutia pietei (economiei). Atunci când coeficientul
beta este < 1,00, el nu este dependent de evolutia economiei, gradul de
risc fiind mult mai redus. Altfel se pune problema în cazul în care acest
coeficient depaseste nivelul 1,00, riscul fiind mult mai mare:

ßi =1,50
Evolutia economiei

ßi =1,00

ßi =0,50

Timp

Modelul CAPM se poate utiliza si în cazul în care firma acopera


investitia în întregime din capital propriu, rezultatul calculului fiind o
rata de actualizare. Combinarea de surse la acoperirea investitiei aduce
în model influente de pe piata bursiera si a creditului.

FUNCTIA MOTIVATIONALA: REZOLVAREA DE CONFLICTE SI SATISFACEREA


INTERESELOR

Atunci când exista doua sau mai multe proiecte de investitie care se
exclud reciproc, managerul trebuie sa gaseasca procedee obiective de
ierarhizare pentru a rezolva corect eventuale conflicte si divergente de
interese. În asemenea situatii se utilizeaza, de regula, sistemul de
indicatori de eficienta specifici proiectelor de investitii (vezi paragraful
din acest capitol referitor la acesti indicatori).
Finan tele întreprinderii

Într-o formula mai simplificata se utilizeza indicatorii Valoarea


actualizata neta (VAN) si Rata interna de rentabilitate (RIR).

Exemplificare

Folosim exemplul cu doua proiecte din Finante manageriale,


p. 426-428. Doua proiecte concurente, notate cu C si, respectiv, D, sunt
luate în considerare pentru a permite un proces de consum necesar
dezvoltarii mijloacelor fixe ale unei firme.
Aceste proiecte promit urmatoarele fluxur i nete de numerar în
urmatorii trei ani (în mii $):

Anul Proiectul C Proiectul D


0 -1200 -1200
1 1000 100
2 500 600
3 100 1100

VAN se stabileste pentru fiecare proiect, luând în calcul mai multe rate
de actualizare si pe baza relatiei:

VAN = -1200/(1 + k)0 + 1000/(1 + k)1 + 500/(1 + k)2 + 100/(1 + k)3,


pentru proiectul C

În urma aplicarii relatiei de actualizare, VAN pentru cele doua


proiecte se prezinta astfel:

Rata de actualizare Proiectul C Proiectul D


0% 400 600
5% 300 400
10% 200 200
15% 100 50
20% 50 -85
25% -25 -175
30% -100 -250

Din acest tabel rezulta ca, la o rata de actualizare de peste 25%, nici
un proiect din cele doua nu mai aduce câstig. La o rata de actualizare
sub 10%, avantajul este de partea Proiectului D, iar între 10% si 20%,
câstiga Proiectul C.
Diferentierea este pusa în relief de indicatorul RIR, indicator care
arata rata de actualizare pentru care VAN este egala cu zero.
Deciziile financiare privind activele corporale (mijloacele fixe)

Din grafic rezulta ca,


pentru Proiectul D, RIR
700 este la nivelul ratei de
600
500
actualizare de 17%, iar
400 pentru Proiectul C, acelasi
300 PROIECT C
indicator se afla la nivelul
200
PROIECT D
ratei de actualizare de 22%.
100 Peste aceste niveluri ale
0
-100
inflatiei, fiecare proiect
0 5 10 15 20 25
-200 devine ineficient, mana-
-300 gerul financiar cerând
gasirea altor proiecte care
sa reziste la o inflatie
superioara.

FUNCTIA MOTIVATIONALA: ASIGURAREA CONDUCERII PARTICIPATIVE

În exercitarea activitatii financiare, se impune un mod de lucru prin


care salariatii firmei sa fie atrasi la fundamentarea si, apoi, la realizarea
deciziilor economice si financiare. În cazul investitiilor, este necesar sa
se ia în considerare, atunci când se pune problema dezvoltarii, o
combinare de proiecte. Acest lucru este recomandabil pentru a combina
o investitie cu risc mare, indicatorul beta, ß>1, cu un proiect cu un risc
mai redus, indicatorul beta, ß<1.

Exemplificare

A. În cazul în care se ia decizia de a folosi un singur proiect la


care riscul este mare, ß = 1,5:

k i = k RF + (k M – k RF) ß = 10 + (15 – 10) x 1,5 = 17,5%

B. Prin asocier ea si a altor proiecte, situatia se poate schimba.


Luam cazul în care se ataseaza la proiectul A si un proiect B
la care indicatorul ß este 0,5, iar ponderea sa în totalul
fondurilor pentru investitii este de 30%:

Ki = [10 + (15 – 10) x 1,5] x 0,7+[10 + (15 - 10) x 0,5] x 0,3 = 16%
Finan tele întreprinderii

800

600

400 PROIECT C
200 PROIECT D

0 Line 3
0 5 10 15 20 25
-200

-400

Prin reducerea costului fondurilor pentru investitia totala, de la


17,5% la 16%, activitatea de investire devine mai atractiva pentru firma,
efortul viitor de satisfacere a cerintelor furnizorilor de fonduri fiind, în
cazul folosirii concomitente a doua proiecte, mai redus.

8.6 Activitati tutoriale

Modelul de îndrumare si organizare a pregatirii si învatarii îl aveti la


sfârsitul capitolului 1.

ÎNTREBARI RECAPITULATIVE

• Ce rol îndeplinesc mijloacele fixe în procesul de productie din întreprindere?


• Care sunt functiile financiare ale previziunii realizate de serviciul financiar al firmei?
• Ce factori determina nivelul initial al mijloacelor fixe în structura de productie?
• Ce factori au ca efect pierderea de valoare sau cresterea de servicii tip mijloace fixe?
• Puteti aprecia exact starea curenta a mijloacelor fixe dupa nivelul valorii ramase de
amortizat?
• Care sunt schimbarile esentiale în structura relatiilor de repartitie financiara pentru
investitii fata de perioada anterioara?
• Este pretul de deviz o informatie usor acceptabila de serviciul financiar drept valoare a
investitiei?
Deciziile financiare privind activele corporale (mijloacele fixe)

• Ce întelegeti prin conceptul de cash-flow si care este corelatia sa cu autofinantarea pentru


lucrarile de investitii?
• În ce corelatie se afla repartizarea financiara prin amortizare si transferul efectiv de
valoare din mijloacele fixe în produse?
• În ce conditii se poate utiliza profitul pentru finantarea investitiei?
• Cum se reflecta în capitalul social al întreprinderii participarea capitalului strain la
investitii?
• În ce conditii indicatorii financiari ye pot anula decizia de finantare a investitiei?
• Care sunt functiile motivationale si prin ce actiuni concrete se realizeaza?
• Care este locul în Bugetul întreprinderii rezervat deciziei de investitie, deciziei de
finantare a reparatiilor si deciziei de asigurare a mijloacelor fixe?

TESTE DE AUTOVERIFICARE

8.1 Functia financiara de autorizare a repartitiei are în vedere :


1. necesarul de servicii tip mijloace fixe (active corporale);
2. comportamentul activelor corporale sub influenta factorilor
tehnici, naturali, economici; 3. structura surselor de finantare a
investitiilor; 4. starea curenta a activelor corporale redata prin
valoarea ramasa; 5. structura pe grupe a capitalului fix. Care
grupare este cea reala:
a) 1, 2, 3; b) 1, 2, 4; c) 2, 3, 4; d) 2, 3, 5; e) 3, 4, 5.

8.2 Care din urmatoarele activitati tip consum nu se refera la activele


corporale:
a) activitatea de investitie; b) activitatea de reparatie capitala;
c) activitatea de întretinere si reparatie curenta; d) activitatea de
aprovizionare; e) activitatea de asigurare si reasigurare.

8.3 Prelucrarea din punct de vedere financiar a datelor privind


activitatea economica de investitie cuprinde: 1. controlul tuturor
etapelor de prelucrare a datelor (tehnica, economica, monetara);
2. întocmirea devizului; 3. determinarea nivelului valoric al
devizului prin utilizarea etalonului monetar; 4. corectarea nivelului
valoric al devizului (+/-); 5. preluarea informatiilor corectate ca
informatie de tip ycp. Care grupare este cea reala:
a) 1, 2, 3; b) 2, 3, 4; c) 3, 4, 5; d) 1, 4, 5; e) 1, 3, 5.
Finan tele întreprinderii

8.4 Cash-flow net (sau fluxul disponibilitatilor nete) cuprinde:


1. amortizarea; 2. profit pe ntru dezvoltare; 3. provizioane ;
4. dividende; 5. rezerve; 6. impozite. Care este gruparea reala :
a) 1, 2, 3, 4; b) 2, 3, 4, 5; c) 3, 4, 5, 6; d) 1, 3, 4, 5; e) 1, 2, 3, 5.
8.5 În activitatea de calculare a amortizarii se utilizeaza urmatoarele
modele : a) modelul cotelor proportionale; b) modelul cotelor
progresive; c) modelul cotelor regresive; d) modelul cotelor pe
unitatea de produs; e) modelul amortizarii accelerate. Care din
aceste modele îmbina modelele cotelor progresive si regresive,
având în vedere evolutia randamentului exploatarii activelor
corporale?
8.6 Profitul reprezinta sursa pentru investitii prin: 1. deducerea
echivalentului cheltuielilor suplimentare de amortizare pentru
mijloace fixe si brevete; 2. o cota din profitul brut; 3. minimum
50% din profitul net; 4. o cota din impozitul pe profit. Care grupare
este cea reala : a) 1, 2; b) 1, 3; c) 2, 3; d) 3, 4; e) 2, 4.
8.7 Exprimarea eficientei economice a investitiilor se realizeaza prin
urmatorul lant de indicatori: a) termen de recuperare; b) valoarea
actualizata totala; c) valoarea actualizata neta; d) rata interna de
rentabilitate; e) testul Bruno. Care din acesti indicatori reprezinta o
comparatie a rezultatelor interne cu piata internationala?
8.8 Exercitarea functiei de fundamentare financiara a deciziilor
economice se refera la urmatoarele activitati: a) investitiile;
b) reparatiile capitale; c) asigurarea si reasigurarea activelor
corporale; d) reparatiile curente; e) întretinerea si modernizarea
activelor corporale. Care din aceste decizii se refera la un proces de
consum viitor si nesigur?
8.9 Exercitarea functiei motivationale de redare a performantelor
posibile se realizeaza prin : a) determinarea si aplicarea
indicatorilor de eficienta, ye, în fundamentarea si realizarea
deciziilor financiare; b) realizarea simularii dimensiunii financiare
a întreprinderii; c) plasarea fondurilor pentru investitii în corelatie
cu câstigurile de pe piata de capital. Care din aceste actiuni de
previziune financiara nu apartin functiei motivationale respective?
8.10 Functia motivationala de rezolvare a conflictelor si de satisfacere a
intereselor se realizeaza prin luarea în consideratie la
fundamentarea deciziilor a urmatorilor indicatori care permit
alegerea finala dintre mai multe proiecte: a) valoarea actualizata
neta, VAN; b) rata interna a rentabilitatii, RIR; c) testul Bruno
si RIR; d) VAN si RIR ; e) VAN si termen de recuperare.
Deciziile financiare privind activele corporale (mijloacele fixe)

STUDII DE CAZ SI EXERCITII

8.1 Alegerea modului de finantare

Pentru a face fata cresterii cererii de produse pe piata, o societate


comerciala trebuie sa procure un utilaj al carui pret pe piata Germaniei
este de 250.000 DM. Pentru finantare, are de ales între variantele:
1. un contract de leasing, în conditiile din exemplul 6.5, pentru o
perioada de 36 de luni;
2. contractarea unui credit pe piata internationala cu 8%, rambursabil
peste 3 ani (se calculeaza dobânda compusa);
3. cumpararea sumei în valuta pe baza unui credit în lei cu dobânda de
50%. Cursul de cumparare este de 4000 lei / marca.
Determinati costul final al utilajului în fiecare din cele trei solutii si
alegeti solutia optima.

8.2 Determinarea fondului de amortizare

O societate comerciala are în dotare fonduri fixe în valoare de


300 mil. lei, pentru care durata normala de functionare este de 10 ani.
Calculati fondul de amortizare pe baza cotelor proportionale,
regresiva si progresiva (dupa metoda Softy).
Comparati rezultatele si apreciati ce efect are fiecare metoda asupra:
- construirii fondului de înlocuire;
- costului produselor (randamentul utilajului fiind uniform pe toata
durata de functionare).

8.3 Alegerea proiectului de investitie pe baza valorii actualizate (cash-flow actualizat)

Serviciul financiar are de ales între doua proiecte, A si B. Alegerea


se va face determinându-se cash-flow-ul pe care cele doua proiecte îl
pot aduce în viitor în mod absolut, si actualizat pe baza unei rate de
actualizare, i = 10%.

1. Valoarea investitiei (C)


Proiectul A = 30 mil. lei
Proiectul B = 45 mil. lei

2. Durata de utilizare
Ambele proiecte = 5 ani
Finan tele întreprinderii

3. Amortizare proportionala de 20% asupra valorii de inventar


rezultata
4. Productia posibila în ambele proiecte:
anul 1 = 50.000 buc. anul 4 = 80.000 buc.
anul 2 = 60.000 buc. anul 5 = 90.000 buc.
anul 3 = 70.000 buc.
5. Pretul de vânzare previzionat este de 2000 lei / buc.
6. Cheltuielile de productie:
Proiectul A = 1500 lei / buc.
Proiectul B = 1200 lei / buc.
7. Impozitul pe profit este de 38%
Pentru actualizarea cash-flow -ului folositi coeficientii din exemplul 8.6.
8.4 Testul Bruno

Folosind datele obtinute în exercitiul anterior, încercati sa obtineti


cursul de revenire net actualizat (testul Bruno) pentru cele doua
proiecte:
- costul actualizat în lei va fi egal cu valoarea investitiei precizata de
fiecare proiect;
- profitul actualizat în dolari se va determina prin actualizarea
profitului înainte de plata impozitului de 38%, folosind aceeasi rata
de actualizare (i = 10%) si cursul valutar de 7500 lei / $ în primii
doi ani si 9000 lei / $, în ultimii trei ani.
Comentati rezultatul obtinut prin comparatia între cele doua
proiecte, precum si pe baza compararii cursului de revenire net
actualizat cu cursul valutar al dolarului în lei din ziua în care se
desfasoara seminarul la acest capitol.

8.5 Utilizarea profitului pentru investitii

O societate comerciala înregistreaza un profit impozabil de 6 mil.


lei. Sa se precizeze valoarea profitului afectat Fondului de dezvoltare,
daca ea are obligatia de plata dividendelor catre proprietari de 1 mil. lei:
1. în cazul în care investitia nu se încadreaza în prevederile Legii
impozitului pe profit de a se reduce impozitul respectiv cu 50%;
2. în cazul în care investitia are efecte care permit reducerea cu 50% a
impozitului pe profit.
În ambele situatii, societatea constituie un fond de participare la
profit a salaria tilor în valoare de 5% din profitul net. Recalculati nivelul
profitului alocat investitiilor în cazul modificarii prevederilor
Legii impozitului pe profit.
Deciziile financiare privind activele corporale (mijloacele fixe)

8.6 Climatul investitiilor straine

Folosind scara de valori publicata în Harvard Business Review,


analizati daca climatul din economia noastra este, la momentul actual,
favorabil venirii investitorilor straini:

CRITERII
Punctaj
1. Repatrierea capitalului
- fara restrictii 12
- restrictii numai în anumite perioade 8
- restrictii asupra capitalului 6
- restrictii asupra capitalului si transfer profit 4
- restrictii puternice 2
- participare straina interzisa 0

2. Autorizarea participarii straine


- control 100% permis si binevenit 12
- control 100% dar rau vazut 10
- participare majoritara 8
- limita de 50% 6
- participare minoritara 4
- mai putin de 30% 2
- participare straina interzisa 0

3. Discriminari în raport cu firmele locale


- se asimileaza cu cele locale 12
- restrictii minore 10
- un anumit control 8
- restrictii si control 6
- control sever 4
- restrictii severe 2
- interdictii 0

4. Stabilitatea monedei locale


- liber convertibila 18
- 90% convertibila 16
- 60-90% convertibila 14
- convertibilitate interna 8
- control riguros asupra monedei 4
Finan tele întreprinderii

5. Stabilitate politica
- stabilitate pe termen lung 16
- stabilitatea depinde de o persoana cheie 14
- frictiuni interne controlate de guvern 10
- presiuni interne si externe puternice 4
- lovitura de stat posibila 2
- lovitura de stat reala 0

6. Protectie tarifara
- larga protectie 8
- asupra unor ramuri 6
- numai la industriile noi 4
- fara protectie 2

7. Accesul la piata locala de capital


- piata dezvoltata, bursa deschisa 8
- capital putin; bursa speculativa 6
- unele fonduri straine disponibile (BIRD) 4
- capitaluri rare, pe termen scurt 2
- control rigid 0

8. Rata anuala a inflatiei în ultimii cinci ani


- sub 1% 14
- 1-3% 12
- 3-7% 10
- 7-10% 8
- 10-15% 6
- 15-35% 4
- peste 35% 2

Modelul acestui studiu tehnic poate fi aplicat atât în cazul unei


întreprinderi sau ramuri, cât si la nivel national. Investitorul strain
devine interesat daca în urma analizei întreprinse se înregistreaza un
punctaj care depaseste cifra de 40.

8.7 Teme de cercetare stiintifica

Pentru activitatea de seminar si de cercetare stiintifica, va


recomandam urmatoarele teme:
- Implicatiile financiare ale comportamentului activelor corporale în
structura firmei;
- Finantarea activitatilor de dezvoltare, refacere, modernizare a
activelor corporale;
Deciziile financiare privind activele corporale (mijloacele fixe)

- Transferul de potential economic tip serviciu (valoare) din


mijloacele fixe în costurile produselor s i reflectarea acestui transfer
prin amortizare;
- Contributia diferitelor surse de valoare, din firma si din afara ei, la
acoperirea necesarului de valoare pentru diferitele activitati tip
consum referitoare la mijloacele fixe;
- Semnificatia axiologica si rolul indicatorilor privind eficienta
economica a activitatilor tip consum organizate pentru formarea,
refacerea sau dezvoltarea activelor corporale;
- Fundamentarea complexa a deciziilor financiare privind mijloacele
fixe (activele corporale);
- Structurarea fluxurilor financiare interne si externe firmei pe baza
criteriilor de eficienta si de cost al capitalului de lucru;
- Rolul investitiilor de capital strain în formarea elementului
mijloace fixe la un nivel tehnic si tehnologic de vârf;
- Modalitati de îmbunatatire a climatului economic, social, financiar,
monetar etc. pentru atragerea suplimentara de investitii straine.

8.8 Referat

Pe baza datelor din Anuarul statistic al României, determinati


indicatorii de structura si de evolutie a cheltuielilor de capital din ultima
perioada. Folosind acesti indicatori, întocmiti un referat privind evolutia
procesului investitional si starea dotarii cu mijloace fixe a economiei,
precum si cauzele starii actuale. Previzionati posibilele consecinte
pentru mersul general al economiei nationale.

8.9 Grafice

Folosind datele concrete de la o întreprindere, realizati în caietul


(dosarul) de seminar grafice de structura a dotarii cu active corporale,
graficul utilizarii în timp a capacitatii de productie, graficul gradului de
uzura pe grupe de mijloace fixe etc.

RASPUNSURI LA TESTELE DE AUTOVERIFICARE

8.1 b; 8.2 d; 8.3 d; 8.4 e; 8.5 d; 8.6 b; 8.7 e; 8.8 c; 8.9 b; 8.10 d.

Nota: fiecare întrebar e este evaluata cu 1 punct. Pentru obtinerea


notei 10,00 va trebui sa raspundeti corect la toate cele
zece întrebari.
CAPITOLUL 9

DECIZIILE FINANCIARE PRIVIND CICLUL DE EXPLOATARE

CUPRINS
9.1 Procesul de consum pentru formarea activelor circulante
necesare ciclului de exploatare
9.2 Proiectarea financiara a necesarului de active circulante
9.3 Decizia financiara privind finantarea ciclului de exploatare
9.4 Alte decizii financiare privind ciclul de exploatare
9.5 Managementul financiar
9.6 Activitati tutoriale

CONCEPTE
Formele de manifestare activelor circulante
Starea curenta a elementului în cauza
Modele de determinare a necesarului de active circulante
Fondul de rulment
Necesarul de fond de rulment; Trezorerie
Autofinantarea activelor circulante
Indicatori de eficienta
Bugetul activelor circulante
Politica fondului de rulment
Modificari ale patrimoniului
Asigurarea stocurilor de mijloace circulante
Gestiunea stocurilor în situatia de incertitudine
Deciziile financiare privind ciclul de exploatare

FUNCTIA FINANCIARA: AUTORIZAREA REPARTITIEI

Pentru economistul financiar realizarea functiei autorizarea


repartitiei presupune, în primul rând, cunoasterea tipurilor de activitati
economice, tehnice, sociale, ecologice, stiintifice, de învatamânt etc.
care se încadreaza în procesul de consum din întreprindere. În al doilea
rând, functia respectiva impune cunoasterea în detaliu a modului cum
se manifesta aceste activitati, ce factori le determina structura si
amploarea si ce efecte au asupra functionarii viitoare a firmei pentru a
putea, apoi, stabili implicatiile financiare ale acestor activitati.
Numai dupa îndeplinirea acestor conditii, economistul financiar
poate autoriza repartitia financiara pentru procesul de consum, trecând,
apoi, la exercitarea celorlalte functii financiare si motivationale
(manageriale) legate de acest proces complex.
Sa parcurgem împreuna exercitarea acestei functii financiare în
legatura cu activitatile tip consum legate de elementul active circulante,
element care se formeaza pe durata ciclului de exploatare.

9.1 Procesul de consum pentru formarea activelor circulante


necesare ciclului de exploatare

Transformarile specifice procesului de productie, transformari


realizate în cadrul ciclului de exploatare, necesita existenta unor stocuri
Finantarea de active (mijloace) circulante în toate fazele activitatii economice din
întreprindere. Formarea acestor stocuri rezulta în urma unor activitati de
ciclului de consum, prin care o valoare importanta, sub forma de produse si
exploatare servicii, se imobilizeaza pentru o perioada de timp, mai mare sau mai
mica, în structura economica a întreprinderii.
A. Pozitia activelor (mijloacelor) circulante în structura întreprinderii

În structura economica a întreprinderii,


activele circulante joaca rolul de obiect asupra
caruia se realizeaza actiunea de prelucrare si
transformare, specifica unitatii în cauza.
Stocurile de mijloace circulante înglobeaza
materii prime si materiale aflate în diferite
faze ale prelucrarii, dar si sub forma de
produse finite. În activul bilantului vom gasi
activele circulante si sub forma de creante
asupra clientilor si debitorilor. Valoarea adusa
Finan tele întreprinderii

din afara unitatii sub forma de materii prime, materiale, combustibil se


completeaza cu cea conservata prin procesele de transformare, devenind
active circulante de tipul productiei nefinite, produse finite,
semifabricate destinate vânzarii. O data cu vânzarea produselor finite
elementul nu dispare, valoarea lui transformându-se în creante pâna la
încasarea contravalorii sub forma de bani.
Cadrul 9.1

Definitiile actuale au format o interpretare eronata despre conceptul analizat: mijloacele


circulante sunt reprezentate numai de stocuri de bunuri materiale. Va trebui sa acceptam în
acest concept si mijloacele în decontare (creante), disponibilitatile banesti din casa sau de la
banca. Privite astfel, activele (mijloacele) circulante apar sub diferite forme pe parcursul
ciclului de exploatare, potentialul economic (valoarea) conservata în ele ramânând în
gestiunea întreprinderii în mod permanent.

Serviciul pe care activele circulante îl "presteaza" în cadrul


proces ului de productie este redat de relatia 9.1.

Relatia 9.1

e
s ---------> i

Serviciul adus sau, altfel spus, activele circulante îsi pun la dispozitia informatiei de
de activele produs sau tehnologice, i, însasi substanta, s, intrând în continutul
circulante produsului cu ajutorul energiei de transformare, e.
Structura interna a elementului active (mijloace) circulante depinde
Structura de profilul unitatii, de tehnologia de fabricatie, de organizarea generala
interna a a întreprinderii, precum si de progresul tehnic din economie. Volumul
activelor total al elementului este dependent de cantitatea de produse comandate,
circulante de capacitatea de productie pe schimb, de consumul specific pe unitatea
de produs, precum si de timpul de imobilizare în toate fazele activitatii
economice.

Importanta deosebita a mijloacelor circulante în structura


întreprinderii rezulta si din faptul ca acestea devin, pe parcursul
procesului de productie, depozitarul valorii cedate de celelalte
elemente ale structurii: personalul, mijloacele fixe, informatia,
mediul.

Pentru evidentierea formelor pe care le îmbraca elementul active


(mijloace) circulante, vom structura ciclul de exploatare (activitatea
Deciziile financiare privind ciclul de exploatare

economica specifica procesului de productie) în patru etape (incluzând


aici si activitati specifice procesului de schimb):
Figura nr. 9.1

Aprovizionare Productie Desfacere Realizare


- bani - productie nefinita (în - produse finite - creante asupra
- materii prime curs de fabricare) semifabricate clientilor
- materiale - cheltuieli anticipate destinate - bani
- combustibil vânzarii
- obiecte inven.
- piese etc.

B. Comportamentul general

La fel ca si mijloacele fixe (activele corporale), activele circulante


Transferul de intra în structura de productie în urma unui proces de consum din to.
potential în
În procesul de productie din t1 (vezi figura nr. 8.1, din capitolul 8),
procesul de
elementul de fata îsi transfera o mare parte din valoarea (potential
productie economic) conservata anterior (procesul de consum din t0) în produs, iar
alta parte se pierde prin risipa, degradare, rebuturi, furt etc. Pentru a fi
pregatite pentru un nou proces de productie (tn), mijloacele (activele)
circulante trebuie sa treaca printr-un proces de consum (t 2), proces care
are ca scop sa refaca elementul respectiv la nivelul initial, dar sa-l si
dezvolte, daca semnalele de la procesul de productie viitor aduc acest
mesaj.
În spri jinul întelegerii, Figura nr. 8.1
Finan tele întreprinderii

Economistul financiar, pentru a pregati repartitia de tip financiar,


Pregatirea trebuie sa cunoasca întregul comportament al mijloacelor circulante pe
procesului parcursul proceselor de consum din to, de productie din t 1 si de consum
de consum din t2, inclusiv semnalele de la viitorul proces de productie din tn.
Cunoasterea presupune întelegerea modului în care factorii de natura
obiectiva si subiectiva conditioneaza marimea valorica a activelor
circulante si pierderea de valoare.
CONSUM to
Nivelul initial al activelor circulante rezulta în urma proiectarii de
ordin tehnic a ansamblului întreprinderii. În mod concret, se au în
Factorii de vedere urmatorii factori:
influentare - capacitatea de productie rezultata din proiectul tehnic;
tip Fc1 - capacitatea efectiva ceruta de piata;
- consumul specific pe produs, ca o consecinta a progresului tehnic,
tehnologic si de calificare introdus în structura initiala a
întreprinderii;
- evolutia preturilor etc.
Acest grup de factori, Fc1, actioneaza în conditiile din perioada to.
Modificarea unora dintre ei pe parcursul to – t2 va determina o evolutie a
nivelului initial ce trebuie reconstituit dupa fiecare proces de productie.
PRODUCTIA t1
În acest proces , elementul active (mijloace) circulante este supus
factorilor specifici transformarilor tehnologice. Mijloacele circulante
sunt în dependenta permanenta de evolutia factorilor Fc2:
- transferul de valoare în componenta produselor la nivelul permis de
tehnica, tehnologie, calificare;
- factorii naturali care ataca însusirile fizice si chimice ale materiilor
Factorii de prime sau ale produselor deja fabricate, efecte negative amplificate
influentare de neglijenta, lipsa de organizare;
tip Fc2 - factorii economici care contribuie la uzura morala a unor materiale
sau a produselor care se fabrica din aceste materiale;
- deficiente organizatorice în activitatile din întreprindere, sistem
bancar, decontari internationale.
Amploarea influentei acestor factori duce la "epuizarea" activelor
circulante sub forma de stocuri pentru productie, cu efecte favorabile
productiei, daca valoarea trece în produse, sau cu efecte nefavorabile,
daca valoarea se pierde în mediu ca deseuri, rebuturi, materiale
degradate etc. Este clar ca, cu cât aceste transferuri spre produse si
pierderi sunt mai mari, cu atât consumul proiectat pentru t2 (consum
pentru refacerea stocurilor destinate prelucrarii) va fi mai mare,
cantitativ si valoric.
Deciziile financiare privind ciclul de exploatare

CONSUM t2

Acest proces de consum trebuie sa fie proiectat pentru a anula


efectele negative ale factorilor Fc 2 si pentru a raspunde cerintelor unor
factori, Fc3, proveniti din viitor, de la procesul de productie din tn :

- cresterea cererii de produse fabricate din continutul material al


Factorii de activelor (mijloacelor) circulante;
influentare - cresterea consumurilor specifice datorita sporirii complexitatii
tip Fc3 produselor ce se vor fabrica;
- sporirea preturilor la componentele activelor circulante si la
serviciile de transformare (cheltuieli de aprovizionare, salarii,
amortizare etc.).

Proiectarea din punct de vedere financiar trebuie sa aiba în vedere


toate aceste grupuri de factori si efectele lor.

C. Starea curenta a activelor circulante

Pentru a contura amploarea consumului din t2, este nevoie sa


Punctul de cunoastem starea la un moment dat a mijloacelor circulante din
plecare în întreprindere. Acest moment este, de regula, sfârsitul anului în curs,
fundamentarea moment care coincide cu încheierea bilantului contabil. În bilant,
elementul în cauza se afla în componenta Activului circulant, la
deciziei
valoarea din momentul dat. Concomitent, în partea de pasiv se prezinta,
pentru aceeasi valoare, situatia curenta a obligatiilor financiare fata de
furnizorii de fonduri, din unitate si din afara sa.

BILANT

ACTIV PASIV
ACTIVE CIRCULANTE CAPITAL SOCIAL
Materiale FONDUL DE REZERVA
Produse finite VENITURI, REZERVE SI
Produse, lucrari, servicii facturate si FINANTARI
marfuri expediate OBLIGATII fata de furnizori,
Marfuri creditori, bugetul statului
Disponibilitati banesti CREDITE SI ÎMPRUMUTURI
Clienti
Debitori
Finan tele întreprinderii

Pe baza datelor din bilant, serviciul financiar apreciaza starea initiala a


mijloacelor circulante prin intermediul unor indicatori financiari cum ar fi:
1. Fondul de rulment

Prin continutul sau, fondul de rulment reprezinta o parte din


capitalul permanent ce se adreseaza activelor circulante, acoperind un
nivel al acestora relativ constant ca nivel pe parcursul activitatii firmei
(vezi figura nr. 9.2).
Figura nr. 9.2

Semnificatia sa privind starea elementului în cauza arata gradul de


acoperire a necesarului de fonduri cu surse proprii (capital social,
rezerve) si împrumuturi (obligatii) pe termen lung. Cu cât aceasta
pondere este mai mare, cu atât unitatea este asigurata în privinta
capacitatii sale de a face plati în anul viitor, dar poate afecta costul
capitalului (vezi paragraful privind managementul financiar).
2. Necesarul de fond de rulment

Calculat pe baza bilantului previzionat sau a bugetului previzionat,


acest indicator rezulta din comparatia dintre activ (stocuri, clienti,
cheltuieli de exploatare) si pasiv (datorii din exploatare, furnizori).
Marimea acestui indicator da o imagine asupra efortului financiar pe
care trebuie sa si-l asume proprietarii, fie prin contributie proprie
(cresterea capitalului social si formare de rezerve),fie prin lansare de
împrumuturi pe termen lung (emisiune de obligatiuni), atunci când
partea de Activ este mai mare.
Deciziile financiare privind ciclul de exploatare

Figura nr. 9.3

În cazul în care datoriile din exploatare sunt mai mari,


întreprinderea are un plus de resurse pentru acoperirea mijloacelor
circulante, fiind posibila o rambursare a împrumuturilor sau o plata a
datoriilor angajate în perioada anterioara (vezi figura 9.3).

3. Trezorerie neta

Un indicator relevant pentru bunul mers al resortului financiar este


Trezoreria neta. Fiind o corelatie dintre disponibilitatile banesti ale
Corelatia dintre unitatii si contributia bancilor prin credit la acoperirea necesarului de
disponibilitati si mijloace circulante, indicatorul în cauza prezinta capacitatea
contributia întreprinderii de a face plati imediate din propriile disponibilitati sau
bancilor nivelul recuperarilor sub forma de disponibilitati din imobilizarile în
stocuri si cheltuieli pentru productie.
În cazul în care partea de activ (disponibilitati) este mai mare,
indicatorul apare sub denumirea de Trezorerie pozitiva. În cazul invers,
indicatorul devine Trezorerie negativa, îndatorarea fata de banca fiind
mai mare, în situatia unor plati imediate.
Luând în considerare starea la un moment dat a activelor
(mijloacelor) circulante si a modului de finantare, serviciul financiar al
întreprinderii va proceda la proiectarea activitatilor economice si
financiare care sa duca la refacerea si la dezvoltarea activelor circulante,
precum si la schimbarea structurala a surselor de finantare, în functie de
costul fondurilor angajate, de structura si amploarea pietei de capital etc.
Finan tele întreprinderii

D. Activitati de consum referitoare la formarea mijloacelor circulante

Pentru a permite derularea activitatii de productie, elementul


Un nivel optim mijloace (active) circulante trebuie format la un nivel optim în toate
pentru activele fazele activitatii economice din întreprindere. Acest nivel rezulta în
circulante urma unor activitati de consum prin intermediul carora se imobilizeaza
în unitatea respectiva valoare în stocuri aflate în diferite stadii de
prelucrare. Concomitent, si procesul de productie contribuie la
imobilizarea de valoare pe parcursul ciclului de productie, adaugând la
valoarea materiei prime aduse în întreprindere valoarea serviciilor
cedate de celelalte elemente ale structurii de productie (salarii,
amortizare, cheltuieli de cercetare).
În legatura cu mijloacele circulante, în întreprindere se organizeaza
urmatoarele activitati:

1. activitatea de aprovizionare cu stocurile necesare productiei;


Activitati 2. activitatea de prelucrare a materiilor prime si de transformare a lor
economice tip în produse finite;
3. activitatea de depozitare;
consum
4. activitatea de vânzare-decontare;
5. activitatea de asigurare.

Toate aceste activitati sunt supuse unor operatii de informare,


analiza si control, în vederea proiectarii din punct de vedere economic si
financiar. Serviciul financiar conlucreaza permanent cu serviciile
tehnice si economice din unitate, informatiile financiare si deciziile de
repartitie financiara rezultând din aceasta cooperare.
Activitatile 1-4 contribuie la formarea elementului mijloace
circulante, conditionându-se reciproc. Totodata, ele sunt în contact
permanent cu factorii din afara unitatii, reflectând în dimensiunea lor
cantitativa si valorica efectele acestor factori. Proiectarea financiara va
avea în vedere totalitatea activitatilor enumerate, folosind metode
analitice sau globale de cuantificare.

FUNCTIA FINANCIARA: PREVIZIUNE SI SIMULARE

Prefigurarea fenomenului repartitiei financiare privind procesul de


consum cerut de activitatile de formare, refacere, restructurare sau
dezvoltare a activelor circulante presupune determinarea întregii game
de informatii financiare prin modele specifice activitatii financiare (vezi
capitolul 6).
Deciziile financiare privind ciclul de exploatare

Fenomenul financiar previzionat trece, în mod obligatoriu, prin mai


multe etape de simulare, pentru a se ajunge la un nivel acceptabil din
punctul de vedere al exigentelor financiare (principiile de conditionare a
repartitiei financiare : corelatia necesar/resurse; necesar/aport în t0 sau
în t n) si al indicatorilor de eficienta economica.

9.2 Proiectarea financiara a necesarului de active circulante

A. Continutul activitatilor privind formarea elementului active (mijloace) circulante

Activitati Formarea elementului în cauza este contributia activitatilor


necesare economice din toate cele patru faze ale ciclului de exploatare:
formarii aprovizionarea, productia, desfacerea si realizarea. Imobilizarea de
elementului valori în aceste faze are doua surse, aducerea de valoare din afara
unitatii sau din faza precedenta si conservarea de valoare prin procesul
de productie, desfacere, aprovizionare.

Figura nr. 9.4

Valoarea
materiilor prime,
materialelor,
combustibililor
Finan tele întreprinderii

Din figura nr. 9.4 rezulta ca activitatile respective concentreaza în


continutul elementului mijloace circulante o valoare importanta pe
masura ce materiile prime aduse în întreprindere în momentul t o
avanseaza spre momentul livrarii si al realizarii finale, tr. Amploarea
valorica a elementului în cauza depinde, asadar, de doi factori
complecsi:
Figura nr. 9.5

- consumul mediu zilnic, notat cu simbolul Cz;


- timpul imobilizarii pe perioada to – tr (vezi figura nr. 9.5):
Relatia 9.1

Mc = ∫ f ( Cz) dt
Observam ca elementul active (mijloace) circulante îsi amplifica
Cresterea nivelul valoric pe parcursul ciclului de exploatare de la valoarea
valorica a materiilor prime si altor materiale aduse în unitate în momentul to,
activelor pâna la nivelul costului complet înregistrat dupa efectuarea
cheltuielilor de desfacere.
circulante În privinta perioadei de imobilizare, ea însumeaza timpul de
asteptare în faza de aprovizionare, durata ciclului de productie, timpul
de asteptare în faza de desfacere si timpul cerut de derularea
decontarilor între unitatea în cauza si cumparatorii produselor livrate.
Modificarea Atât nivelul valoric, cât si dimensiunea timp necesita o cunoastere
detaliata, de la aspectele tehnice si organizatorice ale activitatilor
dimensiunii timp economice, la cele legate de gestionarea stocurilor si de preturi,
restrictiile pietei de aprovizionare si desfacere, functionarea de
ansamblu a întreprinderii.
Toate aceste aspecte vor fi avute în vedere de catre serviciul
financiar pentru a proiecta repartitia financiara viitoare prin intermediul
fondului de informatii cunoscute: ym, yc, yv, ye.
Deciziile financiare privind ciclul de exploatare

B. Informatiile financiare metodologice, ym

Aceste informatii scot în relief aspectele calitative care se stabilesc


între întreprindere si posesorii de resurse financiare, redând
conditionarile care însotesc accesul la fondurile necesare finantarii
mijloacelor circulante la nivel microeconomic.
Legislatia Studiind legislatia financiara, indicatiile metodologice, hotarârile
financiara - guvernamentale, literatura de specialitate etc. rezulta gama informatiilor
sursa pentru de tipul ym, sursele de fonduri, obligatiile financiare pe care si le asuma
informatia ym unitatea, modelele de calcul, restrictii si avantaje economice s i
financiare etc.
Si în cazul mijloacelor circulante, serviciul financiar foloseste
informatiile ym pentru a proiecta schema legaturilor de repartitie
financiara (vezi figura nr. 9.6).

Figura nr. 9.6

Surse cu La sursele permanente, serviciul financiar are posibilitatea de a


caracter apela frecvent. Contactul cu proprietarul se face prin metodele
permanent specifice constituirii si largirii capitalului social; legatura poate fi
directa sau prin intermediul pietei de capital (bursa, banci).
Autofinantarea este prezenta în cazul constituirii unor fonduri de
rezerva, acoperirii unor pierderi din anii precedenti. Piata de capital
apare ca sursa si în cazul lansarii unor împrumuturi pe termen lung prin
vânzarea de obligatiuni.
Finan tele întreprinderii

În mecanismul decontarilor cu furnizorii si chiar cu propriii salariati


Datorii din se înregistreaza decalaje legale care permit unitatii sa constituie stocuri
exploatare de mijloace circulante si sa efectueze cheltuieli cu prelucrarea, fara sa
sau pasive fie nevoie de fonduri financiare (se înregistreaza asa-numitele "pasive "
sau datorii din exploatare). În anumite limite, aceste pasive (sau credite
tehnice) sunt permise; abuzul în acest domeniu poate crea greutati
financiare furnizorilor si poate deregla sistemul de plati în economie
(blocaj financiar).
Bancile gestioneaza fondul de creditare la care întreprinderea face
Contributia apel la informatiile privind conditiile stabilite de regulamente bancare si
creditului la de costurile fondurilor respective. Fondurile mobilizate de la banci
formarea implica rambursabilitatea si plata de dobânzi, comisioane, precum si
activelor exercitarea unui control periodic asupra garantiei existente în unitate
pentru creditele angajate.
Apelarea la bugetul de stat sau local este accidentala, în cazul
societatilor comerciale (subventii); pentru regiile autonome, legatura cu
Contributia bugetul de stat poate fi mai frecventa, dar tot pe baza unor legi adoptate
Bugetului de stat de Parlament. Tot în categoria surselor facultative intra si fondul de
si a asigurarilor asigurare, constituit la dispozitia unor societati de asigurare. În cazul în
care o unitate economica îsi asigura stocurile de materii prime sau
produse finite si se produce fenomenul care distruge aceste stocuri,
unitatea încaseaza despagubiri (dupa regulile asigurarilor de bunuri).
Sursele amintite sunt situate în economia nationala; dar, ca si în
Contributia cazul investitiilor, si formarea elementului mijloace circulante poate
pietei externe de beneficia de fonduri din afara economiei, de pe piata externa de capital.
capital Disponibilitatile financiare ale partenerului, fondurile bancilor sau
resursele financiare mobilizate prin bursa pot constitui surse externe
pentru finantarea unei parti din necesarul de mijloace circulante.
Economistul va proceda, apoi, la cunoasterea tuturor conditiilor de
acces la aceste surse, precum si a modelelor matematice si logice de
determinare a nivelului fondurilor pe care le poate sau le doreste a le
mobiliza. Odata acumulate aceste informatii de tipul ym, se poate trece
la determinarea informatiilor financiare cantitative, referitoare la
marimea cheltuielilor financiare (yc), la volumul veniturilor financiare
mobilizabile (yv) si la dimensiunea eficientei economice cu care se
preconizeaza a se utiliza fondurile destinate formarii mijloacelor
circulante (ye).
Deciziile financiare privind ciclul de exploatare

C. Cheltuielile financiare, yc

Activitatile economice care permit formarea elementului mijloace


circulante genereaza în t0 si t2 un amplu proces de consum si de
imobilizare de valoare. Interpretarea unui proces prin intermediul
modelelor financiare permite obtinerea informatiilor de tip yc :
ycp - nivelul valoric al activelor circulante imobilizate în activitatile
cerute de derularea procesului de productie (în perioada t0 – tr din
Cheltuieli si figura nr. 9.4 si 9.5); yco - obligatii financiare în afara întreprinderii.
obligatii Pentru obtinerea acestor informatii, serviciul financiar colaboreaza
financiare cu serviciile tehnice si economice din întreprindere (aprovizionare,
productie, auxiliare, desfacere, proiectare etc.). De la aceste servicii
procura informatii de natura cantitativa (consumuri specifice, volumul
productiei, perioada de imobilizare) si valorica (preturi de
aprovizionare, cheltuieli de prelucrare, aprovizionare si desfacere etc.).
Toate aceste date sunt utile pentru obtinerea informatiei ycp.
Pentru informatia yco sunt necesare investigatii si în afara unitatii,
la sistemul bancar, la sistemul financiar si de asigurari, pe piata de
capital etc.
1. Informatia ycp presupune o proiectare a tuturor activitatilor
economice care se succed din momentul to (data aprovizionarii), pâna
Modele pentru în momentul încasarii contravalorii marfurilor vândute (tr). Modelele
determinarea
utilizate sunt diverse, de la cele globale, pâna la cele analitice. În
cheltuielilor întreprinderile noastre s-au practicat modele analitice, deosebit de
financiare complicate, dar si cele globale, bazate pe indicatorii vitezei de rotatie.
În practica internationala, proiectarea necesarului de fonduri
financiare pentru acest element utilizeaza, cu precadere, extrapolarea
acestui necesar pornind de la indicatorii privind starea la un moment da t
a activelor circulante, stare redata de bilantul contabil si previziunile
referitoare la viitorul proces de productie – desfacere (cifra de afaceri, CA).
Modele analitice

a) Normarea pe faze. Un astfel de model reda întreaga valoare a


elementului mijloace circulante. O alta caracteristica a acestui model
este caracterul sau amanuntit, lucru care reflecta toate aspec tele tehnice
si organizatorice ale fazei pentru care se obtine informatia financiara:

Relatia 9.2

yc p = Ch z x t x k
Finan tele întreprinderii

unde:
ycp - informatia financiara partiala privind necesarul de fonduri pe
fiecare faza a activitatii economice;
Chz - cheltuieli medii zilnice în faza respectiva;
t - timpul de imobilizare pe faze;
k - un coeficient de corectare, specific pentru unele faze în care
cheltuielile nu cresc uniform sau nu ramân constante pe toata
perioada imobilizarii.

Astfel, în faza de aprovizionare, perioada t cuprinde intervalul


mediu între doua aprovizionari (i), durata activitatilor de conditionare
(c), durata transporturilor interioare (t), durata stocurilor de siguranta
Componentele sau de iarna (s). În faza de productie timpul este dat de marimea cic lului
factorului timp de fabricatie (d), în faza de desfacere avem durata stationarii produselor
finite pentru ambalare, formarea stocurilor vandabile etc. (f), iar în faza
de realizare se are în vedere durata decontarilor cu clientii (r).
Evolutia Cheltuielile medii pe zi evolueaza de la nivelul costurilor materiilor
prime aprovizionate la cel al costului complet înregistrat dupa faza de
imobilizarilor desfacere. În privinta coeficientului k, el are un nivel de 0,5, în faza de
valorice aprovizionare (când se aplica la intervalul mediu între doua
aprovizionari) sau de 0,6–1,0, în cazul fazei de productie (vezi
exemplul 9.1).
Exemplul 9.1
Cheltuielile anuale la nivel de cost de uzina (dupa încheierea
activitatilor de prelucrare specifice procesului de productie) 720 mil. lei
Costul de uzina pe produs 10 mil. lei
Cheltuieli initiale în prima zi a ciclului de fabricatie 2 mil. lei
Durata ciclului de fabricatie 4 zile
Cheltuielile de fabricatie cresc uniform, câte 2 mil. lei pe zi.
Prima etapa a normarii are în vedere determinarea coeficientului k.
Acest lucru este necesar întrucât formula de baza are ca informatie
(Chz) nivelul costului de uzina, atins în ultima zi a ciclului de fabricatie
(vezi figura nr. 9.7).
Figura nr. 9.7
Deciziile financiare privind ciclul de exploatare

Pe baza informatiilor date sau calculate, obtinem nivelul


informatiei ycp pentru faza de productie:

ycp = 720 mil. / 360 zile x 4 zile x 0,6 = 4,8 mil.

Similar se procedeaza si cu celelalte faze, modelul diferind foarte


putin (lipseste coeficientul k).

b) Necesarul de finantat la 1 leu cifra de afaceri. Un asemenea


model asigura determinarea directa a necesarului de finantat din alte
surse, eliminând partea din necesarul total care se acopera din pasive
atrase de la furnizori si salariati, prin decalarea platilor fata de
momentul efectuarii cheltuielilor cu activele circulante.
Etapele de lucru sunt redate în Exemplul 9.2 si au în vedere un
interval to - tr de 12 saptamâni, grupate pe cele patru faze conform
figura nr. 9.8.

Exemplul 9.2

Durata fazelor activitatii economice este urmatoarea:


- aprovizionare 3 saptamâni
- productie 3 saptamâni
- desfacere 2 saptamâni
- realizare 4 saptamâni
Întârzierea platilor catre:
- furnizori de materiale 6 saptamâni
- salariati si alte plati pentru productie 2 saptamâni
- plati pentru cheltuieli de desfacere 3 saptamâni

Figura nr. 9.8


Finan tele întreprinderii

Calculul imobilizarilor:
Materii prime = 0,25 x 8 sapt. (sapt. 0-8) = 2 lei / 1 leu CA
Chelt. de prod. = 0,60 x 5 sapt. (sapt. 3-8) = 3 lei / 1 leu CA
Mij. în decont = 0.25 + 0, 60 + 0,05) x 4 sapt. (sapt. 8-12) =
= 3,6 lei / 1 leu Cifra de Afaceri (CA).
Total = 2 + 3 + 3,6 = 8,6 lei / 1 leu CA
Calculul pasivelor atrase:
Furnizor i = 0,25 x 6 sapt. = 1,50 lei / 1 leu CA
Salariati = 0,60 x 2 sapt. = 1,20 lei / 1 leu CA
Desfacere = 0,05 x 3 sapt. = 0,15 lei / 1 leu CA
Total = 2,85 lei / 1 leu CA
Necesar de finantat:
8,60 - 2,85 = 5,95 lei / 1 leu CA
CA (cifra de afaceri) se refera la valoarea productiei vândute dupa
fiecare ciclu de fabricatie de 12 saptamâni.

Modele globale

a) Modelul vitezei de rotatie. Cea mai des utilizata este metoda


Metoda de calcul bazata pe modelul vitezei de rotatie a fondurilor destinate mijloacelor
cea mai utilizata circulante în anul de baza. Modelul presupune, în prealabil, o proiectare
a vitezei de rotatie, prognozata pe baza previziunilor privind durata
fazelor activitatii economice, sub influenta unor rezolvari tehnice sau
organizatorice viitoare:

Relatia 9.4

Vrtn = Vrto +/- ∆ Vr


unde:
Vrtn - viteza de rotatie (în numar de rotatii pe an) prognozata;
Vrto - viteza de rotatie din anul de baza;
+/- ∆ Vr - modificarea proiectata a vitezei de rotatie.

A doua etapa, în metoda analizata, asigura determinarea informatiei


ycp dupa relatia:

Relatia 9.5

yc p = Qc / Vrtn
unde:
Qc reprezinta productia prognozata la nivel de cost complet.
Deciziile financiare privind ciclul de exploatare

Exemplul 9.3

Viteza de rotatie în anul de baza este de 4 rotatii pe an. În anul


viitor, se preconizeaza o sporire a vitezei de rotatie de 0,5 rotatii, ca
urmare a introducerii unor tehnologii noi si a containerizarii desfac erii
produselor.
Cifra de afaceri, redata la nivel de cost complet, pentru anul viitor
se preconizeaza a fi 1000 mil.

yc p = 1000 mil. lei / (4 + 0,5) = 222,2 mil. lei.

Dupa calculul nivelului global al necesarului de fonduri pentru


mijloace circulante, metoda prevede si o structurare pe fazele activitatii
economice, având în vedere ponderea lor din anul de baza.

b) Determinarea Necesarului de Fond de Rulment. În practica


exista modele care stabilesc pe total necesarul de fond de rulment
exprimat în zile. Sa urmarim acest model pe baza exemplului 9.4.

Exemplul 9.4

O întreprindere de industrie usoara previzioneaza urmatoarele


informatii economice:
- Cifra de afaceri 7200 mil. lei
- Cumparari de materii prime 4000 mil. lei
- Cheltuieli de prelucrare 2000 mil. lei
- Taxa pe valoarea adaugata:
- încasata la vânzari 0,186
- platita la aprovizionari 0,103
- Creditul acordat de furnizori 84 zile
- Creditul acordat clientilor 67,5 zile
- Durata rotatiei la stocurile de materiale 22,5 zile
- Durata rotatiei la produse finite 36,0 zile
- Plata TVA se face la 30 zile
Serviciul financiar calculeaza coeficientul de ponderare al fiecarui tip
de stoc fata de cifra de afaceri:
- Furnizori = 4000 x 1,186 / 7200 = 0,66
- Clienti = 7200 + TVA / 7200 – TVA = 1,186
- Stoc m.p. = 4000 / 7200 = 0,56
- Stoc p.f. = (4000 + 2000) / 7200 = 0,83
- TVA de recuperat = 0,186 x 0,555 = 0,1033
- TVA de platit = 0,186 - 0,1033 = 0,08
Finan tele întreprinderii

Primul si ultimul stoc aduc unitatii pasive, celelalte fiind imobilizari


care determina nivelul mijloacelor circulante:

Imobilizari Pasive
Clienti 67,5 x 1,186 = 80,06 z. Furniz. 84 x 0,66 = 55,35 z.
Stoc m.p. 22,5 x 0,56 = 12,50 z. TVA de pl. 30 x 0,08 = 2,48 z.
Stoc p.f. 36,0 x 0,83 = 30,00 z.
TVA de rec. 30 x 0,103 = 3,10 z
Total 125,66 zile 57,83 z.

Pe baza acestor rezultate se determina Necesarul de Fond de


R ulment (NFR):
NFR = 125,66 – 57,83 = 67,83 zile
Aceasta informatie se aplica cifrei de afaceri din anul viitor,
obtinându-se Necesarul de Fond de Rulment exprimat valoric:
NFR = 7200 x 67,83 / 360 zile = 1357 mil. lei
Necesarul de Fond de R ulment exprimat în zile poate fi folosit si în
anii urmatori, daca schimbarile în structura productiei si a întreprinderii
nu sunt semnificative, modelul având un caracter de prognoza globala.

2. Informatiile privind obligatiile financiare în afara firmei, yco.


Obligatii Formarea si dezvoltarea elementului mijloace circulante atrag obligatii
financiare în financiare fata de furnizorii de fonduri cerute de finantarea activitatilor
afara firmei respective. Si în cazul acestui element apar obligatii fata de proprietari
sub forma de dividende de platit pentru partea de capital social aflat în
cuprinsul fondului de rulment:

Relatia 9.6

yc o = Capit. Soc. în F.R. x D% / 100

Folosirea creditului obliga unitatea sa ramburseze sumele ce


corespund reducerii de garantie (C -d) si dobânda aferenta creditului
folosit (d):
Relatia 9.7

yco = C-d + d
Deciziile financiare privind ciclul de exploatare

În cazul în care stocurile de mijloace circulante se asigura la


societati de asigurare, obligatia financiara apare sub forma primelor de
asigurare:

Relatia 9.8

yco = Valoare asig. x p% / 100

În legatura cu mijloacele circulante pot sa mai apara si alte


obligatii, cum ar fi comisioanele platite bancilor pentru decontari,
penalizari etc.

D. Veniturile financiare privind ve niturile financiare, yv

Veniturile financiare redate de aceste informatii se determina pe


baza unor modele specifice surselor de fonduri, redate în tabloul
Prioritatea legaturilor financiare din figura nr. 9.6. Pe baza legaturilor din interiorul
veniturilor din întreprinderii obtinem veniturile proprii (yvp), iar daca ne adresam
afara surselor de venituri din afara unitatii obtinem informatiile yv n.
întreprinderii
1. Informatiile yvp (venituri din rezultatele firmei) . Prin
excelenta, elementul mijloace circulante se formeaza cu fonduri din
afara întreprinderii. Din interiorul acesteia se mobilizeaza venituri din
profitul brut sau se utilizeaza, în cadrul capitalului permanent, soldul
conturilor care pastreaza fonduri constituite pe seama rezultatelor
financiare din unitate.
Din profitul brut, prin repartizarea pentru cheltuielile care se scad în
vederea determinarii profitului impozabil, mijloacele circulante
beneficiaza de:

- prelevari la fondul de rezerva si alte fonduri speciale (ele intra în


Prelevari din capitalul permanent utilizat si pentru acoperirea fondului de rulment
profitul brut atâta timp cât sumele de aici ramân neutilizate conform destinatiei
legale);
- acoperirea pierderilor din anii precedenti;
- acoperirea unor cheltuieli care nu au fost prinse în calcularea
necesarului de fonduri (comisioane, protocol, reclama etc.).
Finan tele întreprinderii

2. Informatiile din afara firmei, yv n. În primul rând, trebuie


Acoperirea evidentiata contributia proprietarilor la capitalul social prin intermediul
valorii actiunilor sau al partilor de capital. Întrucât informatia despre necesarul
integrale de fond de rulment acopera valoarea integrala a mijloacelor circulante
corespunzatoare fondului respectiv (si nu numai cresterea fata de anul
anterior), veniturile yvn din capitalul social au în vedere nivelul lor total:

Relatia 9.9

yvn = Capital social – C.S. pt. mijloace fixe

Participarea proprietarilor la capitalul social poate fi facuta si prin


decizia adunarii actionarilor ca o parte a fondului de rezerva sa fie
Atrageri
trecuta în capitalul social.
suplimentare De pe piata de capital sunt atrase credite (împrumuturi) pe baza
de pe piata de vânzarii de obligatiuni si alte valori. Sumele respective intra în
capital componenta capitalului permanent utilizat si pentru acoperirea unei
parti din fondul de rulment:

Relatia 9.10

yvn = Capital permanent - Activele fixe

Utilizarea unor Piata creditului contribuie în mod hotarâtor la acoperirea


disponibilitati ce necesarului de fonduri pentru activele circulante. Pentru a determina
apartin altora aceasta contributie, trebuie mai înainte lamurit conceptul de pasive si
determinat nivelul lor.
Pasive Pasivele sunt o manifestare a fenomenului de utilizare a unor
de tipul I si disponibilitati ce apartin altora (datorii din exploatare) pentru acoperirea
de tipul II unor plati corespunzatoare mijloacelor circulante (pasive de tipul I) sau
a creditului comercial de care beneficiaza unitatea în cauza (pasive de
tipul II).
Astfel, sumele corespunzatoare profitului si impozitelor, rezervelor
pentru plati viitoare etc., între momentul încasarii sau constituirii si
momentul virarii pe destinatii legale, ramânând în contul întreprinderii,
pot acoperi o parte din necesarul de fonduri pentru mijloace circulante.
În cazul pasivelor de tipul II, ele apar prin decalarea platilor fata de
momentul formarii elementului mijloace circulante (vezi figura nr. 9.9).
Deciziile financiare privind ciclul de exploatare

Figura nr. 9.9

Daca necesarul corespunde cu suprafata dintre t o si t r, platile încep


doar în momentul tp si se încheie în momentul tn. Din cauza acestui
decalaj, pentru platile care se fac dupa t r, nu mai este nevoie de fonduri,
ele putând fi acoperite din propriile încasari intrate în unitate în
momentul tr.
Modelele de calcul pentru pasivele care diminueaza necesarul de
fonduri au în vedere:

- fie acumularea de pasive previzibila în anul viitor, de la începutul


Pasive care
unei luni pâna în ziua în care se fac platile pentru salarii (în aceasta
diminueaza
zi înregistrându-se cele mai mici pasive, deci stabile pe tot anul);
necesarul de
fonduri - fie determinarea globala a pasivelor din aprovizionari si alte surse,
pe perioada de amânare legala (normala) a platilor catre furnizori.

În primul caz, nivelul pasivelor are în vedere nivelul trimestrial al


elementelor care creeaza pasive (salarii, impozite de platit, beneficii
ramase în cont, amortizare pâna la varsarea pe destinatii etc.) si numarul
de zile standard ale trimestrului (90):

Relatia 9.11

Pasiv zilnic = Fond salarii trim. / 90


Finan tele întreprinderii

Pasivul total luat în calcul la acoperirea nec esarului de fonduri


pentru mijloace circulante are în vedere, pe lânga pasivul mediu zilnic
(relatia 9.11), si numarul de zile de amânare a platii în luna respectiva
(Nza):

Relatia 9.12

Pasiv total = Pasiv zilnic x Nz a

Relatii similare se aplica si în cazul pasivelor produse prin


amânarea platilor catre furnizorii de materii prime. Nivelul acestor
pasive se determina pentru fiecare trimestru în parte, plecând de la
nivelul prognozat al aprovizionarilor pe fiecare trimestru si numarul
zilelor de întâr ziere a platilor în mod legal (Nzî):

Relatia 9.13

Pasiv total = Aprovizionari pe trim./ 90 x Nzî

Modele de calcul al pasivelor au fost cuprinse si în exemplul 9.2 si


în exemplul 9.4, exemple în care s-a determinat direct necesarul de
finantat din alte surse decât pasivele.

Dupa determinarea pasivelor previzibile, serviciul financiar


determina sursele de tip yvn sub forma creditului bancar.
Creditul bancar, ca sursa externa întreprinderii, contribuie în mod
Contributia cre- hotarâtor la finantarea necesarului de fonduri pentru mijloace circulante.
Fluxul de fonduri ce se stabileste între unitatea economica si sistemul
ditului bancar
bancar (vezi partea a patra a lucrarii) presupune o ampla activitate
la activele
financiara de repartitie si o miscare continua de fonduri înspre
circulante întreprindere si de la întreprindere spre banci.
Prognozarea acestor fluxuri porneste de la stabilirea necesarului de
credite de catre unitatea economica sub forma unor informatii de tipul
yvn. Având la dispozitie nivelul activelor circulante prognozate (ycp) si
nivelul celo rlalte surse posibile, necesarul de credite rezulta din relatia:

Relatia 9.14

Necesar de credit = yc p – (Fond rulment + Pasive)


Deciziile financiare privind ciclul de exploatare

Creditele pe termen scurt se acorda, conform legislatiei în vigoare,


sub forma de:
1. credite pentru capitalul de lucru, care acopera soldul stocurilor si
cheltuielilor, pe de o parte, si totalul resurselor si încasarilor, pe de
Tipuri alta parte;
de credite 2. credite pe obiect, pentru stocuri, cheltuieli si alte active constituite
pe termen temporar sau sezonier;
scurt 3. credite pentru productia de export, cecuri remise spre încasare,
scont, factoring, facilitati de cont, valuta vânduta etc.

Informatia yvn, sub forma necesarului de credit, devine efectiva


numai dupa aprobarea sa de banca si întocmirea contractului de
împrumut semnat de ambele parti. În mod similar se realizeaza
solicitarea de credite si de pe piata internationala a creditului.

E. Eficienta economica

Adoptarea deciziei de finantare a elementului mijloace circulante


Judecati de presupune o judecata de valoare prin prisma indicatorilor de eficienta
valoare în economica ye. Actiunea de formare-dezvoltare a elementului în cauza
devine fezabila daca indicatorii previzionati exprima o eficienta
formarea
acceptabila pentru unitatea economica. Sensul pe care literatura de
stocurilor specialitate îl acorda eficientei în acest caz este raportul dintre efectul
folosirii fondurilor pentru mijloace circulante si efortul pentru
finantarea acestor fonduri.
Drept efect este considerata cifra de afaceri proiectata pentru anul
viitor, fie la nivelul pretului de vânzare, fie la nivelul costului complet.
Efect - cifra de Sunt indicatori care iau în considerare ca efect profitul brut sau net
proiectat.
afaceri;
În postura de efort apare informatia yc p sau necesarul de fonduri
Efort - necesa -
pentru formarea-dezvoltarea elementului active circulante. Pentru
rul de fonduri executie se au în vedere activul circulant bilantier, stocurile sau chiar
întregul activ al bilantului.
Determinarea indicatorilor financiari ye se va realiza pe baza datelor
din exemplul 9.5.

Exemplul 9.5

O societate comerciala previzioneaza urmatoarele niveluri pentru


activitatea sa:
- activul circulant total (yc p) 700 mil. lei
(din care stocuri -300 mil. lei)
- imobilizari în mijloace fixe 1300 mil. lei
Total activ = 2000 mil. lei
Finan tele întreprinderii

- capital social 1000 mil. lei


- împrumuturi pe termen lung 700 mil. lei
- datorii si credite pe termen scurt 300 mil. lei
- cifra de afaceri 3000 mil. lei la pret de vânzare si 2800 mil. lei la
cost complet.

Pentru a întelege semnificatia eficientei în cazul mijloacelor


circulante, trebuie sa avem clar fenomenul de rotatie pe care fondurile
alocate îl realizeaza în unitatea economica pe parcursul ciclului de
exploatare:

APROVIZIONARE PRODUCTIE

Fazele 1 Rotatie
ciclului de
exploatare REALIZARE DESFACERE

Un leu intrat în acest circuit parcurge toate fazele si reintra, dupa o


perioada numita durata unei rotatii, în faza de aprovizionare. În acest
mod, pe parcursul unui an, un leu adus prin finantare poate contribui la
obtinerea unei productii de n lei. Acest efect este dependent de viteza cu
care leul-fond financiar parcurge toate fazele unei rotatii:

Relatia 9.15

Viteza de rotatie = Cifra de afaceri (cost)/ Active circulante =


= n rotatii sau n lei cifra de afaceri/1 leu fonduri
pentru active circulante

În cazul concret din exemplul 9.5:


V.R. = 2.800 mil. lei / 700 mil. lei = 4 rotatii
Pentru amplificarea semnificatiei acestui indicator se determina si
durata în zile a unei rotatii:

Relatia 9.16

V.R. = 360 zile / 4 rotatii = 90 zile


Deciziile financiare privind ciclul de exploatare

Aprecierea eficientei devine clara daca rezultatele obtinute în


unitatea analizata se compara cu media pe ramura economica din care
face parte sau cu cele ale firmelor concurente.
Daca drept efect se ia cifra de afaceri la pret de vânzare
(3000 mil. lei în exemplul nostru), atunci rezultatul cuprinde si
contributia profitului:

Relatia 9.17

Eficienta = 3000 / 700 = 4,28 lei / 1 leu

Aspectele de eficienta privind viitoarea utilizare (sau utilizarea


efectiva) a fondurilor pentru active se pot pune în evidenta si prin alti
indicatori care caracterizeaza gestionarea fondurilor respective:

Relatia 9.18

- rotatia stocurilor

V.R. stocuri = C.A. / Stoc = 3000 / 300 = 10 rotatii

Relatia 9.19

- rotatia întregului activ

V.R. activ = C.A. / Total activ = 3000 / 2000 = 1,5 rotatii

Starea proiectata a mijloacelor circulante poate fi caracterizata si


prin prisma gradului de lichiditate pe care îl asigura diferite
componente ale activului circulant fata de datoriile pe termen scurt:

Relatia 9.20

- lichiditatea generala

L.G. = Activ pe termen scurt / datorii pe termen scurt = 700 / 300 =


= 2,33 ori
Finan tele întreprinderii

Relatia 9.21

- lichiditatea imediata (rapida sau acida)

L.I. = (Activ pe termen scurt - stocuri si clienti incerti) / Datorii pe


termen scurt = 400 / 300 = 1,3 ori

Si aceste rezultate capata o semnificatie axiologica daca sunt


Semnificatie comparate cu cele înregistrate în medie pe ramura economica din care
axiologica prin face parte unitatea aleasa ca exemplu sau cu rezultatele previzionate de
comparatie întreprinderile concurente. În cazul în care indicatorii respectivi nu sunt
satisfacatori, serviciul financiar recomanda serviciilor tehnic e si
economice sa procedeze la aplicarea unor masuri tehnice, tehnologice,
organizatorice etc. care sa duca la reducerea timpului de imobilizare a
fondurilor pe parcursul celor patru faze ale activitatii, precum si la
reducerea consumurilor specifice la produsele fabricate.

FUNCTIA FINANCIARA: FUNDAMENTAREA FINANCIARA


A DECIZIILOR ECONOMICE

Realizarea procesului de consum prin care activele circulante se


formeaza, refac, dezvolta presupune o fundamentare din punct de
vedere financiar sub forma adoptarii de decizii financiare care sa aduca
în întreprindere fondurile financiare ce vor permite desfasurarea
efectiva a activitatilor de tip consum, aprovizionare, formarea de
stocuri, vânzari, decontari, asigurari etc.
Serviciul financiar al întreprinderii va înfaptui aceasta functie prin
fundamentarea, adoptarea si, apoi, realizarea de decizii financiare
pentru fiecare tip de activitate economica privind activele circulante.

9.3 Decizia financiara privind finantarea ciclului de exploatare

Pe baza informatiilor determinate în perioadele anterioare, serviciul


financiar procedeaza la adoptarea deciziei financiare de repartitie
specifica procesului de consum (vezi capitolul 6).
Deciziile financiare privind ciclul de exploatare

A. Continutul deciziei
Pe baza modelului general de decizie privind consumul, ser viciul
financiar ordoneaza într-un buget al activelor (mijloacelor) circulante
informatiile de tipul yc si yv, daca informatiile privind eficienta, ye, sunt
Balansare acceptabile.
venituri cu Respectând notarea noastra, la partea de venituri, informatiile 1-3
cheltuieli în sunt de natura informatiilor financiare ycp sau venituri provenite din
decizie întreprindere, iar cele numerotate 4-6, venituri din afara unitatii sau
yvn. În privinta cheltuielilor, informatia 1 este de tipul ycp sau cheltuieli
pentru formarea elementului active circulante, iar informatiile 2-5 sunt
obligatii financiare în afara unitatii, adica informatii financiare yco.
BUGETUL ACTIVELOR CIRCULANTE
VENITURI (yv) CHELTUIELI (yc)
1. Fonduri cuprinse în capitalul propriu 1. Imobilizari în active circulante (stocuri,
formate prin autofinantare productie neterminata, produse finite,
2. Parti din încasari pt. plata dobânzii, creante)
rambursari, comisioane 2. Rambursari de credite si împrumuturi
3. Parti din profit pt. dividende obligatare
4. Capital social pt. mijl. circulante 3. Dobânzi, comisioane
5. Împrumuturi pe termen lung (obligatiuni) 4. Dividende
6. Obligatii pe termen scurt (furnizori, 5. Diminuare capital social; alte obligatii
salariati, creditori, credite bancare)
Total venituri Total cheltuieli
În componenta bugetului practicat acum la noi, decizia financiara
privind mijloacele circulante nu este cuprinsa în mod distinct, ea
trebuind determinata pe baza evolutiei deciziei privind productia.
B. Fluxul fondurilor financiare
Realizarea deciziei financiare privind mijloacele circulante
presupune declansarea efectiva de fluxuri financiare din si spre
întreprindere. Ca si în cazul deciziei financiare privind investitiile (vezi
figura nr. 8.13), apar fluxuri financiare care au ca punct de plecare
Fluxurile
rezultatele economice si financiare ale întreprinderii (yvp) si fluxuri
financiare în
financiare care au ca punct de plecare surse din afara unitatii (yv n).
executia deciziei
În primul caz, resursele proprii (yv p) acopera obligatiile financiare
financiare
ale întreprinderii în afara sa (yco) si o parte din cheltuielile financiare
proprii (ycp), parte numita autofinantare.
În al doilea caz, fluxul financiar provenit din afara unitatii (surse
din economie sau din strainatate) acopera restul de cheltuieli financiare
proprii (ycp). În majoritatea lor, aceste fluxuri externe vor declansa în
perioadele viitoare obligatii financiare de tipul yco.
Finan tele întreprinderii

Pentru întelegere, Figura nr. 8.13

DECIZIA FINANCIARA PRIVIND INVESTITIA

C. Locul deciziei financiare privind finantarea ciclului de exploatare în bugetul


întreprinderii

În macheta teoretica prezentata în capitolul 7, decizia financiara


privind activele (mijloacele) circulante (sau de finantare a ciclului de
exploatare) se afla în partea a doua, în cadrul deciziilor privind procesul
de consum.

9.4 Alte decizii financiare privindciclul de exploatare

În practica financiara, pentru activele (mijloacele) circulante aflate


în unitatea economica pentru a sustine activitatile cerute de ciclul de
exploatare se adopta si decizia financiara referitoare la asigurarea de
bunuri. Stocurile de materiale, productie neterminata sau produse finite
pot fi afectate cantitativ si calitativ de o serie de fenomene naturale sau
Decizia de de productie. Aceste fenomene, numite risc asigurat în terminologia
asigurare de societatilor de asigurari, impun adoptarea unor decizii de repartitie
bunuri financiara.
Deciziile respective pun în miscare, în mod anticipat producerii
riscului asigurat, parti din rezultatele economice ale întreprinderii (sub
forma de prime de asigurare), conform machetei cuprinse în paragraful
8.4 al capitolului anterior.
În faza de executie, daca se produce riscul asigurat, decizia de
asigurare mobilizeaza fonduri sub forma de despagubiri, acoperind
cheltuielile de refacere a stocurilor distruse de fenomenul pentru care
s-a facut asigurarea.
Deciziile financiare privind ciclul de exploatare

9.5 Managementul financiar

Asa cum am stabilit în cadrul Capitolului 4, Finantele întreprinderii


studiaza, o data cu procesul de repartitie la nivel microeconomic, si
alocarea corecta si profitabila a resurselor, ca participare ac tiva a
activitatii financiare la managementul general al firmei.
Prin modul de alocare a fondurilor, activitatea financiara are
posibilitatea de a influenta întreaga activitate a întreprinderii. Se
realizeaza astfel functiile motivationale ale proiectarii financiare:
Redarea performantelor posibile; Rezolvarea de conflicte si
satisfacerea intereselor; Asigurarea conducerii participative.
În procesul complex de fundamentare si realizare a deciziilor
financiare privind procesul de consum , sunt aplicate procedee diverse
de alocare de fonduri în conditii de risc, de valorificare a capitalului în
corelatie cu piata de capital, de corelatie cu costul capitalului atras si cu
efectele asupra activitatii economice, în general.

FUNCTIA MOTIVATIONALA: REDAREA PERFORMA NTELOR POSIBILE

Alocarea de fonduri pentru formarea, refacerea, restructurarea sau


dezvoltarea activelor circulante are, de asemenea, o mare influenta
asupra performantelor economice si financiare viitoare ale firmei. De
aceea, activitatea financiara este obligata sa realizeze acest lucru în
concordanta cu indicatorii de eficienta, ye, asigurând un nivel acceptabil
pentru performantele întreprinderii (vezi paragraful 9.2/E). În acelasi
sens actioneaza si analiza modului în care se realizeaza politica
fondu lui de rulment în firma respectiva.

Politica fondului de rulment

Pentru economistul financiar, formarea fondului de rulment


Conditii pentru reprezinta o decizie multiplu fundamentata. Aceasta fundamentare se
o politica buna sprijina pe argumente legate de costul capitalului permanent (care
a fondului de contribuie la finantarea fondului de rulment), de marimea capitalului
rulment propriu, de structura activului total al firmei, de abundenta pietei de
capital.
În functie de costul capitalului propriu (cost dat de nivelul
dividendelor promise proprietarilor), de costul capitalului împrumutat
de pe piata de capital, precum si de conditionarea în timp pusa de
gestionarii surselor din care se formeaza fondurile pentru activele
circulante (perioada de maturitate a pasivelor), firma poate avea o
politica a fondului de rulment moderata, defensiva sau conservatoare,
agresiva (vezi studiul de caz 9.1 de la sfârsitul capitolului).
Finan tele întreprinderii

Daca luam în considerare situatia de pe piata tarilor occidentale,


unde costul capitalului propriu (social) este mult mai mare decât costu l
Politica capitalului împrumutat, atunci o politica a fondului de rulment agresiva
agresiva, corespunde cu decizia firmei de a realiza productia cu un fond de
politica rulment cât mai redus (vezi figura nr. 9.10/a).
moderata, O politica a fondului de rulment moderata asigura o acoperire din
politica fondurile proprii a întregului necesar permanent de active circulante,
limitând pe cât posibil apelarea la credite pentru acest necesar
defensiva permanent (vezi figura nr. 9.10/b).
În sfârsit, o politica defensiva sau conservatoare corespunde unui
management care nu vrea sa expuna firma la riscurile de pe piata
creditului sau de capital. De aceea, capitalul propriu este chemat sa
acopere chiar si nivelul fluctuant al activelor circulante (vezi
figura nr. 9.10/c).

Figura nr. 9.10

- c)

Active circulante
fluctuante
-
b)

Active circ. perm. –a)

În conditiile economiei noastre, unde costul capitalului împrumutat


este foarte mare, iar inflatia determina o accentuata decapitalizare a
firmelor, politica fondului de rulment se fundamenteaza pe alte criterii.
O politica agresiva privind fondul de rulment, în conditiile
economiei noastre în tranzitie, ar corespunde cu decizia de a alimenta
continuu capitalul permanent din fonduri proprii din care se finanteaza
fondul de rulment, având în vedere costul înca redus al acestor fonduri
proprii (ceea ce ar corespunde cu politica defensiva dintr-o economie
normala).
Deciziile financiare privind ciclul de exploatare

FUNCTIA MOTIVATIONALA: REZOLVAREA DE CONFLICTE SI SATISFACEREA


INTERESELOR

Atunci când exista mai multe posibilitati de a gestiona activele


circulante sub forma de creante, managerul financiar trebuie sa gaseasca
solutia optima pentru a rezolva corect eventuale conflicte si divergente
de interese. Modul de rezolvare este redat în capitolul 16. Aspecte de
conflict si de afectare a intereselor firmei se manifesta si în privinta
gestionarii stocurilor de active circulante. Nivelul acestor stocuri poate
influenta favorabil firma, daca acesta este normal, sau nefavorabil, când
stocurile sunt prea mici, riscând oprirea productiei, sau prea mari, în
acest caz crescând cheltuielile de stocaj, riscul degradarii etc.

Gestionarea stocurilor

Pentru proiectarea financiara a ciclului de exploatare conteaza,


O politica alaturi de determinarea necesarului de finantat, si implicatiile
oprima pentru economice ale imobilizarilor în active circulante sub forma costului
formarea de formarii de stocuri în diferite faze ale procesului de productie. De aceea,
stocuri economistul trebuie sa determine stocurile optime de active
circulante,pentru a evita cheltuieli suplimentare, dar si pentru a evita
conflicte în interiorul firmei si cu furnizorii de materii prime si alte
materiale.
Formarea de stocuri optime, mai ales în faza de aprovizionare,
reprezinta o preocupare majora pentru serviciul financiar. Imobilizarea
Exagerarea unei parti importante din capitalul de lucru în stocuri exagerate
stocurilor - un reprezinta o utilizare neeficienta a disponibilitatilor proprii sau
tribut platit împrumutate. În multe cazuri, stocurile mari în aprovizionare sau
dezorganizarii desfacere reprezinta un veritabil tribut platit dezorganizarii din
domeniul transporturilor, livrarilor sau al depozitarii de mijloace
circulante. Acolo unde aceste aspecte negative sunt eliminate,
imobilizarea în stocuri are un nivel foarte redus (vezi Cadrul 9.1).

Cadrul 9.1

Un studiu recent privind imobilizarile în stocuri în faza de aprovizionare pentru fabricile


de autovehicule remarca nivelul redus al acestor stocuri în cazul Firmei Toyota: stocurile
asigurau consumul productiei pentru … o ora! În cazul uzinelor Ford, aceste stocuri aveau
nivelul consumului pentru circa 10 zile. În cazul tarii noastre, majoritatea firmelor din
industrie îsi formeaza stocuri pentru perioa de ce depasesc 20-25 de zile!
Finan tele întreprinderii

La formarea stocurilor contribuie în mod decisiv nivelul comenzii


Comanda optima optime. Pentru determinarea sa, este necesar sa luam în considerare
prin modelul elementele de cost ale formarii de stocuri si ale lansarii comenzii de
Wilson aprovizionare. Aceste elemente stau la baza determinarii comenzii
optime cu ajutorul modelului Wilson (vezi M. Levasseur si A. Quintart,
Finance, Editura Economica, Paris, 1992, pag. 736 s. u.).

Relatia 9.22

QEC = 2lxD / s
unde:
QEC reprezinta cantitatea economica pentru o comanda;
l = costul lansarii unei comenzi;
D = cererea totala;
s = costul unitar de depozitare pentru perioada data.

În functie de acesti indicatori se poate determina si costul total al


politicii de stocaj, conform relatiei:

Relatia 9.23

C = l x D/Q + s x Q/2
unde:
C reprezinta costul total al politicii de stocaj;
Q = cantitatea unei comenzi;
D/Q = numarul de comenzi pentru o perioada data;
Q/2 = numarul mediu de unitati în stoc;
lxD/Q = costul total de aprovizionare pentru perioada respectiva;
s x Q/2 = costul total de depozitare.

Având în vedere relatia 9.23, putem reprezenta grafic evolutia


costului politicii stocurilor, precum si nivelul optim al cantitatii de
aprovizionat (vezi figura nr. 9.11)
Deciziile financiare privind ciclul de exploatare

Figura nr. 9.11

C
Costul
politicii de
stocaj
3000
s x Q/2

l x D/Q

Cantitatea QEC (300)

Exemplu (dupa P. Halpern, Finantele manageriale, p. 245 s.u.)

Q Stoc mediu s x Q/2 l x D/Q C


100 50 500 4500 5000
200 100 1000 2250 3250
300 150 1500 1500 3000
400 200 2000 1125 3125
500 250 2500 900 3400
600 300 3000 750 3750

În acest exemplu, l = 125 $, D = 3600 tone, s = 10$. Pe baza acestor


date, cantitatea optima, QEC, va fi:
QEC = v 2 x 125$ x 3600 t/10$ = 300 t

Pentru a evita epuizarea stocurilor datorita unor eventuale întârzieri


în aprovizionare, se determina, pe baza acelorasi indicatori, momentul
optim de lansare a comenzii:
Relatia 9.24

PC = QEC x d/ T(QEC)
Finan tele întreprinderii

unde:
PC reprezinta punctul de comanda, exprimat în unitati naturale, pentru o
anumita materie prima si reda nivelul de stoc la care trebuie fac uta
comanda pentru o noua aprovizionare;
d = perioada de întârziere a aprovizionarii;
T(QEC) = timpul, în zile, de epuizare a comenzii economice.

Efectele În situatia de incertitudine, gestionarea stocurilor trebuie sa ia în


incertitudinii consideratie probabilitatea de aparitie a întârzierilor în aprovizionare.
în gestionarea Decizia de formare a stocurilor de siguranta va depinde de marimea
stocurilor functiei de cost global (costul de depozitare + speranta matematica a
costului întârzierii aprovizionarii):

Relatia 9.25

FCG = cd + smcî
unde:
FCG reprezinta functia de cost global (pentru a fi optima, ea trebuie sa
aiba un nivel minim);
cd = costul de depozitare (stoc de siguranta x costul unitar de
depozitare);
smcî = speranta matematica a costului întârzierii aprovizionarii (numar
de unitati lipsa x costul lipsei de materii prime x probabilitatea
întârzierii). Pentru exemplificare, vezi studiul de caz 9.2 de la
finele acestui capitol.

FUNCTIA MOTIVATIONALA: ASIGURAREA CONDUCERII PARTICIPATIVE

În exercitarea activitatii financiare, se impune un mod de lucru prin


care salariatii firmei sa fie atrasi la fundamentarea si, apoi, la realizarea
deciziilor economice si financiare.
În privinta activelor circulante, un rol important în motivarea
tuturor salariatilor îl au repartizarea capitalului afectat acestui element
al structurii firmei pe etapele ciclului de exploatare si precizarea
directiilor de actiune pentru cresterea eficientei economice în utilizarea
activelor circulante.
Deciziile financiare privind ciclul de exploatare

Repartizarea capitalului

Gestionarea corecta a activelor circulante presupune o determinare


corecta a stocurilor pe fiecare din etapele principale ale ciclului de
exploatare: ciclul operational (aprovizionare, productie, desfacere);
perioada de decontare; perioada de întârziere a platilor catre furnizori,
salariati (atrager ea de pasive).
Fiecare perioada va contribui la imobilizarea fondurilor în stocurile
caracteristice, influentând platile care ajung la scadenta. Conversia
imobilizarilor în lichiditate este dependenta de toate aceste perioade :

Ciclul conversiei în lichiditate = Ciclul operational + Perioada de


decontare – Perioada de întârziere a platii catre furnizori

O optimizare a trezoreriei firmei se realizeaza prin responsabilizarea


personalului aflat în fiecare din etapele ciclului de exploatare prezente
în relatia de mai sus. Mai mult, se pot face legaturi între respectarea
perioadelor de plata a salariilor, de achitare a obligatiilor în afara firmei
etc.

Exemplu : O firma are un ciclu operational de 30 zile si planifica o


perioada maxima de pasuire a clientilor de 15 zile (exercita o politica
de încurajare a vânzarilor prin cresterea stocului de creante).
În acelasi timp, firma respectiva se încadreaza în perioada normala de
7 zile de întârziere a platilor sale catre furnizori.
Pe baza acestor date, ciclul conversiei imobilizarilor în lichiditate este
egal cu:

30 zile + 15 zile – 7 zile = 38 zile

Pentru a da o semnificatie clara informatiei de mai sus, ea va trebui


corelata cu indicatorii privind lichiditatea generala si imediata. Daca
situatia tinde sa devina critica, economistul financiar va solicita o
interventie directa asupra factorilor care contribuie la amplificarea
imobilizarilor în active circulante.

Directii de actiune

Directiile principale de actiune se refera la grupele de factori care


determina necesarul de fon duri pentru activele circulante: cheltuielile
medii zilnice, Cz si timpul de imobilizare pe fiecare etapa a ciclului de
exploatare, T, precum si la sporirea cifrei de afaceri ce se realizeaza cu
aceleasi fonduri pentru activele circulante.
Finan tele întreprinderii

Cheltuieli Active circulante


medii
zilnice -?

Active circ. reduse -? T

Timp

Reducerea cheltuielilor medii zilnice este posibila prin antrenarea


tuturor salariatilor, a specialistilor din domeniile tehnic, economic,
organizatoric, administrativ, dar si prin implementarea în firma a
inovatiilor, a formelor moderne si eficace de management. Aceleasi
masuri pot sa aduca si reducerea timpului de imobilizare a fondurilor
financiare în stocurile din diferitele etape ale ciclului de exploatare.
Cresterea productivitatii muncii, a randamentelor de exploatare a
utilajelor, utilizarea completa a capacitatii de productie a firmei etc. pot
permite obtinerea unei cifre de afaceri superioare cu aceleasi fonduri
afectate activelor circulante.
De un real folos sunt si actiunile care depind direct de serviciul
financiar: organizarea depozitelor, informatizarea întregului proces de
gestionare a activelor circulante, disponibilizarea periodica a
stocurilor inutile, perfectionarea personalului din depozite,
aprovizionare, desfacere, contabilitate, cresterea operativitatii în
decontare etc.

9.6 Activitati tutoriale

Modelul organizarii pregatirii este redat în finalul capitolului 1.


Deciziile financiare privind ciclul de exploatare

ÎNTREBARI RECAPITULATIVE

• Ce servicii îndeplinesc activele circulante în structura întreprinderii?


• Care sunt functiile de tip financiar pe care le îndeplineste activitatea de previziune
financiara?
• Care sunt formele de activ pe care le îmbraca elementul active circulante pe parcursul
activitatii economice din întreprindere?
• Care sunt factorii si efectul influentei lor în procesele de consum din to si t2 si de productie
din t1 si tn?
• Prin ce indicatori se caracterizeaza starea curenta a elementului active sau mijloace
circulante?
• Care sunt activitatile de consum prin care se formeaza, se refac si se dezvolta mijloacele
circulante?
• Ce schimbari au intervenit în legaturile de repartitie financiara posibile în perioada de
tranzitie în comparatie cu perioada anterioara în cazul acestui element?
• Care sunt modelele analitice si cele globale utilizate pentru determinarea necesarului de
fonduri pentru elementul mijloace circulante? Cum apreciati exactitatea lor în
determinarea informatiei financiare ycp ?
• În care cazuri se poate apela la autofinantare pentru acoperirea necesarului de fonduri?
• De ce în cazul mijloacelor circulante se apeleaza într-o mai mare masura la fonduri din
afara unitatii economice?
• Care este semnificatia vitezei de rotatie a fondurilor pentru active circulante? Dar a
lichiditatii gen erale si imediate?
• Care sunt functiile motivationale exercitate de activitatea financiara de proiectare si prin
ce actiuni concrete se realizeaza?

TESTE DE AUTOEVALUARE

9.1 Functia financiara de autorizarea repartitiei are în vedere:


1. necesarul de servicii tip active circulante; 2. comportamentul
elementului active circulante sub influenta factorilor tehnici,
economici, sociali, naturali etc.; 3. structura organizatorica a
firmei; 4. starea curenta a activelor reflectata de bilantul firmei;
5. structura surselor de finantare a activelor circulante. Care este
gruparea reala: a) 1, 2, 4; b) 1, 2, 3; c) 2, 3, 4; d) 2, 3, 5; e) 3, 4, 5.
Finan tele întreprinderii

9.2 Care din urmatoarele activitati tip consum se refera la activele


circulante: a) activitatea de aprovizionare; b) activitatea de
prelucrare a materiilor prime si de formare de stocuri în toate fazele
ciclului de exploatare; c) activitatea de vânzare si decontare;
d) activitatea de asigurare; e) toate activitatile anterioare.

9.3 La constituirea fondului de rulment contribuie: 1. capitalul social;


2. fondurile proprii din cuprinsul capitalului propriu; 3. creditul
bancar ; 4. pasivele pe termen scurt formate pe seama furnizorilor;
5. împrumuturile pe termen lung. Care grupare este cea reala :
a) 1, 2, 3; b) 1, 2, 4; c) 2, 3, 4; d) 1, 2, 5; e) 3, 4, 5.

9.4 Având în vedere indicatorii: 1. Stocuri si cheltuieli de exploatare


>Datorii din exploatare; 2. Stocuri si cheltuieli de exploatare <
Datorii din exploatare; 3. Stocuri si cheltuieli de exploatare =
Datorii din exploatare; 4. Datorii din exploatare, stabiliti care este
relatia de determinare a necesarului de fond de rulment :
a) 1 + 4; b) 4 – 2; c) 1 + 2; d) 1 – 4; e) 2 – 4.

9.5 Tot pe baza indicatorilor de la 9.4, stabiliti relatia care reda plusul
de surse pentru fondul de rulment.

9.6 Informatia ycp (necesarul de fonduri pentru activele circulante)


depinde de indicatorii: 1. cheltuieli medii zilnice; 2. timpul de
imobilizare a activelor circulante în ciclul operational
(aprovizionare, productie, desfacere); 3. timpul de întârziere a
platilor catre furnizori; 4. timpul pentru perioada de decontare.
Care este relatia corecta pentru stabilirea informatiei privind
necesarul de fonduri: a) 1(2 + 3 – 4); b) 1(2 + 4 – 3);
c) 1(2 + 3 + 4); d) 1(3 + 4 – 2); e) 1(2 – 3 – 4).
9.7 Pentru finantarea activelor circulante se folosesc urmatoarele tipuri
de venituri din rezultatele economice si financiare proprii. Care din
acestea nu se refera la activele circulante: a) prelevari pentru
fondurile proprii care intra în compon enta capitalului permanent;
b) acoperirea pierderilor din anii precedenti; c) prelevari din
profitul net pentru dividende; d) acoperirea unor cheltuieli din
profitul brut pentru protocol, reclama etc.
9.8 Pentru exprimarea eficientei economice cu care se utilizeaza
fondurile pentru activele circulante se folosesc relatiile : a) cifra de
afaceri, CA / active circulante, AC; b) 360 zile / numar de rotatii;
c) CA / Stocuri; d) CA / Total active circulante; e) Active
circulante pe termen scurt / Datorii pe termen scurt. Care din aceste
relatii reda indicatorul Lichiditate generala?
Deciziile financiare privind ciclul de exploatare

9.9 Prin ce actiuni concrete se realizeaza functia motivationala


rezolvarea conflictelor si satisfacerea intereselor: 1. politica
fondului de rulm ent; 2. gestionarea stocurilor; 3. gestionarea
creantelor (clientilor); 4. repartizarea capitalului de lucru pe etapele
ciclului de exploatare; 5. actiunea directa de influentare a factorilor
ce determina nivelul activelor circulante. Care grupare este cea
reala: a) 1, 2; b) 2, 3; c) 3, 4; d) 4, 5; e) 2, 5.
9.10 Care grupare din cele redate la întrebarea 9.9 arata actiunile prin
care se exercita functia motivationala asigurarea conducerii
participative?

STUDIU DE CAZ SI EXERCITII

9.1 Politica fondului de rulment

O societate comerciala îsi propune sa realizeze o productie de


1100 mil. lei, cu un profit de 100 mil. lei. Pentru a realiza aceasta
productie, are nevoie de:
Situatia I Situatia II Situatia III
active fixe 426 mil. 426 mil. 426 mil.
active circulante 175 mil. 225 mil. 125 mil.
fond rulment 50 mil. 95 mil. 35 mil.
Calculati indicatorii de eficienta pentru fiecare din cele trei situatii
si adoptati una dintre ele, având în vedere ca solutia I este considerata
moderata, solutia II este o politica defensiva si solutia III corespunde
unei solutii ofensive (agresive) în privinta finantarii si utilizarii fondului
de rulment în obtinerea productiei prognozate.

9.2 Gestiunea stocurilor în situatie de incertitudine

Societatea comerciala Felix S.A. consuma zilnic 38,5 unitati de


materie prima. Întârzierea livrarii de catre furnizor poate fi între 0 si
4 zile cu probabilitatea urmatoare:
Întârzierea Probabilitatea Stoc necesar
0 zile 0,15 0,0
1 zi 0,20 38,5
2 zile 0,30 77,0
3 zile 0,20 115,5
4 zile 0,15 154,0
Finan tele întreprinderii

Formarea unor stocuri de rezerva solicita cheltuieli de depozitare de


0,023 $ pe zi si pe unitate de materie prima, iar cheltuielile cauzate de
lipsa de materii prime sunt de 40 $ în prima zi si de câte 50 $ în zilele
urmatoare.
Societatea comerciala are de ales între mai multe variante: sa nu
formeze stoc de securitate, sa formeze stoc pentru o zi, pentru doua zile,
pentru trei zile sau chiar pentru patru zile.
Pentru a alege una din aceste cinci solutii, va trebui sa calculati
matricea consecintelor (costurilor):
Întârzierea Stocuri
0,0 38,5 77,0 115,5 154,0
0 0,0 0,89$ 3,54$ 7,97$ 14,17$
1 40,0$ 0,00$ 0,89$ 3,54$ 7,97$
2 90,0$ 40,00$ 0,00$ 0,89$ 3,54$
3 140,0$ 90,00 40,00 0,00 0,89
4 190,0$ 140,00 90,00 40,00 0,00
Tabelul cuprinde nivelul cheltuielilor de depozitare (cheltuieli de
depozitare pe zi si pe unitatea de stoc x numar zile x stocul depozitat :
0,023 x 2 zile x 77 = 3,54 $, spre exemplu), precum si acumularea
cheltuielilor cauzate de lipsa de materii prime, 40$ în prima zi si câte
50$ în zilele urmatoare.
Hotarârea definitiva poate fi luata numai dupa stabilirea functiei de
cost global, FCG = cd + smcî. Astfel, pentru situatia de întârziere cu
4 zile, calculul are urmatorul continut: cd = 14,17 + 7,97 + 3,54 + 0,89
= 26,57 iar smcî = 0 x 0,15 = 0. Aici se ia nivelul cheltuielilor cauzate
de lipsa materiilor prime, cheltuieli redate pe ultimul rând pentru fiecare
cantitate de stoc necesara (0,00, în cazul stocurilor necesare pentru
4 zile, ultima cifra din coloana ultima). Redati grafic nivelul functiei de
cost global.
Va dorim succes!
9.3 Normarea pe faze
Folosind datele din exemplul 9.1 (din cuprinsul capitolului),
calculati informatia ycp în conditiile în care cheltuielile de fabricatie
cresc cu câte 3000 lei pe zi, modificându-se astfel si costul final de
uzina.
9.4 Necesarul de finantat
Folosind datele din exemplul 9.2 (din cuprinsul capitolului),
determinati necesarul de finantat, în conditiile în care întârzierea platilor
se reduce cu câte o saptamâna fata de datele din exemplul respectiv.
Rezolvati aceeasi problema în conditiile în care aceste întârzieri cresc
cu câte o saptamâna la fiecare din cele trei categorii de plati.
Deciziile financiare privind ciclul de exploatare

9.5 Necesarul de fond de rulment

Folosind datele din exemplul 9.4, determinati necesarul de fond de


rulment NFR în zile si în lei, în conditiile în care Taxa pe valoarea
adaugata este cea aplicata în România, de 19% (0,19).

9.6 Veniturile din afara unitatii

Societatea comerciala Felix S.A. prognozeaza un nivel de


175 mil. lei pentru activele circulante si un volum de 426 mil. lei active
fixe. Capitalul social prognozat este de 380 mil. lei, Capitalul propriu de
390 mil. lei, Capitalul permanent de 476 mil. lei.
Pasivele medii zilnice sunt de 4 mil. lei, iar numarul de zile de amânare
legala a platilor este de 5 zile. Ce nivel au fondurile solicitate din alte
surse din afara firmei?

9.7 Indicatorii de gestiune a fondurilor pentru mijloace circulante

Societatea comerciala Unirea S.A. înregistreaza în bilantul anului


curent urmatorii indicatori:
- activ circulant 1000 mil. lei
(din care stocuri 400 mil. lei)
- active fixe 2000 mil. lei
- capital social 1500 mil. lei
- împrumuturi / tr. lung 800 mil. lei
- datorii / tr. scurt 700 mil. lei
- cifra de afaceri
pret vânzare 5000 mil. lei
pret complet 4500 mil. lei
Comparati rezultatele cu cele din exemplul 9.5 si comentati
com paratia respectiva, considerând ca indicatorii de eficienta din
exemplul 9.5 sunt ai unei întreprinderi concurente.

9.8 Determinarea costului politicii de stocaj

Firma Petrol S.A. îsi propune urmatorii indicatori în legatura cu


formarea de stocuri de materii prime:
cantitatea anuala necesara din materia prima X este de 3000 t
(indicatorul D);
cantitatea aprovizionata la o comanda (Q) este de 250 t;
costul unei lansari de comanda (l) este de100000 lei pe comanda;
costul depozitarii (s) este de 3000 lei pe tona
Finan tele întreprinderii

Determinati costul total al politicii de stocaj, nivelul comenzii


economice (QEC), punctul de comanda (PC) pentru o întârziere de
6 zile (d), în conditia în care cantitatea QEC asigura cererea productiei
pentru 50 de zile (T(QEC)).

9.9 Teme de cercetare stiintifica

Comportamentul activelor circulante în cadrul ciclului de exploatare


determina un amplu fenomen financiar ce poate constitui obiect al
cercetarii stiintifice. Va propunem urmatoarele teme:

- Necesitatea imobilizarilor financiare în activele circulante;

- Modele de determinare a necesarului de mijloace circulante în


diferitele faze ale ciclului de exploatare;

- Implicatiile financiare ale gestionarii stocurilor;

- Politica fondului de rulment în cadrul firmelor mici si mari;

- Fluxurile financiar e cerute de finantarea ciclului de exploatare;

- Masuri de sporire a eficientei economice în formarea stocurilor de


active circulante;

- Implicatiile financiare ale deciziei de asigurare a stocurilor de active


circulante;

- Structurarea capitalului de lucru al unei firme între elementele


structurii de productie si pozitia finantarii activelor circulante în
aceasta structura.

9.10 Referat

Având în vedere fenomenele de incertitudine specifice perioadei de


tranzitie, analizati, în cadrul unui scurt referat, factorii perturbatori în
formarea, dimensionarea si evaluarea stocurilor de active circulante.
Încercati sa conturati unele solutii si metode de reducere a efectelor
negative asupra situatiei financiare a firmei.
Deciziile financiare privind ciclul de exploatare

RASPUNSURI LA TESTELE DE AUTOVERIFICARE

9.1 a; 9.2. e; 9.3 d; 9.4 d; 9.5 b; 9.6 b; 9.7 c; 9.8. e; 9.9 b; 9.10 d.

Nota: fiecare întrebare este evaluata cu 1 punct. Pentru nota 100,00


trebuie sa raspundeti corect la toate întrebarile.
CAPITOLUL 10

DECIZIILE FINANCIARE PRIVIND


PERSONALUL ÎNTREPRINDERII

CUPRINS

10.1 Procesul de consum pentru personalul întreprinderii


10.2 Proiectarea financiara a activitatilor privind personalul
10.3 Deciziile financiare privind personalul
10.4 Managementul financiar
10.5 Activitati tutoriale

CONCEPTE

Pozitia personalului în structura întreprinderii


Comportamentul personalului în procesele economice micro
Activitatile de consum privind personalul
Informatii financiare referitoare la activitatile social-economice
privind personalul
Participarea la profit
Protectia economica si sociala
Decizii financiare privind personalul întreprinderii
Deciziile financiare privind personalul întreprinderii

FUNCTIA FINANCIARA: AUTORIZAREA REPARTITIEI

Pentru economistul financiar realizarea functiei autorizarea


repartitiei presupune, în primul rând, asa cum am prezentat si în
capitolele precedente, cunoasterea tipurilor de activitati economice,
tehnice, sociale, ecologice, stiintifice, de învatamânt etc. care se
încadreaza în procesul de consum din întreprindere. În al doilea rând,
functia respectiva impune cunoasterea în detaliu a modului cum se
manifesta aceste activitati, ce factori le determina structura si amploarea
si ce efecte au asupra functionarii viitoare a fir mei, pentru a putea, apoi,
stabili implicatiile financiare ale acestor activitati.
Numai dupa îndeplinirea acestor conditii, economistul financiar
poate autoriza repartitia financiara pentru procesul de consum, trecând,
apoi, la exercitarea celorlalte functii financiare si motivationale
(manageriale) legate de acest proces complex.
Sa parcurgem împreuna exercitarea acestei functii financiare în
legatura cu activitatile tip consum legate de elementul personalul
întreprinderii.

10.1 Procesul de consum pentru personalul întreprinderii

La fel ca si precedentele elemente ale structurii întreprinderii,


personalul trece periodic printr-un proces de consum pentru formare,
refacere, dezvoltare-perfectionare, pregatindu-se pentru un viitor proces
de productie. În mare parte, acest proces de consum se realizeaza la
nivel de societate sau individual, pe baza salariului, în cantina restaurant
Descentralizarea a firmei sau în familie. Totusi, unele forme ale procesului de consum
unor procese sunt rezolvate de firma, pe baza repartitiei financiare.
de tip social Întreprinderea, organizând activitati de tip consum, preia procese
care tin, de regula, de societate (învatamânt, protectie sociala sau
sanitara, activitati culturale sau sportive etc.). Motivatia acestei
descentralizari este data de necesitatea concretizarii perfectionarii
profesionale, de disciplinarea si motivarea suplimentara a personalului
etc.
Finantele întreprinderii

A. Pozitia personalului în structura economica a întreprinderii

Pentru sistemul întreprindere, personalul


reprezinta elementul hotarâtor, care îi
asigura caracterul de sistem biosocial, de
tipul departe de echilibru. Personalul
cuprinde oamenii angajati permanent sau
temporar, pe diferite functii, de conducere
sau de executie, în conformitate cu
structura organizatorica, tehnologiile
conformitate cu structura organizatorica,
tehnologiile folosite, amploarea activitatii economice, marimea
productivitatii pe angajat etc.
Cadrul 10.1
Indiferent de locul de munca, personalul participa la procesele efectorii si de conducere
(reglare):
a) cantitativ (nr. persoane, w);
b) calitativ (calificare, talent);
c) motivational (scop, interese).

Personalul, ca element al structurii întreprinderii, este depozitarul


unei valori, conservata prin procese de consum desfasurate în
întreprindere dar si în societate (familie, scoala, institutii de cultura etc.)
Personalul - si în mediul înconjurator. Acest lucru este posibil (si necesar), întrucât
depozitar de personalul este format din oameni care participa la structura de
productie o parte din cele 24 ore si numai dupa parcurgerea perioadei de
valoare scolar izare. În afara timpului afectat proceselor din întreprindere,
personalul participa si la viata sociala, politica, culturala etc.
Potrivit teoriei valorii entropice, valoarea conservata în elementul
Personal permite acestuia sa presteze servicii în viitoarele procese de
productie. Aceste servicii, purtatoare de valoare (potential economic),
sunt de tipul:
Relatia 10.1
s
e -------> i

Relatia (10.1), specifica participarii personalului la procesele din


Serviciul întreprindere (dar si din societate, din mediu), arata ca potentialul
conservator de conservat prin procesele de consum se manifesta ca energie musculara,
valoare nervoasa, sonora (e) pusa în slujba unor informatii (i) organizatorice,
tehnologice, de produs etc., cu ajutorul substantei (s) din propriul corp
(muschi, schelet, nervi etc.).
Deciziile financiare privind personalul întreprinderii

B. Comportamentul general

Marimea si structura interna a personalului sunt rezultatul tipului de


management aplicat, depinzând totodata si de profilul unitatii, de
evolutia tehnologiilor si dotarilor tehnice, de nivelul utilizarii capacitatii
de productie si al productivitatii muncii etc.
Si personalul întreprinderii respecta traseul redat în figura nr. 8.1
pentru mijloace fixe. Astfel, personalul se formeaza în cadrul unor
procese de consum din t o; apoi el intra în procesul de productie din t 1,
Factorii de
influentare a unde cedeaza o parte importanta din potentialul economic (valoare) de
care dispune. Dupa acest proces, personalul iese "stors", potentialul sau
personalului
trecând în produs si în mediu, ca pierderi.
În mod firesc, întreprinderea (dar si societatea) trebuie sa
organizeze un nou proces de consum (t2), pentru refacere (la nivelul din
to), dar si de dezvoltare si perfectionare, conform cerintelor procesului
de productie din tn.
Pentru serviciul financiar, cunoasterea comportamentului persona-
lului în procesele de consum, de productie, dar (si în cazul personalului,
fenomenul este mult accentuat) si în procesele de societate si mediu este
absolut necesara. De aceste procese depinde direct amploarea repartitiei
financiare prognozate.

În sprijinul întelegerii

Fig. nr. 8.1


Finantele întreprinderii

CONSUM to

În acest proces se formeaza capacitatea initiala a personalului de a


face servicii de tipul (10.1). De regula acest consum si-l asuma
societatea, prin scolarizare sau intra în proiectul si devizul de investitii,
pentru întreprinderi sau capacitati noi.
Marimea initiala a personalului depinde de schema de organizare,
amploarea deciziei de productie, disponibilitatile de forta de munca
specializata etc. Toti acesti factori (de tipul Fc1) vor determina
amploarea acestui proces de consum initial.

PRODUCTIE t1

În cadrul acestui proces, personalul cedeaza valoare (potential) în


operatiuni de prelucrare si obtinere a produselor; totodata, apar si
pierderi entropice obiective, specifice oricarei transformari de energie în
sistemele deschise.
Organizarea deficitara, lipsa de disciplina, precum si nesatisfacerea
sau satisfacerea incompleta a motivatiei participarii la procesul de
productie amplifica pierderile entropice.
Personalul, în mod specific, participa la procesul de productie si
motivational (vezi cadrul 10.2).

Cadrul 10.2

Conform teoriei lui A. H. Maslow, nevoile umane sunt împartite în cinci categorii:
1 - fiziologice;
2 - de siguranta si securitate personala;
3 - de apartenenta la colectiv, întreprindere;
4 - de stima si apreciere;
5 - de autorealizare, împlinire profesionala si avansare.

Primele doua categorii sunt considerate nevoi umane inferioare, dar


esentiale pentru existenta. Trecerea spre cele superioare nu asigura o
forta motivationa la activa decât dupa satisfacerea suficienta a celor
inferioare.

Influenta În timpul procesului de productie, asupra personalului actioneaza si


proceselor de procesele de mediu, sub aspect negativ, reducând potentialul valoric al
mediu si acestuia prin pierderea temporara a capacitatii de munca (îmbolnavire,
sociale îmbatrânire, deces).
Deciziile financiare privind personalul întreprinderii

Procesele specifice societatii în general au, pe lânga efectele


pozitive mentionate, si efecte negative, de pierdere de potential:

- uzura morala a cunostintelor profesionale sub influenta progresului


tehnic , a dezvoltarii stiintei etc.;
- stresul datorat fenomenului de poluare, lipsei de locuinte, nivelulu i
de trai redus, dezorganizarii mijloacelor de transport, somajului etc.;
Factorii
de tipul - exagerarea antrenarii în activitati politice, culturale, absenteism etc.
Fc2
Efectele acestor factori din întreprindere, din mediu si din societate
(factori notati cu Fc2) stau la baza proiectarii tehnice, economice,
sociale si financiare a procesului de consum din t2.

CONSUM t2

Urmând dupa procesul de productie din t 1 si precedând pe cel din tn,


Factorii consumul din t2 va reflecta în dimensiunea sa cantitativa si calitativa
de tipul Fc3 atât efectele de pierdere de valoare produsa în t 1 (si unele deficiente,
neîmpliniri ale consumului din to), cât si semnalele ce vin de la procesul
de productie din tn, proiectat si el o data cu consumul din t 2. Aceste
semnale pot fi de crestere a necesarului de personal sau de diminuare
(factorii Fc3).

C. Starea curenta a personalului

Starea curenta, la data proiectarii consumului din t2, are în vedere


Indicatorii starea dupa iesirea din procesul de productie t1. În întreprindere aceasta
starii stare se exprima prin indicatori ca: numar de salariati, gradul de
initiale a calificare, nivelul productivitatii muncii, vârsta medie a personalului,
personalului stabilitatea fortei de munca etc.
Pentru a proiecta consumul t2, este necesar sa fie cunoscute si
conditiile de munca si de securitate asigurate în întreprindere: accidente,
gradul de morbiditate, cerintele sindicatelor etc.

D. Activitati de consum

Consumul din t 2 va cuprinde o gama larga de activitati prin care


personalul se reface si poate corespunde unui nou proces de productie.
Finantele întreprinderii

Aceste activitati au în vedere, în mare parte, satisfacerea nevoilor


umane:

1. Activitati de satisfacere a necesitatilor fiziologice (hranire, locuire,


asigurarea conditiilor materiale, sociale si culturale de baza);
Activitati tip 2. Activitati de satisfacere a nevoilor de siguranta si securitate
consum pentru personala (protectie economica si sociala, protectia muncii,
personal asistenta medicala, actiuni culturale si sportive, asigurari sociale si
de persoane, ajutor de somaj etc.);
3. Activitati de satisfacere a nevoilor superioare (scolarizare,
recalificare, participare la profit etc.).

Consumul generat de activitatile (1) se asigura printr-o repartitie


economica (salariu) si numai partial din repartitie financiara
(construirea de cantine, locuinte, cluburi). În schimb, activitatile (2) si
(3) cer o repartitie financiara.

FUNCTIA FINANCIARA: PREVIZIUNE SI SIMULARE

Prefigurarea fenomenului repartitiei financiare privind procesul de


consum cerut de activitatile de formare, refacere, restructurare sau
dezvoltare a personalului întreprinderii presupune determinarea întregii
game de informatii financiare prin modele specifice activitatii financiare
(vezi capitolul 6).
Fenomenul financiar previzionat trece, în mod obligatoriu, prin mai
multe etape de simulare pentru a se ajunge la un nivel acceptabil din
punctul de vedere al exigentelor financiare (principiile de condit ionare a
repartitiei financiare: corelatia necesar/resurse; necesar/aport în t0 sau
în t n) si al indicatorilor de eficienta economica.

10.2 Proiectarea financiara a activitatilor privind personalul

Serviciul financiar are misiunea de a asigura fondul informational


necesar fundamentarii si adoptarii deciziilor care pregatesc repartitia de
natura financiara pentru actiunile de consum precizate mai sus.
Deciziile financiare privind personalul întreprinderii

A. Informatiile financiare ym

Activitatile de consum pentru personalul întreprinderii determina


legaturi de repartitie ce se stabilesc între unitate si gestionarii surselor
de finantare. Aceste legaturi sunt legalizate prin legi, hotarâri
guvernamentale. Serviciul financiar precizeaza legaturile de repartitie
Tabloul privind consumul pentru personal, realizând un tablou al acestor
legaturilor conexiuni si obligatiile pe care si le asuma întreprinderea apelând la
financiare sursele de finantare. Acest tablou nu difera mult de schema de legaturi
redata în figura nr. 8.4.
Pe lânga legaturile de autofinantare, de finantare bugetara (cu
caracter de exceptie), de creditare, de donatii etc., apar si legaturi cu
propriul personal în calitate de furnizor de fonduri (contributii la
acoperirea partiala a unor cheltuieli financiare) si de benefic iar al
efortului de finantare a actiunilor sociale, de protectie, participare la
profit etc.

B. Cheltuielile financiare yc

Pentru activitatile referitoare la personal, metodologia financiara


prevede modele de calcul diferite în privinta informatiei ycp - cheltuieli
financiare:

Relatia 10.2

1. Modelul tip deviz

yc p = S Chij
unde:
Chij reprezinta cheltuielile de tipul i, pe obiectivele j.

Modelul (10.2) se utilizeaza pentru activitatile care necesita


investitii (protectia muncii, constructii social-culturale si sportive).

Relatia 10.3

2. Norme financiare

yc p = Nr x Nf
unde:
Nr reprezinta numarul de indicatori;
Nf = norma financiara pe indicator.
Finantele întreprinderii

Acest model se utilizeaza în cadrul activitatilor de scolarizare


(perfectionare), asistenta medicala, protectie sociala, alocatii pentru
copii etc.

3. Modelul statelor de functiuni

4. Modelul cotelor din venituri, al primelor de asigurare etc.

Modele similare cu cele de mai sus sau din capitolele precedente


sunt utilizate si pentru determinarea informatiilor yc o - obligatii
financiare în afara unitatii în legatura cu personalul.
Aceste obligatii se refera la:
- participarea întreprinderii si a salariatilor la Fondul pentru plata
ajutorului de somaj (cota % asupra fondului de salarii si, respectiv,
asupra salariului individual);
- contributii la bugetul asigurarilor sociale (cota % asupra fondului de
salarii);
- plata primelor de asigurare a personalului care lucreaza în conditii
deosebite;
- impozite, taxe;
- rambursari de credite, dobânzi etc.

Atentionare

Prelucrarea financiara a datelor necesare obtinerii informatiilor yc presupune o corelare


permanenta cu posibilitatile reale ale întreprinderii, cu evolutia inflatiei si a puterii de
cumparare, cu presiunea sindicala etc.

C. Veniturile financiare yv

Pe baza metodologiei financiare, serviciul financiar al unitatii


procedeaza, în continuare, la determinarea informatiilor previzionate
privind veniturile posibile ale activitatilor legate de personal, venituri
din interiorul întreprinderii, yvp si din afara ei, yvn.
Veniturile financiare, yv p, au ca sursa rezultatele economice
corespunzatoare:
Venituri din
rezultatele - costului (pentru protectia economica si sociala, protectia muncii,
economice ale achitarea impozitelor si C.A.S., asigurari etc.);
- profitului (participarea salariatilor la profit - pâna la 10% din
firmei profitul net, în cazul regiilor autonome, spre exemplu -, scolarizare,
actiuni social-culturale si sportive – cota din fondul de salariu anual,
vezi Legea an uala a bugetului de stat).
Deciziile financiare privind personalul întreprinderii

Insuficienta veniturilor provenite din unitate impune apelarea la


surse din economie sau la propriii salariati, beneficiari de servicii
social-culturale si sportive.
Venituri Sursele de venituri financiare, yv n, sunt reprezentate de:
financiare din
afara firmei - bugetul administratiei de stat, centrale sau locale, pentru unele
subventii;
- fondul de creditare bancara, pentru lucrari de protectia muncii,
obiective social-culturale si sportive (de tip investitie);
- donatii;
- contributia salariatilor.

Atentionare

În majoritatea cazurilor, informatia yv se situeaza la nivelul cheltuieli sau al obligatiei


financiare determinat anterior; în alte cazuri, informatia respectiva se determina pe baza unor
cote % admise de lege.

D. Eficienta economica

Pentru actiunile de consum vizând personalul, nu se practica


determinarea unor indicatori de eficienta (cu exceptia lucrarilor de tip
investitie).
În practica din alte tari, documentele de proiectare financiara
Indicatori evidentiaza o serie de indicatori sugestivi, cum ar fi:
privind eficienta - nivelul chelt uielilor sociale / salariat;
finantarii
personalului - dotarea tehnica / un loc de munca;
- salariul mediu / salariat / an;
- contributia întreprinderii la fondurile de asigurari, somaj,
recalificare / salariat / an etc.

Asemenea indicatori (redati în mod global si prin indicatorul salariu


social / salariat / an) dau o imagine reala asupra efortului financiar al
întreprinderii pentru asigurarea conditiilor de munca, de igiena si
securitate pentru propriul personal, fiind, totodata, un punct de sprijin al
managerului în negocierile cu sindicatul si salariatii unitatii respective.
În situatia în care indicatorii ye au un nivel corespunzator, serviciul
financiar trece la adoptarea de decizii financiare pentru principalele
activitati de consum.
Finantele întreprinderii

FUNCTIA FINANCIARA: FUNDAMENTAREA FINANCIARA


A DECIZIILOR ECONOMICE

Realizarea procesului de consum prin care personalul întreprinderii


se formeaza, reface, dezvolta presupune o fundamentare din punct de
vedere financiar sub forma adoptarii de decizii financiare care sa aduca
în întreprindere fondurile financiare ce vor permite desfasurarea
efectiva a activitatilor de tip consum (stimulare, scolarizare, motivare
etc.). Serviciul financiar al întreprinderii va înfaptui aceasta functie prin
fundamentarea, adoptarea si, apoi, realizarea de decizii financiare
pentru fiecare tip de activitate economica privind personalul
întreprinderii.

10.3 Decizii financiare privind personalul

În activitatea de proiectare, serviciul financiar adopta, în prezent, în


Balansarea mod distinct în buget doar decizia pentru Actiuni social-culturale si
veniturilor si sportive.
cheltuielilor Macheta acestei decizii, sub forma unui tablou de balansare între
venituri si cheltuieli financiare, are urmatoarea componenta:
Resurse si cheltuieli pentru
actiuni social-culturale si sportive
pe perioada ......................... Cod 06
01. Resurse curente (rd 02 + rd 06)
02. Contributii ale personalului (03 + 04 + 05)
03. - pentru tratamentul balnear si odihna
04. - pentru întretinerea copiilor în crese
05. - pentru întretinerea si activitatea copiilor în gradinite
06. Alte resurse (ajutoare, donatii)
07. Cheltuieli în anul curent (rd 08 + ... + rd 15)
08. - costul biletelor de tratament si odihna
09. - cheltuieli de hrana si regie pentru crese
10. - cheltuieli de hrana si regie pentru gradinite
11. - cheltuieli de hrana si regie pentru cantine
12. - întretinere si reparatii la caminele pentru tineret
13. - cheltuieli culturale
14. - cheltuieli sportive
15. - alte cheltuieli
16. Diferenta între cheltuieli si resurse (rd 07 - rd 01) acoperita din:
17. - sume alocate din venituri pentru actiuni social-culturale si sportive în
limita aprobata prin legea anuala bugetara
18. - subventii de la bugetul administratiei de stat.
Deciziile financiare privind personalul întreprinderii

În structura deciziei, informatiile ycp sunt reprezentate de indicatorii


08-15, yv p de indicatorul 17, iar yv n de indicatorii 01 si 18.
Pentru proiectarea financiara prezinta interes gruparea unor
informatii existente în bugetul întreprinderii în decizii referitoare la:
1. Protectia economica si sociala a personalului
VENITURI (yv) CHELTUIELI (yc)
1. Prelevari din rezultatele economice 1. Cheltuieli pentru actiuni de recalificare
pentru: someri
- fond somaj 2. Ajutoare pentru pierderea temporara a
- bugetul asigurarilor sociale capacitatii de munca (boala)
- prime de asigurare 3. Cheltuieli cu protectia muncii
- fondul de risc si accidente pentru 4. Despagubiri platite salariatilor în caz de
persoane handicapate (1% la fond accidente
salarii realizat lunar) 5. Varsaminte la Fondul pentru somaj
- protectia muncii 6. Varsaminte la Bugetul asigurarilor
- fondul special pentru sanatate (2% asu- sociale
pra drepturilor brute ale salariilor etc.) 7. Rambursari de credite, dobânzi
2. Prelevari de la salariati pentru: 8. Varsaminte la Fondul de risc si accident
- fond somaj pentru protectia persoanelor handica-
- pensii suplimentare pate si la Fondul pentru sanatate
- alte
3. Despagubiri încasate de la societatile de
asigurare a personalului
4. Credite pentru lucrari de protectia muncii
si alte obiective
Total yv Total yc

În aceasta decizie, informatiile yvp sunt reprezentate de indicatorul


1(yv), yv n de indicatorii 2-4(yv), iar informatiile ycp de indicatorii
1-4(yc) si yco de indicatorii 5-8.

2. Participarea la profit

VENITURI (yv) CHELTUIELI (yc)


1. Prelevari din profitul net (yvp) 1. Plati catre salariati (ycp)
2. Dividende (yv p) 2. Plati de dividende catre proprietari
(yco)
3. Impozit pe dividende (yco)
Total yv Total yc
Finantele întreprinderii

3. Actiuni de scolarizare, perfectionare pentru personalul permanent


VENITURI (yv) CHELTUIELI (yc)
1. Prelevari din profitul brut (yv p) 1. Cheltuieli pentru pregatirea
2. Donatii, subventii (yv n) profesionala si practica în
productie (ycp)
Total yv Total yc

Înca din faza de proiectare sunt precizate fluxurile interne


(autofinantare) si externe de fonduri financiare în sensul celor
Deciziile privind prezentate în paragraful 8.3 B. si figura nr. 8.13. Aceste fluxuri vor fi
personalul în tratate pe larg în partea a V-a, proiectarea fluxurilor financiare interne
Bugetul firmei si externe.
Locul deciziilor financiare privind personalul în bugetul general al
întreprinderii este în partea a doua a machetei, decizii referitoare la
procesul de consum.

10.4 Managementul financiar

Asa cum am stabilit în cadrul Capitolului 4, Finantele întreprinderii


studiaza, o data cu procesul de repartitie la nivel microeconomic, si
alocarea corecta si profitabila a resurselor, ca participare activa a
activitatii financiare la managementul general al firmei.
Prin modul de alocare a fondurilor, activitatea financiara are
posibilitatea de a influenta întreaga activitate a întreprinderii. Se
realizeaza astfel functiile motivationale ale proiectarii financiare:
Redarea performantelor posibile; Rezolvarea de conflicte si
satisfacerea intereselor; Asigurarea conducerii participative.
În procesul complex de fundamentare si realizare a deciziilor
financiare privind procesul de consum sunt aplicate procedee diverse de
alocare de fonduri în functie de specificul personalului întreprinderii, de
modul sau de participare la procesele din firma. Personalul este
beneficiarul unor facilitati obligatorii (prevazute expres de legislatia în
vigoare: pentru asigurari sociale , concedii, respectiv al unor facilitati
optionale (prime, asistenta în pregatirea profesionala, participare la
profit, asigurari de viata etc.).
Standardele Internationale de Contabilitate 2000, IAS 19, identifica
cinci categorii de beneficii ale angajatilor:
a) beneficii pe termen scurt (indemnizatii, salarii, contributii la
asigurari sociale, concedii, participare la profit, asistenta
nonmonetara etc.;
b) beneficii dupa expirarea contractului de munca (cum ar fi pensiile);
Deciziile financiare privind personalul întreprinderii

c) alte beneficii pe termen lung (care includ plati în urma plecarii pe


termen lung din serviciu: participare la profit, bonusuri etc.);
d) beneficii pentru încheierea contractului de munca;
e) compensatii sub forma participatiilor la capitalul propriu.

FUNCTIA MOTIVATIONALA: REDAREA PERFORMANTELOR POSIBILE

Alocarea de fonduri pentru formarea, refacerea, restructurarea sau


dezvoltarea personalului întreprinderii are cea mai mare influenta
asupra performantelor economice si financiare viitoare ale firmei. De
aceea, activitatea financiara este obligata sa realizeze acest lucru în
concordanta cu comportamentul acestui element în structura firmei si cu
interesele întreprinderii.
În conformitate cu legislatia financiara, dar si cu cea referitoare la
Codul muncii, salariatii unei firme pot beneficia de actiuni ce vizeaza
refacerea si dezvoltarea performantelor. Dupa cum am vazut deja,
firmele trebuie sa organizeze activitati privind asistenta în pregatirea
profesionala, dar si activitati pentru prevenirea îmbolnavirilor si
recuperarea capacitatii de munca.

Asistenta în pregatirea profesionala

Întreprinderea trebuie sa constientizeze faptul ca per sonalul este unul


din principalele elemente ale structurii economice, daca nu cel mai
important. Capacitatea lui de lucru trebuie sa fie, cantitativ, calitativ si
motivational, cel putin la nivelul celorlalte elemente ale structurii ;
altfel, efectele economice si financiare viitoare vor fi mult diminuate.
Cunostintele si abilitatile profesionale, necesare unei cariere, nu pot
fi asigurate numai de societate sau de fiecare individ în parte. Firma este
nevoita sa cuprinda în bugetul sau fonduri speciale pentru : plata
directa a unor activitati de scolarizare, recalificare, documentare,
rambursarea unor cheltuieli specifice pregatirii profesionale,
împrumuturi rambursabile catre salariati, acordarea de burse,
achizitionarea de carti, ghiduri, manuale etc.

Prestatii pentru prevenirea îmbolnavirilor si refacerea capacitatii


de munca

Pastrarea capacitatii de munca este, de asemenea, o preocupare a


managementului firmei. În acest scop se prevad fonduri necesare
finantarii unor activitati cum ar fi : plata indemnizatiilor pentru trecerea
temporara în alta munca mai slab remunerata, plata indemnizatiilor
pentru reducerea timpului de munca, ajutoare pentru procurarea unor
proteze, tratament balnear si bilete de odihna etc.
Finantele întreprinderii

Plati pentru plata timpului nelucrat

Refacerea capacitatii de munca presupune existenta unor intervale de


timp liber (concedii de odihna, repaus saptamânal, repaus între dou a zile
de munca etc.). Firma va trebui sa-si constituie resurse economice si
financiare pentru a-i putea plati pe salariatii aflati în aceste perioade de
repaos obligatoriu sau întâmplator. Plata unor asemenea perioade
contribuie, în mare parte, la pastrarea si refacerea capacitatii de munca,
contribuind, apoi, la redarea performantelor economice ale firmei.

FUNCTIA MOTIVATIONALA: REZOLVAREA DE CONFLICTE SI SATISFACEREA


INTERESELOR

O asemenea functie manageriala este necesara, în mod deosebit,


pentru conducerea acestui element al structurii firmei. Managerul firmei
intra, aproape permanent, în conflict cu personalul în legatura cu
satisfacerea intereselor acestuia si chiar în legatura cu starea generala a
firmei.
În vederea realizarii functiei motivationale respective,
managementul financiar asigura utilizarea corespunzatoare a fondurilor
financiare necesare facilitatilor obligatorii sau celor optionale.

Facilitati obligatorii

În conformitate cu prevederile legilor (Legea pensiilor, nr. 19/2000;


Codul Muncii etc.), firma este obligata sa contribuie cu fonduri
importante pentru plata taxelor de asigurari sociale si pentru plata
timpului nelucrat de catre salariati (în anumite conditii obiective).
Astfel, întreprinderea trebuie sa contribuie la formarea fondului de
pensii si ajutoare de boala, la formarea fondului de somaj, la formarea
fondului pentru sanatate etc. Contribuabilii la sistemul public de
asigurari sociale sunt : asiguratii individuali, angajatorii, persoane care
încheie contracte de asigurare, persoane juridice la care îsi desfasoara
activitatea persoane cu functii elective etc.
Beneficierii sistemului public de asigurari sociale primesc : pensii,
indemnizatie pentru incapacitate temporara de munca, indemnizatie de
maternitate, indemnizatie pentru cresterea copilului etc.

Facilitati optionale

Si în acest caz, firma poate constitui, în termeni legali, o serie de


fonduri ce se adreseaza personalului. Folosirea acestor fonduri are
efecte benefice privind atenuarea unor conflicte si satisfacerea
intereselor individuale ale personalului.
Deciziile financiare privind personalul întreprinderii

Astfel, firma poate acorda prime de vacanta, gratuitati, tichete de


masa, asigurari de sanatate si de viata, facilitati legate de transport,
consultanta juridica si financiara gratuita, programe de recreere etc.

FUNCTIA MOTIVATIONALA: ASIGURAREA CONDUCERII PARTICIPATIVE

În exercitarea activitatii financiare se impune un mod de lucru prin


care salariatii firmei sa fie atrasi la fundamentarea si, apoi, la realizarea
deciziilor economice si financiare.
Si în cazul personalului, managerul financiar trebuie sa constituie si
sa foloseasca fondurile financiare corelat cu angajarea beneficiarilor la
conducerea proceselor economice din firma si cu nivelul rezultatelor
economice si financiare obtinute.
Astfel, salariatii societatilor comerciale pot beneficia de un fond de
participare la beneficii constituit din profitul net al firmei (o cota ce
poate merge pâna 10% din acest profit, conform Legii anuale a
bugetului de stat sau conform prevederilor din Contractul colectiv de
munca unic la nivel national.
Asa cum am vazut din procesul de fundamentare a deciziei
financiare privind participarea la profit, constituirea acestui fond este
conditionata de îndeplinirea prevederilor privind nivelul profitului
previzionat.
În aceeasi categorie de fonduri cu efect motivational intra si oferta
pe care firma o da angajatilor de a cumpara actiuni, în conditii
avantajoase. Devenind posesori de actiuni la firma unde lucreaza,
salariatii sunt interesati în bunul mers al întreprinderii.

10.5 Activitati tutorial e

Modelul de îndrumare si organizare a pregatirii si învatarii îl aveti la


sfârsitul capitolului 1.
Finantele întreprinderii

ÎNTREBARI RECAPITULATIVE

• În ce calitate participa personalul la procesele economice din întreprindere?


• În ce masura procesele care au loc în mediul înconjurator si societate influenteaza, pozitiv
si negativ, asupra comportamentului personalului în structura de productie?
• De ce satisfacerea nevoilor fiziologice ale personalului nu este cuprinsa în repartitia
financiara?
• Ce activitati cerute de refacerea s i dezvoltarea personalului sunt administrate de
întreprindere?
• În ce masura deciziile financiare privind personalul sunt cuprinse în Bugetul general?
• Ce indicatori de eficienta propuneti pentru a caracteriza activitatile finantate de
întreprindere pentru personalul sau?
• Prin ce fonduri contribuie întreprinderea la finantarea unor activitati sociale gestionate de
societate, în general?

TESTE DE AUTOVERIFICARE

10.1 Prin care din urmatoarele tipuri de participare la activitatea


economica din firma personalul se deosebeste de celelalte
elemente ale structurii întreprinderii: a) cantitativa; b) calitativa;
c) motivationala.

10.2 Care este relatia care exprima modul de participare a personalului


la procesele economice: a) s ---e ---i (punerea substantei în slujba
unei informatii cu ajutorul energiei); b) e ---s --- i (energia este
pusa în slujba unei informatii cu ajutorul substantei); c) i ---e ---s
(implementarea unei informatii în substanta cu ajutorul energiei);
d) e---i ---s (energie implementata în substanta cu ajutorul
informatiei; e) toate aceste formule.

10.3 Ce activitati tip consum sunt autorizate de activitatea de repartitie


financiara: 1. satisfacerea necesitatilor de trai; 2. participarea la
profit ; 3. dezvoltar ea dotarii cu active circulante; 4. asigurarea
sigurantei si a securitatii; 5. cercetarea stiintifica.
a) 1, 2, 3; b) 2, 3, 4; c) 1, 2, 4; d) 3, 4, 5; e) 1, 4, 5.
Deciziile financiare privind personalul întreprinderii

10.4 În actiunea de stabilire a necesarului de finantat, informatia finan-


ciara yc, se utilizeaza mai multe modele: a) tip deviz; b) norma
financiara; c) state de functiuni; d) cote din venituri sau din
fondul de salarii; e) prime de asigurare. Care din aceste modele
este utilizat pentru proiectarea financiara a cheltuielilor privind
participarea firmei la fondul de asigurari sociale?

10.5 Prin formarea carui fond se asigura conducerea participativa în


cazul personalului: 1. facilit ati privind asigurarile sociale;
2. asistenta în perfectionarea profesionala ; 3. facilitati pentru
cumpararea de actiuni la propria firma; 4. indemnizatii privind
incapacitatea temporara de lucru; 5. participare la profit.
a) 1, 2; b) 2, 3, 4; c) 3, 4, 5; d) 3, 5; e) 1, 3. 5.

STUDII DE CAZ SI EXERCITII

10.1 Fluctuatia fortei de munca

Consiliul de administratie al S.C. Grivita S.A. analizeaza indicatorii


privind stabilitatea efectivului de salariati si, în special, factorii care au
determinat fluctuatia fortei de munca.
Printre cauzele cu efecte însemnate sunt:

- conditiile grele de munca (zgomot, accidente);


- lipsa locurilor în crese si gradinite pentru copiii salariatilor;
- costul ridicat al transportului pentru navetisti;
- reducerea comenzilor.

Având în vedere prevederile din Legea bugetului de stat, adoptata


dupa începerea anului bugetar, Consiliul adopta hotarârea de
reproiectare a deciziilor financiare privind personalul.
Stabiliti ce noi decizii pot fi luate, având ca baza cota aprobata prin
lege din anul în curs pentru acoperirea unor cheltuieli social-culturale,
sportive, de transport, de tratament si odihna (1994 = 1,5% din fondul
de salarii anual).
Finantele întreprinderii

10.2 Motivatia

Având în vedere rolul motivatiei în îmbunatatirea participarii


personalului la procesele economice din întreprindere, pe baza unei
anchete între manageri (situatia I) si între salariati (situatia II) s-a
obtinut urmatoarea ierarhizare a factorilor de sporire a motivatiei:

Situatia I Situatia II

1. Salariu bun 1. Factorul 8 din situatia I


2. Securitatea salariatilor 2. Factorul 10 din situatia I
3. Promovare 3. Factorul 9 din situatia I
4. Conditii bune de munca 4. Factorul 2 din situatia I
5. Interes pentru munca 5. Factorul 1 din situatia I
6. Loialitatea conducerii fata de 6. Factorul 5 din situatia I
salariati
7. O disciplina subtila 7. Factorul 3 din situatia I
8. Aprecierea muncii 8. Factorul 6 din situatia I
9. Atitudine pozitiva fata de 9. Factorul 4 din situatia I
problemele personale
10.O buna perceptie asupra 10. Factorul 7 din situatia I
situatiei din unitate

Dezbateti cele doua situatii si precizati care dintre factorii respectivi


presupun o repartitie financ iara. În care situatie primele cinci motivatii
solicita un efort financiar mai mare?

10.3 Decizia pentru actiuni social-culturale si sportive

În urma comparatiei dintre resursele si cheltuielile curente, rezulta o


diferenta de 2 miliarde lei pentru actiunile social-culturale si sportive la
S.C. Vulcan S.A.
Cota din venituri aprobata de legea bugetara pentru acoperirea
cheltuielilor social-culturale si sportive pe anul în curs este de 1,5% din
fondul de salariu anual.
În unitatea respectiva, fondul de salariu realizat anual este de
110 miliarde lei. Stabiliti ce suma ramâne neacoperita si care urmeaza
sa fie acoperita prin subventii de la bugetul de stat sau alte surse.
Deciziile financiare privind personalul întreprinderii

10.4 Participarea la profit

Completati decizia de participare la profit a salariatilor si


proprietarilor la S.C. Faur S.A., având informatiile:
- Profit net = 800 mil. lei;
- Cota de participare a salariatilor la profit = 10%;
- Dividendele reprezinta 40% din profitul net;
- Impozitul pe dividende este de 10% ;
- Proprietarii privati detin 40% din capitalul social, iar statul 60%.

10.5 Referat

Problematica financiara a personalului unei firme poate constitui


obiect de referire atât din punct de vedere al implicatiilor financiare, cât
si al surselor de finantar e. Întocmiti un referat privind reactia la
stimularea financiara a diferitelor categorii de personal din cadrul unei
firme concrete.

10. 6 Teme pentru cercetarea stiintifica

Pentru activitatea de cercetare stiintifica si la lucrarile de diploma


pot fi abordate temele:
- Costul financiar al motivatiei personalului dintr-o firma mica,
mijlocie sau mare;
- Finantarea activitatilor de protectie sociala la nivel de firma;
- Finantarea activitatilor de protectia muncii;
- Finantarea asigurarii personalului;
- Finantarea scolarizarii personalului si a activitatilor de re-calificare;
- Finantarea formelor superioare de motivare a participarii
personalului la activitatea economica;
- Forme directe si indirecte de participare a personalului la
repartizarea profitului.

RASPUNSURI LA TESTELE DE AUTOVERIFICARE

10.1 c; 10.2 b; 10.3 c; 10.4 d; 10.5 d.

Nota: fiecare întrebare este evaluata cu 2 puncte. Pentru obtinerea notei


10,00 va trebui sa raspundeti corect la toate cele cinci întrebari.
CAPITOLUL 11

DECIZIILE FINANCIARE PRIVIND FONDUL


DE INFORMATII (ACTIVELE NECORPORALE)

CUPRINS

11.1 Procesul de consum pentru formarea fondului de informatii


11.2 Proiectarea financiara a activitatilor privind fondul de
informatii
11.3 Decizia financiara pentru formarea fondului de informatii
11.4 Managementul financiar
11.5 Activitati tutoriale

CONCEPTE

Active necorporale
Locul activelor necorporale în structura economica
Activitatile de consum privind fondul de informatii
Grad de inovare
Cercetarea stiintifica si tehnica
Cheltuieli si venituri financiare pentru formarea fondului de informatii
Eficienta în activitatea de cercetare-dezvoltare
Amortizarea activelor necorporale
Deciziile financiare privind fondul de informatii (activele necorporale)

Decizia financiara privind elementul informatii

FUNCTIA FINANCIARA: AUTORIZAREA REPARTITIEI

Pentru economistul financiar, realizarea functiei autorizarea


repartitiei presupune, în primul rând, cunoasterea tipurilor de activitati
economice, tehnice, sociale, ecologice, stiintifice, de învatamânt etc. care
se încadreaza în procesul de consum din întreprindere. În al doilea rând,
functia respectiva impune cunoasterea în detaliu a modului cum se
manifesta aceste activitati, ce factori le determina structura si amploarea
si ce efecte au asupra functionarii viit oare a firmei, pentru a putea, apoi,
stabili implicatiile financiare ale acestor activitati.
Numai dupa îndeplinirea acestor conditii, economistul financiar
poate autoriza repartitia financiara pentru procesul de consum, trecând,
apoi, la exercitarea celorlalte functii financiare si motivationale
(manageriale) legate de acest proces complex.
Sa parcurgem împreuna exercitarea acestei functii financiare în
legatura cu activitatile tip consum legate de elementul active
necorporale.

11.1 Procesul de consum pentru formarea fondului de informatii

A. Pozitia fondului de informatii în structura economica a întreprinderii

Întreprinderea moderna îsi formeaza din


informatie un element distinct, cuprins în
grupa "Active necorporale". În acceptiunea
contabilitatii, aceste active cuprind:
- cheltuielile de constituire;
- cheltuieli de cercetare-dezvoltare;
- brevete, marci, concesiuni, alte drepturi
si valori asimilate;
- programe informatice, alte studii si
informatii;

Conform Standardelor Internationale de Contabilitate, IAS 38, un


activ necorporal este un activ nonmonetar identificabil, fara suport
material si detinut în scopul utilizarii în cadrul productiei sau
aprovizionarii cu bunuri sau furnizarii de servicii, pentru închiriere,
Finantele întreprinderii

sau altfel, în scopuri administrative. IAS 38 solicita unei întreprinderi


sa recunoasca un activ necorporal (la cumparare) daca si numai daca:
a) este posibil ca firma sa obtina beneficii viitoare care pot fi atribuite
activului respectiv; b) costul activului poate fi masurat în mod corect.
Cadrul 11.1

Pentru a-si fundamenta cele zece noi directii care ne transforma viata, J. Naisbitt în
Megatendinte, Editura Humanitas, Bucuresti, citeaza doua personalitati:
P. Druker: "Productivitatea cunoasterii a devenit cheia productivitatii, a fortei competitive
si a izbânzii economice";
D. Bell: "În noua noastra societate resursa strategica este informatia".

În afara acestor active, în cuprinsul elementului informatii intra si


fondul de carti tehnice si economice, arhiva unitatii, bazele de date,
Ordonarea proiecte de investitii etc.
întreprinderii Rolul informatiei pentru întreprindere este în crestere, ea având ca
prin informatie efect reducerea entropiei (ca dimensiune a dezordinii) în toate fazele
activitatii economice (vezi cadrul 11.1) si ordonarea proceselor
economice în scopul obtinerii rezultatelor economice dorite:

Relatia 11.1

E1 = E0 - I
unde:
E1 reprezinta entropia efectiva dupa introducerea în întreprindere a
fondului de informatii (I);
E0 = entropia initiala.

Fondul de informatii de care dispune întreprinderea cuprinde valoare


(potential economic), care se manifesta în procesul de productie sub
forma serviciului:

Relatia 11.2

e
i ---------> s
Deciziile financiare privind fondul de informatii (activele necorporale)

Acest serviciu presupune utilizarea informatiei (i) pentru a modela


Serviciul substanta (s), cu ajutorul unei energii umane sau extra-umane (e). Orice
conservator de produs, aparut dintr-o necesitate individuala, economica sau sociala,
potential presupune existenta initiala a unei informatii (desen tehnic, tehnologie,
organizare, cercetarea pietei etc.).

B. Comportamentul general

Marimea si structura interna a fondului de informatii depind de


profilul unitatii, de gradul de inovare din ramura respectiva, de tarifele
activitatilor de cercetare-dezvoltare si de import de informatii.
Informatia, ca forma specifica de manifestare a energiei în natura,
are caracteristici specifice, care îi influenteaza în mod hotarâtor
comportamentul în structura întreprinderii.
Astfel, informatia se poate multiplica prin produse sau prin copiere,
fara sa se distruga fizic. În schimb, este afectata moral, în mod rapid,
Comportament având în vedere evolutia rapida a "industriei de informatii" din toate
influentat de domeniile.
caracteristicile În costul produselor noi, informatia ocupa, în multe cazuri, ponderi de
informatiei pâna la 70-80%. De aceea, informatia este un produs strategic, bine
aparat contra spionajului economic si de ochii concurentilor.
Fondul de informatii participa la procesul de productie dupa ce, în
prealabil (t0), a fost format printr-un proces de consum (vezi
schema 8.1).

În sprijinul întelegerii

Figura nr. 8.1


Finantele întreprinderii

În procesul de productie din (t1), elementul informatii cedeaza si


Influente din pierde valoare sub influenta factorilor specifici productiei (uzura fizica a
partea mediului suportului material al informatiei, utilizare insuficienta etc.), mediului
si a societatii (factori naturali care ataca suportul informatiei) si societatii (uzura
morala, spionaj economic).
La sfârsitul acestui proces, elementul în cauza iese "slabit" valoric,
fiind necesara realizarea unui nou proces de consum (t2). Acest proces
are în vedere starea curenta a fondului de informatii, dar si cerintele de
crestere-dezvoltare prognozate pentru viitorul proces de productie (tn).
C. Starea curenta a fondului de informatii

Serviciile tehnice si economice din unitate sunt interesate de


cunoasterea dotarii cu informatii, dar si de calitatea acestor informatii în
comparatie cu evolutia pietei informatiilor si cu dotarea concurentilor.
De aceea, în practica se recomanda sa se analizeze si sa se
determine indicatori ca:

- gradul de inovare în ramura de lucru a unitatii (% de înlocuire anuala


Indicatori ai a informatiilor tehnice, tehnologice, de produs etc.);
starii curente a - ponderea produselor noi si modernizate în totalul productiei (cifrei de
informatiilor afaceri);
din firma - gradul de utilizare a fondului de informatii disponibile si gradul de
multiplicare prin produse;
- siguranta pastrarii fondului de informatii etc.

În urma analizarii acestor indicatori, se stabileste starea curenta si


marimea activitatilor de consum necesare refacerii fondului de
informatii.

D. Activitati de consum

Procesul de consum organizat în întreprindere pentru refacerea, dar


si dezvoltarea, fondului de informatii, cuprinde activitati ca:
Forme ale 1. Cercetare stiintifica si tehnica;
procesului de 2. Cumpararea de informatii de la furnizori interni sau din import;
consum pentru 3. Asimilarea si testarea de produse si tehnologii noi;
informatii 4. Protejarea fondului de informatii.

Societatea, în ansamblul sau, organizeaza în mod centralizat activitati


de consum, care au ca efect conservarea de potential în informatii utile ,
imediat sau în perspectiva , pentru procesele din întreprindere:
Deciziile financiare privind fondul de informatii (activele necorporale)

Activitati 1. Cercetare stiintifica aplicativa si fundamentala;


realizate de 2. Import de informatii;
întreprindere 3. Gestionarea si apararea de inventii, patente, brevete, marci,
programe informatice etc.

O parte din informatiile obtinute în societate ajung gratuit în


întreprindere direct sau prin personalul angajat în unitatile economice.
Acest aspect va impune obligativitatea participarii întreprinderilor cu
fonduri pentru sustinerea cercetarii stiintifice din societate.

FUNCTIA FINANCIARA: PREVIZIUNE SI SIMULARE

Prefigurarea fenomenului repartitiei financiare privind procesul de


consum cerut de activitatile de formare, refacere, restructurare sau
dezvoltare a activelor necorporale presupune determinarea întregii game
de informatii financiare prin modele specifice activitatii financiare (vezi
capitolul 6).
Fenomenul financiar previzionat trece, în mod obligatoriu, prin mai
multe etape de simulare pentru a se ajunge la un nivel acceptabil din
punctul de vedere al exigentelor financiare (principiile de conditionare a
repartitiei financiare: corelatia necesar/resurse; necesar/aport în t0 sau în
tn) si al indicatorilor de eficienta economica.

11.2 Proiectarea financiara a activitatilor privind fondul


de informatii

Pentru a fundamenta si adopta deciziile de repartitie financiara,


serviciul financiar procedeaza, pentru început, la determinarea fondului
de informatii financiare necesar.

A. Informatiile financiare ym

Metodologia financiara privind fondul de informatii este în plina


modificare, încercând sa aseze acest domeniu pe principiile economiei de
piata, în conditiile unei marginalizari evidente a cercetarii stiintifice, în
întreprinderi si în societate.
Finantele întreprinderii

Informatii În Legea Bugetului de Stat se precizeaza modul de constituire si de


metodologice utilizare a Fondului special pentru cercetare si dezvoltare, iar în
de tipul ym Legea impozitului pe profit se stabileste posibilitatea folosirii unei parti
din profitul brut pentru cercetare si contributia la fondul centralizat.
Cercetând aceste legi si instructiunile financiare, serviciul financiar
stabileste informatiile ym sub forma surselor de finantare posibile, a
obligatiilor ce îi revin folosind aceste surse si a modelelor de calcul
pentru celelalte informa tii financiare.

B. Cheltuielile financiare yc

Efortul financiar cerut de consumul t2 este reflectat prin modelele de


tip deviz, modele care însumeaza cheltuieli financiare pentru cercetare,
proiectare, asimilare de noi informatii. În componenta acestor cheltuieli
se cuprind salarii, cheltuieli materiale, cheltuieli generale.
În privinta salarizarii se tine cont de specificul muncii de cercetare,
de riscul inerent cercetarii si asimilarii de noi informatii, de cheltuielile
cerute de perioada de încercari etc.:
Relatia 11.3

yc p = Σ Chij

În cazul procurarii din import, informatia yc p rezulta din relatia:


Relatia 11.4

yc p = P $ x Cv
unde:
P $ = pretul extern în valuta;
Cv = cursul valutar lei / $ la data cumpararii informatiei.

În privinta obligatiilor în afara întreprinderii, yc o, calculul prevede


determinarea ratelor si dobânzilor la creditele contractate pentru lucrari
de cercetare-asimilare, precum si la obligatiile firmei de a contribui la
Fondul special pentru cercetare-dezvoltare:

Relatia 11.5

yc o = Vp x C%
unde:
Deciziile financiare privind fondul de informatii (activele necorporale)

Vp = încasari din venituri proprii;


C% = cota % instituita prin legea bugetului de stat (1%).

C. Veniturile financiare yv

Pentru finantarea formarii, refacerii si dezvoltarii fondului de


informatii, în prezent se pot utiliza ca surse:
1. Rezultatele economice corespunzatoare costului, prin trecerea pe
cost a amortizarii activelor necorporale, a cotei de cercetare si a
unei cote din încasari pentru Fondul special pentru cercetare-
dezvoltare;
Standardele Internationale de Contabilitate, 2000, IAS 38 solicita ca un
activ necorporal sa fie amortizat sistematic pe perioada duratei de viata
utile cel mai bine estimate. Durata utila a unui activ necorporal nu va
depasi douazeci de ani de la data la care a devenit disponibil pentru a fi
utilizat.

Relatia 11.6

yv p = (VAN x 20) / 100


unde:
VAN = valoarea activelor necorporale;
20% = cota minima anuala de amortizare.

2. Profitul brut, pentru acoperirea financiara a unor contracte de


cercetare de interes national, de crestere a calitatii produselor si
elaborare de produse noi, competitive;

3. Sume din valorificarea informatiilor si a unor produse din seria


zero.

Veniturile financiare din afara unitatii, yvn, provin din surse ca:

1. Fondul de creditare;
2. Donatii, subventii;
3. Asistenta tehnic a internationala;
4. Finantare bugetara, în anumite conditii:
Finantele întreprinderii

De la Bugetul de stat se aloca fonduri pentru actiuni finantate pe


baza de programe (Ordonanta 57/2002). De asemenea, finantarea de la
bugetul de stat contribuie si la acoperirea necesarului de fonduri alaturi
de finantarea internationala, conform acordurilor încheiate cu partenerii
straini.
Conform art. 81 din ordonanta respectiva, Agentii economici pot
prelua gratuit, pe baza de contract, rezultatele cercetarii, finantate
de autoritatea de sta t pentru cercetare-dezvoltare si pot primi din
fonduri publice, în regim de cofinantare, o suma de pâna la 20%
din cheltuielile totale aferente aplicarii rezultatelor selectate.

D. Eficienta economica

Informatiile având caracterul de active, iar activitatile de consum


caracterul de investitie, activitatea financiara de stabilire a eficientei
economice (informatiile ye) se aseamana cu activitatea similara privind
investitiile.
Un prim indicator, ye, se refera la termenul de recuperare (Tr) a
fondurilor imobilizate în informatii:

Relatia 11.7

ye (Tr) = (C+A) / (Ef x α ) x D; Tr </= D

unde:
C = cheltuieli de cercetare;
A = cheltuieli de asimilare;
Ef = efecte favorabile ale asimilarii informatiilor finantate;
α = probabilitatea reusitei (α ≤ 1);
D = durata de viata a informatiei.

Eficienta poate fi reflectata si de coeficientul de eficienta (E):

Relatia 11.8

ye (E) = Ef x α / (C + A); E > 1


Deciziile financiare privind fondul de informatii (activele necorporale)

Daca nivelul acestor indicatori este corespunzator asteptarilor


decidentilor, atunci se poate trece la adoptarea si realizarea deciziilor
financiare.

FUNCTIA FINANCIARA: FUNDAMENTAREA FINANCIARA


A DECIZIILORECONOMICE

Realizarea procesului de consum prin care activele necorporale se


formeaza, refac, dezvolta presupune o fundamentare din punct de
vedere financiar sub forma adoptarii de decizii financiare care sa
aduca în întreprindere fondurile financiare ce vor permite desfasurarea
efectiva a activitatilor de tip consum, cercetare, cumpararea de
informatii, asimilare, pastrare, asigurare.
Serviciul financiar al întreprinderii va înfaptui aceasta functie prin
fundamentarea, adoptarea si, apoi, realizarea de decizii financiare pentru
fiecare tip de activitate economica privind activele necorporale.

11.3 Decizia financiara

Procesul decizional se caracterizeaza prin adoptarea unei decizii


financiare de repartitie, pentru toate tipurile de activitati ce vizeaza atât
fondul de informatii (ACTIVELE NECORPORALE), cât si obligatiile în
afara întreprinderii.
Un model al acestei decizii este redat mai jos:

VENITURI (yv) CHELTUIELI (yc)


1. Preleva ri din rezultatele economice 1. Cheltuieli de cercetare stiintifica
pentru cercetare, asigurare, obligatii 2. Cheltuieli de dezvoltare tehnologica
în afara 3. Cheltuieli de asimilare
2. Amortizarea activelor necorporale 4. Cheltuieli de protectie
3. Prelevari din profitul brut 5. Rambursare credite si dobânzi
4. Valorificari de informatii, produse, 6. Prime de asigurare
servicii 7. Varsaminte la Fondul special de
5. Credite cercetare - dezvoltare
6. Donatii, subventii 8. Alte obligatii
7. Alte venituri din afara
Total yv Total yc
Finantele întreprinderii

În structura veniturilor, datele 1-4 sunt informatii de tipul yvp , iar 5-7,
de tipul yv n. În structura cheltuielilor, indicatorii 1-4 sunt informatii
financiare, ycp , iar cei 5-8, informatii yc n.
În macheta bugetului general, decizia financiara privind fondul de
informatii ocupa un loc important între deciziile referitoare la procesul de
consum.

11.4 Managementul financiar

Asa cum am stabilit în cadrul Capitolului 4, Finantele întreprinderii


studiaza, o data cu procesul de repartitie la nivel microeconomic, si
alocarea corecta si profitabila a resurselor, ca participare activa a
activitatii financiare la managementul general al firmei.
Prin modul de alocare a fondurilor, activitatea financiara are
posibilitatea de a influenta întreaga activitate a întreprinderii. Se
realizeaza astfel functiile motivationale ale proiectarii financiare:
Redarea performantelor posibile; Rezolvarea de conflicte si
satisfacerea intereselor; Asigurarea conducerii participative.
În procesul complex de fundamentare si realizare a deciziilor
financiare privind procesul de consum sunt aplicate procedee diverse de
alocare de fonduri în conditii de risc, de valorificare a capitalului în
corelatie cu piata de capital, de corelatie cu costul capitalului atras si cu
efectele asupra activitatii economice, în general.

FUNCTIA MOTIVATIONALA: REDAREA PERFORMANTELOR POSIBILE

Alocarea de fonduri pentru formarea, refacerea, restructurarea sau


dezvoltarea activelor necorporale are o mare influenta asupra
performantelor economice si financiare viitoare ale firmei. De aceea,
activitatea financiara este obligata sa realizeze acest lucru în
concordanta cu indicatorii de eficienta, ye, asigurând un nivel acceptabil
pentru performantele întreprinderii (vezi paragraful 11.2/D).
În acelasi sens actioneaza si analiza modului în care sunt plasate
fondurile pentru formarea activelor necorporale , în corelatie cu
câstigurile de pe piata de capital (vezi si capitolul 8)

FUNCTIA MOTIVATIONALA: REZOLVAREA DE CONFLICTE SI SATISFACEREA


INTERESELOR
Deciziile financiare privind fondul de informatii (activele necorporale)

Atunci când exista doua sau mai multe proiecte de investitie în


formarea fondului de informatii (licente, marci, proiecte etc.) care se
exclud reciproc, managerul trebuie sa gaseasca procedee obiective de
ierarhizare pentru a rezolva corect eventuale conflicte si divergente de
interese.
În asemenea situatii, se utilizeaza, de regula, sistemul de indicatori
de eficienta specifici proiectelor de investitii în active necorporale (vezi
paragraful din acest capitol referitor la acesti indicatori).

FUNCTIA MOTIVATIONALA: ASIGURAREA CONDUCERII PARTICIPATIVE

În exercitarea activitatii financiare se impune un mod de lucru prin


care salariatii firmei sa fie atrasi la fundamentarea si, apoi, la realizarea
deciziilor economice si financiare.
Si în cazul investitiilor, în formarea acestui element este necesar sa
se ia în considerare, atunci când se pune problema dezvoltarii, o
combinare de proiecte. Acest lucru este recomandabil pentru a combina
o investitie cu risc mare, indicatorul beta, ß > 1, cu un proiect cu un risc
mai redus, indicatorul beta, ß < 1 (vezi si capitolul 8).

11.5 Activitati tutoriale

Modelul de îndrumare si organizare a pregatirii si înva tarii îl aveti la


sfârsitul capitolului 1.

ÎNTREBARI RECAPITULATIVE

• De ce fondul de informatii se constituie ca element distinct al structurii economice a


întreprinderii?
• Cum a evoluat în istorie rolul informatiilor, fata de celelalte elemente ale structurii
economice?
Finantele întreprinderii

• Prin ce se caracterizeaza activitatile de obtinere a informatiilor si informatiile respective


fata de alte servicii si produ se necesare productiei?
• De ce credeti ca, în perioada de tranzitie, activitatea de cercetare este partial neglijata?
• Ce surse de finantare sunt utilizate în prezent si care ar putea fi solicitate în viitor?
• Este justificata participarea firmelor la Fondul special (centralizat) pentru cercetare-
dezvoltare?

TESTE DE AUTOVERIFICARE

11.1 În structura activelor necorporale se includ: a) cheltuieli de


constituire; b) cheltuieli de cercetare-dezvoltare; c) brevete, marci,
concesiuni; d) devizul pentru investitii în mijloace fixe; e)
programe informatice. Care din acestea nu se includ în activele
necorporale?

11.2 Rolul fondului de informatii în întreprindere este redat si prin


efectul de reducere a entropiei (ca dimensiune a gradului de
dezordine). Care este formula corecta a acestui efect:
a) E0 = E1 – I; b) E1 = E0 – I; c) E1 = I – E0; d) I = E1 – E0;
e) I = = E0 – E1.
11.3 În întreprindere se organizeaza urmatoarele activitati tip consum:
a) cercetarea stiintifica si tehnica realizata în ateliere proprii; b)
cumpararea de informatii din afara firmei; c) cumpararea de
proiecte pentru investitii utilaje; d) asimilarea si testarea de produse
si tehnologii noi; e) protejarea fondului de informatii. Care din
aceste activitati nu se refera la activitatile de consum specifice
formarii fondului de informatii (active necorporale)?

11.4 Informatiile yc (cheltuieli financiare) rezulta din modele ca: a)


S Ch ij ; b) P$ x Cv; c) Vp x C%. Care formula reda nivelul
cheltuielilor financiare pentru cercetare, proiectare si asimilare de
noi informatii?

11.5 Indicatorul de eficienta economica termen de recuperare (Tr) în


privinta activitatilor de formare a activelor necorporale cuprinde: ye
(Tr) = (C + A) : (Ef x a) x D; Tr </= D. Care factor din relatia
Deciziile financiare privind fondul de informatii (activele necorporale)

respectiva reda efectul probabilitatii de reusita în exploatarea noilor


informatii: a) C; b) A; c) Ef; d) a: e) D.

STUDII DE CAZ SI EXERCITII

11.1 Televizorul color

România avea, în 1989, o productie proprie de televizoare color. În


urma deschiderii pietei interne pentru numeroase firme straine, firma
româna s-a confruntat cu o concurenta dezarmanta.
Solutiile posibile:

1. Modernizarea tipurilor de televizoare produse pâna în 1989;


2. Asimilarea unui produs din import pe baza unei cooperari (Goldstar);
3. Asimilarea unui tip original de televizor cu ultimele dotari
(telecomanda, teletext, peste 60 canale etc.);
4. Reprofilarea sau închiderea unitatii.

Analiza informatiilor de pe piata, corelata cu starea curenta a


fondului de informatii tehnologice, de produs, organizatorice si financiare
din întreprindere a dus la alegerea solutiei (2). Cum apreciati aceasta
alegere? Credeti ca în viitor ar fi posibila adoptarea unei alte solutii si
care este aceasta?
11.2 Marginalizarea cercetarii stiintifice si tehnice

În ultimii cinci ani, firma de piese electronice "Teleradio" a diminuat,


voit si din cauza reducerii productiei, fondurile destinate refacerii
elementului informatii.
Din fondurile constituite reuseste sa înnoiasca doar 10% pe an, în
timp ce pe piata informatia de produs si tehnologie se reînnoieste cu 20%
pe an.
Dezbateti acest caz, determinând la ce nivel se afla fondul de
informatii dupa cinci ani. Stabiliti care ar fi solutiile de iesire din impas,
având în vedere prevederile metodologice în vigoare cu privire la sursele
de finantare a activitatilor de refacere a fondului de informatii al
întreprinderii.

11.3 Gradul de inovare


Finantele întreprinderii

Societatea comerciala "Electronica" dispune de active necorporale


de 25 mild. lei. În ramura electronica, gradul de inovare este de 30% pe
an. Firma în cauza doreste sa adopte o decizie financiara la nivelul
gradului de inovare pe ramura.
De ce fonduri mai are nevoie unitatea, stiind ca este de 20% pe an
cota de amortizare a activelor necorporale ?

11.4 Indicatorii de eficienta

Serviciul financiar proiecteaza urmatoarele informatii financiare:

- Cheltuieli de cercetare (C) = 20 mil. lei;


- Cheltuieli de asimilare (A) = 10 mil. lei;
- Efecte favorabile pe durata de viata (D = 5 ani) a informatiei =
= 40 mil. lei.

Calculati pentru ce probabilitate (α ) decizia de finantare devine


eficienta?

11. 5 Referat

Implicatiile financiare ale formarii si utilizarii fondului de informatii


necesar pentru activitatea unei firme sunt deosebit de diverse si au un
nivel ridicat. Întocmiti un referat privind rolul informatiei în ordonarea
activitatii economice si necesitatea efortului financiar pentru procurarea
de informatie noua si competitiva.
11.6 Întreprinderea inovanta

În lucrarea Gestiunea inovatiei (L. Baloiu, I. Frasineanu), Editura


Economica, Bucuresti, 2001, se precizeaza ca aparitia si succesul unei
inovatii depind, în ultima instanta, de doi factori: oamenii si mediul
în care acestia activeaza (întreprinderea). Din punctul de vedere al
atitudinii fata de inovare, întreprinderile pot fi clasificate în patru
categorii:

Tipul
Închisa Stabila Deschisa Inovanta
întreprinderii
Deciziile financiare privind fondul de informatii (activele necorporale)

Inovare Slaba Redusa Moderata Sustinuta


Eficienta Mica Moderata Înalta Slaba

Cum explicati eficienta slaba pe care o înregistreaza o întreprindere


care are o politica de inovare sustinuta? În explicarea acestui efect
paradoxal, tineti cont de consecintele probabilitatii de reusita în
exploatarea unei informatii noi.

11.7 Teme de cercetare stiintifica

Pentru seminar si pentru lucrarea de diploma, va recomandam


temele:

- Finantarea activitatilor de cercetare si asimilare de noi informatii;


- Particularitatile informatiei si implicatiile acestor caracteristici asupra
rezultatelor economice si financiare ale firmei;
- Semnificatia multipla si complexa a indicatorilor financiari privind
eficienta economica, ecologica, sociala etc. a informatiei;
- Preocupari privind finantarea cercetarii stiintifice la nivel micro si
macro în România si în alte tari;
- Efectele de crestere (levier) ale utilizarii informatiei în procesele
economice din întreprindere;
- Efectele nefavorabile, economice, sociale si financiare, ale
marginalizarii activitatii de formare, refacere si dezvoltare a activitatii
de cercetare stiintifice si tehnice.

RASPUNSURI LA TESTELE DE AUTOVERIFICARE

11.1 d; 11.2 b; 11.3 c; 11.4 a; 11.5 d;


Finantele întreprinderii

Nota: fiecare întrebare este evaluata cu 2 puncte. Pentru obtinerea


notei 10,00 va trebui sa raspundeti corect la toate cele cinci
întrebari.
CAPITOLUL 12

DECIZIILE FINANCIARE PRIVIND


MEDIUL NATURAL ÎNCONJURATOR

CUPRINS

12.1 Procesul de consum pentru formarea elementului


mediul natural
12.2 Proiectarea financiara a activitatilor privind mediul natural
12.3 Decizia financiara privind mediul natural
12.4 Managementul financiar
12.5 Activitati tutoriale

CONCEPTE
Mediu - ca factor de productie
Comportamentul mediului în procesele economice din firma
Activitati de protejare si refacere a mediului
Cheltuieli si venituri financiare pentru protejarea si refacerea mediului
înconjurator
Efecte necuantificabile ale finantarii protejarii mediului
Decizia financiara privind refacerea si protejarea mediului înconjurator
Deciziile financiare privind mediul natural înconjurator

FUNCTIA FINANCIARA: AUTORIZAREA REPARTITIEI

Pentru economistul financiar , realizarea functiei autorizarea


repartitiei presupune, în primul rând, cunoasterea tipurilor de activitati
economice, tehnice, sociale, ecologice, stiintifice, de învatamânt etc.
care se încadreaza în procesul de consum din întreprindere. În al doilea
rând, functia respectiva impune cunoasterea în detaliu a modului cum
se manifesta aceste activitati, ce factori le determina structura si
amploarea si ce efecte au asupra functionarii viitoare a firmei, pentru a
putea, apoi, stabili implicatiile financiare ale acestor activitati.
Numai dupa îndeplinirea acestor conditii, economistul financiar
poate autoriza repartitia financiara pentru procesul de consum, trecând,
apoi, la exercitarea celorlalte functii financiare si motivationale
(manageriale) legate de acest proces complex.
Sa parcurgem împreuna exercitarea acestei functii financiare în
legatura cu activitatile tip consum legate de elementul active corporale
(mijloace fixe).

12.1 Procesul de consum pentru formarea elementului


mediul natural înconjurator

A. Pozitia mediului înconjurator în structura economica a întreprinderii

Cu toate ca termenul de "înconjurator"


presupune tot ce este în afara
întreprinderii, totusi, o parte însemnata
din mediul natural se afla în interiorul
unitatii economice (teren) sau este atras
în procesele din întreprindere ca sursa de
potential natural (s, e, i) si ca recipient
pentru deseurile si pierde rile entropice
ale proceselor de productie si de consum
care au loc permanent în cadrul firmei
(vezi Cadrul 12.1).
Finan tele întreprinderii

Cadrul 12.1

A trebuit ca natura "sa moara putin" pentru ca oamenii secolului al XX-lea sa constate ca
au neglijat cel mai bun partener al omului în activitatea sa economica - mediul înconjurator.
Zestrea naturala a omului, arata N. Georgescu - Roegen, consta din doua elemente: 1) fondul
de entropie joasa de pe glob si din interiorul lui si 2) fluxul de energie solara...

Astfel, mediul este prezent în bilantul întreprinderii (terenuri),


contributia sa esentiala prin entropia joasa (potential natural) din
Prezenta minereuri, materii prime, dar si din bunurile necontabilizate (aer, apa,
mediului în lumina si caldura solara etc.) ramâne însa în afara gestiunii, dar se
cuprinde în efectele favorabile din procesele de productie si consum.
Bilantul Având în vedere potentialul enorm ce exista în natura, contributia
firmei mediului în procesul economic din întreprindere se evidentiaza prin
relatia:
Relatia 12.1

s e, s, i
e -------------> i
i

Serviciul adus Potentialul natural sub forma de substanta, energie, informatie


de mediu (s, e, i) este adus în întreprindere cu ajutorul energiei (e), substantei (s)
si informatiei (i) din uneltele de extractie, transport, cercetare etc.,
în procesele
pentru a fi folosit în conformitate cu informatiile de produs, tehnologice
economice etc. (i).

B. Comportamentul general

Un comportament Aflat direct, dar si indirect, în structura economica a întreprinderii,


similar cu mediul se comporta, în linii mari, ca un veritabil element al structurii
structura firmei economice a întreprinderii. El cedeaza în procesul de productie potential
natural. Cu toate ca, în natura, rezerve le sunt mari (dar totusi limitate),
iar unele componente ale potentialului natural sunt regenerabile sau
completate prin contributia vegetatiei, a animalelor, prin circuitul
general al materiei, si în cazul mediului se pune problema refacerii
printr-un proces de consum (t2).
Necesitatea unor Lucrul acesta este cerut si amplificat si de efectele degradante ale
poluarii naturii (aer, apa, sol) , ca urmare a deseurilor si deversarii de
procese de substante nocive în mediul înconjurator. De asemenea, actiunile de
consum pentru natura ecologica sunt tot mai numeroase si mai bine organizate - ca o
refacere grija pentru viata, în general.
Deciziile financiare privind mediul natural înconjurator

Consumul t2 presupune un efort tehnologic si financiar în crestere


pe unitatea de potential atrasa din mediu, fiind necesare tehnologii de
extractie la mari adâncimi, de prelucrare a minereurilor mai sarace si de
tehnologii care reduc la maximum poluarea în toate fazele activitatii
economice (vezi cadrul 12.2).

Cadrul 12.2

Relatiile dintre cantitatea de potential atrasa (P), efortul tehnologic (Et) si cel financiar
(Ef) sunt urmatoarele:

Grija pentru productia viitoare (tn), dar si pentru viata societatii, în


general, impune, pe lânga activitati de refacere a mediului, si actiuni de
Actiuni de prevenire a poluarii, de limitare a degradarilor naturale, de dezvoltare a
prevenire a spatiilor verzi etc.
degradarii Aceste activitati, mai dezvoltate în unitatile cu profil agricol, sunt
mediului necesare si în celelalte tipuri de firme, care utilizeaza resurse ale naturii
sau afecteaza, prin activitatea lor, calitatea mediului înconjurator.

C. Starea cu renta a mediului

Pentru orice firma, este necesara o cunoastere a mediului în care îsi


va desfasura activitatea. Aceasta stare se refera la calitatea solului, a
apei si a aerului din zona, mai cu seama daca firma are tehnologii ce
folosesc aceste componente ale mediului.
Calitatea Pentru acest lucru, firma se adreseaza serviciilor meteorologice si
mediului si de cercetare a calitatii apei si aerului, precum si specialistilor geologi,
restrictiile de soluri, seismologilor etc.
ecologice Un alt domeniu de analiza îl reprezinta restrictiile ecologice impuse
în zona de activitate sau, în general, pentru a evita consecintele juridice
si financiare.
Finan tele întreprinderii

Aceste informatii fundamenteaza în mod necesar deciziile de


înfiintare - dezvoltare, dar si pe cele de productie. Totodata, ele vor
contura marimea si structura procesului de consum t2.

D. Activitati de consum

Procesul de consum vizând refacerea mediului este amplu si


presupune antrenarea întregii societati. De aceea, acest proces se
rezolva doar partial la nivel de firma, el revenind în cea mai mare parte
societatii, desigur cu contributia financiara a întreprinderilor si
populatiei.
În întreprindere se organizeaza activitati privind mediul, cum ar fi:

1. Activitati de reducere a poluarii mediului prin instalatii de filtrare,


Activitati de epurare a apei, de distrugere controlata a deseurilor etc. (de tip
în sarcina investitii);
2. Activitati de reproiectare a tehnologiilor si produselor pentru
întreprinderii reducerea consumurilor de potential natural si a deseurilor toxice,
poluante (de tip cercetare stiintifica si tehnica);
3. Activitati de refacere a mediului din întreprindere si din imediata
apropiere a ei, precum si pentru remedierea unor calamitati
ecologice produse în zona din vina firmei (investitii si plati
financiare);
4. Contributia normala (sau prin penalizare) la actiunile ecologice
centralizate (prin plati de impozite, taxe, penalizari).

O problema de mare actualitate o reprezinta asimilarea conceptului


de dezvoltare durabila. Acest concept solicita regândirea întregului
Exigentele mecanism al activitatii economice pentru a produce în concordanta cu
conceptului cerintele protejarii mediului. Acest concept va impune, pe lânga masuri
severe de protejare si refacere a mediului, o restructurare a tehnologiilor
de dezvoltare
si dotarilor si o reproiectare a produselor si serviciilor. Toate aceste
durabila masuri vor amplifica procesul de cons um din firme, pentru a le pregati
sa functioneze în concordanta cu exigentele unei dezvoltari durabile.

FUNCTIA FINANCIARA: PREVIZIUNE SI SIMULARE

Prefigurarea fenomenului repartitiei financiare privind procesul de


consum cerut de activitatile de formare, refacere, restructurare sau
dezvoltare a mediului natural (intern sau exterior firmei) presupune
determinarea întregii game de informatii financiare prin modele
specifice activitatii financiare (vezi capitolul 6).
Deciziile financiare privind mediul natural înconjurator

Fenomenul financiar previzionat trece, în mod obligatoriu, prin mai


multe etape de simulare pentru a se ajunge la un nivel acceptabil din
punctul de vedere al exigentelor financiare (principiile de condit ionare a
repartitiei financiare: corelatia necesar/resurse; necesar/aport în t0 sau
în t n) si al indicatorilor de eficienta economica.

12.2 Proiectarea financiara a activitatilor privind mediul natural

A. Informatiile financiare ym

Si în cazul acestui element, metodologia financiara este înca la


început, simtul ecologic fiind prea putin dezvoltat, atât la nivel de
societate, cât si de firma.
Legislatia Cu toate acestea, legislatia financiara cuprinde deja informatii utile
privind pentru a determina informatiile financiare si a adopta deciziile de
protectia repartitie privind mediul înconjurator. În acest sens se pot consulta
mediului Legea bugetului de stat, Legea impozitului pe profit etc., precum si
legile cu caracter ecologic (Legea mediului nr. 137/1995).

Cadrul 12.2
Factorii care actioneaza în domeniul protectiei mediului din majoritatea statelor lumii au
adoptat o serie de principii unitare si severe în scopul limitarii factorilor poluanti de orice
natura: Principiul bunei vecinatati între state; Nici un stat nu are dreptul sa dauneze mediul;
Principiul notificarii si consultarii; Principiul prevenirii; Principiul inte rzicerii poluarii;
Principiul nediscriminarii; Principiul “poluantul plateste”; Principiul conservarii si utilizarii
resurselor naturale în mod rational.

Ca legaturi de repartitie posibile, sunt permise cele specifice


Constituirea investitiilor si cercetarii stiintifice si tehnice, cu surse ca rezultatele
si utilizarea economice corespunzatoare costului, reducerile de impozit pe profit
Fondului etc., precum si din Fondul national de mediu. Pe baza acestor legaturi
national (ym), serviciul financiar îsi completeaza sistemul informational necesar
proiectarii financiare.

B. Cheltuielile financiare yc

Informatiile ycp, sub forma cheltuielilor financiare ale


întreprinderii pentru refacerea si protejarea mediului, se determina sub
forma devizului care însoteste proiectul lucrarilor de investitii sau
cercetare specifice actiunilor finantate (vezi capitolul 8 si 11).
Finan tele întreprinderii

Obligatiile financiare în afara unitatii (yco) apar sub forma


Cheltuieli
si obligatii contributiilor la fondurile ecologice centralizate, a penalizarilor pentru
încalcarea prevederilor legale privind protectia mediului, a
financiare
despagubirilor pentru cei afectati de actiunile distructive ale firmei etc.,
precum si sub forma taxelor pentru folosirea terenurilor.

C. Veniturile financiare yv

Sursele la care serviciul financiar poate face apel pentru acoperirea


cheltuielilor privind refacerea si protejarea mediului sunt:
Surse din
interiorul 1. Rezultatele economice corespunzatoare costului, inclusiv
întreprinderii amortizarea mijloacelor fixe cu destinatie de protectie a mediului;
2. Profitul net si deducerea din venituri a unei cheltuieli suplimentare
de amortiz are (20% din valoarea de intrare pentru investitiile cu
caracter ecologic).

Pe lânga veniturile financiare procurate din sursele întreprinderii


Surse (yvp), legislatia financiara permite apelarea la surse din afara firmei
din afara (yvn):
întreprinderii
1. Fondul de creditare;
2. Subventii pentru obiective de protectie a mediului de interes major;
3. Donatii etc.

Apelarea la aceste surse are loc dupa ce s-au folosit complet sursele
proprii si în aceleasi conditii ca pentru lucrarile de investitii
(capitolul 8).

D. Eficienta economica

Impor tanta Pentru lucrarile privind refacerea si protectia mediului, serviciul


financiar calculeaza indicatori de eficienta specifici investitiilor
efectelor
(capitolul 8) si cercetarii stiintifice (capitolul 11).
necuantificabile În cazul acestor lucrari, efectele financiare se completeaza cu
efectele necuantificabile de crestere a calitatii vietii sociale, de reducere
a poluarii si degradarii mediului etc.
Deciziile financiare privind mediul natural înconjurator

FUNCTIA FINANCIARA: FUNDAMENTAREA FINANCIARA


A DECIZIILOR ECONOMICE

Realizarea procesului de consum, prin care elementul mediul


natural se formeaza, reface, dezvolta, presupune o fundamentare din
punct de vedere financiar sub forma adoptarii de decizii financiare care
sa aduca în întreprindere fondurile financiare ce vor permite
desfasurarea efectiva a activitatilor de tip consum, activitati de refacer e
si de protectie a mediului.
Serviciul financiar al întreprinderii va înfaptui aceasta functie prin
fundamentarea, adoptarea si, apoi, realizarea de decizii financiare
pentru fiecare tip de activitate economica privind mediul natural din
interiorul si din afara firmei.

12.3 Decizia financiara privind mediul natural

Cu toate ca multe lucrari ce vizeaza protectia si refacerea mediului


sunt cuprinse în prezent în deciziile privind investitiile si formarea
fondului de informatii, se impune o individualizare pentru decizia
financiara referitoare la mediu.

Structura unei asemenea decizii cuprinde:

VENITURI (yv) CHELTUIELI (yc)


1. Prelevari din Fondul de dezvoltare 1. Investitii pentru protectia si
2. Prelevari din sursele pentru refacerea mediului
cercetare 2. Cercetari stiintifice si tehnice
3. Prelevari din profitul brut privind refacerea si protectia
4. Prelevari din rezultatele economice mediului
corespunzatoare costului 3. Varsaminte la fondurile centralizate
5. Credite pentru actiuni ecologice
6. Subventii, despagubiri 4. Taxe pe terenuri, penalizari etc.
7. Donatii
Total yv Total yc

Si aceasta decizie se cuprinde în bugetul general ca o decizie


financiara referitoare la finantarea procesului de consum.
Finan tele întreprinderii

12.4 Managementul financiar

Asa cum am stabilit în cadrul Capitolului 4, Finantele întreprinderii


studiaza, o data cu procesul de repartitie la nivel microeconomic, si
alocarea corecta si profitabila a resurselor, ca participare activa a
activitatii financiare la managementul generalal firmei.
Prin modul de alocare a fondurilor, activitatea financiara are
posibilitatea de a influenta întreaga activitate a întreprinderii. Se
realizeaza astfel functiile motivationale ale proiectarii financiare:
Redarea performantelor posibile; Rezolvar ea de conflicte si
satisfacerea intereselor; Asigurarea conducerii participative.
În procesul complex de fundamentare si realizare a deciziilor
financiare privind procesul de consum sunt aplicate procedee diverse de
alocare de fonduri în conditii de risc, de valorificare a capitalului în
corelatie cu piata de capital, de corelatie cu costul capitalului atras si cu
efectele asupra activitatii economice si asupra mediului natural
înconjurator, în general.

FUNCTIA MOTIVATIONALA: REDAREA PERFORMANTELOR POSIBILE

Alocarea de fonduri pentru refacerea si protectia mediului natural


are, de asemenea, o mare influenta asupra performantelor economice si
financiare viitoare ale firmei. De aceea, activitatea financiara este
obligata sa realizeze acest lucru în concordanta cu indicatorii de
eficienta, ye, asigurând un nivel acceptabil pentru performantele
întreprinderii, dar si în concordanta cu restrictiile de mediu.
În conformitate cu legislatia de mediu, întreprinderea are obligatia
sa tina sub control impactul activitatilor economice asupra mediului. La
nivelul legislatiei din România, tinerea sub control a impactului
respectiv presupune parcurgerea urmatoarelor etape de identificare:
- studiul de impact, SI;
- bilantul de mediu, BM;
- evaluarea riscului de mediu, ERM.
La nivelul legislatiei internationale sunt promovate, prin ISO 14000
(Sistemul de management de mediu):
- auditul de mediu, AM;
- analiza ciclului de viata, ACV;
- evaluarea performantei de mediu, EPM (vezi V. Rojanschi s.a. ,
Politici si strategii de mediu, Editura Economica, Bucuresti,
2002).
Deciziile financiare privind mediul natural înconjurator

Realizând activitati de evaluare a impactului, firma poate


întreprinde actiuni de refacere si protejare a mediului, actiuni care pot
contribui la redarea performantelor posibile ale întreprinderii. De
asemenea, actiunile centralizate de reducere a poluarii pot avea efecte
benefice asupra performantelor economice.
Exemplificare

În cazul S.U.A., numai 8% din beneficiile de mediu au redus


costurile produselor pe piata. În schimb, controlul guvernamental
asupra surselor de poluare a aerului a adus beneficii substantiale.
Cheltuielile de aproximativ 9 miliarde de dolari au adus beneficii de
aproape 21 miliarde de dolari (vezi Economia mediului, Editura Tribuna
economica, Bucuresti, 1997, p. 36 s.u.).
Poluarea aerului, a apei si a solului determina pierderi de 1-5%
din P.I.B.-ul a numeroase tari din Europa si America.

FUNCTIA MOTIVATIONALA: REZOLVAREA DE CONFLICTE SI SATISFACEREA


INTERESELOR

Atunci când exista doua sau mai multe proiecte de investitie care se
exclud reciproc, managerul trebuie sa gaseasca procedee obiective de
ierarhizare pentru a rezolva corect eventuale conflicte si divergente de
interese.
În asemenea situatii, se utilizeaza, de regula, sistemul de indicatori
de eficienta specifici proiectelor de investitii, dar si analiza intereselor
generale ale societat ii privind efectele de mediu (vezi Studiul de
caz 12.1).
Daca interesele imediate ale firmei determina, de regula, o anulare
a eforturilor financiare pentru protectia si refacerea mediului, interesele
societ atii trebuie sa fie dominante. De aceea, întreprinderea trebuie sa-si
reformuleze politicile economice în conformitate cu principiile
dezvoltarii durabile (vezi Studiul de caz 12.4).

FUNCTIA MOTIVATIONALA: ASIGURAREA CONDUCERII PARTICIPATIVE

În exercitarea activitatii financiare, se impune un mod de lucru prin


care salariatii firmei sa fie atrasi la fundamentarea si, apoi, la realizarea
deciziilor economice si financiare. În cazul investitiilor, este necesar sa
se ia în considerare, atunci când se pune problema dezvoltarii, o
combinare de proiecte. Acest lucru este recomandabil pentru a combina
o investitie cu risc mare, indicatorul beta, ß > 1, cu un proiect cu un risc
mai redus, indicatorul beta, ß < 1 (vezi si capitolul 8).
Finan tele întreprinderii

Pentru a atrage întregul personal în conducerea firmei, managerul


general si cel financiar trebuie sa adopte decizii economice cu caracter
ecologic, precum si hotarâri care sa îmbunatateasca parametrii ecologici
ai locurilor de munca si ai traiului în orase si zone industriale sau
agricole (vezi Studiile de caz 12.1 si 12.8).

12.5 Activitati tutoriale

Modelul de îndrumare si organizare a pregatirii si învatarii îl aveti la


sfârsitul capitolului 1.

ÎNTREBARI RECAPITULATIVE

• De ce mediul înconjurator poate fi socotit ca un factor al structurii economice a


întreprinderii?
• Sub ce forma contribuie potentialul natural la procesele de transformare din întreprindere?
• Cum se stimuleaza cresterea responsabilitatii firmelor pentru refacerea si protectia naturii?
• Ce activitati de refacere si protectie a naturii revin firmei si cât de costisitoare sunt?
• Considerati ca eforturile financiare ale firmei sunt corespunzatoare fata de aportul
mediului la obtinerea de valoare în procesele de productie si consum?
• De ce este oportuna evidentierea distincta în Bugetul firmei a deciziei financiare privind
mediul înconjurator?

TESTE DE AUTOVERIFICARE

12.1 Pentru refacerea si protectia mediului natural, se realizeaza


urmatoarele activitati economice tip consum :

1. activitati de reducere a poluarii mediului prin instalatii de filtrare,


de epurare a apei, de distrugere controlata a deseurilor etc.;
2. activitati de reproiectare a tehnologiilor si produselor pentru
reducerea consumurilor de potential natural si a deseurilor toxice,
poluante;
Deciziile financiare privind mediul natural înconjurator

3. activitati de refacere a mediului din întreprindere si din imediata


apropiere a ei, precum si pentru remedierea unor calamitati
ecologice produse în zona din vina firmei;
4. contributia normala (sau prin penalizare) la actiunile ecologice
centralizate (prin plati de impozite, taxe, penalizari).

Care din aceste activitati au caracteristicile unei investitii:


a) 1, 2; b) 2, 3; c) 3, 4; d) 3, 4; d) 1, 3; e) 2, 4.

12.2 Sursele din care se pot finanta activitatile economice privind


mediul sunt:
a) rezultatele economice corespunzatoar e costului;
b) profitul net si deducerea din venituri a unei cheltuieli suplimentare
de amortizare (20% din valoarea de intrare pentru investitiile cu
caracter ecologic);
c) fondul de creditare;
d) subventii pentru obiective de protectie a mediului de interes major;
e) donatii etc.

Care din aceste surse cuprinde amortizarea mijloacelor fixe cu


destinatia protectia mediului?

12.3 Proiectul Europa durabila are în vedere mai multe directii de


actiune:

1. închiderea ciclurilor de productie, prin folosirea si reciclarea


deseurilor, realizarea de ambalaje returnabile si refolosibile etc.;
2. reducerea folosirii combustibililor fosili;
3. îmbunatatirea calitatii materialelor, pentru a prelungi viata
economica a produselor fabricate din aceste materiale;
4. scaderea intensitatii transporturilor.

Care din aceste directii asigura economisirea de substanta:


a) 1, 2; b) 1, 3; c) 2, 3; d) 3, 4; e) 1, 4.

12.4 Informatia yc se refera la:


1. refacerea mediului; 2. protectia mediului; 3. contributii la formarea
fondurilor centralizate; 4. penalizari pentru încalcarea prevederilor
legale; 5. despagubiri pentru cei afectati de actiunile distructive de
mediu. Care din aceste informatii se refera la dimensiunile obligatiilor
financiare ale firmei, yc o:
a) 1, 2, 3; b) 2, 3, 4; c) 3, 4, 5; d) 1, 3, 4; e) 2, 3, 5.
Finan tele întreprinderii

STUDII DE CAZ SI EXERCITII

12.1 Economii contra poluare

Proiectul de constructie a unei termocentrale pe carbuni prevedea


instalatii de filtrare a fumului în valoare de 10 mild. lei. Din motive de
economie la fondurile de investitii, s-a renuntat la cumpararea si
montarea instalatiilor respective.

Consecinte:
1. Favorabile
- Economie la fondurile de investitii de 10 mild. lei;
- Reducerea cheltuielilor cu amortizarea anuala (1 miliard lei);
- Darea în folosinta a termocentralei cu 6 luni mai devreme.

2. Nefavorabile
- Gradul de morbiditate a populatiei din zona, inclusiv al propriilor
salariati, a crescut cu 5-10%;
- Recolta pe o raza de 10-15 km a fost afectata de aciditatea gazelor,
reducându-se în ultimii ani cu 15-20%;
- Cheltuielile cu medicamente, detergenti, apa etc. au crescut de
2-3 ori fata de perioada anterioara construirii termocentralei;
- Se înregistreaza o accentuata migrare a populatiei din zona;
- Costul actual al instalatiei de filtrare a crescut de 10 ori.

Dezbateti cazul si sugerati solutii de rezolvare. Comentati efectele


colaterale ale lipsei deciziei de finantare initiala a instalatiilor de
filtrare.

12.2 Folosirea profitului pentru protejarea mediului

Societatea comerciala "GRIRO" S.A., cu capital majoritar de stat,


înregistreaza un profit impozabil de 800 mil. lei. Din profitul net
repartizat pentru fondul de dezvoltare se utilizeaza 40 mil. lei pentru
investitii necesare protejarii mediului înconjurator.
Folosind si alte date din exemplul 8.5, determinati partea din
impozitul datorat sumei de 40 mil. lei care se adauga la finantarea
acestei investitii, ca urmare a prevederilor Legii impozitului pe profit.
Deciziile financiare privind mediul natural înconjurator

12.3 Dezbatere

Într-un sondaj realizat în tarile Uniunii Europene, persoanele


interogate au plasat problema poluarii mediului pe locul al doilea, dupa
somaj, ca probleme grave ale lumii contemporane.
Un studiu din Germania a estimat ca efectele poluarii atmosferice
produce influente asupra sanatatii care determina cheltuieli pâna la
0,35 - 0,43% din P.I.B. Numai epurarea apelor costa Franta circa
1,4 mild. ECU pe an, iar degradarea cladirilor din Uniunea Europeana
din cauza poluarii se cifreaza la circa 2,7 mild. ECU pe an.
Folosind aceste informatii, precum si alte date similare, realizati o
dezbatere privind efectele nocive ale poluarii, responsabilitatea
agentilor economici si masurile ce trebuie luate la nivel national si la
nivel de firma.

12.4 Dezvoltarea durabila

Proiectul intitulat Europa durabila precizeaza câteva din directiile


de actiune care trebuie întreprinse pentru a “corecta” mecanismul
activitatii economice actuale:

- închiderea ciclurilor de productie, prin folosirea si reciclarea


deseurilor, realizarea de ambalaje returnabile si refolosibile etc.;
- reducerea folosirii combustibililor fosili;
- îmbunatatirea calitatii materialelor, pentru a prelungi viata
economica a produselor fabricate din aceste materiale;
- scaderea intensitatii transporturilor.

Comentati aceste masuri si apreciati intensitatea si costul


proceselor de tip consum, care trebuie realizate la nivel de firma si
economie nationala pentru a încadra activitatea economica din tara
noastra în aceste cerinte.

12. 5 Legislatie

Realizati o documentare cât mai completa în privinta protectiei


mediului pe baza legilor aparute în România si în strainatate si
evidentiati responsabilitatile firmelor în privinta protectiei si refacerii
mediului.
Punctati sursele de constituire a Fondului national de mediu si
sesizati obligatiile întreprinderilor si sursa de achitare a acestor
obligatii.
Finan tele întreprinderii

12.6 Referat

Redati într-un referat efectele financiare ale degradarii mediului,


folosind datele din Anuarul statistic al României. Urmariti, cu
predilectie, efectele degradarii solului si reducerii suprafetelor
împadurite.

12.7 Teme de cercetare stiintifica

Problematica financiara a refacerii si protectiei mediului se poate


aborda în teme de cercetare ca:

- Implicatiile financiare ale refacerii mediului natural la nivelul unui


judet sau la nivelul tarii;
- Costurile financiare ale aplicarii cerintelor politicii bazate pe
dezvoltarea durabila;
- Constituirea surselor pentru refacerea si protectia mediului natural
intern si înconjurator al firmei;
- Eficienta economica a investitiilor facute în protectia mediului.

12.8 Fara comentarii

Un grup de astronauti americani care a vizitat România a fost


întrebat daca din spatiul extraterestru se observa teritoriul tarii noastre.
Raspunsul a fost urmatorul:

“Daca privim zona în care se afla România cu ajutorul unor aparate


optice pe baza de raze infrarosii, atunci conturul tarii dv. se distinge
foarte clar de la înaltimea la care se afla naveta spatiala!”

Cum interpretati acest raspuns?


Deciziile financiare privind mediul natural înconjurator

RASPUNSURI LA TESTELE DE AUTOVERIFICARE

12.1 d; 12.2 a; 12.3 b; 12.4 c.

Nota: fiecare întrebare este evaluata cu 2 puncte, cu exceptia ultimilor


doua care sunt evaluate cu câte 3 puncte. Pentru nota 10,00
trebuie sa întruniti 10 puncte.
CAPITOLUL 13

DECIZIA FINANCIARA ÎN CAZURILE DE ESEC


SI DE REEVALUARE A FIRMEI

CUPRINS

13.1 Starea de esec a firmei


13.2 Reevaluarea firmei
13.3 Decizia financiara în caz de faliment
13.4 Activitati tutoriale

CONCEPTE
Starea de esec a firmei
Ciclul de viata al firmei
Cauze de esec
Activitati de lichidare
Cheltuieli si venituri financiare în caz de faliment
Prioritati în lichidarea datoriei firmei falimentare
Decizia financiara în caz de faliment
Decizia de dezinvestire
Decizia de reevaluare
Decizia financiara în cazurile de esec si de reevaluare a firmei

FUNCTIA FINANCIARA: AUTORIZAREA REPARTITIEI

Pentru economistul financiar , realizarea functiei autorizarea


repartitiei presupune, în primul rând, cunoasterea tipurilor de procese
primare care formeaza continutul procesului complex de lichidare.
În al doilea rând, functia respectiva impune cunoasterea în detaliu a
modului cum se manifesta acest proces complex, ce factori îi determina
structura si amploarea si ce efecte au asupra firmei pentru a putea, apoi,
stabili implicatiile financiare ale derularii procesului de lichidare.
Numai dupa îndeplinirea acestor conditii, economistul financiar
poate autoriza repartitia financiara necesara pentru procesul de
lichidare.

13.1 Starea de esec a firmei

În viata economica a unei firme pot sa apara momente de regres si


chiar de esec, care sa duca la punerea sub supraveghere financiara,
reorganizare sau restructurare si, în final, lichidare (vezi cadrul 13.1).

Cadrul 13.1

Ciclul de viata al unei întreprinderi:


Finantele întreprinderii

În sprijinul întelegerii

Procesul de Procesul de lichidare se manifesta sub forma unor etape succesive:


lichidare: dezinvestire, conservare, lichidare partiala, faliment, lichidare finala.
o combinatie Si acest proces complex cuprinde cele trei procese primare:
de procese - transferul de informatii de pe piata (informatii care confirma
primare de imposibilitatea functionarii firmei respective) si de produse si
transformare, servicii care vor fi folosite în operatiunile de lichidare,
transformarea structurii sistemului economic în componente,
conservare, prin actiuni ca disponibilizarea personalului, dezmembrarea
transfer utilajelor, disponibilizarea stocurilor etc.
- conservarea rezultatelor transformarii sub forma de active ce
Economica pot fi vândute, someri.
valorii - transferul “produselor” lichidarii spre alte sisteme (societate,
pentru someri, alte întreprinderi, pentru activele ce pot fi
vândute, mediu, pentru pierderi).

Esecul economic al unei firme este cauzat de mai multi factori.


Printre cei mai frecventi factori sunt:
Factorii 1. Evolutia nefavorabila a pietei circa 20%;
care pot 2. Incompetenta si greseli de conducere 60%;
duce la 3. Fenomene naturale, incendii etc. 10%;
faliment 4. Alte cauze 10%.

Se observa ca principala cauza are în vedere procesele de conducere


si de cunoastere a pietei.
Legislatura privind functionarea societatilor comerciale, precum si
Actiuni Legea insolvabilitatii întreprinderilor prevad posibilitatea declararii
prealabile starii de faliment pentru firma dupa ce se realizeaza, în prealabil, actiuni
de supraveghere, de reorganizare si de restructurare - reprofilare.
declararii
Cu toate ca, în aceasta stare, întreprinderea nu mai are fonduri
falimentului pentru întretinerea unui proces de consum sau de productie, totusi au
loc activitati care solicita fonduri financiare si se adopta, în final, o
decizie financiara de repartitie.
Punerea unei întreprinderi în stare de lichidare presupune realizarea
urmatoarelor activitati:

Actiuni 1. Administrarea procedeului de falimentare de catre experti în


generate de domeniul juridic si financiar;
2. Evaluarea si vânzarea activului firmei;
lichidarea
3. Stabilirea ordinii de prioritate si a proportiei satisfacerii creditorilor;
firmei 4. Adoptarea deciziei financiare de lichidare a întreprinderii.
Decizia financiara în cazurile de esec si de reevaluare a firmei

Aceste activitati au caracter de consum , în masura în care produc


serviciile cerute de procesul de falimentare si de productie, în masura în
care evalueaza, vând activele ramase si apoi onoreaza obligatiile firmei
fata de proprietari, buget, furnizori, salariati.
Pentru evitarea unei situatii critice, firma poate proceda la luarea
Eliberarea de unei decizii de dezinvestire. Aceasta decizie presupune eliberarea unor
fonduri prin imobilizari facute anterior în active fixe si circulante. Aceasta eliberare
dezinvestire se poate realiza prin vânzarea sau închirierea de active devenite
disponibile prin reducerea activitatii economice în unitatea respectiva.
Decizia de dezinvestire se poate adopta si atunci când exploatarea
mijlocului de productie devine prea costisitoare în raport cu avantajele
Momentul optim exploatarii lui în firma respectiva. Managerul va analiza momentul
optim al dezinvestitiei, acesta fiind conditionat de marimea valorii
pentru decizia de
recuperate prin vânzarea activelor, marime corelata cu valoarea
dezinvestire actualizata a veniturilor viitoare posibile pâna la împlinirea duratei
normale de utilizare, venituri actualizate. Decizia este oportuna când
valoarea recuperata prin vânzare este superioara veniturilor viitoare
actualizate.

13.2 Reevaluarea firmei

Potentialul economic conservat în structura economica a


întreprinderii este pus în evidenta prin intermediul etalonului monetar
sub forma informatiei valorice de pret. De la acest nivel se determina
aportul fiecarui element la transferul de valoare catre produs prin
intermediul procesului de productie.
Implicatiile În aceste conditii, nivelul valoric al potentialului economic continut
informatiei de elementele structurii economice trebuie actualizat în functie de:
de pret
1. devalorizarea etalonului monetar ca urmare a inflatiei;
2. valoarea bunurilor care vor înlocui activele uzate;
3. nivelul valorii recunoscut de piata;
4. realizarea unor operatiuni de fuzionare, separare, restructurare.

Coeficientul de Primele doua fenomene au ca efect o reevaluare a potentialului


reevaluare - economic aflat în activele fixe si circulante cu ajutorul unor coeficienti
decizie de reevaluare, determinati în functie de evolutia preturilor si erodarea
etalonului monetar. Coeficientul de reevaluare se aproba prin ordonante
guvernamentala guvernamentale.
Finantele întreprinderii

Relatia 13.1

Vre = Vi x Cre
unde:
Vre reprezinta valoarea noua a activelor reevaluate;
Vi = valoarea de intrare;
Cre = coeficientul de reevaluare

În cazul în care se pune problema determinarii valorii activelor unei


Diversitatea firme în functie de piata, valoarea contabila consemnata în bilant poate
valorii avea un alt nivel. În practica internationala, se utilizeaza mai multe
de piata categorii ale valorii de piata: valoarea bursiera, valoarea de asigurare,
valoarea de randament, valoarea de înlocuire, valoarea de lichidare a
firmei etc.

Multiplicarea Astfel, valoarea bursiera se obtine prin multiplicarea numarului de


numarului de actiuni ce compune capitalul social cu pretul (cursul) de la bursa al
actiuni actiunilor respective. Pentru titlurile care nu se coteaza la bursa si
pentru alte componente ale capitalului propriu se utilizeaza un curs
mediu.

Valoarea de randament corespunde sumei care, plasata cu o


dobânda ce corespunde taxei de capitalizare, produce un câstig egal cu
profitul firmei reevaluate.

Costul La rândul sau, valoarea de înlocuire are în vedere noile preturi ce


înlocuirii se aplica la activele din dotarea firmei, preturi ce ar trebui platite pentru
activelor înlocuirea acestor active. Aceasta valoare se determina pe baza unor
firmei expertize cât mai obiective.

Valoarea de înlocuire sau valoarea noua sta si la baza valorii de


asigurare. Valoarea de asigurare este egala cu valoarea noua minus
valoarea deja amortizata.

Modificari Modificari ale valorii activelor unei firme intervin si în cazul


valorice la realizarii de asocieri cu alte firme sau al separarii unei firme în mai
asociere sau multe unitati cu personalitate juridica proprie. În aceste cazuri, valoarea
separare activelor trece obligatoriu printr-un proces de reevaluare cu ajutorul
preturilor pietei si de excludere a mijloacelor devenite inutile.
Decizia financiara în cazurile de esec si de reevaluare a firmei

FUNCTIA FINANCIARA: PREVIZIUNE SI SIMULARE

Prefigurarea fenomenului repartitiei financiare privind procesul de


lichidare presupune determinarea întregii game de informatii financiare
prin modele specifice activitatii financiare (vezi capitolul 6).
Fenomenul financiar previzionat trece, în mod obligatoriu, prin mai
multe etape de simulare, pentru a se ajunge la un nivel acceptabil din
punctul de vedere al exigentelor financiare.

13.3 Decizia financiara în caz de faliment

Pentru fundamentarea unei decizii financiare în caz de faliment,


serviciul financiar procedeaza la determinarea majoritatii informatiilor
financiare.
Pentru început, prin cercetarea legislatiei privind functionarea
firmelor, a legii falimentului si a altor prevederi juridice si financiare, se
stabilesc informatiile metodologice (ym). Apoi, pe baza lor, se
determina marimea informatiilor privind cheltuielile financiare (yc) si
veniturile financiare (yv).

A. Cheltuielile financiare yc

Aceste informatii (de tipul ycp) se refera la cheltuielile pentru


administrarea procesului de falimentare si la eventualele reorganizari si
restructurari si se determina prin procedeul devizului.
Informatiile financiare privind obligatiile în afara (yco) se refera la:

Gama - Plata salariilor pentru personal pentru o anumita perioada si la un


obligatiilor nivel prevazut de legea falimentului;
- Plata impo zitelor si taxelor restante catre bugetul de stat si local;
firmei
- Determinarea prioritatilor, a proportiei în care se satisfac si sumele
falimentare care le revin creditorilor:

a. Creante garantate cu asigurare de primul rang;


b. Creante garantate pe baza activului ramas dupa achitarea
obligatiilor precedente (credit comercial, obligatiuni negarantate
etc.);
c. Actiuni privilegiate;
d. Actiuni ordinare.
Finantele întreprinderii

B. Veniturile financiare yv

Aceste informatii sunt determinate de valoarea de piata a activului


vândut de administratia procesului de falimentare prin licitatie publica:

Relatia 13.2

yv = Σ Ai x Pli
unde:
A i = elementele de activ i scoase la licitatie;
Pli = pretul de licitatie pe fiecare element de activ i.

FUNCTIA FINANCIARA: FUNDAMENTAREA FINANCIARA


A DECIZIEI ECONOMICE

C. Decizia financiara

Pe baza informatiilor ym, yv, ycp si yvo, comisia de administrare a


falimentului adopta urmatorul tip de decizie financiara:

VENITURI (yv) CHELTUIELI (yc)


1. Fonduri disponibile dupa vânzarea 1. Cheltuieli de administrare
activului 2. Salarii pentru personal
3. Impozite
4. Rambursarea creantelor de prim rang
5. Rambursarea creantelor de rangul doi
6. Plati pentru actionari
Total yv Total yc

Decizia respectiva face parte integranta din documentatia care


însoteste falimentarea firmei, fiind ultima repartitie financiara în numele
întreprinderii în cauza.

13.4 Activitati tutoriale

Modelul de îndrumare si organizare a pregatirii si învatarii îl aveti la


sfârsitul capitolului 1.
Decizia financiara în cazurile de esec si de reevaluare a firmei

ÎNTREBARI RECAPITULATIVE

• Care sunt cauzele intrarii în esec economic a unei firme si procedeele de lichidare?
• Ce activitati de consum si de repartitie financiara si economica însotesc falimentul unei
firme?
• Ce cheltuieli financiare însotesc falimentul si care sunt criteriile de prioritate în ordonarea
achitarii obligatiilor catre creditori si proprietari?
• De ce se cere ca vânzarea activului sa se faca pe baza de licitatie publica?
• În ce consta decizia de dezinvestire si ce importanta are decizia respectiva pentru
revitalizarea firmei?
• Cum se apreciaza valoarea întreprinderilor în functie de diferite criterii specifice
economiei de piata?
• Ce importanta are o evaluare corecta în procesul de privatizare sau în cazul unei asocieri
cu un partener strain?

TESTE DE AUTOVERIFICARE

13.1 Esecul economic al unei firme este explicat de urmatorii factori


principali:
1. evolutia nefavorabila a pietei
2. incompetenta si greseli de conducere
3. fenomene naturale, incendii etc.
4. alte cauze
Care grupare explica circa 80% din cauzele esecului:
a) 1, 2; b) 1, 3; c) 1, 4; d) 2, 3; e) 2, 4.

13.2 Punerea unei firme în starea de lichidare presupune realizarea


urmatoarelor tipuri de activitati economice:
1. administrarea procedeului de falimentare de catre experti în
domeniul juridic si financiar;
2. evaluarea si vânzarea activului firmei;
3. stabilirea ordinii de prioritate si a proportiei satisfacerii
creditorilor;
4. adoptarea deciziei financiare de lichidare a întreprinderii.
Care dintre acestea sunt activitati tip productie: a) 1, 3; b) 1, 4;
c) 2, 3; d) 2, 4; e) 3, 4.
Finantele întreprinderii

13.3 Decizia de dezinvestire are în vedere: 1. valoarea recuperata prin


vânzarea activelor; 2. veniturile posibile pâna la împlinirea duratei
normale de utilizare; 3. valoarea de inventar ramas a; 4. valoarea
actualizata a veniturilor posibile de obtinut pâna la împlinirea
duratei normale de utilizare. Care este momentul favorabil de
adoptare a unei decizii de dezinvestire:
a) 1 < 3; b) 1 > 3; c) 3 = 4; d) 4 < 1; e) 4 > 1.

13.4 Valoarea de piata a întreprinderii poate fi: a) valoarea bursiera;


b) valoarea de randament; c) valoarea de înlocuir e; d) valoarea de
asigurare. Care valoare corespunde unei sume, care, plasata cu o
dobânda ce corespunde taxei de capitalizare, produce un câstig
egal cu profitul firmei reevaluate?

13.5 În cazul falimentului, se stabilesc prioritati si proportii de satis -


facere a creditorilor: 1. actiuni privilegiate; 2. actiuni ordinare;
3. creante garantate cu asigurare de prim rang; 4. creante garantate
pe baza activului ramas (credit comercial). care este ordinea de
satisfacere prevazuta de lege :
a) 1, 2, 3, 4; b) 3, 4, 1, 2; c) 4, 3, 2, 1; d) 2, 3, 1, 4; e) 1, 2, 4, 3.

STUDII DE CAZ SI EXERCITII

13.1 Decizia de faliment

Societatea comerciala "Crinul" S.A. intra în stare de faliment.


Comisia de experti stabileste urmatoarele informatii:
- Fonduri disponibile în urma vânzarii activului 33 mil. lei;
- Cheltuieli de administrare 6 mil. lei;
- Salarii pentru personal 0,7 mil. lei;
- Impozite 1,3 mil. lei;
- Creante de prim rang 6 mil. lei
(din care se platesc 100% 5 mil. lei,
iar restul de 1 mil. lei trece la categoria urmatoare);
- Creante de rangul doi si actionari
(care se platesc din activul ramas). 39 mil. lei
Determinati cota de acoperire a creantelor de rangul doi si a
actiunilor, precum si cota totala de acoperire a tuturor creantelor si
actiunilor.
Decizia financiara în cazurile de esec si de reevaluare a firmei

13.2 Decizia de dezinvestitie

Conducerea unei firme analizeaza oportunitatea adoptarii unei


decizii de dezinvestitie în cazul unui utilaj care are o durata de utilizare
de 10 ani si se afla în anul al saselea de exploatare.
În cazul vânzarii, se pot obtine urmatoarele venituri: 6,5 mil. lei la
sfârsitul anului 7; 3,5 mil. lei la sfârsitul anului 8; 2 mil. lei la sfârsitul
anului 9; 1 mil. lei în anul 10. În acelasi timp, evaluarea veniturilor ce
s-ar putea pierde prin renuntarea la utilajul respectiv stabileste
urmatoarele niveluri: 7 mil. lei în anul 7; 3,2 mil. lei în anul
8; 2,1 mil. lei în anul 9; 1,2 mil. lei în anul 10.
Stabiliti în ce an al duratei normate de exploatare este eficienta
adoptarea deciziei de dezinvestire, în conditiile în care rata de
actualizare este i = 10 %.

13.3 Dezbatere

Pornind de la diferitele dimensiuni ale valorii de piata a activelor


unei firme, comentati importanta acestora asupra deciziilor ec onomice
si financiare din firma. În special, apreciati decizia firmei de a intra pe
piata de capital, la bursa, având în vedere fluctuarea rapida a cursului
actiunilor în conditiile tranzitiei.

13.4 Referat

Starea de insolvabilitate a unei firme reprezinta un eveniment firesc


si normal într-o economie bazata pe principiile pietei. Falimentul
reprezinta aici un mod onorabil de iesire dintr-o afacere. Prezentati
într-un referat modul de interpretare a cazului de faliment în societatea
noastra si încercati sa explicati de ce aici se interpreteaza altfel cazul de
faliment.

13. 5 Teme de cercetare stiintifica

Reevaluarea firmei si implicatiile financiare ale falimentului pot


constitui teme de cercetare. Va propunem urmatoarele:
- Fundamentarea si implicatiile economice si financiare ale deciziei
de dezinvestire;
- Sursele de finantare a deciziei de falimentare a unei firme;
- Evaluarea firmei dupa criteriile economiei de piata.
Finantele întreprinderii

13.6 Interpretare

Folosind datele statistice internationale (din principalele tari cu


economie de piata), analizati fenomenul falimentarii întreprinderilor
mici si mijlocii, precum si ritmul de înfiintare a altor asemenea firme.
Interpretati aceste fenomene, încercând sa sesizati efectul lor asupra
sanatatii economiilor respective.

REZULTATELE LA TESTELE DE AUTOVERIFICARE

13. 1 a; 13.2 c; 13.3 e; 13.4 b; 13.5 b.

Nota: fiecare întrebare este evaluata cu 2 puncte. Pentru nota 10,00


trebuie sa raspundeti corect la toate întrebarile.
PARTEA A PATRA

PROIECTAREA DECIZIILOR FINANCIARE


PRIVIND PROCESUL DE PRODUCTIE

Punerea întreprinderii în starea de productie, dupa


formarea sa în cadrul activitatilor de consum,
reprezinta o etapa fireasca în viata economica a unei
firme.
La fel ca si procesul de consum, productia este un
proces de transformare-conservare; potentialul
economic existent în structura firmei (conservat aici de
procesele de consum anterioare), precum si potentialul
atras direct din societate si mediul natural înconjurator
se transforma, dupa legile naturii si ale economiei, în
produse si pierderi (vezi si lectura suplimentara de la
pagina urmatoare).
Repartitia financiara va fi solicitata din nou pentru
a dirija potential economic, social si natural spre
procesul de productie si pentru a urmari recunoasterea
de catre piata a potentialului conservat (valoare) în
produse.
Serviciul financiar va proiecta deciziile financiare
privind productia, aprovizionarea, desfacerea, dar si
fluxurile monetare si valutare ce însotesc realizarea pe
piata a produselor firmei si achitarea obligatiilor în afara, toate aceste decizii facând
obiectul partii a patra a lucrarii.

CUPRINS

Capitolul 14 Deciziile financiare privind procesul de productie


Capitolul 15 Deciziile privind trezoreria întreprinderii
Capitolul 16 Decizia de structurare a rezultatelor economice
Lectura suplimentara
(Capitolul 9 din Economica valorii)

9.1 Locul procesului de productie în T.V.E.

Pentru Teoria valorii-entropie procesul de productie este un proces


de transformare-conservare-transfer si nu de creare a unei valori
suplimentare fata de potentialul atras pentru procesul respectiv.
Productia Recunoscând acest lucru, va trebui sa tratam productia ca un proces
– proces complex, de acelasi rang cu cel de consum sau de lichidare. În acest mod
complex detronam productia din postura prioritara (chiar exclusivista) pe care o
instituise Teoria valorii-munca, tot asa cum teoria valorii-utilitate o
acordase procesului de consum.
În Modelul TVE, model ce cuprinde procese economice din
momentele t1, t2 si tn, productia ocupa doua locuri: în momentul t1 si
momentul tn. Ea pregateste bunurile cu un grad de organizare cerut de
starea de consum a sistemelor economic, social, mediu (momentul t1),
dar si confirma nivelul real al valorii ramase în circuitul economic
(nivelul P er), în momentul tn.
Atunci când omul era doar culegator de roade ale Naturii, el nu
adauga nimic la potentialul natural atras în sistemul sau sau al tribului.
Acumularea În schimb acum, produsul care este pregatit în productie pentru a fi
destinat consumului va acumula potential economic "din etapele de
de potential cercetare, proiectare, dezvoltare, fabricatie, marketing", dupa cum
constata L. W. Crum.1
Ce aduc în continutul produsului componentele si fortele sistemului
bio-material si social al activitatii economice aflat în starea de productie?
Astfel, omul vine cu serviciul sau ca potential economic de munca vie.
În faza de început a proceselor tip productie, el era acela care, folosindu-
Structura si forta muschilor si a mintii a implementat o informatie în substanta,
firmei = o obtinând produsul.
Pe parcurs, asa cum am vazut din evolutia activitatii economice, omul
structura si-a completat structura de productie, aducând lânga el nu numai
complexa materialele pe care urma sa le transforme în produse, dar si unelte,
informatii, o parte a mediului si societatea. Introducând aceste
componente, omul s-a îndepartat treptat de participarea efectiva la
procesul brut de transformare. O parte tot mai mare din potentialul atras
nu mai trece "prin mâna sa", ci prin subsistemele nevii ale întreprinderii

1
L. W. Crum, Ingineria valorii, Editura Tehnica, Bucuresti, 1976, p. 17.
Finantele întreprinderii

sau cele vii, altele decât omul (animale domestice, plante de cultura,
microorganisme care realizeaza fermentari etc.).
Cedarea Omul si componentele mijloace, obiecte si informatii vor ceda în
procesul de productie potentialul pe care îl contin dintr-un proces de
de consum anterior. Cât de mare poate fi acest potential? În orice caz, nu
potential mai mare decât au putut acumula când au stat la ... masa. Si, daca avem
în vedere ca si contributia lor este afectata de legea entropiei, în produsul
care se naste nu vor putea transfera decât o parte din potentialul
economic tip serviciu pe care îl contin!

9.2 Modelul procesului de productie

Construirea modelului procesului de productie pleaca de la adevarul


demonstrat anterior, adevar care arata ca procesul în cauza este un
proces complex, ca o rezultanta a mai multor procese primare regasite în
toate sistemele si subsistemele Universului.

Relatia 9.1

Productia = transfer de intrare + transformare +


+ conservare + transfer de iesire

Fiecare dintre procesele primare va avea, pe lânga caracteristici


Aspecte generale, si aspecte particulare date de starea dinamica tip productie. Sa
particulare le urmarim pe rând, scotând în relief cele mai relevante particularitati pe
care trebuie sa le cunoasca un economist.

Transferul de intrare

Sistemul economic aflat în starea dinamica de productie îsi


Atragerea organizeaza propriul proces de atragere de intrari (activitatea de
aprovizionare) sau este beneficiarul proceselor de transfer de iesire din
de intrari alte sisteme (mediul natural înconjurator, societate, alte firme, macro si
mondoeconomie).
Sa le urmarim pe rând:
- transferul natural. Este forma de transfer prin care alte
sisteme trimit spre cele economice potential sub forma de
produse si servicii fara o contraprestatie din partea
acestora din urma. Vezi lumina si caldura solara,
entropia joasa din solul si subsolul Terrei, cultura oferita
de societate, educatia din partea scolii si a parintilor,
foloasele vântului si ale ploii etc.
Deciziile financiare privind procesul de productie

- repartitia. Este forma de transfer mijlocita de sisteme din


micro, macro, mondo si cosmoeconomie. Transferul se
face în urma unei decizii de repartitie de tip financiar,
Formele de credit, donatie, sponsorizare si intra în procesul de
transformare prin structura întreprinderii refacuta printr-
realizare a un proces de consum anterior. Sistemul economic
transferului beneficiar se angajeaza sa restituie integral, partial sau sa
de intrari nu restituie nimic din ceea ce a primit din partea unor
sisteme furnizoare.
- schimbul. Este transferul ce presupune o contraprestatie
imediata sau la termen sub forma de plata catre sistemul
furnizor. Prin acest transfer, sistemul economic în starea
dinamica de productie atrage serviciile din partea propriei
structuri, platind contravaloarea serviciilor sub forma de
salarii, amortizare, refacerea stocurilor, refacerea si
protectia mediului etc.
Transferul de intrare se adreseaza unor sisteme sau subsisteme
furnizoare, de la propria structura a firmei la societate si mediu natural
înconjurator.
Prima Astfel, structura interna a întreprinderii, încarcata cu potential
sursa de economic într-un proces de consum anterior, este solicitata, în special
prin schimb sau repartitie, sa contribuie direct si indirect la sustinerea
potential procesului de productie:

1. Plati pentru contributia directa (sau cheltuieli de participare


directa);
2. Plati pentru contributia indirecta (cheltuieli pentru scoaterea de
valoare sau de punere în functiune a elementelor structurii
economice).

Fiecare element material, intern sau extern structurii întreprinderii


furnizeaza procesului de productie o gama larga de servicii, gama
cuprinsa în conceptul de potent ial economic tip servicii, Pes.
Într-o societate ce doreste o dezvoltare durabila, în procesul de
productie se va atrage si potential economic cuprins în deseurile
recuperabile eliminate de sistemele economice sau sociale si notat de
noi cu simbolul Pedr.
Societatea Pe de alta parte, societatea nationala, cu institutiile sale specifice (de
învatamânt, cultura, cercetare, administratie, aparare, sanatate etc.),
nationala – precum si institutiile care intra în subsistemul macroeconomiei (banci,
o a doua societati de asigurare, transporturi, telecomunicatii, ministere cu profil
sursa economic sau chiar guvernul în totalitatea sa), sprijina direct si indirect
procesul de productie.
Finantele întreprinderii

Transferul de intrare pentru productie atrage de aici produse si servicii


ce contin potential tip societate, Ps. Pentru acest potential, sistemul
economic fie nu plateste nimic, fie plateste partial imediat sau în viitor,
de fiecare data înregistrând un avantaj evident!
În mod similar se pune problema si în cazul societatii mondiale si, în
Mondo- perspectiva, în cazul cosmoeconomiei. Din aceste sisteme,
economia, întreprinderea primeste potential economic repartizat financiar, prin
o sursa credit, donatii, direct sau prin economia nationala. Si aici pot sa apara
speciala intrari gratuite sau la un pret redus (informatii culturale, tehnice,
economice transmise prin publicatii sau emisiuni radio si TV prin satelit
etc.).
Mediul – Dar furnizorul primar si permanent ramâne mediul natural
înconjurator. Pe lânga contributia esentiala la realizarea procesului de
sursa consum când s-a format structura firmei, mediul alimenteaza gratuit sau
primara la un pret redus firma cu intrari absolut indispensabile (lumina, caldura,
oxigen, apa, minereuri, flora si fauna salbatica etc.).

De retinut!

Transferul de intrare aduce atât potential cu efecte favorabile sistemului


economic, cât si potential care afecteaza negativ procesul de productie.

Astfel, mediul natural transfera potential sub forma de furtuni,


inundatii, cutremure, virusi etc. Si societatea poate transfera catre
procesul de productie produse otravite, cum sunt educatia
Atentie! necorespunzatoare a personalului, ingerinte politice, miscari sociale etc.
Aspecte similare se pun si în legatura cu transferurile din propria
structura a firmei (materiale degradate, utilaje dereglate, personal
Ciuperci indisciplinat, informatii depasite etc.).
otravitoare! Contracararea acestor transferuri negative presupune utilizarea unei
parti din rezultatele productiei pentru corectarea intrarilor cu efect
nefavorabil productiei. Va fi înca un prilej de a diminua suportul fizic
real al valorii, P er.

Transformarea tip productie

Intrarile aduse din diferite surse sunt supuse unor diverse operatiuni
Paleta de transformare. Daca avem în vedere materiile prime, ele vor fi taiate,
croite, topite, asamblate, macinate, combinate etc.
actiunilor Potentialul cu care vine forta de munca este transformat în miscare
de adecvata conducerii si folosirii uneltelor, în managementul locurilor de
transfor- munca si activitatilor concrete, în proiectare etc.
mare Transformari adecvate se aplica si celorlalte tipuri de intrari provenite
de la utilaje, fondul de informatii sau din mediul natural si societate.
Deciziile financiare privind procesul de productie

Totul este ca aceste transformari sa fie subordonate informatiei de


produs si operatiunilor de conservare a rezultatelor actiunilor de
transformare în entropia joasa a produselor destinate unui viitor
consumator.
Conservarea tip productie

Produse Rezultatele actiunilor de transformare sunt conservate sub forma a


doua iesiri: produsul si pierderile entropice. Totodata, potentialul
si fum economic conservat în produs va fi dirijat spre cele trei dimensiuni
principale ale produsului, cant itativa, q, calitativa, k, fiabilitate sau timp
de rezistenta a însusirilor calitative, t.
Procesele primare de transformare-conservare sunt redate în
figura nr. 9.2.
Figura nr. 9.2

Fortele ecocâmpului vor determina calitatea transformarii-conservarii


Atentie de potential în produs, reliefata prin indicele a pt1. Pierderile entropice,
la a doua componenta a iesirilor, depinde atât de actiunea Legii entropiei,
pierderi! cât si de calitatea structurii economice a sistemului întreprindere.
Daca aceasta calitate scade (ca urmare a uzurii fizice si morale a
elementelor sale sau ca urmare a aspectelor de dezorganizare), atunci
marimea pierderilor este în crestere.
Finantele întreprinderii

Este asemanator cu desfasurarea unei activitati de tractiune;


dimensiunea lucrului mecanic depinde atât de forta, de spatiul parcurs,
cât si de cosinusul unghiului de aplicare a fortei respective. Lipsa de
organizare în productie este similara cu cresterea unghiului de aplicare a
fortei din exemplul dat, crestere care face ca factorul "cosinus" din
relatia lucrului mecanic sa tinda spre zero!
Transferul iesirilor

Filantropia Prin acest proces primar, sistemul economic îsi valorifica rezultatele,
procesului trimitând spre alte sisteme iesirile sale utile si pierderile.
Produsele sunt trimise prin intermediul pie tei spre sistemele
de economice, sociale sau ale mediului aflate în starea de consum (inclusiv
productie spre sistemul economic în cauza). Si aici vom întâlni transferurile
naturale, repartitia si schimbul.
Recunoasterea potentialului conservat în produs nu este un lucru usor;
exista riscul ca o parte din acest potential sa nu fie recunoscut sau
cumparatorul sa nu plateasca.
Când este vorba de transferul pierderilor entropice, acesta se face în
mare parte prin eliberarea în mediu sau societate fara protectie. În
ultimul timp, firmele vinovate pierd parti din potentialul conservat în
produse prin plata unor amenzi sau penalizari, pe lânga contributiile tot
mai mari pentru refacerea si protectia mediului.

9.3 Caracteristicile generale ale modelului productiei

Privit în ansamblu, procesul de productie este un proces entropic


(risipitor), coeficientul de transformare -conservare-transfer fiind
subunitara:
Relatia 9.2

a pt 1 = (Pt0 – E+d) / Intrari totale, Pt0 < 1

Intrarile totale, Pt0 sunt afectate de pierderile entropice determinate de


Reduceri, actiunea legii entropiei. La aceste pierderi obiective se adauga pierderile
reduceri, datorate calitatii reduse a elementelor structurii întreprinderii si rolului
reduceri redus al ecocâmpului ce înconjoara întreprinderea (influenta redata prin
entropia înalta, E+d).
de
Dupa iesirea din procesul de productie, se cedeaza o parte din
potential potentialul economic conservat în produs, Pep, pentru autoalimentarea
sistemului economic respectiv, furnizarea de potential pentru mediu Pe m
si societate, Pem, s, e.
Deciziile financiare privind procesul de productie

În sens influenteaza si formarea de stocuri (impuse de regulile


desfacerii sau de imposibilitatea vânzarii) si soldul Export/Import
Acestea reduc potentialul economic din produse care merge mai departe
spre procesul de consum (vezi fig. nr. 9.3).

Figura nr. 9.3

Soci- MEDIUL NATURAL ÎNCONJURATOR


eta-
tea SOCIETATEA NATIONALA
M
O
E+ d
N Pn Ps
D Pe m, s, e
Consum
I Productie
Import Pe p
A
L a p t1
Pe s Stocuri
A Export

Producator

Modelul productiei redat în fig. nr. 9.2 se va integra în Modelul


O general al teoriei valorii-entropie. Sunt cuprinse majoritatea legaturilor
prima de intrare-iesire (transferurile de intrare si de iesire), rezultatele
transformarii-conservarii, precum si efectul actiunii legilor Naturii.
parte
Finantele întreprinderii

CAPITOLUL 14

DECIZIILE FINANCIARE PRIVIND PROCESUL


DE PRODUCTIE

CUPRINS
14.1 Procesul de productie
14.2 Proiectarea financiara a activitatilor de productie
14.3 Deciziile financiare privind productia
14.4 Alte decizii financiare privind activitatile legate de productie.
Planul de afaceri
14.5 Managementul financiar
14.6 Activitati tutoriale

CONCEPTE
Starea de productie
Transformarea - conservarea de potential economic în produse
Informatiile financiare privind platile, rezultatele financiare si
încasarile
Concordanta economica si tehnica a structurii de productie
Costuri de exploatare, medii si marginale
Preturi de vânzare, de echilibru
Profit brut, net; Rentabilitatea economica, financiara
Decizii financiare privind productia
Planul de afaceri
Deciziile financiare privind procesul de productie

FUNCTIA FINANCIARA: AUTORIZAREA REPARTITIEI

Pentru economistul financiar , realizarea functiei autorizarea


repartitiei presupune, în primul rând, asa cum am prezentat si în
capitolele precedente, cunoasterea tipurilor de activitati economice care
se încadreaza în procesul de PRODUCTIE din întreprindere.
În al doilea rând, functia respectiva impune cunoasterea în detaliu a
modului cum se manifesta aceste activitati, ce factori le determina
structura si amploarea si ce efecte au asupra functionarii viitoare a
firmei pentru a putea, apoi, stabili implicatiile financiare ale acestor
activitati.
Numai dupa îndeplinirea acestor conditii, economistul financiar
poate autoriza rep artitia financiara pentru procesul de productie,
trecând, apoi, la exercitarea celorlalte functii financiare si motivationale
(manageriale) legate de acest proces complex.
Sa parcurgem împreuna exercitarea acestei functii financiare în
legatura cu activit atile tip productie.

14.1 Procesul de productie

Structura economica a întreprinderii, formata dupa complexul si


Productia - un costisitorul proces de consum, este "încarcata" cu valoare (potential) si
proces de asteapta începerea procesului de transformare-conservare, specific
productiei. Asa cum am precizat în capitolul 1, conform teoriei valorii
transformare - bazate pe entropie joasa, procesul de productie presupune “scoaterea”
conservare potentialului conservat în elementele structurii economice si
transformarea-conservarea lui în produs, cu pierderile specifice unei
transformari de natura entropica.

A. Comportamentul structurii economice în procesul de productie


Daca, în starea de consum, fiecare element acumula
potential prin activitati specifice (de investitii,
aprovizionare, scolarizare, cercetare, refacerea mediului
etc.), procesul de productie presupune o transformare de
tipul cedare de valoare (potential) pentru a fi conservata în
produse.
Capacitatea de a face servicii, formata prin procesul de
consum, este pusa în exploatare:
- Mijloacele fixe presteaza servicii de transformare fizica, de
transport, de depozitare, masurare etc.;
Finantele întreprinderii

- Mijloacele circulante pun la dispozitia transformarii însasi substanta


din care sunt formate sau numai unele însusiri;
Gama de servicii - Personalul aduce servicii de transformare fizica si de conducere a
consumate de proceselor;
procesul de
productie - Fondul de informatii contribuie cu servicii ca tehnologie, proiecte,
organizare, studii de conjunctura, informatia de produs etc.;
- Mediul înconjurator aduce substanta, energie si informatie.

Procesul de productie beneficiaza direct si indirect de servicii din


partea întregului mediu, precum si de servicii ale societatii umane, în
general.
Conform teoriei valorii bazate pe entropie joasa, transformarea si
conservarea specifice productiei au loc cu pierderi, conservarea utila de
potential (valoare) fiind mai mica decât intrarile în procesul respectiv:

Relatia 14.1

Pep = X x a

unde:
P ep = potentialul conservat în produs;
X = potentialul intrat în procesul de productie;
a = coeficientul de transformare si conservare utila (a < 1).

Pentru managerul firmei (dar si pentru serviciul financiar) prezinta


un interes deosebit cunoasterea modului în care valoarea tip servicii,
conservata în structura economica, se poate utiliza în timp.
În multe cazuri aceasta valoare se pierde în mediul înconjurator
Riscurile daca purtatorul sau nu este utilizat corect, intensiv si eficient în procesul
utilizarii de productie. Fenomene ca uzura morala, actiunea distructiva a unor
valorii tip fenomene naturale, indisciplina în munca, fenomene sociale ca somajul
servicii etc. fac ca parte din potentialul tip serviciu, cu care structura intra în
productie, sa se piarda în mediu, alaturi de pierderile entropice
obiective.
Riscul nu se opreste aici. El continua sa ameninte conservarea utila
de valoare, daca aceasta conservare se face în produse respinse de piata
sau la un nivel valoric superior pretului de echilibru (vezi figura nr. 14.1).
Deciziile financiare privind procesul de productie

Figura nr. 14.1

B. Activitati economice

Procesul de productie presupune realizarea în întreprindere si în


afara sa a unei game de activitati:

1. Activitatea de transformare - conservare tip productie;


Activitati
specifice 2. Activitatea de conducere (managem ent);
procesului de 3. Activitatea de aprovizionare si desfacere (marketing).
productie
Toate aceste activitati îsi aduc contributia la definitivarea
conservarii de valoare în produse si la recunoasterea de catre piata
(consumatori) a potentialului economic cuprins în rezultatele productiei.
Activitatile economice precizate mai sus solicita, în scopul
desfasurarii lor, repartitia financiara de tipul II (vezi capitolul 6) si
adoptarea de decizii financiare adecvate.

FUNCTIA FINANCIARA: PREVIZIUNE SI SIMULARE

Prefigurarea fenomenului repartitiei financiare privind procesul de


productie presupune determinarea întregii game de informatii financiare
prin modele specifice activitatii financiare (vezi capitolul 6).
Fenomenul financiar previzionat trece, în mod obligatoriu, prin mai
multe etape de simulare, pentru a se ajunge la un nivel acceptabil din
punctul de vedere al exigentelor financiare si al indicatorilor de
eficienta economica.
Finantele întreprinderii

14.2 Proiectarea financiara a activitatilor de productie

Având în vedere importanta acestor activitati, totalitatea datelor ce


le caracterizeaza din punct de vedere cantitativ si calitativ sunt supuse
analizei informationale de catre serviciul financiar al firmei. În urma
Informatiile acestei analize se obtin informatiile financiare specifice productiei:
financiare
specifice - ym = informatii financiare metodologice;
productiei - yp = plati financiare pentru potentialul atras în procesul de productie;
- yi = încasari, ca expresie baneasca a valorii recunoscute de piata
pentru rezultatele productiei.

Aceste informatii sunt utilizate în proiectarea financiara a deciziilor


de repartitie financiara care precede productia.

A. Informatiile financiare ym

Determinarea informatiilor cantitative este precedata, ca si în cazul


procesului de consum, de stabilirea cadrului metodologic si legislativ
care reglementeaza alimentarea cu valoare a productiei si valorificarea
pe piata a produselor.
În acest scop sunt consultate legile financiare, legile care
Sursele de date reglementeaza managementul firmei si contactele sale cu piata, studiile
pentru tehnice, tehnologice si organizatorice privind productia, stiinta
informatiile economica privind cererea si oferta, costurile si preturile, circulatia
tip ym monetara si banii etc.
Informatiile financiare ym aduc muncii financiare cadrul juridic, dar
si metodologic , pentru repartizarea eficienta de valoare în productie,
pentru calcularea si interpretarea costului si preturilor, pentru stabilirea
indicatorilor de eficienta si, în final, pentru adoptarea de decizii
financiar - monetare privind activitatile economice specifice productiei.

B. Platile financiare yp

Prin aceste informatii, serviciul financiar determina platile imediate


pentru potentialul cedat de structura economica (yp c, costul sau
cheltuielile aferente veniturilor), precum si platile ulterioare din
rezultatele financiare pentru elementele structurii, dar si pentru societate
si mediul înconjurator, în general (ypr).
Deciziile financiare privind procesul de productie

Pentru a determina platile corespunzatoare costului, trebuie avut în


vedere mecanismul concret de transfer de valoare din structura
Costul - economica în produs. În general, serviciile structurii presupun o
contributie cu contributie directa la obtinerea de valoare prin cedare de energie
valoare (personalul, mediul), de substanta (mijloacele fixe si circulante,
mediul), de informatie (fondul de informatii, mediul, societatea,
personalul), precum si o contributie indirecta, a unui element prin
intermediul celorlalte.
Astfel, scoaterea de potential din mijloacele fixe este posibila numai
Modelul prin utilizarea unei cantitati de energie dar si de informatie tehnica
contributiei cu cedate de elementele active circulante, personal, informatii, ca o
contributie indirecta a acestor elemente la obtinerea de valoare.
valoare tip
Având în vedere acest model (vezi figura nr. 14.2), platile pentru
servicii cedarea de potential (valoare) se clasifica în:
1. Plati pentru contributia directa (sau cheltuieli de participare
directa);
2. Plati pentru contributia indirecta (cheltuieli pentru scoaterea de
valoare sau de punere în functiune a elementelor structurii
economice).

Figura nr. 14.2

Un alt principiu de care trebuie tinut cont se refera la faptul ca o


Contributia parte din contributia cu potential la procesul de productie nu presupune
la obtinerea o plata imediata (deci nu se transforma în costuri), ci alimenteaza
rezultatele financiare (profitul). Conform teoriei valorii bazate pe
profitului entropia joasa, aceasta contributie apartine mediului înconjurator, care
furnizeaza entropie negativa (joasa), iar în unele cazuri, si
randamentului de utilizare a serviciilor structurii economice (vezi
Cadrul 14.1).
Finantele întreprinderii

Aceasta grupare a platilor (cheltuielilor) permite serviciului


financiar o analiza crit ica si o corectare a intrarilor de potential în sfera
de productie.
Cele d oua Astfel, se impun doua categorii de concordante între necesitatile
categorii de reale ale procesului de productie si intrarile de potential:
concordante
Concordanta valorica (CV) între pretul serviciului propus întreprinderii
în conditii de monopol, specula, inflatie (P1) si pretul real, de echilibru
(Pe). O situatie normala se înregistreaza în cazul în care CV = 1; atunci
când CV>1, cheltuielile de productie cresc, reducând efectele financiare
favorabile (vezi figura nr. 14.3).

Cadrul 14.1

Mijloacele fixe:
- platile (1) sunt reprezentate de amortizare;
- platile (2) se refera la cheltuielile cu energia de punere în functiune, reparatii,
întretinere etc.
Mijloacele circulante:
- platile (1) pentru materiile prime, materialele intrate direct în substanta produselor;
- platile (2) pentru transport, depozitare, conditionare, asigurare etc.
Personalul firmei:
- platile (1) pentru munca efectiva în procesele efectorii si de conducere;
- platile (2) pentru stimulare suplimentara, asigurare, perfectionare etc.
Fondul de informatii:
- platile (1) pentru amortizarea activelor necorporale;
- platile (2) pentru protectia, asigurarea, multiplicarea informatiilor.
Mediul:
- platile (1) sunt la un nivel redus fata de contributia sa directa cu entropie joasa si se
refera la platile facute cu refacerea mediului;
- platile (2) sunt pentru protejarea mediului, atragerea de substanta, energie si
informatii direct din mediu.
Societatea:
- platile (1) pentru servicii date întreprinderii de societate (informatii, personal
calificat, protectie etc.);
- platile (2) pentru functionarea de ansamblu a societatii.

Concordanta tehnica (CT) între capacitatea efectiva de a presta


servicii a elementelor structurii economice si nevoia de servicii a
procesului de productie.
Pentru costuri si rezultate, nivelul cel mai bun se obtine când CT = 1.
Scaderea sub 1, dar si depasirea unitatii duc la cresterea costului si
reducerea profitului (vezi figura nr. 14.3).
Deciziile financiare privind procesul de productie

Concordanta tehnica poate fi nerealizata înca din faza de investitie,


daca se introduc în structura economica elemente cu capacitate de
servicii neadecvata (mai mare sau mai mica decât cea prevazuta în
proiect).
Dar aceasta concordanta se modifica si pe parcursul exploatarii.
De la Ea devine subunitara, prin uzura fizica si morala a structurii economice
neconcordanta si supraunitara, prin reducerea cererii de produse si utilizarea
insuficienta a capacitatii firmei.
la corectare Pe baza acestor analize, serviciul financiar va exercita influenta sa
de corectare, atât asupra concordantei valorice (neavizând cumpararea
de potential la preturi exagerate), cât si asupra concordantei tehnice
(neavizând proiectele de executie necorespunzatoare).

Figura nr. 14.3

Concordanta tehnica

Informatia ypc

În urma acestor actiuni, informatia ypc, (plati corespunzatoare


costului), determinata pe baza de însumare de cheltuieli (plati) pentru
contributia elementelor structurii economice cu potential, devine:

Relatia 14.2

ypc = Dc – Df
unde:
Dc = devizul de calcul al costului;
Df = corecturile impuse de serviciul financiar.
Finantele întreprinderii

Calcularea devizului costului este atributia altor servicii decât cel


financiar si se studiaza la alte discipline, rolul nostru fiind de a prelua
critic informatiile respective în sensul relatiei (14.2).
În decizia privind pr oductia, informatia ycp are mai multe
componente:

- cheltuieli aferente veniturilor din activitatea de baza;


Componentele - cheltuieli aferente veniturilor din alte activitati;
informatiei de
- cheltuieli suportate direct din venituri (din profitul brut).
tipul ycp

Serviciul financiar este interesat si de alte clasificari ale platilor


pentru cedarea de valoare. Astfel, se urmareste clasificarea cheltuielilor
în cheltuieli fixe si cheltuieli variabile. Aceasta clasificare ajuta la
fundamentarea informatiilor yp r si yip.

Informatia ypr

Informatia yp r, plati din rezultatele financiare, reda dimensiunea


Rezultatele câstigului obtinut din procesul de transformare-conservare al productiei.
financiare ca Aceasta informatie se consemneaza în decizia financiara sub forma de
plati viitoare plati financiare, fie catre propria structura economica aflata în starea de
consum (pentru dezvoltare), fie catre procesele din societate si mediu.
Calculul efectiv al informatiei yp r se realizeaza pe baza relatiei:

Relatia 14.3

ypr = yip – ypc


unde:
yip = încasari (venituri) totale din activitatea de baza si alte activitati;
ypc = cheltuieli aferente veniturilor din activitatea de baza si alte
activitati.

În întreprindere, informatia ypr se structureaza în:

1. Profit;
2. Accize, taxa pe valoarea adaugata.
Deciziile financiare privind procesul de productie

C. Veniturile încasate yi

Pentru firma, informatiile yi (încasari) reprezinta o confirmare, din


partea pietei, dar si a societatii, ca potentialul economic conservat în
produse este recunoscut pentru cumparare de catre consumatori.
Preturile - Pe masura ce economia înainteaza spre legile pietei, preturile de
rezultatul vânzare se stabilesc, în marea lor majoritate, pe baza negocierilor cu
negocierilor clientii, în calitatea lor de consumatori (figura nr. 14.6):
În conformitate cu teoria valorii-entropie, informatia, yip, încasari
corespunzatoare Productiei marfa (PM) sau Productiei exercitiului,
este dependenta de raportul dintre oferta (potential economic, tip produs
P ep) si cerere (potentialul economic posibil de scos de catre
Indicatorii pro- consumatori din produse si conservat în capacitatea lor de a face
ductiei interpre- servicii P es).
tati prin valoa - În faza de realizare a deciziei se înregistreaza si efectul entropic al
rea entropica folosirii serviciilor "scoase" din produse într-un viitor proces de
productie. Acest lucru determina capacitatea efectiva de plata a
consumatorului catre furnizorul de produse sub forma indicatorului
Productie marfa vânduta si încasata (PMVÎ) sau Productie vânduta.
Datorita blocajului financiar, în multe cazuri, între (PM) si (PMVÎ)
exista o diferenta mare, producatorul nereusind sa-si recupereze
încasarile negociate prin contract.

Figura nr. 14.4


Finantele întreprinderii

În mod normal, excluzând preturile de monopol si cele


subventionate, pretul de vânzare apare pe piata ca rezultat al echilibrului
dintre cerere si oferta (vezi figura nr. 14.7):

Figura nr. 14.7

Pretul de echilibru (Pe), pentru cantitatea de produse de echilibru


(Qe), corespunde momentului de echilibrare între cerere si oferta. Acest
pret, stabilit pe baza teoriei valorii marginale, are în vedere prognoza
Reinterpretarea consumatorului privind potentialul posibil de scos din produse.
pretului de Dar, în teoria valorii-entropie, acest nivel nu este marimea finala a
echilibru valorii. Aceasta marime depinde de nivelul reconservat într-un urmator
proces de productie sau de consum (nivelul C 1). Daca acest lucru nu are
loc la nivelul (C), recunoscut initial de consumator, atunci echilibrul pe
piata se reajusteaza în sens Walras (pretul se modifica, devine Pe1 - în
Echilibrare în figura nr. 14.7, cantitatea Qe ramânând constanta).
sens Walras Acest nou pret reprezinta platile efectiv încasate de producator
(PMVÎ) si depinde atât de consumarea efectiva a produselor (influentata
de calitatea produselor si de randamentul procesului de consum), cât si
de utilizarea reala a capacitatii consumatorului de a-si valorifica mai
Deciziile financiare privind procesul de productie

departe potentialul scos din produsele cumparate si consumate (vezi


exemplul 14.3).
Exemplul 14.3

Discrepanta PM si PMVÎ
O firma îsi determina urmatoarele informatii privind încasarile
(yip ------> PM):

- venituri totale din exploatare 20.334 mii lei


- venituri financiare 2.438 mii lei
- venituri exceptionale 40 mii lei
Total yip 22.812 mii lei
Veniturile efectiv încasate
pe aceeasi perioada sunt de 15.341 mii lei
∆ (PM - PMVÎ) 7.471 mii lei
sau 33%.

În cazul în care blocajul încasarilor nu se rezolva, este clar ca


încasarile efective de 15.341 mii lei vor fi noul pret de echilibru (P e1)
pentru produsele vândute. Firma va trebui sa-si diminueze cheltuielile
de exploatare, financiare si exceptionale la noul nivel sau va trebui sa
consume din capital diferenta neacoperita din încasari.

Informatia yip are variantele:

1. Venituri din exploatare;


Variantele 2. Venituri exceptionale;
informatiei 3. Venituri din provizioanele constituite anterior.
privind
încasarile În practica unor întreprinderi, în special regii autonome, apar si
venituri de tipul yin, provenite din subventii de exploatare. Subventiile
prognozate rezulta din comparatia cheltuielilor, ypc (mai mari), cu
veniturile din exploatare, yi p (mai mici):

Relatia 14.5

yin = ypc - yip

Din relatii valutare, plasamente de titluri, dobânzi etc. provin


veniturile financiare de tipul yi n. Calculul lor este dependent de tipul de
Finantele întreprinderii

venit în parte, de la calculul dividendelor si dobânzilor de încasat, la


prognoza modificarilor de curs favorabile firmei.
D. Indicatorii de eficienta ye

Conditionarea Adoptarea deciziei de productie de catre conducerea firmei si a


deciziei de deciziei de repartitie financiara catre procesul de productie sunt
productie de conditionate de nivelul indicatorilor financiari de eficienta, indicatori
eficienta generalizati sub denumirea de rentabilitate (vezi Cadrul 14.2).

Cadrul 14.2

În sensul teoriei valorii entropice, rentabilitatea reda eficienta procesului de transformare -


conservare al productiei, fiind o expresie a comparatiei între potentialul atras fara o plata
imediata si conservat în produs, pe de o parte, si platile imediate facute spre elementele
structurii economice, sub forma cheltuielilor incluse în cost.

Deci, în conditiile în care procesul de productie este entropic (vezi


Motivare de tip figura nr. 14.1), iesirile utile fiind mai mici decât intrarile, totusi
axiologic pentru potentialul introdus în produse (si apoi recunoscut de piata) poate fi mai
procesul de mare decât platile (cheltuielile) pentru serviciile intrate! Dar nu în toate
productie cazurile!

Ca orice activitate umana, si productia trebuie sa traverseze


motivarea de tip axiologic, de evaluare prin raportul efect / efort . În
legatura cu productia, aceste categorii au urmatorul continut:

Efect:

1. Profitul brut;
Corelatia 2. Profitul net;
efect / efort în
procesul de Efort:
productie
1. Cheltuielile aferente activitatilor de productie (costul);
2. Capitalul social, propriu si permanent;
3. Activele fixe si circulante.
Deciziile financiare privind procesul de productie

Folosind exemplul 14.4, vom prezenta cei mai utilizati indicatori


financiari ai eficientei (rentabilitatii) procesului de productie.

Exemplul 14.4

Societatea Comerciala "Romprod" S.A. prognozeaza urmatorii


indicatori privind activitatea:
- Capital soc ial 1.500 mil. lei
- Capital propriu 1.600 mil. lei
- Capital permanent 1.650 mil. lei
- Venituri din exploatare 3.500 mil. lei
- Cheltuieli pentru exploatare 2.900 mil. lei
- Rezultatul din exploatare 600 mil. lei
- Active fixe si circulante 1.800 mil. lei
- Impozit pe profit 270 mil. lei

1. Rata rentabilitatii economice este definita ca raport de eficienta


între profitul brut (rezultatele din exploatare), Pb, si capitalul
permanent (Cp):
Re = (Pb / Cp) x 100 = (600 mil. / 1.650 mil.) x 100 = 36%.

Deci, prin profitul brut se acopera 36% din efortul financiar facut
pentru formarea capitalului permanent al firmei.

2. Rata rentabilitatii financiare are în vedere ca efect profitul net,


(Pn), iar ca efort capitalul propriu (Cpr):
Rf = (Pn / Cpr) x 100 = (330 mil. / 1.600 mil.) x 100 = 21%.

Acest indicator este mai aproape de eficienta reala, profitul net fiind
în mai mare masura al firmei, iar capitalul propriu este efortul real al
proprietarilor.

3. Rentabilitatea resurselor consumate are în vedere partea din


imobilizar ile financiare, proprii si împrumutate, care au trecut pe
costuri, (Σ Qc), ca efort, si profitul net (Pn):
Re = (Pn / Σ Qc) x 100 = (330 mil. / 2.900 mil.) x 100 = 11%.
Finantele întreprinderii

4. Rata rentabilitatii veniturilor are în vedere cifra de afaceri a


întreprinderii (la pret vânzare - T.V.A.), ca efort, si profitul brut, ca
efect:
Rv = (Pb / CA) x 100 = (600 mil. / 3.500 mil.) x 100 = 17%.
Indicatorii (3) si (4) sunt legati direct de procesul de productie,
reflectând efectiv procesul de transformare-conservare de potentia l în
produse.
În practica se mai pot calcula si rate referitoare la rentabilitatea
capitalului social (Pn/Cs), rentabilitatea activelor (Pb/Active fixe +
+ active circulante) etc.
Pentru caracterizarea eficientei activitatii de productie, se pot
calcula si indicatorii de efort la 1 leu profit (Ref):

Ref = (S Qc / Pn) = 2.900 mil. / 330 mil. = 8,79 lei / 1 leu profit net

si rata veniturilor la 1 leu profit brut (R ev):

Rev = (CA / Pb) = 3.500 mil. / 600 mil. = 5,83 lei venit / 1 leu profit

Semnificatia acestor indicatori devine operanta prin comparatia cu


indicatorii similari obtinuti de firma în anii precedenti, cu cei obtinuti
de firme concurente sau cu rata dobânzii de pe piata de capital.
O alta comparatie ce se impune tot mai mult este comparatia între
Comparatia între rentabilitatea prognozata (în special rentabilitatea capitalului social) si
rezultate promisiunile facute sau solicitarile proprietarilor în privinta
si promisiuni dividendelor. Rentabilitatea capitalului social trebuie sa asigure plata
dividendelor la cota ceruta de proprietari sau promisa de firma pentru
cumparatorii de actiuni.

FUNCTIA FINANCIARA: FUNDAMENTAREA FINANCIARA


A DECIZIILOR ECONOMICE

Realizarea procesului de productie presupune o fundamentare din


punct de vedere financiar sub forma adoptarii de decizii financiare care
sa aduca valoarea spre productie si sa valorifice optim pe piata
produsele obtinute.
Deciziile financiare privind procesul de productie

Serviciul financiar al întreprinderii va înfaptui aceasta functie prin


fundamentarea, adoptarea si, apoi, realizarea de decizii financiare
specifice procesului de productie.

14.3 Deciziile financiare privind productia

Informatiile financiare privind veniturile (încasarile), yi,


Balansarea informatiile financiare privind platile (cheltuielile si rezultatele
platilor cu financiare), yp, conditionate de nivelul optim al eficientei, ye, se reunesc
încasarile în decizia financiara privind productia. Aceasta decizie cuprinde trei
sub-decizii: decizia de exploatare, decizia veniturilor si cheltuielilor
financiare, decizia veniturilor si cheltuielilor exceptionale:

I. Decizia de exploatare

VENITURI (yi) CHELTUIELI-PLATI (yp)


1. Venituri din exploatare 1. Cheltuieli pentru exploatare
2. Rezultate din exploatare
- profit (+)
- pierdere (-)
Total yi Total yp

II. Decizia veniturilor si cheltuielilor financiare

VENITURI (yi) CHELTUIELI (yp)


1. Venituri financiare 1. Cheltuieli financiare
2. Rezultate
- profit (+)
- pierdere (-)
Total yi Total yp

III. Decizia veniturilor si cheltuielilor exceptionale

VENITURI (yi) CHELTUIELI-PLATI (yp)


1. Venituri exceptionale 1. Cheltuieli exceptionale
2. Rezultate
- profit (+)
- pierdere (-)
Total yi Total yp
Finantele întreprinderii

Aceste decizii (I, II, III) sunt cuprinse în prima parte a bugetului
general al firmei, ca Decizie financiar-monetara privind procesul de
productie.
În faza de realizare, deciziile I, II, III devin, prin completarea cu
date efective, referitoare la productia livrata, indicatorul productie
marfa vânduta si încasata:
IV. Decizia PMVÎ
VENITURI (yi) CHELTUIELI-PLATI (yp)
1. Venituri încasate 1. Cheltuieli aferente veniturilor încasate
2. Rezultatul perioadei
- profit (+)
- pierdere (-)
Total yi Total yp

14.4 Alte decizii financiare privind activitatile legate de productie


În practica financiara din alte tari, bugetul exploatarii (productiei)
este structurat pe bugete legate de centre de decizie sau centre de profit.
Astfel, în Franta, bugetul exploatarii cuprinde:
Structura I. Bugetul activitatii de vânzare
bugetelor II. Bugetul productiei
destinate III. Bugetul aprovizionarii
productiei IV. Bugetul activitatii de administrare
V. Bugetul cheltuielilor si veniturilor financiare
Asamblarea lor în decizia financiara a procesului general de
productie se face prin intermediul bugetului vânzarilor, acestei activitati
revenindu-i rolul de a consemna încasarile totale corespunzatoare cifrei
de afaceri (C.A.). Restul bugetelor, cu exceptia bugetului corespunzator
veniturilor si cheltuielilor financiare, consemneaza doar nivelul
cheltuielilor, acestea fiind acoperite din diferenta: C.A. - cheltuieli de
desfacere si promovare a vânzarilor (vezi figura nr. 14.9).
Figura nr. 14.9

BUGETUL VÂNZARILOR
Deciziile financiare privind procesul de productie

O astfel de abordare favorizeaza conducerea activitatilor respective


prin metoda si exigenta bugetelor si corespunde mai bine înclinatiilor
comerciale ale unei firme ce actioneaza în conditiile economiei de piata.

PLANUL DE AFACERI

O decizie financiara specifica întreprinderilor mici si mijlocii, aflate


Decizie în faza de înfiintare sau de dezvoltare, se refera la Planul de afaceri.
specifica Acest plan cuprinde:
A. Prezentarea generala:
firmelor mici
1. Prezentarea agentului economic;
si mijlocii 2. Prezentarea afacerii.
B. Analiza pietei:
1. Prezentarea produsului nou;
2. Prezentarea segmentului de piata;
3. Redarea strategiei de comercializare.
C. Organizarea activitatii economice:
1. Prezentarea conditiilor de lucru/organizare; suprafete productive;
echipamente; materiale;
2. Conducerea firmei;
3. Personalul
D. Bonitatea firmei:
1. Situatia financiara curenta;
2. Proiectarea financiara prin Bilant contabil previzio nat, prin Cont
de profit s i pierderi previzionat si prin Fluxul de lichiditate
previzionat (cash-flow), precum si Riscurile posibile ce pot
influenta rezultatele viitoare.
Pe baza prevederilor de mai sus, se accepta sau nu decizia de repartitie
financiara refer itoare, pe de o parte, la activitatile de investitii (formarea
firmei) si, pe de alta parte, la activitatea economica de productie
(comercializare).

I. Decizia de finantare respecta procedeele de proiectare specifice


investitiilor (vezi capitolul 8) având în vedere:
Decizia de - necesarul de fonduri pentru teren, spatii, dotari cu utilaje
finantare a (ycp) = 45 mil. lei;
dezvoltarii
- surse de finantare proprii, yv p (20 mil. lei) si credite (25 mil. lei),
yvn;
- indicatori de eficienta: termen de recuperare, rata interna de
rentabilitate, valoarea neta actualizata.
Finantele întreprinderii

yv yp
1. Surse proprii 20 mil. 1. Valoarea investitiei 45 mil.
2. Credite 25 mil.
Total 45 mil. 45 mil.
II. Decizia financiara a productiei. Aceasta decizie se apropie de
Decizia structura bugetului exploatarii structurii de productie. Va cuprinde
financiara informatiile, yip, venituri din vânzari pe trimestre si anual, informatiile
pentru privind cheltuielile de exploatare si profit, yp, precum si indicatorii de
productie eficienta, ye (rata rentabilitatii, punctul critic al rentabilitatii, indicatorii
de lichiditate, rata de acoperire a dobânzilor).

yi si yp Tr. I Tr. II
1. Venituri din vânzari 30.000 35.000
2. Costuri de productie 20.000 23.000
3. Profit brut 10.000 12.000
4. Impozit pe profit 4.500 5.400
5. Profit net 5.500 6.600
6. Dividende platite 2.000 2.500
7. Profit nerepartizat 3.500 4.100
8. Dobânzi scadente 1.100 1.400
9. Profit disponibil 2.400 2.700
10. Profit disponibil cumulat 2.400 5.100

Partea financiara a planului de afaceri mai cuprinde Fluxul de


numerar previzionat, Bilantul previzionat etc.

14.5 Managementul financiar

Asa cum am stabilit în cadrul Capitolului 4, Finantele întreprinderii


studiaza, o data cu procesul de repartitie la nivel microeconomic, si
alocarea corecta si profitabila a resurselor, ca participare activa a
activitatii financiare la managementul general al firmei.
Prin modul de alocare a fondurilor, activitatea financiara are
posibilitatea de a influenta întreaga activitate a întreprinderii. Se
realizeaza astfel functiile motivationale ale proiectarii financiare:
Redarea performantelor posibile; Rezolvarea de conflicte si
satisfacerea intereselor; Asigurarea conducerii participative.
În procesul complex de fundamentare si realizare a deciziilor
financiare privind procesul de productie sunt aplicate procedee diverse
de alocare de fonduri în functie de specificul firmei si al elementelor
sale constitutive, de cerintele pietei etc.
Deciziile financiare privind procesul de productie

FUNCTIA MOTIVATIONALA: REDAREA PERFORMANTELOR POSIBILE

Alocarea corecta de valoare pentru procesul de productie are o mare


influenta asupra performantelor economice si financiare viitoare ale
firmei.
De aceea, activitatea financiara este obligata sa realizeze acest lucru
în concordanta cu exigentele repartitiei financiare, cu comportamentul
elementelor din structura firmei, cu interesele dezvoltarii întreprinderii
si, în mod deosebit, cu nivelul indicatorilor de eficienta.
Utilitatea financiara a indicatorilor de eficienta, ye, consta în
fundamentarea interventiei de corectare a procesului de productie, în
sensul încadrarii transformarii - conservarii de potential economic în
produse, în limitele unei eficiente normale, corespunzatoare pietei si
Directii de solicitarii proprietarilor.
Directiile de actiune vizeaza atât restrângerea platilor imediate
interventie pentru servicii (ypc) si îmbunatatirea indicatorului de transformare -
pentru conservare (a), cât si aducerea deciziei de productie (Cifra de afaceri,
corectare C.A.) cât mai aproape de capacitatea de producti e proiectata sau
maxim posibila (vezi figura nr. 14.8).
Daca nivelul informatiilor ye corespunde acestei exigente, serviciul
financiar trece la adoptarea si realizarea de decizii financiar - monetare
privind productia.
Figura nr. 14. 8

Efectul de crestere a eficientei (efectul de levier)


Accelerarea Pentru a influenta în mod favorabil nivelul eficientei economice (în
functiei special prin sporirea profitului), managerul firmei, la sugestia
rezultatelor serviciului financiar, trebuie sa întreprinda masuri de ordin tehnic,
financiare economic, social etc. Aceste masuri pot avea ca efect o accelerare a
Finantele întreprinderii

functiei rezultatelor financiare, comportându-se ca o veritabila pârghie


(levier) de sporire a profitului.
În practica economica, se cunosc mai multe directii de actiune cu
efect de levier:
Actiuni • cresterea productiei;
cu efect • sporirea dotarii cu active fixe (cresterea gradului de tehnicitate);
• reducerea cheltuielilor variabile si fixe.
de levier
1. Cresterea volumului productiei (Q) se manifesta ca un factor de
crestere liniara dar si accelerata a profitului (prin actiunea asupra
nivelului cheltuielilor fixe pe unitatea de produs). Pentru a reda factorul
de accelerare a functiei profitului, pornim de la relatia tip functie:
Relatia 14.6
Pr = f { Q [ P - ( V + F/Q)] }
unde:
Pr reprezinta profitul total al firmei;
Q = cantitatea previzionata;
P = pretul de vânzare unitar previzionat;
V = cheltuielile variabile pe produs;
F = cheltuielile fixe pe total firma.
Daca paranteza mare din relatia (14.6) reprezinta profitul pe
unitatea de produs (notat cu p), atunci factorul care accelereaza functia
profitului se determina prin derivarea functiei respective:
Relatia 14.7
Pr’ = [(Q + h)p - Qp] / h = hp/h = p
unde:
Pr’ reprezinta derivata întâi a functiei profitului, Pr = f (Qp);
h = cresterea productiei fata de o cantitate data, Q;
p = profitul pe unitatea de produs.

Din relatia (14.7) rezulta ca factorul de accelerare este reprezentat


de profitul pe produs, determinat, la rândul sau, si de cresterea cantitatii
de produse fabricate (vezi exemplul 14.5.)
Exemplul 14.5
O firma produce 100.000 bucati din produsul A; ea previzioneaza sa
vânda aceste produse cu 2 mii lei (P), cu un cost reprezentat de
1,2 mii lei pe produs, cheltuieli variabile (V) si 40.000 mii lei, cheltuieli
fixe totale (F). Cercetând piata, firma considera ca poate mari productia
la 120.000 buc. (Q + h).
Deciziile financiare privind procesul de productie

Profitul posibil la nivelul productiei de 100.000 buc. (Q) este:


Pr0 = 100.000 [2 - (1,2 + 40.000/100.000)] = 100 000 [2 - 1,6] =
= 40.000 mii lei
Profitul previzionat în cazul cresterii productiei la 120.000 buc. va fi:
Prn = 120.000 [ 2 - (1,2 + 40.000 / 120.000)] = 120.000 [ 2 - 1,5] =
= 60.000 mii lei.
Din aceasta suma, cresterea reprezinta 20.000 mii lei si se
datoreaza:
Cresterii productiei = 20.000 buc. x 0,40 profit/buc = 8.000 mii lei;
Reducerii cheltuielilor fixe pe produs = 120.000 buc x (0,4 - 0,3) =
= 12.000 mii lei.

2. Cresterea dotarii cu active fixe. Dotarea suplimentara cu


mijloace fixe de înalta tehnicitate determina efecte economice cu urmari
directe si indirecte asupra rezultatelor financiare ale firmei. Astfel, prin
dotarea suplimentara cu active fixe se maresc cheltuielile fixe
(amortizare) si, în mod logic, se reduc cheltuielile variabile (salarii).
Daca recurgem la datele din Exemplul (14.5), coeficientul de
crestere (levier) va avea în vedere o crestere a cheltuielilor fixe (F) de la
40.000 mii lei la 50.000 mii lei si o reducere a cheltuielilor variabile pe
produs de la 1,2 mii lei la 1,1 mii lei.

Relatia 14.8
Cl = Q (P - V ) / [Q (P - V) - F ]

Coeficientul de levier (Cl) datorat dotarii suplimentare cu active


fixe se modifica de la cel actual:
Cl0 = 100 000 (2 - 1,2) / [100 000 ( 2 - 1,2) - 40 000] = 2,00
la cel posibil:
Cln = 100 000 (2 - 1,1) / [ 100 000 ( 2 - 1,1 ) - 50 000] = 2,25
3. Reducerea cheltuielilor. Masurile directe de reducere a
cheltuielilor cuprinse în cost, fixe si variabile, au cele mai importante
efecte de accelerare a functiei profitului, efectul de levier fiind evident.
Folosind tot relatia (14.6), putem determina modificarea functiei
profitului datorata scaderii cheltuielilor variabile (la 1,0) si a celor fixe
(la 35 000 mii lei):
Prm = 100.000 [ 2 - ( 1,0 + 35.000/100.000] = 65.000 mii lei
cresterea fata de situatia de plecare (Pr = 40.000) fiind de
15.000 mii lei.
Finantele întreprinderii

FUNCTIA MOTIVATIONALA: REZOLVAREA DE CONFLICTE SI SATISFACEREA


INTERESELOR

O asemenea functie manageriala este necesara, în mod deosebit,


pentru conducerea întregului proces de productie. Managerul firmei
intra, aproape permanent, în conflict cu piata, cu personalul firmei, cu
proprietarii, în legatura cu satisfacerea intereselor acestora si chiar în
legatura cu starea generala a firmei.
În vederea realizarii functiei motivationale respective,
managementul financiar asigura utilizarea corespunzatoare a fondurilor
financiare si transferul real de valoare în produsele obtinute.
Adoptarea deciziei financiar-monetare privind procesul de productie
Corelatia pret / ridica problema corelatiei dintre platile prognozate sau efectiv realizate
transfer si transferul de potential economic din elementele structurii
efectiv de întreprinderii catre produs, pe de o parte, si dintre aceste plati si
potential recunoasterea nivelului valorii din produse de catre piata, pe de alta
parte.
Prima corelatie pune în discutie exigenta repartitiei financiare în
legatura cu potentialul economic (valoare) transferat, prin procesul de
productie, spre produs. Astfel, conform teoriei valorii bazate pe
entropie joasa (vezi Relatia 1.1. din capitolul 1), intrarea de potential în
productie se face sub formele: Pes, Pn, Ps, Pedr.
Corelatia Potentialul economic tip servicii, Pes, este scos de repartitie din
plati / potential elementele structurii economice si conservat în produs; pentru acest
economic potential, serviciul financiar face plati cuprinse în cost, la nivelul ypc.
Pentru a nu afecta pretul si etalonul monetar , trebuie ca între potentialul
transferat economic scos din structura firmei si platile facute catre aceste elemente
(sub forma de salarii, amortizare, cheltuieli materiale etc.) sa se
realizeze o egalitate.
Pentru a realiza egalitatea Pes = ypc, serviciul financiar trebuie sa
Respectarea pledeze pentru o repartitie bazata pe principiile specifice unei activitati
principiilor economice eficiente: cresterea salariilor se permite numai pe baza
cresterii productivitatii muncii; amortizarea trebuie corelata cu gradul
repartitiei de utilizare a mijloacelor de productie; cheltuielile mate riale se fac în
limita anumitor consumuri specifice optime etc.
Daca Pes > ypc, atunci o parte din potentialul cedat produsului se
transforma în rezultate financiare, ypr; în schimb, atunci când Pes < ypc,
are loc o redistribuire de potential economic de tip rezultate financiare
spre cheltuieli cu salarii, amortizare, materiale etc.
Corelatia Potentialul natural, Pn si potentialul social, P s, cuprinse în formula
potential atras / de intrare spre procesul de productie, se refera la atragerile directe, fara
plati financiare plata, sub forma de energie, lumina, minerale (în cazul Pn) si sub forma
de servicii neplatite de la societate (calificarea personalului, cultura,
viitoare
protectie, informatii etc.).
Deciziile financiare privind procesul de productie

O parte importanta din aceste tipuri de potential a intrat în


continutul valoric al structurii de productie prin intermediul procesului
de consum anterior productiei si se afla în continutul potentialului P es.
În cazul acestor surse de potential, serviciul financiar trebuie sa
realizeze o corelatie între potentialul atras, direct si indirect si platile
viitoar e ce se vor face din rezultatele financiare catre mediu si societate,
P em,s, urmarindu-se o apropiere a platilor de aportul mediului si al
societatii la procesul de productie din firma respectiva.
În conditiile respectarii principiilor dezvoltarii durabile, firma poate
Potential avea ca intrare în procesul de productie si potentialul economic
economic recuperat din deseuri, din valoarea reziduala a activelor, P edr. Serviciul
recuperat din financiar va avea grija ca nivelul acestui potential sa fie corect
deseuri valorificat, urmarind veniturile din valorificarea deseurilor si nivelul
cheltuielilor de casare, dezmembrare etc.
Daca corelatia plati – valoare transferata se realizeaza corect, atunci
partea de plati a deciziei privind procesul de productie va avea un nivel
acceptabil si o structura corecta si favorabila rezultatelor financiare:
Relatia 14. 9
ypc + ypr = Pe s + Pn + Ps + Pe dr; ypr >/= (Pn + Ps + Pedr)

Cealalta corelatie, între potentialul introdus în produse si valoarea


Corelatia recunoscuta de piata (încasarile yi), pune, de asemenea, probleme
potential din serviciului financiar. În primul rând, trebuie ca nivelul platilor, yp, sa
fie recunoscut de piata sub forma încasarilor din valorificarea
produs / pretul
productiei, yip. În caz ca nu se realizeaza acest lucru, firma va solicita
pietei subventionarea produselor sale, din fonduri financiare din afara
întreprinderii sau îsi va reduce substantial nivelul rezultatelor
financiare, acestea putând deveni negative (pierderi), afectând capitalul
propriu.
Încasarile din valorificarea productiei (yip) corespund
componentelor partii drepte a relatiei (1.1, din capitolul 1). Aceste
încasari, la nivelul potentialului economic tip produs, Pep, corespund cu
destinatiile sale viitoare pe care i le dau procesul de consum si cel de
productie ce urmeaza:
Relatia 14.10
yi p = Per + Pem,s + Dr + Dnr
unde:
Per reprezinta nivelul valorii reale a produsului, sub forma capacitatii de
plata reusita de cumparatorul produsului respectiv prin valorificarea
serviciilor scoase ca urmare a consumarii acestui produs si
valorificarii serviciilor în cauza într-un proces de productie viitor;
Finantele întreprinderii

Pem,s = potential economic cedat mediului si societatii pentru sustinerea


sub-proceselor de productie si de consum din aceste sisteme;
Dr = deseuri care cuprind potential economic recuperabil pentru a fi
reintrodus în procesele de productie viitoare;
Dnr = deseuri care cuprind potential economic nerecuperabil, cu efect
poluant asupra mediului, societatii, economiei.

Este clar ca, într-o economie concurentiala, nivelul încasarilor din


valorificarea productiei, yip, va depinde de forta cu care actioneaza pe
piata factorii angrenati în mecanismul valorii, producatorul,
Forta factorilor
consumatorul, mediul, societatea. În conditiile în care producatorul
din mecanismul pierde pozitia dominanta, încasarile vor tinde spre nivelul capacitatii de
de obtinere a plata a consumatorului, la care se adauga potentialul cedat mediului si
valorii societatii. Daca produsele sale respecta cerintele dezvoltarii durabile,
producatorul poate include în nivelul încasarilor si potentialul economic
cuprins în deseurile recuperabile.

FUNCTIA MOTIVATIONALA: ASIGURAREA CONDUCERII PARTICIPATIVE

În exercitarea activitatii financiare, se impune un mod de lucru prin


care salariatii firmei sa fie atrasi la fundamentarea si, apoi, la realizarea
deciziilor economice si financiare privind productia.
Managerul financiar trebuie sa asigure constituirea fondurilor
financiare din rezultatele economice la un nivel care sa satisfaca
necesitatile întreprinderii, dar si ale personalului. În acest mod, se
asigura o conducere participativa.
Modele de
Calculul informatiilor yp r (rezultate financiare) este însotit de
analiza pentru
actiuni de influentare a factorilor de care depind veniturile (yip) si
informatia yp r
cheltuielile (y pc). În acest mod, toti factorii implicati în procesul de
productie devin raspunzatori pentru nivelul acestor rezultate.
Aceste actiuni se fundamenteaza cu ajutorul modelelor de analiza
bazate pe pragul de rentabilitate si costul marginal. Ambele modele
precizeaza la ce nivel trebuie sa se situeze vânzarile (veniturile),
dependente de cantitatea de produse oferite (Q) si pretul de vânzare
(Pe), pentru a permite obtinerea unui profit maxim.

Exemplul 14.1

Pragul de rentabilitate

O societate comerciala studiaza mai multe decizii de productie (Q)


pentru a stabili punctul critic al rentabilitatii si amploarea optima a
productiei.
Deciziile financiare privind procesul de productie

Cantitatea Ch. Ch. Cost


Q (bucati) Variabile fixe Total Venituri +/- ∆
20 24.000 40.000 64.000 40.000 -24.000
40 48.000 40.000 88.000 80.000 -8.000
50 60.000 40.000 100.000 100.000 ---------
60 72.000 40.000 112.000 120.000 8.000
80 96.000 40.000 136.000 160.000 24.000
100 120.000 40.000 160.000 200.000 40.000
120 144.000 40.000 184.000 240.000 56.000
140 168.000 40.000 208.000 280.000 72.000

Pe baza acestor date se construieste graficul (vezi figura nr. 14.4).


Figura nr. 14.4

Cantitatea Q r corespunzatoare punctului critic rezulta si din relatia:

Relatia 14.4

Q r = CF / (Pe - Cv)

unde:
CF = cheltuieli fixe totale;
Pe = pretul de vânzare (de echilibru) pe unitatea de produs;
Cv = cheltuieli variabile pe unitatea de produs.
Finantele întreprinderii

În exemplul 14.1:

Q r = 40.000 / (2.000 - 1.200) = 50 buc.

Concluzia 14.1

Deci, în cazul acestei societati, decizia de productie si de vânzare trebuie sa fie mai mare
decât Q = 50 buc., tinzând spre capacitatea maxima de 140 buc.

Exemplul 14.2

Costul marginal

O societate comerciala proiecteaza indicatorii privind costurile


(ycp) dupa structura "fixe si variabile" si cantitatea de produse ce pot fi
fabricate (Q), astfel:

mii lei
Numar
muncitori Productia Cheltuieli Cheltuieli
Q fixe variabile Total cost
folositi
0 0 1.000 0 1.000
1 7 1.000 300 1.300
2 18 1.000 600 1.600
3 33 1.000 900 1.900
4 46 1.000 1.200 2.200
5 55 1.000 1.500 2.500
6 60 1.000 1.800 2.800
7 63 1.000 2.100 3.100
8 63 1.000 2.400 3.400

Calcularea costului marginal

Cost marginal
Productia Q ∆ Total Cost ∆ Total Q ∆TC / ∆ Q
7 1.300 - 1.000 = 300 7 -0 = 7 300/ 7 = 42,86
18 1.600 - 1.300 = 300 18 - 7 = 11 300/11 = 27,27
33 1.900 - 1.600 = 300 33 - 18 =15 300/15 = 20,00
46 2.200 - 1.900 = 300 46 - 33 =13 300/13 = 23,08
55 2.500 - 2.200 = 300 55 - 46 = 9 300/ 9 = 33,30
60 2.800 - 2.500 = 300 60 - 55 = 5 300/ 5 = 60,00
63 3.100 - 2.800 = 300 63 - 60 = 3 300/ 3 = 100,00
Deciziile financiare privind procesul de productie

Daca pretul de vânzare pe bucata este de 60 mii lei, decizia de


angajare de personal si de productie trebuie limitata la nivelul pentru
care costul marginal egaleaza pretul de vânzare (vezi fig. nr. 14.5).
Din calcul si grafic rezulta faptul ca, pe masura ce creste numarul
de angajati, productivitatea marginala scade, costul marginal pe bucata
ajungând sa egaleze pretul de vânzare si anulând, astfel, obtinerea de
profit pentru Q = 60 buc.

Concluzia 14.2

Chiar daca la costul mediu se obtine pr ofit si pentru productia de 63 buc. (3100 : 63 =
= 49,21 mii lei; 3400 : 63 = 53,97 mii lei) managerul trebuie sa limiteze decizia de productie
înainte ca nivelul costului marginal sa egaleze pretul de vânzare.

Figura nr. 14.5

14.6 Activitati tutoriale

Modelul de îndrumare si organizare a pregatirii si învatarii îl aveti la


sfârsitul capitolului 1.
Finantele întreprinderii

ÎNTREBARI RECAPITULATIVE

• Sub influenta caror factori interni si externi întreprinderii, aceasta intra în starea de
productie?
• Sub ce aspecte se manifesta repartitia financiara care precede procesul de productie?
• În ce consta procesul de productie si cum au loc transformarea si conservarea de potential
în produse?
• De ce factori depind platile imediate (cheltuielile de exploatare) si cum se reflecta ele în
cost?
• Ce reprezinta rezultatele financiare ca plati pentru intrarile de potential economic în firma?
• La ce nivel se reflecta în buget si în bilant (efectiv) valoarea produselor vândute de firma?
• Ce semnificatie au indicatorii de rentabilitate?
• Ce decizii financiare se adopta în legatura cu procesul de productie si sub ce forma se
reflecta în buget?
• Ce se întelege prin efectul de levier? Cum actioneaza în sensul accelerarii functiei
rezultatelor financiare scaderea cheltuielilor, sporirea profitului pe produs si sporirea
dotarii cu active corporale?
• Ce corelatii trebuie respectate în legatura cu transferul si conservarea de potential în
procesul de productie?
• Ce implicatii financiare are adoptarea principiilor dezvoltarii durabile la nivel de firma si
la nivelul economiei nationale?

TESTE DE AUTOEVALUARE

14.1 Care este menirea procesului de productie :


a) sa implementeze valoare în structura economica a firmei; b) sa
transforme valoarea scoasa din structura firmei; c) sa conserve în
produs valoarea scoasa din structura firmei; d) sa transforme si sa
conserve în produs valoarea scoasa din structura firmei si atrasa
gratuit din mediu si societate; e) sa transforme valoarea de la
punctul (d) în servicii.
14.2 Procesul de productie se realizeaza dupa una din relatiile de mai
jos: a) Pep = X x a, unde a = 1; b) Pep= X x a, unde a > 1;
c) Pep = X x a, unde a < 1; d) Pep = X/a, unde a > 1; e) Pe p = X/a,
unde a < 1.
14.3 Informatia financiara yp reda: a) platile imediate pentru valoarea
cedata de structura firmei pentru a se obtine produsul; b) platile de
la (a) si platile ulterioare din rezultatele financiare; c) numai
platile yp r;
Deciziile financiare privind procesul de productie

14.4 Informatia financiara yi are în vedere: a) productia exercitiului;


b) productia vânduta; c) pretul de echilibru, Pe; d) pretul de
echilibru si veniturile financiare si cele exceptionale; e) veniturile
financiare si cele exceptionale.

14.5 Informatia ye sub forma rentabilitatii financiar e rezulta din una


din relatiile: a) Profitul brut/Capital permanent; b) Profit
net/capital propriu; c) Profit net/Costuri; d) Profit brut/Cifra de
afaceri; e) Costuri/Profit net.

14.6 Deciziile financiare privind productia sunt reprezentate de :


a) decizia de exploatare; b) decizia veniturilor si cheltuielilor
financiare; c) (a) + (b) ; d) (a) + (b) + decizia veniturilor si
cheltuielilor exceptionale ; e) decizia veniturilor si cheltuielilor
exceptionale.

14.7 Managementul financiar privind procesul de productie vizeaza:


1. Reducerea platilor imediate pentru servicii (ypc); 2. Îmbunata-
tirea indicelui de transformare, a; 3. Cifra de afaceri (CA) sa fie <
Capacitatea de productie (CP); 4. CA = CP ;
5. CA > CP. Care este gruparea adevarata: a) 1, 2, 3; b) 1, 2, 4;
c) 2, 3, 4; d) 2, 3, 5; e) 3, 4, 5.

14.8 Efectul de levier se realizeaza prin: 1. cresterea volumului


productiei, Q; 2. cresterea dotarii cu mijloace fixe; 3. cresterea
cheltuielilor fixe; 4. cresterea cheltuielilor variabile; 5. cresterea
profitului pe produs.

14.9 Rezolvarea conflictelor si satisfacerea intereselor din firma în


legatura cu procesul de productie presupune realizarea a doua
corelatii: 1. Pes > ypc ; 2. yp c + ypr = Pes + Pn + Ps + Pedr ;
3. ypr< (Pn + Ps + Pedr); 4. yp = yi. Care sunt relatiile reale pentru
cele doua corelatii: a) 1, 2; b) 2, 3; c) 1, 3; d) 2, 4; e) 1,4.

14.10 Functia motivationala a proiectarii financiare de asigurare a


conducerii participative trebuie sa-i convinga pe salariatii firmei
ca activitatea de productie trebuie sa fie: a) mai mic a decât pragul
de rentabilitate; b) egala cu pragul de rentabilitate; c) mai mare
decât pragul de rentabilitate.
Finantele întreprinderii

STUDII DE CAZ SI EXERCITII

14.1 Modificarea pretului de vânzare

Piata produselor firmei Aro se cifreaza la 175.000 bucati pe an.


În aceste conditii, pretul de echilibru s-a stabilizat în jurul cifrei de
30 mil. lei / buc.
Datorita unor dificultati de productie, livrarile au scazut în anul
curent la 150.000 buc., cu 14% mai putin decât cererea, care ramâne
constanta.
Dezbateti acest caz si reprezentati grafic realizarea unui nou pret de
echilibru. Mentionam ca echilibrul se realizeaza prin modificarea
pretului în sens Walras, cantitatea ramâne constanta, echilibrarea pe
piata facându-se prin modificarea pretului, (P e2). Folositi graficul 14.10.
Graficul 14.10

Analizati si cazul în care oferta este de 150.000 buc., pretul ramâne


constant, echilibrul facându-se în sens Marshall, prin modificarea
cantitatii la nivelul Q3.
14.2 Efectul de levier (de ridicare) a profitului dat de nivelul costurilor fixe

Întrucât nivelul costurilor fixe reflecta în mare parte si gradul de


dotare cu fonduri fixe (prin amortizare), aceste costuri se rasfrâng
pozitiv asupra ritmului de crestere a profitului la o crestere a cantitatii
de productie.
Analizati acest efect, folosind si graficele punctului critic, pentru
trei firme caracterizate prin urmatorii indicatori (în mii lei):
Firma A (normal dotata)
Pret vânzare (P) = 2
Costuri fixe (F) = 40.000
Costuri variabile (V) = 1,20 / buc.
Deciziile financiare privind procesul de productie

Unitati vândute Venituri Cheltuieli Profit


20.000 40.000 64.000 -24.000
40.000 80.000 88.000 -8.000
50.000 100.000 100.000 0
60.000 120.000 112.000 8.000
80.000 160.000 136.000 24.000
100.000 200.000 160.000 40.000
120.000 240.000 184.000 56.000

Punctul critic la 50.000

Coeficientul efectului de levier (la vânzarile de Q = 100.000 buc.) =


= Q(P -V) / [Q(P-V) – Ft] = 100.000 (2 –1,2) / [100.000 (2-1,2)–40.000]
= = 2,0

Firma B (slab dotata)

Pret vânzare (P) = 2


Costuri fixe (F) = 60.000
Costuri variabile (V) = 1,50 / buc.

Pe baza unui tabel similar cu cel de la firma A, se constata ca


punctul critic este la Q = 40.000 buc., iar coeficientul de levier la
Q = 100.000 buc. este:

Cl = 100.000 (2-1,5) / [100.000 (2-1,5)-20.000] = 50.000/30.000 =


= 1,6.

Firma C (superdotata)

Pret vânzar e (P) = 2


Costuri fixe (F) = 60.000
Costuri variabile (V) = 1,00 / buc.

Stabiliti cantitatea corespunzatoare punctului critic si coeficientul


de levier si comentati cele trei situatii, stabilind avantajele si
dezavantajele celor trei firme în conditiile economiei de piata.

14.3 Efectul de crestere determinat de sporirea productiei

Folosind datele de la exercitiul precedent, stabiliti efectul de sporire


a profitului prin cresterea productiei la 150 000 buc., pastrând celelalte
date.
Finantele întreprinderii

14.4 Decizia de exploatare

Societatea comerciala "Vulcan" S.A. îsi prognozeaza indicatorii


privind procesul de productie la urmatorul nivel:

- venituri din exploatare 43.000 mil. lei


- cheltuieli pentru exploatare 39.000 mil. lei
- impozit pe profit 1.700 mil. lei
- capital social 21.000 mil. lei
- capital propriu 31.000 mil. lei
- capital permanent 33.000 mil. lei
- active fixe si circulante 46.000 mil. lei

Calculati indicatorii de eficienta si completati decizia financiara de


exploatare.

14.5 Decizia de exploatare la o firma tip S.R.L.

Firma "Crinul" S.R.L. înregistreaza urmatorii indicatori referitori la


venituri si cheltuieli:

- venituri (vânzari - refuzuri) 450.000 mii lei


- cheltuieli 390.000 mii lei
a) costul bunurilor vândute (stoc initial + intrari – stoc final) =
= 50.000 + 350.000 – 70.000 = 330.000 mii lei
b) cheltuielile operationale (chirie, salarii, amortizare, dobânzi) =
= 60.000 mii lei
- impozit pe profit = 27.000 lei.
Adoptati decizia financiara de exploatare.

14.6 Pretul ofertantului

Orice ofer tant îsi estimeaza, înainte de a începe negocierea, pretul


pe care spera sa-l obtina. În acest sens, firma "Avântul" S.A. îsi propune
sa realizeze o rentabilitate fata de costurile prognozate astfel:

Costuri Rentabilitate
Produsul A 22.000 20%
Produsul B 80.000 15%
Produsul C 100.000 12%
Total 202.000

Determinati marja bruta de profit (Profit / Pret vânzare) pe fiecare


produs si pe total productie.
Deciziile financiare privind procesul de productie

14.7 Referat
Redati sub forma unui scurt referat cele mai importante forme de
repartitie financiara care preced procesul de productie si modul lor de
realizare în conditiile economiei de tranzitie (când disciplina de
productie si de repartitie este departe de a favoriza corelatia dintre
potentialul cedat în produs s i nivelul platilor pentru aceasta contributie).
14.8 Teme de cercetare stiintifica

Procesul de productie reprezinta un domeniu preferat de cercetarea


stiintifica economica si financiara. Pentru seminar si lucrarile de
cercetare si de diploma va propunem urmatoarele teme:

- Rolul procesului de productie în obtinerea si gestionarea valorii la


nivel de firma;
- Repartitia de valoare din diferite surse catre rezultatele economice
si financiare ale procesului de productie;
- Utilizarea pragului de rentabilitate în fundamentarea deciziilor
economice de productie;
- Rolul costului marginal în dimensionarea deciziei de productie;
- Contributia activitatii financiare la recunoasterea de catre piata a
valorii conservate în produse;
- Influentarea valorii reale de catre fenomenele de blocaj financiar
din economie;
- Sistemul de rate ale eficientei economice si contributia lor la
desprinderea semnificatiei de activitate eficienta;
- Efectul de accelerare a functiei rezultatelor financiare (efectul de
levier) datorat masurilor tehnice, tehnologice, economice,
organizatorice etc., posibil de aplicat la nivel de firma;
- Contributia planului de afaceri la formarea si dezvoltarea
întreprinderilor mici si mijlocii;
- Mutatiile ce pot interveni în decizia financiara privind productia
organizata pe baza principiilor dezvoltarii durabile;
- Contributia proceselor naturale si din societate la obtinerea
rezultatelor financiare ale firmei.

REZULTATELE TESTELOR DE AUTOEVALUARE

14.1 d; 14.2 c; 14.3 b; 14.4 d; 14.5 b; 14.6 d; 14.7 b; 14.8 c; 14.9 d;


14.10 c.
Nota: Pentru obtinerea notei 10,00 trebuie sa rezolvati toate întrebarile,
acestea fiind evaluate cu câte un punct.
CAPITOLUL 15

DECIZIILE PRIVIND TREZORERIA ÎNTREPRINDERII

CUPRINS
15.1 Implicatiile monetare ale proceselor economice
din întreprindere
15.2 Disponibilitatile banesti ale firmei
15.3 Bugetele de trezorerie
15.4 Managementul trezoreriei
15.5 Activitati tutoriale

CONCEPTE
Componentele categoriei de moneda
Banul etalon - putere de cumparare
Banul semn
Influentarea etalonului
Influentarea emisiunii de bani - semn
Influentarea cursului de schimb
Bugetul de trezorerie
Bugetul operativ al trezoreriei
Bugetul trezoreriei în valuta
Lichiditate; Indicatorii lichiditatii
Solvabilitate
Capacitate de plata
Deciziile privind trezoreria întreprinderii

15.1 Implicatiile monetare ale proceselor economice


din întreprindere

Moneda = etalon Deciziile financiare de repartitie privind productia, dar si cele


+ semn privind consumul, au influente directe asupra monedei nationale. Aceste
influente se reflecta atât asupra componentei etalon a monedei, cât si
asupra componentei semn, componenta aflata în cadrul masei monetare
care circula în economie (vezi Cadrul 15.1).
Cadrul 15.1

Categoria de ban (moneda) trebuie înteleasa ca având, în permanenta, doua componente:


1. componenta etalon (Be), sub forma puterii de cumparare corespunzatoare unitatii
monetare;
2. componenta semn (Bs), sub forma bancnotelor, ins trumentelor si mijloacelor de plata,
banilor electronici etc.

Procesele complexe care duc la obtinerea valorii, fie ca se


desfasoara în mediul natural înconjur ator, fie în societate si în
economie, sunt responsabile pentru nivelul etalonului monetar, al masei
monetare din economie si al cursului valutar al monedei nationale.
Punând asa problema, responsabilitatea serviciului financiar din
firma sporeste, ea depasind domeniul repartitiei, asumându-si totodata
si soarta monedei nationale în circuitul intern, dar si în raporturile cu
valutele cu care se compara prin intermediul cursului valutar.

FUNCTIA FINANCIARA: AUTORIZAREA DIMENSIUNII MONETARE


A REZULTATELOR ECONOMICE
Pentru economistul financiar, realizarea functiei autorizarea
dimensiunii monetare a rezultatelor economice presupune, în primul
rând, asa cum am prezentat si în capitolele precedente, cunoasterea
tipurilor de activitati economice care determina implicatiile monetare în
procesul de PRODUCTIE din întreprindere.
În al doilea rând, functia respectiva impune cunoasterea în detaliu a
modului cum se manifesta aceste activitati, ce factori le determina
structura si amploarea si ce efecte au asupra componentelor monedei
pentru a putea, apoi, stabili implicatiile financiare si monetare ale
acestor activitati.
Numai dupa îndeplinirea acestor conditii, economistul financiar
poate autoriza derularea activitatilor economice si financiar e pentru
procesul de productie, trecând, apoi, la exercitarea celorlalte functii
financiare si motivationale (manageriale) legate de acest proces
complex.
Finantele întreprinderii

Sa parcurgem împreuna exercitarea acestei functii financiare în


legatura cu rezultatele activitatilor de productie.
A. Influentarea etalonului monetar

În acceptiunea actuala, etalonul monetar este reprezentat de puterea


de cumparare a unitatii monetare. Etalonul monetar, la nivel national,
reflecta, ca structura, totalitatea bunurilor din P.I.B., iar ca valoare,
nivelul valorii din puterea de cumparare corespunzatoare unei unitati
monetare. Valoarea-etalon a puterii de cumparare este cuprinsa în
dimensiunile sale cantitativ – calitative, dimensiuni date de dimen-
siunile similare ale masei de marfuri si servicii produse de economia
nationala (vezi Cadrul 15.2).

Cadrul 15.2

Valoarea - etalon se conserva în cele trei dimensiuni principale ale bunurilor (produse si
servicii):

k - cantitativa, q;
t q - calitativa, k;
- fiabilitate, t.

Atentionare

Etalonul la nivel de economie (Be) este o rezultanta a etaloanelor


individuale, (Bei), reusite de fiecare firma prin produsele si serviciile
sale.

La nivel de firma, rezultatele productiei, Pep sau ale consumului,


P es, sub forma valorii (potentialului economic) conservate în produs,
respectiv, în capacitatea de a face servicii, dau baza valorica pentru un
etalon monetar individual, Bei, conform relatiei urmatoare:
Relatia 15.1

Bei = (Pe p sau Pe s) / Pret sau Tarif


unde:
Pep = potentialul economic (valoarea) conservat de procesul de
productie în produse;
Pes = potentialul economic (valoarea) conservat de procesul de
consum în servicii.
Deciziile privind trezoreria întreprinderii

Din relatia (15.1) rezulta ca etalonul individual reusit de o firma


depinde de:

Dependenta - calitatea proceselor de transformare - conservare – transfer


etalonului de corespunzatoare proceselor complexe de productie, consum,
procesele lichidare;
din firma - obiectivitatea activitatii de evaluare a produselor si serviciilor prin
pret, respectiv prin tarif.

Aici pot sa apara abateri cu efecte negative asupra etalonului


individual si, mai departe, asupra etalonului national. Sa urmarim
manifestarea acestor abateri si efectul lor asupra etalonului cu ajutorul
modelului din figura nr. 15.1.

Figura nr. 15.1

Asociere

Pentru ca demonstratia sa fie cât mai sugestiva, am recurs la o asociere


a etalonului, Bei, cu functia trigonometrica a cotangentei, ctg a.
În triunghiul din figura nr. 15.1, cateta alaturata unghiului a reda
valoarea reala conservata în produs sau serviciu, iar cateta opusa
unghiului a reda expresia baneasca a valorii sub forma de pret sau tarif.
Din functia cotangentei, rezulta ca o crestere a unghiului a duce la
reducerea cotangentei sau a etalonului monetar din asocierea noastra,
conform relatiei 15.2.
Finantele întreprinderii

Relatia 15.2

Bei = ctg α = Valoare / Pret

Folosind aceasta asociere, putem reliefa principalele abateri din


activitatea economica care duc la afectarea etalonului monetar.
a. Abaterea de la conservarea reala de valoare prin indisciplina în
productie sau consum, prin afectarea calitatii. Aceasta abatere face ca
bunurile rezultate sa contina o valoare reala mai mica, la un pret
nemodificat (-∆V în figura nr. 15.1). În noul triunghi (a), unghiul α
creste, iar ctgα scade, afectând negativ etalonul individual
(ctg α 1< ctg α 0).
Efectele Aceasta abatere este cauzata nu numai de minusurile proceselor de
inflatiei transformare – conservare din firma; ea poate fi cauzata si de inflatia
transferata de furnizori prin produsele si serviciile ce intra în procesele
ascunse economice din firma cumparatoare. De aceea, plata lor din fondurile
financiare trebuie însotita de o analiza si receptie calificata, pentru a
constata corelatia dintre pretul platit si potentialul (valoarea) reala
cuprinsa în serviciile si produsele cumparate pentru productie sau
consum.
Efectele b. Subiectivitatea activitatii de evaluare. Procedeele de stabilire a
exagerarilor preturilor, corelate cu lipsa unei concurente reale, pot introduce în pret
(tarif) exagerari subiective. Altfel spus, monopolul producatorului, dar
în evaluare si specula intermediarilor fac ca pretul sa creasca (+∆ P) fara o
corespondenta în privinta valorii reale din produs sau serviciu
(triunghiul b, din figura nr. 15.1), afectând si de data aceasta etalonul
monetar individual (ctg α 2 < ctg α 0).
În multe cazuri, datorita slabiciunii organizatorice a consumatorilor
si a concurentei, cele doua tipuri de abateri se cupleaza, efectul negativ
Masuri de pentru etalon fiind astfel amplificat.
control si reglare Rolul serviciului financiar, în faza de proiectare si de executie, se
concretizeaza în masurile de control si reglare privind corectitudinea
transferurilor, transformarilor si conservarilor de potential (valoare) prin
productie si consum, precum si în privinta evaluarii obiective a
bunurilor cumparate sau livrate.
B. Influentarea emisiunii de bani - semn

Influentarea Componenta semn a monedei este pusa în circulatie de sistemul


masei de bancar. Baza acestei emisiuni depinde însa de modul în care lucreaza
întreprinderile, atât în privinta cantitatii si valorii productiei, cât si a
bani-semn modului cum gestioneaza fiecare firma disponibilitatile banesti sau
trezoreria sa.
Deciziile privind trezoreria întreprinderii

Masa de bani (Mb), numerar si de cont, este dependenta de:


Relatia 15.3
Mb = ΣQp / Vc
unde:
ΣQP = suma preturilor marfurilor din economie;
VC = viteza de circulatie a semnelor banesti.

Este clar ca exagerarile în evaluarea produselor introduce si în


Influentarea circulatia banilor – semn efectul de amplificare al inflatiei, efect cuprins
în factorul (SQp).
vitezei de
circulatie a De activitatea întreprinderilor depinde în mare parte si al doilea
indicator al relatiei (15.3), viteza de circulatie. Aceasta viteza de
banilor circulatie este influentata de modul în care piata este aprovizionata,
ritmic si cu bunuri care corespund cererii. Abaterile de la aceste cerinte
reduc fluxul de cumparari si viteza de circulatie a banilor.
Un efect de mare importanta pentru evolutia masei monetare îl
reprezinta modul în care firmele respecta termenele de rambursare a
creditelor. Procedeul de creditar e se bazeaza pe emisiunea de
bani-semn, având la baza formarea de disponibilitati în economie.
Efectele Se produce fenomenul de multiplicare, care amplifica masa monetara.
indisciplinei Daca firmele nu ramburseaza la timp creditele sau nu le folosesc
în creditare pentru a produce bunuri competitive, emisiunile prin credit ramân
blocate, majorând peste necesar masa baneasca din economie.
Asemenea fenomene au ca efect influentarea negativa a echilibrului
"masa monetara x Vc = masa de bunuri x pret"prin majorarea masei
monetare, consecinta imediata fiind cresterea preturilor si, mai departe,
diminuarea etalonului monetar.
De aceea, modul în care firma se integreaza în mecanismele
monetare din economie trebuie urmarit cu maxima exigenta de catre
serviciul financiar, dar si de catre sistemul bancar, în relatiile sale cu
întreprinderile.
C. Influentarea cursului de schimb

Activitatea economica desfasurata la nivel micro este responsabila


si pentru pozitia internationala a monedei nationale. În mod practic,
cursul valutar (Cv) rezulta din comparatia dintre etaloanele monedelor
care intra în contact prin intermediul schimburilor de marfuri si servicii
sau prin operatiuni de vânzare - cumparare de valuta:
Relatia 15.4

Cv = $ etalon / Leu etalon


Finantele întreprinderii

Este clar ca eforturile firmei de a da etalonului individual (B ei)


dimensiuni cantitative, calitative si de fiabilitate competitive asigura si
monedei nationale un curs cât mai avantajos.
Pe lânga factorii economici, P.I.B. si pret, care influenteaza direct
etalonul monetar, un rol important revine si raportului cerere/oferta de
pe piata valutara a semnelor banesti.
Contributia Si în acest caz, întreprinderea are contributia principala. Activitatea
firmei la sa determina atât oferta, cât si cererea de valuta. Astfel, oferta de valuta
influentarea depinde de marimea si eficienta activitatilor de export prin pretul extern
cursului în valuta încasat (Pex). Acest pret, corelat cu pretul în lei (Pi) la
produsele exportate, contribuie la obtinerea cursului valutar individual
al firmei (curs de revenire - Cr - ):

Relatia 15.5

Cr = Pi în lei / Pex în $

Un curs similar se înregistreaza si în activitatea de import (de


utilizare) a valutei de fiecare firma, adica de cererea de valuta.
Aceste actiuni ale firmelor se întâlnesc pe piata valutara în cadrul
licitatiilor valutare organizate de bancile comerciale.

Relatia 15.6

Cv = Σ Qi x Cvi / Σ Qi
unde:
Cv = curs valutar de pe piata;
Qi = cantitatile individuale licitate;
Cvi = curs valutar individual pentru licitatie.

Este clar ca, si în privinta cursului valutar, serviciul financiar al


întreprinderii trebuie sa intervina prin actiunea de proiectare financiara
pentru a tine sub control factorii care influenteaza pozitia internationala
a monedei noastre. Printre masurile ce se pot întreprinde se afla si
fundamentarea si realizarea unui buget care reglementeaza atât
trezoreria firmei, cât si fluxurile valutare.
Deciziile privind trezoreria întreprinderii

FUNCTIA FINANCIARA: PREVIZIUNE SI SIMULARE

Prefigurarea fenomenului trezoreriei firmei privind procesul de


productie presupune determinarea întregii game de informatii financiare
si monetare prin modele specifice activitatii financiare.
Fenomenul financiar -monetar previzionat trece, în mod obligatoriu,
prin mai multe etape de simulare, pentru a se ajunge la un nivel
acceptabil din punctul de vedere al exigentelor financiare si al
indicatorilor de eficienta economica.

15.2 Disponibilitatile banesti ale firmei

Circuitul valorii în cuprinsul firmei presupune trecerea si prin forma


bani; imobilizarile în active fixe si circulante se transforma treptat, prin
vânzare, în disponibilitati banesti în casa si în cont.
Forma bani a Forma bani a patrimoniului întreprinderii presupune, în primul
patrimoniului rând, recunoasterea valorii de catre cumparator. In al doilea rând,
firmei disponibilitatile banesti depind si de calitatea serviciilor bancare de
decontare, de atragere a disponibilitatilor respective.

Standardele Internationale de Contabilitate 2000, IAS 7:

Fluxurile de numerar sunt intrarile sau iesirile de numerar si echivalente ale acestora. La
rândul lor, echivalentele de numerar sunt investitiile financiare pe termen scurt si extrem de
lichide, care sunt usor convertibile în sume cunoscute de numerar si al caror risc de schimbare
a valorii este insignifiant.

Sumele de bani-semn reprezinta o creanta a firmei asupra


economiei nationale, creanta (Cr) dependenta de suma (ΣB s) si de
nivelul etalonului monetar la un moment dat (Betn):

Relatia 15.7

Cr = ΣBs x Be tn

Transformarea imobilizarilor din activele firmei în disponibilitati


depinde de procesul de productie, rapiditatea trecerii stocurilor de
mijloace fixe si circulante în bani fiind înca un indicator al eficientei
proceselor din întreprindere.
Finantele întreprinderii

Aceleasi procese determina, în mod necesar, si utilizarea


disponibilitatilor banesti pentru achitarea obligatiilor ce ajung, în
diferite momente, la scadenta.
Semnificatia Din corelatia celor doua fenomene, recuperarea imobilizarilor din
indicatorilor stocuri si ajungerea la scadenta a obligatiilor, rezulta indicatorii
de lichiditate lichiditatii firmei (vezi figura nr. 15.2.).

Punctul de plecare este dat de indicatorul lichiditati totale , (Lt), ca


raport între totalul activelor, (At), ce pot fi transformate în final (prin
vânzare) în disponibilitati banesti (în caz de lichidare a firmei) si totalul
obligatiilor (pe termen scurt, mediu, lung) catre salariati, patroni, banci,
fisc etc. (Ot):

Relatia 15.8

Lt = (At / Ot) x 100

Solvabilitatea reprezinta o componenta a lichiditatii totale; ea are


în vedere capacitatea firmei de a transforma în disponibilitati banesti în
termen de 90 zile stocurile de materii prime si productie neterminata,
pentru a face fata platilor devenite scadente în aceeasi perioada (salarii,
aprovizionari, obligatii financiare, rambursari de credite etc.).

Figura nr. 15.2


Deciziile privind trezoreria întreprinderii

Capacitatea de plata sau solvabilitatea imediata pune fata în fata


imobilizarile în stocuri de produse finite, creantele asupra clientilor,
Fundamentarea disponibilitatile în cont si casa, toate valorificabile sub forma de bani în
deciziei de circa 30 zile, cu platile ce devin scadente în aceeasi perioada (vezi
trezorerie figura nr. 15.2).
Decizia de trezorerie se fundamenteaza pe baza informatiilor
privind elemente de activ (ya) transformabile în disponibilitati banesti
sau, a informatiilor privind obligatiile ce devin exigibile (elementele de
pasiv, yps), precum si pe baza indicatorilor de lichiditate (yl).

1. Activele lichide si potential lichid (ya)

În acceptiunea de lichiditate pe termene scurte (solvabilitate) , se au


în vedere ca active lichide si potential lichid (ya) elementele de activ
aflate în stocuri ca:

- Stocuri de materii prime si materiale;


- Productie neterminata;
- Cheltuieli anticipate;
- Produse, lucrari si servicii facturate;
- Marfuri, alte stocuri;
- Disponibilitati banesti;
- Clienti etc.

Pe baza datelor din anexele la Bilantul contabil, informatia ya se


determina ca active patrimoniale:

Relatia 15.9

ya = Total activ – Imobilizari - Pierderi

2. Pasivele patrimoniale (yps)

Aceste informatii se determina tot pe baza bilantului, având în vedere:

Relatia 15.10

yps = Obligatii totale + Credite bancare si împrumuturi


Finantele întreprinderii

3. Indicatori ai lichiditatii (yl)

Din comparatia activelor ce pot deveni lichide cu pasivele


patrimoniale rezulta indicatorul lichiditati patrimoniale (Lp):

Relatia 15.11

Lp = (ya / yps) x 100


Situatia este cu atât mai buna cu cât Lp > 100.

În privinta lichiditatii imediate, se stabilesc indicatorii:

- lichiditate imediata în marime absoluta (La):

Relatia 15.12

La = ya - yps; La > 0

- lichiditate imediata în marime relativa (Lr) :

Relatia 15.13

Lr = (ya / yps) x 100; Lr > 100

Din compararea capitalului propriu (Cp) cu totalul pasivelor din


bilant (Pt) rezulta solvabilitatea patrimoniala (Sp) :

Relatia 15.14

Sp = (Cp / Pt) x 100; Sp > 30%

Pentru a determina lichiditatea la o anumita data (Ld) - sau


coeficientul solvabilitatii la o anumita data - se au în vedere disponibi-
litatile banesti proprii si împrumutate din situatia patrimoniului (Db),
încasarile posibil de realizat pâna la data limita prevazuta (I), creditele
bancare si împrumuturile de la alti agenti economici ce se pot obtine în
intervalul respectiv (C), precum si platile exigibile în aceeasi peri-
oada (PE ).
Deciziile privind trezoreria întreprinderii

Relatia 15.15

Ld = [(Db + I + C) / PE] x 100; Ld > 100

Atunci când acesti indicatori au un nivel acceptabil, serviciul


financiar al firmei adopta bugetul de trezorerie, bugetele operative de
gestionare a trezoreriei, pe luni si bugetul de încasari si plati în valuta.

Un indicator foarte des utilizat si cu o încarcatura informationala


maxima este gradul de îndatorare. El arata ponderea finantarii din alte
surse decât cele proprii, pondere care ar trebui sa fie sub 30%

Relatia 15. 16

Gî = Datorii pe termen scurt / Pasive totale

FUNCTIA FINANCIARA: FUNDAMENTAREA FINANCIAR- MONETARA


A DECIZIILOR DE TREZORERIE

Realizarea procesului de productie presupune o fundamentare din


punct de vedere financiar sub form a adoptarii de decizii privind
trezoreria, care sa aduca în firma valoarea obtinuta în productie sub
forma disponibilitatilor banesti, prin valorificarea optima pe piata a
produsele obtinute.
Serviciul financiar al întreprinderii va înfaptui aceasta functie prin
fundamentarea, adoptarea si, apoi, realizarea de decizii financiar -
monetare specifice procesului de productie.

15.3 Bugetul de trezorerie

Bugetul trezoreriei este o componenta obligatorie a bugetului


general si apare sub denumirea "Formarea si utilizarea resurselor
banesti". O schema orientativa a acestui buget cuprinde informatii din
deciziile bugetului general, informatii care genereaza fluxuri banesti de
intrare (încasari) si de iesire (plati) (vezi Cadrul 15.3).
Finantele întreprinderii

Cadrul 15.3

Indicatori Trimestre
I II III
1. Încasari din exploatare 1200 1800
2. Încasari financiare, exceptionale 200 200
3. Subventii 50 50
4. Alte încasari 50 50
I Total intrari 1500 2100
5. Plata salariilor 700 800
6. Plata obligatiilor financiare 200 200
7. Cheltuieli din rezultate 100 200
8. Alte plati catre salariati 50 50
9. Plata dividendelor 50 50
10. Rambursare credite, dobânzi 200 400
11. Cheltuieli cu investitiile 200 200
12. Alte plati 100 100
II Total iesiri 1600 2000
III Majorarea (I-II) - 100
sau reducerea (II-I) disponibilitatilor banesti 100 -
IV Acoperirea reducerii
- credite de trezorerie 100
- alte credite
V Plasamentul majorarii 100

Rolul gestionarii Echilibrarea bugetului de trezorerie presupune apelarea la credite si


trezoreriei la împrumuturi în cazul în care fluxurile banesti de iesire sunt mai mari
nivel de firma decât fluxurile de intrare.
În cazul în care apar disponibilitati, ele pot fi pastrate în cont în
banca (încasând dobânda de depozit) sau pot fi utilizate pentru
achizitionarea de titluri (certificate de depozit, bonuri de trezorerie etc.).

15.4 Managementul trezoreriei

Asa cum am stabilit în cadrul Capitolului 4, Finantele întreprinderii


studiaza, o data cu procesul de repartitie la nivel microeconomic, si
gestionarea corecta si profitabila a disponibilitatilor banesti, ca
participare activa a activitatii financiare la managementul general al
firmei.
Prin modul de gestionare a trezoreriei, activitatea financiara are
posibilitatea de a influenta întreaga activitate a întreprinderii. Se
realizeaza astfel functiile motivationale ale proiectarii financiare:
Redarea performantelor posibile; Rezolvarea de conflicte si
satisfacerea intereselor; Asigurarea conducerii participative.
Deciziile privind trezoreria întreprinderii

În procesul complex de fundamentare si realizare a deciziilor


financiare privind trezoreria firmei sunt aplicate procedee diverse de
alocare a disponibilitatilor banesti în functie de specificul firmei si al
elementelor sale constitutive, de cerintele pietei etc.

FUNCTIA MOTIVATIONALA: REDAREA PERFORMANTELOR POSIBILE

Alocarea corecta a disponibilitatilor banesti pentru procesul de


productie sau de consum are o mare influenta asupra performantelor
economice si financiare viitoare ale firmei.
De aceea, activitatea financiara este obligata sa realizeze acest lucru
în concordanta cu exigentele repartitiei financiare, cu comportamentul
elementelor din structura firmei, cu interesele dezvoltarii întreprinderii
si, în mod deosebit, cu nivelul indicatorilor de eficienta.
Realizarea concreta a functiei motivationale de redare a
performantelor firmei are în vedere utilizarea indicatorilor de lichiditate
pentru fundamentarea interventiei de corectare a procesului de
productie sau de consum, în sensul încadrarii transformarii - conservarii
de potential economic (valoare) în produse si servicii în limitele unei
eficiente normale, corespunzatoare pietei si solicitarii proprietarilor.

FUNCTIA MOTIVATIONALA: REZOLVAREA DE CONFLICTE SI SATISFACEREA


INTERESELOR

O asemenea functie manageriala este necesara, în mod deosebit,


pentru conducerea întregului proces de productie. Managerul firmei
intra, aproape permanent, în conflict cu piata, cu personalul firmei, cu
proprietarii în legatura cu satisfacerea intereselor acestora si chiar în
legatura cu starea generala a firmei.
În vederea realizarii functiei motivationale respective,
managementul financiar asigura utilizarea corespunzatoare a
disponibilitatilor banesti si dirijarea lor spre cele mai importante actiuni
economice. În aceasta activitate de gestionare, apar numeroase conflicte
de interese, atât în interiorul firmei (generate de lipsa banilor pentru
plata salariilor, spre exemplu), cât si în afara ei, cu furnizorii de materii
prime, energie etc.
Întrucât gestionarea trezoreriei este hotarâtoare pentru desfasurarea
proceselor economice din firma si contribuie la cresterea sau
diminuarea bonitatii (prestigiului) întreprinderii pe piata, se impune si o
previziune pe luni a capacitatii de plata printr-un Buget operativ al
trezoreriei.
Acest buget operativ are în vedere esalonarea în timp a încasarii
creantelor asupra clientilor si evolutia platilor pe luni, cu efect direct
Finantele întreprinderii

asupra limitarii conflictelor si privind satisfacerea intereselor salariatilor


si creditorilor.
Astfel, daca luam în calcul o esalonare a încasarilor din vânzarile
lunare de tipul 10% + 20% +60% + 10% (esalonare pe parcursul a patru
luni, inclusiv luna curenta), Bugetul operativ al trezoreriei se prezinta
conform exemplului 15.1.

Exemplul 15.1

Esalonare

Din Total
Vân- lunile
Luna 1 2 3 4 înca- Plati +/- ∆
zari prece- sari
dente
I 120 12 - - - 50 62 70 -8
II 80 8 24 - - 60 92 95 -3
III 100 10 16 72 - 20 118 110 8
IV 150 15 20 48 12 - 95 80 15
V 200 20 30 60 8 - 118 120 -2
… … … … …. … …. … …. …

În lunile I, II si V serviciul financiar va trebui sa procedeze la


acoperirea deficitului de trezorerie, în timp ce, pentru celelalte luni, va
proceda la plasamentul excedentului de disponibilitati banesti.
Pentru a gestiona corect disponibilitatile în valuta, firmele sunt
obligate sa întocmeasca, în faza de prognoza si de realizare, un Buget al
încasarilor si platilor în valuta.
Acest buget coreleaza încasarile în valuta din activitatea de baza,
cumparare la licitatie, credite primite în valuta, cu platile în valuta
pentru importuri, reprezentare în strainatate, reclama, restituiri de
credite si dobânzi, vânzare la licitatie etc.
Sporirea Descentralizarea si liberalizarea folosirii valutei si elasticitatea
raspunderii utilizarii disponibilitatilor banesti au determinat, în mod firesc, o
pentru responsabilitate sporita pentru activitatea financiara de la nivel
trezorerie microeconomic. Aceasta raspundere se concretizeaza în actiunile de
întocmire si realizare a deciziilor privind trezoreria, decizii care fac
parte integranta din Bugetul general al oricarei firme.
Deciziile privind trezoreria întreprinderii

FUNCTIA MOTIVATIONALA: ASIGURAREA CONDUCERII PARTICIPATIVE

În exercitarea activitatii de gestionare a trezoreriei se impune un


mod de lucru prin care salariatii firmei, dar si patronii, sa fie atrasi la
fundamentarea si, apoi, la realizarea deciziilor economice si financiare
privind productia si consumul.
Managerul financiar trebuie sa asigure constituirea disponibilitatilor
banesti din rezultatele economice la un nivel care sa satisfaca
necesitatile întreprinderii, ale personalului si ale patronatului. În acest
mod, se asigura o conducer e participativa, favorabila bunului mers al
firmei.
În mod practic, atragerea salariatilor sau a patronilor la conducerea
firmei prin gestionarea disponibilitatilor banesti se realizeaza prin
proiectarea operativa a cash flow -ului sau, altfel spus, a flu xului de
disponibilitati banesti (de numerar, în sensul dat de Standardele
Internationale de Contabilitate, 2000).
In structurarea disponibilitatilor banesti, serviciul financiar trebuie
sa evidentieze clar cash flow -ul destinat platii drepturilor salaria le, platii
drepturilor patronilor, alaturi de drepturile banesti ale creditorilor
principali.
În faza de executie a bugetului de trezorerie, serviciul financiar
trebuie sa întreprinda masuri de acoperire a deficitelor de trezorerie, mai
ales în perioadele ce preced plata salariilor sau a datoriilor catre banci:
amânarea altor plati, realizarea unor venituri exceptionale, micsorarea
scadentei la creantele firmei asupra altor firme, contractarea operativa
de credite etc.
În cazul aparitiei unor disponibilit ati banesti peste necesar, acelasi
serviciu financiar trebuie sa plaseze aceste disponibilitati în depozite,
pentru cumpararea de titluri, cu gândul la obtinerea unor dobânzi sau
dividende care sa compenseze efectele negative ale inflatiei si sa aduca
avantaje ce se adauga la rezultatele economice si financiare ale
întreprinderii.

15.5 Activitati tutoriale

Modelul de îndrumare si organizare a pregatirii si învatarii îl aveti la


sfârsitul capitolului 1.
Finantele întreprinderii

ÎNTREBARI RECAPITULATIVE

• Ce reprezinta trezoreria pentru gestiunea financiara a firmei?


• Care sunt componentele categoriei de moneda în actualul mecanism monetar?
• Prin ce activitati economice si financiare întreprinderea influenteaza componentele
monedei nationale?
• Depinde cursul valutar al monedei nationale de activitatile firmei?
• În ce mod elementele de activ din patrimoniul firmei se transforma în disponibilitati
banesti, iar partea de pasiv în obligatii de plata?
• Care sunt indicatorii de lichiditate si ce semnificatie au pentru bonitatea firmei?
• Pentru ce sunt necesare bugetul operativ al trezoreriei si bugetul trezoreriei în valuta?

TESTE DE AUTOEVALUARE

15.1 Mecanismele monetare presupun gestionarea, chiar la nivel de


întreprindere, a celor doua componente ale monedei, etalonul si
semnul. Care din urmatoarele actiuni nu depinde de activitatea
economica din întreprindere:
a) realizarea dimensiunilor q, k, t pentru puterea de cumparare
etalon;
b) evaluarea produselor si serviciilor prin pret sau tarif;
c) stabilirea formei semne lor banesti si a structurii masei
monetare pe cupiuri;
d) conditionarea cantitativa a emisiunii de semne banesti;
e) realizarea raportului cerere/oferta de valuta.

15.2 Afectarea negativa a etalonului monetar are loc prin mai multe
tipuri de actiuni la nivel de firma. Care dintre acestea nu
influenteaza negativ etalonul monetar:
a) reducerea valorii reale pe produs, corelata cu mentinerea
pretului anterior;
b) cresterea pretului, corelata cu mentinerea valorii reale
anterioare;
c) cresterea preturilor, concomitent cu reducerea valorii reale;
d) cresterea cererii de valuta;
e) cresterea ofertei de valuta.
Deciziile privind trezoreria întreprinderii

15.3 Previzionarea trezoreriei are în vedere trei indicatori globali:


a) lichiditatea totala; b) solvabilitatea; c) capacitatea de plata.
Care dintre acesti indicatori se refera la corelatia încasari/plati
pentru o perioada de 90 de zile?

15.4 Pentru redarea solvabilitatii patrimoniale se folosesc relatii de


calcul, în care se compara capitalul firmei cu pasivele totale din
bilant (Pt). Care din urmatoarele formule este cea reala:
a) Sp = (Capital social/Pt) x 100, Sp < 30%;
b) Sp = (Capital social/Pt) x 100, Sp = 30%;
c) Sp = (Capital social/Pt) x 100, Sp >30%;
d) Sp = (Capital propriu/Pt) x 100, Sp < 30%;
e) Sp = (Capital propriu/Pt) x 100, Sp > 30%.

15.5 În care din situatiile de mai jos, întâlnite în previzionarea


Bugetului de trezorerie, firma are posibilitatea de echilibrare prin
plasamentul în titluri sau în depozite bancare:
a) total intrari = total iesiri;
b) total intrari > total iesiri;
c) total intrari < total iesiri;
d) încasari din exploatare > plata salariilor;
e) total intrari > rambursarea creditelor.

STUDII DE CAZ SI EXERCITII

15.1 Bugetul trezoreriei în valuta

Societatea comerciala "GRIRO" S.A. prezinta urmatorul buget al


trezoreriei în valuta (mii $):

1. Disponibil initial 300


2. Încasari din activitatea de baza 900
3. Cumparari de valuta la licitatie 75
4. Dobânzi la depozite în valuta 41
5. Importuri 1160
6. Deplasari în strainatate 21
7. Vânzari la licitatie 104
8. Disponibil 31

Dezbateti situatia de la firma res pectiva si caracterizati modul de


gestionare a valutei.
Finantele întreprinderii

15.2 Bugetul operativ al trezoreriei

a. Folosind datele din Exemplul 15.1, completati Bugetul operativ al


trezoreriei având datele:

Luna Încasari Plati


VI 160 150
VII 140 180
VIII 100 160
IX 120 125
X 150 110
XI 150 125
XII 150 150

b. Modificati esalonarea încasarilor 10% + 30% + 40% + 20% si


refaceti bugetul operativ.

15.3 Influentarea etalonului

Folosind graficul 15.1, stabiliti influentarea etalonului prin abaterile


de la Situatia initiala caracterizata prin:

- valoare (potential) = 15.000 u.p.


- pret = 1500 lei
- etalon = 10 u.p. / leu

Situatia 1
Firma pastreaza pretul constant, dar reduce calitatea produsului,
înglobând în produse doar 12.000 unitati de potential.
Situatia 2
Firma pastreaza valoarea initiala, dar modifica pretul de 1500 lei la
1700 lei.
Situatia 3
Firma reduce valoarea la 14.000 u.p. si creste pretul la 1600 lei.

15.4 Referat

Realizati un scurt referat privind efectele fenomenului monetar al


inflatiei asupra etalonului monetar-leul, precum si în privinta efectului
de decapitalizare a firmelor românesti în perioada de tranzitie.
Deciziile privind trezoreria întreprinderii

15.5 Dezbatere

Puneti în discutia grupei formele pe care le îmbraca starea de


lichiditate a firmei si efectele sale asupra respectarii obligatiilor de plata
fata de terti. Comentati situatia de blocaj financiar în care se afla azi
economia româneasca si încercati sa gasiti solutiile de fluidizare a
relatiilor monetare dintre firme.

15.6 Teme de cercetare stiintifica

Fenomenul monetar la nivel microeconomic poate constitui obiect


de cercetare, el fiind influentat direct de calitatea activitatii economice
si financiare de la acest nivel. De aceea va propunem temele:

- Influentarea etalonului monetar prin calitatea si cantitatea de


valoare conservata în produse si servicii;
- Evaluarea produselor si serviciilor în conditiile economiei de piata
si modalitati de evitare a deteriorarii etalonului monetar;
- Influentarea cantitativa a masei monetare prin operatiunile de
evaluare si prin modificarea vitezei de circulatie a banilor de catre
calitatea activitatii economice si financiare din firme;
- Influentarea complexa a cursului valutar al leului fata de dolar de
catre activitatea economica si financiara la nivel de întreprindere;
- Gestionarea disponibilitatilor banesti ale firmei prin bugetul de
trezorerie;
- Factori de influentare si de corectare a capacitatii de plata a firmei;
- Contributia bugetelor operative ale trezoreriei la îmbunatat irea
capacitatii de plata a firmei;
- Gestionarea disponibilitatilor în valuta de catre firma.

REZULTATELE TESTELOR DE AUTOEVALUARE

15.1 c; 15.2 e; 15.3 b; 15.4 e; 15.5 b.

Nota: Pentru obtinerea notei 10,00 trebuie sa rezolvati toate întrebarile,


acestea fiind evaluate cu câte doua puncte.
CAPITOLUL 16

DECIZIA DE STRUCTURARE A REZULTATELOR ECONOMICE

CUPRINS
16.1 Corelatia dintre deciziile privind consumul
si deciziile privind productia
16.2 Previzionarea si simularea structurarii
rezultatelor economice
16.3 Decizia de structurare a rezultatelor economice
16.4 Managementul financiar
16.5 Decizia de amplificare a creantelor
16.6 Decizia de scontare
16.7 Politica de dividende
16.8 Activitati tutoriale

CONCEPTE
Conditionarea productie -consum
Corelatia repartitie financiara I
si repartitie financiara II
Structurarea rezultatelor economice
corespunzatoare costului
Structurarea rezultatelor economice
corespunzatoare profitului brut
Gestionarea creantelor (clienti)
Decizia de modificare a stocului de creante
Decizia de structurare a rezultatelor economice
FUNCTIA FINANCIARA: AUTORIZAREA REPARTITIEI REZULTATELOR
ECONOMICE

Pentru economistul financiar, realizarea functiei autorizarea


repartitiei rezultatelor economice presupune, în primul rând, asa cum am
prezentat si în capitolele precedente, cunoasterea tipurilor de activitati
economice care aduc rezultate economice normale sau exceptionale.
În al doilea rând, functia respectiva impune cunoasterea în detaliu a
modului cum se manifesta aceste activitati, ce factori le determina structura
si amploarea si ce efecte au asupra functionarii viitoare a firmei, pentru a
putea, apoi, stabili masurile de marire a rezultatelor economice.
Numai dupa îndeplinirea acestor conditii, economistul financiar poate
autoriza repartitia financiara a rezultatelor economice si financiare
previzionate, trecând, apoi, la exercitarea celorlalte functii financiare si
motivationale (manageriale).

16.1 Corelatia dintre deciziile privind consumul


si deciziile privind productia

Adoptarea deciziilor financiare referitoare la procesele de consum si de


productie a fost prezentata în mod succesiv doar din motive didactice. În
realitate, munca financiara presupune o permanenta corelatie între
informatiile financiare folosite pentru fundamentarea celor doua categorii
de decizii, inclusiv deciziile privind fluxurile financiare externe.
Conditionarea reciproca între productie si consum, prin intermediul
repartitiei financiare, determina realizarea unei activitati de fundamentare
concomitenta a celor doua categorii de decizii. Efectul este o ajustare
reciproca de informatii, pâna la echilibrarea optima a acestora si o
încadrare normala în nivelul obligatiilor financiare externe.
În aceste conditii, serviciul financiar fundamenteaza deciziile cu privire
la productie având ca restrictie principala necesitatea acoperirii