Economie - Manual (Bun)

Motto:
Cel ce vrea sa dea sfaturi în probleme financiare

trebuie sa cunoasca RESURSELE CETATII,
natura si marimea lor, pentru a adauga pe cele ce
lipsesc si a mari pe cele neîndestulatoare; de
asemenea, trebuie sa cunoasca CHELTUIELILE
CETATII, pentru a suprima pe cele inutile si a
micsora pe cele excesive.
ARISTOTEL
INTRODUCERE
Pentru profesia de economist, cunoasterea fenomenului financiar la nivel microeconomic

reprezinta o necesitate de necontestat. Aici se învata ABC-ul activitatii financiar-monetare
concrete si se pun bazele unei gândiri economice ce înglobeaza exigentele repartitiei financiare.
Schimbarile care au loc impun nu numai reconsiderari în comportamentul general al
economistului financiar, în sensul asumarii unor responsabilitati de manager al gestiunii
financiare a firmei, dar si reconsiderari în teoria care sta la baza acestui comportament.
De aceea, manualul de fata este elaborat pe baza unui concept nou privind obtinerea si
gestionarea valorii la nivel de firma, conceptul Teoriei valorii entropie.
Elementele de noutate aduse de aceasta teorie favorizeaza întelegerea fenomenului
financiar din societatea comerciala sau regia autonoma si completeaza responsabilitatile
economistului financiar, acesta devenind un adevarat inginer al valorii; e l proiecteaza atât
dimensiunea valorii, pentru a fi recunoscuta de piata, cât si mecanismele prin care aceasta
valoare se obtine, se repartizeaza si se pastreaza în economie, societate si mediul natural
înconjurator, pe parcursul proceselor de productie-consum-productie.
Fenomenul microfinanciar, prezentat în partea întâi si în partea a doua ale manualului,
ridica multe aspecte interdisciplinare, absolut necesare pentru un economist care doreste sa
înteleaga sistemul întreprinderii si sa comunice într-un limbaj compatibil cu cel folosit de
specialistii din domeniul tehnic care activeaza în aceeasi unitate. Acest mod de tratare, sprijinit de
o metoda de investigare moderna, îl ajuta pe economist sa înteleaga cauzele obiective ale
repartitiei financiare pe care el o realizeaza în cadrul serviciului financiar.
Partea a treia cuprinde metodologia concreta de lucru necesara proiectarii repartitiei
financiare la nivel de firma, repartitie generata de starea de consum în care intra societatea
comerciala sau regia autonoma în mod periodic pentru a se forma, a se refa ce sau pentru a se
dezvolta.
O proiectare similara, fundamentata teoretic si practic, se prezinta în partea a patra a
manualului în legatura cu starea de productie a sistemului întreprindere. Rezultatul acestei
proiectari apare sub forma deciziilor financiare si de trezorerie care dimensioneaza monetar
rezultatele economice ale procesului de productie.
Legaturile financiare si monetare ale firmei cu mediul financia r si bancar sunt abordate în
partea a cincea a manualului. Mutatiile intervenite în modul de lucru al sistemului bancar,
functionarea pietei de capital, extinderea legaturilor cu finantatori straini, aparitia unor raporturi
noi cu proprietarii capitalului social din firma au un impact major asupra meseriei de economist-
financiar. Toate aceste probleme noi sunt abordate sub forma proiectarii fluxurilor financiare ale
firmei cu mediul sau extern.
În sfârsit, partea a sasea este consacrata contributiei pe care economistul financiar trebuie
sa o aiba la conducerea activitatii economice din întreprindere, ca aspect calitativ al exercitarii
meseriei sale, prin fundamentarea financiara a deciziilor economice si prin conducerea firmei prin
bugete.
Manualul face apel la modele si procedee aplicate în munca financiara din alte tari,
valorificând, totodata, experienta întreprinderilor noastre. Textul beneficiaza de numeroase
exemple, iar în cadrul paragrafelor referitoare la Activitati tutoriale se cuprind: un ghid pentru
îndrumarea activitatii de învatare, întrebari recapitulative, teste de autoverificare, exercitii si
studii de caz din practica unor firme straine si românesti, elemente absolut necesare formarii
noilor deprinderi în munca financiara sub influenta schimbarilor din economie .
Convinsi ca manualul va va forma o parte importanta din profesia de economist specializat
în domeniul financiar-monetar, va dorim succes în parcurgerea continutului sau!
Autorul
Bucuresti, 2003
PARTEA ÎNTÂI
GESTIONAREA FINANCIARA A VALORII
Profesia de economist presupune, în primul rând,

conducerea procesului complex de obtinere si gestionare a
valorii. Pentru a realiza acest lucru, la un nivel calitativ
ridicat, economistul trebuie sa înteleaga mecanismul de
ansamblu, dar si procesele intime prin intermediul carora
potentialul existent în mediul natural, în societate si
economie, sub forma de substanta, energie, informatie, se
transforma în valoare si se conserva în produse si servicii.
În al doilea rând, economistul trebuie sa fie un

intermediar corect, echitabil între procesele economice,
sociale si naturale care sunt angajate în mecanismul de
obtinere a valorii. Un comportament incorect poate
deregla atât mecanismul respectiv, cât si întregul angrenaj
natural si social de existenta a speciei umane.
În sfârsit, economistul trebuie sa gestioneze cu

fermitate si eficienta valoarea obtinuta pentru a o repartiza spre beneficiarii din economie, din
societate si din mediul natural, cu gândul la evolutia viitoare a sistemelor participante la
mecanismul valorii.
În cazul economistului financiar, responsabilitatea este amplificata de faptul ca întreaga
sa activitate se desfasoara în legatura cu valoarea: obtinere, dimensionare, repartizare,
vehiculare prin bani, evidentiere, control, crestere, prin gestionarea directa si indirecta a
proceselor angrenate în mecanismul obtinerii si gestionarii valorii.
CUPRINS
Capitolul 1 Mecanismul obtinerii si gestionarii valorii

Capitolul 2 Fenomenul microeconomic
Capitolul 3 Procesele mecanismului de obtinere a valorii
CAPITOLUL 1
MECANISMUL OBTINERII VALORII
CUPRINS
1.1 Teoriile principale asupra valorii
1.2 Teoria valorii bazata pe entropie joasa
1.3 Activitati tutoriale
1.4 Lectura suplimentara
CONCEPTE
Teoria valorii
Teoria valorii bazate pe munca
Teoria valorii bazate pe utilitate
Teoria valorii bazate pe entropia joasa
Paradigmele teoriilor valorii
Entropie pozitiva si negativa
Modelul valorii bazate pe entropie joasa
Sisteme si procese ale valorii
Gestionarea financiara a valorii
Mecanismul obtinerii val orii
1.1 Teoriile principale asupra valorii
Pentru stiinta economica, în general, definirea si cercetarea

conceptului de valoare reprezinta un element esential, valoarea
reprezentând temelia pe care se cladeste edificiul stiintei respective si
mecanismele economice care asigura existenta întregii societati.
”Masina societatii" are drept motor activitatea economica, iar drept
Masina combustibil, valoarea obtinuta prin intermediul unui mecanism
societatii complex.
De aceea, obiectul de studiu pentru cercetarea stiintifica din
domeniul economic este reprezentat de activitatea depusa de om în
scopul obtinerii valorii concentrate în bunurile necesare existentei (vezi
Cadrul 1.1).
Cadrul 1.1
Pentru Paul A. Samuelson, stiinta economica studi aza modul în care ne decidem sa
folosim resursele productive rare cu întrebuintari alternative, pentru realizarea unui scop
prevazut, iar pentru J. K. Galbraith, rolul stiintei economice este sa explice procesul prin care
individul este servit.
Din ambele puncte de vedere, rezulta ca stiinta economica îsi

propune sa cunoasca procesele economice prin care folosim resursele si
prin care individul este servit.
Rezultatele cercetarii stiintifice privind continutul categoriei de
Paradigmele valoare apar sub forma teoriei valorii. Ea cuprinde un numar important
teoriei de adevaruri sau paradigme. Paradigmele unei stiinte stau la baza
valorii constructiilor teoretice si dau sens si orientare comportamentului în
activitatea practica din zona cercetata. Fondul de adevaruri al unei
stiinte poate sa aduca progres în existenta societatii sau sa fie
raspunzator de erorile si ineficienta unei firme, ale unei economii sau
ale unui întreg sistem economico-social.
În istoria stiintei economice s-au evidentiat doua directii importante
în privinta definirii valorii, a precizarii paradigmelor esentiale privind
fenomenul obtinerii valorii în societatea umana:
1. Teoria valorii bazate pe munca (TVM);

2. Teoria valorii bazate pe utilitate (TVU).
Finantele întreprinderii
Prima teorie, TVM, îl are drept deschizator de drumuri pe Aristotel.

În perioada moderna, teoria valorii bazate pe munca i-a avut ca
Parintii sustinatori pe A. Smith, D. Ricardo, K. Marx. Cea de a doua teorie,
teoriilor TVU, a avut drept parinte pe filosoful grec Xenofon; ea a fost apoi
valorii reluata si dezvoltata de economisti ca J. S. Mill, St. Jevons, L. Walras,
C. Menger, J. M. Keynes.
Fiecare gen de teorie a cautat sa precizeze raspunsuri cât mai
convingatoare referitoare la întrebari cum ar fi: Ce este valoarea?,
Care sunt procesele economice care contribuie la obtinerea valorii?,
Ce factori sunt angajati în aceste procese?, Ce legi guverneaza meca-
nismul de obtinere si gestionare a valorii în economie si societate? etc.
Prin raspunsurile date, teoriile privind valoarea au contribuit la
explicarea realitatii si la orientarea activitatii practice pentru o anumita
perioada. Mai devreme sau mai târziu, fiecare din cele doua teorii
principale a intrat în conflict cu realitatea, direct sau prin intermediul
activitatii economice pe care a fundamentat-o. Societatea, bazata pe
principiile teoriilor privind valoarea, a înregistrat regrese si vibratii
Abateri de la periculoase, vibratii premergatoare revolutiilor violente sau de catifea,
realitatea atunci când principiile acestor teorii nu au mai corespuns realitatii aflate
economica în permanenta schimbare.
Ambele teorii sunt vinovate de aparitia si accentuarea problemelor
globale grave cum ar fi: epuizarea resurselor, poluarea grava a Terrei,
distorsiunile economice si sociale din fiecare societate si pe plan
mondial etc.
Întrucât valoarea reprezinta obiectul de lucru al repartitiei financiare
(deci al disciplinei universitare de care ne ocupam în acest manual), nu
ne poate fi indiferent caracterul corect al teoriei economice care
precizeaza ce este si prin ce mecanism se obtine si se gestioneaza
valoarea în economia actuala.
Pornind de la anomaliile tot mai frecvente ale teoriilor economice
O noua privind valoarea, am întreprins o cercetare bazata pe noi principii si
teorie a având la dispozitie contributiile stiintei din domenii care vin în contact
valorii cu procesele prin care se obtine si se gestioneaza valoarea (vezi
Paul Bran, Economica valorii, Editura Economica, Bucuresti, 1995 si
manualul Economica valorii, Editura A.S.E., Bucuresti, 2002). Pe baza
acestei cercetari a rezultat Teoria valorii bazate pe entropie joasa
(TVE).
1.2 Teoria valorii bazate pe entropia joasa
Schimbarea principala produsa în modul de abordare a valorii se

refera la tratarea problematicii obtinerii si gestionarii valorii în cadrul
cel mai larg posibil în baza cunostintelor stiintifice actuale: cadrul
legilor generale ale Naturii.
În primul rând, teoria valorii bazate pe entropia joasa (TVE)
recunoaste ca fundament obiectiv pentru toate procesele angajate în
obtinerea si gestionarea valorii cele mai generale legi ale naturii, legea
conservarii materiei si legea entropiei.
Suprematia Conform primei legi, în natura (deci si în economie si societate,
legilor acestea facând parte din natura, în sensul cel mai larg al acesteia) nimic
naturii nu se pierde, nimic nu se câstiga, totul se transforma! Pentru procesele
economice, ca si pentru cele din mediul natural si societate, rezulta ca
iesirile (rezultatele) sunt totdeauna egale cu intrarile, rezultatele
respective fiind doar transformari ale intrarilor!
Întrucât toate sistemele în care au loc procesele angajate în
obtinerea valorii sunt sisteme deschise (mediu, societate, economie,
firma), atunci ele respecta si cerintele legii entropiei, conform careia
transformarile se realizeaza cu pierderi, rezultatele utile pentru
sistemele respective fiind mai mici decât intrarile.
Paradigmele În al doilea rând, la baza valorii am pus, ca suport fizic, entropia
noii teorii a joasa, ca grad de organizare a celor trei forme de existenta a materiei:
substanta, energie, informatie. Aceste produse elementare ale materiei
valorii
contin diferite grade de organizare asigurate de procesele din mediul
ambiant, din societate sau din economie. Aceste grade de organizare
sau entropie joasa, atunci când corespund cu structura necesitatilor
unui sistem viu, reprezinta hrana noastra cea de toate zilele !
(vezi Cadrul 1.2).
Pentru a face mai accesib ila paradigma suportului fizic al valorii,
entropia joasa sau negativa, vom folosi conceptul de potential. El
reprezinta nivelul de organizare detinut de componentele primare ale
materiei, de un sistem simplu sau complex, nivel de organizare care îl
face atractiv pentru a fi consumat de un sistem viu.
Cadrul 1.2
Biochimia considera ca pentru economia sistemelor vii este nevoie de urmatoarele :

substanta, pentru sinteza compus ilor chimici necesari structurilor ; energie, pentru exercitarea
functiilor sistemului viu; informatie, pentru a conduce procesele metabolice interne si pentru
a se adapta la mediu.
Sistemele vii, arata înca din anul 1944 cunoscutul fizician E. Schrodinger, îsi datoreaza
originea interna faptului ca "se hranesc cu entropie negativa sau joasa."
Procesele În al treilea rând, teoria valorii bazate pe entropie joasa extinde zona
angajate în proceselor angajate în obtinerea valorii, de la procesele economice
mecanismul recunoscute de celelalte teorii (productia, consumul), la un sistem mult
mai cuprinzator, aici intrând procesele din mediul natural, procesele
valorii
din societate si procesele din economie.
În aceste conditii, întregul mod de a pune problema gestionarii valorii
de catre economist se schimba radical. El va trebui sa cunoasca
intimitatea tuturor acestor procese si a sistemelor în care au loc si apoi,
Influenta pe baza acestei cunoasteri, sa poata interveni, prin instrumente adecvate.
dezvoltarii Scopul acestei interventii este de a optimiza procesele respective si
durabile pentru a le asigura conditii interne si exterioare favorabile sporirii
valorii, dar si pentru a le armoniza interesele, în conformitate cu
principiile dezvoltarii durabile.
De asemenea, întregul edificiu al teoriei valorii trebuie corelat cu
schimbarile deja evidente ale noului mod de organizare a societatii
umane, societatea informationala. Rolul tot mai hotarâtor al
Influenta informatiei în procesele sociale si economice face din acest produs al
societatii mintii omenesti si al masinilor electronice materia prima absolut
informationale necesara pentru toate deciziile din economie, societate si mediu.
Având la baza aceste principii noi, modelul mecanismului de
obtinere a valorii este mult schimbat, el fiind redat în figura nr. 1.1. În
acest model sunt prezente cele trei sisteme si procesele corespunzatoare
angajate în obtinerea si gestionarea valorii (vezi Cadrul 1.3).
Cadrul 1.3
1. Sistemul mediului natural înconjurator, cu procesele de ordin fizic, chimic si

biologic specifice, procese care sunt antrenate, mai mult sau mai putin, în obtinerea si
gestionarea valorii;
2. Sistemul societatii umane, cu procesele de ordin social, politic, cultural, învatamânt,

viata de familie etc.;
3. Sistemul economiei (întreprindere), cu procesele de productie, consum, repartitie,

schimb etc. (redate în grafic prin producator si consumator).
Semnificatia simbolurilor cuprinse în grafic reda formele de potential

(entropie joasa) angajate în mecanismul general de obtinere si
gestionare a valorii si este redata în Cadrul 1.4.
Figura nr. 1.1
Cadrul 1.4
Pn - potential (entropia joasa sau negativa) atras din mediul natural înconjurator direct
(energie solara, energie geotermica, minerale, energia apelor si a vântului etc.) sau
indirect (prin plante, animale);
Ps - potential atras din sistemul societatii umane sub forma de servicii sociale, de învatamânt,
cultura, protectie, aparare, amenajari pentru transporturi, servicii bancare etc.;
Pes - potential economic sub forma de servicii provenit din procesele economice tip consum
desfasurate în perioadele anterioare procesului de productie din t1;
Pep - potential economic conservat sub forma de produs;
Per - potential economic reconservat în urma a doua procese economice (consum si productie)
prin care a trecut potentialul conservat în produsul obtinut în urma procesului de
productie din t 1; acest nivel îl consideram nivelul real al valorii produsului obtinut în t1.
Pornind de la acest model si de la generalizarile simbolice redate în

Cadrul 1.4, putem avansa relatia de definitie a teoriei valorii bazate pe
entropie joasa. În aceasta relatie, pe lânga generalizarile simbolice
mentionate, vom introduce si alte simboluri redate în Cadrul 1.5.
Cadrul 1.5
Pem,s- potential economic cedat mediului si societatii pentru a alimenta procesele ce au loc în
sistemele respective (acest potential poate fi considerat ca o pierdere pentru circuitul
curent al valorii -în perioada t1-tn);
Dr - deseuri care cuprind potential economic recuperabil în procesele economice viitoare
(potential notat cu Pedr), daca procesele economice si sociale sunt organizate în
conformitate cu cerintele mediului, pe baza principiilor dezvoltarii durabile;
Dnr - deseuri care cuprind potential economic ce nu mai poate fi recuperat în procesele
viitoare (pierderi entropice); aceste deseuri polueaza mediul, societatea si economia,
influentând negat iv sistemele angajate în mecanismul de obtinere a valorii.
Relatia specifica proceselor economice, procese prin excelenta de

transformare de tip entropic (conform legii de conservare a materiei si
legii entropiei), va avea urmatoarea configuratie:
Relatia 1.1
Pn + Ps + Pes + Pedr = Pe r + Pe m,s + Dr + Dnr
Relatia 1.1 respecta cerintele ambelor legi generale ale naturii.

Astfel, iesirile totale (rezultatele din partea dreapta a relatiei) sunt egale
cu intrarile din partea stânga, conform legii conservarii materiei, iar
iesirile utile (Per) sunt mai mici decât intrarile (conform cerintelor legii
entropiei).
În întreaga constructie a manualului se vor regasi principiile
Suport teoretic
relatiei 1.1, dorinta noastra fiind de a da activitatii financiare un suport
pentru
teoretic, care sa corespunda atât evolutiilor din stiinta, în general, cât si
activitatea
schimbarilor intervenite în realitatea economica, sociala si în mediul
financiara
natural înconjurator.
Gestionarea financiara a valorii presupune cunoasterea cât mai
completa a sistemelor naturale, sociale si economice si a proceselor în
care sunt antrenate. De aceea, vom începe cu cunoasterea întreprinderii,
sistemul în care se desfasoara cele mai importante procese economice
ce presupun repartitia financiara: productia si consumul.
În modul nostru de interpretare, întreprinderea este conectata la

Conectare sistemele mediu si societate, pentru a putea beneficia de rezultatele
întreprindere - utile care sunt produse de sistemele respective, precum si pentru a putea
societate - alimenta cu potential economic procesele naturale si cele sociale.
mediu Numai în acest mod munca financiarului poate avea o utilitate
economico-sociala maxima, iar resursele economice o folosinta cu o
eficacitate maxima.
Procesul de învatare în universitate a evoluat spre forme noi în care

responsabilitatea însusirii de cunostinte si formarea de deprinderi trece
într-o proportie hotarâtoare la student. Profesorul devine furnizor de
informatii si procedee de transmitere a lor la distanta, realizator de
baterii de teste de verificare si autoverificare pentru studenti. El devine
coordonator de disciplina, munca de predare fiind preluata de activitatea
de tutoriat, activitate prin care se urmareste îndrumarea studentului în
procesul de învatare.
La rândul sau, studentul se integreaza într-un proces de învatare în
care rolul sau este maxim. Având la dispozitie materialele didactice,
realizate într-o forma ce îi asigura însusirea lejera a cunostintelor,
studentul devine un cautator de noi informatii prin intermediul
magistralelor informatice si un exigent autoexaminator prin parcurgerea
responsabila a testelor de autoverificare, a testelor de verificare partiala
si a celor de verificare finala.
Activitatea tutoriala are misiunea de a da studentului orientarile de
baza în privinta ordon arii activitatii de învatare si verificare. Manualul
de fata va cuprinde, în acest scop, o schema logica a activitatilor ce
trebuie parcursa pentru însusirea cunostintelor si pentru formarea
deprinderilor de economist în domeniul finantelor la nivel
microeconomic. Structura capitolelor cuprinde, de asemenea, întrebari
recapitulative, teste de auto-verificare, studii de caz si exercitii, teme de
cercetare stiintifica, teme pentru referate si pentru lucrarile aplicative.
MODUL DE LUCRU ÎN PROCESUL DE ÎNVATARE
Etape:
Manual,
notite
1. Parcurgeti, cu atentie, continutul capitolului, al anexelor si al

(1) Învatare ℑ informatiilor suplimentare primite la curs sau prin notele de
curs.
Rezumat si
cuvinte -cheie
2. Localizati, în text, conceptele din rezumat si cuvintele-cheie.
(3) Consultare
bibliografie
3. Parcurgeti bibliografia suplimentara.
suplimentara
(4) Întrebari 4. Raspundeti la întrebarile recapitulative sub forma unor

expuneri verbale, dar si în scris.
(5) Teste de 5. Realizati testele de autoevaluare, fara a apela la raspunsuri.

autoevaluare Evaluati raspunsurile si reluati documentarea pe baza
Da manualului si a bibliografiei suplimentare.
(6) Studii de 6. Rezolvati studiile de caz si exercitiile.
caz, exercitii
Nu 7. Completati caietul de seminar cu exercitiile rezolvate în

(7) Seminar
seminar sau la lucrarile de laborator, precum si cu referatul si
proiectul de an, Bugetul unei activitati, firme, institutii.
Caiet de
seminar
Documenta
tie pentru
examen
ÎNTREBARI RECAPITULATIVE
• În ce consta importanta valorii pentru existenta societatii umane si a sistemelor naturale si

economice?
• Care au fost directiile de dezvoltare a teoriei privind valoarea ?
• Care sunt principiile de baza ale teoriilor valorii bazate pe munca, respectiv pe utilitate, si
în ce masura aceste principii au rezistat schimbarilor din realitatea economica?
• Ce efecte negative au adus paradigmele teoriilor valorii bazate pe munca si pe utilitate în
economie?
• Ce anomalii au determinat realizarea unei noi cercetari privind paradigmele teoriei valorii?
• Care sunt noile principii puse la baza teoriei valorii bazate pe entropia joasa?
• În ce masura aceste noi principii largesc baza stiintifica de abordare a valorii si îi asigura
acesteia un suport obiectiv, inatacabil de orientari subiective?
• Cum interpretati categoria de entropie joasa sau negativa?
• Considerati ca principiile I si II ale termodinamicii se pot aplica în privinta proceselor de
obtinere a valorii?
• De ce credeti ca în mecanismul de obtinere si gestionare a valorii trebuie antrenate
sistemele mediului natural si ale societatii, precum si procesele specifice acestor sisteme?
• În ce masura acest mod de a aborda valoarea modifica atributiile si importanta profesiei de
economist?
TESTE DE AUTOVERIFICARE
1.1. Pentru stiinta economica, valoarea reprezinta :

a) motorul societatii; b) obiect de studiu; c) masina societatii.
1.2. Teoria valorii care nu mai corespunde realitatii determina:
1. epuizarea resurselor; 2. crestere economica; 3. poluarea Terrei;
4. vibratii premergatoare unei schimbari violente;
5. indiferenta agentilor economici. Care grupare este cea reala:
a) 1, 2, 3; b) 1, 3, 5; c) 1, 3, 4; d) 1, 4, 5; e) 2, 3, 4.
1.3. Teoria valorii bazate pe entropia joasa (negativa), TVE, aduce
urmatoarele paradigme noi:
1. La obtinerea valorii contribuie numai procese din economie;
2. La obtinerea valorii contribuie procese din economie, societate,
mediul natural înconjurator;
3. Obtinerea valorii se supune legilor generale ale Naturii;
4. Baza fizica a valorii este data de munca si utilitate;
5. Baza fizica a valorii este un anumit grad de organizare a
materiei.
Care grupare este cea reala: a) 1, 2, 3; b) 2, 3, 4; c) 1, 3, 4;
d) 2, 3, 5; e) 1, 4, 5.
1.4. Generalizarile simbolice sintetizate de TVE sunt: Pn, Ps, Pes, Pep,
Per, Pem,s, Dr, Dnr. Care este relatia de definitie a valorii în TVE:
a) Pn + Ps + Per + Pedr = Pes + Pem,s +Dr + Dnr;
b) Ps + Pes + Pem,s +Pedr = Per + Pn + Dr + Dnr;
c) Ps + Pes + Dr + Dnr = Pn + Per + Ps + Pedr;
d) Pn + Per + Dr + Ps = Ps + Pem,s + Pes + Dnr;
e) Pn + Ps + Pes + Pedr = Per + Pem,s + Dr + Dnr.
1.5. Relatia de definitie a valorii în TVE respecta cerintele legilor

generale ale Naturii:
a) Legea transformarii si a conservarii materiei;
b) Legea entropiei si legea transformarii si a conservarii materiei;
c) Legea entropiei;
d) Legea gravitatiei.
e) Legea atractiei universale.
STUDII DE CAZ SI EXERCITII
1.1 Recenzie
Realizati individual sau în grupuri mici recenzia lucrarii Economica

valorii, Editura ASE, Bucuresti, 2002. Puneti în evidenta paradigmele
teoriei valorii bazate pe entropie joasa si subliniati mutatiile produse în
teorie si în practica de adoptarea unui asemenea mod de interpretare si
de conducere a mecanismului de obtinere si gestionare a valorii.
1.2 Dezbatere
Pe baza cunostintelor de fizica, abordati conceptele de entropie

pozitiva si entropie negativa. Redati procese si rezultate care au ca efect
oprirea cresterii entropiei pozitive (a dezordinii din sistem).
Precizati daca procesul de productie sau cel de consum au efecte de
oprire a entropiei pozitive si de obtinere a unor produse cu entropie
joasa. Analizati, din acest punct de vedere, si unele procese din mediul
înconjurator si din societate.
1.3 Comentare de text
Aveti la dispozitie urmatorul text:

"Trebuie sa recunoastem ca entropia alimentelor pe care le consumam
este cu mult mai mica decât entropia dejectiilor pe care le producem.
Cu toate acestea, omul, dupa ce a provocat aceasta crestere de entropie
(în mediul înconjurator, prin deseurile produse), este capabil sa
creasca, sa mearga, sa cânte sau sa alerge - toate aceste procese
cerând o micsorare a entropiei. Entropia scade ori de câte ori
construim o casa, pictam un tablou, scriem o carte sau întelegem un
poem sau o idee stiintifica dificila. În fiecare dintre aceste cazuri, însa,
transformarea energiei alimentelor în gândire, sunet sau munca fizica
se face ineficient si cu o crestere neta a entropiei totale a lumii, în ciuda
micsorarii locale a entropiei." W. T. Lippincott, A. B. Garrett,
F. H. Verhoek, Chimie, Editura Stiintifica, Bucuresti, 1994, p. 606.
Precizati cum se manifesta legile generale ale naturii (de conservare
a materiei si entropica) în cazul transformarii alimentelor în gândire,
sunet, munca fizica. Explicati de ce construirea unei case sau
întelegerea unei idei reprezinta un caz de entropie joasa sau negativa.
1.4 Comparatie
Folosind metodele valorii stabilite de Teoria valorii-munca si

Teoria valorii bazate pe utilitate, modele care recunosc drept intrari în
procesele economice doar capitalul pentru mijloacele de productie (c) si
pentru salarii (s), iar ca rezultate capitalul consumat (c + s) si profitul
(p), realizati o comparatie cu modelul din relatia 1.1.
Comentati deosebirile si modul în care relatia 1.1 respecta cerintele
legilor generale ale naturii.
1.5 Teme de cercetare stiintifica
În conformitate cu noua structura a programelor analitice adoptate

în Academia de Studii Economice, Bucuresti studentii trebuie sa
realizeze referate, studii, documentari, precum si un proiect complex
pentru disciplinele de specialitate. Pentru a sprijini aceasta activitate, la
fiecare capitol vom însera mai multe teme de cercetare. Aceste teme pot
fi utilizate si ca subiecte pentru lucrarile de diploma.
- Contributia proceselor naturale, sociale si economice la obtinerea
valorii;
- Gestionarea financiara a valorii; implicarea activitatii financiare în
mecanismul de obtinere si de repartizare a valorii la nivel de firma.
- Gestionarea valorii la nivel de societate; contributia finantelor la
nivel macroeconomic.
RASPUNSURI LA TESTUL DE AUTOVERIFICARE
1.1 b; 1.2 c; 1.3 d; 1.4 e; 1.5 b.
Nota: Fiecare întrebare este evaluata cu 2 puncte. Nota 10 se obtine

daca se raspunde corect la toate cele 5 întrebari.
Capitolul VIII din Manualul Economica valorii, Editura ASE, Bucuresti, 2002.
8.1 Principiile de baza ale modelului TVE
Obiectivul nostru este reprezentat de realizarea unui model

reprezentativ privind mecanismul obtinerii valorii. Conform constantelor
modelului, redate mai înainte, vom urmari fenomenul valorii respectând
legile generale ale Naturii. De asemenea, vom analiza acest mecanism în
mod sistemic, având în vedere, în mod concomitent, contributia tuturor
proceselor care sunt angrenate la transformarea de potential.
Atentionare
"O buna valoare nu apare din întâmplare" remarca L. W. Crum, autorul lucrarii Ingineria
valorii. De aceea, va trebui sa fim cât mai exacti, mai obiectivi în interpretarea modului cum
"apare valoarea".
Vom construi modelul obtinerii valorii luând în consideratie

urmatoarele elemente (vezi figura nr. 8.1):
- intrarile de potential provenit din procese naturale (Pn), procese
Reguli de sociale (Ps) si procese economice tip consum (Pes), toate fiind
constructie "produse" într-o perioada to;
- trei procese succesive, de productie (în t 1), de consum
(în t2) si, din nou, de productie (tn);
- exteriorizarea actiunii Legii entropiei prin triunghiul pierderilor
entropice.
Mecanismul obtinerii valorii se deruleaza dupa urmatorul program:

1. Atragerea de potential din procese care au loc fie în afara
Atragerea de întreprinderii (procese din mediu si din societate), fie din procesul de
consum în care a intrat întreprinderea în perioada to, când elementele
potential sale interne "s-au încarcat" cu potential economic tip servicii;
2. Prelucrarea de potential atras (Pn, Ps, Pes ) conform principiilor
Prelucrare si legilor specifice productiei, obtinându-se, în limita determinata de
coeficientul de transformare a pt2, potential economic tip produs (Pept1)
de si pierderi entropice (incluse în triunghiul entropic din figura nr. 5.1);
potential 3. Urmeaza procesul de consum din momentul t. Acest proces
preia potentialul tip produs si îl transforma conform principiilor
consumului si la un randament permis de indicele a pt 2.
Din acest proces rezulta potential economic tip serviciu (Pes) si
pierderi entropice.
Figura nr. 8.1
PeS t2
4. Mecanismul de obtinere a valorii cuprinde înca un proces de

productie din tn, unde potentialul tip servicii iesit din procesul de
consum anterior se retransform a si reconserva în dimensiunile valorice
ale unui nou produs la nivelul permis de indicele a ptn. Nivelul ramas din
potentialul intrat în momentul to si notat cu Per îl consideram suportul
fizic real al valorii produsului obtinut în procesul de productie din t 1.
8.2 Modul de functionare a modelului
Model Modelul TVE pe care dorim sa-l sintetizam va trebui sa aiba un mod
complex si de functionare complex si integrativ, respectând în totalitate principiile
de baza redate în paragraful anterior si constantele prezentate în capitolul 7.
integrativ Preluând o secventa din lantul continuu de procese ce au loc în
sisteme ca mediul natural înconjurator, societate si economie, vom
parcurge principalele momente din modelul redat în figura nr. 8.1.
Momentul t0
Atragerile Acest moment este punctul de plecare pentru segmentul din realitatea
initiale economica pe care vrem sa-l cuprindem în modelul mecanismului de
obtinere si gestionare a valorii. La rândul sau, momentul t0 este o
(t0) consecinta a unor procese anterioare, obtinerea valorii fiind rezultatul
unui lant continuu de procese.
Cele trei sisteme angajate în mod real în mecanismul obtinerii si
gestionarii valorii atrag prin diferite variante ale procesului primar de
transfer (repartitie, schimb, atragere directa) componentele primare ale
materiei (substanta, energie, informatie) sub forma unor diferite grade
de organizare (entropie joasa) pentru a le transforma si conserva în
cadrul unor procese complexe de productie, consum, lichidare.
Ca urmare a acestor procese, fiecare din cele trei sisteme vor transfera
spre sistemul economic aflat în starea dinamica de productie produse
specifice:
- Mediul natural înconjurator: Potential natural, Pn, sub
forma de minereuri, structura unor sisteme vii, aerul,
lumina si caldura solara etc.;
Sisteme - Societatea: Potential social, P s, sub forma de produse si
servicii culturale, de instruire, de administratie, de
furnizoare cercetare stiintifica si tehnica etc.;
de potential - Economia (întreprinderea, firma): Potential economic,
Pes, sub forma de servicii prestate de toate componentele
materiale ale structurii întreprinderii formate prin procese
de consum în momentul t0. Vezi figura nr. 8.2.
Figura nr. 8.2
+
Ed
Mediu
Pn
F
s Ed
+
I
Societate
e R
Ps
M
+
i Ed
A
Firma
Pes
t0
Dupa cum se observa din figura nr. 8.2, transformarile care au avut
loc în toate cele trei sisteme în momentul t0 s-au derulat în conformitate
Respectarea cu cerintele legilor generale ale Naturii, legea conservarii materiei
legilor (procesele doar au transformat intrarile, iesirile rezultate fiind egale
generale cantitativ cu intrarile) si legea entropiei (iesirile utile sub forma de
potential natural, social sau economic fiind mai mici decât intrarile,
rezultând si pierderi entropice sub forma de deseuri, E +d).
Momentul t1
În sistemul activitatii economice (familie, întreprindere, macro-
Productia
economie, mondoeconomie, cosmoeconomie) se declanseaza în
din t 1 mom entul t1 starea dinamica de productie .
Acest proces supune intrarile atrase (Pn, Ps, Pes) unui proces de
transformare în conformitate cu tehnologia si scopul fiecarui tip de
întreprindere si se deruleaza conform Relatiei 8.1.
Relatia 8.1
Pn + Ps + Pes = Pe p+ E+ d
Prin procesul de transformare si, apoi, de conservare a rezultatelor

transformarii se obtine un nou grad de organizare a potentialului din
intrarile atrase sub forma de produs, Pep, dupa regula specifica acestui
proces:
Relatia 8.2
Produs = informatia implementata în substanta

cu ajutorul energiei sau
i e s
Si în acest caz (vezi figura nr. 8.3) procesul economic se realizeaza cu

respectarea legilor generale ale Naturii (conservarii materiei si
entropiei), iesirile utile, P ep, fiind mai mici decât intrarile cu marimea
pierderilor entropice, E+d.
Figura nr. 8.3
E+d
Pn
Pe P
Ps Productie i e s
Pe s Potential
rezidual în
t1 structura firmei
Procesul de productie din momentul t1 scoate din structura firmei o

mare parte din potentialul conservat prin procesele de consum din
Potential momentul t0 ; ce ramâne conservat în structura firmei (potentialul
rezidual rezidual) se va folosi în procesele de productie viitoare, fiind periodic
completat cu potential adus de un nou proces de consum (din momentul
t2, spre exemplu).
Momentul t2
Potentialul conservat în produs, Pep, nu este, în teoria valorii-entropie,

Alimentarea nivelul final al suportului fizic al valorii. Este doar o etapa în
procesului mecanismul complet de obtinere a valorii. Produsul procesului de
productie din t 1 îsi valorifica potentialul conservat prin recunoasterea de
de consum catre un sistem aflat în starea de consum.
Acest sistem, familie, întreprindere, economie etc. , atrage, prin
diferite forme ale procesului primar de transfer (repartitie, schimb,
donatie, preluare directa) potential economic sub forma de produs, P ep,
dar si potential direct din mediul natural înconjurator, societate.
În structura sistemului aflat în starea dinamica de consum, entropia
Entropia joasa din produse este supusa unei transformari specifice: disocieri,
joasa a digerari, asamblari etc. Gradul de organizare din produse dispar e, pentru
serviciilor a da nastere, prin procesul primar de conservare, unor alte genuri de
organizare, cum ar fi structura materiala a sistemului.
Aceasta structura este apoi capabila sa faca servicii sub forma de
miscare, forta si sa elimine entropie înalta. Serviciile respective sunt
produsele procesului de consum, fiind forma de conservare a
potentialului economic, suport al valorii în curs de formare, P es:
Relatia 8.3
Pe p à Pes + E+d
Transformarea si conservarea tip consum respecta specificul fiecarui

element material al structurii sistemului consumator. Astfel, în cazul
omului, serviciul sau dupa consum respecta principiul:
Relatia 8.4
Serviciul = energie (e) subordonata unei informatii (i)

folosindu-se de suportul material al sistemului (s) sau
e s i
Figura nr. 8.4
Pn
E+d
S
Ps E
R
Consum
V
Structura I
noua C
Pep
I
I
t2
Si celelalte elemente ale structurii, odata încarcate cu potential sunt

capabile sa ofere servicii. Astfel, mijloacele de tip unelte pot presta un
serviciu, punându-si însusirile substantei din care sunt formate (s) în
s--- e-->i slujba unei informatii tehnologice sau de produs (i) cu ajutorul unei
anumite cantitati de energie (e).
Momentul tn
Nici forma serviciu nu reprezinta, în modelul teoriei valorii-entropie,
Reconfir- punctul final pentru nivelul suportului fizic al valorii. Potentialul
marea din economic scos din produsul fabricat în momentul t1 si conservat în
tn serviciu are nevoie de înca o confirmare prin valorificarea sa într-un nou
proces economic de tip productie organizat în momentul tn.
În acest nou proces de productie se transforma entropia joasa din
Nivel real serviciul furnizat de sistemul consumator; rezultatul transformarii se
pentru conserva într-un produs t n si reprezinta, pe de o parte, nivelul real al
valoare si suportului fizic pentru valoarea produsului din t1 (Per) si, pe de alta
parte, nivelul încasarilor cu care consumatorul din t2 poate sa achite
încasari pretul produsului respectiv.
Relatia 8.5
Pes à Pe r + E+d
Nivelul P er reda, în modelul teoriei valorii-entropie, contributia

pozitiva sau (si) negativa a tuturor sistemelor angajate în procesele care
contribuie la obtinerea valorii.
Figura nr. 8.5
S
E +d
E
R
V Productie
I
C Produs
Pe r
I t3
I
tn
Pe acest argument ne bazam atunci când afirmam ca nivelul Per este

Formula potentialul economic care poate fi definit ca valoarea produsului
finala obtinut în procesul de productie din t1. În formula finala va trebui sa
pentru Per introducem si cedarile de potential catre sistemele ce iau parte la întregul
proces de obtinere si gestionare a valorii, cedari necesare mentinerii
sistemelor mediu natural înconjurator, societate si economie (Pe m,s,e).
Aceste cedari reduc si mai mult potentialul economic ramas în
circuitul economic curent. Desigur, o parte din acest potential cedat
reintra în circuitul economic din perioadele urmatoare.
Momentul tn + m
În viata sistemelor economice poate interveni si procesul complex de

lichidare. În momentul în care mentinerea în functiune nu mai este
Moartea posibila si orice proces de tip consum ar fi fie inutil fie prea costisitor,
sistemul economic intra în starea dinamica de lichidare.
sistemului Ca intrare în procesul de lichidare vom avea potentialul economic
economic rezidual din structura acestuia, potential conservat în personal, unelte,
stocuri, informatii, teren etc. (Pes). Transformarea acestor intrari (vezi
Relatia 8.6) se face prin operatiuni de dezinvestitie, conservare,
faliment, distrugere naturala sau cu contributia unor factori externi
firmei.
Relatia 8.6
Pe s à Pe p + Ps + E+d
Rezultatul transformarii se conserva sub forma de personal

disponibilizat pus la dispozitia societatii, ca someri sau pensionari, Ps,
active vandabile sub forma de produse utile altor firme sau componente
primare sub forma de substanta, energie, informatie,(s, e, i), Pep,
precum si deseuri cu entropie înalta (E+d).
8.3 Corelarea cu modelele celorlalte teorii ale valorii
TVE Modelul teorie i valorii-entropie înglobeaza, în mod constructiv,

paradigmele teoriilor valoare-munca si valoare-utilitate, cu corective
include
absolut necesare si justificate prin amplificarea cercetarii si schimbarea
TVM si opiniei privind participantii la obtinerea valorii.
TVU Daca pentru Teoria valorii-munca rezultatul procesului de productie
din t 1, la nivelul P ep, este valoarea produsului respectiv, pentru Teoria
valorii-entropie este doar un nivel intermediar pentru suportul fizic al
valorii. Acest caracter intermediar este dat de faptul ca în procesul de
productie din t1 nu se reflecta contributia tuturor factorilor si a
proceselor economice, de mediu si sociale.
Mergând mai departe, nici nivelul de potential scos prin procesul de
consum si conservat în servicii, nivel recunoscut ca valoarea produsului
Modul de din t 1 de catre Teoria valorii-utilitate, nu poate fi suportul fizic final al
valorii, ci tot ceva intermediar.
integrare a
Este nevoie sa dam o recunoastere finala si formei servicii a
paradigmelor potentialului printr-un nou proces de transformare-conservare tip
altor teorii productie (un fel de utilitate a serviciilor) pentru a avea suportul real si
final al valorii produsului din t 1, precum si amploarea cedarilor si
pierderilor de potential pe parcursul celor trei procese economice:
productie t1, consum t2, productie tn.
Figura nr. 8.6
Luând în calcul toate procesele si contributia pozitiva sau negativa a

tuturor sistemelor (mediul natural înconjurator, societatea, economia
prin subsistemele aflate în posturile de producator si de consumator),
formula finala a nivelului real pentru valoare va avea urmatorul continut:
Relatia 8.7
Per = Intrari în t0 – [cedari catre mediu, societate,

economie + pierderi entropice, în procesele din t1, t2, tn]
Dupa cum vom vedea în capitolele urmatoare, nivelul Per preia mult
Per – o mai multe influente pozitive (mediul, societatea sau economia
rezultanta contribuind cu potential în toate procesele redate în model), dar si
negative, sub forma unor fenomene distructive, exagerari fiscale, furturi
mult prea etc.
complexa Prin întregirea modelului si cu relatiile economice externe, vom aduce
în mecanismul obtinerii si gestionarii valorii influente favorabile sau
nefavorabile din afara economiei nationale.
CAPITOLUL 2
FENOMENUL MICROECONOMIC
CUPRINS
2.1 Sistemul întreprindere

2.2 Întreprinderea - sistem biosocial
2.3 Întreprinderea - sistem cibernetic
CONCEPTE
Întreprinderea
Sisteme vii si nevii
Sistemul biosocial
Sistemul cibernetic
Elementele sistemelor biosocial si cibernetic
Legaturile din sistemele biosocial si cibernetic
Procese efectorii
Procese de comanda si reglare
Entropie joasa
Fenomenul microeconomic
2.1 Sistemul întreprindere
Zona de studiu si actiune pentru stiinta fenomenului micro-financiar

este reprezentata de forma moderna de organizare si desfasurare a
Sistemul activitatii economice, forma denumita cu termenul general de
complex al ÎNTREPRINDERE.
întreprinderii Pentru a întelege cât mai clar fenomenele economice care au loc la
acest nivel (inclusiv fenomenul financiar), va trebui sa ne formam o
imagine bine structurata si argumentata stiintific despre sistemul
complex al întreprinderii (vezi Cadrul 2.1).
Cadrul 2.1
DEX: Unitate economica de productie si prestatii de servicii.

P. Samuelson, W. Nordhaus, Economie politica: Organizatie cu scop lucrativ, de la
cele mici, aflate în proprietatea unei singure persoane, pâna la corporatiile gigantice.
R. G. Lipsey, K. A. Christal, Economia pozitiva: o unitate care utilizeaza factorii de
productie pentru a produce bunurile pe care apoi le vinde.
În primul rând, ne vom familiariza cu un model tip index care va

fi asociat pe parcursul manualului cu conceptul de întreprindere (vezi
fig. nr. 2. 1). El cuprinde schema simplificata a unei constructii specifice
sistemului întreprindere, cuprinzând si imaginea elementelor principale
care îi formeaza structura interna de transformare a intrarilor în bunuri
pe care apoi le vinde.
Figura nr. 2.1
Finan tele întreprinderii
În al doilea rând, va trebui sa percepem dimensiunea cantitativa a

acestei forme de organizare a activitatii economice. În România existau
în anul 2000 peste 780.000 de agenti economici, din care circa
320.000 întreprinderi, 70.000 agenti economici în administrare publica
si privata si aproape 395.000 de întreprinzatori privati (vezi
graficul 2.1). Comparativ, în economia S.U.A. activeaza peste
18 milioane de firme.
Graficul 2.1
0-9 salariati
10-49 sal.
50-249 SAL.
250 si peste
0-9 sal.
10-49 sal.
50-249 sal
250 si peste
În al treilea rând, va trebui sa precizam ce fel de sistem este

întreprinderea. În acest scop vom folosi mai multe puncte de vedere.
Cel mai general ni se pare a fi punctul de vedere fundamentat de Teoria
structurilor disipative (vezi Cadrul 2.2).
Cadrul 2.2
Ilya Prigogine, laureat al Premiului Nobel pentru chimie, 1977. Prin contributiile sale la
studiul teoriei structurilor disipative, Natura nu mai este înteleasa într-o conceptie lineara, ci
prin separarea realitatii în sisteme distincte:
- sisteme aflate la echilibru , sisteme moarte cu entropie pozitiva (înalta) maxima;
- sisteme aproape de echilibru , sisteme la care entropia este mare, dar nu maxima (aici se
cuprinde materia nevie);
- sisteme departe de echilibru , sisteme cu o entropie joasa specifica materiei vii.
Caracteristica principala a sistemelor departe de echilibru este consumul de entropie joasa
din mediul înconjurator pentru a putea sa-si mentina ordinea interioara si sa evite caderea spre
echilibru, spre moarte.
Conform acestei teorii, în Natura exista trei tipuri de sisteme: la

echilibru; aproape de echilibru si departe de echilibru.
Societatea, din care face parte atât omul, cât si întreprinderea,
cuprinde sisteme vii, dar si sisteme nevii. Acest fapt asigura caracterul
complex al sistemelor din societate.
Cuprinzând sisteme vii, societatea va trebui sa respecte
Caracteristica caracteristica principala a sistemelor departe de echilibru, si anume sa
principala a atraga din mediul înconjurator substanta (s), energie (e) si informatie (i)
cu un anumit grad de organizare sau entropie joasa. În acest scop,
sistemelor vii
societatea îsi organizeaza activitatea economica si o localizeaza în
întreprindere.
Scopul activitatii economice, în sensul cel mai general, este de
a atrage entropie joasa din surse diverse (economie, societate, mediu
natural înconjurator) si a o transforma în conformitate cu necesitatile
sistemelor vii si nevii din cuprinsul societatii si al mediului natural
înconjurator.
Acest scop general sau "conduita teleologica transformatoare" o

redam în figura nr. 2.2.
Fig. nr. 2.2
Organizându-si activitatea economica sub forma de întreprindere,

societatea creeaza un sistem biosocial de mare complexitate, în care
subsistemele vii si nevii se completeaza în diferite proportii, în functie
de profilul unitatii economice, precum si în functie de evolutia
progresului tehnic (vezi fig. nr. 2.3).
Figura nr. 2.3

Motivatia 2.1
Productia se desfasoara în mod organizat, în cadrul firmelor, deoarece, pentru a fi

eficienta, este necesar sa fie îndeplinite urmatoarele conditii: activitatea productiva sa se
realizeze la scara mare, sa se obtina resurse financiare suficient de mari si sa se asigure o
conducere atenta a activitatilor curente. P. Samuelson, W. Nordhaus, Economie politica,
Editura Teora, Bucuresti, 2000, p. 134.
Daca acceptam ca întreprinderea este un sistem, atunci ea va trebui

sa cuprinda elementele m, relatiile R si proprietatile care ne intereseaza
pe noi si societatea în ansamblu, P (vezi Cadrul 2.3).
Cadrul 2.3
O multime de obiecte (elemente) m formeaza un sis tem daca pe ea se realizeaza o relatie R

data dinainte, cu proprietati fixate P. Pentru Bertalanffy, parintele Teoriei sistemelor, relatia
este o conexiune sau o legatura de ordine.
Pentru disciplina noastra sunt importante toate componentele

sistemului; de aceea le vom preciza înca din acest capitol, urmând ca, în
cuprinsul manualului, atunci când activitatea financiara este
conditionata direct de una sau alta dintre componente, sa revenim cu
aspecte suplimentare.
Pentru început este necesar sa precizam elementele m care
formeaza "osatura" sistemului, obiectele pe care trebuie sa le punem
într-o relatie R pentru a fi obtinute proprietatile P care ne intereseaza.
2.2 Întreprinderea - sistem biosocial
Completarea În evolutia sa istorica, omul si-a completat sistemul activitatii

sistemului economice. De la un singur element, omul, sistemul în cauza a
activitatii acumulat subsisteme vii si nevii, "domesticind" pe rând animale si
economice metale, plante si informatii. Totusi, de fiecare data, chiar si atunci când
era singur în activitatea economica, se gasea cineva lânga el. Acest
"cineva", deseori uitat de stiinta economica, era si este Mediul natural
înconjurator.
Elementele componente ale întreprinderii ca sistem biosocial sunt
reprezentate în figura nr. 2.4. Aceasta structura corespunde
paradigmelor teoriei valorii bazate pe entropia joasa, reflectând nivelul
dezvoltat al conceptului de întreprindere ca sistem, iar simbolurile
cuprinse în schema se vor regasi pe parcursul lucrarii, ca modalitate
vizuala de identificare.
Ca elemente interne avem: omul (populatia apta de munca),

capitalul fix (active corporale), capitalul circulant (active circulante),
informatiile (active necorporale), mediul natural atras în interiorul
întreprinderii.
În sens larg, sistemul întreprindere se afla în contact permanent si
bilateral cu doua sisteme complexe care îi influenteaza functionalitatea :
societatea, în general si mediul natural înconjurator.
Pentru a constitui un sistem, elementele mentionate mai sus trebuie
"legate" prin relatii de tipul R. Ele formeaza liniile unui câmp de forte
provenite atât din interiorul sistemului, cât si din afara lui, din societate
si din ans amblul mediului natural înconjurator.
Figura nr. 2.4
Liniile de forta Liniile de forta din interiorul sistemului sunt generate de pozitia
departe de echilibru a sistemelor vii din întreprindere si societate.
ale eco-câmpului Teama de cadere spre echilibru pune sistemul "sub tensiune",
declansându-se forte care îndeamna la productie si ordoneaza consumul.
Societatea intervine cu linii de forta generate de interesele generale
ale economiei si societatii (politice, sociale, de proprietate).
Mediul natural înconjurator, prezent în tot ce facem noi (omul fiind
parte componenta a naturii), va influenta sistemul biosocial prin liniile
de forta pe care le genereaza actiunea legilor naturii, de la legea
conservarii materiei si energiei, la cele mai specifice, pe domenii (vezi
asocierea din figura nr. 2.5).
Scopul general Pentru a avea un sistem real, trebuie sa asociem si gama de

al activitatii proprietati P pe care le dorim realizate de sistemul întreprindere. Aceste
economice proprietati decurg din scopul general al activitatii economice (vezi
figura nr. 2.2), si anume de a atrage si transforma entropia joasa
necesara omului si societatii. Acest scop se va concretiza prin
conservarea entropiei joase (substanta, energie si informatie) în produse
si servicii (vezi capitolul 3).
Asocierea 2.1
Pentru a întelege acest mod de a pune problema, asociem întreprinderea cu globul terestru
care are propriile sale linii de forta gravitationala. Dar, în acelasi timp, se supune si liniilor de
forta ale Soarelui pentru ca, împreuna cu acesta, sa respecte si liniile de forta ale întregii
Galaxii !
Figura nr. 2.5
Pe fondul acestor cunostinte, putem desprinde definitia

ÎNTREPRINDERII, ca sistem biosocial (definitia 2.1):
Definitia 2.1
ÎNTREPRINDEREA, ca sistem biosocial, este un sistem complex, deschis, cuprinzând

drept elemente subsisteme vii si nevii, reunite sub influenta unor linii de forta interne, ale
societatii si ale Naturii în general, cu scopul de a pune la dispozitia economiei, societatii si
mediului natural entropie joasa (potential economic) încorporata în produse si servicii.
Motivatia 2.2
Am recurs la interpretarea Întreprinderii ca sistem biosocial întrucât acest mod de a pune

problema ne va fi de folos atât în actiunea de a finanta formarea elementelor sistemului, cât si
în dimensionarea si repartizarea valorii ce se obtine în procesele care au loc în acest sistem.
2.3 Întreprinderea - sistem cibernetic
Odata constituit ca sistem, întreprinderea începe sa functioneze în

ansamblul economiei nationale (si chiar al economiei mondiale). Sau, în
sens larg, Întreprinderea se integreaza în sistemul general al pietei.
Ca sistem în functiune, întreprinderea se manifesta cu toate atributele
unui sistem de natura cibernetica. De aceea, vom folosi în manual si
acest mod de interpretare integrativa a realitatii economice.
Caracteristicile Caracteristic pentru un sistem cib ernetic este, pe lânga elementele
unui sistem de componente si legaturile dintre acestea, conexiunea inversa sau "cercul
natura vicios" (dupa cum remarca St. Odobleja - v. Cadrul 2.4). Conexiunea
cibernetica inversa (feedback) permite autoreglarea "din mers" a sistemului în
cauza, atât sub impulsul starilor proprii, cât, mai cu seama, si ca urmare
a semnalelor primite din mediul ambiant economic al sistemului
respectiv (în cazul întreprinderii, mediul respectiv fiind reprezentat de
piata).
Cadrul 2.4
St. Odobleja - Psihologia consonantista: "viata este un cerc vicios de actiuni si reactiuni
reciproce. Un cuplu reversibil de actiuni si reactiuni." El afirma: viata nu poate exista fara
conexiune inversa (cercul vicios).
Pentru a ajunge la interpretarea sistemica de tip cibernetic, va trebui

sa subdividem sistemul întreprinderii în doua subsisteme:
- subsistemul proceselor efectorii, unde au loc procesele reale de
productie si consum;
- subsistemul proceselor de comanda si reglare.
Subsistemul efectoriu
Acest subsistem cuprinde intrarile în sistem, notate cu X, în

figura nr. 2.6, structura transformatoare, notata cu A si iesirile din sistem,
Y. Este locul transformarii intrarilor în produse si servicii (iesiri).
Subsistemul de reglare
La rândul sau, acest subsistem cuprinde legatura de culegere a

informatiilor despre reactia pietei la rezultatele Y, blocul de analiza si
comanda +/- ∆X,A si legatura de comanda spre intrari.
Asezate într-un model tip index, aceste doua subsisteme se

conditioneaza reciproc, conform celor redate în figura nr. 2.6.
Motivatia 2.2
Am recurs la acest mod de interpretare a întreprinderii, întrucât el reda sistemul în

functiune. Astfel, subsistemul efectoriu este locul de organizare si functionare a sectiilor,
atelierelor, locurilor de munca. Subsistemul de comanda cuprinde serviciile de conducere,
inclusiv locul de desfasurare a activitatii financiare, activitate care face obiectul de studiu al
disciplinei Finantele întreprinderii.
Figura nr. 2.6
Pentru disciplina Finantele întreprinderii sunt utile si alte moduri

de interpretare si clasificare a întreprinderii. Astfel, fenomenul financiar
are nuante diferite în functie de faptul daca o întreprindere functioneaza
ca regie autonoma sau ca societate comerciala, sau daca se organizeaza
cu capital autohton sau cu participare a capitalului strain. Pe masura ce
asemenea modalitati de prezentare a întreprinderii ne vor fi necesare,
ele îsi vor face loc în cuprinsul manualului.
Orientarea procesului de învatare se face dupa modelul redat la finalul

Capitolului 1.
• Ce tipuri de întreprinderi cunoasteti din diverse ramuri ale economiei?

• Faceti o clasificare în functie de ponderea sistemelor vii din aceste unitati.
• Prin ce se caracterizeaza un sistem aflat în pozitia departe de echilibru?
• Care este parerea dumneavoastra despre includerea între elementele structurii de
productie a mediului?
• De ce informatia apare ca un element distinct în cadrul aceleiasi structuri?
• Care sunt liniile de forta care influenteaza functionalitatea întreprinderii?
• De ce sistemul de natura cibernetica se poate asocia relativ usor unei întreprinderi în
functiune?
• Cu ce alte tipuri de modele se poate asocia sistemul întreprindere?
2.1 Cum interpretati conceptul de întreprindere? (2 puncte)

1. ca o unitate economica de productie; 2. ca o organizatie cu scop
lucrativ; 3. ca o institutie publica; 4. ca o structura macroecono-
mica; 5. ca o structura microeconomica.
Care grupare este cea reala : a) 1, 2, 3; b) 1, 3, 5; c) 1, 2, 5;
d) 2, 3, 4; e) 3, 4, 5.
2.2 Care dintre sistemele componente ale Naturii îsi mentin ordinea
interna prin atragerea de entropie joasa din mediul natural
înconjurator (2 puncte):
a) sistemele la echilibru; b) sistemele departe de echilibru;
c) sistemele tehnice; d) sistemele aproape de echilibru; e) sistemele
informatice.
2.3 Care din urmatoarele elemente nu intra în structura interna a
întreprinderii (3 punte):
a) omul; b) activele corporale; c) activele circulante;
d) societatea; e) activele necorporale.
2.4 Întreprinderea, ca sistem de natura cibernetica, cuprinde doua
subsisteme: 1. subsistemul proceselor efectorii; 2. subsistemul de
comanda si reglare. Care din urmatoarele elemente nu apartine
primului subsistem (3 puncte):
a) intrarile X; b) structura de transformare, A; c) conexiunea
inversa; d) iesirile Y.
2.1 Dezbatere
Pornind de la o întreprindere concreta, precizati care sunt

elementele si legaturile specifice unui sistem biosocial si unui sistem
cibernetic. Comentati utilitatea unor asemenea modele pentru învatare,
dar si pentru a forma deprinderile practice de conducere a unei firme.
2.2 Decizia de transformare
În perioada 1990-1991 întreprinderile de stat au trebuit sa adopte

decizia de transformare în societati comerciale pe actiuni sau în regii
autonome. În fata acestei decizii au stat si Întreprinderea Bere - Grivita
si Întreprinderea de Transport Bucuresti (I.T.B.). În urma analizarii
prevederilor legale si a argumentelor financiare si economice, prima s-a
transformat în societate comerciala pe actiuni, iar a doua în regie
autonoma (RATB).
Încercati sa refaceti aceste argumente si sa fundamentati deciziile
adoptate în cazul celor doua unitati. Daca voi considerati ca aveti
argumente pentru o hotarâre diferita, fundamentati un nou mod de
transformare.
2.3 Respectarea principiilor economiei de piata
În literatura de specialitate se precizeaza ca principiile de baza

cerute de functionarea legilor pietei sunt: asigurarea concurentei prin
existenta mai multor producatori într-un anumit domeniu; libertatea
intrarii si iesirii de pe piata; informarea si tratarea egala a tuturor
agentilor economici.
Prin transformare din întreprinderi de stat sau prin constituire cu
capital privat, au patruns pe piata urmatoarele întreprinderi:
- Întreprinderea de calculatoare Bucuresti;

- Întreprinderea de tractoare Brasov;
- Fabrica de încaltaminte Dâmbovita;
- Societatea privata de încaltaminte "Moda".
Analizati cum se respecta primul principiu în cazul fiecareia din

aceste unitati.
O data cu adoptarea legislatiei privind falimentul, considerati ca cel
de-al doilea principiu este îndeplinit?
Are vreo influenta în înfaptuirea celui de-al treilea principiu
discrepanta de putere dintre proprietarul primelor trei unitati si cei ai
societatii private?
Dezbateti cazul 2.2. si dati solutii care ar duce la functionarea
corecta a legilor pietei.
2.4 Dreptul la esec
R. Jones, fost director la General Electric si un fervent promotor al

jocului liber al pietei, sublinia adeseori: "Daca unul dintre principalele
aspecte ale capitalismului este libertatea pentru fiecare de a reusi,
capitalismul îi permite, în mod egal, fiecaruia dreptul de a esua".
Cum explicati progresul înregistrat de tarile capitaliste, având în
fata mereu si perspectiva riscului? Este posibila dezvoltarea liberei
initiative si la noi dupa acelasi principiu, sau este nevoie de sprijinul
statului?
2.5 Referat
Redati, în cadrul unui referat, ev olutia în timp a componentelor

sistemului întreprindere si a activitatii economice, în general. Folositi în
acest scop cunostintele de la disciplina Istoria economiei nationale,
precum si lucrarea Economica valorii (Paul Bran), Editura ASE,
Bucuresti, 2002.
RASPUNSURI LA TESTUL DE AUTOVERIFICARE
2.1 c; 2.2 b; 2.3 d; 2.4 c.

CAPITOLUL 3
PROCESELE MECANISMULUI DE OBTINERE A VALORII
CUPRINS
3.1 Comportamentul întreprinderii ca sistem

3.2 Activitatea economica
3.3 Procesele antrenate în obtinerea valorii
CONCEPTE
Procesele mecanismului de obtinere a valorii

Procese naturale, sociale si economice
Fenomen economic
Activitatea economica
Productie; Consum
Repartitie; Schimb
Produs; Serviciu
3.1 Comportamentul întreprinderii ca sistem
Întreprinderea, ca sistem, se comporta dupa regulile generale

Regulile evidentiate de teoria sistemelor. Astfel, sistemul va trece de la starea de
generale de echilibru spre starea de proces sub impulsul unor forte interne si
comportament externe. La rândul sau, starea de proces se va exterioriza sub forma unor
evenimente vizibile care formeaza continutul categoriei de fenomen.
ale sistemului
Înainte de a analiza comportamentul sistemului întreprindere, sa ne
familiarizam cu aceste etape pe exemplul redat în modelul din
figura nr. 3.1.
Figura nr. 3.1
În etapa initiala, sistemul, format din elemente si legaturi, cuprinde

în interiorul sau forte capabile sa-i uneasca elementele si sa-i determine
stari dinamice. La aceste forte interne se adauga si forte exterioare
sistemului. Sub impulsul acestor doua categorii de forte, sistemul intra
Starea de proces
în faza de proces (etapa a doua), capatând stari dinamice (sisteme în
si de fenomen actiune).
Iesirea în zona vizibilului a acestor stari dinamice este destul de
spectaculoasa; evenimente de natura fizica sau chimica, biologica sau
sociala, economica sau combinata pe care le vom receptiona cu toate
simturile noastre (etapa a treia din figura nr. 3.1). Pentru exemplificare
vezi asocierea 3.1.
Asocierea 3.1
Toti cunoastem fenomenul meteorologic de furtuna; el cuprinde evenimente din cele mai
diverse: ploaie, vânt, tunete, fulgere. În spatele acestor evenimente sta procesul complex în
care intra sistemul atmosferei sub impulsul caldurii primite de la soare si al diferentelor de
presiune din diferite zone ale atmosferei.
Întelegerea acestor fenomene presupune depasirea "tabloului"

atractiv al fenomenului si patrunderea în continutul proceselor care l-au
determinat si, mai departe, spre cauzele care au pus sistemul în miscare.
Este drumul pe care îl vom parcurge de fiecare data când va trebui
sa explicam formele concrete de manifestare a fenomenului financiar, a
activitatii financiare în general.
Economia - un Trecând la sistemul întreprindere, va trebui sa abordam mai întâi
caz particular sistemul general al economiei. Vorbind despre economie,
al actiunii T. Kotarbinski, parintele praxiologiei, considera "ca economia este un
caz particular al actiunii, iar actiunea este un caz particular al unui
proces de schimbare, al unui proces de transformare a unui întreg" 1
(sau sistem, am adauga noi).
Întreprinderea, ca parte componenta a economiei, va fi supusa

proceselor de transformare de tip productie, consum, repartitie, schimb.
Aceste procese sunt studiate de Teoria evenimentelor (vezi
Cadrul 3.1).
Cadrul 3.1
Teoria evenimentelor studiaza tipologia proceselor carora li se supun ansamblurile, adica

obiectele compuse, indiferent de domeniul de existenta al obiectului respectiv: obiecte
compuse din parti nevii sau din parti vii; ansambluri sociale compuse din oameni (familie,
natiune); ansambluri sociale compuse din oameni si obiecte nevii (întreprinderi, institutii).
Evenimentele generate de procesele în care intra întreprinderea sunt

cuprinse în continutul fenomenului economic. Pe baza modelului din
figura nr. 3.2 sa precizam comportamentul întreprinderii ca sistem.
Liniile de forta din interiorul si din afara sistemului întreprindere (vezi
figura nr. 2.5.) pun sistemul în starea de transformare. Procesele care au
loc sunt productia, repartitia, lichidarea, ca procese complexe si
Evenimentele - schimbul si consumul, ca procese primare de transfer. Asupra
forma vizibila a continutului si importantei lor vom reveni mai departe (vezi
proceselor paragraful 3.3); ce putem spune acum este ca productia, consumul si
lichidarea sunt procese de baza, repartitia si schimbul fiind procese
intermediare.
Pe estrada realitatii vor fi vizibile evenimentele generate de aceste
procese, evenimente adecvate fiecarui tip de proces.
În cazul întreprinderii, evenimentele apar sub forma activitatilor
umane, în principal (ce ne intereseaza pe noi), dar si sub forma unor
manifestari în domeniul realitatii fizice, chimice, biologice, sociale,
deloc neglijabile.
1
T. Kotarbinski, Tratat despre lucrul bine facut, Editura P olitica, Bucuresti, 1979, p. 464.
Figura nr. 3.2
Generalizând, putem spune ca fenomenul economic care îns oteste

comportamentul sistemului bio-social al întreprinderii pe parcursul
proceselor de baza si intermediare apare ca o suma de evenimente care
intra în componenta categoriei complexe de activitate economica.
3.2 Activitatea economica
Acceptând asertiunea ca sistemul întreprindere cuprinde atât

subsisteme vii (între care se afla si omul), cât si subsisteme nevii, atunci
va trebui sa extindem continutul categoriei de activitate economica
Întreprinderea dincolo de actiunile pur umane si sa încorporam în activitatea
cuprinde sisteme economica totalitatea evenimentelor generate de procesele economice
vii si nevii amintite, indiferent de calitatea de viu si neviu a subsistemelor
încorporate în întreprindere.
Pe de alta parte, localizând economicul în cuprinsul socialului, va
trebui sa-i legam continutul si cauzele care îl genereaza de întregul
ansamblu de forte si legi care ne conditioneaza si conduce existenta.
Conditionarea Tentatia de a ramâne doar în zona economicului si a socialului este
sociala si mare; dar acest mod de abordare nu explica nici continutul si nici
naturala a cauzele activitatii economice, ale proceselor care o determina.
economicului De aceea, precizând locul economicului (figura nr. 3.3), vom sesiza
conditionarea multipla a acestuia - din social, din biologic, din fizic si
din chimic - cât si reactia sa de raspuns asupra acestor domenii.
Figura nr. 3.3
Pe baza acestor constatari, putem conchide continutul activitatii

economice sub forma Definitiei 3.1.
Definitia 3.1
Activitatea economica cuprinde comportamentul vizibil al sistemului biosocial al

întreprinderii determinat de procesele mecanismului de obtinere a valorii, procese naturale,
procese sociale, procese economice în care intra întreprinderea sub impulsul fortelor interne si
exterioare sistemului în cauz a.
Dupa cum am vazut în capitolul I, motivatia activitatii economice

este de a aduce în societate potentialul necesar mentinerii întregului
Motivatia sistem al societatii în postura departe de echilibru .
activitatii Acest potential, cuprins în formele elementare ale materiei,
economice substanta (s), energie (e) si informatie (i), este supus unor transformari
si conser vari repetate, realizabile prin procesele de baza (productie,
consum, lichidare), procese care au loc în mediul natural, în societate
si în economie (vezi figura nr. 3.4).
Figura nr. 3.4
Prin procesul de consum, sistemul (natural, social, economic) se

"încarca" cu potential economic. Acest potential se conserva sub forma
de servicii, regula dupa care se combina substanta (s), energia (e) si
informatia (i) fiind:
Relatia de definire a serviciului
e--------s-------> i
Serviciul (prestat de om, spre exemplu) este energie (e), pusa în

slujba unei informatii (i), cu ajutorul substantei corpului (s).
În privinta productiei, procesul respectiv are menirea de "a scoate"

potentialul conservat în structura firmei si de a-l conserva sub forma de
produs. (vezi figura nr. 3.5).
Relatia de definire a produsului
i----------e--------- > s
Produsul este o informatie (i) implementata în substanta(s) cu

ajutorul energiei (e).
În cazul procesului de lichidare, acesta are rolul de a dezmembra

sistemul în cauza, obtinându-se componente de tip produs sau servicii
(sau componentele elementare ale materiei) ce sunt transferate altor
sisteme:
Sistem -------------> s + e + i
Figura nr. 3.5
3.3 Procesele participante la obtinerea valorii
Procese primare si procese complexe
Largirea Teoriile valorii-munca si valorii-utilitate au considerat ca valoarea

gamei de rezulta doar din procesele care au loc în sistemele economice. Aceste
procese procese se refera la cel de productie (starea dinamica a sistemului-
producator), de consum (starea dinamica a sistemului-consumator) si la
cel de schimb (starea dinamica a sistemului pietei).
Prin extinderea geografica permisa de teoria valorii-entropie, în
Reconsiderarea sensul atragerii de noi sisteme în mecanismul de obtinere si gestionare a
categoriei valorii, se impune sa investigam si procesele care au loc în aceste
de proces sisteme.
Pentru a realiza acest lucru, este necesara o reconsiderare a
categoriei de proces în sensul cel mai general! Acest demers îl vom
realiza pe exemplul sistemului general al Naturii.
Transformarea Primul proces primar: Conform scenariului Marii Explozii, în secunda

10-43 (sau timpul lui Plank) s-a produs un prim proces care a permis
transformarea energiei pure initiale în particule elementare si forte
primare. Dupa primele 3 minute si trei sferturi, materia era deja asa
cum o cunoastem azi! Explozia initiala a fost un proces de transformare,
prin care s-a realizat o organizare a materiei sau, altfel spus, a aparut
entropia joasa.
Conservarea Al doilea proces primar: particulele si radiatiile produse de primul

proces au intrat în procesul de conservare a acestor produse primare sub
forma structurilor stabile ale materiei: substanta (s), energie libera (e),
informatie (i).
Transferul Al treilea proces primar: pe baza observatiilor privind fenomenele din

Natura emitem ipoteza ca exista si un al treilea proces primar sub forma
transferului. Produsele primelor doua procese primare sunt miscate în
spatiu si timp prin intermediul celui de-al treilea proces primar, devenind
iesiri, pentru un sistem, si intrari , pentru alt sistem. Am putea considera
acest proces primar de transfer ca fiind un proces de comunicare
general în Natura!
Aceste trei procese primare le-am reunit în sinteza numita Modelul
general al Naturii. Acest model cuprinde cele trei etape ale existentei
Universului:
I. Marea Explozie;
II. Formarea de sisteme din ce în ce mai complexe;
III. Marea Implozie si întoarcerea la energia pura.
Figura nr. 3.6
II
S
I
ep S ep
ep I T III ep
E
ep M ep
E
s, e, i entropie , miscare ,
forte
Cele trei etape din existenta Universului sunt tot atâtea procese
complexe formate prin combinarea celor trei procese primare.
1. Proces complex de transformare-conservare-
Procese transfer de substanta (s), energie libera (e),
informatie (i), având ca materie prima energia pura,
complexe: ep (etapa I sau Marea Explozie);
o combinatie de 2. Proces complex de formare de sisteme prin
procese primare atragerea (transfer) de s, e, i si transformare-
de transformare, conservare în structura sistemelor respective,
conservare, precum si în iesiri sub forma de entropie înalta,
transfer miscare, forte. Tot acest proces va transfera
iesirile-rezultate catre alte sisteme (etapa II);
3. Proces complex de destramare a sistemelor prin
Marea Implozie (etapa III). Se ajunge, din nou, la
energia pura (ep) si la forma de sistem la echilibru.
Primul proces complex reprezinta starea dinamica în care a intrat

Prima stare sistemul la echilibru al Universului. Marea Explozie a transformat
dinamica energia pura (ep) în particule si radiatii; apoi, acestea au fost conservate
sub forma de substanta, energie libera si informatie (s , e, i). Aceste
produse au fost transferate în spatiu si timp, devenind, la rândul lor,
materie prima pentru sistemele în formare.
Al doilea proces complex utilizeaza, de asemenea, cele trei procese

A doua stare primare (transformare, conservare, transfer) pentru a realiza formarea
de structuri complexe. Sistemele formate transfera spre ele s, e, i si le
dinamica transforma în entropie joasa corespunzatoare ca organizare cu
necesitatile sistemului în cauza. Apoi, aceasta entropie joasa se conserva
în structura materiala, în miscare, în forte si în entropie înalta.
Aceste rezultate sunt serviciile pe care procesul respectiv le produce, ca
forme de conservare a materiei, si pe care le transfera în spatiu si timp.
Al treilea proces complex încheie ciclul Universului, ducând sistemele

departe de echilibru (materia vie) si sistemele aproape de echilibru spre
A treia stare un sistem la echilibru. Si în acest caz au loc procesele primare. Sunt
dinamica atrase (transferate) spre procesul complex sistemele structurate ale
Naturii pentru a fi supuse unui proces de transformare sau Marea
Implozie. Rezultatele transformarii sunt conservate sub forma de
energie pura (ep). Acest ”produs”, caracterizat printr-o entropie înalta,
este transferat în spatiu si timp.
Acum dorim sa emitem o noua ipoteza, extinzând aceasta clasificare

de procese primare si procese complexe la sistemele angajate în
mecanismul obtinerii si gestionarii valorii.
Ipoteza 3.1
Procesele primare si procesele complexe, specifice sistemului general al Naturii, se

produc si în sistemele angajate în mecanismul de obtinere si gestionare a valorii, sub
formele: procesul de productie, procesul de consum, procesul de lichidare.
Fiind vorba de sisteme formate în a doua etapa din Modelul general

al Naturii, aici ordinea proceselor complexe este alta; primul proces
complex va fi procesul de consum, urmat de procesul de productie si, în
final, de procesul de lichidare.
Procesele din Mediul Natural Înconjurator (MNI)
Mediul natural înconjurator, ca sistem complex ce cuprinde atât

subsisteme aproape de echilibru (materia nevie), cât si subsisteme
departe de echilibru (materia vie), intra în stari dinamice sau procese sub
influenta unor forte interne sau (si) externe.
Procesul de consum este starea dinamica care permit e formarea,

Starea refacerea sau dezvoltarea sistemelor cele mai diverse, de la planete si
dinamica galaxii, la structuri de relief si atmosfera, de la plante la animale.
de consum Aceleasi elemente ale substantei, energiei si informatiei se reunesc
pentru a forma munti si ape, dar si pentru a forma materia vie.
Acest proces complex transforma si conserva materia în substanta
necesara formarii structurilor materiale ale sistemelor, dar si în miscare,
forte (cum ar fi vântul, în sistemul atmosferei sau gravitatia,
electricitatea, magnetismul, în sistemul planetelor). Daca vom avea în
vedere sistemele vii, aici vom avea substanta vie, miscarea în spatiu,
forte diverse, produse si servicii ce vor putea fi atrase în procesele
economice ca intrari de entropie joasa.
Starea Procesul de productie este prezent atât în sistemele aproape de

dinamica de echilibru, cât si în cele departe de echilibru. De exemplu, în sistemele
productie nevii cum ar fi Soarele sau chiar Terra continua productia de substanta,
energie, informatie prin transformari de natura fizica (reactia din Soare:
2H à He + e) sau chimica.
Sistemele vii fabrica permanent produse sub forma de fructe, pui,
lapte, oua etc. Majoritatea produselor date de acest proces vor deveni
intrari pentru sistemele economice aflate în starea de consum.
Starea Procesul de lichidare este mai încet în sistemele nevii. Dar si aici
dinamica de suntem martori la degradari de relief sau la stingerea unor stele! Acest
lichidare proces este mai vizibil în cazul sistemelor vii; plantele si animalele mor
într-o perioada relativ scurta, reintrând în circuitul natural sub forma de
substanta, energie si informatie.
Si acest proces este benefic pentru procesele economice. Prin

lichidarea unor sisteme vii sau nevii din mediul natural, sistemele
economice îsi fac rost de intrarile de entropie joasa necesare proceselor
de obtinere a valorii (sacrificarea animalelor, taierea arborilor sau a
plantelor, extragerea minereurilor din sistemele de relief etc.).
Procesele din sistemul Societatii
Sistemul Societatii este, la rândul sau, un produs al Mediului

Natural. El integreaza sisteme departe de echilibru (omul, dar si unele
plante si animale), precum si sisteme nevii (constructii, terenuri, râuri).
Având rolul principal, sistemele vii vor da tonul în privinta
comportamentului, a starilor dinamice în care intra societatea.
Starea Procesul de consum este prezent aici pentru a permite formarea

structurilor materiale si a serviciilor sub forma de miscare, forte. În
dinamica societate apar, datorita acestui proces complex, scoala, administratia,
de consum institutiile de cultura, institutiile de apar are, institutiile privind
sanatatea etc.
Structurile formate transforma o parte din intrari în servicii
specifice (de învatamânt, de administratie, de aparare, de cultura etc.),
rezultate care au o entropie joasa adecvata viitoarelor procese economice
de obtinere a valorii (sau potential tip societate, Ps).
Starea Procesul de productie din subsistemele societatii consta în

dinamica transformarea-conservarea-transferul de structuri organizate necesare
de productie functionarii sistemului social, în ansamblu, dar si sistemelor economice:
copii, oameni instruiti, informatii stiintifice si tehnice, informatii
culturale etc. Toate aceste produse cuprind potential tip societate, Ps.
Procesul de lichidare este prezent si în viata societatii. Atunci când

Starea subsistemele societatii nu mai pot functiona, ele intra într-un proces
dinamica distructiv, disponibilizându-se personal, mijloace, materiale, constructii
de lichidare etc. Aceste produse ale lichidarii mai au un grad de organizare suficient
de atractiv pentru a intra, partial, în alte sisteme economice sau sociale.
Daca nu corespund, atunci vor intra în circuitul natural, sub forma
componentelor primare ale materiei (s, e, i).
Procesele din sistemele economice
Cu toate ca sistemele economice fac parte integranta din sistemul

societatii, le vom trata distinct, ele având rolul dominant în
transformarea potentialului atras în valoare.
Si în cadrul acestor sisteme vor fi prezente cele trei procese
complexe (consumul, productia, lichidarea), formate, la rândul lor, din
cele trei procese primare (transformarea, conservarea, transferul).
Procesul de consum este procesul complex prin intermediul caruia se

formeaza, reface, dezvolta sistemul activitatii economice,
întreprinderea. Ca sistem, întreprinderea este o combinatie de
subsisteme vii (oameni, plante, animale) si nevii (unelte, constructii,
materiale, combustibili, informatii).
Procesul de consum cuprinde urmatoarele procese primare:

- transferul sau atragerea de intrari (potential natural,
social si economic) prin repartitie, schimb, preluare
Procesul de directa. Sursele sunt reprezentate de sistemele mediului
consum: natural înconjurator, societate si sisteme economice
o combinatie de (micro, macro, mondo, cosmoeconomie).
procese primare - transformarea intrarilor prin activitati ca investitiile,
de transformare, formarea de stocuri, cumpararea si asimilarea de
conservare, informatii, perfectionarea personalului.
transfer
- conservarea rezultatelor transformarilor sub forma
elementelor structurii (personal, mijloace de productie,
informatii etc.) si a capacitatii acestei structuri de a face
servicii (miscare, forte).
- transferul acestor consecinte ale existentei sistemului
(miscare, forte, structura, entropie înalta) spre interiorul
sistemului respectiv si spre alte sisteme (economice,
societate, mediu).
Procesul de productie este procesul pentru care s-a pregatit sistemul

Procesul de economic prin parcurgerea procesului de consum. Productia se
productie: declanseaza sub influenta unor forte din societate, mediu, dar si din alte
o combinatie sisteme economice (fie micro, macro sau mondoeconomice). Si aici au
de procese loc procesele primare de transformare, conservare, transfer:
primare de
transformare, - transferul prin repartit ie, schimb, preluare directa de
conservare, potential din propria structura sau din societate si mediu.
transfer - transformarea intrarilor atrase în conformitate cu
tehnologia firmei (topire, taiere, macinare, coacere etc.).
- conservarea rezultatelor transformarii în produse cu o
entropie joasa superioara intrarilor, precum si în deseuri
cu o entropie înalta.
- transferul de produse si deseuri spre alte sisteme si
autoconsum.
Procesul Procesul de lichidare se manifesta sub forma unor etape succesive:

de lichidare: dezinvestire, conservare, lichidare partiala, faliment, lichidare finala. Si
o combinatie acest proces complex cuprinde cele trei procese primare:
de procese - transferul de informatii de pe piata (informatii care
primare de confirma imposibilitatea functionarii firmei respective) si
transformare, de produse si servicii care vor fi folosite în operatiunile
conservare, de lichidare.
transfer
- transformarea structurii sistemului economic în
componente prin actiuni ca disponibilizarea personalului,
dezmembrarea utilajelor, disponibilizarea stocurilor etc.
- conservarea rezultatelor transformarii sub forma de
active ce pot fi vândute, someri.
- transferul “produselor” lichidarii spre alte sisteme
(societate, pentru someri, alte întreprinderi, pentru
activele ce pot fi vândute, mediu, pentru pierderi).
Pentru realizarea proceselor primare de transfer, activitatea

economica a sintetizat si alte tipuri de subsisteme de natura economica.
Alte Aceste subsisteme se gasesc în microeconomie (piata, pentru realizarea
subsisteme transferului sub forma de schimb), în macroeconomie ( pentru repartitie
de natura financiara sau prin credit) si în mondoeconomie (pentru schimb si
economica repartitie).
Si aceste subsisteme parcurg procesele complexe de consum,
productie, lichidare, formate, la rândul lor, din procesele primare de
transformare, conservare, transfer.
Concluzie
Indiferent de tipul de sistem din Natura (mediu, societate, economie), starile dinamice în
care intra aceste sisteme sunt aceleasi: consum, productie, lichidare. La rândul lor, aceste
procese complexe au în componenta lor, în diferite proportii, procesele primare de
transformare, conservare, transfer.
Potentialul atras din mediu, societate, dar si din structura firmei,

încarcata cu potential într-un proces de consum anterior, este
transformat în valoare prin contributia unui lant continuu de procese tip
productie, consum, productie etc. (vezi figura nr. 3.7).
Figura nr. 3.7
În economie, ca si în societate, apar si alte tipuri de procese, cum ar

fi repartitia, schimbul. Daca procesele reale de transformare si
Alte procese de
tip economic: conservare de potential natural si economic sunt reprezentate de
productie si consum, atunci ce rost mai au si alte forme ale activitatii
repartitia,
economice, reprezentate de repartitie si de schimb, mentionate mai
schimbul
înainte?
Daca schimbul a fost generat de primele etape ale diviziunii muncii
în societate, repartitia s-a impus mult mai târziu, atunci când societatea
s-a structurat si mai mult, aparând activitati si interese care nu puteau fi
satisfacute prin schimbul direct de produse sau ale caror rezultate nu
puteau fi vândute direct sau imediat pe piata (servicii sociale, politice,
militare, dezvoltarea economica etc.).
Intercalate atât între productie si consum, cât si între consum si
Rolul productie (figura nr. 3.8), repartitia si schimbul contribuie la:
repartitiei si
al schimbului a) distribuirea de valoare în economie, societate si pentru mediu;
b) dimensionarea prognozata si efectiva a valorii sub impulsul

factorilor participanti la mecanismul de obtinere si gestionare a
valorii.
Figura nr. 3.8

Daca în privinta primei contributii nu sunt semne de întrebare, cea

de a doua contributie ridica totusi întrebari justificate. Daca productia si
consumul, în contextul legilor naturii, sunt responsabile de obtinerea si
dimensionarea efectiva a valorii, atunci care este contributia în acest
domeniu a repartitiei si a schimbului?
Valoarea – Valoarea este determinata de potentialul mentinut în societate sub
influentata forma de produse si servicii în lupta permanenta cu legile drastice ale
indirect de naturii si economiei; în aceste conditii, repartitia si schimbul sunt de o
repartitie si mare utilitate. În procesul continuu de obtinere si transformare a valorii,
de schimb în primul rând, aceste procese vor "comunica", de la productie la
consum si invers, conditionarile care dimensioneaza în mod efectiv
valoarea; în al doilea rând, ele vor dirija valoarea conservata în produse
sau servicii spre acele zone ale economiei, societatii si mediului natural
înconjurator în care transformarea se realizeaza cu randamente bune,
eliminând risipa si utilizarea neeficienta a valorii în societate (vezi
Cadrul 3.2).
Cadrul 3.2
Paul Bran - Economica valorii: "Teoria si legea valorii-entropie sustin ca: procesele
economice, procesele sociale si tot mai multe procese din mediul natural se desfasoara, în
privinta dimensiunii valorice, în limita potentialului economic posibil de mentinut în economie
pe parcursul lantului de procese de productie, consum, lichidare”.
Repartitia - Pentru cursul Finantele întreprinderii, atentia hotarâtoare se

obiect principal îndreapta asupra procesului de repartitie, dar si asupra proceselor
al manualului economice, sociale si naturale care îl genereaza. Caracterul integrativ al
de fata realitatii, ca si al modului nostru de tratare, ne impune sa privim
repartitia în corelatie permanenta cu celelalte procese în care este
angrenat sistemul biosocial al întreprinderii.
Orientarea modului de învatare este cuprinsa în modelul de la

capitolul 1.
• Care sunt etapele comportamentului unui sistem sub influenta cauzelor interne si externe
acestuia?
• Cum se defineste economia din punct de vedere praxiologic?
• Ce se întelege prin fenomen economic si prin activitate economica?
• Care este pozitia economicului în ansamblul realitatii în care traim si cum se influenteaza
reciproc economicul cu restul naturii?
• Care sunt procesele de baza angajate de mecanismul de obtinere si de gestionare a valorii?
• Ce caracteristici au subprocesele de productie si de consum din cadrul celor trei procese de
baza, naturale, sociale, economice?
• Ce rol îndeplinesc subprocesele de repartitie si de schimb în economie si în societate?
• De ce credeti ca este necesar sa analizam repartitia, ca obiect de studiu al Finantelor
întreprinderii, în corelatie permanenta cu procesele de baza si cu subprocesele de
productie si de consum?
3.1. Care sunt etapele prin care trece un sistem viabil: 1. starea initiala,
de echilibru; 2. starea de proces; 3. starea de indiferenta; 4. starea
de fenomen; 5. starea de respingere a influentelor externe.
Care este gruparea reala: a) 1, 2, 5; b) 1, 2, 3; c) 1, 2, 4; d) 2, 3, 4;
e) 3, 4, 5.
3.2. În ce procese complexe de baza intra sistemul întreprinderii:
1. Productie; 2. Consum; 3. Schimb; 4. Lichidare; 5. Repartitie.
Care grupare este cea reala: a) 1, 2, 3; b) 1, 2, 4; c) 2, 3, 4;
d) 3, 4, 5; e) 1, 3, 5.
3.3. Care din procesele enumerate mai jos sunt considerate de TVE ca
fiind procese primare: 1. transformarea; 2. conservarea;
3. productia; 4. consumul; 5. transferul: a) 1, 2, 3; b) 1, 3, 4;
c) 1, 4, 5; d) 1, 2, 5; e) 2, 4, 5.
3.4. Care sunt procesele complexe întâlnite în Societate sau Mediul
natural înconjurator: 1. proces tip productie; 2. proces de transfer;
3. proces tip consum; 4. proces de transformare-conservare;
5. proces de destramare de sisteme. Care grupare este cea reala:
a) 1, 3, 5; b) 1, 2, 3; c) 2, 3, 4; d) 3, 4, 5; e) 1, 4, 5.
3.5. Repartitia si schimbul realizeaza: 1. distribuirea de valoare în
economie; 2. distribuir ea de valoare în societate; 3. dimensionarea
prognozata si efectiva a valorii; 4. distribuirea de valoare în
economie, societate si mediu. Care este gruparea completa:
a) 1, 2; b) 2, 3; c) 3, 4; d) 1, 4; e) 2, 4.
Nota: fiecare întrebare este evaluata cu 2 puncte. Nota 10 = 10 puncte.
3.1 Dezbatere
Supuneti dezbaterii în grupa comportamentul unui sistem sub

influenta unor forte interne si externe sistemului în cauza. Enumerati
aceste forte, luând ca exemplu sistemele: om, firma, economie,
societate, mediu. Comentati tipurile de procese pe care le pot determina
fortele respective.
3.2 Tratare praxiologica
Încercati sa conturati elementele principale ale unei actiuni

economice, folosind cunostintele de praxiologie învatate la disciplina
Filosofie. Utilizati în acest scop lucrarea Tratat despre lucrul bine facut,
T. Kotarbinski, Editura Politica, Bucuresti, 1979, precum si lucrarea
Economica valorii, citata în cuprinsul capitolului, paginile 77-78.
Precizati si elementele principale ale unei activitati de învatamânt, de
cultura, de protectie a mediului, de politica etc. Încercati sa desprindeti
eventualele deosebiri cantitative si calitative.
3.3 Puncte de vedere
În cadrul teoriilor clasice ale valorii, singurele procese angajate în

obtinerea si dimensionarea valorii erau cele economice. Încercati sa
gasiti explicatii plauzibile pentru acest mod de a pune problema.
Apoi analizati modelul teoriei valorii bazate pe entropie joasa si
spuneti-va punctul de vedere în legatura cu extinderea gamei de sisteme
si procese antrenate în mecanismul de obtinere si gestionare a valorii.
3.4 Referat
Întocmiti un referat prin care sa individualizati cât mai concret

manifestarea proceselor de consum, de productie si de lichidare din
cadrul celor trei sisteme (mediul natural, societate, economie) angajate
în mecanismul de obtinere si gestionare a valorii.
Precizati legaturile directe si inverse dintre cele trei tipuri de
sisteme si contributia acestor legaturi la circuitul de potential spre
sistemul economic si de la acesta spre celelalte doua. Subliniati
contributia acestor legaturi pentru obtinerea de valoare în economie.
3.5 Intermediere
Din lectura capitolului trei rezulta ca procesul de repartitie este util

pentru întregul mecanism de obtinere si gestionare a valorii.
Folosind o firma reala, precizati cât de important este rolul de
intermediere al repartitiei între procesele de productie si de consum
pentru bunul mers al întregii activitati economice si sociale din unitatea
respectiva. De asemenea, comentati ce consecinte ar avea lipsa
repartitiei sau desfasurarea necorespunzatoare a repartitiei respective.
RASPUNSURILE TESTELOR DE AUTOVERIFICARE
3.1. c; 3.2. b; 3.3. d; 3.4. a; 3.5. c.
Selectiuni din Capitolul VI din Economica valorii
6.2 Stiinta despre lucrul bine facut
Activitatea omului în general a constituit obiect de cer cetare, fiind

sintetizate principii si legi ale actiunii eficiente, rationale. Printre
cercetatori se afla si T. Kotarbinski, parintele praxeologiei.
Parintele Aceasta stiinta cuprinde:
praxeologiei - o teorie descriptiva, referitoare la trasaturile generale ale
activitatii umane, un fel de gramatica a actiunii;
- o teorie normativa, ca un ansamblu de prescriptii sau
recomandari pozitive sau negative privind conditiile
actiunii umane (vezi Cadrul 6.3).
Cadrul 6.3
"Orice munca exterioara ar face cineva", spune T. Kotarbinski, "exist a întotdeauna un

autor, un impuls intentionat, un material, un produs, un instrument sau o unealta, un mod de
actiune, un scop si o opera."
Gasim în aceasta descriere a actiunii umane cea mai mare parte a

structurii sistemului activitatii economice. Aceasta structura cuprinde:
- componentele materiale: autorul, unealta, materialul supus
Componente transformarii, informatia sau modul de actiune;
- legaturile interne si externe redate prin impulsul intentionat,
si relatii scopul;
directe si - rezultatele existentei sistemului: opera, în sens de
inverse eveniment transformator, produsul, ca rezultat al operei.
Aceasta structura s-a format în timp, prin atrageri succesive de
elemente materiale si prin cresterea în complexitate a legaturilor interne
si externe ale sistemului respectiv.
Prezenta autorului (omul) în acest sistem a fost absolut necesara
înca de la început. Chiar daca acum prezenta sa fizica se reduce treptat
pâna la rolul de supraveghere a robotilor, omul face parte dintre factorii
de definitie ai sistemului.
Acest rol important l-a facut pe Adam Smith sa afirme ca, în
definitiv, activitatea omului creeaza în fiecare an masa bunurilor pe
Autorul – care o consuma, nu fortele naturale, care, fara directia sa, ar ramâne
factor de nefecunde si nefolositoare.
Nu trebuie uitat ca omul este si principalul furnizor de informatii
definitie privind opera, impulsul intentionat, scopul, produsul.
O alta componenta a sistemului activitatii economice care a aparut
înca de la începuturi, precum zeita Athena din capul lui Zeus, este
Informatia informatia. Ea generalizeaza realitatea referitoare la unelte, animale
domesticite, plante de cultura, metale, combustibil, tehnologie, produs
etc. (vezi Cadrul 6.4).
Cadrul 6.4
"Pentru a transforma o buruiana în planta de cultura sau un animal salbatic în animal

domestic, pentru a scoate la iveala la una sau la celalalt însusiri alimentare sau tehnologice
care lipseau la origine sau abia puteau fi banuite, pentru a face dintr-o argila nestabila, care
se sfarâma, se pulverizeaza sau crapa cu usurinta, o oala solida si etansa ... au fost necesare,
fara îndoiala, un spirit într-adevar stiintific, o curiozitate asidua si totdeauna treaza, o sete de
a cunoaste pentru placerea de a cunoaste caci trebuie tinut seama ca numai o mica parte din
observatiile si experientele facute (despre care trebuie presupus ca erau inspirate în primul
rând si mai ales de dorinta cunoasterii) puteau da rezultate practice si imediat utilizabile.
Informatia este rezultatul transformarii semnalelor provenite din

mediul natural înconjurator sau din interiorul organismului omului.
Obiect al Creierul sau este stomacul care transforma semnalele respective în
transfor- informatii utile actiunii umane, precum si existentei si adaptarii la
marii conditiile de mediu.
Fondul de entropie joasa atrasa din mediul natural este redat prin
conceptul de materiale supuse transformarii. Altfel spus, aceste
materiale reprezinta obiectul activitatii economice sau, în versiunea
teoriei valorii-munca, obiect al muncii.
Prin combinarea informatiei despre unelte cu materialele supuse

Mijloace ale transformarii, s-a obtinut un alt component al structurii sistemului
activitatii activitatii economice, mijloacele activitatii economice (utilaje, masini,
constructii etc.).
Cadrul 6.5
Pentru a nu merge mai departe cu concepte care nu mai corespund teoriei pe care o
conturam, va trebui sa corectam conceptele de mai sus. Acest lucru este necesar, datorita
faptului ca în modelul preconizat, munca nu mai are un rol exclusivist. Nu putem accepta nici
termenul de mijloace de productie, pentru ca aceste elemente, odata cuprinse în structura
întreprinderii, participa nu numai la procesul de productie, dar si la cel de consum. De aceea,
vom insista pentru conceptul de obiecte si mijloace ale activitatii economice sau, mai pe
scurt, obiecte si mijloace economice .
Componentele redate le vom întâlni între zidurile fabricii. Sistemul

activitatii economice atrage direct sau indirect în structura sa
componente sau produse ale altor sisteme, cum ar fi societatea si mediul
natural înconjurator.
A trebuit ca Natura sa moara putin pentru ca oamenii
Zestrea secolului al XX-lea sa recunoasca ca si-au neglijat cel mai bun partener
naturala din procesele economice, mediul natural înconjurator. Zestrea
pentru om naturala a omului, arata N. Georgescu-Roegen, consta în doua elemente
complet diferite: 1) fondul de entropie joasa de pe glob si din interiorul
lui si 2) fluxul de energie solara. 1
Mediul Mediul natural intra, în anumite proportii, chiar în structura interna
a întreprinderii sub forma terenului, a surselor de apa, aer, lumina,
natural – caldura, dar si a plantelor si animalelor atrase în activitatea economica
componenta (mediul natural intern). Cea mai mare parte a mediului natural ramâne,
a sistemului însa, în afara sistemului activitatii economice (mediul natural extern),
economic având, totusi, un rol esential în mecanismul de obtinere si gestionare a
valorii.
În mod similar va trebui sa tratam si sistemul complex al societatii.
Rolul Acest sistem se va regasi în mecanismul de obtinere si gestionare a
valorii ca un furnizor important de entropie joasa sub forma de
societatii informatii, oameni pregatiti pentru procesele economice, servicii de
în sistemul protectie, administratie etc., dar si ca forta care pune în miscare opera
economic din sistemul activitatii economice.
Cu toate ca întreprinderea are tot mai multe actiuni de genul celor
din sistemul societatii (învatamânt, protectie sanitara, aparare etc.),
societatea ramâne înca un sistem exogen sistemului activitatii
economice.
1
N. Georgescu-Roegen, Legea entropiei si procesul economic, Editura Economica, Bucuresti,
1979, p. 76.
Pentru sistemul activitatii economice sunt la fel de importante si

legaturile interne si cele externe. Aceste legaturi sunt formele de
Linii de manifestare a unor forte ce apartin sistemului în cauza (legaturi interne)
sau provin din partea altor sisteme (legaturi externe).
forta
În primul rând, se vor face simtite liniile de forta interne. Odata
interne
formata, întreprinderea prinde viata. Componentele materiale se
influenteaza reciproc, atât în procesele economice de productie si de
consum, cât si în cel de lichidare.
În al doilea rând, sistemul activitatii economice (fie el întreprindere,
Linii de forta economie nationala sau economie mondiala) va fi influentat de liniile de
din partea forta ale societatii. Aceste legaturi redau interesele de sistem ale
societatii societatii (interese sociale, politice, economice, de proprietate) si au rolul
de a ordona activitatea economica din sistemul activitatii economice,
sistem aflat în starile dinamice de productie, consum sau lichidare. Mai
mult, liniile de forta provenite dinspre societate determina chiar
formarea sistemelor economice si punerea lor în starile dinamice
amintite.
În al treilea rând, sistemul activitatii economice se afla permanent în
Liniile de raza de actiune a liniilor de forta emanate de mediul natural
forta din înconjurator. Aceste legaturi transmit cerintele legilor Naturii, generale
partea sau specifice unor sisteme de referinta.
mediului Totalitatea liniilor de forta ce se manifesta în sistemul activitatii
economice formeaza un câmp ordonator (fie în sens pozitiv, fie în sens
Ecocâmp negativ). Acest câmp va fi redat în modelul nostru prin conceptul de
ecocâmp.
Introducerea acestui concept a fost sugerata de o ipoteza lansata în
biologie de un grup de cercetatori americani (vezi Cadrul 6.6).
Cadrul 6.6
Observatiile si concluziile grupului de cercetare de la Universitatea Los Angeles din

California, ca si ale profesorului H. Burr de la Universitatea Yale, sugereaza "existenta unui
câmp energetic matrice, organizator pentru informatia genetica". Conform acestei teorii, "nu
ADN-ul detine primul loc în transmiterea informatiei genetice, ci el este doar mijlocul prin
care câmpul energetic originar transmite informatia genetica".
În mod similar cu atributiile materiei sub forma de câmp care

organizeaza sistemele biologice, ecocâmpul va ordona sistemele
economice, de la nivel micro la nivel macro si mondo.
6.3 Sistemul activitatii economice
Activitatea economica si-a format, asa cum am vazut în paragraful

Structura anterior, o structura specifica unui sistem: componente materiale si
legaturi interne si externe. Omul si-a adus în preajma sa produse ale
pentru un altor sisteme sau chiar sisteme vii si nevii pentru a face mai productiva
sistem activitatea de obtinere si gestionare a valorii, atât de necesara mentinerii
sistemului sau departe de echilibru.
În urma acestei actiuni de dezvoltare a activitatii economice si a
sistemului activitatii respective, s-a conturat un sistem complex ce
cuprinde:
Subsistemele - microeconomia (întreprindere, institutie);
activitatii - macroeconomia;
economice - mondoeconomia;
- cosmoeconomia (înca într-o faza incipienta).
La nivelul microeconomiei, forma cea mai reprezentativa a sistemului
activitatii economice este întreprinderea. Structura sa cuprinde toate
Structura componentele materiale specifice unui sistem de natura economica
interna a (omul, mijloacele si obiectele activitatii economice, informatia, mediul
natural intern, dar si componentele exterioare, mediul natural exterior,
firmei societatea), precum si legaturile directe si indirecte din ecocâmp (vezi
Figura nr. 6.2).
Figura nr. 6.2
Pentru a pune mai mult în evidenta componenta legaturilor din

componenta ecocâmpului, va trebui sa localizam sistemul activitatii
economice în structura sistemului general al Naturii.
Astfel, conform celor redate în figura nr. 6.3, sistemul activitatii
economice, structurat pe componentele sale micro, macro, mondo si
cosmoeconomie, se afla, în majoritate, în cadrul sistemului societatii,
fara a exclude situarea partiala direct în sistemul mediului natural.
Figura nr. 6.3
Sistemul Mediului Natural
+/-
? Sistemul
Societatii
Sistemul economic
Sistemul activitatii economice primeste din af ara sa influente

pozitive, +? (de crestere) sau negative, - ? (de temperare sau de
Influente distrugere). Aceste influente provin din partea sistemelor mediului
reciproce, natural si al societatii. La rândul sau, sistemul activitatii economice va
pozitive si transmite spre cele doua sisteme amintite influente pozitive (furnizarea
de produse si servicii) sau negative (poluare, distrugerea de subsisteme).
negative Principiile redate pentru microeconomie sunt similare si în cazul
macroeconomiei (cu subsisteme ca banci, societati de asigurari,
ministere economice etc. ) sau mondoeconomiei (cu forme de organizare
ca institutii financiar-monetare internationale, conferinte si uni uni
regionale sau mondiale etc.
PARTEA A DOUA
FENOMENUL MICROFINANCIAR
Întreprinderea, ca sistem complex în care au loc

procese specifice activitatii economice, reprezinta
sediul si pentru fenomenul financiar. Efect, dar si
cauza, în sirul de stari dinamice în care intra o
întreprindere, repartitia financiara se constituie ca un
fenomen complex, parte a microeconomiei si
beneficiar al tuturor schimbarilor cerute de principiile
economiei de piata dar si receptor al distorsiunilor
tranzitiei.
Fenomenul microfinanciar îsi dezvaluie conti-
nutul prin cercetarea sa cu ajutorul unor metode,
modele si instrumente adecvate metodei stiintifice si
tehnologiei didactice specifice disciplinei universitare
Finantele întreprinderii.
Prin intermediul rezultatelor cercetarii stiintifice
vom face cunostinta, în cadrul partii a doua, cu
universul financiar al firmelor, precum si cu
principiile si mecanismele proiectarii financiare a
celor mai importante procese economice care au loc la
nivel de întreprindere, dar si în sistemele angajate în
mecanismul de obtinere si gestionare a valorii, societatea si mediul.
Bogata în concepte teoretice, partea a doua a disciplinei noastre este esentiala pentru
formarea meseriei de economist, dar si pentru managerul care trebuie sa conduca o firma în
conditiile exigentelor legilor pietei. Procesul de repartitie financiara conditioneaza
desfasurarea eficienta si eficace a celor mai importante procese din viata întreprinderii,
consumul, productia, lichidarea.
CUPRINS
Capitolul 4 Procesul de repartitie financiara

Capitolul 5 Metoda de studi u al fenomenului microfinanciar
Capitolul 6 Universul financiar al întreprinderii
Capitolul 7 Proiectarea financiara a întreprinderii
CAPITOLUL 4
PROCESUL DE REPARTITIE FINANCIARA
CUPRINS
4.1 Starea de repartitie financiara
4.2 Principiile reglat oare ale repartitiei financiare
4.3 Tipuri de repartitie
CONCEPTE
Starea de repartitie
Reglarea circuitului valorii
Conditionarea repartitiei
Proces de repartitie
Proces de schimb
Repartitie financiara
Repartitie economica
Repartitie prin credit
Donatie
Obiect de studiu
Metoda de studiu
Management financiar
Procesul de repartitie financiara
4.1 Starea de repartitie financiara
Privita în general, repartitia este o stare dinamica în care intra

Repartitia - o sistemul biosocial al întreprinderii, sistemul general al societatii si, din
rezultanta a ce în ce mai mult, sistemul mediului natural înconjurator. La nivel de
unor influente întreprindere ne intereseaza si modul cum reactioneaza societatea si
multiple mediul, întrucât întreprinderea are misiunea de a produce pentru
întreaga societate, precum si pentru refacerea si protectia mediului
înconjurator.
Starea de repartitie a sistemului întreprindere se realizeaza, în
principal, sub impulsul liniilor de forta ale starilor productie, lichidare
Teama de si de consum. Teama de cadere spre echilibru determina o preocupare
cadere spre "feroce" pentru gasirea si atragerea de potential economic; gânditi-va
echilibru cu ce "forta" cautati mâncarea atunci când va este foarte foame!
În centrul atentiei acestor linii de forta vor fi sursele de potential
economic sub forma de produse si servicii, surse existente în sistemele
Reglator al din economie, societate si mediu.
circulatiei "Devorarea" de potential nu poate fi o practica pe care o societate
valorii în moderna sa o accepte în mod tacit! În calea acestor "tentacule" ale
societate sistemelor flamânde, societatea a pus procesul de repartitie. Principala
sa menire este aceea de reglator al circulatiei valorii în societate
(respectiv, în întreprindere). Vezi figura 4.1.
Figura nr. 4.1

Pe de o parte, sunt solicitarile de potential formate din cerintele

omului, întreprinderii si societatii, precum si ale mediului înconjurator.
Se adauga necesarul de export (solicitari notate cu C).
Pe de alta parte, se afla sursele de potential, formate de mediul
înconjurator, societate, productia de produse si servicii, rezervele si
importul (notate cu S).
Dupa cum se observa în figura nr. 4.1, repartitia receptioneaza
solicitarile consumului pe care le analizeaza "critic" pe baza unui
principiu reglator asupra caruia vom reveni. Din aceasta analiza se
naste o conexiune de reglare a consumului, notata cu -/+∆ Consum;
“Cenzurarea” numai dupa aceasta corectie, solicitarea consumului este "lasata" sa
comenzilor catre treaca spre sursele de potential.
Si raspunsul surselor de potential este "cenzurat" de repartitie. Si el
productie si
catre consum va fi analizat pe baza unui principiu reglator foarte sever. Conexiunea
+/-∆ Surse are misiunea de corectare cantitativa, calitativa si structurala
a surselor curente si a importurilor de potential. Corectarea are
misiunea de a satisface mai bine consumul curent, dar si misiunea de a
pregati procesele de productie viitoare, dependente de amploarea,
calitatea si structura consumului curent.
Atentionare
În mod sigur, repartitia va receptiona "forta" proceselor complexe, consumul, productia,

lichidarea. Ramâne de vazut daca activitatea de repartitie pe care o genereaza procesul
mentionat va fi la înaltimea principiilor reglatoare favorabile progresului sau va cadea victima
"coruptiei", viciind functionarea generala a sistemului întreprindere, a sistemului societate si a
sistemului global al mediului natural înconjurator.
4.2 Principiile reglatoare ale repartitiei financiare
Pentru a face fata ispitei coruptiei, repartitia are ca sprijin un set de

principii reglatoare cu caracter legic. Aceste principii permit repartitiei
sa regleze solicitarile de potential din partea sistemelor economice
sociale si din mediu aflate în starile dinamice de productie, consum,
lichidare. Între aceste principii se afla conditionarea cererii de
marimea sursei de satisfacere, ca principiu general pentru toate tipurile
de repartitie (vezi Cadrul 4. 1).
Cadrul 4.1
Cel mai cunoscut si practicat principiu de lucru în cadrul repartitiei este cel care regleaza
nivelul si structura solicitarilor în functie de volumul si structura resurselor de potential
(valoare). Sau, altfel spus, de unde nu e, nici Dumnezeu nu cere!
Acest mod de a pune problema nu este însa suficient. Se impune, în

multe cazuri, si o conditionare între cerinta sistemului solicitator si
contributia acestuia la obtinerea resurselor de potential (contributii
Alte tipuri de din perioada to).
conditionari Însa, nici aceasta conditionare nu permite repartitiei sa elimine
pentru complet aspectele de tensiune si de degradare viitoare a sistemelor
repartitie economice, sociale si de mediu. Este necesara o conditionare a
nivelului si structurii solicitarilor si de nivelul si structura
contributiilor viitoare ale sistemelor solicitatoare (contributii din
perioada tn ).
Aceasta multipla conditionare (redata si în fig ura nr. 4.2) permite
repartitiei sa asigure o satisfacere corespunzatoare a solicitarilor,
evitarea distribuirii prin specula si a îmbogatirii fara cauza, precum si
pregatirea corespunzatoare a viitoarelor procese de productie si de
consum în conformitate cu evolutia progresului stiintific si tehnic din
economia nationala si mondiala (vezi Cadrul 4.2).
Figura nr. 4.2

Cadrul 4.2
Astfel, în economie, sectoarele care nu mai corespund cerintelor pietei vor fi asigurate cu
fonduri "în scadere", în timp ce acele sectoare care au o perspectiva certa vor beneficia de
fonduri peste contributia lor din momentul to.
O situatie similara se întâmpla si în interiorul întreprinderii; elementele structurii de
productie sunt tratate de repartitie nu numai în functie de contributia curenta. Astfel, având în
vedere schimbarile din economia mondiala, unde se acorda cu prioritate atentie productiei de
informatii, elementul de informatii va trebui sa primeasca în prezent resurse mai mari decât
contributia curenta: în acest caz, se are în vedere contributia importanta din perioada tn a
acestui element.
Repartitia se întregeste prin procesul de schimb. Prin schimb,
repartitia îsi definitiveaza misiunea de distribuire de valoare în
economie (respectiv, în întreprindere), societate, mediu. Fondurile
financiare sau economice provenite din repartitie vor determina, în
primul rând, nivelul si fluxurile de moneda emisa de sistemul bancar.
Legatura În al doilea rând, prin utilizarea banilor, persoanele beneficiare ale
dintre repartitie repartitiei vor intra în posesia bunurilor la nivelul valoric al fondurilor
si schimb repartizate. La rândul sau, schimbul confirma dimensiunea efectiva a
valorii recunoscute de consumator, conditionând cantitativ valoarea pe
care repartitia o distribuie.
4.3 Tipuri de repartitie
Analizând continutul procesului de repartitie, constatam disocierea

acestuia în câteva tipuri principale. Aceasta structurare este în functie
de conditionarile pe care repartitia le pune solicitarilor avansate de
sistemele economiei (întreprinderii), societatii sau mediului natural
înconjurator.
Astfel, daca se are drept criteriu contributia din momentul to a
Repartitia solicitantului, repartitia are un caracter ECONOMIC, repartitia
acceptând regula schimbului între efortul facut de solicitant si valoarea
economica repartizata. (Exemplu: repartitia de valoare pentru acoperirea
cheltuielilor materiale si a salariilor).
Daca repartitia are în vedere contributia viitoare (din tn) a
solicitantului de potential (valoare), atunci repartitia capata un caracter
Repartitia FINANCIAR. Formarea, refacerea, dezvoltarea sau perfectionarea
financiara elementelor sistemului întreprindere se rezolva printr-o repartitie de tip
financiar. Tot financiara este si repartitia care rezolva solicitarile din
afara întreprinderii pentru activitati specifice societatii ca sistem global
(aparare, administrare, învatamânt, cultura, sanatate, protectie sociala,
protectia si refacerea mediului etc.).
În economie exista si un al treilea tip de repartitie, CREDITUL.

Posesorii de drept ai valorii repartizate economic si financiar sunt
Repartitia prin "deposedati" temporar de valoarea primita (mecanismul este mult mai
credit complex), în schimbul unui pret (dobânda de depozit); valoarea
respectiva se încredinteaza, tot temporar si la un pret numit dobânda de
creditare, altor agenti economici în vederea transformarii si conservarii
în noi bunuri.
În practica economica nu este exclusa si o a patra categorie de
repartitie, DONATIA. Indiferent de motivatia sa (sociala, politica),
Repartitia donatia are efecte în procesul de repartitie, în general. În principal, daca
tip donatie donatia se adreseaza unei întreprinderi sau institutii, ea poate fi
încadrata în zona repartitiei financiare (donatia respectiva suplinind o
repartitie financiara din partea întreprinderii sau a Bugetului de stat).
Daca donatia se adreseaza unei persoane fizice, ea are, în mare
parte, un continut economic, suplinind o valoare ce se repartiza pe baza
unui merit trecut sau din cauza ca are o destinatie specifica unui
consum individual. Ca în toate cazurile, separatia între financiar si
economic nu poate fi completa nici în cazul donatiilor.
Figura nr. 4.3
Starea de repartitie a întreprinderii, cu toate formele sale de

manifestare, este OBIECT de STUDIU pentru disciplina
Repartitia - FINANTELE ÎNTREPRINDERII.
obiect Nefiind o alta disciplina care sa studieze repartitia economica (dar
de studiu si din cauza ca separatia economic - financiar nu este neta), Finantele
întreprinderii preiau în sarcina lor întregul proces de repartitie.
Bineînteles, atentia prioritara se va acorda repartitiei financiare.
Finantele întreprinderii studiaza, o data cu procesul repartitiei, si
managementul financiar sau, altfel spus, conducerea eficienta si
eficace de alocare corecta si profitabila a resurselor. Prin alocarea
resurselor, activitatea financiara are posibilitatea de a influenta
favorabil întregul mecanism de obtinere si de gestionare a valorii.
Procesele de consum si de productie din întreprindere, din societate si

din mediu sunt conditionate în mod direct de volumul, promptitudinea
Managementul si principiile de eficienta ce însotesc alocatiile financiare.
Obiectul de studiu va fi supus unei cercetari complexe. Prin
financiar - con-
folosirea unor metode, modele si instrumente adecvate vor fi
ducerea alocarii dezvaluite continutul, cauzele si modul de manifestare a repartitiei
de resurse financiare si a managementului financiar la nivel de întreprindere,
punând în evidenta obiectivele principale ale disciplinei universitare
FINANTELE ÎNTREPRINDERII, obiective subordonate formarii
profesiei de economist în domeniul financiar .
Pentru orientarea studiului, vedeti Capitolul 1.
• Ce factori determina starea de repartitie în care intra periodic o întreprindere?

• Care este locul si rolul repartitiei în cadrul activitatii economice din întreprindere?
• Dupa ce principii se organizeaza repartitia si câte tipuri de repartitie apar în unitatea
economica?
• Cum se manifesta rolul reglator al repartitiei, în general, si al celei financiare, în special?
• Care este obiectul de studiu al disciplinei universitare Finantele întreprinderii?
• În ce masura repartitia financiara influenteaza procesele economice, sociale si de mediu
angrenate în mecanismul de obtinere si de gestionare a valorii?
• În ce consta rolul managementului financiar?
4.1 Care dintre urmatoarele procese sta la baza repartitiei financiare (ca
proces primar) :
a) transformarea; b) productia; c) transferul; d) conservarea;
e) consumul.
4.2 Care dintre urmatoarele principii este avut în vedere la repartitia de
tip economic:
a) conditionarea cerinte t 1 – contributie din t0 ;
b) conditionarea cerinte t 1 – contributie din t n ;
c) conditionarea cerinte t 1 – volumul resurselor;
d) conditio narea cerinte t 1 – pozitia sociala a solicitantului;
e) conditionarea cerinte t 1 – pozitia politica a solicitantului.
4.3 Dar la repartitia de tip financiar ?
4.4 Care din principiile de la 4.2 este avut în vedere de toate tipurile de
repartitie?
4.5 Care este obiectivul principal al managementului financiar la nivel

de firma:
a) repartitia financiara; b) repartitia economica; c) repartitia prin
credit; d) repartitia prin donatie; e) alocarea corecta si profitabila a
resurselor.
4.1 Declansarea starii de repartitie
Deschiderea pietei interne pentru aparatura audiovizuala, dupa

1989, a însemnat declansarea concurentei pentru producatorii din tara.
Astfel, întreprinderea care producea televizoare s-a vazut în situatia de
a alege una din variantele urmatoare pentru a supravietui:
1. Sa-si modernizeze partial propriul produs;

2. Sa coopereze cu o firma puternica pe piata receptoarelor TV
(Gold Star, spre exemplu);
3. Sa asimileze receptoare de nivel mondial, prin transformari si
retehnologizari de mare amploare.
În toate cele trei situatii, întreprinderea trebuia sa intre într-o stare

de repartitie:
- în primul caz, pentru reproiectare si modernizare;

- în al doilea rând, pentru import de piese si tehnologie de la firma
straina; calificare;
- în al treilea caz, pentru informatia de produs, retehnologizare,
import de piese, calificare.
Dezbateti cazul intrarii în starea de repartitie si apreciati amploarea

repartitiei ce se declanseaza în fiecare din cele trei situatii.
4.2 Oprirea starii de repartitie
Firma Dow Chemical realiza starea sa de repartitie si sub forma

unei donatii catre Universitatea Centrala din Michigan. Din initiativa
unor grupuri feministe din Universitate a fost invitata actrita Jane Fonda
pentru a sustine o conferinta, în schimbul sumei de 3.500 $ din
fondurile Universitatii. În cursul cuvântarii, actrita a atacat dur marile
întreprinderi pentru rolul lor nociv asupra mediului, între care a citat si
firma Dow Chemical.
În urma acestei cuvântari, firma respectiva a hotarât sa suspende
donatia de aproximativ 70.000 $ anual, întrerupând astfel legatura de
repartitie dintre firma si Universitate.
Fara a comenta cât de "democratic" este gestul firmei, analizati
efectul deciziei asupra proceselor din întreprindere si din Universitate
si în special asupra procesului de repartitie. (L. Boone si D. Kurtz,
L´Entreprise d´aujourd´hui, Québec, Canada, 1983).
4.3 Referat
Pornind de la un caz concret (finantarea unei universitati, a unei

investitii etc.), realizati un referat privind conditionarile posibile care
însotesc o repartitie financiara în conditiile actuale ale economiei
noastre. Caracterizati aceste conditionari si încercati sa diminuati rolul
lor inhibator sau sa accentuati efectele favorizante pentru activitatea
economica, sociala sau de mediu.
4.4 Construirea de grafice
Redati grafic structura cheltuielilor bugetului de stat pe anul în curs

si pentru anul urmator. Comentati graficele realizate, evidentiind
sistemele si procesele beneficiare de fonduri (economic, social, mediu),
punând în relief efectele posibile, pozitive sau negative, asupra
mecanismului de obtinere a valorii în economia nationala.
RASPUNSURI LA TESTELE DE AUTOVERIFICARE
4.1 c; 4.2 a; 4.3 b; 4.4 c; 4.5 e.
Nota: fiecare întrebare este evaluata cu câte 2 puncte. Nota 10,00 se

obtine prin însumarea celor 10 puncte.
CAPITOLUL 5
METODA DE STUDIU
CUPRINS
5.1 Metoda stiintifica de studiu
5.2 Abordarea istorica
5.3 Abordarea sistemica
5.4 Abstractizarea stiintifica
5.5 Masurarea
5.6 Stiinta si disciplina Finantele întreprinderii
CONCEPTE
Metoda de studiu
Abordarea istorica, sistemica
Abstractizarea stiintifica
Functiunea financiara
Functia financiara
Metoda inductiva si deductiva
Modele de redare a realitatii financiare
Masurarea cu ajutorul etalonului monetar
Stiinta financiara
Disciplina universitara a finantelor
Procedee didactice în finantele întreprinderii
Metoda de studiu
5.1 Metoda stiintifica de studiu
Investigarea obiectului de studiu, FENOMENUL REPARTITIEI

FINANCIARE si MANAGEMENTUL FINANCIAR la nivel de
întreprindere, presupune existenta si utilizarea unei metode stiintifice de
studiu, completata cu metode, instrumente si procedee didactice,
specifice disciplinelor din învatamântul superior economic.
Definitia 5.1
Metoda stiintifica asigura, prin procedeele si instrumentele utilizate, desprinderea din

realitatea economica si introducerea în teoria stiintifica a regularitatilor, principiilor si legilor
care determina si guverneaza fenomenul financiar la nivel de întreprindere.
Un prim procedeu de cercetare a fenomenului financiar este

ABORDAREA ISTORICA, procedeu prin care se analizeaza evolutia
în timp a fenomenului în cauza; din prezentarea acestei evolutii rezulta
atât dezvoltarea cantitativa a fenomenului financiar la nivel de
întreprindere, cât si schimbarile calitative intervenite în timp.
ABORDAREA SISTEMICA, folosita deja în capitolele precedente,
Procedee de ne apropie de întelegerea cauzelor care fac posibila aducerea
abordare a întreprinderii, ca sistem biosocial, în starea de repartitie. Liniile de forta
fenomenului care unesc elementele materiale ale sistemului si pe acesta cu mediul
m icrofinanciar exterior firmei explica starea dinamica a repartitiei, precum si celelalte
stari dinamice ale întreprinderii.
Nu vom neglija nici procedeul ABSTRACTIZARII STIINTIFICE
prin inter mediul caruia, plecând de la realitatea economica, ajungem la
modelele tip simbol, trecând prin modelele imitativ si index (daca
folosim metoda de studiu inductiva). Daca recurgem la metoda
deductiva, aplicam modelele demonstrate deja la fenomenul financiar,
considerând modelele respective ca adevarate si pentru domeniul
financiar.
Metoda stiintifica de studiu practicata de finantele întreprinderii
(F.I.) rezulta si din cooperarea cu disciplinele economice teoretice si
Cooperarea cu aplicative, cu disciplinele provenite din stiintele naturii, cu matematica,
alte discipline informatica etc. (vezi fig. nr. 5.1).
pentru metode Baza teoretica, sub forma de principii, concepte generale, legi, este
asigurata de Economia politica si Finantele generale (publice). Pentru
de studiu investigarea concreta a fenomenului financiar la nivel de întreprindere,
Finantele întreprinderii utilizeaza metode proprii, precum si instrumente
si procedee folosite de discipline si stiinte ca Moneda, Contabilitatea,
Economiile de ramura, Managementul, Marketingul etc.
Figura nr. 5.1
Finantele întreprinderii utilizeaza, de asemenea, numeroase modele

sintetizate de stiintele naturii si ale societatii. Daca aceste modele ne
ajuta sa punem în evidenta legaturile interne ale fenomenului financiar,
tratarea sa integrativa nu este posibila fara a apela la modelele si
metodele ciberneticii, ale abordarii sistemice.
Informatica si forma sa concreta, Birotica, asigura metodele si

tehnica pentru obtinerea rapida a informatiilor de natura financiara,
"materia prima" pentru deciziile financiare, pentru conducerea prin
finante a întreprinderii (managementul financiar).
Metoda de studiu
5.2 Abordarea istorica
Orice fenomen social, si chiar cele fizice, chimice, biologice, au "o

traire în timp"; starea prezenta a fenomenului cercetat este rezultatul
Evolutie pe unei evolutii pe traseul unei "sageti a timpului" (vezi Cadrul 5.1).
“sageata Pentru a întelege continutul si cauzele acestui fenomen al repartitiei
timpului” financiare la nivel de întreprindere, se impune, chiar pe scurt, sa
urmarim momentele istorice cele mai importante care au dus la
conturarea fenomenului în cauza si a stiintei financiare.
Cadru 5.1
Lucian Blaga: "Nu se poate îndeajuns sublinia importanta punctului de vedere istoric, când
e vorba de a se pune în lumina stiinta si structura gândirii stiintifice".
Sesizarea fenomenului de repartitie financiara la nivel de

Începuturile întreprindere o datoram lui H. Fayol (1841-1926). În lucrarea sa
cercetarii Administration industrielle et générale el separa o functiune distincta a
fenomenului întreprinderii, functiunea financiar-contabila. Aceasta functiune s-a
conturat o data cu formarea întreprinderii de tip capitalist si cu
micro-financiar
amplificarea efortului financiar pentru dotarea aparatului de productie.
Aparitia Înainte de 1950, rolul principal al functiunii financiare era "de a
Finantelor cauta si obtine fonduri". Dupa 1950, atentia a fost îndreptata spre
întreprinderii ca "utilizarea eficienta" a fondurilor, pentru ca, în prezent, întreaga
disciplina gestiune a întreprinderii sa fie privita prin prisma functiunii financiare si
realizata pe baza de bugete de natura financiar-monetara.
Aceste schimbari au pregatit si aparitia Finantelor întreprinderii,
ca stiinta si disciplina universitara distincta. (vezi figura nr. 5.2).
Figura nr. 5.2
Cuplarea functiunii financiare cu cea contabila a adus activitatii

financiare atât avantaje, cât si dezavantaje:
Avantaje
Contabilitatea ajuta cunoasterea, la un moment dat, a starii

financiare a unitatii economice si urmareste desfasurarea cantitativa a
fenomenului financiar.
Dezavantaje
A subordonat excesiv atât activitatea financiara în sine, cât si

conducerea acestui proces vital pentru unitatea economica, limitând
rolul financiarului în procesul de fundamentare si realizare a deciziilor
economice.
Sesizându-se importanta functiunii financiare si minusurile cuplarii

Finantele - cu activitatea contabila, în întreprinderea moderna activitatea financiara
un loc distinct ocupa un loc propriu în stafful acesteia (vezi Cadrul 5.2).
Rolul functiunii financiare s-a accentuat, mai ales dupa anul 1974.
în stafful firmei
Acum mediul economic, financiar, monetar, care înconjoara
întreprinderea, a devenit total neprotejat, incert si destabilizant, o data
cu largirea sa de la un cadru regional la unul national si, mai departe, la
un cadru international.
Cadrul 5.2
Pierre Conso: Functiunea financiara ocupa un loc esential. Misiunea sa principala este de a
conduce politica generala a firmei. De aceea, directorul general nu deleaga niciodata în
întregime aceasta functiune. (La gestion financière de l' entreprise, Dunod, Paris).
Însusi managerul se schimba, profilul sau fiind prin excelenta axat

pe marketing si negociere, piata financiara ocupându-i o parte tot mai
Financiarul - mare din programul sau de lucru zilnic.
partener la Istoric vorbind, functiunea financiara a înregistrat o evolutie atât în
conducerea plan cantitativ, cât si calitativ. Financiarul a depasit statutul sau de
firmei "cautator de fonduri", el devenind partener în conducerea efectiva a
activitatii economice din întreprinderea moderna. Aceste schimbari au
intrat în continutul actual al fenomenului financiar, facându-l deosebit
de complex.
Metoda de studiu
5.3 Abordarea sistemica
Caracterul deosebit de complex, pe care fenomenul repartitiei

financiare la nivel de întreprindere l-a capatat pe parcursul dezvoltarii
sale istorice, ne impune sa apelam la o metoda moderna de studiu,
metoda abordarii sistemice (vezi Cadrul 5.3).
Cadrul 5.3
Ilie Pârvu: Evolutia cunoasterii stiintifice a impus trecerea de la modelul clasic, analitic, la
modelul sintetic de gândire. Acest model a fost posibil prin aparitia unor disciplin e stiintifice
cu profil prin excelenta integrativ: cibernetica, teoria sistemelor, teoria comunicatiei,
semiotica. I. Pârvu, Istoria stiintei.
Acest mod de a pune problema ne ajuta sa interpretam fenomenul

Interpretarea pe viu, în relatie permanenta cu realitatea economica, financiara,
integrativa a monetara, sociala din mediul care înconjoara întreprinderea.
Totodata, tratarea sistemica ne permite sa realizam un transfer de
fenomenului
metode, principii, instrumente de la disciplinele integrative, dar si de la
microfinanciar disciplinele care studiaza segmentele mediului economico-social cu
care vine în contact repartitia financiara si fenomenul financiar din
întreprindere în ansamblul sau.
Aceasta conditionare este pusa în relief cel mai bine prin utilizarea
relatiei de functie (vezi figura nr. 5.3).
Figura nr. 5.3
f
y x
Fenomenul cercetat, cel financiar, este în postura de variabila

Conditionarea dependenta (y), în timp ce mediul economic (productie, consum) în
cantitativa a postura de variabila independenta (x). Prin acest procedeu
fenomenului (figura nr. 5.3) constatam ca fenomenul nostru se dezvolta cantitativ
microfinanciar printr-o conditionare directa cu celelalte fenomene, impunându-se o
extindere a cercetarii spre continutul fenomenelor cu care repartitia
financiara este în relatia tip functie:
Deviz investitie = f (Consum); Profit = f (Productie)

Întrucât fenomenul financiar modern participa la conducerea

activitatii economice, prin conexiuni inverse de tip negativ (-∆) - cu
Conexiunile scopul de a tempera fenomenele economice - si prin conexiuni inverse
inverse pozitive pozitive (+∆) - cu scopul de a amplifica activitatile economice - va
si negative trebui sa introducem în metoda de studiu si modelele de tip cibernetic
(figura nr. 5.4.). În acest model, rezultatele (y) sunt functie de intrari
(x), dar si de calitatea structurii de transformare (A), calitate data de
coeficientul de transformare (a), precum si de factorul timp (dt):
Relatia 5.1
y = f (x, a) dt
Utilizând acest model, punem mai bine în evidenta contributia

activitatii financiare la functionarea sistemului întreprindere. Fiind
prezenta în cuprinsul conexiunii inverse a acestui sistem, activitatea
financiara contribuie la modificarea intrarilor (x) si la corectarea
coeficientului de transformare (a).
Figura nr. 5.4
Totodata, având contacte directe cu fenomenul monetar, activitatea

Respectarea
financiara din întreprindere impune respectarea dimensiunii timp în
dimensiunii activitatea economica, dimensiune redata, în special, prin evolutia
timp a dinamica a etalo nului monetar. De aceea, în dimensionarea valorii
fenomenului repartizata prin finante, se va face apel la modelul valorii actualizate.
Aceeasi tratare integrativa ne va impune sa apelam la indicatorii de
elasticitate, indicatori care redau relatia de dependenta cantitativ-
calitativa dintre modificarea unui factor economic (Q) si modificarea
fenomenului financiar, F (vezi relatia 5.2).
Metoda de studiu
Relatia nr. 5.2

∆Q/Q --------> ∆F/F
5.4 Abstractizarea stiintifica
Realitatea economica intra în constiinta si comportamentul nostru

prin modele. De aceea, misiunea metodei de studiu este, în principal, de
Cunoasterea a sintetiza cât mai multe modele despre fenomenul financiar sau (si) de
inductiva si a aplica unele modele deja existente în alte stiinte la realitatea financiara
cunoasterea din întreprindere. Aceasta misiune se realizeaza prin:
a) procedeele cunoasterii inductive;
deductiva
b) procedeele cunoasterii deductive.
Exemplificam aceste procedee pentru realitatea econom ica din
întreprindere (vezi figura nr. 5.5).
Figura nr. 5.5
Conceptele (întreprindere, finante, profit etc.), formulele

matematice (deviz, functii etc.)., legile, definitiile toate modelele de tip
Produsul simbol îsi au originea în realitate si ajung în meseria de economist pe
abstractizarii: baza abstractizarii. Calitatea lor în privinta expresivitatii si a influentarii
modele simbol comportamentului depinde si de talentul celui care a construit modelul
tip simbol, dar si al celui care corecteaza permanent acest model prin
reîntoarceri la realitate. În acest mod, cel care învata "nu retine numai
cuvinte", ci îsi cizeleaza permanent notiunile atât de abstracte care
abunda în stiintele si disciplinele economice cu ajutorul modelului
ostensiv, model prin care se realizeaza contactul periodic cu fenomenul
real aflat în schimbare rapida.
Tot atât de sensibila este si metoda deductiva. A încadra o realitate

complexa într-un model (precum cel cibernetic folosit în exemplul
anterior) seamana mult cu procedeul utilizat de Procust, tâlharul din
Atica (vezi Asocierea 5.1). În mod sigur, prin metoda deductiva se
pierde sau se adauga ceva care nu apartine 100% fenomenului care se
interpreteaza cu ajutorul unui model tip simbol, împrumutat de la alt
domeniu.
Asocierea 5.1
Procust, dupa ce-i jefuia pe calatori, îi culca pe cei înalti într-un pat mic, retezându-le din
picioare, ca sa încapa în el; pe cei scunzi îi culca într-un pat mare, zdrobindu-le madularele, ca
sa-i întinda în toata lungimea lui.
Si în acest caz, maiestria didactica si stiintifica joaca un rol esential

pentru calitatea învatarii si formarii elementelor de sprijin ale meseriei
de economist în domeniul financiar. Acest lucru este cu atât mai necesar
Rolul cu cât în limbajul economic si cel pur financiar se utilizeaza numeroase
maiestriei concepte împrumutate din alte domenii sau construite din cuvinte care
didactice si acolo au alta semnificatie (mijloc fix, mijloace circulante, amorti-
stiintifice zare etc.).
Trebuie sa atragem atentia si asupra schimbarii în timp a
semnificatiei unui termen; chiar continutul activitatii financiare s-a
modificat, de la activitatea de a cauta si aduce fonduri, la cea de
participare la conducerea activitatii economice din întreprindere!
În toate aceste cazuri, vom proceda la avizarea cititorului si la
educarea lui în sensul cel mai apropiat de evolutia realitatii financiare.
5.5 Masurarea
Putem spune ca omul si-a început drumul greu al cunoasterii cu

Masurarea -
operatiunea de masurare. "Pentru ca atunci când putem masura
primul pas în marimea despre care vorbim , remarca celebrul Lord Kelvin
cercetarea unui (William Thompson) si o putem exprima printr-un numar, atunci noi
fenomen stim ceva despre ea; masurarea poate constitui un început de
cunoastere în ideile noastre, catre nivelul de stiinta, indiferent despre
ce chestiune este vorba" (vezi Cadrul 5.4).
Cadrul 5.4
Compania care a plasat primul cablu transatlantic de telegraf a angajat un tânar inginer,
W. Thompson, drept consultant. Pentru a rezolva unele probleme legate de acest proiect, el a
facut numeroase masuratori de precizie. Aceasta experienta l-a ajutat sa-si formuleze
conceptia citata în acest paragraf.
Metoda de studiu
Nici fenomenul financiar nu poate face exceptie. Repartitia

financiara are o dimensiune valorica cantitativa pe care trebuie sa o
cunoastem.
Valoarea - Masurarea în domeniul financiar are drept obiectiv valoarea

obiectul repartizata financiar. Actiunea de masurare va folosi etalonul monetar.
Cu ajutorul etalonului monetar se va da o forma vizibila valorii ce se
masurarii repartizeaza în întreprindere, forma care apare sub denumirea de pret.
Aceasta informatie despre valoare cuprinde:
Informatia de pret
- o parte neutra ce rezulta din comparatia valorii din bunul evaluat cu

valoarea-etalon (ex. 1.000);
- o parte variabila, etalonul monetar, care da semnificatia de valoare
(ex. leu, dolar).
Deci, rezultatul masurarii, pretul, reprezinta un numar care

înmulteste un etalon.
Relatia 5.2
PRET = 1000 x Leu etalon.
Utilizarea etalonului monetar de catre metoda de studiu a finantelor

întreprinderii are urmatoarele rezultate:
Relatia 5.3
PRODUCTIE
produse : etalon = venituri sau n x leu etalon
CONSUM
serviciu : etalon = cheltuieli sau m x leu etalon
În prezent, modificarea rapida a etaloanelor monetare sub influenta

unor factori foarte diversi a dus la schimbarea radicala a semnificatiei
informatiei privind valoarea. Pretul devine o informatie în care un
numar înmulteste un etalon monetar în miscare (vezi graficul urmator).
Avertizare
Introducând în actiunea de masurare un etalon aflat în permanenta modificare cantitativa,

semnificatia despre valoare se modifica zilnic, în cazul leului, sau la fiecare secunda, în cazul
etalonului dolar sau etalonului euro!
Figura nr. 5.6
Finantele întreprinderii utilizeaza si cea de-a doua componenta a

Utilizarea categoriei de moneda, semnul monetar (banesc). Aceasta utilizare se
semnului banesc refera la folosirea semnelor banesti pentru a vehicula informatia
în miscarea valorica referitoare la fondurile repartizate spre actiunile si persoanele
beneficiare ale repartitiei financiare.
valorii
Valoarea repartizata pe destinatii se "varsa" în masa de bani semn
pusi în circulatie de sistemul bancar (vezi figura nr. 5.6). Banii-semn
încarcati cu informatia v r' (valoare redata prin etalon si repartizata
financiar) vor vehicula fondul financiar si vor functiona ca mijloc de
plata si mijloc de schimb, definitivând repartitia.
Metoda de studiu
Masurarea reda fenomenul financiar sub forma atât de abstracta

Etalonul (si de contestata!) a unei cifre; a unei cifre urmate de un etalon monetar.
monetar actual: Trebuie ca utilizatorul sa cunoasca foarte bine semnificatia etalonului
puterea de care urmeaza cifrei, mai cu seama acum, când etalonul monetar este
cumparare reprezentat de puterea de cumparare corespunzatoare unitatii monetare.
Acest etalon reda, la nivelul unitatii monetare (leu, dolar, euro etc.),
structura si evolutia Produsului Intern Brut (vezi figura nr. 5.7).
Figura nr. 5.7
Exprimarea Pentru a mari atractivitatea rezultatelor masuratorii, dar si ale

cercetarii logice, metoda de studiu si procedeele didactice recomanda
grafica a
utilizarea frecventa a exprimarii grafice a fenomenului financiar.
fenomenului Graficul reda evolutia cantitativa, în timp, a fenomenului analizat si
microfinanciar corelatia cu alti factori (vezi figura nr. 5.8). Totodata, el reda si
aspectele structurale ale fenomenului (componente, factori de
influentare etc.).
Figura nr. 5.8
cost
profit
Metoda de studiu aplicata fenomenului financiar utilizeaza si alte

procedee pentru a cunoaste continutul si semnificatia fenomenului
financiar (sondaje, metode de stimulare a creativitatii, jocuri economice,
jocuri de conducere etc.).
5.6 Stiinta si disciplina Finantele întreprinderii
Ca urmare a aplicarii metodei de studiu la fenomenul financiar din

întreprindere se desprind din realitate concepte, legi, principii,
regularitati, relatii matematice; toate vor intra în continutul stiintei
"FINANTELE ÎNTREPRINDERII" .
Produsul Lucrul acesta este deosebit de util; avem rezultatul investigarii unei
metodei de parti a realitatii din întreprindere, starea de repartitie în care intra
studiu - stiinta sistemul respectiv. Cauze, relatii cauzale, legi, ipoteze se strâng în baza
de date a stiintei.
Dar numai cei avizati în domeniul financiar pot întelege acest
rezultat; el este arid, puternic abstractizat si matematizat (figura nr. 5.9).
Figura nr. 5.9
Pentru a ajunge în amfiteatru si, mai departe, în meseria de

economist, acest rezultat "atât de pretios" trebuie sa parcurga înca doua
etape:
1. Etapa gradinaritului, în care numerosi oameni de stiinta

cultiva paradigmele de baza ale stiintei, facându-le aplicabile
(ei descopera tehnologii si instrumente de aplicare, dar si
anomalii) si
2. Etapa didactica. Aici intra în rol profesorul, cu talentul sau
didactic , care face accesibil continutul stiintei si-l disciplineaza
pe student, facându-l adeptul principiilor si legilor desprinse
din fenomenul cercetat.
Metoda de studiu
Asocierile cu fenomene si modele cunoscute, marirea si

concentrarea atentiei prin instrumente si procedee grafice, sonore, video
(si chiar artistice!) fac posibila implementarea în memoria auditoriului a
conceptelor, legilor, relatiilor cauzale ce caracterizeaza fenomenul
financiar.
Dar disciplina universitara nu se rezuma doar la a face credibila
Sinteza tehno- teoria stiintifica. Ea îsi propune sa sintetizeze si tehnologia de lucru
logiei de lucru pentru cel care, odata învatat, porneste la înfaptuirea concreta a
si a proceselor repartitiei financiare.
decizionale Având în vedere schimbarea în timp a continutului fenomenului
financiar (el cuprinzând si implicarea activitatii financiare în
conducerea activitatii economice), disciplina universitara Finantele
întreprinderii mijloceste si angajarea specialistului financiar în
procesele decizionale din fiecare unitate economica (vezi Cadrul 5.5).
Cadrul 5.5
În primul rând, se desprind etapele, principiile, tehnicile de fundamentare, adoptare si

realizare a deciziilor de natura financiara. Este forma concreta de manifestare a profesiei de
economist financiar.
În al doilea rând, se prezinta modul în care activitatea financiara participa la
fundamentarea, adoptarea si realizarea celor mai importante decizii economice si tehnice din
întreprindere (productie, dezvoltare, transformare).
Acest capitol poate sa para prea greu; el ar trebui sa stea, tot atât de
bine, si la sfârsitul lucrarii, adica acolo unde se observa mai bine ce
procedee s-au folosit pentru a cunoaste si practica activitatea de
repartitie financiara. Iesirea din acest impas este posibila: cititi acest
capitol acum, precum si la sfârsitul întregului manual. Va dorim succes!
Modelul orientarii în privinta studiului se gaseste la finalul capitolului 1.

• Care este rolul metodei stiintifice de studiu în cunoasterea unui fenomen economic?
• Cum apreciati rolul abordarii istorice în cunoasterea fenomenului microfinanciar?
• Abordarea sistemica complica întelegerea sau este un procedeu ce se conformeaza
realitatii?
• Ce modele se utilizeaza în cercetarea activitatii economice si financiare din întreprindere
si care este gradul de abstractizare al acestor modele?
• Ce rol are masurarea în cunoasterea unui fenomen?
• Cum si cu ce masuram fenomenul microfinanciar?
• Prin ce metode didactice se transforma stiinta financiara în disciplina universitara?
5.1 Care dintre procedeele de investigare a obiectului de studiu al

disciplinei Finantele întreprinderii realizeaza modelele tip iconic,
index si simbol:
a) abordarea istorica; b) abordarea sistemica; c) abstractizarea
stiintifica; d) masurarea; e) reprezentarea grafica.
5.2 Care din urmatoarele schimbari a aparut dupa 1974 în functiunea

financiara a întreprinderii:
a) rol în cautarea si obtinerea de fonduri; b) rol în gestionarea
prin bugete a întregii activitati; c) rol în utilizarea eficace a
fondurilor; d) rol în cunoasterea mediului intern.
5.3 În care dintre componentele sistemului întreprindere, ca sistem

cibernetic, se afla localizata activitatea financiara:
a) intrarile, X; b) iesirile-rezultate, Y; c) conexiunea de
autoreglare, +/- ? X; A; d) structura de transformare, A.
5.4 Care dintre modelele urmatoare este cel mai apropiat de forma
realitatii economice:
a) simbol; b) iconic; c) index; d) matematic; e) definitie.
5.5 Rezultatul masurarii valorii este o informatie compusa. Care din

componentele sale da sens informatiei monetare despre valoare:
a) pret; b) etalon; c) numar ; d) cheltuiala.
Metoda de studiu
5.1 Corectarea masurarii prin bani
Declansarea inflatiei în economia noastra impune corectarea

informatiei banesti privind valoarea. Aceasta, exprimata printr-un
numar care înmulteste etalonul, a avut urmatoarea evolutie:
1989 1991 1992 1996 1997 2002

1 pâine 4 lei 12 lei 20 lei 500 lei 1300 lei 3500 lei
sal. min. 2000 lei 4000 lei 10000 lei 97000 lei 150000 lei 3500 lei
Pe baza acestor date si a evolutiei lor viitoare, realizati o dezbatere

privind etalonul monetar si modalitatile de corectare a rezultatului
masurarii prin bani.
5.2 Vulnerabilitatea ... dolarului
Dolarul, ca etalon international, se afla si el într-o continua eroziune

inflationista. De aceea, utilizarea sa trebuie însotita de o corectare
periodica.
Indicele preturilor de consum în SUA a evoluat astfel:
1995 = 100%; 1997 = 105,3%;

1999 = 109,3%; 2001 = 116,3% ...........
Comentati aceste cifre si propuneti masuri de corectare a masurarii

valorii cu ajutorul dolarului etalon.
5.3 Referat
Pornind de la procedeele de cercetare a unui fenomen economic,

realizati un scurt referat privind cunostintele posibil de desprins din
fenomenul analizat (o activitate economica, activitatea unui serviciu
financiar, activitatea unui serviciu de contabilitate etc.). Reliefati rolul
complementar al diferitelor procedee de cercetare.
5.4 Dezbatere
Abordarea istorica a fenomenelor economice a fost o perioada de

timp abandonata, considerându-se a avea o semnificatie redusa si un
aport limitat la elucidarea aspectelor de continut. Metoda este însa
utilizata si de stiintele fizice (modelul marii explozii initiale), de
biologie (evolutia speciilor) etc. Dezbateti aceste cazuri si posibilitatea
aplicarii metodei respective, precum si a celorlalte tipuri de abordari, la
fenomenul microfinanciar.
5.5 Teme pentru cercetarea stiintifica
Metoda de studiu poate fi obiect de cercetare stiintifica, dar si

aplicativa, de verificare a diferitelor modele la fenomenul micro-
financiar concret:
- Avantajele si dezavantajele abordarii istorice a fenomenului

microfinanciar pe exemplul firmelor din România (în diferite
perioade ale evolutiei economiei românesti);
- Abordarea sistemica a fenomenului microfinanciar dintr-o firma
privata;
- Abstractizarea stiintifica a fenomenului repartitiei profitului;
- Efecte perturbatorii în masurarea si comunicarea valorii în
conditiile fluctuarii accentuate a etaloanelor monetare;
- Tipuri de grafice utilizabile în redarea fenomenului microfinanciar;
- Contributia informatizarii la cunoasterea si conducerea fenomenului
microfinanciar.
Metoda de studiu
5.1 c; 5.2 b; 5.3 c; 5.4 b; 5.5 b.
Nota: fiecare întrebare este evaluata cu 2 puncte. Nota 10,00 este

realizata în conditiile în care raspundeti corect la toate
întrebarile.
CAPITOLUL 6
UNIVERSUL FINANCIAR AL ÎNTREPRINDERII
CUPRINS
6.1 Motivatia intrarii întreprinderii în starea de repartitie

6.2 Structura universului financiar al firmei
6.3 Activitatea financiara
CONCEPTE
Formarea, refacerea, dezvoltarea si lichidarea structurii de productie

Repartitia financiara I si II
Legaturi informationale de tip calitativ
Legaturi financiare de tip cantitativ
Universul financiar al întreprinderii
Operatiuni financiare elementare
Informatia financiara
Decizia financiara privind consumul
Decizia financiara privind productia
Reproiectarea de tip financiar
6.1 Motivatia intrarii întreprinderii în starea de repartitie
Întreprinderea, ca sistem complex, se comporta, asa cum am vazut

Întreprinderea - înca din capitolul 3, ca un sistem aflat departe de echilibru. Aceasta
sistem departe caracteristica o încadreaza în mare parte în categoria sistemelor vii,
de echilibru sisteme care îsi pastreaza pozitia departe de echilibru si ordine interna
prin atragerea de entropie joasa din mediul extern.
Pentru economia sistemului întreprindere fenomenul nu difera mult,
ca principiu, de fenomenul care are loc în celula vie (vezi Cadrul 6.1).
Cadrul 6.1
Biochimia considera ca pentru economia metabolismului din celula este nevoie de

urmatoarele: substanta, pentru a o folosi la sinteza compusilor necesari pentru formarea
structurii sale; energie, pentru exercitarea functiilor sale; informatie pentru a conduce
procesele metabolice si pentru a se adapta la mediul înconjurator.
Pentru a exista ca sistem, întreprinderea trebuie sa treaca, în primul

Consumul - rând, printr-un proces de CONSUM. În acest proces , componentele sale
primul proces (om, activele corporale, activele circulante, fondul de informatii si
în care intra mediul natural intern) se formeaza, se refac, se dezvolta. Fiecare din
un sistem aceste operatii presupune o motivatie care tine de mecanismul intern al
întreprinderii sau este o consecinta a contactului unitatii economice cu
fortele din mediul natural încon jurator si din cel social.
Formarea firmei
Sub presiunea necesitatilor de pe piata se adopta decizia înfiintarii

unei capacitati de productie sub forma de întreprindere. În economia
Formele de noastra, întreprinderea se încadreaza în categoriile de societate
existenta comerciala sau regie autonoma.
Societatea comerciala (pe actiuni, cu raspundere limitata etc.) are o
a unei
autonomie financiara si functionala maxima si exista într-o diversitate
întreprinderi de forme, în privinta proprietatii (de stat, privata, mixta, straina).
Regia autonoma este forma de organizare a întreprinderilor care
ramân 100% în proprietatea statului. Ele sunt autonome din punct de
vedere functional, dar au un regim specific în privinta relatiilor
financiare cu administratia de stat: primesc subventii, în cazul când
înregistreaza pierderi si varsa la buget profitul ce depaseste unele
necesitati interne.
Refacerea firmei
Pentru întreprinderile în functiune, aceasta operatiune se impune

permanent. Dupa fiecare proces de productie, elementele sale ies
"slabite", ele cedând o parte mai mica sau mai mare din potentialul
acumulat anterior (vezi figura nr. 6.1).
Figura nr. 6.1
Potentialul cedat sub forma de servicii intra în compozitia valorica a

produselor; de aceea, reluarea unui nou proces de productie nu mai este
posibila fara o noua "aprovizionare" cu valoare prin intermediul unui
proces de consum.
Dezvoltarea firmei
Fara a diferi prea mult de actiunea de formare, dezvoltarea

presupune o adaptare cantitativa si calitativa la evolutia cererii de pe
piata. În unele cazuri dezvoltarea solicita si reprofilarea, schimbarea de
structura sau modernizarea întreprinderii. Toate aceste operatiuni sunt
realizabile tot printr-un proces de consum.
Procesul de consum cerut de aceste operatiuni poate fi amplificat de

Consumul efectele distructive ale unor factori naturali sau de efectele economico-
asigura forma- sociale ale fluctuarii cererii, uzurii morale, greve, somaj, inflatie etc.
Din cele relatate mai sus, ne convingem ca sistemul biosocial al
rea, refacerea,
întreprinderii trebuie sa intre periodic într-un proces de consum pentru
dezvoltarea a-si forma, reface, dezvolta componentele sale materiale (vezi
figura nr.6.2).
Figura nr. 6.2
Procesul de consum solicitat de structura întreprinderii presupune,

în mod obiectiv, un proces de repartitie financiara. Aceasta repartitie
dirijeaza spre consumul respectiv valoarea conservata în produse si
servicii.
Concluzia 6.1
Necesitatea existentei la nivel de întreprindere a unui proces de consum fundamenteaza

organizarea obligatorie a repartitiei financiare între sursele de fonduri si respectivul proces de
consum.
Odata pregatita, structura de productie intra într-un nou proces de

Pregatita de productie. Dirijarea de potential natural si economic pentru
consum, firma transformarea si conservarea în produse solicita, de asemenea, existenta
intra în procesul repartitiei financiare între sursele de potential (structura de productie,
mediul natural, societatea) si locurile de munca.
de productie De aceasta repartitie depinde fructificarea corecta a factorilor de
productie (a serviciilor conservate prin procesul de consum), precum si
marimea rezultatelor financiare (vezi figura nr. 6.3).
Con cluzia 6.2
Desfasurarea procesului de productie solicita, în mod obiectiv, activitatea de repartitie

financiara între sursele de potential (valoare) si respectivul proces de productie.
Figura nr. 6.3
Un aspect deosebit îl reprezinta procesul complex de lichidare.

Acest proces determina, la nivelul firmei:
1. activitati economice tip consum (pentru pregatirea firmei

în vederea lichidarii – formarea si activitatea comisiilor
de experti, activitati de desamblare, pregatirea pentru
vânzare etc.);
2. activitati tip productie (valorificarea activelor si achitarea

obligatiilor catre salariati, creditori, fisc etc.).
Ambele tipuri de activitati, tip consum si tip productie, determinate

de procesul complex de lichidare, impun existenta activitatii de
repartitie financiara
Repartitia financiara este ceruta si de procesele complexe care au

loc în societate si în mediul natural înconjurator (productie, consum,
lichidare). Ea trebuie sa asigure resurse pentru aceste procese, potential
economic (valoare) din rezultatele proceselor din întreprindere.
6.2 Structura universului financiar al firmei
Pentru a cunoaste amploarea fenomenului repartitiei financiare la

nivel micro nu este suficient sa cercetam numai universul intern al
întreprinderii. Cercetarea trebuie sa ia în considerare si ansamblul
economiei nationale, precum si relatiile economice si financiare
internationale.
În aceste conditii, universul financiar al întreprinderii cuprinde
totalitatea legaturilor de repartitie din interiorul acesteia, precum si a
Legaturile
legaturilor de repartitie cu economia nationala si economia mondiala.
financiare
interne si ex- Vizualizând aceste legaturi, constatam ca un adevarat câmp de forte
intersecteaza întreprinderea aflata în starile de consum, productie sau
terne firmei
lichidare. Aceste linii de forta contin în ele informatia genetica, cea care
da aspectele calitative ale repartitiei financiare (vezi Cadrul 6.2).
Cadrul 6.2
Ultimele cercetari genetice sugereaza existenta unui câmp energetic matrice, organizator
pentru informatia genetica. Nu celula de ADN detine primul loc în transmiterea informatiei
respective, ea având doar rolul de suport material pentru câmpul energetic din jurul sau, câmp
care are rolul principal în transmiterea informatiei genetice.
Cercetarea acestor linii de forta, a mesajelor calitative pe care le

contin, ne ajuta sa întelegem continutul fenomenului repartitiei
financiare din întreprindere.
Atentionare
Pentru a realiza acest act de cunoastere, apelam la metoda stiintifica

de studiu, si anume la procedeul de abstractizare cu ajutorul diferitelor
categorii de modele.
Vom proceda la identificarea acestor legaturi în cazul repartitiei

aflate în fata procesului de consum (I) si în cazul repartitiei aflate în fata
procesului de productie (II). Pe baza unei documentari "pe viu" la o
societate comerciala, construim modele tip index si tip simbol pentru
repartitia financiara.
Modele tip iconic
Starea de consum. Prezenti într-o întreprindere, constatam, pentru

Legaturi pentru început, preocuparea serviciului financiar de a intra în legatura cu
a realiza unitatea care va realiza lucrarile de investitii pentru refacerea activelor
procesul de corporale, spre exemplu. Concomitent, se stabilesc legaturi cu banca
consum pentru contractarea unui credit de 100 mil. lei si se repartizeaza în
acelasi scop o parte din profit. Se achita impozitul pe profit, se platesc
dobânzile catre banci în suma de 5 mil. lei si se constituie fonduri de
rezerva de 20 mil. lei.
Starea de productie. Acelasi serviciu financiar avizeaza solicitarile de

Legaturi pentru materiale si salarii, cotele de amortizare etc. Concomitent, apar activitati
a realiza prin intermediul carora se negociaza pretul de vânzare si se fac estimari
procesul de privind volumul si valoarea realizarilor pe piata interna si internationala,
productie în lei si în dolari. Din valoarea estimata se scad cheltuielile
previzionate, obtinându-se profitul previzibil de circa 1 mild. lei.
Model tip index
Din aceasta dubla realitate economica vom încerca sa desprindem

universul legaturilor financiare din interiorul si din afara întreprinderii
De la realitatea (modele tip index).
economica la Modelele tip index, redate în fig. nr. 6.4, ne introduc deja în
modelul tip continutul ascuns al fenomenului financiar, adica spre cauzele care pun
întreprinderea în starea de repartitie.
index
Aceste cauze tin de existenta noastra naturala si sociala, de trecerea
sistemului întreprindere prin starea de consum, de productie sau de
lichidare. Aceste cauze transmit mesaje prin legaturile de tip
informational si prin legaturile tip cantitativ.
Repartitia I
Din modelul imitativ (iconic) redat mai sus, starea de consum a

firmei determina urmatoarele tipuri de legaturi de repartitie financiare:
- legaturi de repartitie financiara, care alimenteaza cu valoare

procesul de consum din întreprindere, societate si mediu l natural
înconjurator (I a);
- legaturi de repartitie financiara care aduc fonduri financiare din

surse sit uate în întreprindere, societate si mediul natural
înconjurator (I b).
Aceste legaturi de tip câmp, Ia si Ib, (care transmit informatiile

calitative ale repartitiei) sunt dublate de legaturi tip cantitativ prin care
circula efectiv fondurile repartizate, Iac si Ibc (redate cu linie groasa,
fara sageti).
Figura nr. 6.4 I
Repartitia II
Daca luam în considerare starea de productie a întreprinderii, atunci
sistemul de legaturi de repartit ie financiara cuprinde:
- legaturi de repartitie financiara spre procesul de productie din
întreprindere si catre piata (IIa);
- legaturi de repartitie financiara spre furnizorii de valoare (potential
tip servicii) din unitate, din societate si din mediul natural
înconjurator (IIb).
Si în cazul repartitiei care precede productia, legaturile tip câmp
sunt completate cu legaturi cantitative prin care circula valoarea
destinata productiei (IIbc) si valoarea obtinuta în productie si
recunoscuta de piata (IIac), legaturi redate prin linie groasa, fara
sageata.
Figura nr. 6.4 II
Cercetarea nu se poate încheia cu precizarea acestor legaturi; este

nevoie de modele tip simbol. Ele ne vor conduce spre concepte,
principii, relatii matematice, definitii.
Modele tip simbol
Legaturile informationale Legaturile cantitative

Legaturile tip câmp poarta în ele informatia Aceste legaturi pun în contact, prin
specifica repartitiei financiare. Daca patrun- intermediul repartitiei financiare, pe furni-
dem în continutul lor, descoperim elementele zorul de valoare cu transformatorul de
unor modele de tip simbol: valoare. De aceea, aceste legaturi permit sa
- sensul repartitiei; precizam:
- principiile repartitiei; - nivelul veniturilor;
- interesele celor angajati în repartitia - nivelul cheltuielilor;
financiara; - nivelul eficientei economice;
- conditionarea existentei repartitiei finan- - conditia cantitativa a existentei fenome-
ciare si a proceselor servite de repartitia nului financiar si a celorlalte procese.
respectiva.
Definitie
Fenomenul financiar este rezultatul unui proces de repartitie a valorii, cu caracter definitiv
si care respecta interesele factorilor angajati în mecanismul economiei (producator,
consumator, societate, mediu), pe baza unor principii care urmaresc functionarea echilibrata a
economiei, a societatii si a mediului natural înconjurator.
Tot în categoria modelelor tip simbol se încadreaza si relatiile

matematice (formule) care redau legaturile cauzale ale fenomenului
financiar. Exemplif icam cu unele din formulele sintetizate de stiinta
financiara.
Formule
Profit = Σ Q(P - c); Cheltuiala = Σ Chij ; Eficienta = Pr / Qc
Pe baza cercetarii întreprinse, putem concluziona ca structura

univ ersului financiar al întreprinderii este formata din:
1. Sistemul întreprindere, aflat în starea de repartitie;
Structura 2. Institutiile financiare, bancare, de asigurari, bursa de valori mobiliare,
universului institutii care coordoneaza consumul centralizat din societate sau
financiar al form area si utilizarea unor surse externe întreprinderii (sau piata
întreprinderii nationala);
3. Institutii financiare, bancare, de bursa etc. de pe piata internationala.
Cele trei straturi ale universului financiar al întreprinderii se

conditioneaza reciproc, în functie de schimbarile în politica
întreprinderii, evolutia pietei interne si externe de capital, costu l
accesului la aceste piete, orientarea proprietarului (vezi figura 6.5).
Figura nr. 6.5
Fenomenul repartitiei financiare presupune "popularea" acestui

univers al legaturilor si institutiilor cu activitatea propriu -zisa de
repartitie financiara, activitate realizata de specialisti în domeniu.
6.3. Activitatea financiara
A întelege necesitatea repartitiei financiare este rolul stiintei; a

realiza aceasta repartitie înseamna a transpune în practica principiile
desprinse de cercetare. Convinsi de necesitatea repartitiei financiare la
nivel de întreprindere, patronii si managerii organizeaza în fiecare
unitate un serviciu un birou sau macar un loc de munca cu specific
financiar. Activitatea financiara ce se desfasoara aici acopera ambele
Locuri de tipuri de repartitie, cea care precede consumul si cea care precede
munca pentru productia.
financiari Acest lucru se realizeaza în compartimente ca:
Buget; Casierie; Preturi; Decontari; Analize; Control.

Atributiile fiecarui compartiment vor fi prezentate pe parcursul

lucrarii. În toate aceste compartimente se înfaptuiesc operatiuni
elementare care compun munca de repartitie financiara si reprezinta
forma vizibila a fenomenului financiar:
I Informarea din surse de date din interiorul si din afara unitatii

economice
A Prelucrarea de date si analiza informationala financiara
Li R Realizarea de operatiuni concrete de repartitie (alocari de fonduri,
decontari etc.)
C Control si analize economico-financiare asupra întregii activitati
economice
E Evidenta contabila si operativa a fondurilor financiare si a fluxurilor
Lc financiare
D Fundamentarea, adoptarea si realizarea de decizii de natura financiara
Marimea si calitatea fenomenului depind de continutul si

intensitatea legaturilor financiare de tip câmp (Li) si de tip cantitativ
(Lc). Pe baza acestei constatari, se poate scrie relatia de definitie a
activitatii financiare:
Relatia 6.1
Af = f(Lc); f:(Li)
Aceasta dubla conditionare (vezi fig. nr. 6.6) este prezenta în toate
operatiunile financiare si actioneaza în mod necesar.
Figura nr. 6.6
Pentru a realiza o munca de calitate, serviciul financiar procedeaza

la cunoasterea detaliata a acestor doua conditionari înainte de a proceda
la adoptarea de decizii de repartitie.
Exemplul 6.1
La întocmirea unui document de repartitie financiara, cum ar fi un ordin de plata a

impozitului pe profit, economistul va verifica dubla conditionare din relatia 6.1: în primul
rând, se verifica existenta si continutul legaturii Li (existenta obligatiei, a destinatarului
corect etc.); în al doilea rând, se va verifica existenta si continutul legaturilor cantitative,
Lc (necesarul de varsat, existenta sursei din care se face plata etc.).
Pentru a cunoaste aceste conditionari cantitative si calitative,

Un sistem serviciul financiar îsi organizeaza un segment propriu în cadrul
informational Sistemului informational al întreprinderii, segment specializat în
specializat obtinerea informatiilor de tip financiar si care cuprinde:
1. Sursele de date (universul intern, economia nationala, economia

mondiala, obiectivele de politica economica si financiara ale
administratiei de stat, cercetarea stiintifica, metodologie si
Componentele instructiuni);
sistemului 2. Algoritmii si metodele de prelucrare a datelor pentru obtinerea
informational informatiilor de tip financiar;
financiar 3. Principiile de formare si de acces la bancile de informatii
financiare;
4. Directiile de utilizare a informatiilor financiare (luarea de decizii,
întocmirea de documente, controlul, conducerea activitatii
economice, informarea pietei de capital).
Modelul Modelul general de obtinere a informatiei financiare este de tip

general pentru functie. În acest model, informatia financiara este o var iabila
dependenta, notata cu y, în timp ce variabila independenta, x, se afla în
informatia cadrul proceselor de consum, productie sau lichidare, precum si în
financiara continutul obiectivelor de politica economica si financiara:
Relatia 6.2
y = f (consum, productie, lichida re, politica economica)
Acceptând acest mod de a pune problema, constatam ca informatia

financiara are un continut care este dependent de procesul la care se
refera, influentat, partial, de exigentele activitatii financiare din
întreprindere.
Concluzia 6.3
In munca financiara, obtinerea informatiei este hotarâtoare; informatia ordoneaza
activitatea respectiva si o ajuta sa adopte deciziile specifice repartitiei financiare.
Tipurile de informatii financiare care se utilizeaza în activitatea
financiara din întreprindere sunt:
1. Semnalele provenite din universul financiar intern si din cel
exterior întreprinderii prin intermediul legaturilor de tip calitativ (Li) se
transforma pe baza de modele logice în informatii financiare de tip
Informatiile metodologic (ym). Ele ne arata cum sa procedam pentru a respecta
financiare sensul repartitiei, principiile acesteia, interesele celor angajati în
metodologice repartitia respectiva. Sursele de date sunt reprezentate de legi, hotarâri
guvernamentale, instructiuni, metodologii, cercetari stiintifice.
2. Informatiile financiare care definesc repartitia financiara de
tipul I (cea care precede consumul). În primul rând, avem rezultatul
masurarii valorii (potentialului) care se îndreapta spre procesul de
Informatiile consum sub forma de venituri financiare (yv), din rezultatele proprii
financiare (yvp) si din afara întreprinderii (yv n). În al doilea rând, evidentiem
privind valoarea conservata prin consum în structura întreprinderii (ycp) sub
consumul forma de cheltuieli financiare si redistribuita pentru consumul în afara
întreprinderii, sub form a de obligatii financiare (yc o). Împreuna
formeaza tipul de informatie cheltuieli financiare (yc).
3. Informatiile financiare care definesc repartitia financiara de
tipul II (cea care precede productia). Si în acest caz avem doua categorii
de informatii; prima, cea care precizeaza valoarea îndreptata de
repartitie (sub forma de servicii) catre productie (yp) sau, în sens
Informatiile financiar, sub forma de plati. Plati catre furnizorii de servicii si care se
financiare transforma în costuri (ypc ) si în câstig, sub forma rezultatelor financiare
privind (ypr).
productia Masurarea valorii efectiv conservate în produse si recunoscuta de
piata si de catre ceilalti parteneri la mecanismul obtinerii valorii se
concretizeaza în informatia financiara de tipul încasarilor (yi): încasari
din valorificarea produselor (yip) si din alte surse, inclusiv subventii si
alte încasari din afara întreprinderii (yin).
4. Un tip special de informatii financiare se refera la indicatorii
Informatiile care exprima eficienta proceselor care beneficiaza de valoarea adusa
financiare prin intermediul repartitiei (ye). În cazul consumului, eficienta este
privind eficienta redata prin indicatori în care se raporteaza un efect viitor (profit din tn) -
economica servicii ce se vor transforma în profit (ypr) - la efortul prezent sub forma
valorii conservate în structura de productie (ypc ). (Exemplu: n lei profit
la 1.000 lei investitii). În cazul în care raportul este invers, se obtine
indicatorul "termen de recuperare" a investitiei prin profitul viitor adus
de investitia respectiva).
În cazul productiei, indicatorul de eficienta se obtine prin raportarea
efectului curent la efortul din perioada curenta sau anterioara (Exemplu:
rata de rentabilitate = ypr / ypc ).
RECAPITULARE
Politica, Model ym
Legi, Hotarâri logic
Repartitia I Model yv venituri
cheltuieli matematic yc
Repartitia II Model yi încasari
matematic yp plati
Model ypr/yc p
Consum
matematic
Eficienta ye
Productie Model ypr/ypc
matematic
Dupa determinarea informatiilor, rolul activitatii financiare este de a

fundamenta si adopta decizii de repartitie în favoarea proceselor
complexe, consumul, productia, lichidarea.
Etape în Aceasta decizie aduce valoare (yv) catre consum, dimensionat prin
adoptarea informatie (yc). Circuitul este trecut prin filiera informatiei de eficienta
deciziei (ye); daca nivelul eficientei este satisfacator, decizia poate fi adoptata;
financiare consumul va fi realizat, iar valoarea repartizata financiar va fi
conservata în capacitatea de a face servicii a structurii de productie a
întreprinderii.
da
----> yv -------> ye --------> yc -------> servicii
+∆ nu -∆
În forma sa practica, redata prin documentele financiare (buget),

decizia financiara privind consumul se prezinta ca un tablou care pune
fata în fata informatiile financ iare despre venituri, yv, cu cele despre
cheltuieli, yc.
yv yc
yvp ycp
yvn yco
Total yv = = Total yc
Aceasta decizie aduce valoare sub forma de servicii (yp) catre

Etape în procesul de productie dimensionat prin informatia yi (încasari). Si în
adoptarea acest caz, pe traseul repartitiei se interpun indicatorii de eficienta (ye).
deciziei Ei vor permite trecerea valorii spre procesul transformator al productiei,
financiare daca efic ienta este satisfacatoare, sau vor opri acest circuit, în situatia
nefavorabila.
da
-------> yp --------> ye ----------> yi ---------> produse
-∆ nu +∆
În forma sa concreta, cuprinsa în documentele activitatii financiare,

decizia respectiva se prezinta ca un tablou care pune fata în fata
informatiile financiare despre încasari, yi, cu cele despre plati, yp.
yi yp
yip ypc
yin ypr
Total yv = = Total yc
Decizia financiara privind lichidarea
Activitatea economica de lichidare a unei firme cuprinde, asa cum

am aratat, procese de tip consum si procese de tip productie. În forma sa
concreta, decizia financiara privind lichidarea va pune fata în fata
veniturile (yv si yi) cu cheltuielile (yc si yp):
yv, yi yc, yp
yvp,n – venituri pentru pregatirea lichidarii ycp – costul pregatirii lichidarii
yip – venituri din vânzarea activelor ypo – plata obligatiilor
= Total yv + yi = Total yc + ypo
Daca în faza de fundamentare si adoptare a celor doua tipuri de

Operatiuni în decizii predomina operatiunile de informar e, analiza informationala si
faza de realizare luare de hotarâri, în faza de realizare a acestor decizii, activitatea
a deciziei financiara exceleaza în operatiuni efective de repartitie, control,
financiare evidenta si adoptare si realizare de decizii cu caracter corectiv fata de
deciziile adoptate anterior.
Este munca financiara de zi cu zi, plina de rutina, dar si cu multe
momente de neprevazut, care îi dau acesteia o atractivitate superioara
fata de alte activitati din zona profesiei de economist. Aceasta activitate
presupune o larga utilizare a tehnicii de calcul, a comunicatiilor, a
biroticii.
Concluzia 6.4
Realizarea activitatii financiare sub forma de previziune (planificata) si sub forma sa

curenta (de executie) - într-o permanenta corelatie cu cunoasterea stiintifica a realitatii -
influenteaza favorabil procese complexe din întreprindere. Am putea spune ca, realizând
corect cele doua tipuri de repartitii financiare, activitatea financiara reproiecteaza prin prisma
exigentelor financiare atât consumul (care reface structura de productie), cât si productia (care
exploateaza structura respectiva).
Modelul de orientare a pregatirii îl aflati la finele capitolului 1.

• Care sunt motivele principale pentru care sistemul întreprindere intra în starea de
repartitie?
• Ce activitati este necesar a se realiza pentru a avea în întreprindere o structura de productie
eficace?
• Ce obiective are de îndeplinit repartitia aflata în fata procesului de Consum?
• Dar repartitia aflata în fata procesului de Productie?
• Ce legaturi conditioneaza, calitativ si cantitativ fenomenul microfinanciar?
• Ce conditionari introduc legaturile de tip informational (Li) în derularea fenomenului
micro - financiar? Dar legaturile de tip cantitativ (Lc)?
• Care sunt straturile care compun universul financiar al întreprinderii?
• Considerati completa gama de operatiuni elementare care compun activitatea financiara?
Daca aveti propuneri suplimentare, argumentati-le!
• Ce tipuri de informatii financiare redau continutul repartitiei financiare?
• Precizati tipurile de decizii financiare care se fundamenteaza si se adopta la nivel micro.
Încercati sa exemplificati cu situatii concrete din întreprinderile pe care le cunoasteti.
6.1 Care dintre intrarile în întreprindere contribuie la ordonarea

conducerii si la realizarea adaptarii operative la mediul exterior
firm ei:
a) substanta, s; b) informatia, i; c) energia, e.
6.2 Care dintre urmatoarele procese asigura încarcarea cu valoare a
structurii interne a întreprinderii:
a) lichidarea; b) consumul; c) transferul; d) productia;
e) transformarea.
6.3 Care dintre legaturile din componenta câmpului de forte ce
înconjoara întreprinderea asigura redarea intereselor partilor
angajate în repartitia financiara:
a) legaturile informationale, Li;
b) legaturile cantitative, Lc.
6.4 Care sunt operatiunile elementare ale activitatii financiare cele mai
solicitate în faza de fund amentare si adoptare de decizii:
a) R, C, E; b) I, A, D; c) C, E, D;
d) R, C, D; e) R, C, A.
6.5. Care dintre informatiile financiare cuprinse în deciziile financiare

are un rol reglator:
a) yv; b) yc; c) yi; d) yp; e) ye.
6.1 Blocajul financiar
Societatea comerciala "X" S.A. a intrat în cursul anului 2002 într-un

blocaj financiar de circa 200 miliarde lei. Cauza principala se refera la
imposibilitatea încasarii contravalorii marfurilor vândute principalului
sau beneficiar, Caile Ferate, care, la rândul sau, se afla în blocaj din
cauza pierderilor înregistrate în activitatea sa.
Pentru a iesi din impas, Societatea comerciala "X" a intrat în starea
de repartitie, apelând la universul sau financiar, intern si extern.
- Contractarea de credit bancar de compensare în valoare de

110 miliarde lei;
- Solicitarea unei subventii de la Bugetul de stat de 50 miliarde lei,
având în vedere importanta economica si sociala a unitatii
respective;
- Sistarea propriilor plati catre furnizorii de materii prime si energie
în valoare de 40 miliarde lei.
Dezbateti acest caz si precizati de ce sunt corecte sau nu aceste

decizii de repartitie si daca s-au folosit toate nivelurile universului
financiar.
6.2 Modelul Henry Ford
Aflate într-o situatie critica în anii ´20 si ´30, întreprinderile de

automobile din SUA au facut apel la pietele de capital (universul
financiar):
- situatia Durant : Fondatorul firmei General Motors, W.C. Durant,
aflat în dific ultati financiare, a apelat pentru ajutor la doua firme
mari, Morgan si Du Pont. A primit ajutorul, dar a pierdut controlul
societatii sale.
- situatia H. Ford : Având o necesitate de 75 mil. dolari, Ford a ales

între a cere un ajutor de la un grup de bancheri (un univers financiar
limitat si periculos) si a solicita un univers financiar mult mai larg;
- 25 mil. dolari prin solicitarea unor plati imediate (la vedere) din
partea clientilor;
- a lasat sa se acumuleze în conturi datorii fata de furnizorii de
materii prime si subansambluri;
- a redus cheltuielile generale ale uzinei si cele de birou;
- a vândut hârtii de valoare din stoc de 8 mil. dolari si a prelungit
termenul pentru creditele deja contractate.
Comentati cele doua situatii si amploarea universului lor.
6.3 Reprezentare grafica
Pe baza unei organigrame a unei societati comerciale, redati grafic

pozitia serviciului financiar si structura acestuia pe birouri si locuri de
munca. Comentati pozitia serviciului financiar în structura functionala a
unei firme si faceti propuneri de largire a atributiilor si de schimbare a
rolului serviciului financiar în organigrama întreprinderii.
6.4 Dezbatere
Folosind asocierea din Cadrul 6.2 si referintele bibliografice (vezi

Economica valorii), dezbateti conceptul dupa care liniile de forta
naturale, sociale, economice ce înconjoara o unitate economica ar
cuprinde matricea informationala care influenteaza activitatea
economica si rezultatele financiare ale firmei.
Comentati rolul organizator al informatiei, în general si al celei
financiare, în special, pentru fiecare întreprindere, având în vedere
relatia de influentare a entropiei înalte la un moment dat (Eto) de catre
fondul de informatii (I) intervenit în t 1: E t1 = E to - I.
6.5 Referat
In cadrul obligatiilor de seminar, întocmiti un referat privind

aplicarea cunostintelor de management privind procesul decizional la
activitatea de fundamentare si adoptare de decizii. Caracterizati
universul financiar sub definirea sa ca totalitate a sferelor de influenta
care înconjoara întreprinderea.
6.1 b; 6.2 b; 6.3 a; 6.4 b; 6.5 e.
Nota: Fiecare întrebare este evaluata cu câte 2 puncte.

Nota 10,00 resupune raspuns corect la toate întrebarile.
CAPITOLUL 7
PROIECTAREA FINANCIARA A ÎNTREPRINDERII
CUPRINS
7.1 Motivatia proiectarii de tip financiar a întreprinderii
7.2 Starea financiara initiala
7.3 Proiectul financiar al întreprinderii
CONCEPTE
Motivatia proiectarii de tip financiar

Dimensiunile sistemului întreprindere
Obiectivele proiectarii financiare
Starea financiara initiala redata prin bilant
Capacitatea productiva curenta redata prin contul de rezultate (profit si
pierderi)
Bugetul întreprinderii
Macheta de principiu a bugetului
Functiile bugetului
Proiectarea financiara a întreprinderii
7.1 Motivatia proiectarii de tip financiar a întreprinderii
Din capitolele anterioare a rezultat faptul ca activitatea financiara

opereaza asupra dimensiunii valorice a sistemului întreprindere, a
proceselor în care se angajeaza acest sistem, precum si, într-o anumita
Managerul - masura, a proceselor din mediul natural înconjurator si din societate. De
un prieten aceea, managerul fiecarei unitati economice îsi va face un act de
al activitatii prestigiu, dar si de previziune, din organizarea si functionarea corecta si
financiare operativa a activitatii financiare.
Încadrarea în restrictiile financiare ce caracterizeaza din plin atât
perioada de tranzitie, cât si tipul de economie spre care ne îndreptam,
este un veritabil act de conducere si o conditie fireasca de existenta.
Fara realizarea corespunzatoare a legaturilor financiare calitative
(Li) si cantitative (Lc), întreprin derea nu poate exista (vezi
figura nr. 7.1).
Figura nr. 7.1
Din aceste considerente, conducerea întreprinderii este obligata sa

realizeze proiectarea pe termen scurt, mediu si lung a dimensiunii
financiare a unitatii în cauza, în contextul dinamic al modificarilor
interne si al schimbarilor, tot atât de accelerate, din universul economic,
ecologic, social, politic si financiar-monetar extern al întreprinderii.
Scopul proiectarii financiare
Definirea Determinarea dimensiunii financiare a întreprinderii este scopul

principal al activitatii financiare. Punctul de plecare în atingerea acestui
contextului scop este definirea cât mai clara a contextului economic, politic, social
economic, si financiar -monetar în care actioneaza în prezent si în perspectiva
politic, social întreprinderea. Totodata, ne intereseaza contextul tehnic si tehnologic,
cel educational, ecologic si stiintific, aceste realitati influentând direct
formarea, refacerea, dezvoltarea si functionarea întreprinderii.
Întreprinderea se încadreaza în economie ca un sistem cu multiple
dimensiuni:
1. Dimensiunea tehnico-economica. Aceasta dimensiune prezinta
Rezultanta a unitatea ca o rezultanta a progresului tehnic si economic
progresului înfaptuit în economie sau importat din alte tari. Proiectarea din
tehnic punct de vedere financiar va trebui sa tina cont de aceasta
dimensiune care conditioneaza atât consumul necesar formarii
structurii de productie, cât si calitatea si amploarea procesului de
productie.
2. Dimensiunea manageriala. Prin aceasta dimensiune,
întreprinderea se cupleaza la progresul metodelor de conducere
Rezultanta a macro si micro-economice existente la un moment dat si la
progresului modificarile în structura si exigentele formelor de proprietate din
metodelor societate. Activitatea financiara, ea însusi o activitate
manageriale manageriala, va trebui sa sprijine perfectionarea proceselor de
reglare si comanda din întreprindere prin finantare, dar si sa
contribuie la respectarea si întarirea tipurilor de proprietate care
conlucreaza în fiecare unitate economica.
3. Dimensiunea sociala. Aceasta dimensiune se impune pentru ca
Rezultanta a întreprinderea se afla tot mai mult sub influenta fortelor de natura
manifestarii sociala, atât din partea propriilor salariati, cât si din partea
fortelor societatii, în ansamblu. Nici o decizie financiara nu va fi adoptata
sociale fara concursul institutiilor care actioneaza în societate (fie în
sensul acordarii de fonduri, fie în sensul solicitarii de fonduri),
chiar daca este vorba de unitati cu capital privat.
4. Dimensiunea ecologica. Dimensiunea respectiva apare în mod
firesc, prin efectele favorabile pe care le asigura mediul pentru
Rezultanta a
întreprindere, prin efectele negative suportate de natura din
consecintelor partea proceselor care au loc în fiecare unitate economica,
de mediu ale precum si prin solicitarea de fonduri pentru protectia si refacerea
economiei mediului.
Toate aceste dimensiuni vor intra în continutul proiectarii financiare
a întreprin derii (vezi figura nr. 7.2), determinând dimensiunea
financiara a acesteia.
Figura nr. 7.2
5. Dimensiunea financiara. Din punct de vedere financiar,

Rezultanta a întreprinderea cauta sa se încadreze în continutul cantitativ si
celorlalte calitativ al pietelor nationale si internationale de capital, de credit
dimensiuni si si financiare. Proiectarea financiara, tinând cont de celelalte
a repartitiei dimensiuni, va cauta sa defineasca cât mai exact dimensiunea
financiara si sa o încadreze în tabloul în schimbare al pietei
financiare externe întreprinderii.
Dupa corelarea tuturor dimensiunilor întreprinderii cu mediul sau
extern, proiectarea financiara procedea za la dimensionarea financiara:
- a starii de consum în care se va afla unitatea economica în

Scopul perspectiva imediata sau mai îndepartata;
proiectarii - a starii de productie viitoare;
- a contactului financiar al întreprinderii cu mediul extern pe perioade
financiare scurte, medii si lungi ;
- si, în caz de esec, a starii de lichidare.
Obiectivele proiectarii financiare
În privinta procesului de consum în care intra întreprinderea,

societatea si mediul, proiectarea de natura financiara urmareste
Fundamentarea fundamentarea de decizii financiare în legatura cu toate tipurile de
deciziilor finan- activitati care, prin consumul de valoare pe care îl genereaza, realizeaza
formarea, refacerea, dezvoltarea si chiar lichidarea elementelor
ciare privind
sistemului întreprindere.
consumul Sunt luate în calcul activitati ca investitiile, reparatiile, formarea
stocurilor din active circulante în toate fazele ciclului de exploatare
din întreprindere, pregatirea si recalificarea personalului, actiunile de
protectie sociala si ecologica, cercetarea stiintifica si tehnica etc.
În privinta procesului de productie, activitatea de proiectare

Fundamentarea financiara va fundamenta decizia financiara privind procesul de
deciziilor finan- transformare a valorii intrate în întreprindere în valoarea conservata în
ciare privind produse si recunoscuta pe piata de consumatori. T ot aici, se vor
productia fundamenta deciz iile privind trezoreria firmei si deciziile referitoare la
repartizarea rezultatelor economice si financiare.
În privinta contactului financiar cu mediul extern întreprinderii,
proiectarea financiara sondeaza si evalueaza fluxul de fonduri posibil de
Fundamentarea îndreptat spre bugetul unitatii în cauza, cât si amploarea fluxului de
deciziilor finan- fonduri ce va pleca din întreprindere pentru onorarea obligatiilor
ciare privind financiare si bancare catre proprietari, catre partenerii de afaceri si alti
beneficiari. Acest al treilea obiectiv al proiectarii vine sa completeze pe
fluxurile externe celelalte doua, mediul extern participând la decizia financiara privind
consumul, atât la partea de venituri (informatia yvn), cât si la partea de
cheltuieli (informatia yc o), precum si la decizia privind productia, la
partea de încasari (yin) si la partea de plati (yr).
Toate aceste decizii vor tine cont de evolutia etalonului monetar,

dar si de dimensiunile tehnico-economica, manageriala, sociala si
ecologica ale unitatii economice în cauza.
Concluzia 7.1
Dupa cum se observa, "materia prima" a activitatii de proiectare financiara este formata
din informatiile financiare cantitative (yc, yv, yi, yp, ye) privind starile dinamice viitoare, de
consum, de productie sau de lichidare, ale structurii întreprinderii, precum si cele referitoare la
contributia societatii si a mediului la mecanismul de obtinere a valorii.
Fara a fi vizibile prin cifre, în deciziile ce se fundamenteaza îsi gasesc utilitatea si
informatiile financiare metodologice (ym), sub forma de modele de calcul, restrictii, obligatii,
structura surselor de finantare, documente etc.
7.2 Starea financiara initiala
Orice proiectare se sprijina pe situatia initiala a fenomenului

proiectat. Si în cazul proiectarii financiare aceasta conditie se respecta.
Ne intereseaza:
Starea initiala
- sprijin pentru - starea la un moment dat a elementelor structurii economice, sub
proiectarea aspectul valorii ramase în aceste elemente dupa participarea la
procesele de productie anterioare;
financiara - capacitatea structurii de productie existente de a transfera valoare
prin serviciile cedate de structura respectiva în cadrul procesului de
productie.
Starea structurii economice a întreprinderii
Aceasta stare prezinta un deosebit interes pentru proiectarea de

natura financiara. Reflectând cantitatea de valoare care este înca
conservata în principalele elemente din sistemul întreprinderii, ea va
Valoarea conditiona, prin comparatia cu ce se doreste în viitorul proces de
conservata în productie, amploarea consumului ce trebuie finantat.
structura Starea initiala (So) se poate determina printr-o analiza
economica informationala complexa. Pentru o parte din elementele structurii, starea
la un moment dat se afla consemnata în documentele contabilitatii
(Bilantul contabil si anexele sale). Este cazul activelor corporale, al
activelor circulante si, partial, al fondului de informatii. Personalul si
mediul înconjurator nu apar decât în mod tangential (numar personal,
terenuri, iazuri etc.). Pentru aceste elemente va trebui sa consultam alte
documente, sa facem apel la aspecte de ordin tehnic, social, ecologic,
Nivelul biologic pentru a constata starea valorica curenta si necesarul de
angajamentelor "reîncarcare" printr-un viitor proces de consum.
în afara Starea initiala ne intereseaza si în privinta obligatiilor financiare ale
întreprinderii întreprinderii fata de proprietari si alti furnizori de fonduri pentru
valoarea aflata în elementele materiale consemnate în activul bilantului;
aceste obligatii sunt evidentiate în pasivul bilantului (vezi
figura nr. 7.3).
Figura nr. 7.3

Datele cuprinse în cele doua parti ale bilantului ne ajuta sa

caracterizam si capacitatea întreprinderii de a face fata viitoarelor
activitati de productie privind indicatori cum ar fi capacitatea de plata,
solvabilitatea, gradul de îndatorare. Asupra acestor indicatori vom
reveni în capitolele urmatoare, o data cu fundamentarea efectiva a
deciziilor financiare.
Capacitatea productiva a întreprinderii
Fundamentarea proiectiei financiare nu poate fi deplina daca nu

cunoastem si capacitatea de care a dat dovada întreprinderea respectiva
în precedentul an. Aceste informatii ni le furnizeaza, în mare parte,
Valoarea Contul de profit si pierderi sau, în practica vest-europeana, Contul de
adusa în rezultate.
procesul de În acest document, coloana sa de Cheltuieli si rezultate financiare
productie reda valoarea adusa în procesul de productie de catre cele cinci
elemente interne ale structurii de productie, precum si de catre mediu si
societate pe perioada unui an. Coloana de Încasari (venituri) reda
valoarea anuala conservata în produse si recunoscuta de piata, plus alte
încasari (subventii, dividende de la alte societ ati comerciale etc.) - vezi
figura nr. 7.4.
Figura nr. 7.4
Datele din Contul de rezultate (sau Contul de profit si pierderi) se

Indicatori de supun unei prelucrari de tip financiar, obtinându-se indicatori de
apreciere a apreciere a calitatii procesului de transformare a valorii specific
calitatii productiei, care a avut loc în structura analizata în anul care s-a încheiat.
transformarii Comparând aceste posibilitati din trecut cu ce doreste piata în perioada
viitoare, se poate contura marimea cresterii (sau descresterii) ce trebuie
proiectata din punct de vedere financiar si introdusa în decizia
financiara privind viitorul proces de productie.
7.3 Previzionarea evolutiei firmei
Starea la un moment dat a structurii economice a firmei, precum si

capacitatea sa productiva sunt puncte de plecare în activitatea de
previziune (planificare) financiara la nivel microeconomic. Etapa
urmatoare presupune folosirea unor metode si procedee de previzionare
a evolutiei viitoare a factorilor economici, tehnici, sociali, ecologici etc.
care vor modifica dimensiunea financiara a întreprinderii (în sensul
amplificarii sau reducerii).
Metode de previzionare
Metoda procent din vânzari. Acesta metoda vizeaza evolutia în viitor

a cifrei de afaceri, considerata ca un factor locomotiva pentru întreaga
activitate din firma. Cifra de afaceri atrage dupa sine, aproape liniar,
rezultatele economice si financiare, dar si schimbarea volumului si
valorii activelor din structura întreprinderii (active corporale, active
circulante, active necorporale, personal).
Autorii manualului Finante manageriale ne propun urmatoarea
relatie între evolutia cifrei de afaceri si necesarul de capital
(vezi P. Halpern s.a., Finante manageriale, Editura Economica,
Bucuresti, 1998, p. 155-156):
AFN = As/S x (dS) + Af/S x(dS) – Ls/S x (dS) – Mb(S 1)

unde:
AFN = fondurile necesare pentru completarea capitalului de lucru;
S = cifra vânzarilor;
As/ S = activele pe termen scurt, care cresc în mod spontan, o data
cu cresterea cifrei vânzarilor, fiind exprimate ca procent din
aceasta;
Af/S = active fixe, care cresc în salturi; în aceasta relatie activele
fixe cresc si ele o data cu cifra de afaceri;
Ls/S = pasive pe termen scurt care cresc în mod spontan, o data cu
cresterea vânzarilor, fiind exprimate ca procent din acestea;
(dS) = diferenta dintre cifra vânzarilor previzionate, S1, si cifra
vânzarilor din anul de baza, S0;
M = marja de profit raportata la vânzari;
b = rata de acumulare a profitului (1 – procentul de profit
distribuit actionarilor).
Metoda regresiei. Aceasta metoda are în vedere faptul ca unele

elemente de activ (cum ar fi stocurile) nu cresc proportional cu cresterea
cifrei de afaceri. Pe baza experientei din anii precedenti, serviciul
financiar poate stabili corelatia specifica firmei între cifra vânzarilor si
fiecare componenta principala de activ.
Exemplificare:
Se constata ca, în firma X, stocurile curente reprezinta o pondere de

circa 25% din cifra de afaceri. În acest caz, nivelul previzionat al
stocurilor curente va fi = stoc de baza + 25% din cifra de afaceri
previzionata.
Metoda corelatiei dividende -cifra de afaceri-cerere. Managerul

care îsi asuma conducerea firmei în fata proprietarilor va trebui ca, în
faza de previziune, sa asigure o corelatie multipla.
Astfel, pentru a fi credibil, managerul trebuie sa promita un nivel
acceptabil pentru dividendele ce se vor obtine de proprietari. Aceste
dividende, raportate la capitalul social adus de proprietari (parti sociale,
actiuni), trebuie sa fie suficient de atractive pentru a-i încuraja pe
posesorii de fonduri sa-si investeasca banii în firma respectiva în loc sa-
i depuna la banci, spre exemplu.
Nivelul dividendelor atrage dupa sine un anumit nivel al profitului
net si brut. La rândul sau, profitul, dependent de marja de profit
realizabila de firma în raport cu cifra vânzarilor, va impune un anumit
nivel al productiei ce trebuie produsa si vânduta. Din aceasta corelatie
va reiesi cifra de afaceri pe care firma va trebui sa o planifice pentru
anul urmator, precum si nivelul costurilor maxime, care sa permita
profitul brut stabilit anterior.
Dupa previzionarea acestor indicatori (dividende, profit, costuri,
cifra de afaceri), managerul va trebui sa se raporteze la cererea de pe
piata. El va trebui sa gaseasca segmente de piata care sa cuprinda,
cantitativ, calitativ si ca pret, productia pe care a previzionat-o anterior!
Daca gaseste o cerere corespunzatoare, indicatorii previzionati pot
intra în planul economic si financiar al întreprinderii.
Daca nu, atunci limitele impuse de piata vor corecta c ifrele
proiectate pentru activitatea ec onomica si financiara din firma:
- fie limiteaza cifra de afaceri la nivelul cererii, modificând nivelul
marjei de profit (pentru a obtine acelasi profit brut, profit net si
dividendele promise),
- fie renegociaza dividendele promise cu patronii,lucru mai greu de
acceptat.
Exemplificare
Firma Y dispune de un capital social de 100 mild. lei, format prin

aportul proprietarilor. Managerul promite dividende la nivelul de 15% :
100 mild. lei x 15% = 15 mild. lei
Aceasta suma presupune un profit net corespunzator (consideram ca
pentru plata dividendelor se folosesc 40% din profitul net):
15 mild. lei / 40% x 100% = 37,5 mild. lei
si un profit brut (în conditiile unui impozit pe profit de 25%) de:
37,5 mild. lei : 75% x 100% = 50 mild. lei
În conditiile în care firma poate realiza o marja de profit de 10% la
cifra de afaceri, atunci productia ce trebuie obtinuta si vânduta ar fi la
nivelul:
50 mild. lei profit brut : 10% x 100% = 500 mild. lei
iar costurile:
500 mild. lei – 50 mild. lei, profit brut = 450 mild. lei.
Presupunem ca piata pentru produsele firmei Y nu este mai mare de
400 mild. lei. În aceste conditii, proiectarea financiara trebuie sa se
adapteze, urmarind una sau alta dintre posibilitatile redate mai sus:
a) modifica marja de profit, de la 10% la 12,5%, pentru a
mentine nivelul previzionat anterior pentru profitul brut
si net si pentru volumul dividendelor promise:
400 mild. lei x 12,5% = 50 mild. lei, profit brut
În aceste conditii, va trebui sa se intervina pentru reducerea
costurilor la nivelul de:
400 mild. lei – 50 mild. lei = 350 mild. lei,
fata de un cost de (daca se pastra marja de profit de 10%):
400 mild. lei – 400 mild. lei x 10% = 360 mild. lei
b) fie renegociaza nivelul dividendelor promise:
(400 mild. lei x 10% - 40 mild. lei x 25% impozit) x 40% /
100 mild. lei, capital social x 100 = 30 mild. lei x 40% /
100 mild. lei x 100 = 12 mild. lei / 100 mild. lei x 100 =
= 12%, în loc de 15% promise initial
Previzionarea schimbarilor din mediul extern firmei
Dimensiunea financiara a întreprinderii, pe lânga faptul ca reflecta

amploarea tuturor celorlalte dimensiuni - ele cerând fonduri pentru a fi
realizate -, este si beneficiara schimbarilor care au intervenit în
economia nationala si în cea mondiala (vezi Cadrul 7.2).
Cadrul 7.2
J. Margerin: În viata întreprinderii si a mediului sau exterior se cunosc trei etape. I

- 1900-1950; II - 1950-1974; III - 1974 si în continuare. Aceste faze ale dezvoltarii sistemului
bio-social al întreprinderii au marcat schimbari esentiale atât în privinta întreprinderii, ca atare,
cât si în privinta mediului economico-social ce o înconjoara. La gestion budgétaire,
Paris, 1986.
Astfel, în mediul extern al întreprinderii a intervenit o schimbare

cantitativa: de la un nivel local sau cel mult regional, el a trecut la un
Schimbari nivel national si apoi la unul international. A avut loc si o schimbare
cantitative calitativa: de la o stare stabila si protejata, s-a trecut la un regim de
si calitative lucru neprotejat si bazat pe o dezvoltare discontinua si incerta.
Efectul schimbarii a penetrat si în domeniul finantelor între-
prinderii. De la o activitate bazata pe un Buget pasiv sau cel mult de
coordonare, s-a trecut la o gestionare de sistem sprijinita pe un Buget de
integrare si negociere cu universul intern al întreprinderii si cu cel
extern, national si international.
Buget si
În aceste conditii, a fost necesar ca si modul de conducere sa se
management adapteze rapid. Managementul întreprinderii a trecut astfel de la forma
de integrare sa predominant organizationala la cea care pune pe un plan superior
si negociere cercetarea pietei, cunoasterea universului uman sub toate aspectele si,
nu în ultimul rând, asocierea la conducere a activitatii financiare.
Proiectarea Pe fondul acestor schimbari, proiectarea financiara a întreprinderii
financiara - devine un veritabil si necesar act de conducere. Functiile sale se
act de amplifica, trecând din zona pur financiara spre latura manageriala si
conducere umana a activitatii economice din întreprindere:
Functii financiare Functii motivationale

Autorizarea repartitiei Redarea performantelor posibile
Previziune si simulare Rezolvarea de conflicte si
Fundamentarea financiara satisfacerea intereselor
a deciziilor economice Asigura conducerea participativa
7.4 Proiectul financiar al întreprinderii
Proiectul financiar al întreprinderii apare sub forma deciziilor

bugetului (Tabloul de finantare). Acest doc ument de plan (previziune)
Bugetul - reda într-o forma cifrica (informatii financiare cantitative) rezultatele
dimensiunea proiectarii financiare (vezi macheta teoretica generala a bugetului din
financiara figura nr. 7.8)
a firmei Macheta concreta a bugetului poate fi sub diferite forme si cu
extinderi diferite, în functie de interesele curente ale politicii financiare
si de gradul de asimilare a cercetarii stiintifice din domeniul economico-
financiar. Astfel, în terminologia existenta la data elaborarii manualului,
componentele machetei Bugetului de venituri si cheltuieli sunt:
Decizia financiara Veniturile, cheltuielile si profitul

privind Productia
Decizia financiara Finantarea investitiilo r;
privind Consumul
Fluxurile financiare externe Obligatii fata de bugetul statului
Figura nr. 7.8
BUGET
Venituri
Cheltuieli Cheltuieli
Cheltuieli
Decizia financiara privind Productia
yi yp
Încasari din Corespunzatoare
yip ypc
yin ypr vânzari costului
Alte cheltuieli
Total yi = = Total yp
Alte Profit
Decizia financiara privind Consumul Pentru: Referitoare la:
Investitii; reparatii;
yv yc Active circulante;
yvp yc p Activit. pentru personal;
yvn yc o Cercetare stiintifica;
Total yv = = Total yc Protectie mediu.
Fluxul financiar extern
yin 1/n din ypr
Din: Pentru:
yvn yc o Fluxuri financiar-monetare externe firmei
Chiar din acest moment de început al formarii profesiei de

economist financiar, avertizam ca bugetul întreprinderii are, atât în faza
de întocmire, cât si în faza de realizare (executie), un rol de maxima
Rolul macro- importanta la nivel de unitate economica si chiar în cadrul mai amplu al
economic al economiei nationale.
bugetului
Bugetul financiar al firmei asigura:
firmei
- încadrarea activitatii economice din întreprindere în cerintele si
exigentele obiective ale legilor economice (legea valorii);
- realizarea pe total si pe structura a indicatorilor economici
macro (produs intern brut);
- fundamentarea valorica a etalonului monetar national si a
cursului leului fata de alte monede.
Concluzia 7.1
Prin activitatea sa de bugetare a activitatii economice, serviciul financiar devine un

adevarat laborator de urmarire a respectarii legilor economice în unitatea respectiva si, în mod
special, în legatura cu obtinerea si gestionarea valorii.
Orientarea învatarii are în vedere modelul de la Capitolul 1.
• Care este scopul proiectarii de tip financiar la nivel de întreprindere?

• Care sunt dimensiunile actuale ale unei întreprinderi si în ce raport se afla fata de cea
financiara?
• Care sunt obiectivele proiectarii financiare?
• De ce este necesara cunoasterea starii financiare initiale a unei întreprinderi?
• Care sunt cele doua aspecte ale starii financiare initiale si din ce surse informationale pot
fi cunoscute si determinate?
• Ce aspecte reflecta bilantul contabil referitoare la starea financiara initiala?
• Cum se apreciaza starea productiva pe baza contului de rezultate (Profit si pierderi)?
• În ce directie a evoluat mediul extern al întreprinderii, managementul si gestiunea
financiara din 1900 si pâna în prezent?
• Care sunt continutul bugetului si functiile sale la nivel de întreprindere si în economie?
7.1 Starea financiara initiala a structurii economice a firmei este

reflectata în :
a) bugetul general al firmei pe anul curent; b) bilantul contabil

al anului curent; c) contul de profit si pierderi din anul curent;
d) bugetul general al firmei pe anul viitor.
7.2 Dar capacitatea productiva a firmei de la care porneste proiectarea

financiara (vezi documentele de la 7.1)?
7.3 Previzionarea necesarului de fonduri financiare are în vedere factori

economici cum ar fi cifra de afaceri (vânzari). La care din
urmatoarele active se poate utiliza metoda regresiei:
a) profitul brut; b) activele fixe; c) activele din stocuri;

d) nivelul dividendelor; e) profitul net.
7.4 Schimbarile din mediul extern firmei au amplificat functiile

financiare ale planificarii (proiectarii). Aceste functii sunt:
1. Autorizarea repartitiei; 2. Redarea performantelor posibile;
3. Previziune si simulare; 4. Fundamentarea financiara a deciziilor
economice; 5. Rezolvarea de conflicte si satisfacerea intereselor;
6. Asigurarea conducerii participative. Care din aceste sunt functii
motivationale:
a) 1, 2, 3; b) 2, 3, 4; c) 3, 4, 5; d) 2, 5, 6; e) 4, 5, 6.
7.5 Bugetul financiar general al firmei asigura:

a) încadrarea activitatii din întreprindere în cerintele legilor
economiei de piata; b) realizarea pe structura si pe total a P.I.B.;
c) încadrarea întreprinderii în oferta cantitativa a pietei;
d) fundamentarea dimensiunilor valorice ale etalonului monetar
national; e) fundamentarea cursului valutar al leului fata de alte
monede.
Care din acest ea nu corespunde adevaratului rol al Bugetului firmei?
7.1. Modelul Harvard
În procesul de fundamentare si adoptare de decizii s-a sintetizat

Modelul strategic de tip Harvard. Urmarind etapele sale principale, va
rugam sa apreciati daca poate fi adaptat si la fundamentarea deciziilor
de tip financiar din întreprindere:
I II
Analiza mediului Analiza resurselor

înconjurator interne
(periculos/oportun) (puternice / slabe)
Factori cheie de succes Competente

III
IV Ansamblul de V
Responsabilitatea so- posibilitati pt. Valori personale ale
ciala a întreprinderii actiune managerilor
VI
Strategii
- activitati
- obiective
- programe
7.2 Bugetul înfiintarii unei întreprinderi
Un important creator de întreprinderi din Franta, Y. Gattaz,

concluziona, dupa mai bine de zece ani de experienta, ca pentru a
înfiinta o întreprindere i-au trebuit:
⇒ 45% curaj; 45% inconstienta; 8% cunoasterea produsului ce
va fi fabricat si ... 2% bani !
Verificând aceasta constatare pe exemplul a 500 de cazuri de
înfiintari de întreprinderi, s-a ajuns la "un buget" ceva mai realist, în
care ponderile sunt urmatoarele:
⇒ 64% inconstienta; 32% cunoasterea produsului si a mediului
înconjurator; 4% bani.
7.3 Analiza capacitatii productive
Pentru a pregati decizia financiara privind productia viitoare,

serviciul financiar analizeaza capacitatea productiva pe baza Contului
de rezultate. Aveti posibilitatea sa va informati asupra acestei capacitati
pe baza unui cont de rezultate la o societate comerciala pe actiuni:
CONT DE REZULTATE
mil. lei
CHELTUIELI (yp) ÎNCASARI (yi)
Cumparari de marfuri 10.276 Vânzarea productiei
Variatia stocului - 132 de baza 17.100
Servicii din afara 1.234 Alte încasari 50
Taxe, dobânzi 138
Salarii 4.231
Alte 50
Amortizare 332
Total chelt. exploat. 16.129
Chelt. financiare 121
Impozit pe profit 450
Profit net 450
Total 17.150 17.150
Identificati contributia elementelor structurii de productie la
aducerea de valoare spre procesul de productie (pe baza coloanei de
cheltuieli) si randamentul procesului de transformare prin productie
pe baza profitului brut si a celui net în raport cu cheltuielile de
exploatare.
De asemenea, caracterizati acelasi proces de transformare, având în
vedere ponderea valorii adaugate (salarii + amortizare + profit brut) în
valoarea totala a productiei (coloana încasari).
7.4 Analiza starii financiare initiale
Societatea comerciala "C" prezinta urmatorul Bilant (forma
sintetizata):
ACTIV PASIV
Imobilizari în mijloace fixe 225 Capital social 200
Titluri de participare 20 Fonduri de rezerva 62
Stocuri 546 Rezultate nerepartizate 43
Creante si disponibilitati 632 Obligatii pe termen lung 50
Credite pe termen scurt 1098
Total 1453 1453
Stabiliti starea financiara initiala a structurii de productie si
amploarea obligatiilor financiare fata de proprietari si fata de terti
(banci).
7.5 Previzionarea stocurilor

Având în vedere relatia dintre stocurile curente si cifra de afaceri
înregistrata în anii precedenti de 25%, stabiliti necesarul acestor ac tive
pentru anul de plan, stiind ca stocurile de baza sunt de
30 mild. lei, iar cifra de afaceri previzionata este de 600 mild. lei.
7.6 Corelatia dividende-cifra de afaceri-cerere
Având în vedere datele din exemplificarea care urmeaza Metodei de
previzionare bazate pe corelatia dividende-cifra de afaceri-cerere,
stabiliti variantele de previzionare a profitului brut si net si a
dividendelor ce pot fi platite actionarilor în cazurile:
a) cererea posibila pentru productia firmei este de
380 miliarde lei, celelalte conditii ramânând cele din exemplul de
baza;
b) marja de profit se poate modifica de la 10% la 15%, pentru o cerere
de 380 mild. lei;
c) pastrând datele din exemplul de baza, modificati procentul
dividendelor promise de la 15% la 20% fata de capitalul social de
100 miliarde lei.

Pentru activitatea de cercetare stiintifica puteti aborda urmatoarele
teme referitoare la proiectarea financiara a firmei:
- Starea financiara a unei întreprinderi reflectata de bilant;
- Capacitatea economica si financiara reflectata prin contul de
rezultate;
- Functiile micro si macro-economice ale bugetului financiar al
firmei.
7.8 Referat
Realizati un scurt referat despre cuprinderea în bilantul contabil al
firmei, în diferite perioade, a componentelor structurii economice a
întreprinderii, precum si despre modul în care fiecare element contribuie
cu valoare (potential economic) la obtinerea rezultatelor economice si
financiare (aspect redat prin contul de rezultate).
REZULTATELE LA TESTUL DE AUTOVERIFICARE

7.1 b; 7.2 c; 7.3 c; 7.4 d; 7.5 c.
Nota: Fiecare întrebare este evaluata cu 2 puncte. Pentru
nota 10,00 este necesar sa obtineti toate cele 10 puncte.
PARTEA A TREIA
PROIECTAREA DECIZIILOR
FINANCIARE PRIVIND PROCESUL DE CONSUM
Înfiintarea, refacerea, dezvoltarea sau

restructurarea unei întreprinderi sunt forme de
manifestare a procesului de consum în cadrul unitatii
economice. De fiecare data va fi vorba de actiuni
economice specifice, de la investitii la formarea de
stocuri, de la perfectionarea personalului, la
satisfacerea unor necesitati sociale si culturale ale
acestuia, de la cercetarea stiintifica si tehnica, la
protejarea si refacerea mediului ambiant (vezi si
lectura suplimentara de la pagina urmatoare).
Proiectarea financiara a acestor activitati va da
prilejul exercitarii functiilor financiare si
motivationale (manageriale) ale serviciului financiar
al întreprinderii (vezi capitolul 7). Parcurgând aceasta
parte a manualului, va veti însusi procedeele, metodele
si modelele de lucru necesare pentru finantarea celor
mai importante actiuni de consum întâlnite în
întreprindere, fie ea societate comerciala sau regie
autonoma.
Fundamentarea si adoptarea de decizii
financiare în cele mai diverse situatii determinate de perioada de tranzitie ne vor da
prilejul sa aplicam principiile teoretice din capitolele anterioare si sa ne deprindem cu
tehnologia si tehnicile de lucru specifice meseriei de economist ce activeaza în
domeniul repartitiei financiare.
CUPRINS
Capitolul 8 Deciziile financiare privind activele corporale (mijloacele fixe)

Capitolul 9 Deciziile financiare privind ciclul de exploatare (mijloacele circulante)
Capitolul 10 Deciziile financiare privind personalul
Capitolul 11 Deciziile financiare privind fondul de informatii
Capitolul 12 Deciziile financiare privind mediul înconjurator
Capitolul 13 Deciziile financiare în caz de esec si de reevaluare a întreprinderii
Lectura suplimentara
10.1 Locul procesului de consum în modelul teoriei valorii-entropie
Tratat ca un moment final în Teoria valorii-utilitate pentru nivelul

La fel de suportului fizic al valorii, procesul de consum are, în Teoria valorii-
important entropie, un loc la fel de important ca si cel al productiei, fara a fi însa
un punct final în mecanismul de obtinere si gestionare a valorii.
ca La fel de complex ca si productia, consumul cuprinde procesele
productia primare de transformare, conservare, transfer, procese care dau
certificatul de calitate si cantitate potentialului economic conservat de
productie în produs.
Entropia joasa cuprinsa în produsul obtinut în momentul t1 are o
existenta relativ scurta. Gradul de organizare din produs poate intra într-
Recunoaste- un proces de dezintegrare sub influenta altor sisteme decât cele din
rea economie, daca acest produs nu este atras în procesul de consum din
rezultatelor sistemul economic.
productiei Nivelul potentialului economic conservat în produs, Pep, ca suport
maxim pentru valoarea produsului, trebuie sa fie recunoscut si dorit de
catre un consumator. Recunoasterea potentialului economic se face la
nivelul utilitatii, ca o corespondenta între gradul de organizare din
produs si structura necesitatilor consumatorului.
Utilitatea, ca o noua resedinta a valorii, depinde în mare parte de
Utilitatea, fiecare consumator, fapt care îi da un caracter subiectiv. Nivelul la care
o filiera apare saturatia depinde de fiecare consumator, de capacitatea sa de
obligatorie asimilare si valorificare a entropiei joase din produs.
pentru Cu toate aceste aspecte de subiectivism (care, în realitate, va fi, asa
valoare cum vom vedea mai departe, un fenomen ... obiectiv!), procesul de
consum este obligatoriu în lantul de procese cuprinse în modelul teoriei
valorii-entropie. Daca procesul de productie poate fi evitat (atunci când
consumam produse direct din mediul natural sau din societate),
procesul de consum reprezinta filiera obligatorie pentru ca potentialul
de orice tip sa intre în circuitul economic si sa devina suport fizic
pentru valoare!
10.2 Modelul procesului de consum
Starea dinamica de consum a sistemului activitatii economice este

determinata de forte interne si externe sistemului, forte cuprinse în
ecocâmpul întreprinderii. Aceste forte vor determina procesele primare
de transfer de intrare, de transformare si conservare tip consum si de
transfer al rezultatelor:
Relatia 10.1
Consumul = transfer de intrare + transformare + conservare +

+ transfer de iesire
Transferul de intrare
Transferul de intrare este realizat de activitatile primare,

aprovizionare, transporturi (vezi Capitolul 6). Prin acest transfer se aduc
bunuri din sistemele economice, sociale sau mediu, sisteme care au fost
în starea dinamica de productie. Si în cazul consumului vom întâlni
transferul natural, repartitia, schimbul:
- transferul natural aduce, fara o contraprestatie, bunuri
cu o entropie joasa corespunzatoare necesitatilor
sistemului economic. Este vorba de intrarile gratuite de
lumina si caldura solara, apa si aer, informatii gratuite din
Forme partea societatii etc.
concrete - repartitia aduce, cu contributia macro si
ale mondoeconomiei, dar si a societatii, potential repartizat
transferului financiar, prin credit, donatie sau sponsorizare.
- schimbul presupune un transfer cu achitarea
de intrare
contravalorii bunurilor intrate în sistemul economic, plata
facându-se imediat sau la termen. Este forma cea mai
frecventa de realizare a transferului de intrare.
Transferul de intrare se adreseaza urmatoarelor surse de potential:
Surse sistemelor economice, pentru furnizarea de produse, societatii
pentru nationale si internationale, pentru produse specifice (personal instruit,
intrarile informatii tehnice si tehnologice, fonduri financiare si de credit, asistenta
stiintifica, administrativa, de sanatate etc.), mediului natural
necesare înconjurator, pentru atragerea directa, fara contributia productiei, a
consumului unor bunuri ca lumina, caldura, aerul, apa de izvor etc.
Deciziile financiare privind activele corporale (mijloacele fixe)
Si în cazul intrarilor atrase pentru procesul de consum, acestea pot

avea efecte favorabile , permitând un consum eficace si eficient, dar si
efecte nefavorabile, distructive, atunci când intrarile nu sunt
corespunzatoar e calitativ, gradul lor de organizare fiind diferit de
Efecte necesitatile sistemului aflat în starea dinamica de consum (alimente
degradate, informatii depasite moral, utilaje si materiale cu defecte etc.).
Între intrarile cu efecte negative se afla si fenomenele naturale si sociale
+/-? cu actiune distructiva (cataclisme naturale si, respectiv, dereglari
sociale).
Transformarea si conservarea tip consum
În maruntaiele sistemului economic aflat în starea dinamica de

consum, intrarile aduse prin transferul de intrare sunt ... digerate pentru a
fi apoi reasezate într-o organizare corespunzatoare „produselor”
specifice consumului: noi caramizi pentru structura materiala a
sistemului, miscare, forta, ca iesiri utile, si pierderile entropice sub
forma de deseuri.
Cadru l 10.1
Daca avem în vedere consumul realizat de om, atunci fenomenul este mai usor de
înteles. Hrana este disociata cu ajutorul unor fermenti si reactii chimice, fizice, biologice
în componente asimilabile. Apoi, aceste componente sunt reasezate în substan te necesare
refacerii tesuturilor, energiei pentru a asigura caldura necesara existentei si reactiilor
chimice, miscarea pentru deplasare, dezvoltare, înmultire etc.
Relatia de lucru a sistemului economic aflat în starea de consum reda

trecerea de la produsul t 1 prin formele primare ale materiei, s, e, i, spre
asezarea specifica serviciilor:
Relatia 10.2
Pe p (i-----e---->s) à s, e, i à Pes (e----s---->i) + E+d
În fig. nr. 10.1 redam procesul de transformare-conservare specific

consumului. Potentialul economic conservat în produs este atras în
procesul de consum din t2. În realitate, în acest proces poate intra si
potential natural, social, economic, fara a trece prin productie.
Figura nr. 10.1
Asa cum am avertizat cititorul, procesul de consum nu este un proces

distructiv; el distruge doar valoarea de întrebuintare (entropia joasa), nu
însa si componentele primare ale materiei. Concret, asa cum am aratat
mai sus, are loc o disociere a elementelor primare de potential (s, e, i) si
o reasezare în celulele sistemului, ca o încarcatura ce reface capacitatea
de a face servicii a fiecarui component al structurii întreprinderii, dar si a
mediului natural si a societatii.
Potentialul economic tip servicii (Pes) care rezulta din transformare
este înmagazinat în dimensiunile: cantitativa (q, asociata cu
“Produsul” circumferinta cercului), calitativa (k, asociata cu diametrul cercului) si
consumului de fiabilitate (t, asociata cu înaltimea cilindrului). Daca luam serviciul de
= serviciul care este capabil un mijloc al activitatii economice (un strung, spre
exemplu) dupa ce a fost beneficiarul unui proces de consum (investitie,
reparatie), atunci dimensiunea sa cantitativa este reprezentata de
capacitatea de lucru în buc./ora, dimensiunea calitativa, de randam ent si
exactitatea operatiunilor, iar dimensiunea de fiabilitate de durata în timp
a serviciului respectiv la un nivel calitativ acceptabil.
Pierderile entropice (E +d), cealalta parte a iesirilor din procesul de

consum, depind, ca si în cazul productiei, de actiunea Legii entropiei si
calitatea actiunilor de consum. Cercetatorii teoriei valorii-utilitate au
Un alt constatat ca în starea de consum omul se comporta straniu. Cu cât este
“produs”, alimentat mai mult cu un anumit produs, cu atât utilitatea scade,
deseurile devenind zero si apoi negativa! Este o realitate de la care a plecat teoria
respectiva, fara sa se întrebe ce se întâmpla în stomacul consumatorului,
fie el om sau întreprindere. Au facut o mare eroare, lasând teoria
respectiva fara o baza obiectiva!
În realitate, scaderea utilitatii pe masura ce consumatorul se apropie
O de saturatie este un fenomen ... obiectiv! Sistemul aflat în starea de
subiectivitate consum nu mai poate, în mod obiectiv, sa scoata potential din produsele
...obiectiva consumate si sa-l conserve în propriul corp. Iar daca o face, o realizeaza
cu un randament din ce în ce mai redus, risipa entropica crescând invers
proportional fata de randamentul de scoatere de potential din produs!
O alta concluzie, care se desprinde din analizarea consumului, este
aceea ca baza obiectiva, care îi da dreptul consumatorului sa fie partener
Parteneri egal al producatorului în negocierea pretului, a valorii produselor pe care
egali ! doreste sa le cumpere, este tocmai cantitatea de potential tip servicii pe
care considera ca o poate scoate din aceste produse!
Acest potential este bugetul fix de la care porneste teoria valorii-
utilitate. Fortarea ofertei se poate realiza numai daca valoarea marginala
a produsului din coada face ca valoarea întregului lot fabricat sa se
încadreze în dimensiunea potentialului econ omic tip serviciu (Pes), ce
poate fi scos de consumator din lotul respectiv. Aceasta este baza
obiectiva care determina valoarea în teoria valorii-utilitate.
Dupa aceasta demonstratie, în care axioma utilitate = valoare,
devenita teorema, a fost demonstrata, am putea sa ne oprim. Avem un
Drumul suport fizic obiectiv pentru valoarea-utilitate si o justificare reala pentru
dreptul egal al consumatorului de a participa la negocierea pretului.
trebuie
Constatam, însa, ca practicarea valorii si a preturilor marginale nu ne
continuat scuteste de fenomene negative (inflatie, blocaje).
Aceste constatari ne dovedesc ca în privinta valorii nu suntem înca în
posesia unei baze reale, sigure. Serviciile rezultate din consumarea
produselor nu sunt o garantie finala pentru potentialul pe care vrem sa-l
punem la baza valorii. Cautarea trebuie sa continue!
Transferul de iesire
Serviciile Produsele procesului de consum sub forma serviciilor au, mai mult
decât cele ale productiei, o existenta redusa. Capacitatea structurii firmei
trebuie de a face servicii nu se poate conserva prea mult în timp: forta de munca
vândute a omului nefolosita se îndreapta spre manifestari ce ies din circuitul
economic, utilajele nefolosite ruginesc, informatiile se uzeaza moral etc.
De aceea, sistemul economic aflat în starea dinamica de consum este
interesat sa-si plaseze imediat serviciile prin transferul de iesire. Acest
Beneficiarii transfer se face tot prin formele de transfer natural, repartitie, schimb.
serviciilor Beneficiarii acestui transfer sunt sistemele economice, aflate în starea
dinamica de productie, sistemul societatii nationale si internationale,
sistemul mediului natural înconjurator.
Pe lânga serviciile transferate, sistemul economic producator al acestor
servicii îndreapta spre mediu, societate sau alte sisteme economice si
pierderile entropice sub forma deseurilor sau a entropiei înalte (E +d).
10.3 Caracteristicile generale ale modelului consumului
Pentru sistemul economic aflat în starea de consum, conteaza, ca

aspecte generale de principiu, în primul rând, redarea cât mai completa a
intrarilor si iesirilor. De aceea, respectând cerintele legii conservarii
materiei, vom cuprinde în Relatia 10.3 majoritatea intrarilor si, pe de alta
parte, majoritatea iesirilor.
Relatia 10.3
Pe pt1 + Pn + Ps + import = Pes + Pe m, s, e + stocuri + export + E+d
În al doilea rând, modelul procesului de consum se caracterizeaza prin

coeficientul de randament impus de legea entropiei, în sensul ca iesirile
utile sunt întotdeauna mai mici decât intrarile totale în procesul de
consum, Pt2:
Relatia 10.4
a ct2 = Pt [Pt 2 - E+d] / Pt 2 < 1
Si în cazul procesului de consum, potentialul economic rezultat în

urma proceselor primare de transformare, conservare, transfer este
afectat de formarea de stocuri, export, cedari catre societate si mediu,
autoconsum. De aceea, potentialul care merge mai departe prin circuitul
economic pentru a se transforma în valoare reala se reduce cu aceste
cedari sau stocuri.
Toate aceste principii, precum si procesele primare cuprinse în

procesul complex de consum, sunt redate în figura nr. 10.2.
Figura nr. 10.2
Soci- MEDIUL NATURAL ÎNCONJURATOR

eta-
tea +/-? SOCIETATEA NATIONALA
M
O E+d
N Pn Ps
Pe m, s, e
D Productie
Productie
I Consum
Import Pes
A a ct2
L Pep Stocuri
A Export
Producator Consumator
Acest model al procesului de consum se va integra în Modelul general

al obtinerii si gestionarii valorii, reliefând rolul esential al procesului de
consum în acest proces complex de obtinere si gestionare a valorii.
CAPITOLUL 8
DECIZIILE FINANCIARE PRIVIND

ACTIVELE CORPORALE (MIJLOACELE FIXE)
CUPRINS
8.1 Procesul de consum pentru activele corporale
8.2 Proiectarea financiara a investitiilor
8.3 Decizia financiara privind investitiile
8.4 Alte decizii financiare privind mijloacele fixe
8.5 Managementul financiar
8.6 Activitatea tutoriala
CONCEPTE
Pozitia activelor corporale (mijloacelor fixe) în întreprindere
Comportamentul general al activelor corporale (mijloace fixe)
Starea curenta a mijloacelor fixe (active corporale)
Investitia
Sistemul de legaturi privind finantarea investitiilor
Autofinantare în privinta investitiilor
Cash-flow -ul
Amortizarea
Fondul de dezvoltare
Valoarea actualizata
Rata interna de rentabilitate
Testul Bruno
Finantarea reparatiilor
Finantarea asigurarilor de active corporale
Contractul de leasing / credit bail
FUNCTIA FINANCIARA: AUTORIZAREA REPARTITIEI
Pentru economistul fin anciar, realizarea functiei de autorizarea

repartitiei presupune, în primul rând, cunoasterea tipurilor de activitati
economice, tehnice, sociale, ecologice, stiintifice, de învatamânt etc.
care se încadreaza în procesul de consum din întreprindere. În al doilea
rând, functia respectiva impune cunoasterea în detaliu a modului cum
se manifesta aceste activitati, ce factori le determina structura si
amploarea si ce efecte au asupra functionarii viitoare a firmei pentru a
putea, apoi, stabili implicatiile financiare ale acestor activitati.
Numai dupa îndeplinirea acestor conditii, economistul financiar
poate autoriza repartitia financiara pentru procesul de consum, trecând,
apoi, la exercitarea celorlalte functii financiare si motivationale
(manageriale) legate de acest proces complex.
Sa parcurgem împreuna exercitarea acestei functii financiare în
legatura cu activitatile tip consum legate de elementul active corporale
(mijloace fixe).
8.1 Procesul de consum pentru activele corporale (mijloacele fixe)
Aflat fie dupa un proces de productie, fie în faza de formare,

refacere, restructurare sau dezvoltare, elementul mijloace fixe (active
corporale) solicita un amplu si divers proces de consum pentru a se
reface sau a corespunde noului proces de productie care urmeaza.
A. Pozitia mijloacelor fixe (active corporale) în structura
întreprinderii
Sistemul întreprinderii, pregatit pentru o
activitate economica, îsi formeaza structura
tehnica prin elementul mijloace fixe (sau
imobilizari în active corporale). Acest
element asigura baza tehnico-materiala a
capacitatii de productie sub forma mijloa-
celor de munca; el este depozitarul de
valoare sub forma capacitatii de a presta
servicii din cele mai diverse, necesare în
procesele de productie: prelucrare de materii
prime (utilaje); adapost (cladiri);
transport de energie, materiale si personal (constructii speciale,
autovehicule); masurare, suport etc. În functie de tipul de serviciu pe
care îl îndeplinesc în structura întreprinderii, mijloacele fixe se clasifica
în cele sase grupe cunoscute de la disciplina de contabilitate.
Cadrul 8.1
Potrivit dispozitiilor legale, Legea nr. 15/1994 si Legea nr. 149 / 2000, se considera
mijloc fix obiectul singular sau complexul de obiecte care îndeplineste cumulativ urmatoarele
conditii:
- valoare de inventar mai mare decât limita stabilita prin Hotarâre de Guvern (limita ce se
actualizeaza anual, în functie de indicele de inflatie). La data de 1 iunie 2001, limita a fost
de 8 milioane lei;
- o durata normala de utilizare mai mare de un an.
Standardele Internationale de Contabilitate 2000, IAS 16

Terenurile si mijloacele fixe sunt imobilizari corporale daca:
a) sunt detinute de o întreprindere pentru a fi utilizate în productia de bunuri sau în
prestarea de servicii, pentru a fi închiriate tertilor sau pentru a fi folosite în scopuri
administrative; b) este posibil a fi utilizate pe parcursul mai multor perioade;
c) costul activului poate fi evaluat în mod credibil.
În sensul teoriei valorii-entropie, TVE, potentialul economic

conservat în mijloacele fixe permite acestora sa "presteze" un serviciu
redat prin relatia:
Relatia 8.1
e
s -------------> i
Relatia (8.1) arata ca substanta (s) din care este construit mijlocul
fix (prelucrata dupa tehnologii si informatii speciale) este capabila sa
contribuie la realizarea unei informatii (i) - sub forma de tehnologie,
informatie de produs sau organizatorica din cadrul viitorului proces
Definirea de productie -, daca mijlocul fix respectiv este pus în miscare cu
serviciilor reali- ajutorul unei cantitati anume de energie (e).
zate de activele
Structura interna a mijloacelor fixe depinde de profilul
corporale
întreprinderii si de gama de servicii tip mijloace fixe care este necesara
procesului concret de productie. La rândul sau, volumul total de
mijloace fixe dintr-o unitate economica depinde de amploarea
capacitatii de productie (cifra de afaceri) pe care o solicita piata
produselor ce se fac cu ajutorul mijloacelor fixe respective (vezi
Capitolul 7, metode de previzionare).
Concluzia 8.1
O data cu cresterea tehnicizarii, automatizarii si robotizarii proceselor de productie, locul

mijloacelor fixe în structura de productie a întreprinderii a crescut ca importanta, dominând
valoric si cantitativ structura respectiva si influentând cantitativ-calitativ celelalte elemente.
B. Comportamentul general
În cadrul structurii de productie, mijlocul fix intra dupa un anterior

proces de consum (to) prin care a fost construit. În procesul de productie
din t1, mijlocul fix cedeaza o parte din valoarea conservata în el, ea
intrând în produse sau pierzându-se în mediul înconjurator (vezi
figura nr. 8.1).
Figura nr. 8.1
Asadar, dupa procesul de productie din t1, mijlocul fix iese "stors"
de o parte din potentialul economic conservat în el. Pentru a fi pregatit
pentru un nou proces de productie (din tn), se impune organizarea unui
nou proces de consum (t2), prin intermediul caruia se reface mijlocul fix
utilizat în productia din t 1.
Tot în cadrul acestui proces de consum, mijlocul fix poate fi
Efectele dezvoltat sau modernizat.
suportate de Aflat în cadrul celor trei procese (consum to, productie t 1,
mijlocul fix consum t2), elementul mijloace fixe suporta efecte multiple din partea
unor factori din interiorul si din afara întreprinderii, factori obiectivi sau
subiectivi. Influenta acestor factori conditioneaza cantitativ si calitativ,
structural si valoric deciziile de consum si, mai departe, amploarea
repartitiei financiare.
CONSUM to
În cadrul acestui proces se formeaza capacitatea initiala a

mijloacelor fixe. Amploarea sa depinde de o serie de factori obiectivi si
subiectivi (notati cu simbolul F c1):
- marimea cererii de servicii tip mijloace fixe de catre viitorul proces
de productie (conditionat, la rândul sau, de cererea de produse de pe
piata);
Factorii de - capacitatea de productie cuprinsa în structura proiectata a
influentare întreprinderii;
- nivelul cantitativ, valoric si tehnic al mijloacelor si subansamblu -
tip Fc1 rilor, precum si al serviciilor angajate în construirea de mijloace
fixe la data to;
- calitatea, calificarea si disciplina în activitatea de proiectare si
realizare de mijloace fixe.
PRODUCTIE t1
Grupul factorilor care actioneaza asupra mijloacelor fixe în acest

moment este mai numeros; dar efectul este acelasi: cedarea de valoare
(potential economic). Acest efect apare sub forma uzurii fizice si morale
determinate de:
- factorii specifici proceselor din productie (frecare, vibratii, erodare
etc.) care au ca efect uzura fizica I. Valoarea cedata intra, în mare
parte, în valoarea produselor fabricate cu aceste mijloace sau se
pierde în mediul înconjurator;
- procesele din mediu care actioneaza prin factorii naturali ce ataca
Factorii de substanta mijloacelor fixe, indiferent daca sunt utilizate sau nu.
influentare Efectele actiunii lor se manifesta prin rugina, îmbatrânirea
tip Fc2 materialelor etc. si se cuprind în uzura fizica II, valoarea corespun-
zatoare pierzându-se în mediul înconjurator;
- procesele din societate care determina fenomene ca progresul
tehnic, schimbarea cererii pe piata si au ca efect uzura morala a
mijloacelor fixe. Uzate moral, mijloacele fixe pierd valoare, care se
adauga la cea risipita în mediul extern din alte cauze;
- factorii de natura subiectiva (slaba organizare, utilizare necorespun-
zatoare, deteriorare voita sau din neglijenta etc.), factori care pot sa
Rolul amplifice uzura fizica.
factorilor Grupul acesta de factori, notat cu simbolul F c2, se impune a fi
tip Fc2 cunoscut atât de tehnicieni, cât si de specialistul în finante. Primii,
pentru a cauta forme si metode de reducere la maximum a pierderilor
exterioar e procesului de productie; ceilalti, pentru a sanctiona risipa de
valoare tip servicii si pentru a dimensiona corect repartitia pe care o
presupune procesul de consum din t2.
CONSUM t2
Acest proces trebuie sa aiba în vedere atât efectele din procesul de
productie din t1, cât si semnalele care vin din urmatorul proces de
productie (din tn). Daca primele au ca scop proiectarea activitatilor de
refacere, informatiile din procesul de productie tn se refera la factori
care solicita schimbari cantitative si calitative sub forma de dezvoltare,
modernizare, modificari structurale, reducere:
- cresterea sau scaderea cererii de servicii tip mijloace fixe datorata
largirii pietei produselor care se fac cu ajutorul mijloacelor fixe
respective;
- evolutia progresului tehn ic care are ca efect sporirea ponderii
Factorii de mijloacelor fixe în structura întreprinderii, cresterea valorii pe
influentare unitatea de capacitate;
tip Fc3 - fenomenul inflatiei care scumpeste componentele si activitatile
specifice consumului cerut de refacerea si dezvoltarea mijloacelor
fixe;
- factorii subiectivi din activitatile specifice procesului de consum
care reduc randamentul unitatilor constructoare de mijloace fixe si
amplifica valoarea ce trebuie reconservata în acest element.
Acest grup de factori, notat cu simbolul F c3, amplifica procesul de
consum din t2, daca vom avea o crestere de capacitate sau îl reduce,
daca cererea de servicii de la activele corporale se micsoreaza. Pentru
Rolul acest proces de consum, influentat conform celor aratate mai sus, va
consumului în trebui sa realizam proiectarea financiara a repartitiei. (vezi figura nr. 8.2).
proiectarea Pentru unitatile care se înfiinteaza, proiectarea financiara se refera
financiara cu precadere la consumul din to, în timp ce întreprinderile în functiune
se orienteaza catre procesul de consum din t2, consumul din t o
interesându-le în scopul de a aprecia gradul de deteriorare a starii
curente a mijlocului fix fata de starea initiala.
Figura nr. 8.2
C. Starea curenta a mijloacelor fixe
Starea curenta a elementului mijloace fixe se refera la situatia

Starea dupa acestuia dupa procesul de productie din t1, adica dupa actiunea
procesul de factorilor F c2. Cunoasterea sa este necesara pentru a proiecta viitorul
productie proces de consum din t2 si pentru a interveni în vederea protejarii valorii
din t1
aflate în continutul mijloacelor fixe.
Din punct de vedere financiar, starea curenta se determina pe baza
datelor din bilant. Aici se afla evidentiata:
Starea initiala prin valoarea de intrare

Starea curenta prin valoarea ramasa la un moment dat
În functie de marimea amortizarii realizate pâna la data întocmirii

Gradul bilantului, se poate aprecia (cu aproximatie, datorita corelatiei
de uzura imperfecte între uzura si calculul amortizarii) gradul de uzura pe fiecare
grupa a elementului mijloace fixe (vezi figura nr. 8.3).
Figura nr. 8.3
Starea curenta trebuie analizata si din punct de vedere tehnic si

Proiectarea
tehnologic, al sigurantei în functionare si al corespondentei cu
formelor exigentele viitorului proces de productie. Luând în consideratie toti
concrete ale acesti indicatori, serviciile tehnico-economice din unitate trec la
consumului proiectarea formelor concrete de organizare a procesului de consum
privind mijloacele fixe.
D. Activitati de consum referitoare la mijloacele fixe (active corporale)
Într-o întreprindere bine condusa, starea elementului mijloace fixe

este urmarita permanent. În acest scop, în întreprindere se organizeaza o
gama larga de activitati prin intermediul carora se reface, dezvolta si
modernizeaza dotarea cu mijloace fixe:
1. Activitatea de investitii;
2. Activitatea de întretinere si reparatie curenta;
3. Activitatea de reparatie capitala;
4. Activitatea de modernizare;
5. Activitatea de asigurare si reasigurare.
Activitatile 1-4 au misiunea de a reface si (sau) dezvolta elementul

Refacere, mijloace fixe, introducând în continutul sau valoare ce se conserva în
dezvoltare, capacitatea acestuia de a face servicii într-un viitor proces de productie.
asigurare Activitatea (5) este o actiune de pre-consum, în sensul ca se depun
resurse în sistemul de asigurare pentru un posibil proces de consum în
cazul în care se produce riscul asigurat.
Întrucât toate aceste activitati de consum fac obiectul unor servicii
Sprijinul dat tehnice, economice sau de asigurari, misiunea proiectarii financia re este
de activitatea mult sprijinita, în special în privinta determinarii informatiilor
financiare. Cu toate acestea, economistul din cadrul serviciului financiar
tehnica si de are de îndeplinit atributii complete de informare, analiza, repartitie,
proiectare control, decizie si evidenta fata de aceste activitati de consum. Pentru
exemplificarea lor, vom urmari proiectarea financiara privind
activitatea de investitie.
FUNCTIA FINANCIARA: PREVIZIUNE SI SIMULARE
Prefigurarea fenomenului repartitiei financiare privind procesul de

consum cerut de activitatile de formare, refacere, restructurare sau
dezvoltare a activelor corporale presupune determinarea întregii game
de informatii financiare prin modele specifice activitatii financiare (vezi
capitolul 6).
Fenomenul financiar previzionat trece, în mod obligatoriu, prin mai
multe etape de simulare pentru a se ajunge la un nivel acceptabil din
punctul de vedere al exigentelor financiare (principiile de condit ionare a
repartitiei financiare: corelatia necesar/resurse; necesar/aport în t0 sau
în t n) si al indicatorilor de eficienta economica.
8.2 Proiectarea financiara a investitiilor
A. Continutul si rolul investitiei
În sensul cel mai larg, o activitate de investitie reprezinta o forma

Sensul concreta de manifestare a procesului de consum prin intermediul careia
larg al se formeaza, se reface si se dezvolta elementul mijloace fixe
(imobilizari în active corporale) din structura unei întreprinderi.
activitatii de Ea transforma si conserva valoarea aflata în produse (materiale,
investitie subansamble, unelte etc.) si în servicii (proiectare, construire, dotare
etc.) în mijlocul fix nou, refacut sau modernizat, sub forma capacitatii
acestuia de a presta servicii tip mijloc de munca. În functie de sarcina sa
privind modificarea starii generale a elementului mijloace fixe,
investitia poate fi:
Tipurile - investitie noua, pentru formarea initiala a elementului;
lucrarilor de - investitie pentru refacerea mijloacelor uzate fizic sau moral si de
investitii înlocuire;
- investitiile de dezvoltare si modernizare.
Aceasta clasificare influenteaza doar partial proiectarea financiara,
mai ales în privinta surselor de finantare si a obligatiilor ce decurg de
Influentarea aici. Tot amploarea investitiei influenteaza si decizia privind
proiectarii responsabilitatea proiectarii si a executarii lucrarilor de cons -
tructii-montaj. Investitiile de mai mica amploare (în special cele de
financiare
înlocuire a mijloacelor uzate) pot fi proiectate si realizate în regie
proprie de unitate. Pentru cele noi sau de dezvoltare, se angajeaza
institute de proiectare specializate si se încheie contracte de executie în
antrepriza cu firme de constructii-montaj.
Toate aceste informatii, reiesite din clasificarea si caracterizarea
Cunoasterea generala a activitatii de investitie, sunt utile pentru organizarea concreta
consumului prin a proiectarii din punct de vedere financiar. Asa cum a rezultat din
informatiile capitolele (6) si (7), activitatea financiara procedeaza, pentru început, la
financiare cunoasterea procesului de consum, pe care îl va finanta, prin
intermediul informatiilor financiare:
- informatiile de tip ym, referitoare la legaturile informationale ale
întreprinderii cu institutii si persoane fizice angajate în consum;
- informatiile cantitative de tip yc (cheltuieli financiare si obligatii
financiare în afara);
- informatiile cantitative de tip yv (venituri financiare din
întreprindere si din afara ei);
- informatii privind eficienta viitoare a activitatilor finantate si a
mijloacelor formate, informatii de tipul ye.
B. Informatiile financiare ym
Legaturile calitative, Li, care se stabilesc între întreprindere si

persoane fizice si juridice în privinta derularii investitiilor se impun a fi
Cunoasterea cunoscute, întrucât ele cuprind date utile pentru organizarea deciziei de
legaturilor finantare. Aceste date se refera la precizarea surselor posibil de angajat
calitative prin si la obligatiile ce decurg din utilizarea lor la finantarea investitiilor, la
informatia ym metodologia de calcul al informatiilor cantitative si de eficienta, la
criteriile de clasificare a investitiilor etc.
Pentru proiectarea financiara, au un interes deosebit informatiile
referitoare la sursele de fonduri posibil de angajat în decizia de
repartitie financiara. Pentru a obtine acest tip de informatie, ym,
Schema serviciul financiar analizeaza ca surse de date legislatia financiara
legaturilor de (ex.: Legea privind impozitul pe profit), hotarârile si ordonantele
repartitie guvernamentale, instructiunile elaborate de Ministerul Finantelor,
financiara literatura stiintifica economica si financiara. Pentru sursele din afara
economiei nationale, se analizeaza legea privind investitiile straine,
reglementarile si instructiunile bancare interne si internationale, studii
de conjunctura, piata financiara si monetara externa etc.
Pe baza acestor informatii, serviciul financiar îsi proiecteaza
Schema legaturilor de repartitie posibil de angajat în finantarea
investitiilor (vezi figura nr. 8.4).
În aceasta schema, se precizeaza:
Legaturile necesare pentru mobilizarea de venituri financiare
pentru investitii ( M);
Legaturile ce vor apar ea pentru a achita obligatiile financiare
viitoare (O).
Figura nr. 8.4
Pentru fiecare din aceste legaturi, economistul financiar va trebui sa

cunoasca ce restrictii, conditionari si interese speciale însotesc repartitia
financiara din fiecare sursa în parte (cost, termene de angajare, cedare
de proprietate, limita de eficienta etc.).
Studierea si Studierea si interpretarea corecta si rapida a acestor tipuri de
interpretarea informatii atesta calitatea calificarii economistului în cauza,
corecta a operativitatea cu care acesta îsi actualizeaza cunostintele, prezenta pe
informatiilor piata informatiilor a întregului serviciu financiar.
Este necesar si util ca întreaga gama de informatii metodologice,
ym, sa fie depozitata într-o baza de date, pentru a fi apelata în toate
fazele de fundamentare, adoptare si realizare de decizii financiare
privind investitiile si alte activitati economice de consum.
În aceasta baza de date financiare trebuie sa fie prinse si indicatiile
Rolul metodologice de calculare a informatiilor cantitative si de eficienta,
indicatiilor structura documentelor financiare de buget avizate de Ministerul
metodologice Finantelor si de sistemul bancar. Odata pusa la punct si actualizata or i
de câte ori este nevoie, baza de date ym se foloseste pentru proiectarea
cantitativa a repartitiei financiare.
C. Cheltuieli financiare yc
Investigarea procesului de consum din t2 (în unele cazuri si a celui

din to) duce la obtinerea informatiilor ycp (valoarea investitiei) si a
informatiilor yco (obligatii financiare în afara întreprinderii). Ele sunt
Cheltuieli dependente de modul concret de derulare proiectata si efectiva a
si obligatii consumului prin investitie (yc p) si de conditionarile accesului anterior
financiare la sursele de finantare comunicate prin informatia ym, cum este cazul
informatiilor de tipul yco.
Pentru a obtine informatia ycp, serviciul financiar urmareste
întregul proces de prelucrare tehnica, economica si monetara a datelor
necesare fundamentarii deciziei de investitie:
1. Prelucrarea tehnica se concretizeaza sub forma proiectului de

executie. El reda rezolvarile din punct de vedere arhitectural, dotari
tehnice, tehnologii, organizare etc.
Prelucrare
2. Prelucrarea economica porneste de la proiectul de executie si se
tehnica, concretizeaza sub forma devizului. El reda consumurile materiale,
economica, de manopera si generale pe care le determina rezolvarile tehnice din
monetara proiect, inclusiv profitul constructorului.
3. Prelucrarea monetara contribuie la evaluarea consumurilor din
deviz, conturând nivelul valoric al devizului.
Prelucrarea din punct de vedere financiar începe de la nivelul

valoric al devizului si presupune (vezi fig. nr. 8.5):
- controlul financiar asupra tuturor etapelor anterioare de prelucrare.
Acest control se face de cadre din întreprindere sau din bancile
comerciale angajate în finantarea investitiei;
Etapele - corectarea nivelului valoric în urma controlului, în sens de
proiectarii diminuare sau de majorare, dupa caz;
de tip - preluarea informatiei corectate ca informatie financiara de tipul ycp.
financiar Analiza si controlul financiar asupra devizului presupun cunoasterea
modelelor de calcul ale tuturor capitolelor din deviz:
- cheltuieli pentru proiectare, cumparare teren;
- cheltuieli pentru investitia propriu-zisa;
- cheltuieli pentru pregatirea santierului si pregatirea de cadre pentru
noul obiectiv;
- cheltuieli cu probele tehnologice la noile capacitati.
Figura nr. 8.5
De asemenea, se va avea în vedere ca pretul de deviz negociat are la

Pretul baza cheltuieli materiale si de manopera directe, cheltuieli generale si
de deviz profitul solicitat de unitatea constructoare în conditiile pietei lucrarilor
de constructii-montaj, la momentul dat.
negociat În aceste conditii, informatia financiara ycp rezulta dintr-o relatie de
tipul:
Relatia 8.2
yc p = Σ Chij
unde:
Ch reprezinta cheltuielile de tipul i (materiale, manopera, generale,
profit), pentru obiectivele j din deviz (proiectare, teren, investitie,
pregatire cadre, probe tehnologice etc.).
Gama informatiilor privind obligatiile, yco, este mult mai ampla.

Gama Întreprinderea, contractând fonduri din afara pentru realizarea finantarii
obligatiilor curente sau pentru o finantare anterioara, îsi asuma obligatii fata de
financiare în proprietari, fata de banci, fata de cumparatorii de obligatiuni etc.
afara firmei
1. Obligatiile fata de proprietari apar sub forma dividendelor platibile
pentru capitalul social adus de acestia si imobilizat în mijloace fixe:
Relatia 8.3
yc o = C.S. în M.F. x D% / 100

unde:
C.S. în M.F. reprezinta partea din capitalul social imobilizata în
mijloace fixe (active corporale);
D% - nivelul procentual al dividendelor promis proprietarilor.
2. Obligatiile privind creditele contractate anterior apar sub forma

ratelor scadente în anul pentru care se face proiectarea financiara si
a dobânzilor aferente:
Relatia 8.4
yco = Credit total/Nr. total de rate x Nr. rate planif. + d

unde:
d reprezinta dobânda aferenta anului prognozat (plan).
3. Obligatiile fata de detinatorii de obligatiuni au în vedere dobânda

anuala promisa cumparatorilor de titluri si eventualele amortizari
(rascumparari) de obligatiuni pe parcurs sau la scadenta:
Relatia 8.5
yco = Obligatiuni x d% / 100 + 1/m Obligatiuni

unde:
d % reprezinta dobânda anuala în procente promisa cumparatorilor de
obligatiuni;
1/m oblig. - partea din totalul de obligatiuni vândute car e se rascumpara
în anul prognozat.
4. Obligatiile în afara cauzate de cumpararea de titluri de la alte

întreprinderi (investitii financiare) depind de numarul hârtiilor de
valoare cumparate si de valoarea lor bursiera la data operatiunii
respective:
Relatia 8.6
yco = HV i x Vbi
unde:
HVi reprezinta tipurile de hârtii de valoare proiectate a se cumpara;
Vbi - valoarea bursiera prognozata pentru fiecare tip i de hârtie de
valoare.
5. Obligatii diverse; ele apar sub forma unor comisioane, plata unor
servicii bancare sau pentru intermediari, plati frecvente în conditiile
economiei de piata. Nivelul lor se apreciaza pe baza experientei din
anii anteriori.
D. Venituri financiare yv
Dupa dimensionarea cheltuielilor de natura financiara cerute de

activitatea de investitii, serviciul financiar procedeaza la cunoasterea
Proiectarea veniturilor financiare posibile. În acest scop se adreseaza surselor
informatiilor indicate de informatia ym (vezi figura nr. 8.4); în primul rând, se vor
privind proiecta informatiile referitoare la veniturile financiare provenite din
veniturile interiorul unitatii, yv p.
Aceste informatii dau nivelul autofinantarii sau, într-o acceptiune
mai larga, Cash Flow -ul întreprinderii sau Fluxul de disponibilitati.
Pentru ca acest concept este utilizat frecvent pentru a aprecia
posibilitatile curente de finantare ale unor întreprinderi si pentru a
cuantifica eficienta viitoare a unei lucrari de investitie, îl prezentam în
schema din figura nr. 8.6.
Figura nr. 8.6
Din figura nr. 8.6 rezulta ca autofinantarea rezervata finantarilor

interne este o parte din Cash-flow (Fluxul de disponibilitati), parte care
rezulta din relatiile:
Relatiile 8.7; 8.8
Autofinantare = (Amortizare + Profit) - (Impozite + Dividende);

Cash-flow-ul net = Amortizare + (Profit - Impozite)
Pornind de la componentele autofinantarii, serviciul financiar

procedeaza la determinarea nivelului prognozat al informatiei yvp, pe
componentele sale: amortizare, profit pentru dezvoltare, alte venituri
din întreprindere.
1. Amortizarea
Conform Standardelor Internationale de Contabilitate 2000, IAS4,

Amortizarea reprezinta alocarea valorii amortizabile a unui activ de-a
Amortizarea - lungul duratei sale de viata estimata. Amortizarea corespunzatoare
actiune de perioadei contabile se scade în mod direct sau indirect din profitul sau
repartitie pierderea înregistrata în perioada respectiva.
Din punct de vedere financiar, amortizarea este o actiune de repartitie
financiara
financiara a unei parti din rezultatele economice obtinute de
întreprindere.
Motivatia acestei repartitii are în vedere contributia mijloacelor fixe

la procesul de productie în perioada pentru care se face proiectarea
financiara. Din paragraful 8.1 a rezultat ca mijloacele fixe contribuie la
transformarea si conservarea de potential în produse, transferându-si în
acestea o parte din valoarea conservata în ele si ajutând si la procesul de
transformare-conservare de potential adus de celelalte elemente ale
structurii de productie (mediu, personal, materiale, informatii).
Calculul fondului de amortizare ce urmeaza a se prelua din
Fenomenul de rezultatele economice (corespunzatoare costului) porneste de la
transfer de fenomenul de transfer de valoare din mijloace fixe în produs ca urmare
valoare a uzurii fizice si, în unele cazuri, si a uzurii morale. Functia uzurii fizice
evolueaza conform graficului din figura nr. 8.7.
Figura nr. 8.7
Dupa o evolutie rapida, în perioada de rodaj si adaptare la conditiile

de productie, uzura avanseaza lent. Spre sfâr situl vietii economice
(Durata Normala de Utilizare, D.N.U.), uzura fizica avanseaza rapid,
epuizând aproape toata valoarea conservata în mijlocul fix respectiv
Functia (valoarea de inventar - valoarea reziduala).
uzurii fizice Repartitia financiara a amortizarii difera într-o mai mica sau mai
mare masura de functia uzurii fizice datorata participarii mijlocului fix
a activelor
la productie. Ea trebuie sa tina cont si de actiunea uzurii fizice datorate
corporale factorilor naturali (uzura fizica II), cât si de manifestarea uzurii morale
mai devreme de îndeplinirea duratei normate de functionare. În aceste
conditii, scoaterea din functiune mai devreme implica o repartitie
financiara superioara transferului rea l de valoare (vezi figura nr. 8.8).
Figura nr. 8.8
De aceea, metodele practicate în actiunea de amortizare sunt

aprobate de Ministerul Finantelor, amortizarea având efecte asupra
întregii politici financiare si monetar e din economie (vezi Cadrul 8.2).
Cadrul 8.2
În legislatia financiara din economia tarilor occidentale (dar si la noi) se precizeaza

categoriile de mijloace fixe la care se permite o amortizare accelerata, pentru a face fata uzurii
morale si a constitui rapid fondurile necesare pentru înlocuirea mijloacelor afectate de uzura
respectiva. (de exemplu: grupa utilajelor).
Este clar ca, prin fondul de amortizare calculat si repartizat pentru

finantarea investitiilor, se mobilizeaza temporar sau definitiv si o parte
din profitul brut posibil de obtinut. Mobilizarea este temporara, atunci
când cotele de amortizare devanseaza, ca marime, transferul de valoare
reala. Repar titia de profit este definitiva atunci când, prin amortizare, se
Corelatii între mobilizeaza valoare si în contul uzurii fizice datorata utilizarii
amortizare necorespunzatoare si în contul valorii ramasa neamortizata din cauza
si functiile actiunii uzurii morale mai devreme de împlinirea duratei normale.
uzurii De aceea, Legea nr. 15/1994, completata de Legea nr. 149/2000,
precizeaza ca se include în cheltuielile de exploatare numai amortizarea
corelata cu gradul de utilizare a mijloacelor fixe (conform limitelor
prevazute în lege. Diferenta pâna la amortizarea totala calculata
reprezinta o cheltuiala exceptionala care nu se deduce din profitul brut
pentru impunere.
Având la baza fenomenul real de transfer de valoare si principiile de
politica economica si financiara la un moment dat, metodologia de
determinare a fondului de amortizare poate prevedea urmatoarele
categorii de modele de calcul (vezi figura nr. 8.9).
Figura nr. 8.9
- mode lul cotelor proportionale sau amortizarea liniara (1);

- modelul cotelor progresive (2);
Modele ale - modelul cotelor regresive (degresive) (3);
cotelor de - modelul cotelor pe unitatea de produs (4);
amortizare - modelul amortizarii accelerate (5) (în primul an se include pe cost
50% din valoarea de intrare si apoi cote liniare la valoarea ramasa
de amortizat).
Punctul de plecare în calculul fondului de amortizare ce urmeaza a
fi repartizat pentru autofinantare îl reprezinta Valoarea de amortizat.
Ea poate fi urmatoarea:
a) Valoarea de inventar, corectata cu valoarea medie a intrarilor (+) si
Forme ale valoarea medie a iesirilor (-) prognozate pentru anul viitor;
valorii de b) Valoarea de inventar - valoarea reziduala de la sfârsitul duratei
amortizat normale de functionare (în legislatia din tarile occidentale);
c) Valoarea de inv entar - valoarea amortizata pâna la data respectiva;
d) Valoarea de intrare.
Dupa precizarea valorii de amortizat, se procedeaza la alegerea
metodei de amortizare (progresiva, proportionala, degresiva, accelerata
Alegerea sau pe produs), conform metodologiei avizate de Ministerul Finantelor
metodei de (Legea amortizarii nr. 15/1994 si Legea nr. 149/2000). Amortizarea
amortizare bazata pe cote proportionale, liniara, are în vedere cote procentuale fixe
pe tot parcursul duratei normale de functionare (vezi figura nr. 8.10, a).
Daca se previzioneaza o evolutie rapida a factorilor care determina
uzura morala, atunci cotele pot fi majorate pe parcursul procesului de
amortizare (vezi figura nr. 8.10, b).
Figura nr. 8.10
Relatia 6.9
Norma proportionala = 1/DNU x 100
Durata normala de functionare poate fi exprimata în ani, în mii ore

Exprimarea de functionare sau mii km echivalenti. Ultimele doua moduri de
exprimare ne duc spre amortizarea de tip regresiv, având în vedere
duratei normale
participarea mai pronuntata a mijloacelor fixe din unele grupe la
de utilizare procesul de productie în prima parte a vietii lor economice.
În cazul în care mijlocul fix este scos din functiune înainte de
împlinirea D.N.U., valoarea neamortizata se recupereaza pe seama
sumelor rezultate în urma valorificarii acestora si diferenta din
rezultatele economice, suma respectiva completând fondul de
amortizare din anul pentru care se face proiectarea financiara.
Amortizarea degresiva este cea mai frecventa în cazul în care
amortizarea este folosita ca pârghie de interventie a statului în economia
Amortizarea - întreprinderii. Aprobând astfel de cote (vezi figura nr. 8.11), statul
pârghie de încurajeaza investitiile în ramurile afectate puternic de uzura morala
interventie în (cu un grad de inovare ridicat). Acest efect este amplificat de
economie constituirea rapida a fondurilor de înlocuire a mijloacelor fixe uzate
moral si de faptul ca, prin amortizarea accelerata, se constituie un fond
financiar mai ieftin decât în cazul formarii lui pe seama profitului
(afectat de plata de impozite, plata de dividende etc.).
Figura nr. 8.11
Cotele de amortizare degresiva se pot stabili prin mai multe metode:

1. Multiplicarea cotei proportionale (liniare) cu un coeficient si
aplicarea noii cote la valoarea ramasa de amortizat
(vezi Exemplul 8.1).
Exemplul 8.1
Valoarea de intrare = 400.000 mii lei
Durata normala de utilizare = 5 ani (Cota liniara = 20%)
Coeficientul de multiplicare = 2 mil. lei
Anul Valoarea Cota degresiva Fondul de

ramasa amortizare anual
1 400 20% x 2 = 40% 160
2 240 20% x 2 = 40% 96
3 144 20% x 2 = 40% 57,6
4 86,4 86,40 : 2 = 43,2
5 43,2 43,2
Total 400
2. Amortizarea exceptionala. În unele cazuri se aproba un supliment

de amortizare în primul an de functionare, prin majorarea fondului
calculat dupa modelul (1) cu înca un procent de 20, 25, 30 sau mai
mult.
3. Multiplicarea cotelor de amortizare liniara cu unul din coeficientii
urmatori (Legea Nr. 15/94, art. 19, B):
a) 1,5, daca durata normala de utilizare este între 2 si 5 ani;
b) 2,0, daca D.N.U. este între 5 si 10 ani;
c) 2,5, daca D.N.U. este mai mare de 10 ani.
Calculul este similar cu cel din exemplul 8.1.
4. Amortizarea accelerata consta în includerea, în primul an de

functionare, în cheltuielile de exploatare, a unei amortizari de pâna
la 50% din valoarea de intrare a mijlocului fix. Amortizarea anuala
pentru perioada viitoare se calculeaza la valoarea ramasa, dupa
cotele liniare, prin raportarea valorii respective la numarul de ani de
utilizare ramasi (D.N.U. - 1) (Exemplul 8.2).
Exemplul 8.2
Valoarea de intrare = 400.000 mii lei
D.N.U. = 5 ani mil. lei
Valoarea
Anul Cota Fond
de intrare
1 400 50% 200
2 400 (400 - 200) / 4 50
3 400 (400 - 200) / 4 50
4 400 (400 - 200) / 4 50
5 400 (400 - 200) / 4 50
Total 400
5. Metoda "Softy" sau metoda sumei anilor din cadrul duratei normale
de functionare. Daca luam durata din modelul (1) de cinci ani,
atunci suma va fi: 1 + 2 + 3 + 4 + 5 = 15.
Modelul concret de folosire a acestei metode este redat în
exemplul 8.3. Metoda respectiva poate fi utilizata si în cazul amortizarii
progresive (v. acelasi exemplu).
6. Metoda cotelor pe unitatea de produs. Aceasta metoda este o
combinatie de amortizare progresiva (în primii ani de functionare,
pâna la atingerea parametrilor de functionare) cu cea regresiva,
mijloacele fixe având un randament mai mare în prima parte a vietii
lor economice (cu exceptia primilor ani).
Exemplul 8.3
Valoarea de amortizat = 300.000 mii lei
D.N.U. 5 ani
mil. lei
Anul Cote regresive Cote progresive
1 300 x 5/15 = 100 300 x 1/15 = 20
2 300 x 4/15 = 80 300 x 2/15 = 40
3 300 x 3/15 = 60 300 x 3/15 = 60
4 300 x 2/15 = 40 300 x 4/15 = 80
5 300 x 1/15 = 20 300 x 5/15 = 100
Total 300 300
Exemplul 8.4
Valoarea de intrare = 200.000 lei

D.N.U. = 5 ani, cu o productie esalonata astfel:
Anul 1 = 1.000 buc., 2 = 2.000 buc., 3 = 3.000 buc., 4 = 3.000 buc.,
5 = 1.000 buc. Total = 10.000 buc.
Amortizarea pe unitatea de produs = 200.000 : 10.000 = 20 lei / buc.
lei
Anul Fond amortizare Anul Fond amortizare
1 1.000 x 20 = 20.000 4 3.000 x 20 = 60.000
2 2.000 x 20 = 40.000 5 1.000 x 20 = 20.000
3 3.000 x 20 = 60.000
Total 200.000
Potrivit Legii nr. 15/1994, se supun amortizarii, alaturi de activele

Amortizarea corporale (mijloace fixe, terenuri, investitii efectuate la mijloacele fixe
activelor închiriate etc.), si activele necorporale (cheltuieli de constituirea firmei,
necorporale cheltuieli de cercetare, dezvoltare, brevete, licente, know -how-ul,
programe informatice, concesiunile etc.). În cazul activelor
necorporabile, cotele de amortizare au în vedere o durata de utilizare
stabilita de lege sau de catre agentul economic care le detine (vezi si
capitolul 11).
Sumele reprezentând amortizarea, precum si cele rezultate din
Utilizarea
valorificarea mijloacelor fixe scoase din functiune, în conditiile legii,
fondului reprezinta surse de constituire a fondului pentru investitii. Fondul anual
anual de de amortizare este utilizat, ca informatie, atât pentru calcularea costului
amortizare (intrând în componenta costurilor de exploatare), cât si pentru
repartizarea, ca fond financiar, pe destinatiile legale: finantarea
investitiilor si (în unele cazuri) pentru investitii financiare pe termen
scurt, cu obligatia ca la finele anului sa se reconstituie sumele
respective.
2. Profit pentru dezvoltare
Legislatia financiara cuprinde, în special Legea privind impozitul pe

Prevederile profit nr. 414/2002, prevederi referitoare la folosirea profitului anterior
calcularii impozitului (sub forma Cheltuieli care se scad din profitul
Legii
brut pentru a se obtine profitul impozabil) si la folosirea profitului net,
impozitului dupa plata impozitului pe profit. Potrivit legii, activitatea de investitii
pe profit poate beneficia de urmatoarele parti din profit:
a) sume din profitul net pentru investitii;
b) sume echivalente deducerii cheltuielilor suplimentare de amortizare
(20% din valoarea de intrare a mijloacelor fixe sau brevete),
deducere care se face din profitul brut.
Fiecare parte din profit destinata autofinantarii presupune un model

aparte de calcul.
Sumele din profitul net pentru investitii (a) rezulta dintr-un calcul
Sume din corelat cu: obligativitatea platii dividendelor catre proprietari, spre
profit pentru exemplu, minimum 50% din profitul net în Bugetul de venituri si
dezvoltare cheltuieli pe anul 2002 (relatia 8.3.), constituirea fondului de
participare a salariatilor la profit (în cazul societatilor comerciale cu
capital integral sau majoritar de stat), fond egal cu o cota de pâna la
10% din profitul ramas dupa plata impozitului pe profit (profit net).
Relatia 8.10
Profit pt. investitii = Profit net - (Profit ne t x 10/100 + Dividende)
Sumele de categoria (b) apar în cazul unitatilor platitoare de impozit

Facilitati noi pe profit care investesc în mijloace fixe si / sau în brevete de inventie
pentru amortizabile si care nu au optat pentru regimul de amortizare accelerata.
finantarea Contribuabilii pot deduce din venituri o cheltuia la suplimentara de
investitiilor amortizare, reprezentând 20% din valoarea de intrare, la data punerii în
functiune a mijlocului fix achizitionat.
3. Alte venituri din întreprindere

Pentru finantarea investitiilor mai pot fi folosite si alte genuri de
venituri care apar în urma casarii de mijloace fixe si valorificarii
materialelor si pieselor rezultate în urma dezmembrarii mijloacelor
respective:
Relatia 8.11
yvp = Sume din valorificare - cheltuieli ce rute de operatiunea
de casare
În practica unor tari, inclusiv în cazul României, se obisnuieste ca

unele întreprinderi sa poata vinde sau concesiona (închiria) mijloace
fixe. Sumele rezultate din vânzare sau (si) din concesionare pot figura
ca venituri pentru finantarea investitiilor. Nivelul lor depinde de
preturile pietei, de gradul de uzura al mijloacelor vândute etc.:
Relatia 8.12
yvp = (Valoarea de intrare -valoarea amortizata) x r%/100
unde:
r% reprezinta cota procentuala de reevaluare a mijloacelor fixe ca
urmare a dev alorizarii monedei si cresterii preturilor de înlocuire a
mijloacelor fixe.
În executia efectiva a unor lucrari de investitii pot sa apara si alte

venituri din valorificarea unor materiale rezultate din excavatii, defrisari
etc. Evaluate pe baza unor calc ule aproximative, ele vor intra alaturi de
Alte venituri
celelalte precizate mai sus în categoria "Alte surse".
pentru Dupa epuizarea surselor posibile din interiorul întreprinderii,
finantarea serviciul financiar procedeaza la sondarea surselor din afara unitatii,
investitiilor determinând nivelul posibil de informatii de tipul yvn . Conform
informatiilor ym (figura nr. 8.4.), se poate face apel la surse cum ar fi:
piata titlurilor de valoare (actiuni, obligatiuni), piata creditului, piata
financiara internationala.
1. Piata titlurilor de valoare
Cresterea Piata titlurilor de valoare este deja o sursa importanta de fonduri

participarii la pentru finantarea investitiilor. Astfel, în cazul pietei actiunilor,
informatia yvn apare sub forma cresterii participarii proprietarilor la
capitalul social
capitalul social.
Relatia 8.13
yvn = Ai x Vbi
unde:
A i reprezinta numarul de actiuni supuse vânzarii pe piata;
Vbi - valoarea bursiera a actiunilor i previzionata pentru anul viitor.
În cazul în care se pun în vânzare titluri de tipul obligatiunilor,

rezultatul previzionat al încasarilor se includ e la "Împrumuturi",
modelul de calcul fiind similar cu cel din relatia (8.13.).
2. Piata creditului
Bancile comerciale, prin prevederile statutului lor si în conformitate

cu legislatia bancara, pot acorda credite pe termen mijlociu si lung.
Pentru societatile cu capital privat, bancile comerciale pot acorda
Participarea cu credite pentru investitii pe termen scurt (12 luni), mediu (pâna la 5 ani)
surse proprii la si lung (pâna la 15 ani). Se cere ca cel putin 30% din valoarea
investitiile obiectivelor de investitie sa fie acoperite din surse proprii, iar cash-
creditate flow -ul pe perioada de rambursare reusit de investitia creditata sa
acopere integral creditul si dobânzile aferente.
Fiecare credit solicitat trebuie însotit de un studiu de fezabilitate
fundamentat pe principalii indicatori de eficienta de tipul ye, prezentati
în paragraful urmator. Nivelul creditului solicitat are în vedere valoarea
de deviz (yc p) si posibilitatile proprii ale întreprinderii (yv p).
Relatia 8.14
yvn = ycp - yv p
Pentru acest nivel al creditului, se încheie contractul de creditare si

se solicita garantie. În practica internationala si nationala se utilizeaza
contractul de leasing, ca procedeu de finantare a investitiilor (sau
Practicarea "crédit-bail", cum este cunoscut în Franta). El apare atunci când
contractului societatea comerciala nu dispune de fonduri proprii si nici nu poate
tip leasing apela la creditul bancar. Între aceasta societate si producatorul de utilaje
se interpune o societate financiara care cumpara utilajul si îl închiriaza
întreprinderii care îl exploateaza, contra unei chirii tip leasing
(vezi Exemplul 8.5).
În urma practicarii acestor cote, dupa trecerea perioadei de
închiriere, beneficiarul plateste o suma care depaseste pretul de catalog.
Exemplul 8.5
Firma "Deutsche Leasing A.G." din Germania solicita pentru

închirierea tip leasing urm atoarele rate:
Pretul de catalog Chiria medie în % din pretul de catalog
(Euro) pentru perioada:
Pâna la: 36 luni 60 luni 72 luni

5.000 3,70% 2,60% 2,35%
100.000 3,49% 2,37% 2,12%
250.000 3,46% 2,34% 2,09%
În schimb, firma beneficiaza de serviciile complete ale utilajului

imediat dupa închiriere si îsi poate forma fondurile proprii de finantare
din exploatarea acestui utilaj.
3. Piata financiara internationala
Reglementat de legea investitiilor straine, accesul la piata financiara

Investitiile internationala poate avea loc sub forma investitiilor directe (finantatorul
straine strain participa la formarea capitalului social), cumpararea de actiuni,
credite.
directe În cazul investitiilor directe, investitorul vine cu o contributie în
natura (utilaje, pate nte, marci) si în bani (în valuta convertibila). Partea
în natura se evalueaza tot într-o moneda convertibila, la preturile de pe
piata mondiala.
Relatia 8.15
yvn = Contributia în natura × Pret mondial

în valuta ($) + Contributia în bani ($)
La întreprinderile astfel formate, contributia partenerului strain intra

în cadrul capitalului social sau la rubrica "Cresterea participarii" .
Pentru a avea contributia în lei, contributia în valuta se multiplica cu
cursul monedei respective în lei.
Relatia 8.16
yvn (lei) = yvn în $ × lei / dolar
Pentru celelalte modalitati de intrare a capitalului strain pe piata

noastra (cumparari de titluri, credite), contributia la finantarea
investitiilor are în vedere suma în valuta si cursul valutei respective în
lei la data tranzactiei (v. relatia 8.16).
Concluzia 8.1
În acest moment, serviciul financiar este în posesia tuturor informatiilor cantitative de

tipul yc si yv, având perspectiva posibilitatilor de finantare a lucrarilor de investitii proiectate.
Singura restrictie pe care trebuie sa o mai respecte se refera la

încadrarea investitiei respective în limitele acceptabile ale eficientei
economice previzibile pentru perioada de viata economica a mijloacelor
fixe care rezulta din investitia ce urmeaza a fi finantata prin decizia de
repartitie.
F. Eficienta economica
Fundamentarea unei decizii de repartitie financiara solicita, în mod

obligatoriu, o motivatie bazata pe cunoasterea eficientei viitoare a
Conditionarea obiectivului finantat. De regula, indicatorii care redau ef icienta
deciziei de economica a unei investitii au în vedere efortul proiectat si efectele
financiare viitoare. În practica nationala si internationala, sunt utilizati
indicatorii
indicatori ca: Termen de recuperare; Valoarea actualizata totala si
eficientei neta; Rata interna de rentabilitate; Testul Bruno. Acesti indicatori au
fiecare o semnificatie proprie, pentru redarea eficientei complete
a proiectelor de investitie fiind necesare calcularea si interpretarea

întregului lant de indicatori:
Lantul
indicatorilor Termen de recuperare ---> Valoarea actualizata totala ---> Valoarea
actualizata neta ---> Rata interna de rentabilitate ---> Testul Bruno
de eficienta
Vom urmari calculul acestor informatii pe exemplul 8.6, având de
ales între doua proiecte care satisfac tehnic si financiar investitia
proiectata.
1. Termen de recuperare
Acest indicator urmareste sa stabileasca în ce perioada de timp

(numar de ani) investitia finantata se recupereaza pe baza profitului net
obtinut pe durata de viata economica a mijloacelor obtinute din
investitia respectiva:
Relatia 8.17
Termen de recuperare = Valoare inv. / Profit net
Folosind datele din exemplul 8.6, termenul de recuperare la ambele

proiecte, P1 si P2, = 1000 mil. / 400 mil. = 2,5 ani.
Pentru a aprecia just nivelul acestui indicator, el se va compara cu
viata economica a mijloacelor fixe obtinute din investitie (P1 = 4 ani;
P 2 = 6 ani). La ambele proiecte, termenul de recuperare este favorabil,
fiind sub durata de viata economica.
Exemplul 8. 6
Pentru o investitie de 1.000 mil. lei se primesc din partea unor firme
de proiectare doua proiecte, P1 si P2. Fiecare aduce un profit net de
400 mil.lei. Pentru a verifica nivelul celorlalti indicatori (în afara de
Termenul de recuperare, la care se utilizeaza profitul net), utilizam rata
de actualizare i = 10%.
Proiectul P1 Proiectul P2
Anul Cash -flow 1/(1+i)n V.A. Cash -flow 1/(1+i)n V.A.
1 500 0,91 455 100 0,91 91
2 400 0,83 332 200 0,83 166
3 300 0,75 225 300 0,75 225
4 100 0,68 68 400 0,68 272
5 -- -- -- 500 0,62 310
6 -- -- -- 600 0,56 336
Total val. actualiz. 1.080 x x 1.400
2. Valoarea actualizata neta
Metoda actualizarii este intens utilizata în metodologia

internationala (Banca Mondiala, tarile occidentale) si se preteaza pentru
a compara în timp efectele unei investitii. Cu cât efectele sunt obtinute
mai departe, în timp, fata de momentul finantarii, cu atât ele valoreaza
mai putin din cauza inflatiei, a valorificarii capitalului cu întârziere etc.
Relatia 8.18
Valoare actualizata = valoare efectiva din tn / (1 + i)n
În exemplul 8.6, se actualizeaza cash-flow-ul posibil în cazul celor

doua proiecte (amortizare + profit net). Astfel, pentru i = 10%,
în anul 3, valoarea actualizata este similara pentru ambele proiecte:
Relatia 8.19
V.A. = 300 mil. × 0,75 = 225 mil. lei.
Pentru a avea o imagine clara asupra eficientei celor doua proiecte se

calculeaza Valoarea actualizata neta (V.A.N.):
Relatia 8.20
V.A.N. = Σ VA - Costul investitiei
V.A.N. pt. P 1 = 1080 - 1000 = 80 mil. lei

V.A.N. pt. P 2 = 1400 - 1000 = 400 mil. lei.
Folosind acest indicator, avantajul trece de partea proiectului P2.

Decizia de alegere înca nu o putem lua. Va trebui sa verificam si
"rezistenta" proiectelor respective la fluctuatia preturilor si la cresterea
ratei inflatiei.
3. Rata interna de rentabilitate
Acest indicator reda, sub forma procentuala, momentul în care

Reactia intima valoarea actualizata totala devine egala cu valoarea investitiei. Acest
la rentabilitate moment corespunde unei rate de actualizare, i, la care câstigul viitor
a investitorilor actualizat este egal cu efortul investitional. Daca rata respectiva creste
(lucru previzibil într-o perioada de tranzitie), atunci varianta de proiect
respectiva nu mai aduce avantaje, valoarea actualizata totala fiind mai
mica decât efortul investitional.
Figura nr. 8.12
Rata interna de rentabilitate (RIR) se determina prin calcule repetate

ale valorii actualizate totale la diferite rate ale inflatiei si prin
interpolare. Grafic, evolutia valorii actualizate la cele doua proiecte se
prezinta în figura nr. 8.12). Din grafic rezulta ca RIR la proiectul P 1 este
în jur de 11%, iar la proiectul P2 de 19%. La acest indicator, proiectul
P 2 este în avantaj net fata de celalalt proiect, el rezistând chiar la o
inflatie de peste 15% pe an.
4. Cursul de revenire net actualizat (Testul Bruno)
Prin acest indicator, investitia executata în tara noastra se compara

cu piata internationala, prin intermediul cursului în lei / dolar reusit în
viitor de obiectivul finantat. Testul Bruno are în vedere costul actualizat
al investitiei (Ca, în lei) si valoarea actualizata a profitului
(Pa, în dolari).
Relatia 8.21
CNA = Ca / Pa sau lei / dolar
Pentru calcularea indicatorului Profit actualizat se utilizeaza

valoarea estimata a productiei si a costului în dolari pe piata externa si
rata de rentabilitate economica minima admisa (care este egala cu rata
dobânzii bancare).
Daca luam în considerare ca profit actualizat (Pa) valoarea
actualizata totala a proiectelor si cursul valutar de 34000 lei / $, atunci
proiectul P1 aduce un câstig în dolari de 1080 mil.: 34000 lei / $ =
= 0,032 mil. $, iar proiectul P 2 va aduce un câstig în dolari de
1400 mil. lei : 34000 lei / $ = 0,041 mil. $.
Luând drept Cost actualizat, valoarea investitiei de finantat de
1000 mil. lei, atunci Cursul de revenire net actualizat la cele doua
proiecte devine:
CNA (P 1) = 1000 mil. lei / 0,032 mil. $ = 31250 lei / $
CNA (P 2) = 1000 mil. lei / 0,041 mil. $ = 24390 lei / $
Si în acest caz, proiectul P2 iese câstigator, el aducând investitorului
un dolar profit numai cu un efort investitional de 24390 lei, sub cursul
valutar curent al dolarului (luat în calcul la valoarea de 34000 lei / $).
Concluzia 8.2
Obtinând acesti indicatori de eficienta (se mai pot calcula si altii), serviciul financiar
analizeaza daca ei se încadreaza într-o zona optima de eficienta pentru perioada respectiva
(vezi fig. nr. 8.13).
Figura nr. 8.13

Daca nu, atunci se va actiona asupra cheltuielilor (-∆Ch) sau asupra

veniturilor (+∆V ), realizând egalitatea yv = yc în zona de eficienta
optima si permitând, astfel, adoptarea deciziei financiare.
FUNCTIA FINANCIARA: FUNDAMENTAREA FINANCIARA

A DECIZIILOR ECONOMICE
Realizarea procesului de consum prin care activele corporale se

formeaza, refac, dezvolta presupune o fundamentare din punct de
vedere financiar sub forma adoptarii de decizii financiare care sa aduca
în întreprindere fondurile financiare ce vor permite desfasurarea
efectiva a activitatilor de tip consum, investitii, reparatii, asigurari etc.
Serviciul financiar al întreprinderii va înfaptui aceasta functie prin
fundamentarea, adoptarea si, apoi, realizarea de decizii financiare
pentru fiecare tip de activitate economica privind mijloacele fixe.
8.3 Decizia financiara privind investitiile
Având la dispozitie fondul de informatii financiare, de la cele de

tipul ym, la inf ormatiile cantitative, yc si yv si cele privind eficienta, ye,
serviciul financiar poate trece la adoptarea unei decizii de repartitie
financiara privind activitatea de investitie.
A. Continutul deciziei
Decizia financiara privind investitia are în vedere informatiile yc si

yv, pe care le balanseaza dupa reguli stabilite de informatiile ym numai
Balansarea daca informatiile ye redau o eficienta economica acceptabila.
veniturilor si În aceste conditii, coloana de venituri (yv) va evidentia totalitatea
cheltuielilor veniturilor posibile din întreprindere (yvp) si din afara (yv n), iar coloana
financiare de cheltuieli (yc), cheltuielile pentru investitia industriala si financiara
(ycp) si obligatiile financiare în afara întreprinderii (yco).
În practica din tarile vestice, tipul de decizie privind investitiile se

prezinta astfel:
BUGETUL INVESTITIEI
VENITURI (yv) CHELTUIELI (yc)

1. Autofinantare (cash-flow) 1. Cheltuieli generale pentru
2. Concesionare activ amplasament
2. Investitii industriale
3. Modificarea participarii
3. Investitii financiare (în titluri)
proprietarului (+/-) 4. Rambursare împrumuturi si dobânzi
4. Împrumuturi 5. Dividende platite
6. Excedent de resurse
Total venituri Total cheltuieli
Bugetul, ca Pentru societatile comerciale si regiile autonome din România,

decizie privind decizia financiara privind investitiile este precizata de instructiunile
investitiile privind bugetul de venituri si cheltuieli elaborate de Ministerul
Finantelor.
În prezent, aceasta decizie apare sub forma "Bugetului de finantare
a investitiilor".
Sub aceasta forma, decizia pentru investitii nu cuprinde toate
posibilitatile de venituri si nici toate cheltuielile si obligatiile financiare
ce revin în mod normal întreprinderii. Urmeaza ca d-voastra, având la
dispozitie toate informatiile determinate în paragrafele anterioare, sa
întocmiti o macheta completa a unei decizii privind investitiile,
anticipând reglementarile financiare care vor aparea sub presiunea
schimbarilor de pe piata financiara.
BUGETUL INVESTITIILOR
pe perioada..........................................................
VIII SURSE DE FINANTARE A INVESTITIILOR, din care:
1.Surse proprii
2. Alocatii de la buget
3. Credite bancare
- interne
- externe
4. Alte surse
IX CHELTUIELI PENTRU INVESTITII, din care :
1. Investitii, inclusiv investitii în curs la finele anului
2. Rambursari rate aferente creditelor pentru investitii
- interne
- externe
B. Fluxul de fonduri financiare
Realizarea efectiva a deciziei financiare privind investitia presupune

Fluxuri înfaptuirea unor fluxuri de fonduri prin intermediul mijloacelor de plata
financiare (bani-semn). Serviciul financiar îndeplineste operatiunile de decontare
pentru în vederea încasarii contravalorii produselor vândute si, apoi, în
realizarea conformitate cu decizia financiara adoptat a, vireaza în conturile
rezervate finantarii investitiei sumele provenite din surse interne si din
deciziei afara întreprinderii.
Primul flux de fonduri financiare provenite din interiorul unitatii
economice este fluxul autofinantarii. Sursa acestui flux este
reprezentata de veniturile financiare yvp constituite pe masura ce se
Fluxul formeaza rezultatele economice din valorificarea productiei, a
autofinantarii materialelor din casari de mijloace fixe, din vânzarea de mijloace fixe.
Destinatia acestui flux are ca puncte finale achitarea obligatiilor
financiare în afara întreprinderii (yco) si acoperirea platilor privind
investitia efectiva, plati care se îndreapta catre executantul lucrarilor de
constructii-montaj.
Pe de alta parte, fluxul de fonduri financiare cerut de îndeplinirea
Fluxul deciziei de repartitie financiara cuprinde si legaturile financiar-monetare
cu sursele din afara întreprinderii. Este fluxul financiar extern.
financiar Sursa acestui flux este data de veniturile financiare yv n , formate pe
extern masura ce titularii surselor externe vireaza fondurile negociate (din
credite, cresterea participarii proprietarilor, finantari de la bugetul de
stat si de pe piata financiara externa).
Destinatia acestui flux financiar -monetar extern este reprezentata în
exclusivitate de acoperirea cheltuielilor cu investitia industriala,
amplasament si alte cheltuieli ce se cuprind în deviz (informatia
financiara yc p).
Modul concret de acoperire a deciziei financiare privind investitia
cu cele doua categorii de fluxuri financiare este dat în figura nr. 8.13.
Figura nr. 8.13
DECIZIA FINANCIARA PRIVIND INVESTITIA

Caracteristicile unora din aceste fluxuri, reprezentate de cost,

conditii de acces, implicatii economice etc. vor fi tratate în partea a V-a
a manualului, Proiectarea fluxurilor financiar-monetare.
C. Locul deciziei financiare privind investitia în bugetul întreprinderii
Odata adoptata, decizia financiara privind investitia sub denumirea

de Bugetul investitiei intra în componenta bugetului general al unitatii
Locul economice. Locul sau este în partea a doua a machetei generale
prezentate în capitolul 7, în cadrul deciziilor privind procesul de
deciziei în
consum.
Bugetul Introducerea deciziei financiare privind investitia în buget
firmei reprezinta misiunea finala a serviciului financiar în etapa de proiectare;
dupa adoptarea bugetului de catre adunarea generala a actionarilor,
urmeaza executia de zi cu zi a fluxurilor financiar -monetare si realizarea
efectiva a deciziilor financiare.
8.4 Alte decizii financiare privind activele corporale

(mijloacele fixe)
Repunerea elementului mijloace fixe în starea de productie

presupune realizarea în întreprindere si în afara ei si a altor activitati
specifice procesului de consum: reparatii, modernizari, asigurari.
A. Decizia financiara privind reparatiile
În fiecare întreprindere se organizeaza lucrari de întretinere,

Decizia tehnico- reparatii curente si reparatii capitale, în functie de normativele tehnice
specifice fiecarui tip de mijloc fix. Decizia tehnico-economica de
economica reparatie este adoptata de serviciile tehnice din unitate; serviciul
pentru reparatii financiar preia aceasta decizie si o proiecteaza din punct de vedere
financiar, stabilind informatiile financiare necesare si adoptând decizia
de repartitie financiara.
Din continutul informatiei de tip ym rezulta ca reparatiile curente
se acopera din prelevari din rezultatele economice, prin trecerea treptata
pe costuri a cotelor referitoare la cheltuielile programate în anul viitor.
Informatii În privinta reparatiilor capitale, se mai pot utiliza venituri din credite
financiare bancare.
pentru Informatia financiara cantitativa, ycp, se determina pe baza
reparatii proiectului tehnic de executare a reparatiei sub forma devizului (ca si în
cazul investitiilor). Obligatiile financiare, yco, apar în cazul utilizarii
creditului în anul curent, sub forma de rambursari si plata de dobânzi.
Informatia financiara cantitativa, yv p, provine din calculul cotelor de

cheltuieli trecute lunar pe cost pentru a forma rezerve pentru platile
viitoare. Daca activitatea de reparatii se executa înainte de constituirea
integrala a fondurilor proprii din rezultate economice, se apeleaza la
credit.
Cu toate ca nu se utilizeaza indicatori de eficienta, ye, în cazul

lucrarilor de reparatie, serviciul financiar realizeaza actiuni de control si
de apreciere a necesitatii si utilitatii unor asemenea lucrari.
În primul rând, se verifica oportunitatea lucrarilor si încadrarea lor
în normele tehnice (ore functionare, numar de kilometri parcursi etc.).
Exigente În al doilea rând, se apreciaza daca se impune o actiune de rep aratie
financiare sau, daca valoarea reparatiei este prea mare fata de valoarea mijlocului
fix, o operatiune de investitie de înlocuire.
pentru
În al treilea rând, serviciul financiar solicita ca în cadrul operatiei
reparatii de reparatie sa se realizeze si operatiuni de modernizare prin care, pe
lânga refacerea capacitatii uzate, sa se mareasca aceasta capacitate de a
face servicii de tip mijloc fix.
Dupa parcurgerea acestei etape de verificare a oportunitatii si

eficientei lucrarilor de reparatii, se trece la adoptarea deciziei financiare
privind reparatiile:
DECIZIA FINANCIARA PRIVIND REPARATIILE
Venituri (yv) Cheltuieli (yc)

1. Venituri din trecerea treptata 1. Cheltuieli privind reparatiile
pe costuri a cheltuielilor cu conform devizului
reparatiile prognozate 2. Rambursarea creditului
2. Alte surse 3. Dobânzi, comisioane bancare
3. Credite bancare
Total yv Total yc
Si în cazul acestei decizii, serviciul financiar va realiza, în faza de

executie, platile efective necesare executarii lucrarilor de reparatii.
Concluzie
Întrucât efortul financiar pentru reparatii se include pe costuri, decizia financiara privind
reparatiile nu se evidentiaza distinct în buget, ea intrând în componenta deciziei financiare
privind mijloacele circulante. Totusi, serviciul financiar trebuie sa aiba o anexa specifica
acestui tip de decizie, repartitia financiara privind reparatiile având un volum mare în cadrul
societatilor comerciale si regiilor autonome.
B. Decizia financiara privind asigurarea mijloacelor fixe
Manifestarea unor fenomene naturale sau legate de productie, care

au ca efect distrugerea totala sau partiala a mijloacelor fixe, a impus
Într-o lume organizarea activitatilor de asigurare. Aceste activitati se organizeaza
nesigura, de institutii specializate (vezi ASIROM, ASTRA etc), unitatile
ASIROM te asigurate platind în schimb, în mod anticipat, prime de asigurare.
asigura! Chiar daca este vorba de un consum preventiv, întreprinderea
repartizeaza o parte din rezultatele sale economice pentru asigurare.
Serviciul financiar fundamenteaza si adopta o decizie financiara în acest
scop:
DECIZII FINANCIARE PRIVIND ASIGURAREA
Venituri (yv) Cheltuieli (yc)

1. Venituri din rezultatele economice 1. Contravaloarea primelor de asigurare
prin trecerea primelor de asigurare cerute de firma de asigurare, în functie
pe costuri de riscul asigurat si valoarea asigurata
Total yv Total yc
Nivelul valoric al acestei decizii intra în componenta deciziei

financiare privind mijloacele circulante. Serviciul financiar tine, însa, o
evidenta operativa asupra mersului asigurarii si a încasarilor
despagubirilor în cazul producerii riscului asigurat (cutremur, incendiu
etc.).
Asa cum am stabilit în cadrul Capitolului 4, Finantele întreprinderii

studiaza, o data cu proces ul de repartitie la nivel microeconomic, si
alocarea corecta si profitabila a resurselor, ca participare activa a
activitatii financiare la managementul general al firmei.
Prin modul de alocare a fondurilor, activitatea financiara are
posibilitatea de a influenta întreaga activitate a întreprinderii. Se
realizeaza astfel functiile motivationale ale proiectarii financiare:
Redarea performantelor posibile; Rezolvarea de conflicte si
satisfacerea intereselor; Asigurarea conducerii participative.
În procesul complex de fundamentare si realizare a deciziilor
financiare privind procesul de consum , sunt aplicate procedee diverse
de alocare de fonduri în conditii de risc, de valorificare a capitalului în
corelatie cu piata de capital, de corelatie cu costul capitalu lui atras si cu
efectele asupra activitatii economice, în general.
FUNCTIA MOTIVATIONALA: REDAREA PERFORMANTELOR POSIBILE
Alocarea de fonduri pentru formarea, refacerea, restructurarea sau

dezvoltarea activelor corporale are cea mai mare influenta asupra
performantelor economice si financiare viitoare ale firmei. De aceea,
activitatea financiara este obligata sa realizeze acest lucru în
concordanta cu indicatorii de eficienta, ye, asigurând un nivel acceptabil
pentru performantele întreprinderii (vezi paragraful 8.2./F). În acelasi
sens actioneaza si analiza modului în care sunt plasate fondurile pentru
investitii în corelatie cu câstigurile de pe piata de capital.
Modelul de evaluare a activelor financiare (CAPM)
Plasamentul de capital în obiectivele de investitie presupune un

ansamblu de judecati de valoare, atât pentru cel care contracteaza
capital, cât si pentru cel care îsi plaseaza capitalul în obiectivele
respective. În aceste conditii, modul de valorificare a capitalului
presupune utilizarea unor modele specifice pietei de capital. Printre
aceste modele se afla si Capital Asset Pricing Model (CAPM) sau
Nivelul Modelul de evaluare a activelor financiare.
Acest model pune în evidenta rentabilitatea previzionata pentru
rentabilitatii
furnizorul de capital, în functie de câs tigul minim realizat în conditiile
previzionate unui risc zero (posibil pentru plasamentul de capital în titlurile emise de
stat) si de o prima de risc corespunzatoare obiectivului finantat sau
titlurilor de pe piata, altele decât bonurile de tezaur.
Conform acestui model, rentabilitatea previzionata pentru un titlu
cumparat de la o firma trebuie sa asigure un câstig suficient de mare
(Ki) care sa depaseasca:
1. câstigul titlurilor de stat unde riscul este egal cu zero, KRF, cu

2. o suma egala cu diferenta dintre câstigul mediu pe piata de
capital, KM , si câstigul pentru titlurile de stat, KRF, multiplicata cu
un coeficient de volatilitate ßi (prima de risc sau pretul riscului) :
Relatia 19.3
Ki = KR F + (K M – KRF)β i
Cu cât capitalul este plasat într-o pondere mai mare în titluri cu risc
ridicat, cu atât pretul de risc va avea o pondere mai mare în
rentabilitatea sau câstigul previzionat.
Coeficientul de volatilitate reprezinta o contributie marginala a

activelor riscante la riscul general. Acest coeficient este specific fiecarui
tip de titlu si este o masura a volatilitatii titlului în cauza în raport cu
un titlu cu volatilitate medie, titlu pentru care indicele beta este egal
cu 1 (vezi P. Halpern s. a., Finante manageriale, Editura Economica,
Bucuresti, 1998, capitolul 15).
Conform teoriei modelului CAPM, indicele ßi = 1,00 corespunde
unei actiuni (titlu) la care cursul se modifica în aceeasi directie si
proportional cu evolutia pietei (economiei). Atunci când coeficientul
beta este < 1,00, el nu este dependent de evolutia economiei, gradul de
risc fiind mult mai redus. Altfel se pune problema în cazul în care acest
coeficient depaseste nivelul 1,00, riscul fiind mult mai mare:
ßi =1,50
Evolutia economiei
ßi =1,00
ßi =0,50
Timp
Modelul CAPM se poate utiliza si în cazul în care firma acopera

investitia în întregime din capital propriu, rezultatul calculului fiind o
rata de actualizare. Combinarea de surse la acoperirea investitiei aduce
în model influente de pe piata bursiera si a creditului.
FUNCTIA MOTIVATIONALA: REZOLVAREA DE CONFLICTE SI SATISFACEREA

INTERESELOR
Atunci când exista doua sau mai multe proiecte de investitie care se
exclud reciproc, managerul trebuie sa gaseasca procedee obiective de
ierarhizare pentru a rezolva corect eventuale conflicte si divergente de
interese. În asemenea situatii se utilizeaza, de regula, sistemul de
indicatori de eficienta specifici proiectelor de investitii (vezi paragraful
din acest capitol referitor la acesti indicatori).
Într-o formula mai simplificata se utilizeza indicatorii Valoarea

actualizata neta (VAN) si Rata interna de rentabilitate (RIR).
Exemplificare
Folosim exemplul cu doua proiecte din Finante manageriale,

p. 426-428. Doua proiecte concurente, notate cu C si, respectiv, D, sunt
luate în considerare pentru a permite un proces de consum necesar
dezvoltarii mijloacelor fixe ale unei firme.
Aceste proiecte promit urmatoarele fluxur i nete de numerar în
urmatorii trei ani (în mii $):
Anul Proiectul C Proiectul D

0 -1200 -1200
1 1000 100
2 500 600
3 100 1100
VAN se stabileste pentru fiecare proiect, luând în calcul mai multe rate
de actualizare si pe baza relatiei:
VAN = -1200/(1 + k)0 + 1000/(1 + k)1 + 500/(1 + k)2 + 100/(1 + k)3,

pentru proiectul C
În urma aplicarii relatiei de actualizare, VAN pentru cele doua

proiecte se prezinta astfel:
Rata de actualizare Proiectul C Proiectul D

0% 400 600
5% 300 400
10% 200 200
15% 100 50
20% 50 -85
25% -25 -175
30% -100 -250
Din acest tabel rezulta ca, la o rata de actualizare de peste 25%, nici
un proiect din cele doua nu mai aduce câstig. La o rata de actualizare
sub 10%, avantajul este de partea Proiectului D, iar între 10% si 20%,
câstiga Proiectul C.
Diferentierea este pusa în relief de indicatorul RIR, indicator care
arata rata de actualizare pentru care VAN este egala cu zero.
Din grafic rezulta ca,

pentru Proiectul D, RIR
700 este la nivelul ratei de
600
500
actualizare de 17%, iar
400 pentru Proiectul C, acelasi
300 PROIECT C
indicator se afla la nivelul
200
PROIECT D
ratei de actualizare de 22%.
100 Peste aceste niveluri ale
0
-100
inflatiei, fiecare proiect
0 5 10 15 20 25
-200 devine ineficient, mana-
-300 gerul financiar cerând
gasirea altor proiecte care
sa reziste la o inflatie
superioara.
FUNCTIA MOTIVATIONALA: ASIGURAREA CONDUCERII PARTICIPATIVE
În exercitarea activitatii financiare, se impune un mod de lucru prin

care salariatii firmei sa fie atrasi la fundamentarea si, apoi, la realizarea
deciziilor economice si financiare. În cazul investitiilor, este necesar sa
se ia în considerare, atunci când se pune problema dezvoltarii, o
combinare de proiecte. Acest lucru este recomandabil pentru a combina
o investitie cu risc mare, indicatorul beta, ß>1, cu un proiect cu un risc
mai redus, indicatorul beta, ß<1.
Exemplificare
A. În cazul în care se ia decizia de a folosi un singur proiect la

care riscul este mare, ß = 1,5:
k i = k RF + (k M – k RF) ß = 10 + (15 – 10) x 1,5 = 17,5%
B. Prin asocier ea si a altor proiecte, situatia se poate schimba.

Luam cazul în care se ataseaza la proiectul A si un proiect B
la care indicatorul ß este 0,5, iar ponderea sa în totalul
fondurilor pentru investitii este de 30%:
Ki = [10 + (15 – 10) x 1,5] x 0,7+[10 + (15 - 10) x 0,5] x 0,3 = 16%
800
600
400 PROIECT C
200 PROIECT D
0 Line 3
0 5 10 15 20 25
-200
-400
Prin reducerea costului fondurilor pentru investitia totala, de la

17,5% la 16%, activitatea de investire devine mai atractiva pentru firma,
efortul viitor de satisfacere a cerintelor furnizorilor de fonduri fiind, în
cazul folosirii concomitente a doua proiecte, mai redus.
Modelul de îndrumare si organizare a pregatirii si învatarii îl aveti la

sfârsitul capitolului 1.
• Ce rol îndeplinesc mijloacele fixe în procesul de productie din întreprindere?

• Care sunt functiile financiare ale previziunii realizate de serviciul financiar al firmei?
• Ce factori determina nivelul initial al mijloacelor fixe în structura de productie?
• Ce factori au ca efect pierderea de valoare sau cresterea de servicii tip mijloace fixe?
• Puteti aprecia exact starea curenta a mijloacelor fixe dupa nivelul valorii ramase de
amortizat?
• Care sunt schimbarile esentiale în structura relatiilor de repartitie financiara pentru
investitii fata de perioada anterioara?
• Este pretul de deviz o informatie usor acceptabila de serviciul financiar drept valoare a
investitiei?
• Ce întelegeti prin conceptul de cash-flow si care este corelatia sa cu autofinantarea pentru

lucrarile de investitii?
• În ce corelatie se afla repartizarea financiara prin amortizare si transferul efectiv de
valoare din mijloacele fixe în produse?
• În ce conditii se poate utiliza profitul pentru finantarea investitiei?
• Cum se reflecta în capitalul social al întreprinderii participarea capitalului strain la
investitii?
• În ce conditii indicatorii financiari ye pot anula decizia de finantare a investitiei?
• Care sunt functiile motivationale si prin ce actiuni concrete se realizeaza?
• Care este locul în Bugetul întreprinderii rezervat deciziei de investitie, deciziei de
finantare a reparatiilor si deciziei de asigurare a mijloacelor fixe?
8.1 Functia financiara de autorizare a repartitiei are în vedere :

1. necesarul de servicii tip mijloace fixe (active corporale);
2. comportamentul activelor corporale sub influenta factorilor
tehnici, naturali, economici; 3. structura surselor de finantare a
investitiilor; 4. starea curenta a activelor corporale redata prin
valoarea ramasa; 5. structura pe grupe a capitalului fix. Care
grupare este cea reala:
a) 1, 2, 3; b) 1, 2, 4; c) 2, 3, 4; d) 2, 3, 5; e) 3, 4, 5.
8.2 Care din urmatoarele activitati tip consum nu se refera la activele

corporale:
a) activitatea de investitie; b) activitatea de reparatie capitala;
c) activitatea de întretinere si reparatie curenta; d) activitatea de
aprovizionare; e) activitatea de asigurare si reasigurare.
8.3 Prelucrarea din punct de vedere financiar a datelor privind

activitatea economica de investitie cuprinde: 1. controlul tuturor
etapelor de prelucrare a datelor (tehnica, economica, monetara);
2. întocmirea devizului; 3. determinarea nivelului valoric al
devizului prin utilizarea etalonului monetar; 4. corectarea nivelului
valoric al devizului (+/-); 5. preluarea informatiilor corectate ca
informatie de tip ycp. Care grupare este cea reala:
a) 1, 2, 3; b) 2, 3, 4; c) 3, 4, 5; d) 1, 4, 5; e) 1, 3, 5.
8.4 Cash-flow net (sau fluxul disponibilitatilor nete) cuprinde:

1. amortizarea; 2. profit pe ntru dezvoltare; 3. provizioane ;
4. dividende; 5. rezerve; 6. impozite. Care este gruparea reala :
a) 1, 2, 3, 4; b) 2, 3, 4, 5; c) 3, 4, 5, 6; d) 1, 3, 4, 5; e) 1, 2, 3, 5.
8.5 În activitatea de calculare a amortizarii se utilizeaza urmatoarele
modele : a) modelul cotelor proportionale; b) modelul cotelor
progresive; c) modelul cotelor regresive; d) modelul cotelor pe
unitatea de produs; e) modelul amortizarii accelerate. Care din
aceste modele îmbina modelele cotelor progresive si regresive,
având în vedere evolutia randamentului exploatarii activelor
corporale?
8.6 Profitul reprezinta sursa pentru investitii prin: 1. deducerea
echivalentului cheltuielilor suplimentare de amortizare pentru
mijloace fixe si brevete; 2. o cota din profitul brut; 3. minimum
50% din profitul net; 4. o cota din impozitul pe profit. Care grupare
este cea reala : a) 1, 2; b) 1, 3; c) 2, 3; d) 3, 4; e) 2, 4.
8.7 Exprimarea eficientei economice a investitiilor se realizeaza prin
urmatorul lant de indicatori: a) termen de recuperare; b) valoarea
actualizata totala; c) valoarea actualizata neta; d) rata interna de
rentabilitate; e) testul Bruno. Care din acesti indicatori reprezinta o
comparatie a rezultatelor interne cu piata internationala?
8.8 Exercitarea functiei de fundamentare financiara a deciziilor
economice se refera la urmatoarele activitati: a) investitiile;
b) reparatiile capitale; c) asigurarea si reasigurarea activelor
corporale; d) reparatiile curente; e) întretinerea si modernizarea
activelor corporale. Care din aceste decizii se refera la un proces de
consum viitor si nesigur?
8.9 Exercitarea functiei motivationale de redare a performantelor
posibile se realizeaza prin : a) determinarea si aplicarea
indicatorilor de eficienta, ye, în fundamentarea si realizarea
deciziilor financiare; b) realizarea simularii dimensiunii financiare
a întreprinderii; c) plasarea fondurilor pentru investitii în corelatie
cu câstigurile de pe piata de capital. Care din aceste actiuni de
previziune financiara nu apartin functiei motivationale respective?
8.10 Functia motivationala de rezolvare a conflictelor si de satisfacere a
intereselor se realizeaza prin luarea în consideratie la
fundamentarea deciziilor a urmatorilor indicatori care permit
alegerea finala dintre mai multe proiecte: a) valoarea actualizata
neta, VAN; b) rata interna a rentabilitatii, RIR; c) testul Bruno
si RIR; d) VAN si RIR ; e) VAN si termen de recuperare.
8.1 Alegerea modului de finantare
Pentru a face fata cresterii cererii de produse pe piata, o societate

comerciala trebuie sa procure un utilaj al carui pret pe piata Germaniei
este de 250.000 DM. Pentru finantare, are de ales între variantele:
1. un contract de leasing, în conditiile din exemplul 6.5, pentru o
perioada de 36 de luni;
2. contractarea unui credit pe piata internationala cu 8%, rambursabil
peste 3 ani (se calculeaza dobânda compusa);
3. cumpararea sumei în valuta pe baza unui credit în lei cu dobânda de
50%. Cursul de cumparare este de 4000 lei / marca.
Determinati costul final al utilajului în fiecare din cele trei solutii si
alegeti solutia optima.
8.2 Determinarea fondului de amortizare
O societate comerciala are în dotare fonduri fixe în valoare de

300 mil. lei, pentru care durata normala de functionare este de 10 ani.
Calculati fondul de amortizare pe baza cotelor proportionale,
regresiva si progresiva (dupa metoda Softy).
Comparati rezultatele si apreciati ce efect are fiecare metoda asupra:
- construirii fondului de înlocuire;
- costului produselor (randamentul utilajului fiind uniform pe toata
durata de functionare).
8.3 Alegerea proiectului de investitie pe baza valorii actualizate (cash-flow actualizat)
Serviciul financiar are de ales între doua proiecte, A si B. Alegerea

se va face determinându-se cash-flow-ul pe care cele doua proiecte îl
pot aduce în viitor în mod absolut, si actualizat pe baza unei rate de
actualizare, i = 10%.
1. Valoarea investitiei (C)

Proiectul A = 30 mil. lei
Proiectul B = 45 mil. lei
2. Durata de utilizare
Ambele proiecte = 5 ani
3. Amortizare proportionala de 20% asupra valorii de inventar

rezultata
4. Productia posibila în ambele proiecte:
anul 1 = 50.000 buc. anul 4 = 80.000 buc.
anul 2 = 60.000 buc. anul 5 = 90.000 buc.
anul 3 = 70.000 buc.
5. Pretul de vânzare previzionat este de 2000 lei / buc.
6. Cheltuielile de productie:
Proiectul A = 1500 lei / buc.
Proiectul B = 1200 lei / buc.
7. Impozitul pe profit este de 38%
Pentru actualizarea cash-flow -ului folositi coeficientii din exemplul 8.6.
8.4 Testul Bruno
Folosind datele obtinute în exercitiul anterior, încercati sa obtineti

cursul de revenire net actualizat (testul Bruno) pentru cele doua
proiecte:
- costul actualizat în lei va fi egal cu valoarea investitiei precizata de
fiecare proiect;
- profitul actualizat în dolari se va determina prin actualizarea
profitului înainte de plata impozitului de 38%, folosind aceeasi rata
de actualizare (i = 10%) si cursul valutar de 7500 lei / $ în primii
doi ani si 9000 lei / $, în ultimii trei ani.
Comentati rezultatul obtinut prin comparatia între cele doua
proiecte, precum si pe baza compararii cursului de revenire net
actualizat cu cursul valutar al dolarului în lei din ziua în care se
desfasoara seminarul la acest capitol.
8.5 Utilizarea profitului pentru investitii
O societate comerciala înregistreaza un profit impozabil de 6 mil.

lei. Sa se precizeze valoarea profitului afectat Fondului de dezvoltare,
daca ea are obligatia de plata dividendelor catre proprietari de 1 mil. lei:
1. în cazul în care investitia nu se încadreaza în prevederile Legii
impozitului pe profit de a se reduce impozitul respectiv cu 50%;
2. în cazul în care investitia are efecte care permit reducerea cu 50% a
impozitului pe profit.
În ambele situatii, societatea constituie un fond de participare la
profit a salaria tilor în valoare de 5% din profitul net. Recalculati nivelul
profitului alocat investitiilor în cazul modificarii prevederilor
Legii impozitului pe profit.
8.6 Climatul investitiilor straine
Folosind scara de valori publicata în Harvard Business Review,

analizati daca climatul din economia noastra este, la momentul actual,
favorabil venirii investitorilor straini:
CRITERII
Punctaj
1. Repatrierea capitalului
- fara restrictii 12
- restrictii numai în anumite perioade 8
- restrictii asupra capitalului 6
- restrictii asupra capitalului si transfer profit 4
- restrictii puternice 2
- participare straina interzisa 0
2. Autorizarea participarii straine

- control 100% permis si binevenit 12
- control 100% dar rau vazut 10
- participare majoritara 8
- limita de 50% 6
- participare minoritara 4
- mai putin de 30% 2
- participare straina interzisa 0
3. Discriminari în raport cu firmele locale

- se asimileaza cu cele locale 12
- restrictii minore 10
- un anumit control 8
- restrictii si control 6
- control sever 4
- restrictii severe 2
- interdictii 0
4. Stabilitatea monedei locale

- liber convertibila 18
- 90% convertibila 16
- 60-90% convertibila 14
- convertibilitate interna 8
- control riguros asupra monedei 4
5. Stabilitate politica
- stabilitate pe termen lung 16
- stabilitatea depinde de o persoana cheie 14
- frictiuni interne controlate de guvern 10
- presiuni interne si externe puternice 4
- lovitura de stat posibila 2
- lovitura de stat reala 0
6. Protectie tarifara
- larga protectie 8
- asupra unor ramuri 6
- numai la industriile noi 4
- fara protectie 2
7. Accesul la piata locala de capital

- piata dezvoltata, bursa deschisa 8
- capital putin; bursa speculativa 6
- unele fonduri straine disponibile (BIRD) 4
- capitaluri rare, pe termen scurt 2
- control rigid 0
8. Rata anuala a inflatiei în ultimii cinci ani

- sub 1% 14
- 1-3% 12
- 3-7% 10
- 7-10% 8
- 10-15% 6
- 15-35% 4
- peste 35% 2
Modelul acestui studiu tehnic poate fi aplicat atât în cazul unei

întreprinderi sau ramuri, cât si la nivel national. Investitorul strain
devine interesat daca în urma analizei întreprinse se înregistreaza un
punctaj care depaseste cifra de 40.
Pentru activitatea de seminar si de cercetare stiintifica, va

recomandam urmatoarele teme:
- Implicatiile financiare ale comportamentului activelor corporale în
structura firmei;
- Finantarea activitatilor de dezvoltare, refacere, modernizare a
activelor corporale;
- Transferul de potential economic tip serviciu (valoare) din

mijloacele fixe în costurile produselor s i reflectarea acestui transfer
prin amortizare;
- Contributia diferitelor surse de valoare, din firma si din afara ei, la
acoperirea necesarului de valoare pentru diferitele activitati tip
consum referitoare la mijloacele fixe;
- Semnificatia axiologica si rolul indicatorilor privind eficienta
economica a activitatilor tip consum organizate pentru formarea,
refacerea sau dezvoltarea activelor corporale;
- Fundamentarea complexa a deciziilor financiare privind mijloacele
fixe (activele corporale);
- Structurarea fluxurilor financiare interne si externe firmei pe baza
criteriilor de eficienta si de cost al capitalului de lucru;
- Rolul investitiilor de capital strain în formarea elementului
mijloace fixe la un nivel tehnic si tehnologic de vârf;
- Modalitati de îmbunatatire a climatului economic, social, financiar,
monetar etc. pentru atragerea suplimentara de investitii straine.
8.8 Referat
Pe baza datelor din Anuarul statistic al României, determinati

indicatorii de structura si de evolutie a cheltuielilor de capital din ultima
perioada. Folosind acesti indicatori, întocmiti un referat privind evolutia
procesului investitional si starea dotarii cu mijloace fixe a economiei,
precum si cauzele starii actuale. Previzionati posibilele consecinte
pentru mersul general al economiei nationale.
8.9 Grafice
Folosind datele concrete de la o întreprindere, realizati în caietul

(dosarul) de seminar grafice de structura a dotarii cu active corporale,
graficul utilizarii în timp a capacitatii de productie, graficul gradului de
uzura pe grupe de mijloace fixe etc.
8.1 b; 8.2 d; 8.3 d; 8.4 e; 8.5 d; 8.6 b; 8.7 e; 8.8 c; 8.9 b; 8.10 d.
Nota: fiecare întrebar e este evaluata cu 1 punct. Pentru obtinerea

notei 10,00 va trebui sa raspundeti corect la toate cele
zece întrebari.
CAPITOLUL 9
DECIZIILE FINANCIARE PRIVIND CICLUL DE EXPLOATARE
CUPRINS
9.1 Procesul de consum pentru formarea activelor circulante
necesare ciclului de exploatare
9.2 Proiectarea financiara a necesarului de active circulante
9.3 Decizia financiara privind finantarea ciclului de exploatare
9.4 Alte decizii financiare privind ciclul de exploatare
CONCEPTE
Formele de manifestare activelor circulante
Starea curenta a elementului în cauza
Modele de determinare a necesarului de active circulante
Fondul de rulment
Necesarul de fond de rulment; Trezorerie
Autofinantarea activelor circulante
Indicatori de eficienta
Bugetul activelor circulante
Politica fondului de rulment
Modificari ale patrimoniului
Asigurarea stocurilor de mijloace circulante
Gestiunea stocurilor în situatia de incertitudine
Deciziile financiare privind ciclul de exploatare
Pentru economistul financiar realizarea functiei autorizarea

amploarea si ce efecte au asupra functionarii viitoare a firmei pentru a
legatura cu activitatile tip consum legate de elementul active circulante,
element care se formeaza pe durata ciclului de exploatare.
9.1 Procesul de consum pentru formarea activelor circulante

necesare ciclului de exploatare
Transformarile specifice procesului de productie, transformari

realizate în cadrul ciclului de exploatare, necesita existenta unor stocuri
Finantarea de active (mijloace) circulante în toate fazele activitatii economice din
întreprindere. Formarea acestor stocuri rezulta în urma unor activitati de
ciclului de consum, prin care o valoare importanta, sub forma de produse si
exploatare servicii, se imobilizeaza pentru o perioada de timp, mai mare sau mai
mica, în structura economica a întreprinderii.
A. Pozitia activelor (mijloacelor) circulante în structura întreprinderii
În structura economica a întreprinderii,

activele circulante joaca rolul de obiect asupra
caruia se realizeaza actiunea de prelucrare si
transformare, specifica unitatii în cauza.
Stocurile de mijloace circulante înglobeaza
materii prime si materiale aflate în diferite
faze ale prelucrarii, dar si sub forma de
produse finite. În activul bilantului vom gasi
activele circulante si sub forma de creante
asupra clientilor si debitorilor. Valoarea adusa
din afara unitatii sub forma de materii prime, materiale, combustibil se

completeaza cu cea conservata prin procesele de transformare, devenind
active circulante de tipul productiei nefinite, produse finite,
semifabricate destinate vânzarii. O data cu vânzarea produselor finite
elementul nu dispare, valoarea lui transformându-se în creante pâna la
încasarea contravalorii sub forma de bani.
Cadrul 9.1
Definitiile actuale au format o interpretare eronata despre conceptul analizat: mijloacele

circulante sunt reprezentate numai de stocuri de bunuri materiale. Va trebui sa acceptam în
acest concept si mijloacele în decontare (creante), disponibilitatile banesti din casa sau de la
banca. Privite astfel, activele (mijloacele) circulante apar sub diferite forme pe parcursul
ciclului de exploatare, potentialul economic (valoarea) conservata în ele ramânând în
gestiunea întreprinderii în mod permanent.
Serviciul pe care activele circulante îl "presteaza" în cadrul

proces ului de productie este redat de relatia 9.1.
Relatia 9.1
e
s ---------> i
Serviciul adus sau, altfel spus, activele circulante îsi pun la dispozitia informatiei de
de activele produs sau tehnologice, i, însasi substanta, s, intrând în continutul
circulante produsului cu ajutorul energiei de transformare, e.
Structura interna a elementului active (mijloace) circulante depinde
Structura de profilul unitatii, de tehnologia de fabricatie, de organizarea generala
interna a a întreprinderii, precum si de progresul tehnic din economie. Volumul
activelor total al elementului este dependent de cantitatea de produse comandate,
circulante de capacitatea de productie pe schimb, de consumul specific pe unitatea
de produs, precum si de timpul de imobilizare în toate fazele activitatii
economice.
Importanta deosebita a mijloacelor circulante în structura

întreprinderii rezulta si din faptul ca acestea devin, pe parcursul
procesului de productie, depozitarul valorii cedate de celelalte
elemente ale structurii: personalul, mijloacele fixe, informatia,
mediul.
Pentru evidentierea formelor pe care le îmbraca elementul active

(mijloace) circulante, vom structura ciclul de exploatare (activitatea
economica specifica procesului de productie) în patru etape (incluzând

aici si activitati specifice procesului de schimb):
Figura nr. 9.1
Aprovizionare Productie Desfacere Realizare

- bani - productie nefinita (în - produse finite - creante asupra
- materii prime curs de fabricare) semifabricate clientilor
- materiale - cheltuieli anticipate destinate - bani
- combustibil vânzarii
- obiecte inven.
- piese etc.
La fel ca si mijloacele fixe (activele corporale), activele circulante

Transferul de intra în structura de productie în urma unui proces de consum din to.
potential în
În procesul de productie din t1 (vezi figura nr. 8.1, din capitolul 8),
procesul de
elementul de fata îsi transfera o mare parte din valoarea (potential
productie economic) conservata anterior (procesul de consum din t0) în produs, iar
alta parte se pierde prin risipa, degradare, rebuturi, furt etc. Pentru a fi
pregatite pentru un nou proces de productie (tn), mijloacele (activele)
circulante trebuie sa treaca printr-un proces de consum (t 2), proces care
are ca scop sa refaca elementul respectiv la nivelul initial, dar sa-l si
dezvolte, daca semnalele de la procesul de productie viitor aduc acest
mesaj.
În spri jinul întelegerii, Figura nr. 8.1
Economistul financiar, pentru a pregati repartitia de tip financiar,

Pregatirea trebuie sa cunoasca întregul comportament al mijloacelor circulante pe
procesului parcursul proceselor de consum din to, de productie din t 1 si de consum
de consum din t2, inclusiv semnalele de la viitorul proces de productie din tn.
Cunoasterea presupune întelegerea modului în care factorii de natura
obiectiva si subiectiva conditioneaza marimea valorica a activelor
circulante si pierderea de valoare.
CONSUM to
Nivelul initial al activelor circulante rezulta în urma proiectarii de
ordin tehnic a ansamblului întreprinderii. În mod concret, se au în
Factorii de vedere urmatorii factori:
influentare - capacitatea de productie rezultata din proiectul tehnic;
tip Fc1 - capacitatea efectiva ceruta de piata;
- consumul specific pe produs, ca o consecinta a progresului tehnic,
tehnologic si de calificare introdus în structura initiala a
întreprinderii;
- evolutia preturilor etc.
Acest grup de factori, Fc1, actioneaza în conditiile din perioada to.
Modificarea unora dintre ei pe parcursul to – t2 va determina o evolutie a
nivelului initial ce trebuie reconstituit dupa fiecare proces de productie.
PRODUCTIA t1
În acest proces , elementul active (mijloace) circulante este supus
factorilor specifici transformarilor tehnologice. Mijloacele circulante
sunt în dependenta permanenta de evolutia factorilor Fc2:
- transferul de valoare în componenta produselor la nivelul permis de
tehnica, tehnologie, calificare;
- factorii naturali care ataca însusirile fizice si chimice ale materiilor
Factorii de prime sau ale produselor deja fabricate, efecte negative amplificate
influentare de neglijenta, lipsa de organizare;
tip Fc2 - factorii economici care contribuie la uzura morala a unor materiale
sau a produselor care se fabrica din aceste materiale;
- deficiente organizatorice în activitatile din întreprindere, sistem
bancar, decontari internationale.
Amploarea influentei acestor factori duce la "epuizarea" activelor
circulante sub forma de stocuri pentru productie, cu efecte favorabile
productiei, daca valoarea trece în produse, sau cu efecte nefavorabile,
daca valoarea se pierde în mediu ca deseuri, rebuturi, materiale
degradate etc. Este clar ca, cu cât aceste transferuri spre produse si
pierderi sunt mai mari, cu atât consumul proiectat pentru t2 (consum
pentru refacerea stocurilor destinate prelucrarii) va fi mai mare,
cantitativ si valoric.
CONSUM t2
Acest proces de consum trebuie sa fie proiectat pentru a anula

efectele negative ale factorilor Fc 2 si pentru a raspunde cerintelor unor
factori, Fc3, proveniti din viitor, de la procesul de productie din tn :
- cresterea cererii de produse fabricate din continutul material al

Factorii de activelor (mijloacelor) circulante;
influentare - cresterea consumurilor specifice datorita sporirii complexitatii
tip Fc3 produselor ce se vor fabrica;
- sporirea preturilor la componentele activelor circulante si la
serviciile de transformare (cheltuieli de aprovizionare, salarii,
amortizare etc.).
Proiectarea din punct de vedere financiar trebuie sa aiba în vedere

toate aceste grupuri de factori si efectele lor.
C. Starea curenta a activelor circulante
Pentru a contura amploarea consumului din t2, este nevoie sa

Punctul de cunoastem starea la un moment dat a mijloacelor circulante din
plecare în întreprindere. Acest moment este, de regula, sfârsitul anului în curs,
fundamentarea moment care coincide cu încheierea bilantului contabil. În bilant,
elementul în cauza se afla în componenta Activului circulant, la
deciziei
valoarea din momentul dat. Concomitent, în partea de pasiv se prezinta,
pentru aceeasi valoare, situatia curenta a obligatiilor financiare fata de
furnizorii de fonduri, din unitate si din afara sa.
BILANT
ACTIV PASIV
ACTIVE CIRCULANTE CAPITAL SOCIAL
Materiale FONDUL DE REZERVA
Produse finite VENITURI, REZERVE SI
Produse, lucrari, servicii facturate si FINANTARI
marfuri expediate OBLIGATII fata de furnizori,
Marfuri creditori, bugetul statului
Disponibilitati banesti CREDITE SI ÎMPRUMUTURI
Clienti
Debitori
Pe baza datelor din bilant, serviciul financiar apreciaza starea initiala a

mijloacelor circulante prin intermediul unor indicatori financiari cum ar fi:
1. Fondul de rulment
Prin continutul sau, fondul de rulment reprezinta o parte din

capitalul permanent ce se adreseaza activelor circulante, acoperind un
nivel al acestora relativ constant ca nivel pe parcursul activitatii firmei
(vezi figura nr. 9.2).
Figura nr. 9.2
Semnificatia sa privind starea elementului în cauza arata gradul de

acoperire a necesarului de fonduri cu surse proprii (capital social,
rezerve) si împrumuturi (obligatii) pe termen lung. Cu cât aceasta
pondere este mai mare, cu atât unitatea este asigurata în privinta
capacitatii sale de a face plati în anul viitor, dar poate afecta costul
capitalului (vezi paragraful privind managementul financiar).
2. Necesarul de fond de rulment
Calculat pe baza bilantului previzionat sau a bugetului previzionat,

acest indicator rezulta din comparatia dintre activ (stocuri, clienti,
cheltuieli de exploatare) si pasiv (datorii din exploatare, furnizori).
Marimea acestui indicator da o imagine asupra efortului financiar pe
care trebuie sa si-l asume proprietarii, fie prin contributie proprie
(cresterea capitalului social si formare de rezerve),fie prin lansare de
împrumuturi pe termen lung (emisiune de obligatiuni), atunci când
partea de Activ este mai mare.
Figura nr. 9.3
În cazul în care datoriile din exploatare sunt mai mari,

întreprinderea are un plus de resurse pentru acoperirea mijloacelor
circulante, fiind posibila o rambursare a împrumuturilor sau o plata a
datoriilor angajate în perioada anterioara (vezi figura 9.3).
3. Trezorerie neta
Un indicator relevant pentru bunul mers al resortului financiar este

Trezoreria neta. Fiind o corelatie dintre disponibilitatile banesti ale
Corelatia dintre unitatii si contributia bancilor prin credit la acoperirea necesarului de
disponibilitati si mijloace circulante, indicatorul în cauza prezinta capacitatea
contributia întreprinderii de a face plati imediate din propriile disponibilitati sau
bancilor nivelul recuperarilor sub forma de disponibilitati din imobilizarile în
stocuri si cheltuieli pentru productie.
În cazul în care partea de activ (disponibilitati) este mai mare,
indicatorul apare sub denumirea de Trezorerie pozitiva. În cazul invers,
indicatorul devine Trezorerie negativa, îndatorarea fata de banca fiind
mai mare, în situatia unor plati imediate.
Luând în considerare starea la un moment dat a activelor
(mijloacelor) circulante si a modului de finantare, serviciul financiar al
întreprinderii va proceda la proiectarea activitatilor economice si
financiare care sa duca la refacerea si la dezvoltarea activelor circulante,
precum si la schimbarea structurala a surselor de finantare, în functie de
costul fondurilor angajate, de structura si amploarea pietei de capital etc.
D. Activitati de consum referitoare la formarea mijloacelor circulante
Pentru a permite derularea activitatii de productie, elementul

Un nivel optim mijloace (active) circulante trebuie format la un nivel optim în toate
pentru activele fazele activitatii economice din întreprindere. Acest nivel rezulta în
circulante urma unor activitati de consum prin intermediul carora se imobilizeaza
în unitatea respectiva valoare în stocuri aflate în diferite stadii de
prelucrare. Concomitent, si procesul de productie contribuie la
imobilizarea de valoare pe parcursul ciclului de productie, adaugând la
valoarea materiei prime aduse în întreprindere valoarea serviciilor
cedate de celelalte elemente ale structurii de productie (salarii,
amortizare, cheltuieli de cercetare).
În legatura cu mijloacele circulante, în întreprindere se organizeaza
urmatoarele activitati:
1. activitatea de aprovizionare cu stocurile necesare productiei;

Activitati 2. activitatea de prelucrare a materiilor prime si de transformare a lor
economice tip în produse finite;
3. activitatea de depozitare;
consum
4. activitatea de vânzare-decontare;
5. activitatea de asigurare.
Toate aceste activitati sunt supuse unor operatii de informare,

analiza si control, în vederea proiectarii din punct de vedere economic si
financiar. Serviciul financiar conlucreaza permanent cu serviciile
tehnice si economice din unitate, informatiile financiare si deciziile de
repartitie financiara rezultând din aceasta cooperare.
Activitatile 1-4 contribuie la formarea elementului mijloace
circulante, conditionându-se reciproc. Totodata, ele sunt în contact
permanent cu factorii din afara unitatii, reflectând în dimensiunea lor
cantitativa si valorica efectele acestor factori. Proiectarea financiara va
avea în vedere totalitatea activitatilor enumerate, folosind metode
analitice sau globale de cuantificare.

dezvoltare a activelor circulante presupune determinarea întregii game
capitolul 6).

multe etape de simulare, pentru a se ajunge la un nivel acceptabil din
punctul de vedere al exigentelor financiare (principiile de conditionare a
repartitiei financiare : corelatia necesar/resurse; necesar/aport în t0 sau
9.2 Proiectarea financiara a necesarului de active circulante
A. Continutul activitatilor privind formarea elementului active (mijloace) circulante
Activitati Formarea elementului în cauza este contributia activitatilor

necesare economice din toate cele patru faze ale ciclului de exploatare:
formarii aprovizionarea, productia, desfacerea si realizarea. Imobilizarea de
elementului valori în aceste faze are doua surse, aducerea de valoare din afara
unitatii sau din faza precedenta si conservarea de valoare prin procesul
de productie, desfacere, aprovizionare.
Figura nr. 9.4
Valoarea
materiilor prime,
materialelor,
combustibililor
Din figura nr. 9.4 rezulta ca activitatile respective concentreaza în

continutul elementului mijloace circulante o valoare importanta pe
masura ce materiile prime aduse în întreprindere în momentul t o
avanseaza spre momentul livrarii si al realizarii finale, tr. Amploarea
valorica a elementului în cauza depinde, asadar, de doi factori
complecsi:
Figura nr. 9.5
- consumul mediu zilnic, notat cu simbolul Cz;

- timpul imobilizarii pe perioada to – tr (vezi figura nr. 9.5):
Relatia 9.1
Mc = ∫ f ( Cz) dt
Observam ca elementul active (mijloace) circulante îsi amplifica
Cresterea nivelul valoric pe parcursul ciclului de exploatare de la valoarea
valorica a materiilor prime si altor materiale aduse în unitate în momentul to,
activelor pâna la nivelul costului complet înregistrat dupa efectuarea
cheltuielilor de desfacere.
circulante În privinta perioadei de imobilizare, ea însumeaza timpul de
asteptare în faza de aprovizionare, durata ciclului de productie, timpul
de asteptare în faza de desfacere si timpul cerut de derularea
decontarilor între unitatea în cauza si cumparatorii produselor livrate.
Modificarea Atât nivelul valoric, cât si dimensiunea timp necesita o cunoastere
detaliata, de la aspectele tehnice si organizatorice ale activitatilor
dimensiunii timp economice, la cele legate de gestionarea stocurilor si de preturi,
restrictiile pietei de aprovizionare si desfacere, functionarea de
ansamblu a întreprinderii.
Toate aceste aspecte vor fi avute în vedere de catre serviciul
financiar pentru a proiecta repartitia financiara viitoare prin intermediul
fondului de informatii cunoscute: ym, yc, yv, ye.
B. Informatiile financiare metodologice, ym
Aceste informatii scot în relief aspectele calitative care se stabilesc

între întreprindere si posesorii de resurse financiare, redând
conditionarile care însotesc accesul la fondurile necesare finantarii
mijloacelor circulante la nivel microeconomic.
Legislatia Studiind legislatia financiara, indicatiile metodologice, hotarârile
financiara - guvernamentale, literatura de specialitate etc. rezulta gama informatiilor
sursa pentru de tipul ym, sursele de fonduri, obligatiile financiare pe care si le asuma
informatia ym unitatea, modelele de calcul, restrictii si avantaje economice s i
financiare etc.
Si în cazul mijloacelor circulante, serviciul financiar foloseste
informatiile ym pentru a proiecta schema legaturilor de repartitie
financiara (vezi figura nr. 9.6).
Figura nr. 9.6
Surse cu La sursele permanente, serviciul financiar are posibilitatea de a

caracter apela frecvent. Contactul cu proprietarul se face prin metodele
permanent specifice constituirii si largirii capitalului social; legatura poate fi
directa sau prin intermediul pietei de capital (bursa, banci).
Autofinantarea este prezenta în cazul constituirii unor fonduri de
rezerva, acoperirii unor pierderi din anii precedenti. Piata de capital
apare ca sursa si în cazul lansarii unor împrumuturi pe termen lung prin
vânzarea de obligatiuni.
În mecanismul decontarilor cu furnizorii si chiar cu propriii salariati

Datorii din se înregistreaza decalaje legale care permit unitatii sa constituie stocuri
exploatare de mijloace circulante si sa efectueze cheltuieli cu prelucrarea, fara sa
sau pasive fie nevoie de fonduri financiare (se înregistreaza asa-numitele "pasive "
sau datorii din exploatare). În anumite limite, aceste pasive (sau credite
tehnice) sunt permise; abuzul în acest domeniu poate crea greutati
financiare furnizorilor si poate deregla sistemul de plati în economie
(blocaj financiar).
Bancile gestioneaza fondul de creditare la care întreprinderea face
Contributia apel la informatiile privind conditiile stabilite de regulamente bancare si
creditului la de costurile fondurilor respective. Fondurile mobilizate de la banci
formarea implica rambursabilitatea si plata de dobânzi, comisioane, precum si
activelor exercitarea unui control periodic asupra garantiei existente în unitate
pentru creditele angajate.
Apelarea la bugetul de stat sau local este accidentala, în cazul
societatilor comerciale (subventii); pentru regiile autonome, legatura cu
Contributia bugetul de stat poate fi mai frecventa, dar tot pe baza unor legi adoptate
Bugetului de stat de Parlament. Tot în categoria surselor facultative intra si fondul de
si a asigurarilor asigurare, constituit la dispozitia unor societati de asigurare. În cazul în
care o unitate economica îsi asigura stocurile de materii prime sau
produse finite si se produce fenomenul care distruge aceste stocuri,
unitatea încaseaza despagubiri (dupa regulile asigurarilor de bunuri).
Sursele amintite sunt situate în economia nationala; dar, ca si în
Contributia cazul investitiilor, si formarea elementului mijloace circulante poate
pietei externe de beneficia de fonduri din afara economiei, de pe piata externa de capital.
capital Disponibilitatile financiare ale partenerului, fondurile bancilor sau
resursele financiare mobilizate prin bursa pot constitui surse externe
pentru finantarea unei parti din necesarul de mijloace circulante.
Economistul va proceda, apoi, la cunoasterea tuturor conditiilor de
acces la aceste surse, precum si a modelelor matematice si logice de
determinare a nivelului fondurilor pe care le poate sau le doreste a le
mobiliza. Odata acumulate aceste informatii de tipul ym, se poate trece
la determinarea informatiilor financiare cantitative, referitoare la
marimea cheltuielilor financiare (yc), la volumul veniturilor financiare
mobilizabile (yv) si la dimensiunea eficientei economice cu care se
preconizeaza a se utiliza fondurile destinate formarii mijloacelor
circulante (ye).
C. Cheltuielile financiare, yc
Activitatile economice care permit formarea elementului mijloace

circulante genereaza în t0 si t2 un amplu proces de consum si de
imobilizare de valoare. Interpretarea unui proces prin intermediul
modelelor financiare permite obtinerea informatiilor de tip yc :
ycp - nivelul valoric al activelor circulante imobilizate în activitatile
cerute de derularea procesului de productie (în perioada t0 – tr din
Cheltuieli si figura nr. 9.4 si 9.5); yco - obligatii financiare în afara întreprinderii.
obligatii Pentru obtinerea acestor informatii, serviciul financiar colaboreaza
financiare cu serviciile tehnice si economice din întreprindere (aprovizionare,
productie, auxiliare, desfacere, proiectare etc.). De la aceste servicii
procura informatii de natura cantitativa (consumuri specifice, volumul
productiei, perioada de imobilizare) si valorica (preturi de
aprovizionare, cheltuieli de prelucrare, aprovizionare si desfacere etc.).
Toate aceste date sunt utile pentru obtinerea informatiei ycp.
Pentru informatia yco sunt necesare investigatii si în afara unitatii,
la sistemul bancar, la sistemul financiar si de asigurari, pe piata de
capital etc.
1. Informatia ycp presupune o proiectare a tuturor activitatilor
economice care se succed din momentul to (data aprovizionarii), pâna
Modele pentru în momentul încasarii contravalorii marfurilor vândute (tr). Modelele
determinarea
utilizate sunt diverse, de la cele globale, pâna la cele analitice. În
cheltuielilor întreprinderile noastre s-au practicat modele analitice, deosebit de
financiare complicate, dar si cele globale, bazate pe indicatorii vitezei de rotatie.
În practica internationala, proiectarea necesarului de fonduri
financiare pentru acest element utilizeaza, cu precadere, extrapolarea
acestui necesar pornind de la indicatorii privind starea la un moment da t
a activelor circulante, stare redata de bilantul contabil si previziunile
referitoare la viitorul proces de productie – desfacere (cifra de afaceri, CA).
Modele analitice
a) Normarea pe faze. Un astfel de model reda întreaga valoare a

elementului mijloace circulante. O alta caracteristica a acestui model
este caracterul sau amanuntit, lucru care reflecta toate aspec tele tehnice
si organizatorice ale fazei pentru care se obtine informatia financiara:
Relatia 9.2
yc p = Ch z x t x k
unde:
ycp - informatia financiara partiala privind necesarul de fonduri pe
fiecare faza a activitatii economice;
Chz - cheltuieli medii zilnice în faza respectiva;
t - timpul de imobilizare pe faze;
k - un coeficient de corectare, specific pentru unele faze în care
cheltuielile nu cresc uniform sau nu ramân constante pe toata
perioada imobilizarii.
Astfel, în faza de aprovizionare, perioada t cuprinde intervalul

mediu între doua aprovizionari (i), durata activitatilor de conditionare
(c), durata transporturilor interioare (t), durata stocurilor de siguranta
Componentele sau de iarna (s). În faza de productie timpul este dat de marimea cic lului
factorului timp de fabricatie (d), în faza de desfacere avem durata stationarii produselor
finite pentru ambalare, formarea stocurilor vandabile etc. (f), iar în faza
de realizare se are în vedere durata decontarilor cu clientii (r).
Evolutia Cheltuielile medii pe zi evolueaza de la nivelul costurilor materiilor
prime aprovizionate la cel al costului complet înregistrat dupa faza de
imobilizarilor desfacere. În privinta coeficientului k, el are un nivel de 0,5, în faza de
valorice aprovizionare (când se aplica la intervalul mediu între doua
aprovizionari) sau de 0,6–1,0, în cazul fazei de productie (vezi
exemplul 9.1).
Exemplul 9.1
Cheltuielile anuale la nivel de cost de uzina (dupa încheierea
activitatilor de prelucrare specifice procesului de productie) 720 mil. lei
Costul de uzina pe produs 10 mil. lei
Cheltuieli initiale în prima zi a ciclului de fabricatie 2 mil. lei
Durata ciclului de fabricatie 4 zile
Cheltuielile de fabricatie cresc uniform, câte 2 mil. lei pe zi.
Prima etapa a normarii are în vedere determinarea coeficientului k.
Acest lucru este necesar întrucât formula de baza are ca informatie
(Chz) nivelul costului de uzina, atins în ultima zi a ciclului de fabricatie
(vezi figura nr. 9.7).
Figura nr. 9.7
Pe baza informatiilor date sau calculate, obtinem nivelul

informatiei ycp pentru faza de productie:
ycp = 720 mil. / 360 zile x 4 zile x 0,6 = 4,8 mil.
Similar se procedeaza si cu celelalte faze, modelul diferind foarte

putin (lipseste coeficientul k).
b) Necesarul de finantat la 1 leu cifra de afaceri. Un asemenea

model asigura determinarea directa a necesarului de finantat din alte
surse, eliminând partea din necesarul total care se acopera din pasive
atrase de la furnizori si salariati, prin decalarea platilor fata de
momentul efectuarii cheltuielilor cu activele circulante.
Etapele de lucru sunt redate în Exemplul 9.2 si au în vedere un
interval to - tr de 12 saptamâni, grupate pe cele patru faze conform
figura nr. 9.8.
Exemplul 9.2
Durata fazelor activitatii economice este urmatoarea:

- aprovizionare 3 saptamâni
- productie 3 saptamâni
- desfacere 2 saptamâni
- realizare 4 saptamâni
Întârzierea platilor catre:
- furnizori de materiale 6 saptamâni
- salariati si alte plati pentru productie 2 saptamâni
- plati pentru cheltuieli de desfacere 3 saptamâni
Figura nr. 9.8

Calculul imobilizarilor:
Materii prime = 0,25 x 8 sapt. (sapt. 0-8) = 2 lei / 1 leu CA
Chelt. de prod. = 0,60 x 5 sapt. (sapt. 3-8) = 3 lei / 1 leu CA
Mij. în decont = 0.25 + 0, 60 + 0,05) x 4 sapt. (sapt. 8-12) =
= 3,6 lei / 1 leu Cifra de Afaceri (CA).
Total = 2 + 3 + 3,6 = 8,6 lei / 1 leu CA
Calculul pasivelor atrase:
Furnizor i = 0,25 x 6 sapt. = 1,50 lei / 1 leu CA
Salariati = 0,60 x 2 sapt. = 1,20 lei / 1 leu CA
Desfacere = 0,05 x 3 sapt. = 0,15 lei / 1 leu CA
Total = 2,85 lei / 1 leu CA
Necesar de finantat:
8,60 - 2,85 = 5,95 lei / 1 leu CA
CA (cifra de afaceri) se refera la valoarea productiei vândute dupa
fiecare ciclu de fabricatie de 12 saptamâni.
Modele globale
a) Modelul vitezei de rotatie. Cea mai des utilizata este metoda

Metoda de calcul bazata pe modelul vitezei de rotatie a fondurilor destinate mijloacelor
cea mai utilizata circulante în anul de baza. Modelul presupune, în prealabil, o proiectare
a vitezei de rotatie, prognozata pe baza previziunilor privind durata
fazelor activitatii economice, sub influenta unor rezolvari tehnice sau
organizatorice viitoare:
Relatia 9.4
Vrtn = Vrto +/- ∆ Vr

unde:
Vrtn - viteza de rotatie (în numar de rotatii pe an) prognozata;
Vrto - viteza de rotatie din anul de baza;
+/- ∆ Vr - modificarea proiectata a vitezei de rotatie.
A doua etapa, în metoda analizata, asigura determinarea informatiei

ycp dupa relatia:
Relatia 9.5
yc p = Qc / Vrtn
unde:
Qc reprezinta productia prognozata la nivel de cost complet.
Exemplul 9.3
Viteza de rotatie în anul de baza este de 4 rotatii pe an. În anul

viitor, se preconizeaza o sporire a vitezei de rotatie de 0,5 rotatii, ca
urmare a introducerii unor tehnologii noi si a containerizarii desfac erii
produselor.
Cifra de afaceri, redata la nivel de cost complet, pentru anul viitor
se preconizeaza a fi 1000 mil.
yc p = 1000 mil. lei / (4 + 0,5) = 222,2 mil. lei.
Dupa calculul nivelului global al necesarului de fonduri pentru

mijloace circulante, metoda prevede si o structurare pe fazele activitatii
economice, având în vedere ponderea lor din anul de baza.
b) Determinarea Necesarului de Fond de Rulment. În practica

exista modele care stabilesc pe total necesarul de fond de rulment
exprimat în zile. Sa urmarim acest model pe baza exemplului 9.4.
Exemplul 9.4
O întreprindere de industrie usoara previzioneaza urmatoarele

informatii economice:
- Cifra de afaceri 7200 mil. lei
- Cumparari de materii prime 4000 mil. lei
- Cheltuieli de prelucrare 2000 mil. lei
- Taxa pe valoarea adaugata:
- încasata la vânzari 0,186
- platita la aprovizionari 0,103
- Creditul acordat de furnizori 84 zile
- Creditul acordat clientilor 67,5 zile
- Durata rotatiei la stocurile de materiale 22,5 zile
- Durata rotatiei la produse finite 36,0 zile
- Plata TVA se face la 30 zile
Serviciul financiar calculeaza coeficientul de ponderare al fiecarui tip
de stoc fata de cifra de afaceri:
- Furnizori = 4000 x 1,186 / 7200 = 0,66
- Clienti = 7200 + TVA / 7200 – TVA = 1,186
- Stoc m.p. = 4000 / 7200 = 0,56
- Stoc p.f. = (4000 + 2000) / 7200 = 0,83
- TVA de recuperat = 0,186 x 0,555 = 0,1033
- TVA de platit = 0,186 - 0,1033 = 0,08
Primul si ultimul stoc aduc unitatii pasive, celelalte fiind imobilizari

care determina nivelul mijloacelor circulante:
Imobilizari Pasive
Clienti 67,5 x 1,186 = 80,06 z. Furniz. 84 x 0,66 = 55,35 z.
Stoc m.p. 22,5 x 0,56 = 12,50 z. TVA de pl. 30 x 0,08 = 2,48 z.
Stoc p.f. 36,0 x 0,83 = 30,00 z.
TVA de rec. 30 x 0,103 = 3,10 z
Total 125,66 zile 57,83 z.
Pe baza acestor rezultate se determina Necesarul de Fond de

R ulment (NFR):
NFR = 125,66 – 57,83 = 67,83 zile
Aceasta informatie se aplica cifrei de afaceri din anul viitor,
obtinându-se Necesarul de Fond de Rulment exprimat valoric:
NFR = 7200 x 67,83 / 360 zile = 1357 mil. lei
Necesarul de Fond de R ulment exprimat în zile poate fi folosit si în
anii urmatori, daca schimbarile în structura productiei si a întreprinderii
nu sunt semnificative, modelul având un caracter de prognoza globala.
2. Informatiile privind obligatiile financiare în afara firmei, yco.

Obligatii Formarea si dezvoltarea elementului mijloace circulante atrag obligatii
financiare în financiare fata de furnizorii de fonduri cerute de finantarea activitatilor
afara firmei respective. Si în cazul acestui element apar obligatii fata de proprietari
sub forma de dividende de platit pentru partea de capital social aflat în
cuprinsul fondului de rulment:
Relatia 9.6
yc o = Capit. Soc. în F.R. x D% / 100
Folosirea creditului obliga unitatea sa ramburseze sumele ce

corespund reducerii de garantie (C -d) si dobânda aferenta creditului
folosit (d):
Relatia 9.7
yco = C-d + d
În cazul în care stocurile de mijloace circulante se asigura la

societati de asigurare, obligatia financiara apare sub forma primelor de
asigurare:
Relatia 9.8
yco = Valoare asig. x p% / 100
În legatura cu mijloacele circulante pot sa mai apara si alte

obligatii, cum ar fi comisioanele platite bancilor pentru decontari,
penalizari etc.
D. Veniturile financiare privind ve niturile financiare, yv
Veniturile financiare redate de aceste informatii se determina pe

baza unor modele specifice surselor de fonduri, redate în tabloul
Prioritatea legaturilor financiare din figura nr. 9.6. Pe baza legaturilor din interiorul
veniturilor din întreprinderii obtinem veniturile proprii (yvp), iar daca ne adresam
afara surselor de venituri din afara unitatii obtinem informatiile yv n.
întreprinderii
1. Informatiile yvp (venituri din rezultatele firmei) . Prin
excelenta, elementul mijloace circulante se formeaza cu fonduri din
afara întreprinderii. Din interiorul acesteia se mobilizeaza venituri din
profitul brut sau se utilizeaza, în cadrul capitalului permanent, soldul
conturilor care pastreaza fonduri constituite pe seama rezultatelor
financiare din unitate.
Din profitul brut, prin repartizarea pentru cheltuielile care se scad în
vederea determinarii profitului impozabil, mijloacele circulante
beneficiaza de:
- prelevari la fondul de rezerva si alte fonduri speciale (ele intra în

Prelevari din capitalul permanent utilizat si pentru acoperirea fondului de rulment
profitul brut atâta timp cât sumele de aici ramân neutilizate conform destinatiei
legale);
- acoperirea pierderilor din anii precedenti;
- acoperirea unor cheltuieli care nu au fost prinse în calcularea
necesarului de fonduri (comisioane, protocol, reclama etc.).
2. Informatiile din afara firmei, yv n. În primul rând, trebuie

Acoperirea evidentiata contributia proprietarilor la capitalul social prin intermediul
valorii actiunilor sau al partilor de capital. Întrucât informatia despre necesarul
integrale de fond de rulment acopera valoarea integrala a mijloacelor circulante
corespunzatoare fondului respectiv (si nu numai cresterea fata de anul
anterior), veniturile yvn din capitalul social au în vedere nivelul lor total:
Relatia 9.9
yvn = Capital social – C.S. pt. mijloace fixe
Participarea proprietarilor la capitalul social poate fi facuta si prin

decizia adunarii actionarilor ca o parte a fondului de rezerva sa fie
Atrageri
trecuta în capitalul social.
suplimentare De pe piata de capital sunt atrase credite (împrumuturi) pe baza
de pe piata de vânzarii de obligatiuni si alte valori. Sumele respective intra în
capital componenta capitalului permanent utilizat si pentru acoperirea unei
parti din fondul de rulment:
Relatia 9.10
yvn = Capital permanent - Activele fixe
Utilizarea unor Piata creditului contribuie în mod hotarâtor la acoperirea

disponibilitati ce necesarului de fonduri pentru activele circulante. Pentru a determina
apartin altora aceasta contributie, trebuie mai înainte lamurit conceptul de pasive si
determinat nivelul lor.
Pasive Pasivele sunt o manifestare a fenomenului de utilizare a unor
de tipul I si disponibilitati ce apartin altora (datorii din exploatare) pentru acoperirea
de tipul II unor plati corespunzatoare mijloacelor circulante (pasive de tipul I) sau
a creditului comercial de care beneficiaza unitatea în cauza (pasive de
tipul II).
Astfel, sumele corespunzatoare profitului si impozitelor, rezervelor
pentru plati viitoare etc., între momentul încasarii sau constituirii si
momentul virarii pe destinatii legale, ramânând în contul întreprinderii,
pot acoperi o parte din necesarul de fonduri pentru mijloace circulante.
În cazul pasivelor de tipul II, ele apar prin decalarea platilor fata de
momentul formarii elementului mijloace circulante (vezi figura nr. 9.9).
Figura nr. 9.9
Daca necesarul corespunde cu suprafata dintre t o si t r, platile încep

doar în momentul tp si se încheie în momentul tn. Din cauza acestui
decalaj, pentru platile care se fac dupa t r, nu mai este nevoie de fonduri,
ele putând fi acoperite din propriile încasari intrate în unitate în
momentul tr.
Modelele de calcul pentru pasivele care diminueaza necesarul de
fonduri au în vedere:
- fie acumularea de pasive previzibila în anul viitor, de la începutul

Pasive care
unei luni pâna în ziua în care se fac platile pentru salarii (în aceasta
diminueaza
zi înregistrându-se cele mai mici pasive, deci stabile pe tot anul);
necesarul de
fonduri - fie determinarea globala a pasivelor din aprovizionari si alte surse,
pe perioada de amânare legala (normala) a platilor catre furnizori.
În primul caz, nivelul pasivelor are în vedere nivelul trimestrial al

elementelor care creeaza pasive (salarii, impozite de platit, beneficii
ramase în cont, amortizare pâna la varsarea pe destinatii etc.) si numarul
de zile standard ale trimestrului (90):
Relatia 9.11
Pasiv zilnic = Fond salarii trim. / 90

Pasivul total luat în calcul la acoperirea nec esarului de fonduri

pentru mijloace circulante are în vedere, pe lânga pasivul mediu zilnic
(relatia 9.11), si numarul de zile de amânare a platii în luna respectiva
(Nza):
Relatia 9.12
Pasiv total = Pasiv zilnic x Nz a
Relatii similare se aplica si în cazul pasivelor produse prin

amânarea platilor catre furnizorii de materii prime. Nivelul acestor
pasive se determina pentru fiecare trimestru în parte, plecând de la
nivelul prognozat al aprovizionarilor pe fiecare trimestru si numarul
zilelor de întâr ziere a platilor în mod legal (Nzî):
Relatia 9.13
Pasiv total = Aprovizionari pe trim./ 90 x Nzî
Modele de calcul al pasivelor au fost cuprinse si în exemplul 9.2 si

în exemplul 9.4, exemple în care s-a determinat direct necesarul de
finantat din alte surse decât pasivele.
Dupa determinarea pasivelor previzibile, serviciul financiar

determina sursele de tip yvn sub forma creditului bancar.
Creditul bancar, ca sursa externa întreprinderii, contribuie în mod
Contributia cre- hotarâtor la finantarea necesarului de fonduri pentru mijloace circulante.
Fluxul de fonduri ce se stabileste între unitatea economica si sistemul
ditului bancar
bancar (vezi partea a patra a lucrarii) presupune o ampla activitate
la activele
financiara de repartitie si o miscare continua de fonduri înspre
circulante întreprindere si de la întreprindere spre banci.
Prognozarea acestor fluxuri porneste de la stabilirea necesarului de
credite de catre unitatea economica sub forma unor informatii de tipul
yvn. Având la dispozitie nivelul activelor circulante prognozate (ycp) si
nivelul celo rlalte surse posibile, necesarul de credite rezulta din relatia:
Relatia 9.14
Necesar de credit = yc p – (Fond rulment + Pasive)

Creditele pe termen scurt se acorda, conform legislatiei în vigoare,

sub forma de:
1. credite pentru capitalul de lucru, care acopera soldul stocurilor si
cheltuielilor, pe de o parte, si totalul resurselor si încasarilor, pe de
Tipuri alta parte;
de credite 2. credite pe obiect, pentru stocuri, cheltuieli si alte active constituite
pe termen temporar sau sezonier;
scurt 3. credite pentru productia de export, cecuri remise spre încasare,
scont, factoring, facilitati de cont, valuta vânduta etc.
Informatia yvn, sub forma necesarului de credit, devine efectiva

numai dupa aprobarea sa de banca si întocmirea contractului de
împrumut semnat de ambele parti. În mod similar se realizeaza
solicitarea de credite si de pe piata internationala a creditului.
E. Eficienta economica
Adoptarea deciziei de finantare a elementului mijloace circulante

Judecati de presupune o judecata de valoare prin prisma indicatorilor de eficienta
valoare în economica ye. Actiunea de formare-dezvoltare a elementului în cauza
devine fezabila daca indicatorii previzionati exprima o eficienta
formarea
acceptabila pentru unitatea economica. Sensul pe care literatura de
stocurilor specialitate îl acorda eficientei în acest caz este raportul dintre efectul
folosirii fondurilor pentru mijloace circulante si efortul pentru
finantarea acestor fonduri.
Drept efect este considerata cifra de afaceri proiectata pentru anul
viitor, fie la nivelul pretului de vânzare, fie la nivelul costului complet.
Efect - cifra de Sunt indicatori care iau în considerare ca efect profitul brut sau net
proiectat.
afaceri;
În postura de efort apare informatia yc p sau necesarul de fonduri
Efort - necesa -
pentru formarea-dezvoltarea elementului active circulante. Pentru
rul de fonduri executie se au în vedere activul circulant bilantier, stocurile sau chiar
întregul activ al bilantului.
Determinarea indicatorilor financiari ye se va realiza pe baza datelor
din exemplul 9.5.
Exemplul 9.5
O societate comerciala previzioneaza urmatoarele niveluri pentru

activitatea sa:
- activul circulant total (yc p) 700 mil. lei
(din care stocuri -300 mil. lei)
- imobilizari în mijloace fixe 1300 mil. lei
Total activ = 2000 mil. lei
- capital social 1000 mil. lei

- împrumuturi pe termen lung 700 mil. lei
- datorii si credite pe termen scurt 300 mil. lei
- cifra de afaceri 3000 mil. lei la pret de vânzare si 2800 mil. lei la
cost complet.
Pentru a întelege semnificatia eficientei în cazul mijloacelor

circulante, trebuie sa avem clar fenomenul de rotatie pe care fondurile
alocate îl realizeaza în unitatea economica pe parcursul ciclului de
exploatare:
APROVIZIONARE PRODUCTIE
Fazele 1 Rotatie
ciclului de
exploatare REALIZARE DESFACERE
Un leu intrat în acest circuit parcurge toate fazele si reintra, dupa o

perioada numita durata unei rotatii, în faza de aprovizionare. În acest
mod, pe parcursul unui an, un leu adus prin finantare poate contribui la
obtinerea unei productii de n lei. Acest efect este dependent de viteza cu
care leul-fond financiar parcurge toate fazele unei rotatii:
Relatia 9.15
Viteza de rotatie = Cifra de afaceri (cost)/ Active circulante =

= n rotatii sau n lei cifra de afaceri/1 leu fonduri
pentru active circulante
În cazul concret din exemplul 9.5:

V.R. = 2.800 mil. lei / 700 mil. lei = 4 rotatii
Pentru amplificarea semnificatiei acestui indicator se determina si
durata în zile a unei rotatii:
Relatia 9.16
V.R. = 360 zile / 4 rotatii = 90 zile

Aprecierea eficientei devine clara daca rezultatele obtinute în

unitatea analizata se compara cu media pe ramura economica din care
face parte sau cu cele ale firmelor concurente.
Daca drept efect se ia cifra de afaceri la pret de vânzare
(3000 mil. lei în exemplul nostru), atunci rezultatul cuprinde si
contributia profitului:
Relatia 9.17
Eficienta = 3000 / 700 = 4,28 lei / 1 leu
Aspectele de eficienta privind viitoarea utilizare (sau utilizarea

efectiva) a fondurilor pentru active se pot pune în evidenta si prin alti
indicatori care caracterizeaza gestionarea fondurilor respective:
Relatia 9.18
- rotatia stocurilor
V.R. stocuri = C.A. / Stoc = 3000 / 300 = 10 rotatii
Relatia 9.19
- rotatia întregului activ
V.R. activ = C.A. / Total activ = 3000 / 2000 = 1,5 rotatii
Starea proiectata a mijloacelor circulante poate fi caracterizata si

prin prisma gradului de lichiditate pe care îl asigura diferite
componente ale activului circulant fata de datoriile pe termen scurt:
Relatia 9.20
- lichiditatea generala
L.G. = Activ pe termen scurt / datorii pe termen scurt = 700 / 300 =

= 2,33 ori
Relatia 9.21
- lichiditatea imediata (rapida sau acida)
L.I. = (Activ pe termen scurt - stocuri si clienti incerti) / Datorii pe

termen scurt = 400 / 300 = 1,3 ori
Si aceste rezultate capata o semnificatie axiologica daca sunt

Semnificatie comparate cu cele înregistrate în medie pe ramura economica din care
axiologica prin face parte unitatea aleasa ca exemplu sau cu rezultatele previzionate de
comparatie întreprinderile concurente. În cazul în care indicatorii respectivi nu sunt
satisfacatori, serviciul financiar recomanda serviciilor tehnic e si
economice sa procedeze la aplicarea unor masuri tehnice, tehnologice,
organizatorice etc. care sa duca la reducerea timpului de imobilizare a
fondurilor pe parcursul celor patru faze ale activitatii, precum si la
reducerea consumurilor specifice la produsele fabricate.

Realizarea procesului de consum prin care activele circulante se

efectiva a activitatilor de tip consum, aprovizionare, formarea de
stocuri, vânzari, decontari, asigurari etc.
pentru fiecare tip de activitate economica privind activele circulante.
9.3 Decizia financiara privind finantarea ciclului de exploatare
Pe baza informatiilor determinate în perioadele anterioare, serviciul

financiar procedeaza la adoptarea deciziei financiare de repartitie
specifica procesului de consum (vezi capitolul 6).
A. Continutul deciziei
Pe baza modelului general de decizie privind consumul, ser viciul
financiar ordoneaza într-un buget al activelor (mijloacelor) circulante
informatiile de tipul yc si yv, daca informatiile privind eficienta, ye, sunt
Balansare acceptabile.
venituri cu Respectând notarea noastra, la partea de venituri, informatiile 1-3
cheltuieli în sunt de natura informatiilor financiare ycp sau venituri provenite din
decizie întreprindere, iar cele numerotate 4-6, venituri din afara unitatii sau
yvn. În privinta cheltuielilor, informatia 1 este de tipul ycp sau cheltuieli
pentru formarea elementului active circulante, iar informatiile 2-5 sunt
obligatii financiare în afara unitatii, adica informatii financiare yco.
BUGETUL ACTIVELOR CIRCULANTE
1. Fonduri cuprinse în capitalul propriu 1. Imobilizari în active circulante (stocuri,
formate prin autofinantare productie neterminata, produse finite,
2. Parti din încasari pt. plata dobânzii, creante)
rambursari, comisioane 2. Rambursari de credite si împrumuturi
3. Parti din profit pt. dividende obligatare
4. Capital social pt. mijl. circulante 3. Dobânzi, comisioane
5. Împrumuturi pe termen lung (obligatiuni) 4. Dividende
6. Obligatii pe termen scurt (furnizori, 5. Diminuare capital social; alte obligatii
salariati, creditori, credite bancare)
Total venituri Total cheltuieli
În componenta bugetului practicat acum la noi, decizia financiara
privind mijloacele circulante nu este cuprinsa în mod distinct, ea
trebuind determinata pe baza evolutiei deciziei privind productia.
B. Fluxul fondurilor financiare
Realizarea deciziei financiare privind mijloacele circulante
presupune declansarea efectiva de fluxuri financiare din si spre
întreprindere. Ca si în cazul deciziei financiare privind investitiile (vezi
figura nr. 8.13), apar fluxuri financiare care au ca punct de plecare
Fluxurile
rezultatele economice si financiare ale întreprinderii (yvp) si fluxuri
financiare în
financiare care au ca punct de plecare surse din afara unitatii (yv n).
executia deciziei
În primul caz, resursele proprii (yv p) acopera obligatiile financiare
financiare
ale întreprinderii în afara sa (yco) si o parte din cheltuielile financiare
proprii (ycp), parte numita autofinantare.
În al doilea caz, fluxul financiar provenit din afara unitatii (surse
din economie sau din strainatate) acopera restul de cheltuieli financiare
proprii (ycp). În majoritatea lor, aceste fluxuri externe vor declansa în
perioadele viitoare obligatii financiare de tipul yco.
Pentru întelegere, Figura nr. 8.13
DECIZIA FINANCIARA PRIVIND INVESTITIA
C. Locul deciziei financiare privind finantarea ciclului de exploatare în bugetul

întreprinderii
În macheta teoretica prezentata în capitolul 7, decizia financiara

privind activele (mijloacele) circulante (sau de finantare a ciclului de
exploatare) se afla în partea a doua, în cadrul deciziilor privind procesul
de consum.
9.4 Alte decizii financiare privindciclul de exploatare
În practica financiara, pentru activele (mijloacele) circulante aflate

în unitatea economica pentru a sustine activitatile cerute de ciclul de
exploatare se adopta si decizia financiara referitoare la asigurarea de
bunuri. Stocurile de materiale, productie neterminata sau produse finite
pot fi afectate cantitativ si calitativ de o serie de fenomene naturale sau
Decizia de de productie. Aceste fenomene, numite risc asigurat în terminologia
asigurare de societatilor de asigurari, impun adoptarea unor decizii de repartitie
bunuri financiara.
Deciziile respective pun în miscare, în mod anticipat producerii
riscului asigurat, parti din rezultatele economice ale întreprinderii (sub
forma de prime de asigurare), conform machetei cuprinse în paragraful
8.4 al capitolului anterior.
În faza de executie, daca se produce riscul asigurat, decizia de
asigurare mobilizeaza fonduri sub forma de despagubiri, acoperind
cheltuielile de refacere a stocurilor distruse de fenomenul pentru care
s-a facut asigurarea.

studiaza, o data cu procesul de repartitie la nivel microeconomic, si
alocarea corecta si profitabila a resurselor, ca participare ac tiva a
corelatie cu piata de capital, de corelatie cu costul capitalului atras si cu
FUNCTIA MOTIVATIONALA: REDAREA PERFORMA NTELOR POSIBILE

dezvoltarea activelor circulante are, de asemenea, o mare influenta
asupra performantelor economice si financiare viitoare ale firmei. De
aceea, activitatea financiara este obligata sa realizeze acest lucru în
pentru performantele întreprinderii (vezi paragraful 9.2/E). În acelasi
sens actioneaza si analiza modului în care se realizeaza politica
fondu lui de rulment în firma respectiva.
Politica fondului de rulment
Pentru economistul financiar, formarea fondului de rulment

Conditii pentru reprezinta o decizie multiplu fundamentata. Aceasta fundamentare se
o politica buna sprijina pe argumente legate de costul capitalului permanent (care
a fondului de contribuie la finantarea fondului de rulment), de marimea capitalului
rulment propriu, de structura activului total al firmei, de abundenta pietei de
capital.
În functie de costul capitalului propriu (cost dat de nivelul
dividendelor promise proprietarilor), de costul capitalului împrumutat
de pe piata de capital, precum si de conditionarea în timp pusa de
gestionarii surselor din care se formeaza fondurile pentru activele
circulante (perioada de maturitate a pasivelor), firma poate avea o
politica a fondului de rulment moderata, defensiva sau conservatoare,
agresiva (vezi studiul de caz 9.1 de la sfârsitul capitolului).
Daca luam în considerare situatia de pe piata tarilor occidentale,

unde costul capitalului propriu (social) este mult mai mare decât costu l
Politica capitalului împrumutat, atunci o politica a fondului de rulment agresiva
agresiva, corespunde cu decizia firmei de a realiza productia cu un fond de
politica rulment cât mai redus (vezi figura nr. 9.10/a).
moderata, O politica a fondului de rulment moderata asigura o acoperire din
politica fondurile proprii a întregului necesar permanent de active circulante,
limitând pe cât posibil apelarea la credite pentru acest necesar
defensiva permanent (vezi figura nr. 9.10/b).
În sfârsit, o politica defensiva sau conservatoare corespunde unui
management care nu vrea sa expuna firma la riscurile de pe piata
creditului sau de capital. De aceea, capitalul propriu este chemat sa
acopere chiar si nivelul fluctuant al activelor circulante (vezi
figura nr. 9.10/c).
Figura nr. 9.10
- c)
Active circulante
fluctuante
-
b)
Active circ. perm. –a)
În conditiile economiei noastre, unde costul capitalului împrumutat

este foarte mare, iar inflatia determina o accentuata decapitalizare a
firmelor, politica fondului de rulment se fundamenteaza pe alte criterii.
O politica agresiva privind fondul de rulment, în conditiile
economiei noastre în tranzitie, ar corespunde cu decizia de a alimenta
continuu capitalul permanent din fonduri proprii din care se finanteaza
fondul de rulment, având în vedere costul înca redus al acestor fonduri
proprii (ceea ce ar corespunde cu politica defensiva dintr-o economie
normala).

INTERESELOR
Atunci când exista mai multe posibilitati de a gestiona activele

circulante sub forma de creante, managerul financiar trebuie sa gaseasca
solutia optima pentru a rezolva corect eventuale conflicte si divergente
de interese. Modul de rezolvare este redat în capitolul 16. Aspecte de
conflict si de afectare a intereselor firmei se manifesta si în privinta
gestionarii stocurilor de active circulante. Nivelul acestor stocuri poate
influenta favorabil firma, daca acesta este normal, sau nefavorabil, când
stocurile sunt prea mici, riscând oprirea productiei, sau prea mari, în
acest caz crescând cheltuielile de stocaj, riscul degradarii etc.
Gestionarea stocurilor
Pentru proiectarea financiara a ciclului de exploatare conteaza,

O politica alaturi de determinarea necesarului de finantat, si implicatiile
oprima pentru economice ale imobilizarilor în active circulante sub forma costului
formarea de formarii de stocuri în diferite faze ale procesului de productie. De aceea,
stocuri economistul trebuie sa determine stocurile optime de active
circulante,pentru a evita cheltuieli suplimentare, dar si pentru a evita
conflicte în interiorul firmei si cu furnizorii de materii prime si alte
materiale.
Formarea de stocuri optime, mai ales în faza de aprovizionare,
reprezinta o preocupare majora pentru serviciul financiar. Imobilizarea
Exagerarea unei parti importante din capitalul de lucru în stocuri exagerate
stocurilor - un reprezinta o utilizare neeficienta a disponibilitatilor proprii sau
tribut platit împrumutate. În multe cazuri, stocurile mari în aprovizionare sau
dezorganizarii desfacere reprezinta un veritabil tribut platit dezorganizarii din
domeniul transporturilor, livrarilor sau al depozitarii de mijloace
circulante. Acolo unde aceste aspecte negative sunt eliminate,
imobilizarea în stocuri are un nivel foarte redus (vezi Cadrul 9.1).
Cadrul 9.1
Un studiu recent privind imobilizarile în stocuri în faza de aprovizionare pentru fabricile

de autovehicule remarca nivelul redus al acestor stocuri în cazul Firmei Toyota: stocurile
asigurau consumul productiei pentru … o ora! În cazul uzinelor Ford, aceste stocuri aveau
nivelul consumului pentru circa 10 zile. În cazul tarii noastre, majoritatea firmelor din
industrie îsi formeaza stocuri pentru perioa de ce depasesc 20-25 de zile!
La formarea stocurilor contribuie în mod decisiv nivelul comenzii

Comanda optima optime. Pentru determinarea sa, este necesar sa luam în considerare
prin modelul elementele de cost ale formarii de stocuri si ale lansarii comenzii de
Wilson aprovizionare. Aceste elemente stau la baza determinarii comenzii
optime cu ajutorul modelului Wilson (vezi M. Levasseur si A. Quintart,
Finance, Editura Economica, Paris, 1992, pag. 736 s. u.).
Relatia 9.22
QEC = 2lxD / s
unde:
QEC reprezinta cantitatea economica pentru o comanda;
l = costul lansarii unei comenzi;
D = cererea totala;
s = costul unitar de depozitare pentru perioada data.
În functie de acesti indicatori se poate determina si costul total al

politicii de stocaj, conform relatiei:
Relatia 9.23
C = l x D/Q + s x Q/2
unde:
C reprezinta costul total al politicii de stocaj;
Q = cantitatea unei comenzi;
D/Q = numarul de comenzi pentru o perioada data;
Q/2 = numarul mediu de unitati în stoc;
lxD/Q = costul total de aprovizionare pentru perioada respectiva;
s x Q/2 = costul total de depozitare.
Având în vedere relatia 9.23, putem reprezenta grafic evolutia

costului politicii stocurilor, precum si nivelul optim al cantitatii de
aprovizionat (vezi figura nr. 9.11)
Figura nr. 9.11
C
Costul
politicii de
stocaj
3000
s x Q/2
l x D/Q
Cantitatea QEC (300)
Exemplu (dupa P. Halpern, Finantele manageriale, p. 245 s.u.)
Q Stoc mediu s x Q/2 l x D/Q C

100 50 500 4500 5000
200 100 1000 2250 3250
300 150 1500 1500 3000
400 200 2000 1125 3125
500 250 2500 900 3400
600 300 3000 750 3750
În acest exemplu, l = 125 $, D = 3600 tone, s = 10$. Pe baza acestor

date, cantitatea optima, QEC, va fi:
QEC = v 2 x 125$ x 3600 t/10$ = 300 t
Pentru a evita epuizarea stocurilor datorita unor eventuale întârzieri

în aprovizionare, se determina, pe baza acelorasi indicatori, momentul
optim de lansare a comenzii:
Relatia 9.24
PC = QEC x d/ T(QEC)
unde:
PC reprezinta punctul de comanda, exprimat în unitati naturale, pentru o
anumita materie prima si reda nivelul de stoc la care trebuie fac uta
comanda pentru o noua aprovizionare;
d = perioada de întârziere a aprovizionarii;
T(QEC) = timpul, în zile, de epuizare a comenzii economice.
Efectele În situatia de incertitudine, gestionarea stocurilor trebuie sa ia în

incertitudinii consideratie probabilitatea de aparitie a întârzierilor în aprovizionare.
în gestionarea Decizia de formare a stocurilor de siguranta va depinde de marimea
stocurilor functiei de cost global (costul de depozitare + speranta matematica a
costului întârzierii aprovizionarii):
Relatia 9.25
FCG = cd + smcî
unde:
FCG reprezinta functia de cost global (pentru a fi optima, ea trebuie sa
aiba un nivel minim);
cd = costul de depozitare (stoc de siguranta x costul unitar de
depozitare);
smcî = speranta matematica a costului întârzierii aprovizionarii (numar
de unitati lipsa x costul lipsei de materii prime x probabilitatea
întârzierii). Pentru exemplificare, vezi studiul de caz 9.2 de la
finele acestui capitol.

deciziilor economice si financiare.
În privinta activelor circulante, un rol important în motivarea
tuturor salariatilor îl au repartizarea capitalului afectat acestui element
al structurii firmei pe etapele ciclului de exploatare si precizarea
directiilor de actiune pentru cresterea eficientei economice în utilizarea
activelor circulante.
Repartizarea capitalului
Gestionarea corecta a activelor circulante presupune o determinare

corecta a stocurilor pe fiecare din etapele principale ale ciclului de
exploatare: ciclul operational (aprovizionare, productie, desfacere);
perioada de decontare; perioada de întârziere a platilor catre furnizori,
salariati (atrager ea de pasive).
Fiecare perioada va contribui la imobilizarea fondurilor în stocurile
caracteristice, influentând platile care ajung la scadenta. Conversia
imobilizarilor în lichiditate este dependenta de toate aceste perioade :
Ciclul conversiei în lichiditate = Ciclul operational + Perioada de

decontare – Perioada de întârziere a platii catre furnizori
O optimizare a trezoreriei firmei se realizeaza prin responsabilizarea

personalului aflat în fiecare din etapele ciclului de exploatare prezente
în relatia de mai sus. Mai mult, se pot face legaturi între respectarea
perioadelor de plata a salariilor, de achitare a obligatiilor în afara firmei
etc.
Exemplu : O firma are un ciclu operational de 30 zile si planifica o

perioada maxima de pasuire a clientilor de 15 zile (exercita o politica
de încurajare a vânzarilor prin cresterea stocului de creante).
În acelasi timp, firma respectiva se încadreaza în perioada normala de
7 zile de întârziere a platilor sale catre furnizori.
Pe baza acestor date, ciclul conversiei imobilizarilor în lichiditate este
egal cu:
30 zile + 15 zile – 7 zile = 38 zile
Pentru a da o semnificatie clara informatiei de mai sus, ea va trebui

corelata cu indicatorii privind lichiditatea generala si imediata. Daca
situatia tinde sa devina critica, economistul financiar va solicita o
interventie directa asupra factorilor care contribuie la amplificarea
imobilizarilor în active circulante.
Directii de actiune
Directiile principale de actiune se refera la grupele de factori care

determina necesarul de fon duri pentru activele circulante: cheltuielile
medii zilnice, Cz si timpul de imobilizare pe fiecare etapa a ciclului de
exploatare, T, precum si la sporirea cifrei de afaceri ce se realizeaza cu
aceleasi fonduri pentru activele circulante.
Cheltuieli Active circulante

medii
zilnice -?
Active circ. reduse -? T
Timp
Reducerea cheltuielilor medii zilnice este posibila prin antrenarea

tuturor salariatilor, a specialistilor din domeniile tehnic, economic,
organizatoric, administrativ, dar si prin implementarea în firma a
inovatiilor, a formelor moderne si eficace de management. Aceleasi
masuri pot sa aduca si reducerea timpului de imobilizare a fondurilor
financiare în stocurile din diferitele etape ale ciclului de exploatare.
Cresterea productivitatii muncii, a randamentelor de exploatare a
utilajelor, utilizarea completa a capacitatii de productie a firmei etc. pot
permite obtinerea unei cifre de afaceri superioare cu aceleasi fonduri
afectate activelor circulante.
De un real folos sunt si actiunile care depind direct de serviciul
financiar: organizarea depozitelor, informatizarea întregului proces de
gestionare a activelor circulante, disponibilizarea periodica a
stocurilor inutile, perfectionarea personalului din depozite,
aprovizionare, desfacere, contabilitate, cresterea operativitatii în
decontare etc.
Modelul organizarii pregatirii este redat în finalul capitolului 1.

• Ce servicii îndeplinesc activele circulante în structura întreprinderii?

• Care sunt functiile de tip financiar pe care le îndeplineste activitatea de previziune
financiara?
• Care sunt formele de activ pe care le îmbraca elementul active circulante pe parcursul
activitatii economice din întreprindere?
• Care sunt factorii si efectul influentei lor în procesele de consum din to si t2 si de productie
din t1 si tn?
• Prin ce indicatori se caracterizeaza starea curenta a elementului active sau mijloace
circulante?
• Care sunt activitatile de consum prin care se formeaza, se refac si se dezvolta mijloacele
circulante?
• Ce schimbari au intervenit în legaturile de repartitie financiara posibile în perioada de
tranzitie în comparatie cu perioada anterioara în cazul acestui element?
• Care sunt modelele analitice si cele globale utilizate pentru determinarea necesarului de
fonduri pentru elementul mijloace circulante? Cum apreciati exactitatea lor în
determinarea informatiei financiare ycp ?
• În care cazuri se poate apela la autofinantare pentru acoperirea necesarului de fonduri?
• De ce în cazul mijloacelor circulante se apeleaza într-o mai mare masura la fonduri din
afara unitatii economice?
• Care este semnificatia vitezei de rotatie a fondurilor pentru active circulante? Dar a
lichiditatii gen erale si imediate?
• Care sunt functiile motivationale exercitate de activitatea financiara de proiectare si prin
ce actiuni concrete se realizeaza?
TESTE DE AUTOEVALUARE
9.1 Functia financiara de autorizarea repartitiei are în vedere:

1. necesarul de servicii tip active circulante; 2. comportamentul
elementului active circulante sub influenta factorilor tehnici,
economici, sociali, naturali etc.; 3. structura organizatorica a
firmei; 4. starea curenta a activelor reflectata de bilantul firmei;
5. structura surselor de finantare a activelor circulante. Care este
gruparea reala: a) 1, 2, 4; b) 1, 2, 3; c) 2, 3, 4; d) 2, 3, 5; e) 3, 4, 5.
9.2 Care din urmatoarele activitati tip consum se refera la activele

circulante: a) activitatea de aprovizionare; b) activitatea de
prelucrare a materiilor prime si de formare de stocuri în toate fazele
ciclului de exploatare; c) activitatea de vânzare si decontare;
d) activitatea de asigurare; e) toate activitatile anterioare.
9.3 La constituirea fondului de rulment contribuie: 1. capitalul social;

2. fondurile proprii din cuprinsul capitalului propriu; 3. creditul
bancar ; 4. pasivele pe termen scurt formate pe seama furnizorilor;
5. împrumuturile pe termen lung. Care grupare este cea reala :
a) 1, 2, 3; b) 1, 2, 4; c) 2, 3, 4; d) 1, 2, 5; e) 3, 4, 5.
9.4 Având în vedere indicatorii: 1. Stocuri si cheltuieli de exploatare

>Datorii din exploatare; 2. Stocuri si cheltuieli de exploatare <
Datorii din exploatare; 3. Stocuri si cheltuieli de exploatare =
Datorii din exploatare; 4. Datorii din exploatare, stabiliti care este
relatia de determinare a necesarului de fond de rulment :
a) 1 + 4; b) 4 – 2; c) 1 + 2; d) 1 – 4; e) 2 – 4.
9.5 Tot pe baza indicatorilor de la 9.4, stabiliti relatia care reda plusul
de surse pentru fondul de rulment.
9.6 Informatia ycp (necesarul de fonduri pentru activele circulante)

depinde de indicatorii: 1. cheltuieli medii zilnice; 2. timpul de
imobilizare a activelor circulante în ciclul operational
(aprovizionare, productie, desfacere); 3. timpul de întârziere a
platilor catre furnizori; 4. timpul pentru perioada de decontare.
Care este relatia corecta pentru stabilirea informatiei privind
necesarul de fonduri: a) 1(2 + 3 – 4); b) 1(2 + 4 – 3);
c) 1(2 + 3 + 4); d) 1(3 + 4 – 2); e) 1(2 – 3 – 4).
9.7 Pentru finantarea activelor circulante se folosesc urmatoarele tipuri
de venituri din rezultatele economice si financiare proprii. Care din
acestea nu se refera la activele circulante: a) prelevari pentru
fondurile proprii care intra în compon enta capitalului permanent;
b) acoperirea pierderilor din anii precedenti; c) prelevari din
profitul net pentru dividende; d) acoperirea unor cheltuieli din
profitul brut pentru protocol, reclama etc.
9.8 Pentru exprimarea eficientei economice cu care se utilizeaza
fondurile pentru activele circulante se folosesc relatiile : a) cifra de
afaceri, CA / active circulante, AC; b) 360 zile / numar de rotatii;
c) CA / Stocuri; d) CA / Total active circulante; e) Active
circulante pe termen scurt / Datorii pe termen scurt. Care din aceste
relatii reda indicatorul Lichiditate generala?
9.9 Prin ce actiuni concrete se realizeaza functia motivationala

rezolvarea conflictelor si satisfacerea intereselor: 1. politica
fondului de rulm ent; 2. gestionarea stocurilor; 3. gestionarea
creantelor (clientilor); 4. repartizarea capitalului de lucru pe etapele
ciclului de exploatare; 5. actiunea directa de influentare a factorilor
ce determina nivelul activelor circulante. Care grupare este cea
reala: a) 1, 2; b) 2, 3; c) 3, 4; d) 4, 5; e) 2, 5.
9.10 Care grupare din cele redate la întrebarea 9.9 arata actiunile prin
care se exercita functia motivationala asigurarea conducerii
participative?
STUDIU DE CAZ SI EXERCITII
9.1 Politica fondului de rulment
O societate comerciala îsi propune sa realizeze o productie de

1100 mil. lei, cu un profit de 100 mil. lei. Pentru a realiza aceasta
productie, are nevoie de:
Situatia I Situatia II Situatia III
active fixe 426 mil. 426 mil. 426 mil.
active circulante 175 mil. 225 mil. 125 mil.
fond rulment 50 mil. 95 mil. 35 mil.
Calculati indicatorii de eficienta pentru fiecare din cele trei situatii
si adoptati una dintre ele, având în vedere ca solutia I este considerata
moderata, solutia II este o politica defensiva si solutia III corespunde
unei solutii ofensive (agresive) în privinta finantarii si utilizarii fondului
de rulment în obtinerea productiei prognozate.
9.2 Gestiunea stocurilor în situatie de incertitudine
Societatea comerciala Felix S.A. consuma zilnic 38,5 unitati de

materie prima. Întârzierea livrarii de catre furnizor poate fi între 0 si
4 zile cu probabilitatea urmatoare:
Întârzierea Probabilitatea Stoc necesar
0 zile 0,15 0,0
1 zi 0,20 38,5
2 zile 0,30 77,0
3 zile 0,20 115,5
4 zile 0,15 154,0
Formarea unor stocuri de rezerva solicita cheltuieli de depozitare de

0,023 $ pe zi si pe unitate de materie prima, iar cheltuielile cauzate de
lipsa de materii prime sunt de 40 $ în prima zi si de câte 50 $ în zilele
urmatoare.
Societatea comerciala are de ales între mai multe variante: sa nu
formeze stoc de securitate, sa formeze stoc pentru o zi, pentru doua zile,
pentru trei zile sau chiar pentru patru zile.
Pentru a alege una din aceste cinci solutii, va trebui sa calculati
matricea consecintelor (costurilor):
Întârzierea Stocuri
0,0 38,5 77,0 115,5 154,0
0 0,0 0,89$ 3,54$ 7,97$ 14,17$
1 40,0$ 0,00$ 0,89$ 3,54$ 7,97$
2 90,0$ 40,00$ 0,00$ 0,89$ 3,54$
3 140,0$ 90,00 40,00 0,00 0,89
4 190,0$ 140,00 90,00 40,00 0,00
Tabelul cuprinde nivelul cheltuielilor de depozitare (cheltuieli de
depozitare pe zi si pe unitatea de stoc x numar zile x stocul depozitat :
0,023 x 2 zile x 77 = 3,54 $, spre exemplu), precum si acumularea
cheltuielilor cauzate de lipsa de materii prime, 40$ în prima zi si câte
50$ în zilele urmatoare.
Hotarârea definitiva poate fi luata numai dupa stabilirea functiei de
cost global, FCG = cd + smcî. Astfel, pentru situatia de întârziere cu
4 zile, calculul are urmatorul continut: cd = 14,17 + 7,97 + 3,54 + 0,89
= 26,57 iar smcî = 0 x 0,15 = 0. Aici se ia nivelul cheltuielilor cauzate
de lipsa materiilor prime, cheltuieli redate pe ultimul rând pentru fiecare
cantitate de stoc necesara (0,00, în cazul stocurilor necesare pentru
4 zile, ultima cifra din coloana ultima). Redati grafic nivelul functiei de
cost global.
Va dorim succes!
9.3 Normarea pe faze
Folosind datele din exemplul 9.1 (din cuprinsul capitolului),
calculati informatia ycp în conditiile în care cheltuielile de fabricatie
cresc cu câte 3000 lei pe zi, modificându-se astfel si costul final de
uzina.
9.4 Necesarul de finantat
Folosind datele din exemplul 9.2 (din cuprinsul capitolului),
determinati necesarul de finantat, în conditiile în care întârzierea platilor
se reduce cu câte o saptamâna fata de datele din exemplul respectiv.
Rezolvati aceeasi problema în conditiile în care aceste întârzieri cresc
cu câte o saptamâna la fiecare din cele trei categorii de plati.
9.5 Necesarul de fond de rulment
Folosind datele din exemplul 9.4, determinati necesarul de fond de

rulment NFR în zile si în lei, în conditiile în care Taxa pe valoarea
adaugata este cea aplicata în România, de 19% (0,19).
9.6 Veniturile din afara unitatii
Societatea comerciala Felix S.A. prognozeaza un nivel de

175 mil. lei pentru activele circulante si un volum de 426 mil. lei active
fixe. Capitalul social prognozat este de 380 mil. lei, Capitalul propriu de
390 mil. lei, Capitalul permanent de 476 mil. lei.
Pasivele medii zilnice sunt de 4 mil. lei, iar numarul de zile de amânare
legala a platilor este de 5 zile. Ce nivel au fondurile solicitate din alte
surse din afara firmei?
9.7 Indicatorii de gestiune a fondurilor pentru mijloace circulante
Societatea comerciala Unirea S.A. înregistreaza în bilantul anului

curent urmatorii indicatori:
- activ circulant 1000 mil. lei
(din care stocuri 400 mil. lei)
- active fixe 2000 mil. lei
- capital social 1500 mil. lei
- împrumuturi / tr. lung 800 mil. lei
- datorii / tr. scurt 700 mil. lei
- cifra de afaceri
pret vânzare 5000 mil. lei
pret complet 4500 mil. lei
Comparati rezultatele cu cele din exemplul 9.5 si comentati
com paratia respectiva, considerând ca indicatorii de eficienta din
exemplul 9.5 sunt ai unei întreprinderi concurente.
9.8 Determinarea costului politicii de stocaj
Firma Petrol S.A. îsi propune urmatorii indicatori în legatura cu

formarea de stocuri de materii prime:
cantitatea anuala necesara din materia prima X este de 3000 t
(indicatorul D);
cantitatea aprovizionata la o comanda (Q) este de 250 t;
costul unei lansari de comanda (l) este de100000 lei pe comanda;
costul depozitarii (s) este de 3000 lei pe tona
Determinati costul total al politicii de stocaj, nivelul comenzii

economice (QEC), punctul de comanda (PC) pentru o întârziere de
6 zile (d), în conditia în care cantitatea QEC asigura cererea productiei
pentru 50 de zile (T(QEC)).
Comportamentul activelor circulante în cadrul ciclului de exploatare

determina un amplu fenomen financiar ce poate constitui obiect al
cercetarii stiintifice. Va propunem urmatoarele teme:
- Necesitatea imobilizarilor financiare în activele circulante;
- Modele de determinare a necesarului de mijloace circulante în

diferitele faze ale ciclului de exploatare;
- Implicatiile financiare ale gestionarii stocurilor;
- Politica fondului de rulment în cadrul firmelor mici si mari;
- Fluxurile financiar e cerute de finantarea ciclului de exploatare;
- Masuri de sporire a eficientei economice în formarea stocurilor de

active circulante;
- Implicatiile financiare ale deciziei de asigurare a stocurilor de active

circulante;
- Structurarea capitalului de lucru al unei firme între elementele

structurii de productie si pozitia finantarii activelor circulante în
aceasta structura.
9.10 Referat
Având în vedere fenomenele de incertitudine specifice perioadei de

tranzitie, analizati, în cadrul unui scurt referat, factorii perturbatori în
formarea, dimensionarea si evaluarea stocurilor de active circulante.
Încercati sa conturati unele solutii si metode de reducere a efectelor
negative asupra situatiei financiare a firmei.
9.1 a; 9.2. e; 9.3 d; 9.4 d; 9.5 b; 9.6 b; 9.7 c; 9.8. e; 9.9 b; 9.10 d.
Nota: fiecare întrebare este evaluata cu 1 punct. Pentru nota 100,00

trebuie sa raspundeti corect la toate întrebarile.
CAPITOLUL 10

PERSONALUL ÎNTREPRINDERII
CUPRINS
10.1 Procesul de consum pentru personalul întreprinderii

10.2 Proiectarea financiara a activitatilor privind personalul
10.3 Deciziile financiare privind personalul
CONCEPTE
Pozitia personalului în structura întreprinderii

Comportamentul personalului în procesele economice micro
Activitatile de consum privind personalul
Informatii financiare referitoare la activitatile social-economice
privind personalul
Participarea la profit
Protectia economica si sociala
Decizii financiare privind personalul întreprinderii
Deciziile financiare privind personalul întreprinderii
Pentru economistul financiar realizarea functiei autorizarea

repartitiei presupune, în primul rând, asa cum am prezentat si în
capitolele precedente, cunoasterea tipurilor de activitati economice,
tehnice, sociale, ecologice, stiintifice, de învatamânt etc. care se
încadreaza în procesul de consum din întreprindere. În al doilea rând,
functia respectiva impune cunoasterea în detaliu a modului cum se
manifesta aceste activitati, ce factori le determina structura si amploarea
si ce efecte au asupra functionarii viitoare a fir mei, pentru a putea, apoi,
stabili implicatiile financiare ale acestor activitati.
legatura cu activitatile tip consum legate de elementul personalul
întreprinderii.
10.1 Procesul de consum pentru personalul întreprinderii
La fel ca si precedentele elemente ale structurii întreprinderii,

personalul trece periodic printr-un proces de consum pentru formare,
refacere, dezvoltare-perfectionare, pregatindu-se pentru un viitor proces
de productie. În mare parte, acest proces de consum se realizeaza la
nivel de societate sau individual, pe baza salariului, în cantina restaurant
Descentralizarea a firmei sau în familie. Totusi, unele forme ale procesului de consum
unor procese sunt rezolvate de firma, pe baza repartitiei financiare.
de tip social Întreprinderea, organizând activitati de tip consum, preia procese
care tin, de regula, de societate (învatamânt, protectie sociala sau
sanitara, activitati culturale sau sportive etc.). Motivatia acestei
descentralizari este data de necesitatea concretizarii perfectionarii
profesionale, de disciplinarea si motivarea suplimentara a personalului
etc.
A. Pozitia personalului în structura economica a întreprinderii
Pentru sistemul întreprindere, personalul

reprezinta elementul hotarâtor, care îi
asigura caracterul de sistem biosocial, de
tipul departe de echilibru. Personalul
cuprinde oamenii angajati permanent sau
temporar, pe diferite functii, de conducere
sau de executie, în conformitate cu
structura organizatorica, tehnologiile
conformitate cu structura organizatorica,
tehnologiile folosite, amploarea activitatii economice, marimea
productivitatii pe angajat etc.
Cadrul 10.1
Indiferent de locul de munca, personalul participa la procesele efectorii si de conducere
(reglare):
a) cantitativ (nr. persoane, w);
b) calitativ (calificare, talent);
c) motivational (scop, interese).
Personalul, ca element al structurii întreprinderii, este depozitarul

unei valori, conservata prin procese de consum desfasurate în
întreprindere dar si în societate (familie, scoala, institutii de cultura etc.)
Personalul - si în mediul înconjurator. Acest lucru este posibil (si necesar), întrucât
depozitar de personalul este format din oameni care participa la structura de
productie o parte din cele 24 ore si numai dupa parcurgerea perioadei de
valoare scolar izare. În afara timpului afectat proceselor din întreprindere,
personalul participa si la viata sociala, politica, culturala etc.
Potrivit teoriei valorii entropice, valoarea conservata în elementul
Personal permite acestuia sa presteze servicii în viitoarele procese de
productie. Aceste servicii, purtatoare de valoare (potential economic),
sunt de tipul:
Relatia 10.1
s
e -------> i
Relatia (10.1), specifica participarii personalului la procesele din

Serviciul întreprindere (dar si din societate, din mediu), arata ca potentialul
conservator de conservat prin procesele de consum se manifesta ca energie musculara,
valoare nervoasa, sonora (e) pusa în slujba unor informatii (i) organizatorice,
tehnologice, de produs etc., cu ajutorul substantei (s) din propriul corp
(muschi, schelet, nervi etc.).
Marimea si structura interna a personalului sunt rezultatul tipului de

management aplicat, depinzând totodata si de profilul unitatii, de
evolutia tehnologiilor si dotarilor tehnice, de nivelul utilizarii capacitatii
de productie si al productivitatii muncii etc.
Si personalul întreprinderii respecta traseul redat în figura nr. 8.1
pentru mijloace fixe. Astfel, personalul se formeaza în cadrul unor
procese de consum din t o; apoi el intra în procesul de productie din t 1,
Factorii de
influentare a unde cedeaza o parte importanta din potentialul economic (valoare) de
care dispune. Dupa acest proces, personalul iese "stors", potentialul sau
personalului
trecând în produs si în mediu, ca pierderi.
În mod firesc, întreprinderea (dar si societatea) trebuie sa
organizeze un nou proces de consum (t2), pentru refacere (la nivelul din
to), dar si de dezvoltare si perfectionare, conform cerintelor procesului
de productie din tn.
Pentru serviciul financiar, cunoasterea comportamentului persona-
lului în procesele de consum, de productie, dar (si în cazul personalului,
fenomenul este mult accentuat) si în procesele de societate si mediu este
absolut necesara. De aceste procese depinde direct amploarea repartitiei
financiare prognozate.
În sprijinul întelegerii
Fig. nr. 8.1

CONSUM to
În acest proces se formeaza capacitatea initiala a personalului de a

face servicii de tipul (10.1). De regula acest consum si-l asuma
societatea, prin scolarizare sau intra în proiectul si devizul de investitii,
pentru întreprinderi sau capacitati noi.
Marimea initiala a personalului depinde de schema de organizare,
amploarea deciziei de productie, disponibilitatile de forta de munca
specializata etc. Toti acesti factori (de tipul Fc1) vor determina
amploarea acestui proces de consum initial.
PRODUCTIE t1
În cadrul acestui proces, personalul cedeaza valoare (potential) în

operatiuni de prelucrare si obtinere a produselor; totodata, apar si
pierderi entropice obiective, specifice oricarei transformari de energie în
sistemele deschise.
Organizarea deficitara, lipsa de disciplina, precum si nesatisfacerea
sau satisfacerea incompleta a motivatiei participarii la procesul de
productie amplifica pierderile entropice.
Personalul, în mod specific, participa la procesul de productie si
motivational (vezi cadrul 10.2).
Cadrul 10.2
Conform teoriei lui A. H. Maslow, nevoile umane sunt împartite în cinci categorii:
1 - fiziologice;
2 - de siguranta si securitate personala;
3 - de apartenenta la colectiv, întreprindere;
4 - de stima si apreciere;
5 - de autorealizare, împlinire profesionala si avansare.
Primele doua categorii sunt considerate nevoi umane inferioare, dar

esentiale pentru existenta. Trecerea spre cele superioare nu asigura o
forta motivationa la activa decât dupa satisfacerea suficienta a celor
inferioare.
Influenta În timpul procesului de productie, asupra personalului actioneaza si

proceselor de procesele de mediu, sub aspect negativ, reducând potentialul valoric al
mediu si acestuia prin pierderea temporara a capacitatii de munca (îmbolnavire,
sociale îmbatrânire, deces).
Procesele specifice societatii în general au, pe lânga efectele

pozitive mentionate, si efecte negative, de pierdere de potential:
- uzura morala a cunostintelor profesionale sub influenta progresului

tehnic , a dezvoltarii stiintei etc.;
- stresul datorat fenomenului de poluare, lipsei de locuinte, nivelulu i
de trai redus, dezorganizarii mijloacelor de transport, somajului etc.;
Factorii
de tipul - exagerarea antrenarii în activitati politice, culturale, absenteism etc.
Fc2
Efectele acestor factori din întreprindere, din mediu si din societate
(factori notati cu Fc2) stau la baza proiectarii tehnice, economice,
sociale si financiare a procesului de consum din t2.
CONSUM t2
Urmând dupa procesul de productie din t 1 si precedând pe cel din tn,

Factorii consumul din t2 va reflecta în dimensiunea sa cantitativa si calitativa
de tipul Fc3 atât efectele de pierdere de valoare produsa în t 1 (si unele deficiente,
neîmpliniri ale consumului din to), cât si semnalele ce vin de la procesul
de productie din tn, proiectat si el o data cu consumul din t 2. Aceste
semnale pot fi de crestere a necesarului de personal sau de diminuare
(factorii Fc3).
C. Starea curenta a personalului
Starea curenta, la data proiectarii consumului din t2, are în vedere

Indicatorii starea dupa iesirea din procesul de productie t1. În întreprindere aceasta
starii stare se exprima prin indicatori ca: numar de salariati, gradul de
initiale a calificare, nivelul productivitatii muncii, vârsta medie a personalului,
personalului stabilitatea fortei de munca etc.
Pentru a proiecta consumul t2, este necesar sa fie cunoscute si
conditiile de munca si de securitate asigurate în întreprindere: accidente,
gradul de morbiditate, cerintele sindicatelor etc.
D. Activitati de consum
Consumul din t 2 va cuprinde o gama larga de activitati prin care

personalul se reface si poate corespunde unui nou proces de productie.
Aceste activitati au în vedere, în mare parte, satisfacerea nevoilor

umane:
1. Activitati de satisfacere a necesitatilor fiziologice (hranire, locuire,

asigurarea conditiilor materiale, sociale si culturale de baza);
Activitati tip 2. Activitati de satisfacere a nevoilor de siguranta si securitate
consum pentru personala (protectie economica si sociala, protectia muncii,
personal asistenta medicala, actiuni culturale si sportive, asigurari sociale si
de persoane, ajutor de somaj etc.);
3. Activitati de satisfacere a nevoilor superioare (scolarizare,
recalificare, participare la profit etc.).
Consumul generat de activitatile (1) se asigura printr-o repartitie

economica (salariu) si numai partial din repartitie financiara
(construirea de cantine, locuinte, cluburi). În schimb, activitatile (2) si
(3) cer o repartitie financiara.

dezvoltare a personalului întreprinderii presupune determinarea întregii
game de informatii financiare prin modele specifice activitatii financiare
(vezi capitolul 6).
10.2 Proiectarea financiara a activitatilor privind personalul
Serviciul financiar are misiunea de a asigura fondul informational

necesar fundamentarii si adoptarii deciziilor care pregatesc repartitia de
natura financiara pentru actiunile de consum precizate mai sus.
A. Informatiile financiare ym
Activitatile de consum pentru personalul întreprinderii determina

legaturi de repartitie ce se stabilesc între unitate si gestionarii surselor
de finantare. Aceste legaturi sunt legalizate prin legi, hotarâri
guvernamentale. Serviciul financiar precizeaza legaturile de repartitie
Tabloul privind consumul pentru personal, realizând un tablou al acestor
legaturilor conexiuni si obligatiile pe care si le asuma întreprinderea apelând la
financiare sursele de finantare. Acest tablou nu difera mult de schema de legaturi
redata în figura nr. 8.4.
Pe lânga legaturile de autofinantare, de finantare bugetara (cu
caracter de exceptie), de creditare, de donatii etc., apar si legaturi cu
propriul personal în calitate de furnizor de fonduri (contributii la
acoperirea partiala a unor cheltuieli financiare) si de benefic iar al
efortului de finantare a actiunilor sociale, de protectie, participare la
profit etc.
B. Cheltuielile financiare yc
Pentru activitatile referitoare la personal, metodologia financiara

prevede modele de calcul diferite în privinta informatiei ycp - cheltuieli
financiare:
Relatia 10.2
1. Modelul tip deviz
yc p = S Chij
unde:
Chij reprezinta cheltuielile de tipul i, pe obiectivele j.
Modelul (10.2) se utilizeaza pentru activitatile care necesita

investitii (protectia muncii, constructii social-culturale si sportive).
Relatia 10.3
2. Norme financiare
yc p = Nr x Nf
unde:
Nr reprezinta numarul de indicatori;
Nf = norma financiara pe indicator.
Acest model se utilizeaza în cadrul activitatilor de scolarizare

(perfectionare), asistenta medicala, protectie sociala, alocatii pentru
copii etc.
3. Modelul statelor de functiuni
4. Modelul cotelor din venituri, al primelor de asigurare etc.
Modele similare cu cele de mai sus sau din capitolele precedente

sunt utilizate si pentru determinarea informatiilor yc o - obligatii
financiare în afara unitatii în legatura cu personalul.
Aceste obligatii se refera la:
- participarea întreprinderii si a salariatilor la Fondul pentru plata
ajutorului de somaj (cota % asupra fondului de salarii si, respectiv,
asupra salariului individual);
- contributii la bugetul asigurarilor sociale (cota % asupra fondului de
salarii);
- plata primelor de asigurare a personalului care lucreaza în conditii
deosebite;
- impozite, taxe;
- rambursari de credite, dobânzi etc.
Atentionare
Prelucrarea financiara a datelor necesare obtinerii informatiilor yc presupune o corelare

permanenta cu posibilitatile reale ale întreprinderii, cu evolutia inflatiei si a puterii de
cumparare, cu presiunea sindicala etc.
C. Veniturile financiare yv
Pe baza metodologiei financiare, serviciul financiar al unitatii

procedeaza, în continuare, la determinarea informatiilor previzionate
privind veniturile posibile ale activitatilor legate de personal, venituri
din interiorul întreprinderii, yvp si din afara ei, yvn.
Veniturile financiare, yv p, au ca sursa rezultatele economice
corespunzatoare:
Venituri din
rezultatele - costului (pentru protectia economica si sociala, protectia muncii,
economice ale achitarea impozitelor si C.A.S., asigurari etc.);
- profitului (participarea salariatilor la profit - pâna la 10% din
firmei profitul net, în cazul regiilor autonome, spre exemplu -, scolarizare,
actiuni social-culturale si sportive – cota din fondul de salariu anual,
vezi Legea an uala a bugetului de stat).
Insuficienta veniturilor provenite din unitate impune apelarea la

surse din economie sau la propriii salariati, beneficiari de servicii
social-culturale si sportive.
Venituri Sursele de venituri financiare, yv n, sunt reprezentate de:
financiare din
afara firmei - bugetul administratiei de stat, centrale sau locale, pentru unele
subventii;
- fondul de creditare bancara, pentru lucrari de protectia muncii,
obiective social-culturale si sportive (de tip investitie);
- donatii;
- contributia salariatilor.
Atentionare
În majoritatea cazurilor, informatia yv se situeaza la nivelul cheltuieli sau al obligatiei

financiare determinat anterior; în alte cazuri, informatia respectiva se determina pe baza unor
cote % admise de lege.
D. Eficienta economica
Pentru actiunile de consum vizând personalul, nu se practica

determinarea unor indicatori de eficienta (cu exceptia lucrarilor de tip
investitie).
În practica din alte tari, documentele de proiectare financiara
Indicatori evidentiaza o serie de indicatori sugestivi, cum ar fi:
privind eficienta - nivelul chelt uielilor sociale / salariat;
finantarii
personalului - dotarea tehnica / un loc de munca;
- salariul mediu / salariat / an;
- contributia întreprinderii la fondurile de asigurari, somaj,
recalificare / salariat / an etc.
Asemenea indicatori (redati în mod global si prin indicatorul salariu

social / salariat / an) dau o imagine reala asupra efortului financiar al
întreprinderii pentru asigurarea conditiilor de munca, de igiena si
securitate pentru propriul personal, fiind, totodata, un punct de sprijin al
managerului în negocierile cu sindicatul si salariatii unitatii respective.
În situatia în care indicatorii ye au un nivel corespunzator, serviciul
financiar trece la adoptarea de decizii financiare pentru principalele
activitati de consum.

Realizarea procesului de consum prin care personalul întreprinderii

se formeaza, reface, dezvolta presupune o fundamentare din punct de
efectiva a activitatilor de tip consum (stimulare, scolarizare, motivare
etc.). Serviciul financiar al întreprinderii va înfaptui aceasta functie prin
pentru fiecare tip de activitate economica privind personalul
întreprinderii.
10.3 Decizii financiare privind personalul
În activitatea de proiectare, serviciul financiar adopta, în prezent, în

Balansarea mod distinct în buget doar decizia pentru Actiuni social-culturale si
veniturilor si sportive.
cheltuielilor Macheta acestei decizii, sub forma unui tablou de balansare între
venituri si cheltuieli financiare, are urmatoarea componenta:
Resurse si cheltuieli pentru
actiuni social-culturale si sportive
pe perioada ......................... Cod 06
01. Resurse curente (rd 02 + rd 06)
02. Contributii ale personalului (03 + 04 + 05)
03. - pentru tratamentul balnear si odihna
04. - pentru întretinerea copiilor în crese
05. - pentru întretinerea si activitatea copiilor în gradinite
06. Alte resurse (ajutoare, donatii)
07. Cheltuieli în anul curent (rd 08 + ... + rd 15)
08. - costul biletelor de tratament si odihna
09. - cheltuieli de hrana si regie pentru crese
10. - cheltuieli de hrana si regie pentru gradinite
11. - cheltuieli de hrana si regie pentru cantine
12. - întretinere si reparatii la caminele pentru tineret
13. - cheltuieli culturale
14. - cheltuieli sportive
15. - alte cheltuieli
16. Diferenta între cheltuieli si resurse (rd 07 - rd 01) acoperita din:
17. - sume alocate din venituri pentru actiuni social-culturale si sportive în
limita aprobata prin legea anuala bugetara
18. - subventii de la bugetul administratiei de stat.
În structura deciziei, informatiile ycp sunt reprezentate de indicatorii

08-15, yv p de indicatorul 17, iar yv n de indicatorii 01 si 18.
Pentru proiectarea financiara prezinta interes gruparea unor
informatii existente în bugetul întreprinderii în decizii referitoare la:
1. Protectia economica si sociala a personalului
1. Prelevari din rezultatele economice 1. Cheltuieli pentru actiuni de recalificare
pentru: someri
- fond somaj 2. Ajutoare pentru pierderea temporara a
- bugetul asigurarilor sociale capacitatii de munca (boala)
- prime de asigurare 3. Cheltuieli cu protectia muncii
- fondul de risc si accidente pentru 4. Despagubiri platite salariatilor în caz de
persoane handicapate (1% la fond accidente
salarii realizat lunar) 5. Varsaminte la Fondul pentru somaj
- protectia muncii 6. Varsaminte la Bugetul asigurarilor
- fondul special pentru sanatate (2% asu- sociale
pra drepturilor brute ale salariilor etc.) 7. Rambursari de credite, dobânzi
2. Prelevari de la salariati pentru: 8. Varsaminte la Fondul de risc si accident
- fond somaj pentru protectia persoanelor handica-
- pensii suplimentare pate si la Fondul pentru sanatate
- alte
3. Despagubiri încasate de la societatile de
asigurare a personalului
4. Credite pentru lucrari de protectia muncii
si alte obiective
Total yv Total yc
În aceasta decizie, informatiile yvp sunt reprezentate de indicatorul

1(yv), yv n de indicatorii 2-4(yv), iar informatiile ycp de indicatorii
1-4(yc) si yco de indicatorii 5-8.
2. Participarea la profit

1. Prelevari din profitul net (yvp) 1. Plati catre salariati (ycp)
2. Dividende (yv p) 2. Plati de dividende catre proprietari
(yco)
3. Impozit pe dividende (yco)
Total yv Total yc
3. Actiuni de scolarizare, perfectionare pentru personalul permanent

1. Prelevari din profitul brut (yv p) 1. Cheltuieli pentru pregatirea
2. Donatii, subventii (yv n) profesionala si practica în
productie (ycp)
Total yv Total yc
Înca din faza de proiectare sunt precizate fluxurile interne

(autofinantare) si externe de fonduri financiare în sensul celor
Deciziile privind prezentate în paragraful 8.3 B. si figura nr. 8.13. Aceste fluxuri vor fi
personalul în tratate pe larg în partea a V-a, proiectarea fluxurilor financiare interne
Bugetul firmei si externe.
Locul deciziilor financiare privind personalul în bugetul general al
întreprinderii este în partea a doua a machetei, decizii referitoare la
procesul de consum.

financiare privind procesul de consum sunt aplicate procedee diverse de
alocare de fonduri în functie de specificul personalului întreprinderii, de
modul sau de participare la procesele din firma. Personalul este
beneficiarul unor facilitati obligatorii (prevazute expres de legislatia în
vigoare: pentru asigurari sociale , concedii, respectiv al unor facilitati
optionale (prime, asistenta în pregatirea profesionala, participare la
profit, asigurari de viata etc.).
Standardele Internationale de Contabilitate 2000, IAS 19, identifica
cinci categorii de beneficii ale angajatilor:
a) beneficii pe termen scurt (indemnizatii, salarii, contributii la
asigurari sociale, concedii, participare la profit, asistenta
nonmonetara etc.;
b) beneficii dupa expirarea contractului de munca (cum ar fi pensiile);
c) alte beneficii pe termen lung (care includ plati în urma plecarii pe

termen lung din serviciu: participare la profit, bonusuri etc.);
d) beneficii pentru încheierea contractului de munca;
e) compensatii sub forma participatiilor la capitalul propriu.

dezvoltarea personalului întreprinderii are cea mai mare influenta
asupra performantelor economice si financiare viitoare ale firmei. De
aceea, activitatea financiara este obligata sa realizeze acest lucru în
concordanta cu comportamentul acestui element în structura firmei si cu
interesele întreprinderii.
În conformitate cu legislatia financiara, dar si cu cea referitoare la
Codul muncii, salariatii unei firme pot beneficia de actiuni ce vizeaza
refacerea si dezvoltarea performantelor. Dupa cum am vazut deja,
firmele trebuie sa organizeze activitati privind asistenta în pregatirea
profesionala, dar si activitati pentru prevenirea îmbolnavirilor si
recuperarea capacitatii de munca.
Asistenta în pregatirea profesionala
Întreprinderea trebuie sa constientizeze faptul ca per sonalul este unul

din principalele elemente ale structurii economice, daca nu cel mai
important. Capacitatea lui de lucru trebuie sa fie, cantitativ, calitativ si
motivational, cel putin la nivelul celorlalte elemente ale structurii ;
altfel, efectele economice si financiare viitoare vor fi mult diminuate.
Cunostintele si abilitatile profesionale, necesare unei cariere, nu pot
fi asigurate numai de societate sau de fiecare individ în parte. Firma este
nevoita sa cuprinda în bugetul sau fonduri speciale pentru : plata
directa a unor activitati de scolarizare, recalificare, documentare,
rambursarea unor cheltuieli specifice pregatirii profesionale,
împrumuturi rambursabile catre salariati, acordarea de burse,
achizitionarea de carti, ghiduri, manuale etc.
Prestatii pentru prevenirea îmbolnavirilor si refacerea capacitatii

de munca
Pastrarea capacitatii de munca este, de asemenea, o preocupare a

managementului firmei. În acest scop se prevad fonduri necesare
finantarii unor activitati cum ar fi : plata indemnizatiilor pentru trecerea
temporara în alta munca mai slab remunerata, plata indemnizatiilor
pentru reducerea timpului de munca, ajutoare pentru procurarea unor
proteze, tratament balnear si bilete de odihna etc.
Plati pentru plata timpului nelucrat
Refacerea capacitatii de munca presupune existenta unor intervale de

timp liber (concedii de odihna, repaus saptamânal, repaus între dou a zile
de munca etc.). Firma va trebui sa-si constituie resurse economice si
financiare pentru a-i putea plati pe salariatii aflati în aceste perioade de
repaos obligatoriu sau întâmplator. Plata unor asemenea perioade
contribuie, în mare parte, la pastrarea si refacerea capacitatii de munca,
contribuind, apoi, la redarea performantelor economice ale firmei.

INTERESELOR
O asemenea functie manageriala este necesara, în mod deosebit,

pentru conducerea acestui element al structurii firmei. Managerul firmei
intra, aproape permanent, în conflict cu personalul în legatura cu
satisfacerea intereselor acestuia si chiar în legatura cu starea generala a
firmei.
În vederea realizarii functiei motivationale respective,
managementul financiar asigura utilizarea corespunzatoare a fondurilor
financiare necesare facilitatilor obligatorii sau celor optionale.
Facilitati obligatorii
În conformitate cu prevederile legilor (Legea pensiilor, nr. 19/2000;

Codul Muncii etc.), firma este obligata sa contribuie cu fonduri
importante pentru plata taxelor de asigurari sociale si pentru plata
timpului nelucrat de catre salariati (în anumite conditii obiective).
Astfel, întreprinderea trebuie sa contribuie la formarea fondului de
pensii si ajutoare de boala, la formarea fondului de somaj, la formarea
fondului pentru sanatate etc. Contribuabilii la sistemul public de
asigurari sociale sunt : asiguratii individuali, angajatorii, persoane care
încheie contracte de asigurare, persoane juridice la care îsi desfasoara
activitatea persoane cu functii elective etc.
Beneficierii sistemului public de asigurari sociale primesc : pensii,
indemnizatie pentru incapacitate temporara de munca, indemnizatie de
maternitate, indemnizatie pentru cresterea copilului etc.
Facilitati optionale
Si în acest caz, firma poate constitui, în termeni legali, o serie de

fonduri ce se adreseaza personalului. Folosirea acestor fonduri are
efecte benefice privind atenuarea unor conflicte si satisfacerea
intereselor individuale ale personalului.
Astfel, firma poate acorda prime de vacanta, gratuitati, tichete de

masa, asigurari de sanatate si de viata, facilitati legate de transport,
consultanta juridica si financiara gratuita, programe de recreere etc.
În exercitarea activitatii financiare se impune un mod de lucru prin

Si în cazul personalului, managerul financiar trebuie sa constituie si
sa foloseasca fondurile financiare corelat cu angajarea beneficiarilor la
conducerea proceselor economice din firma si cu nivelul rezultatelor
economice si financiare obtinute.
Astfel, salariatii societatilor comerciale pot beneficia de un fond de
participare la beneficii constituit din profitul net al firmei (o cota ce
poate merge pâna 10% din acest profit, conform Legii anuale a
bugetului de stat sau conform prevederilor din Contractul colectiv de
munca unic la nivel national.
Asa cum am vazut din procesul de fundamentare a deciziei
financiare privind participarea la profit, constituirea acestui fond este
conditionata de îndeplinirea prevederilor privind nivelul profitului
previzionat.
În aceeasi categorie de fonduri cu efect motivational intra si oferta
pe care firma o da angajatilor de a cumpara actiuni, în conditii
avantajoase. Devenind posesori de actiuni la firma unde lucreaza,
salariatii sunt interesati în bunul mers al întreprinderii.
10.5 Activitati tutorial e

• În ce calitate participa personalul la procesele economice din întreprindere?

• În ce masura procesele care au loc în mediul înconjurator si societate influenteaza, pozitiv
si negativ, asupra comportamentului personalului în structura de productie?
• De ce satisfacerea nevoilor fiziologice ale personalului nu este cuprinsa în repartitia
financiara?
• Ce activitati cerute de refacerea s i dezvoltarea personalului sunt administrate de
întreprindere?
• În ce masura deciziile financiare privind personalul sunt cuprinse în Bugetul general?
• Ce indicatori de eficienta propuneti pentru a caracteriza activitatile finantate de
întreprindere pentru personalul sau?
• Prin ce fonduri contribuie întreprinderea la finantarea unor activitati sociale gestionate de
societate, în general?
10.1 Prin care din urmatoarele tipuri de participare la activitatea

economica din firma personalul se deosebeste de celelalte
elemente ale structurii întreprinderii: a) cantitativa; b) calitativa;
c) motivationala.
10.2 Care este relatia care exprima modul de participare a personalului

la procesele economice: a) s ---e ---i (punerea substantei în slujba
unei informatii cu ajutorul energiei); b) e ---s --- i (energia este
pusa în slujba unei informatii cu ajutorul substantei); c) i ---e ---s
(implementarea unei informatii în substanta cu ajutorul energiei);
d) e---i ---s (energie implementata în substanta cu ajutorul
informatiei; e) toate aceste formule.
10.3 Ce activitati tip consum sunt autorizate de activitatea de repartitie

financiara: 1. satisfacerea necesitatilor de trai; 2. participarea la
profit ; 3. dezvoltar ea dotarii cu active circulante; 4. asigurarea
sigurantei si a securitatii; 5. cercetarea stiintifica.
a) 1, 2, 3; b) 2, 3, 4; c) 1, 2, 4; d) 3, 4, 5; e) 1, 4, 5.
10.4 În actiunea de stabilire a necesarului de finantat, informatia finan-

ciara yc, se utilizeaza mai multe modele: a) tip deviz; b) norma
financiara; c) state de functiuni; d) cote din venituri sau din
fondul de salarii; e) prime de asigurare. Care din aceste modele
este utilizat pentru proiectarea financiara a cheltuielilor privind
participarea firmei la fondul de asigurari sociale?
10.5 Prin formarea carui fond se asigura conducerea participativa în

cazul personalului: 1. facilit ati privind asigurarile sociale;
2. asistenta în perfectionarea profesionala ; 3. facilitati pentru
cumpararea de actiuni la propria firma; 4. indemnizatii privind
incapacitatea temporara de lucru; 5. participare la profit.
a) 1, 2; b) 2, 3, 4; c) 3, 4, 5; d) 3, 5; e) 1, 3. 5.
10.1 Fluctuatia fortei de munca
Consiliul de administratie al S.C. Grivita S.A. analizeaza indicatorii

privind stabilitatea efectivului de salariati si, în special, factorii care au
determinat fluctuatia fortei de munca.
Printre cauzele cu efecte însemnate sunt:
- conditiile grele de munca (zgomot, accidente);

- lipsa locurilor în crese si gradinite pentru copiii salariatilor;
- costul ridicat al transportului pentru navetisti;
- reducerea comenzilor.
Având în vedere prevederile din Legea bugetului de stat, adoptata

dupa începerea anului bugetar, Consiliul adopta hotarârea de
reproiectare a deciziilor financiare privind personalul.
Stabiliti ce noi decizii pot fi luate, având ca baza cota aprobata prin
lege din anul în curs pentru acoperirea unor cheltuieli social-culturale,
sportive, de transport, de tratament si odihna (1994 = 1,5% din fondul
de salarii anual).
10.2 Motivatia
Având în vedere rolul motivatiei în îmbunatatirea participarii

personalului la procesele economice din întreprindere, pe baza unei
anchete între manageri (situatia I) si între salariati (situatia II) s-a
obtinut urmatoarea ierarhizare a factorilor de sporire a motivatiei:
Situatia I Situatia II
1. Salariu bun 1. Factorul 8 din situatia I

2. Securitatea salariatilor 2. Factorul 10 din situatia I
3. Promovare 3. Factorul 9 din situatia I
4. Conditii bune de munca 4. Factorul 2 din situatia I
5. Interes pentru munca 5. Factorul 1 din situatia I
6. Loialitatea conducerii fata de 6. Factorul 5 din situatia I
salariati
7. O disciplina subtila 7. Factorul 3 din situatia I
8. Aprecierea muncii 8. Factorul 6 din situatia I
9. Atitudine pozitiva fata de 9. Factorul 4 din situatia I
problemele personale
10.O buna perceptie asupra 10. Factorul 7 din situatia I
situatiei din unitate
Dezbateti cele doua situatii si precizati care dintre factorii respectivi

presupun o repartitie financ iara. În care situatie primele cinci motivatii
solicita un efort financiar mai mare?
10.3 Decizia pentru actiuni social-culturale si sportive
În urma comparatiei dintre resursele si cheltuielile curente, rezulta o

diferenta de 2 miliarde lei pentru actiunile social-culturale si sportive la
S.C. Vulcan S.A.
Cota din venituri aprobata de legea bugetara pentru acoperirea
cheltuielilor social-culturale si sportive pe anul în curs este de 1,5% din
fondul de salariu anual.
În unitatea respectiva, fondul de salariu realizat anual este de
110 miliarde lei. Stabiliti ce suma ramâne neacoperita si care urmeaza
sa fie acoperita prin subventii de la bugetul de stat sau alte surse.
10.4 Participarea la profit
Completati decizia de participare la profit a salariatilor si

proprietarilor la S.C. Faur S.A., având informatiile:
- Profit net = 800 mil. lei;
- Cota de participare a salariatilor la profit = 10%;
- Dividendele reprezinta 40% din profitul net;
- Impozitul pe dividende este de 10% ;
- Proprietarii privati detin 40% din capitalul social, iar statul 60%.
10.5 Referat
Problematica financiara a personalului unei firme poate constitui

obiect de referire atât din punct de vedere al implicatiilor financiare, cât
si al surselor de finantar e. Întocmiti un referat privind reactia la
stimularea financiara a diferitelor categorii de personal din cadrul unei
firme concrete.
10. 6 Teme pentru cercetarea stiintifica
Pentru activitatea de cercetare stiintifica si la lucrarile de diploma

pot fi abordate temele:
- Costul financiar al motivatiei personalului dintr-o firma mica,
mijlocie sau mare;
- Finantarea activitatilor de protectie sociala la nivel de firma;
- Finantarea activitatilor de protectia muncii;
- Finantarea asigurarii personalului;
- Finantarea scolarizarii personalului si a activitatilor de re-calificare;
- Finantarea formelor superioare de motivare a participarii
personalului la activitatea economica;
- Forme directe si indirecte de participare a personalului la
repartizarea profitului.
10.1 c; 10.2 b; 10.3 c; 10.4 d; 10.5 d.
Nota: fiecare întrebare este evaluata cu 2 puncte. Pentru obtinerea notei

10,00 va trebui sa raspundeti corect la toate cele cinci întrebari.
CAPITOLUL 11
DECIZIILE FINANCIARE PRIVIND FONDUL

DE INFORMATII (ACTIVELE NECORPORALE)
CUPRINS
11.1 Procesul de consum pentru formarea fondului de informatii

11.2 Proiectarea financiara a activitatilor privind fondul de
informatii
11.3 Decizia financiara pentru formarea fondului de informatii
CONCEPTE
Active necorporale
Locul activelor necorporale în structura economica
Activitatile de consum privind fondul de informatii
Grad de inovare
Cercetarea stiintifica si tehnica
Cheltuieli si venituri financiare pentru formarea fondului de informatii
Eficienta în activitatea de cercetare-dezvoltare
Amortizarea activelor necorporale
Deciziile financiare privind fondul de informatii (activele necorporale)
Decizia financiara privind elementul informatii
Pentru economistul financiar, realizarea functiei autorizarea

economice, tehnice, sociale, ecologice, stiintifice, de învatamânt etc. care
se încadreaza în procesul de consum din întreprindere. În al doilea rând,
functia respectiva impune cunoasterea în detaliu a modului cum se
manifesta aceste activitati, ce factori le determina structura si amploarea
si ce efecte au asupra functionarii viit oare a firmei, pentru a putea, apoi,
stabili implicatiile financiare ale acestor activitati.
legatura cu activitatile tip consum legate de elementul active
necorporale.
11.1 Procesul de consum pentru formarea fondului de informatii
A. Pozitia fondului de informatii în structura economica a întreprinderii
Întreprinderea moderna îsi formeaza din

informatie un element distinct, cuprins în
grupa "Active necorporale". În acceptiunea
contabilitatii, aceste active cuprind:
- cheltuielile de constituire;
- cheltuieli de cercetare-dezvoltare;
- brevete, marci, concesiuni, alte drepturi
si valori asimilate;
- programe informatice, alte studii si
informatii;
Conform Standardelor Internationale de Contabilitate, IAS 38, un

activ necorporal este un activ nonmonetar identificabil, fara suport
material si detinut în scopul utilizarii în cadrul productiei sau
aprovizionarii cu bunuri sau furnizarii de servicii, pentru închiriere,
sau altfel, în scopuri administrative. IAS 38 solicita unei întreprinderi

sa recunoasca un activ necorporal (la cumparare) daca si numai daca:
a) este posibil ca firma sa obtina beneficii viitoare care pot fi atribuite
activului respectiv; b) costul activului poate fi masurat în mod corect.
Cadrul 11.1
Pentru a-si fundamenta cele zece noi directii care ne transforma viata, J. Naisbitt în
Megatendinte, Editura Humanitas, Bucuresti, citeaza doua personalitati:
P. Druker: "Productivitatea cunoasterii a devenit cheia productivitatii, a fortei competitive
si a izbânzii economice";
D. Bell: "În noua noastra societate resursa strategica este informatia".
În afara acestor active, în cuprinsul elementului informatii intra si

fondul de carti tehnice si economice, arhiva unitatii, bazele de date,
Ordonarea proiecte de investitii etc.
întreprinderii Rolul informatiei pentru întreprindere este în crestere, ea având ca
prin informatie efect reducerea entropiei (ca dimensiune a dezordinii) în toate fazele
activitatii economice (vezi cadrul 11.1) si ordonarea proceselor
economice în scopul obtinerii rezultatelor economice dorite:
Relatia 11.1
E1 = E0 - I
unde:
E1 reprezinta entropia efectiva dupa introducerea în întreprindere a
fondului de informatii (I);
E0 = entropia initiala.
Fondul de informatii de care dispune întreprinderea cuprinde valoare

(potential economic), care se manifesta în procesul de productie sub
forma serviciului:
Relatia 11.2
e
i ---------> s
Acest serviciu presupune utilizarea informatiei (i) pentru a modela

Serviciul substanta (s), cu ajutorul unei energii umane sau extra-umane (e). Orice
conservator de produs, aparut dintr-o necesitate individuala, economica sau sociala,
potential presupune existenta initiala a unei informatii (desen tehnic, tehnologie,
organizare, cercetarea pietei etc.).
Marimea si structura interna a fondului de informatii depind de

profilul unitatii, de gradul de inovare din ramura respectiva, de tarifele
activitatilor de cercetare-dezvoltare si de import de informatii.
Informatia, ca forma specifica de manifestare a energiei în natura,
are caracteristici specifice, care îi influenteaza în mod hotarâtor
comportamentul în structura întreprinderii.
Astfel, informatia se poate multiplica prin produse sau prin copiere,
fara sa se distruga fizic. În schimb, este afectata moral, în mod rapid,
Comportament având în vedere evolutia rapida a "industriei de informatii" din toate
influentat de domeniile.
caracteristicile În costul produselor noi, informatia ocupa, în multe cazuri, ponderi de
informatiei pâna la 70-80%. De aceea, informatia este un produs strategic, bine
aparat contra spionajului economic si de ochii concurentilor.
Fondul de informatii participa la procesul de productie dupa ce, în
prealabil (t0), a fost format printr-un proces de consum (vezi
schema 8.1).
Figura nr. 8.1

În procesul de productie din (t1), elementul informatii cedeaza si

Influente din pierde valoare sub influenta factorilor specifici productiei (uzura fizica a
partea mediului suportului material al informatiei, utilizare insuficienta etc.), mediului
si a societatii (factori naturali care ataca suportul informatiei) si societatii (uzura
morala, spionaj economic).
La sfârsitul acestui proces, elementul în cauza iese "slabit" valoric,
fiind necesara realizarea unui nou proces de consum (t2). Acest proces
are în vedere starea curenta a fondului de informatii, dar si cerintele de
crestere-dezvoltare prognozate pentru viitorul proces de productie (tn).
C. Starea curenta a fondului de informatii
Serviciile tehnice si economice din unitate sunt interesate de

cunoasterea dotarii cu informatii, dar si de calitatea acestor informatii în
comparatie cu evolutia pietei informatiilor si cu dotarea concurentilor.
De aceea, în practica se recomanda sa se analizeze si sa se
determine indicatori ca:
- gradul de inovare în ramura de lucru a unitatii (% de înlocuire anuala

Indicatori ai a informatiilor tehnice, tehnologice, de produs etc.);
starii curente a - ponderea produselor noi si modernizate în totalul productiei (cifrei de
informatiilor afaceri);
din firma - gradul de utilizare a fondului de informatii disponibile si gradul de
multiplicare prin produse;
- siguranta pastrarii fondului de informatii etc.
În urma analizarii acestor indicatori, se stabileste starea curenta si

marimea activitatilor de consum necesare refacerii fondului de
informatii.
Procesul de consum organizat în întreprindere pentru refacerea, dar

si dezvoltarea, fondului de informatii, cuprinde activitati ca:
Forme ale 1. Cercetare stiintifica si tehnica;
procesului de 2. Cumpararea de informatii de la furnizori interni sau din import;
consum pentru 3. Asimilarea si testarea de produse si tehnologii noi;
informatii 4. Protejarea fondului de informatii.
Societatea, în ansamblul sau, organizeaza în mod centralizat activitati

de consum, care au ca efect conservarea de potential în informatii utile ,
imediat sau în perspectiva , pentru procesele din întreprindere:
Activitati 1. Cercetare stiintifica aplicativa si fundamentala;

realizate de 2. Import de informatii;
întreprindere 3. Gestionarea si apararea de inventii, patente, brevete, marci,
programe informatice etc.
O parte din informatiile obtinute în societate ajung gratuit în

întreprindere direct sau prin personalul angajat în unitatile economice.
Acest aspect va impune obligativitatea participarii întreprinderilor cu
fonduri pentru sustinerea cercetarii stiintifice din societate.

dezvoltare a activelor necorporale presupune determinarea întregii game
capitolul 6).
punctul de vedere al exigentelor financiare (principiile de conditionare a
repartitiei financiare: corelatia necesar/resurse; necesar/aport în t0 sau în
tn) si al indicatorilor de eficienta economica.
11.2 Proiectarea financiara a activitatilor privind fondul

de informatii
Pentru a fundamenta si adopta deciziile de repartitie financiara,

serviciul financiar procedeaza, pentru început, la determinarea fondului
de informatii financiare necesar.
Metodologia financiara privind fondul de informatii este în plina

modificare, încercând sa aseze acest domeniu pe principiile economiei de
piata, în conditiile unei marginalizari evidente a cercetarii stiintifice, în
întreprinderi si în societate.
Informatii În Legea Bugetului de Stat se precizeaza modul de constituire si de

metodologice utilizare a Fondului special pentru cercetare si dezvoltare, iar în
de tipul ym Legea impozitului pe profit se stabileste posibilitatea folosirii unei parti
din profitul brut pentru cercetare si contributia la fondul centralizat.
Cercetând aceste legi si instructiunile financiare, serviciul financiar
stabileste informatiile ym sub forma surselor de finantare posibile, a
obligatiilor ce îi revin folosind aceste surse si a modelelor de calcul
pentru celelalte informa tii financiare.
Efortul financiar cerut de consumul t2 este reflectat prin modelele de

tip deviz, modele care însumeaza cheltuieli financiare pentru cercetare,
proiectare, asimilare de noi informatii. În componenta acestor cheltuieli
se cuprind salarii, cheltuieli materiale, cheltuieli generale.
În privinta salarizarii se tine cont de specificul muncii de cercetare,
de riscul inerent cercetarii si asimilarii de noi informatii, de cheltuielile
cerute de perioada de încercari etc.:
Relatia 11.3
yc p = Σ Chij
În cazul procurarii din import, informatia yc p rezulta din relatia:

Relatia 11.4
yc p = P $ x Cv
unde:
P $ = pretul extern în valuta;
Cv = cursul valutar lei / $ la data cumpararii informatiei.
În privinta obligatiilor în afara întreprinderii, yc o, calculul prevede

determinarea ratelor si dobânzilor la creditele contractate pentru lucrari
de cercetare-asimilare, precum si la obligatiile firmei de a contribui la
Fondul special pentru cercetare-dezvoltare:
Relatia 11.5
yc o = Vp x C%
unde:
Vp = încasari din venituri proprii;

C% = cota % instituita prin legea bugetului de stat (1%).
Pentru finantarea formarii, refacerii si dezvoltarii fondului de

informatii, în prezent se pot utiliza ca surse:
1. Rezultatele economice corespunzatoare costului, prin trecerea pe
cost a amortizarii activelor necorporale, a cotei de cercetare si a
unei cote din încasari pentru Fondul special pentru cercetare-
dezvoltare;
Standardele Internationale de Contabilitate, 2000, IAS 38 solicita ca un
activ necorporal sa fie amortizat sistematic pe perioada duratei de viata
utile cel mai bine estimate. Durata utila a unui activ necorporal nu va
depasi douazeci de ani de la data la care a devenit disponibil pentru a fi
utilizat.
Relatia 11.6
yv p = (VAN x 20) / 100

unde:
VAN = valoarea activelor necorporale;
20% = cota minima anuala de amortizare.
2. Profitul brut, pentru acoperirea financiara a unor contracte de

cercetare de interes national, de crestere a calitatii produselor si
elaborare de produse noi, competitive;
3. Sume din valorificarea informatiilor si a unor produse din seria

zero.
Veniturile financiare din afara unitatii, yvn, provin din surse ca:
1. Fondul de creditare;
2. Donatii, subventii;
3. Asistenta tehnic a internationala;
4. Finantare bugetara, în anumite conditii:
De la Bugetul de stat se aloca fonduri pentru actiuni finantate pe

baza de programe (Ordonanta 57/2002). De asemenea, finantarea de la
bugetul de stat contribuie si la acoperirea necesarului de fonduri alaturi
de finantarea internationala, conform acordurilor încheiate cu partenerii
straini.
Conform art. 81 din ordonanta respectiva, Agentii economici pot
prelua gratuit, pe baza de contract, rezultatele cercetarii, finantate
de autoritatea de sta t pentru cercetare-dezvoltare si pot primi din
fonduri publice, în regim de cofinantare, o suma de pâna la 20%
din cheltuielile totale aferente aplicarii rezultatelor selectate.
Informatiile având caracterul de active, iar activitatile de consum

caracterul de investitie, activitatea financiara de stabilire a eficientei
economice (informatiile ye) se aseamana cu activitatea similara privind
investitiile.
Un prim indicator, ye, se refera la termenul de recuperare (Tr) a
fondurilor imobilizate în informatii:
Relatia 11.7
ye (Tr) = (C+A) / (Ef x α ) x D; Tr </= D
unde:
C = cheltuieli de cercetare;
A = cheltuieli de asimilare;
Ef = efecte favorabile ale asimilarii informatiilor finantate;
α = probabilitatea reusitei (α ≤ 1);
D = durata de viata a informatiei.
Eficienta poate fi reflectata si de coeficientul de eficienta (E):
Relatia 11.8
ye (E) = Ef x α / (C + A); E > 1

Daca nivelul acestor indicatori este corespunzator asteptarilor

decidentilor, atunci se poate trece la adoptarea si realizarea deciziilor
financiare.

A DECIZIILORECONOMICE
Realizarea procesului de consum prin care activele necorporale se

vedere financiar sub forma adoptarii de decizii financiare care sa
aduca în întreprindere fondurile financiare ce vor permite desfasurarea
efectiva a activitatilor de tip consum, cercetare, cumpararea de
informatii, asimilare, pastrare, asigurare.
fundamentarea, adoptarea si, apoi, realizarea de decizii financiare pentru
fiecare tip de activitate economica privind activele necorporale.
11.3 Decizia financiara
Procesul decizional se caracterizeaza prin adoptarea unei decizii

financiare de repartitie, pentru toate tipurile de activitati ce vizeaza atât
fondul de informatii (ACTIVELE NECORPORALE), cât si obligatiile în
afara întreprinderii.
Un model al acestei decizii este redat mai jos:

1. Preleva ri din rezultatele economice 1. Cheltuieli de cercetare stiintifica
pentru cercetare, asigurare, obligatii 2. Cheltuieli de dezvoltare tehnologica
în afara 3. Cheltuieli de asimilare
2. Amortizarea activelor necorporale 4. Cheltuieli de protectie
3. Prelevari din profitul brut 5. Rambursare credite si dobânzi
4. Valorificari de informatii, produse, 6. Prime de asigurare
servicii 7. Varsaminte la Fondul special de
5. Credite cercetare - dezvoltare
6. Donatii, subventii 8. Alte obligatii
7. Alte venituri din afara
Total yv Total yc
În structura veniturilor, datele 1-4 sunt informatii de tipul yvp , iar 5-7,
de tipul yv n. În structura cheltuielilor, indicatorii 1-4 sunt informatii
financiare, ycp , iar cei 5-8, informatii yc n.
În macheta bugetului general, decizia financiara privind fondul de
informatii ocupa un loc important între deciziile referitoare la procesul de
consum.

alocare de fonduri în conditii de risc, de valorificare a capitalului în

dezvoltarea activelor necorporale are o mare influenta asupra
performantelor economice si financiare viitoare ale firmei. De aceea,
activitatea financiara este obligata sa realizeze acest lucru în
pentru performantele întreprinderii (vezi paragraful 11.2/D).
În acelasi sens actioneaza si analiza modului în care sunt plasate
fondurile pentru formarea activelor necorporale , în corelatie cu
câstigurile de pe piata de capital (vezi si capitolul 8)

INTERESELOR
Atunci când exista doua sau mai multe proiecte de investitie în

formarea fondului de informatii (licente, marci, proiecte etc.) care se
interese.
În asemenea situatii, se utilizeaza, de regula, sistemul de indicatori
de eficienta specifici proiectelor de investitii în active necorporale (vezi
paragraful din acest capitol referitor la acesti indicatori).
În exercitarea activitatii financiare se impune un mod de lucru prin

Si în cazul investitiilor, în formarea acestui element este necesar sa
o investitie cu risc mare, indicatorul beta, ß > 1, cu un proiect cu un risc
mai redus, indicatorul beta, ß < 1 (vezi si capitolul 8).
Modelul de îndrumare si organizare a pregatirii si înva tarii îl aveti la

• De ce fondul de informatii se constituie ca element distinct al structurii economice a

întreprinderii?
• Cum a evoluat în istorie rolul informatiilor, fata de celelalte elemente ale structurii
economice?
• Prin ce se caracterizeaza activitatile de obtinere a informatiilor si informatiile respective

fata de alte servicii si produ se necesare productiei?
• De ce credeti ca, în perioada de tranzitie, activitatea de cercetare este partial neglijata?
• Ce surse de finantare sunt utilizate în prezent si care ar putea fi solicitate în viitor?
• Este justificata participarea firmelor la Fondul special (centralizat) pentru cercetare-
dezvoltare?
11.1 În structura activelor necorporale se includ: a) cheltuieli de

constituire; b) cheltuieli de cercetare-dezvoltare; c) brevete, marci,
concesiuni; d) devizul pentru investitii în mijloace fixe; e)
programe informatice. Care din acestea nu se includ în activele
necorporale?
11.2 Rolul fondului de informatii în întreprindere este redat si prin

efectul de reducere a entropiei (ca dimensiune a gradului de
dezordine). Care este formula corecta a acestui efect:
a) E0 = E1 – I; b) E1 = E0 – I; c) E1 = I – E0; d) I = E1 – E0;
e) I = = E0 – E1.
11.3 În întreprindere se organizeaza urmatoarele activitati tip consum:
a) cercetarea stiintifica si tehnica realizata în ateliere proprii; b)
cumpararea de informatii din afara firmei; c) cumpararea de
proiecte pentru investitii utilaje; d) asimilarea si testarea de produse
si tehnologii noi; e) protejarea fondului de informatii. Care din
aceste activitati nu se refera la activitatile de consum specifice
formarii fondului de informatii (active necorporale)?
11.4 Informatiile yc (cheltuieli financiare) rezulta din modele ca: a)

S Ch ij ; b) P$ x Cv; c) Vp x C%. Care formula reda nivelul
cheltuielilor financiare pentru cercetare, proiectare si asimilare de
noi informatii?
11.5 Indicatorul de eficienta economica termen de recuperare (Tr) în

privinta activitatilor de formare a activelor necorporale cuprinde: ye
(Tr) = (C + A) : (Ef x a) x D; Tr </= D. Care factor din relatia
respectiva reda efectul probabilitatii de reusita în exploatarea noilor

informatii: a) C; b) A; c) Ef; d) a: e) D.
11.1 Televizorul color
România avea, în 1989, o productie proprie de televizoare color. În

urma deschiderii pietei interne pentru numeroase firme straine, firma
româna s-a confruntat cu o concurenta dezarmanta.
Solutiile posibile:
1. Modernizarea tipurilor de televizoare produse pâna în 1989;

2. Asimilarea unui produs din import pe baza unei cooperari (Goldstar);
3. Asimilarea unui tip original de televizor cu ultimele dotari
(telecomanda, teletext, peste 60 canale etc.);
4. Reprofilarea sau închiderea unitatii.
Analiza informatiilor de pe piata, corelata cu starea curenta a

fondului de informatii tehnologice, de produs, organizatorice si financiare
din întreprindere a dus la alegerea solutiei (2). Cum apreciati aceasta
alegere? Credeti ca în viitor ar fi posibila adoptarea unei alte solutii si
care este aceasta?
11.2 Marginalizarea cercetarii stiintifice si tehnice
În ultimii cinci ani, firma de piese electronice "Teleradio" a diminuat,

voit si din cauza reducerii productiei, fondurile destinate refacerii
elementului informatii.
Din fondurile constituite reuseste sa înnoiasca doar 10% pe an, în
timp ce pe piata informatia de produs si tehnologie se reînnoieste cu 20%
pe an.
Dezbateti acest caz, determinând la ce nivel se afla fondul de
informatii dupa cinci ani. Stabiliti care ar fi solutiile de iesire din impas,
având în vedere prevederile metodologice în vigoare cu privire la sursele
de finantare a activitatilor de refacere a fondului de informatii al
întreprinderii.
11.3 Gradul de inovare

Societatea comerciala "Electronica" dispune de active necorporale

de 25 mild. lei. În ramura electronica, gradul de inovare este de 30% pe
an. Firma în cauza doreste sa adopte o decizie financiara la nivelul
gradului de inovare pe ramura.
De ce fonduri mai are nevoie unitatea, stiind ca este de 20% pe an
cota de amortizare a activelor necorporale ?
11.4 Indicatorii de eficienta
Serviciul financiar proiecteaza urmatoarele informatii financiare:
- Cheltuieli de cercetare (C) = 20 mil. lei;

- Cheltuieli de asimilare (A) = 10 mil. lei;
- Efecte favorabile pe durata de viata (D = 5 ani) a informatiei =
= 40 mil. lei.
Calculati pentru ce probabilitate (α ) decizia de finantare devine

eficienta?
11. 5 Referat
Implicatiile financiare ale formarii si utilizarii fondului de informatii

necesar pentru activitatea unei firme sunt deosebit de diverse si au un
nivel ridicat. Întocmiti un referat privind rolul informatiei în ordonarea
activitatii economice si necesitatea efortului financiar pentru procurarea
de informatie noua si competitiva.
11.6 Întreprinderea inovanta
În lucrarea Gestiunea inovatiei (L. Baloiu, I. Frasineanu), Editura

Economica, Bucuresti, 2001, se precizeaza ca aparitia si succesul unei
inovatii depind, în ultima instanta, de doi factori: oamenii si mediul
în care acestia activeaza (întreprinderea). Din punctul de vedere al
atitudinii fata de inovare, întreprinderile pot fi clasificate în patru
categorii:
Tipul
Închisa Stabila Deschisa Inovanta
întreprinderii
Inovare Slaba Redusa Moderata Sustinuta

Eficienta Mica Moderata Înalta Slaba
Cum explicati eficienta slaba pe care o înregistreaza o întreprindere

care are o politica de inovare sustinuta? În explicarea acestui efect
paradoxal, tineti cont de consecintele probabilitatii de reusita în
exploatarea unei informatii noi.
Pentru seminar si pentru lucrarea de diploma, va recomandam

temele:
- Finantarea activitatilor de cercetare si asimilare de noi informatii;

- Particularitatile informatiei si implicatiile acestor caracteristici asupra
rezultatelor economice si financiare ale firmei;
- Semnificatia multipla si complexa a indicatorilor financiari privind
eficienta economica, ecologica, sociala etc. a informatiei;
- Preocupari privind finantarea cercetarii stiintifice la nivel micro si
macro în România si în alte tari;
- Efectele de crestere (levier) ale utilizarii informatiei în procesele
economice din întreprindere;
- Efectele nefavorabile, economice, sociale si financiare, ale
marginalizarii activitatii de formare, refacere si dezvoltare a activitatii
de cercetare stiintifice si tehnice.
11.1 d; 11.2 b; 11.3 c; 11.4 a; 11.5 d;

Nota: fiecare întrebare este evaluata cu 2 puncte. Pentru obtinerea

notei 10,00 va trebui sa raspundeti corect la toate cele cinci
întrebari.
CAPITOLUL 12

MEDIUL NATURAL ÎNCONJURATOR
CUPRINS
12.1 Procesul de consum pentru formarea elementului

mediul natural
12.2 Proiectarea financiara a activitatilor privind mediul natural
12.3 Decizia financiara privind mediul natural
CONCEPTE
Mediu - ca factor de productie
Comportamentul mediului în procesele economice din firma
Activitati de protejare si refacere a mediului
Cheltuieli si venituri financiare pentru protejarea si refacerea mediului
înconjurator
Efecte necuantificabile ale finantarii protejarii mediului
Decizia financiara privind refacerea si protejarea mediului înconjurator
Deciziile financiare privind mediul natural înconjurator
Pentru economistul financiar , realizarea functiei autorizarea

amploarea si ce efecte au asupra functionarii viitoare a firmei, pentru a
legatura cu activitatile tip consum legate de elementul active corporale
(mijloace fixe).
12.1 Procesul de consum pentru formarea elementului

mediul natural înconjurator
A. Pozitia mediului înconjurator în structura economica a întreprinderii
Cu toate ca termenul de "înconjurator"

presupune tot ce este în afara
întreprinderii, totusi, o parte însemnata
din mediul natural se afla în interiorul
unitatii economice (teren) sau este atras
în procesele din întreprindere ca sursa de
potential natural (s, e, i) si ca recipient
pentru deseurile si pierde rile entropice
ale proceselor de productie si de consum
care au loc permanent în cadrul firmei
(vezi Cadrul 12.1).
Cadrul 12.1
A trebuit ca natura "sa moara putin" pentru ca oamenii secolului al XX-lea sa constate ca
au neglijat cel mai bun partener al omului în activitatea sa economica - mediul înconjurator.
Zestrea naturala a omului, arata N. Georgescu - Roegen, consta din doua elemente: 1) fondul
de entropie joasa de pe glob si din interiorul lui si 2) fluxul de energie solara...
Astfel, mediul este prezent în bilantul întreprinderii (terenuri),

contributia sa esentiala prin entropia joasa (potential natural) din
Prezenta minereuri, materii prime, dar si din bunurile necontabilizate (aer, apa,
mediului în lumina si caldura solara etc.) ramâne însa în afara gestiunii, dar se
cuprinde în efectele favorabile din procesele de productie si consum.
Bilantul Având în vedere potentialul enorm ce exista în natura, contributia
firmei mediului în procesul economic din întreprindere se evidentiaza prin
relatia:
Relatia 12.1
s e, s, i
e -------------> i
i
Serviciul adus Potentialul natural sub forma de substanta, energie, informatie

de mediu (s, e, i) este adus în întreprindere cu ajutorul energiei (e), substantei (s)
si informatiei (i) din uneltele de extractie, transport, cercetare etc.,
în procesele
pentru a fi folosit în conformitate cu informatiile de produs, tehnologice
economice etc. (i).
Un comportament Aflat direct, dar si indirect, în structura economica a întreprinderii,

similar cu mediul se comporta, în linii mari, ca un veritabil element al structurii
structura firmei economice a întreprinderii. El cedeaza în procesul de productie potential
natural. Cu toate ca, în natura, rezerve le sunt mari (dar totusi limitate),
iar unele componente ale potentialului natural sunt regenerabile sau
completate prin contributia vegetatiei, a animalelor, prin circuitul
general al materiei, si în cazul mediului se pune problema refacerii
printr-un proces de consum (t2).
Necesitatea unor Lucrul acesta este cerut si amplificat si de efectele degradante ale
poluarii naturii (aer, apa, sol) , ca urmare a deseurilor si deversarii de
procese de substante nocive în mediul înconjurator. De asemenea, actiunile de
consum pentru natura ecologica sunt tot mai numeroase si mai bine organizate - ca o
refacere grija pentru viata, în general.
Consumul t2 presupune un efort tehnologic si financiar în crestere

pe unitatea de potential atrasa din mediu, fiind necesare tehnologii de
extractie la mari adâncimi, de prelucrare a minereurilor mai sarace si de
tehnologii care reduc la maximum poluarea în toate fazele activitatii
economice (vezi cadrul 12.2).
Cadrul 12.2
Relatiile dintre cantitatea de potential atrasa (P), efortul tehnologic (Et) si cel financiar
(Ef) sunt urmatoarele:
Grija pentru productia viitoare (tn), dar si pentru viata societatii, în

general, impune, pe lânga activitati de refacere a mediului, si actiuni de
Actiuni de prevenire a poluarii, de limitare a degradarilor naturale, de dezvoltare a
prevenire a spatiilor verzi etc.
degradarii Aceste activitati, mai dezvoltate în unitatile cu profil agricol, sunt
mediului necesare si în celelalte tipuri de firme, care utilizeaza resurse ale naturii
sau afecteaza, prin activitatea lor, calitatea mediului înconjurator.
C. Starea cu renta a mediului
Pentru orice firma, este necesara o cunoastere a mediului în care îsi

va desfasura activitatea. Aceasta stare se refera la calitatea solului, a
apei si a aerului din zona, mai cu seama daca firma are tehnologii ce
folosesc aceste componente ale mediului.
Calitatea Pentru acest lucru, firma se adreseaza serviciilor meteorologice si
mediului si de cercetare a calitatii apei si aerului, precum si specialistilor geologi,
restrictiile de soluri, seismologilor etc.
ecologice Un alt domeniu de analiza îl reprezinta restrictiile ecologice impuse
în zona de activitate sau, în general, pentru a evita consecintele juridice
si financiare.
Aceste informatii fundamenteaza în mod necesar deciziile de

înfiintare - dezvoltare, dar si pe cele de productie. Totodata, ele vor
contura marimea si structura procesului de consum t2.
Procesul de consum vizând refacerea mediului este amplu si

presupune antrenarea întregii societati. De aceea, acest proces se
rezolva doar partial la nivel de firma, el revenind în cea mai mare parte
societatii, desigur cu contributia financiara a întreprinderilor si
populatiei.
În întreprindere se organizeaza activitati privind mediul, cum ar fi:
1. Activitati de reducere a poluarii mediului prin instalatii de filtrare,

Activitati de epurare a apei, de distrugere controlata a deseurilor etc. (de tip
în sarcina investitii);
2. Activitati de reproiectare a tehnologiilor si produselor pentru
întreprinderii reducerea consumurilor de potential natural si a deseurilor toxice,
poluante (de tip cercetare stiintifica si tehnica);
3. Activitati de refacere a mediului din întreprindere si din imediata
apropiere a ei, precum si pentru remedierea unor calamitati
ecologice produse în zona din vina firmei (investitii si plati
financiare);
4. Contributia normala (sau prin penalizare) la actiunile ecologice
centralizate (prin plati de impozite, taxe, penalizari).
O problema de mare actualitate o reprezinta asimilarea conceptului

de dezvoltare durabila. Acest concept solicita regândirea întregului
Exigentele mecanism al activitatii economice pentru a produce în concordanta cu
conceptului cerintele protejarii mediului. Acest concept va impune, pe lânga masuri
severe de protejare si refacere a mediului, o restructurare a tehnologiilor
de dezvoltare
si dotarilor si o reproiectare a produselor si serviciilor. Toate aceste
durabila masuri vor amplifica procesul de cons um din firme, pentru a le pregati
sa functioneze în concordanta cu exigentele unei dezvoltari durabile.

dezvoltare a mediului natural (intern sau exterior firmei) presupune
determinarea întregii game de informatii financiare prin modele
specifice activitatii financiare (vezi capitolul 6).

12.2 Proiectarea financiara a activitatilor privind mediul natural
Si în cazul acestui element, metodologia financiara este înca la

început, simtul ecologic fiind prea putin dezvoltat, atât la nivel de
societate, cât si de firma.
Legislatia Cu toate acestea, legislatia financiara cuprinde deja informatii utile
privind pentru a determina informatiile financiare si a adopta deciziile de
protectia repartitie privind mediul înconjurator. În acest sens se pot consulta
mediului Legea bugetului de stat, Legea impozitului pe profit etc., precum si
legile cu caracter ecologic (Legea mediului nr. 137/1995).
Cadrul 12.2
Factorii care actioneaza în domeniul protectiei mediului din majoritatea statelor lumii au
adoptat o serie de principii unitare si severe în scopul limitarii factorilor poluanti de orice
natura: Principiul bunei vecinatati între state; Nici un stat nu are dreptul sa dauneze mediul;
Principiul notificarii si consultarii; Principiul prevenirii; Principiul inte rzicerii poluarii;
Principiul nediscriminarii; Principiul “poluantul plateste”; Principiul conservarii si utilizarii
resurselor naturale în mod rational.
Ca legaturi de repartitie posibile, sunt permise cele specifice

Constituirea investitiilor si cercetarii stiintifice si tehnice, cu surse ca rezultatele
si utilizarea economice corespunzatoare costului, reducerile de impozit pe profit
Fondului etc., precum si din Fondul national de mediu. Pe baza acestor legaturi
national (ym), serviciul financiar îsi completeaza sistemul informational necesar
proiectarii financiare.
Informatiile ycp, sub forma cheltuielilor financiare ale

întreprinderii pentru refacerea si protejarea mediului, se determina sub
forma devizului care însoteste proiectul lucrarilor de investitii sau
cercetare specifice actiunilor finantate (vezi capitolul 8 si 11).
Obligatiile financiare în afara unitatii (yco) apar sub forma

Cheltuieli
si obligatii contributiilor la fondurile ecologice centralizate, a penalizarilor pentru
încalcarea prevederilor legale privind protectia mediului, a
financiare
despagubirilor pentru cei afectati de actiunile distructive ale firmei etc.,
precum si sub forma taxelor pentru folosirea terenurilor.
Sursele la care serviciul financiar poate face apel pentru acoperirea

cheltuielilor privind refacerea si protejarea mediului sunt:
Surse din
interiorul 1. Rezultatele economice corespunzatoare costului, inclusiv
întreprinderii amortizarea mijloacelor fixe cu destinatie de protectie a mediului;
2. Profitul net si deducerea din venituri a unei cheltuieli suplimentare
de amortiz are (20% din valoarea de intrare pentru investitiile cu
caracter ecologic).
Pe lânga veniturile financiare procurate din sursele întreprinderii

Surse (yvp), legislatia financiara permite apelarea la surse din afara firmei
din afara (yvn):
întreprinderii
1. Fondul de creditare;
2. Subventii pentru obiective de protectie a mediului de interes major;
3. Donatii etc.
Apelarea la aceste surse are loc dupa ce s-au folosit complet sursele
proprii si în aceleasi conditii ca pentru lucrarile de investitii
(capitolul 8).
Impor tanta Pentru lucrarile privind refacerea si protectia mediului, serviciul

financiar calculeaza indicatori de eficienta specifici investitiilor
efectelor
(capitolul 8) si cercetarii stiintifice (capitolul 11).
necuantificabile În cazul acestor lucrari, efectele financiare se completeaza cu
efectele necuantificabile de crestere a calitatii vietii sociale, de reducere
a poluarii si degradarii mediului etc.

Realizarea procesului de consum, prin care elementul mediul

natural se formeaza, reface, dezvolta, presupune o fundamentare din
punct de vedere financiar sub forma adoptarii de decizii financiare care
sa aduca în întreprindere fondurile financiare ce vor permite
desfasurarea efectiva a activitatilor de tip consum, activitati de refacer e
si de protectie a mediului.
pentru fiecare tip de activitate economica privind mediul natural din
interiorul si din afara firmei.
12.3 Decizia financiara privind mediul natural
Cu toate ca multe lucrari ce vizeaza protectia si refacerea mediului

sunt cuprinse în prezent în deciziile privind investitiile si formarea
fondului de informatii, se impune o individualizare pentru decizia
financiara referitoare la mediu.
Structura unei asemenea decizii cuprinde:

1. Prelevari din Fondul de dezvoltare 1. Investitii pentru protectia si
2. Prelevari din sursele pentru refacerea mediului
cercetare 2. Cercetari stiintifice si tehnice
3. Prelevari din profitul brut privind refacerea si protectia
4. Prelevari din rezultatele economice mediului
corespunzatoare costului 3. Varsaminte la fondurile centralizate
5. Credite pentru actiuni ecologice
6. Subventii, despagubiri 4. Taxe pe terenuri, penalizari etc.
7. Donatii
Total yv Total yc
Si aceasta decizie se cuprinde în bugetul general ca o decizie

financiara referitoare la finantarea procesului de consum.

activitatii financiare la managementul generalal firmei.
Redarea performantelor posibile; Rezolvar ea de conflicte si
alocare de fonduri în conditii de risc, de valorificare a capitalului în
efectele asupra activitatii economice si asupra mediului natural
înconjurator, în general.
Alocarea de fonduri pentru refacerea si protectia mediului natural

are, de asemenea, o mare influenta asupra performantelor economice si
financiare viitoare ale firmei. De aceea, activitatea financiara este
obligata sa realizeze acest lucru în concordanta cu indicatorii de
eficienta, ye, asigurând un nivel acceptabil pentru performantele
întreprinderii, dar si în concordanta cu restrictiile de mediu.
În conformitate cu legislatia de mediu, întreprinderea are obligatia
sa tina sub control impactul activitatilor economice asupra mediului. La
nivelul legislatiei din România, tinerea sub control a impactului
respectiv presupune parcurgerea urmatoarelor etape de identificare:
- studiul de impact, SI;
- bilantul de mediu, BM;
- evaluarea riscului de mediu, ERM.
La nivelul legislatiei internationale sunt promovate, prin ISO 14000
(Sistemul de management de mediu):
- auditul de mediu, AM;
- analiza ciclului de viata, ACV;
- evaluarea performantei de mediu, EPM (vezi V. Rojanschi s.a. ,
Politici si strategii de mediu, Editura Economica, Bucuresti,
2002).
Realizând activitati de evaluare a impactului, firma poate

întreprinde actiuni de refacere si protejare a mediului, actiuni care pot
contribui la redarea performantelor posibile ale întreprinderii. De
asemenea, actiunile centralizate de reducere a poluarii pot avea efecte
benefice asupra performantelor economice.
Exemplificare
În cazul S.U.A., numai 8% din beneficiile de mediu au redus

costurile produselor pe piata. În schimb, controlul guvernamental
asupra surselor de poluare a aerului a adus beneficii substantiale.
Cheltuielile de aproximativ 9 miliarde de dolari au adus beneficii de
aproape 21 miliarde de dolari (vezi Economia mediului, Editura Tribuna
economica, Bucuresti, 1997, p. 36 s.u.).
Poluarea aerului, a apei si a solului determina pierderi de 1-5%
din P.I.B.-ul a numeroase tari din Europa si America.

INTERESELOR
Atunci când exista doua sau mai multe proiecte de investitie care se
interese.
În asemenea situatii, se utilizeaza, de regula, sistemul de indicatori
de eficienta specifici proiectelor de investitii, dar si analiza intereselor
generale ale societat ii privind efectele de mediu (vezi Studiul de
caz 12.1).
Daca interesele imediate ale firmei determina, de regula, o anulare
a eforturilor financiare pentru protectia si refacerea mediului, interesele
societ atii trebuie sa fie dominante. De aceea, întreprinderea trebuie sa-si
reformuleze politicile economice în conformitate cu principiile
dezvoltarii durabile (vezi Studiul de caz 12.4).

deciziilor economice si financiare. În cazul investitiilor, este necesar sa
o investitie cu risc mare, indicatorul beta, ß > 1, cu un proiect cu un risc
mai redus, indicatorul beta, ß < 1 (vezi si capitolul 8).
Pentru a atrage întregul personal în conducerea firmei, managerul

general si cel financiar trebuie sa adopte decizii economice cu caracter
ecologic, precum si hotarâri care sa îmbunatateasca parametrii ecologici
ai locurilor de munca si ai traiului în orase si zone industriale sau
agricole (vezi Studiile de caz 12.1 si 12.8).

• De ce mediul înconjurator poate fi socotit ca un factor al structurii economice a

întreprinderii?
• Sub ce forma contribuie potentialul natural la procesele de transformare din întreprindere?
• Cum se stimuleaza cresterea responsabilitatii firmelor pentru refacerea si protectia naturii?
• Ce activitati de refacere si protectie a naturii revin firmei si cât de costisitoare sunt?
• Considerati ca eforturile financiare ale firmei sunt corespunzatoare fata de aportul
mediului la obtinerea de valoare în procesele de productie si consum?
• De ce este oportuna evidentierea distincta în Bugetul firmei a deciziei financiare privind
mediul înconjurator?
12.1 Pentru refacerea si protectia mediului natural, se realizeaza

urmatoarele activitati economice tip consum :
1. activitati de reducere a poluarii mediului prin instalatii de filtrare,

de epurare a apei, de distrugere controlata a deseurilor etc.;
2. activitati de reproiectare a tehnologiilor si produselor pentru
reducerea consumurilor de potential natural si a deseurilor toxice,
poluante;
3. activitati de refacere a mediului din întreprindere si din imediata

apropiere a ei, precum si pentru remedierea unor calamitati
ecologice produse în zona din vina firmei;
4. contributia normala (sau prin penalizare) la actiunile ecologice
centralizate (prin plati de impozite, taxe, penalizari).
Care din aceste activitati au caracteristicile unei investitii:

a) 1, 2; b) 2, 3; c) 3, 4; d) 3, 4; d) 1, 3; e) 2, 4.
12.2 Sursele din care se pot finanta activitatile economice privind

mediul sunt:
a) rezultatele economice corespunzatoar e costului;
b) profitul net si deducerea din venituri a unei cheltuieli suplimentare
de amortizare (20% din valoarea de intrare pentru investitiile cu
caracter ecologic);
c) fondul de creditare;
d) subventii pentru obiective de protectie a mediului de interes major;
e) donatii etc.
Care din aceste surse cuprinde amortizarea mijloacelor fixe cu

destinatia protectia mediului?
12.3 Proiectul Europa durabila are în vedere mai multe directii de

actiune:
1. închiderea ciclurilor de productie, prin folosirea si reciclarea

deseurilor, realizarea de ambalaje returnabile si refolosibile etc.;
2. reducerea folosirii combustibililor fosili;
3. îmbunatatirea calitatii materialelor, pentru a prelungi viata
economica a produselor fabricate din aceste materiale;
4. scaderea intensitatii transporturilor.
Care din aceste directii asigura economisirea de substanta:

a) 1, 2; b) 1, 3; c) 2, 3; d) 3, 4; e) 1, 4.
12.4 Informatia yc se refera la:

1. refacerea mediului; 2. protectia mediului; 3. contributii la formarea
fondurilor centralizate; 4. penalizari pentru încalcarea prevederilor
legale; 5. despagubiri pentru cei afectati de actiunile distructive de
mediu. Care din aceste informatii se refera la dimensiunile obligatiilor
financiare ale firmei, yc o:
a) 1, 2, 3; b) 2, 3, 4; c) 3, 4, 5; d) 1, 3, 4; e) 2, 3, 5.
12.1 Economii contra poluare
Proiectul de constructie a unei termocentrale pe carbuni prevedea

instalatii de filtrare a fumului în valoare de 10 mild. lei. Din motive de
economie la fondurile de investitii, s-a renuntat la cumpararea si
montarea instalatiilor respective.
Consecinte:
1. Favorabile
- Economie la fondurile de investitii de 10 mild. lei;
- Reducerea cheltuielilor cu amortizarea anuala (1 miliard lei);
- Darea în folosinta a termocentralei cu 6 luni mai devreme.
2. Nefavorabile
- Gradul de morbiditate a populatiei din zona, inclusiv al propriilor
salariati, a crescut cu 5-10%;
- Recolta pe o raza de 10-15 km a fost afectata de aciditatea gazelor,
reducându-se în ultimii ani cu 15-20%;
- Cheltuielile cu medicamente, detergenti, apa etc. au crescut de
2-3 ori fata de perioada anterioara construirii termocentralei;
- Se înregistreaza o accentuata migrare a populatiei din zona;
- Costul actual al instalatiei de filtrare a crescut de 10 ori.
Dezbateti cazul si sugerati solutii de rezolvare. Comentati efectele

colaterale ale lipsei deciziei de finantare initiala a instalatiilor de
filtrare.
12.2 Folosirea profitului pentru protejarea mediului
Societatea comerciala "GRIRO" S.A., cu capital majoritar de stat,

înregistreaza un profit impozabil de 800 mil. lei. Din profitul net
repartizat pentru fondul de dezvoltare se utilizeaza 40 mil. lei pentru
investitii necesare protejarii mediului înconjurator.
Folosind si alte date din exemplul 8.5, determinati partea din
impozitul datorat sumei de 40 mil. lei care se adauga la finantarea
acestei investitii, ca urmare a prevederilor Legii impozitului pe profit.
12.3 Dezbatere
Într-un sondaj realizat în tarile Uniunii Europene, persoanele

interogate au plasat problema poluarii mediului pe locul al doilea, dupa
somaj, ca probleme grave ale lumii contemporane.
Un studiu din Germania a estimat ca efectele poluarii atmosferice
produce influente asupra sanatatii care determina cheltuieli pâna la
0,35 - 0,43% din P.I.B. Numai epurarea apelor costa Franta circa
1,4 mild. ECU pe an, iar degradarea cladirilor din Uniunea Europeana
din cauza poluarii se cifreaza la circa 2,7 mild. ECU pe an.
Folosind aceste informatii, precum si alte date similare, realizati o
dezbatere privind efectele nocive ale poluarii, responsabilitatea
agentilor economici si masurile ce trebuie luate la nivel national si la
nivel de firma.
12.4 Dezvoltarea durabila
Proiectul intitulat Europa durabila precizeaza câteva din directiile

de actiune care trebuie întreprinse pentru a “corecta” mecanismul
activitatii economice actuale:
- închiderea ciclurilor de productie, prin folosirea si reciclarea

deseurilor, realizarea de ambalaje returnabile si refolosibile etc.;
- reducerea folosirii combustibililor fosili;
- îmbunatatirea calitatii materialelor, pentru a prelungi viata
economica a produselor fabricate din aceste materiale;
- scaderea intensitatii transporturilor.
Comentati aceste masuri si apreciati intensitatea si costul

proceselor de tip consum, care trebuie realizate la nivel de firma si
economie nationala pentru a încadra activitatea economica din tara
noastra în aceste cerinte.
12. 5 Legislatie
Realizati o documentare cât mai completa în privinta protectiei

mediului pe baza legilor aparute în România si în strainatate si
evidentiati responsabilitatile firmelor în privinta protectiei si refacerii
mediului.
Punctati sursele de constituire a Fondului national de mediu si
sesizati obligatiile întreprinderilor si sursa de achitare a acestor
obligatii.
12.6 Referat
Redati într-un referat efectele financiare ale degradarii mediului,

folosind datele din Anuarul statistic al României. Urmariti, cu
predilectie, efectele degradarii solului si reducerii suprafetelor
împadurite.
Problematica financiara a refacerii si protectiei mediului se poate

aborda în teme de cercetare ca:
- Implicatiile financiare ale refacerii mediului natural la nivelul unui

judet sau la nivelul tarii;
- Costurile financiare ale aplicarii cerintelor politicii bazate pe
dezvoltarea durabila;
- Constituirea surselor pentru refacerea si protectia mediului natural
intern si înconjurator al firmei;
- Eficienta economica a investitiilor facute în protectia mediului.
12.8 Fara comentarii
Un grup de astronauti americani care a vizitat România a fost

întrebat daca din spatiul extraterestru se observa teritoriul tarii noastre.
Raspunsul a fost urmatorul:
“Daca privim zona în care se afla România cu ajutorul unor aparate

optice pe baza de raze infrarosii, atunci conturul tarii dv. se distinge
foarte clar de la înaltimea la care se afla naveta spatiala!”
Cum interpretati acest raspuns?

12.1 d; 12.2 a; 12.3 b; 12.4 c.
Nota: fiecare întrebare este evaluata cu 2 puncte, cu exceptia ultimilor

doua care sunt evaluate cu câte 3 puncte. Pentru nota 10,00
trebuie sa întruniti 10 puncte.
CAPITOLUL 13
DECIZIA FINANCIARA ÎN CAZURILE DE ESEC

SI DE REEVALUARE A FIRMEI
CUPRINS
13.1 Starea de esec a firmei

13.2 Reevaluarea firmei
13.3 Decizia financiara în caz de faliment
CONCEPTE
Starea de esec a firmei
Ciclul de viata al firmei
Cauze de esec
Activitati de lichidare
Cheltuieli si venituri financiare în caz de faliment
Prioritati în lichidarea datoriei firmei falimentare
Decizia financiara în caz de faliment
Decizia de dezinvestire
Decizia de reevaluare
Decizia financiara în cazurile de esec si de reevaluare a firmei

repartitiei presupune, în primul rând, cunoasterea tipurilor de procese
primare care formeaza continutul procesului complex de lichidare.
În al doilea rând, functia respectiva impune cunoasterea în detaliu a
modului cum se manifesta acest proces complex, ce factori îi determina
structura si amploarea si ce efecte au asupra firmei pentru a putea, apoi,
stabili implicatiile financiare ale derularii procesului de lichidare.
poate autoriza repartitia financiara necesara pentru procesul de
lichidare.
13.1 Starea de esec a firmei
În viata economica a unei firme pot sa apara momente de regres si

chiar de esec, care sa duca la punerea sub supraveghere financiara,
reorganizare sau restructurare si, în final, lichidare (vezi cadrul 13.1).
Cadrul 13.1
Ciclul de viata al unei întreprinderi:

Procesul de Procesul de lichidare se manifesta sub forma unor etape succesive:

lichidare: dezinvestire, conservare, lichidare partiala, faliment, lichidare finala.
o combinatie Si acest proces complex cuprinde cele trei procese primare:
de procese - transferul de informatii de pe piata (informatii care confirma
primare de imposibilitatea functionarii firmei respective) si de produse si
transformare, servicii care vor fi folosite în operatiunile de lichidare,
transformarea structurii sistemului economic în componente,
conservare, prin actiuni ca disponibilizarea personalului, dezmembrarea
transfer utilajelor, disponibilizarea stocurilor etc.
- conservarea rezultatelor transformarii sub forma de active ce
Economica pot fi vândute, someri.
valorii - transferul “produselor” lichidarii spre alte sisteme (societate,
pentru someri, alte întreprinderi, pentru activele ce pot fi
vândute, mediu, pentru pierderi).
Esecul economic al unei firme este cauzat de mai multi factori.

Printre cei mai frecventi factori sunt:
Factorii 1. Evolutia nefavorabila a pietei circa 20%;
care pot 2. Incompetenta si greseli de conducere 60%;
duce la 3. Fenomene naturale, incendii etc. 10%;
faliment 4. Alte cauze 10%.
Se observa ca principala cauza are în vedere procesele de conducere

si de cunoastere a pietei.
Legislatura privind functionarea societatilor comerciale, precum si
Actiuni Legea insolvabilitatii întreprinderilor prevad posibilitatea declararii
prealabile starii de faliment pentru firma dupa ce se realizeaza, în prealabil, actiuni
de supraveghere, de reorganizare si de restructurare - reprofilare.
declararii
Cu toate ca, în aceasta stare, întreprinderea nu mai are fonduri
falimentului pentru întretinerea unui proces de consum sau de productie, totusi au
loc activitati care solicita fonduri financiare si se adopta, în final, o
decizie financiara de repartitie.
Punerea unei întreprinderi în stare de lichidare presupune realizarea
urmatoarelor activitati:
Actiuni 1. Administrarea procedeului de falimentare de catre experti în

generate de domeniul juridic si financiar;
2. Evaluarea si vânzarea activului firmei;
lichidarea
3. Stabilirea ordinii de prioritate si a proportiei satisfacerii creditorilor;
firmei 4. Adoptarea deciziei financiare de lichidare a întreprinderii.
Aceste activitati au caracter de consum , în masura în care produc

serviciile cerute de procesul de falimentare si de productie, în masura în
care evalueaza, vând activele ramase si apoi onoreaza obligatiile firmei
fata de proprietari, buget, furnizori, salariati.
Pentru evitarea unei situatii critice, firma poate proceda la luarea
Eliberarea de unei decizii de dezinvestire. Aceasta decizie presupune eliberarea unor
fonduri prin imobilizari facute anterior în active fixe si circulante. Aceasta eliberare
dezinvestire se poate realiza prin vânzarea sau închirierea de active devenite
disponibile prin reducerea activitatii economice în unitatea respectiva.
Decizia de dezinvestire se poate adopta si atunci când exploatarea
mijlocului de productie devine prea costisitoare în raport cu avantajele
Momentul optim exploatarii lui în firma respectiva. Managerul va analiza momentul
optim al dezinvestitiei, acesta fiind conditionat de marimea valorii
pentru decizia de
recuperate prin vânzarea activelor, marime corelata cu valoarea
dezinvestire actualizata a veniturilor viitoare posibile pâna la împlinirea duratei
normale de utilizare, venituri actualizate. Decizia este oportuna când
valoarea recuperata prin vânzare este superioara veniturilor viitoare
actualizate.
13.2 Reevaluarea firmei
Potentialul economic conservat în structura economica a

întreprinderii este pus în evidenta prin intermediul etalonului monetar
sub forma informatiei valorice de pret. De la acest nivel se determina
aportul fiecarui element la transferul de valoare catre produs prin
intermediul procesului de productie.
Implicatiile În aceste conditii, nivelul valoric al potentialului economic continut
informatiei de elementele structurii economice trebuie actualizat în functie de:
de pret
1. devalorizarea etalonului monetar ca urmare a inflatiei;
2. valoarea bunurilor care vor înlocui activele uzate;
3. nivelul valorii recunoscut de piata;
4. realizarea unor operatiuni de fuzionare, separare, restructurare.
Coeficientul de Primele doua fenomene au ca efect o reevaluare a potentialului

reevaluare - economic aflat în activele fixe si circulante cu ajutorul unor coeficienti
decizie de reevaluare, determinati în functie de evolutia preturilor si erodarea
etalonului monetar. Coeficientul de reevaluare se aproba prin ordonante
guvernamentala guvernamentale.
Relatia 13.1
Vre = Vi x Cre
unde:
Vre reprezinta valoarea noua a activelor reevaluate;
Vi = valoarea de intrare;
Cre = coeficientul de reevaluare
În cazul în care se pune problema determinarii valorii activelor unei

Diversitatea firme în functie de piata, valoarea contabila consemnata în bilant poate
valorii avea un alt nivel. În practica internationala, se utilizeaza mai multe
de piata categorii ale valorii de piata: valoarea bursiera, valoarea de asigurare,
valoarea de randament, valoarea de înlocuire, valoarea de lichidare a
firmei etc.
Multiplicarea Astfel, valoarea bursiera se obtine prin multiplicarea numarului de

numarului de actiuni ce compune capitalul social cu pretul (cursul) de la bursa al
actiuni actiunilor respective. Pentru titlurile care nu se coteaza la bursa si
pentru alte componente ale capitalului propriu se utilizeaza un curs
mediu.
Valoarea de randament corespunde sumei care, plasata cu o

dobânda ce corespunde taxei de capitalizare, produce un câstig egal cu
profitul firmei reevaluate.
Costul La rândul sau, valoarea de înlocuire are în vedere noile preturi ce

înlocuirii se aplica la activele din dotarea firmei, preturi ce ar trebui platite pentru
activelor înlocuirea acestor active. Aceasta valoare se determina pe baza unor
firmei expertize cât mai obiective.
Valoarea de înlocuire sau valoarea noua sta si la baza valorii de

asigurare. Valoarea de asigurare este egala cu valoarea noua minus
valoarea deja amortizata.
Modificari Modificari ale valorii activelor unei firme intervin si în cazul

valorice la realizarii de asocieri cu alte firme sau al separarii unei firme în mai
asociere sau multe unitati cu personalitate juridica proprie. În aceste cazuri, valoarea
separare activelor trece obligatoriu printr-un proces de reevaluare cu ajutorul
preturilor pietei si de excludere a mijloacelor devenite inutile.

lichidare presupune determinarea întregii game de informatii financiare
prin modele specifice activitatii financiare (vezi capitolul 6).
punctul de vedere al exigentelor financiare.
13.3 Decizia financiara în caz de faliment
Pentru fundamentarea unei decizii financiare în caz de faliment,

serviciul financiar procedeaza la determinarea majoritatii informatiilor
financiare.
Pentru început, prin cercetarea legislatiei privind functionarea
firmelor, a legii falimentului si a altor prevederi juridice si financiare, se
stabilesc informatiile metodologice (ym). Apoi, pe baza lor, se
determina marimea informatiilor privind cheltuielile financiare (yc) si
veniturile financiare (yv).
A. Cheltuielile financiare yc
Aceste informatii (de tipul ycp) se refera la cheltuielile pentru

administrarea procesului de falimentare si la eventualele reorganizari si
restructurari si se determina prin procedeul devizului.
Informatiile financiare privind obligatiile în afara (yco) se refera la:
Gama - Plata salariilor pentru personal pentru o anumita perioada si la un

obligatiilor nivel prevazut de legea falimentului;
- Plata impo zitelor si taxelor restante catre bugetul de stat si local;
firmei
- Determinarea prioritatilor, a proportiei în care se satisfac si sumele
falimentare care le revin creditorilor:
a. Creante garantate cu asigurare de primul rang;

b. Creante garantate pe baza activului ramas dupa achitarea
obligatiilor precedente (credit comercial, obligatiuni negarantate
etc.);
c. Actiuni privilegiate;
d. Actiuni ordinare.
B. Veniturile financiare yv
Aceste informatii sunt determinate de valoarea de piata a activului

vândut de administratia procesului de falimentare prin licitatie publica:
Relatia 13.2
yv = Σ Ai x Pli
unde:
A i = elementele de activ i scoase la licitatie;
Pli = pretul de licitatie pe fiecare element de activ i.

A DECIZIEI ECONOMICE
C. Decizia financiara
Pe baza informatiilor ym, yv, ycp si yvo, comisia de administrare a

falimentului adopta urmatorul tip de decizie financiara:

1. Fonduri disponibile dupa vânzarea 1. Cheltuieli de administrare
activului 2. Salarii pentru personal
3. Impozite
4. Rambursarea creantelor de prim rang
5. Rambursarea creantelor de rangul doi
6. Plati pentru actionari
Total yv Total yc
Decizia respectiva face parte integranta din documentatia care

însoteste falimentarea firmei, fiind ultima repartitie financiara în numele
întreprinderii în cauza.

• Care sunt cauzele intrarii în esec economic a unei firme si procedeele de lichidare?
• Ce activitati de consum si de repartitie financiara si economica însotesc falimentul unei
firme?
• Ce cheltuieli financiare însotesc falimentul si care sunt criteriile de prioritate în ordonarea
achitarii obligatiilor catre creditori si proprietari?
• De ce se cere ca vânzarea activului sa se faca pe baza de licitatie publica?
• În ce consta decizia de dezinvestire si ce importanta are decizia respectiva pentru
revitalizarea firmei?
• Cum se apreciaza valoarea întreprinderilor în functie de diferite criterii specifice
economiei de piata?
• Ce importanta are o evaluare corecta în procesul de privatizare sau în cazul unei asocieri
cu un partener strain?
13.1 Esecul economic al unei firme este explicat de urmatorii factori

principali:
1. evolutia nefavorabila a pietei
2. incompetenta si greseli de conducere
3. fenomene naturale, incendii etc.
4. alte cauze
Care grupare explica circa 80% din cauzele esecului:
a) 1, 2; b) 1, 3; c) 1, 4; d) 2, 3; e) 2, 4.
13.2 Punerea unei firme în starea de lichidare presupune realizarea

urmatoarelor tipuri de activitati economice:
1. administrarea procedeului de falimentare de catre experti în
domeniul juridic si financiar;
2. evaluarea si vânzarea activului firmei;
3. stabilirea ordinii de prioritate si a proportiei satisfacerii
creditorilor;
4. adoptarea deciziei financiare de lichidare a întreprinderii.
Care dintre acestea sunt activitati tip productie: a) 1, 3; b) 1, 4;
c) 2, 3; d) 2, 4; e) 3, 4.
13.3 Decizia de dezinvestire are în vedere: 1. valoarea recuperata prin

vânzarea activelor; 2. veniturile posibile pâna la împlinirea duratei
normale de utilizare; 3. valoarea de inventar ramas a; 4. valoarea
actualizata a veniturilor posibile de obtinut pâna la împlinirea
duratei normale de utilizare. Care este momentul favorabil de
adoptare a unei decizii de dezinvestire:
a) 1 < 3; b) 1 > 3; c) 3 = 4; d) 4 < 1; e) 4 > 1.
13.4 Valoarea de piata a întreprinderii poate fi: a) valoarea bursiera;

b) valoarea de randament; c) valoarea de înlocuir e; d) valoarea de
asigurare. Care valoare corespunde unei sume, care, plasata cu o
dobânda ce corespunde taxei de capitalizare, produce un câstig
egal cu profitul firmei reevaluate?
13.5 În cazul falimentului, se stabilesc prioritati si proportii de satis -

facere a creditorilor: 1. actiuni privilegiate; 2. actiuni ordinare;
3. creante garantate cu asigurare de prim rang; 4. creante garantate
pe baza activului ramas (credit comercial). care este ordinea de
satisfacere prevazuta de lege :
a) 1, 2, 3, 4; b) 3, 4, 1, 2; c) 4, 3, 2, 1; d) 2, 3, 1, 4; e) 1, 2, 4, 3.
13.1 Decizia de faliment
Societatea comerciala "Crinul" S.A. intra în stare de faliment.

Comisia de experti stabileste urmatoarele informatii:
- Fonduri disponibile în urma vânzarii activului 33 mil. lei;
- Cheltuieli de administrare 6 mil. lei;
- Salarii pentru personal 0,7 mil. lei;
- Impozite 1,3 mil. lei;
- Creante de prim rang 6 mil. lei
(din care se platesc 100% 5 mil. lei,
iar restul de 1 mil. lei trece la categoria urmatoare);
- Creante de rangul doi si actionari
(care se platesc din activul ramas). 39 mil. lei
Determinati cota de acoperire a creantelor de rangul doi si a
actiunilor, precum si cota totala de acoperire a tuturor creantelor si
actiunilor.
13.2 Decizia de dezinvestitie
Conducerea unei firme analizeaza oportunitatea adoptarii unei

decizii de dezinvestitie în cazul unui utilaj care are o durata de utilizare
de 10 ani si se afla în anul al saselea de exploatare.
În cazul vânzarii, se pot obtine urmatoarele venituri: 6,5 mil. lei la
sfârsitul anului 7; 3,5 mil. lei la sfârsitul anului 8; 2 mil. lei la sfârsitul
anului 9; 1 mil. lei în anul 10. În acelasi timp, evaluarea veniturilor ce
s-ar putea pierde prin renuntarea la utilajul respectiv stabileste
urmatoarele niveluri: 7 mil. lei în anul 7; 3,2 mil. lei în anul
8; 2,1 mil. lei în anul 9; 1,2 mil. lei în anul 10.
Stabiliti în ce an al duratei normate de exploatare este eficienta
adoptarea deciziei de dezinvestire, în conditiile în care rata de
actualizare este i = 10 %.
13.3 Dezbatere
Pornind de la diferitele dimensiuni ale valorii de piata a activelor

unei firme, comentati importanta acestora asupra deciziilor ec onomice
si financiare din firma. În special, apreciati decizia firmei de a intra pe
piata de capital, la bursa, având în vedere fluctuarea rapida a cursului
actiunilor în conditiile tranzitiei.
13.4 Referat
Starea de insolvabilitate a unei firme reprezinta un eveniment firesc

si normal într-o economie bazata pe principiile pietei. Falimentul
reprezinta aici un mod onorabil de iesire dintr-o afacere. Prezentati
într-un referat modul de interpretare a cazului de faliment în societatea
noastra si încercati sa explicati de ce aici se interpreteaza altfel cazul de
faliment.
13. 5 Teme de cercetare stiintifica
Reevaluarea firmei si implicatiile financiare ale falimentului pot

constitui teme de cercetare. Va propunem urmatoarele:
- Fundamentarea si implicatiile economice si financiare ale deciziei
de dezinvestire;
- Sursele de finantare a deciziei de falimentare a unei firme;
- Evaluarea firmei dupa criteriile economiei de piata.
13.6 Interpretare
Folosind datele statistice internationale (din principalele tari cu

economie de piata), analizati fenomenul falimentarii întreprinderilor
mici si mijlocii, precum si ritmul de înfiintare a altor asemenea firme.
Interpretati aceste fenomene, încercând sa sesizati efectul lor asupra
sanatatii economiilor respective.
REZULTATELE LA TESTELE DE AUTOVERIFICARE
13. 1 a; 13.2 c; 13.3 e; 13.4 b; 13.5 b.
Nota: fiecare întrebare este evaluata cu 2 puncte. Pentru nota 10,00

trebuie sa raspundeti corect la toate întrebarile.
PARTEA A PATRA
PROIECTAREA DECIZIILOR FINANCIARE

PRIVIND PROCESUL DE PRODUCTIE
Punerea întreprinderii în starea de productie, dupa

formarea sa în cadrul activitatilor de consum,
reprezinta o etapa fireasca în viata economica a unei
firme.
La fel ca si procesul de consum, productia este un
proces de transformare-conservare; potentialul
economic existent în structura firmei (conservat aici de
procesele de consum anterioare), precum si potentialul
atras direct din societate si mediul natural înconjurator
se transforma, dupa legile naturii si ale economiei, în
produse si pierderi (vezi si lectura suplimentara de la
pagina urmatoare).
Repartitia financiara va fi solicitata din nou pentru
a dirija potential economic, social si natural spre
procesul de productie si pentru a urmari recunoasterea
de catre piata a potentialului conservat (valoare) în
produse.
Serviciul financiar va proiecta deciziile financiare
privind productia, aprovizionarea, desfacerea, dar si
fluxurile monetare si valutare ce însotesc realizarea pe
piata a produselor firmei si achitarea obligatiilor în afara, toate aceste decizii facând
obiectul partii a patra a lucrarii.
CUPRINS
Capitolul 14 Deciziile financiare privind procesul de productie

Capitolul 15 Deciziile privind trezoreria întreprinderii
Capitolul 16 Decizia de structurare a rezultatelor economice
Lectura suplimentara
(Capitolul 9 din Economica valorii)
9.1 Locul procesului de productie în T.V.E.
Pentru Teoria valorii-entropie procesul de productie este un proces

de transformare-conservare-transfer si nu de creare a unei valori
suplimentare fata de potentialul atras pentru procesul respectiv.
Productia Recunoscând acest lucru, va trebui sa tratam productia ca un proces
– proces complex, de acelasi rang cu cel de consum sau de lichidare. În acest mod
complex detronam productia din postura prioritara (chiar exclusivista) pe care o
instituise Teoria valorii-munca, tot asa cum teoria valorii-utilitate o
acordase procesului de consum.
În Modelul TVE, model ce cuprinde procese economice din
momentele t1, t2 si tn, productia ocupa doua locuri: în momentul t1 si
momentul tn. Ea pregateste bunurile cu un grad de organizare cerut de
starea de consum a sistemelor economic, social, mediu (momentul t1),
dar si confirma nivelul real al valorii ramase în circuitul economic
(nivelul P er), în momentul tn.
Atunci când omul era doar culegator de roade ale Naturii, el nu
adauga nimic la potentialul natural atras în sistemul sau sau al tribului.
Acumularea În schimb acum, produsul care este pregatit în productie pentru a fi
destinat consumului va acumula potential economic "din etapele de
de potential cercetare, proiectare, dezvoltare, fabricatie, marketing", dupa cum
constata L. W. Crum.1
Ce aduc în continutul produsului componentele si fortele sistemului
bio-material si social al activitatii economice aflat în starea de productie?
Astfel, omul vine cu serviciul sau ca potential economic de munca vie.
În faza de început a proceselor tip productie, el era acela care, folosindu-
Structura si forta muschilor si a mintii a implementat o informatie în substanta,
firmei = o obtinând produsul.
Pe parcurs, asa cum am vazut din evolutia activitatii economice, omul
structura si-a completat structura de productie, aducând lânga el nu numai
complexa materialele pe care urma sa le transforme în produse, dar si unelte,
informatii, o parte a mediului si societatea. Introducând aceste
componente, omul s-a îndepartat treptat de participarea efectiva la
procesul brut de transformare. O parte tot mai mare din potentialul atras
nu mai trece "prin mâna sa", ci prin subsistemele nevii ale întreprinderii
1
L. W. Crum, Ingineria valorii, Editura Tehnica, Bucuresti, 1976, p. 17.
sau cele vii, altele decât omul (animale domestice, plante de cultura,
microorganisme care realizeaza fermentari etc.).
Cedarea Omul si componentele mijloace, obiecte si informatii vor ceda în
procesul de productie potentialul pe care îl contin dintr-un proces de
de consum anterior. Cât de mare poate fi acest potential? În orice caz, nu
potential mai mare decât au putut acumula când au stat la ... masa. Si, daca avem
în vedere ca si contributia lor este afectata de legea entropiei, în produsul
care se naste nu vor putea transfera decât o parte din potentialul
economic tip serviciu pe care îl contin!
9.2 Modelul procesului de productie
Construirea modelului procesului de productie pleaca de la adevarul

demonstrat anterior, adevar care arata ca procesul în cauza este un
proces complex, ca o rezultanta a mai multor procese primare regasite în
toate sistemele si subsistemele Universului.
Relatia 9.1
Productia = transfer de intrare + transformare +

+ conservare + transfer de iesire
Fiecare dintre procesele primare va avea, pe lânga caracteristici

Aspecte generale, si aspecte particulare date de starea dinamica tip productie. Sa
particulare le urmarim pe rând, scotând în relief cele mai relevante particularitati pe
care trebuie sa le cunoasca un economist.
Transferul de intrare
Sistemul economic aflat în starea dinamica de productie îsi

Atragerea organizeaza propriul proces de atragere de intrari (activitatea de
aprovizionare) sau este beneficiarul proceselor de transfer de iesire din
de intrari alte sisteme (mediul natural înconjurator, societate, alte firme, macro si
mondoeconomie).
Sa le urmarim pe rând:
- transferul natural. Este forma de transfer prin care alte
sisteme trimit spre cele economice potential sub forma de
produse si servicii fara o contraprestatie din partea
acestora din urma. Vezi lumina si caldura solara,
entropia joasa din solul si subsolul Terrei, cultura oferita
de societate, educatia din partea scolii si a parintilor,
foloasele vântului si ale ploii etc.
Deciziile financiare privind procesul de productie
- repartitia. Este forma de transfer mijlocita de sisteme din

micro, macro, mondo si cosmoeconomie. Transferul se
face în urma unei decizii de repartitie de tip financiar,
Formele de credit, donatie, sponsorizare si intra în procesul de
transformare prin structura întreprinderii refacuta printr-
realizare a un proces de consum anterior. Sistemul economic
transferului beneficiar se angajeaza sa restituie integral, partial sau sa
de intrari nu restituie nimic din ceea ce a primit din partea unor
sisteme furnizoare.
- schimbul. Este transferul ce presupune o contraprestatie
imediata sau la termen sub forma de plata catre sistemul
furnizor. Prin acest transfer, sistemul economic în starea
dinamica de productie atrage serviciile din partea propriei
structuri, platind contravaloarea serviciilor sub forma de
salarii, amortizare, refacerea stocurilor, refacerea si
protectia mediului etc.
Transferul de intrare se adreseaza unor sisteme sau subsisteme
furnizoare, de la propria structura a firmei la societate si mediu natural
înconjurator.
Prima Astfel, structura interna a întreprinderii, încarcata cu potential
sursa de economic într-un proces de consum anterior, este solicitata, în special
prin schimb sau repartitie, sa contribuie direct si indirect la sustinerea
potential procesului de productie:
1. Plati pentru contributia directa (sau cheltuieli de participare

directa);
2. Plati pentru contributia indirecta (cheltuieli pentru scoaterea de
valoare sau de punere în functiune a elementelor structurii
economice).
Fiecare element material, intern sau extern structurii întreprinderii

furnizeaza procesului de productie o gama larga de servicii, gama
cuprinsa în conceptul de potent ial economic tip servicii, Pes.
Într-o societate ce doreste o dezvoltare durabila, în procesul de
productie se va atrage si potential economic cuprins în deseurile
recuperabile eliminate de sistemele economice sau sociale si notat de
noi cu simbolul Pedr.
Societatea Pe de alta parte, societatea nationala, cu institutiile sale specifice (de
învatamânt, cultura, cercetare, administratie, aparare, sanatate etc.),
nationala – precum si institutiile care intra în subsistemul macroeconomiei (banci,
o a doua societati de asigurare, transporturi, telecomunicatii, ministere cu profil
sursa economic sau chiar guvernul în totalitatea sa), sprijina direct si indirect
procesul de productie.
Transferul de intrare pentru productie atrage de aici produse si servicii

ce contin potential tip societate, Ps. Pentru acest potential, sistemul
economic fie nu plateste nimic, fie plateste partial imediat sau în viitor,
de fiecare data înregistrând un avantaj evident!
În mod similar se pune problema si în cazul societatii mondiale si, în
Mondo- perspectiva, în cazul cosmoeconomiei. Din aceste sisteme,
economia, întreprinderea primeste potential economic repartizat financiar, prin
o sursa credit, donatii, direct sau prin economia nationala. Si aici pot sa apara
speciala intrari gratuite sau la un pret redus (informatii culturale, tehnice,
economice transmise prin publicatii sau emisiuni radio si TV prin satelit
etc.).
Mediul – Dar furnizorul primar si permanent ramâne mediul natural
înconjurator. Pe lânga contributia esentiala la realizarea procesului de
sursa consum când s-a format structura firmei, mediul alimenteaza gratuit sau
primara la un pret redus firma cu intrari absolut indispensabile (lumina, caldura,
oxigen, apa, minereuri, flora si fauna salbatica etc.).
De retinut!
Transferul de intrare aduce atât potential cu efecte favorabile sistemului

economic, cât si potential care afecteaza negativ procesul de productie.
Astfel, mediul natural transfera potential sub forma de furtuni,

inundatii, cutremure, virusi etc. Si societatea poate transfera catre
procesul de productie produse otravite, cum sunt educatia
Atentie! necorespunzatoare a personalului, ingerinte politice, miscari sociale etc.
Aspecte similare se pun si în legatura cu transferurile din propria
structura a firmei (materiale degradate, utilaje dereglate, personal
Ciuperci indisciplinat, informatii depasite etc.).
otravitoare! Contracararea acestor transferuri negative presupune utilizarea unei
parti din rezultatele productiei pentru corectarea intrarilor cu efect
nefavorabil productiei. Va fi înca un prilej de a diminua suportul fizic
real al valorii, P er.
Transformarea tip productie
Intrarile aduse din diferite surse sunt supuse unor diverse operatiuni
Paleta de transformare. Daca avem în vedere materiile prime, ele vor fi taiate,
croite, topite, asamblate, macinate, combinate etc.
actiunilor Potentialul cu care vine forta de munca este transformat în miscare
de adecvata conducerii si folosirii uneltelor, în managementul locurilor de
transfor- munca si activitatilor concrete, în proiectare etc.
mare Transformari adecvate se aplica si celorlalte tipuri de intrari provenite
de la utilaje, fondul de informatii sau din mediul natural si societate.
Totul este ca aceste transformari sa fie subordonate informatiei de

produs si operatiunilor de conservare a rezultatelor actiunilor de
transformare în entropia joasa a produselor destinate unui viitor
consumator.
Conservarea tip productie
Produse Rezultatele actiunilor de transformare sunt conservate sub forma a

doua iesiri: produsul si pierderile entropice. Totodata, potentialul
si fum economic conservat în produs va fi dirijat spre cele trei dimensiuni
principale ale produsului, cant itativa, q, calitativa, k, fiabilitate sau timp
de rezistenta a însusirilor calitative, t.
Procesele primare de transformare-conservare sunt redate în
figura nr. 9.2.
Figura nr. 9.2
Fortele ecocâmpului vor determina calitatea transformarii-conservarii

Atentie de potential în produs, reliefata prin indicele a pt1. Pierderile entropice,
la a doua componenta a iesirilor, depinde atât de actiunea Legii entropiei,
pierderi! cât si de calitatea structurii economice a sistemului întreprindere.
Daca aceasta calitate scade (ca urmare a uzurii fizice si morale a
elementelor sale sau ca urmare a aspectelor de dezorganizare), atunci
marimea pierderilor este în crestere.
Este asemanator cu desfasurarea unei activitati de tractiune;

dimensiunea lucrului mecanic depinde atât de forta, de spatiul parcurs,
cât si de cosinusul unghiului de aplicare a fortei respective. Lipsa de
organizare în productie este similara cu cresterea unghiului de aplicare a
fortei din exemplul dat, crestere care face ca factorul "cosinus" din
relatia lucrului mecanic sa tinda spre zero!
Transferul iesirilor
Filantropia Prin acest proces primar, sistemul economic îsi valorifica rezultatele,
procesului trimitând spre alte sisteme iesirile sale utile si pierderile.
Produsele sunt trimise prin intermediul pie tei spre sistemele
de economice, sociale sau ale mediului aflate în starea de consum (inclusiv
productie spre sistemul economic în cauza). Si aici vom întâlni transferurile
naturale, repartitia si schimbul.
Recunoasterea potentialului conservat în produs nu este un lucru usor;
exista riscul ca o parte din acest potential sa nu fie recunoscut sau
cumparatorul sa nu plateasca.
Când este vorba de transferul pierderilor entropice, acesta se face în
mare parte prin eliberarea în mediu sau societate fara protectie. În
ultimul timp, firmele vinovate pierd parti din potentialul conservat în
produse prin plata unor amenzi sau penalizari, pe lânga contributiile tot
mai mari pentru refacerea si protectia mediului.
9.3 Caracteristicile generale ale modelului productiei
Privit în ansamblu, procesul de productie este un proces entropic

(risipitor), coeficientul de transformare -conservare-transfer fiind
subunitara:
Relatia 9.2
a pt 1 = (Pt0 – E+d) / Intrari totale, Pt0 < 1
Intrarile totale, Pt0 sunt afectate de pierderile entropice determinate de

Reduceri, actiunea legii entropiei. La aceste pierderi obiective se adauga pierderile
reduceri, datorate calitatii reduse a elementelor structurii întreprinderii si rolului
reduceri redus al ecocâmpului ce înconjoara întreprinderea (influenta redata prin
entropia înalta, E+d).
de
Dupa iesirea din procesul de productie, se cedeaza o parte din
potential potentialul economic conservat în produs, Pep, pentru autoalimentarea
sistemului economic respectiv, furnizarea de potential pentru mediu Pe m
si societate, Pem, s, e.
În sens influenteaza si formarea de stocuri (impuse de regulile

desfacerii sau de imposibilitatea vânzarii) si soldul Export/Import
Acestea reduc potentialul economic din produse care merge mai departe
spre procesul de consum (vezi fig. nr. 9.3).
Figura nr. 9.3
Soci- MEDIUL NATURAL ÎNCONJURATOR

eta-
tea SOCIETATEA NATIONALA
M
O
E+ d
N Pn Ps
D Pe m, s, e
Consum
I Productie
Import Pe p
A
L a p t1
Pe s Stocuri
A Export
Producator
Modelul productiei redat în fig. nr. 9.2 se va integra în Modelul

O general al teoriei valorii-entropie. Sunt cuprinse majoritatea legaturilor
prima de intrare-iesire (transferurile de intrare si de iesire), rezultatele
transformarii-conservarii, precum si efectul actiunii legilor Naturii.
parte
CAPITOLUL 14
DECIZIILE FINANCIARE PRIVIND PROCESUL

DE PRODUCTIE
CUPRINS
14.1 Procesul de productie
14.2 Proiectarea financiara a activitatilor de productie
14.3 Deciziile financiare privind productia
14.4 Alte decizii financiare privind activitatile legate de productie.
Planul de afaceri
CONCEPTE
Starea de productie
Transformarea - conservarea de potential economic în produse
Informatiile financiare privind platile, rezultatele financiare si
încasarile
Concordanta economica si tehnica a structurii de productie
Costuri de exploatare, medii si marginale
Preturi de vânzare, de echilibru
Profit brut, net; Rentabilitatea economica, financiara
Decizii financiare privind productia
Planul de afaceri

repartitiei presupune, în primul rând, asa cum am prezentat si în
capitolele precedente, cunoasterea tipurilor de activitati economice care
se încadreaza în procesul de PRODUCTIE din întreprindere.
modului cum se manifesta aceste activitati, ce factori le determina
structura si amploarea si ce efecte au asupra functionarii viitoare a
firmei pentru a putea, apoi, stabili implicatiile financiare ale acestor
activitati.
poate autoriza rep artitia financiara pentru procesul de productie,
trecând, apoi, la exercitarea celorlalte functii financiare si motivationale
legatura cu activit atile tip productie.
14.1 Procesul de productie
Structura economica a întreprinderii, formata dupa complexul si

Productia - un costisitorul proces de consum, este "încarcata" cu valoare (potential) si
proces de asteapta începerea procesului de transformare-conservare, specific
productiei. Asa cum am precizat în capitolul 1, conform teoriei valorii
transformare - bazate pe entropie joasa, procesul de productie presupune “scoaterea”
conservare potentialului conservat în elementele structurii economice si
transformarea-conservarea lui în produs, cu pierderile specifice unei
transformari de natura entropica.
A. Comportamentul structurii economice în procesul de productie

Daca, în starea de consum, fiecare element acumula
potential prin activitati specifice (de investitii,
aprovizionare, scolarizare, cercetare, refacerea mediului
etc.), procesul de productie presupune o transformare de
tipul cedare de valoare (potential) pentru a fi conservata în
produse.
Capacitatea de a face servicii, formata prin procesul de
consum, este pusa în exploatare:
- Mijloacele fixe presteaza servicii de transformare fizica, de
transport, de depozitare, masurare etc.;
- Mijloacele circulante pun la dispozitia transformarii însasi substanta

din care sunt formate sau numai unele însusiri;
Gama de servicii - Personalul aduce servicii de transformare fizica si de conducere a
consumate de proceselor;
procesul de
productie - Fondul de informatii contribuie cu servicii ca tehnologie, proiecte,
organizare, studii de conjunctura, informatia de produs etc.;
- Mediul înconjurator aduce substanta, energie si informatie.
Procesul de productie beneficiaza direct si indirect de servicii din

partea întregului mediu, precum si de servicii ale societatii umane, în
general.
Conform teoriei valorii bazate pe entropie joasa, transformarea si
conservarea specifice productiei au loc cu pierderi, conservarea utila de
potential (valoare) fiind mai mica decât intrarile în procesul respectiv:
Relatia 14.1
Pep = X x a
unde:
P ep = potentialul conservat în produs;
X = potentialul intrat în procesul de productie;
a = coeficientul de transformare si conservare utila (a < 1).
Pentru managerul firmei (dar si pentru serviciul financiar) prezinta

un interes deosebit cunoasterea modului în care valoarea tip servicii,
conservata în structura economica, se poate utiliza în timp.
În multe cazuri aceasta valoare se pierde în mediul înconjurator
Riscurile daca purtatorul sau nu este utilizat corect, intensiv si eficient în procesul
utilizarii de productie. Fenomene ca uzura morala, actiunea distructiva a unor
valorii tip fenomene naturale, indisciplina în munca, fenomene sociale ca somajul
servicii etc. fac ca parte din potentialul tip serviciu, cu care structura intra în
productie, sa se piarda în mediu, alaturi de pierderile entropice
obiective.
Riscul nu se opreste aici. El continua sa ameninte conservarea utila
de valoare, daca aceasta conservare se face în produse respinse de piata
sau la un nivel valoric superior pretului de echilibru (vezi figura nr. 14.1).
Figura nr. 14.1
B. Activitati economice
Procesul de productie presupune realizarea în întreprindere si în

afara sa a unei game de activitati:
1. Activitatea de transformare - conservare tip productie;

Activitati
specifice 2. Activitatea de conducere (managem ent);
procesului de 3. Activitatea de aprovizionare si desfacere (marketing).
productie
Toate aceste activitati îsi aduc contributia la definitivarea
conservarii de valoare în produse si la recunoasterea de catre piata
(consumatori) a potentialului economic cuprins în rezultatele productiei.
Activitatile economice precizate mai sus solicita, în scopul
desfasurarii lor, repartitia financiara de tipul II (vezi capitolul 6) si
adoptarea de decizii financiare adecvate.

productie presupune determinarea întregii game de informatii financiare
punctul de vedere al exigentelor financiare si al indicatorilor de
eficienta economica.
14.2 Proiectarea financiara a activitatilor de productie
Având în vedere importanta acestor activitati, totalitatea datelor ce

le caracterizeaza din punct de vedere cantitativ si calitativ sunt supuse
analizei informationale de catre serviciul financiar al firmei. În urma
Informatiile acestei analize se obtin informatiile financiare specifice productiei:
financiare
specifice - ym = informatii financiare metodologice;
productiei - yp = plati financiare pentru potentialul atras în procesul de productie;
- yi = încasari, ca expresie baneasca a valorii recunoscute de piata
pentru rezultatele productiei.
Aceste informatii sunt utilizate în proiectarea financiara a deciziilor

de repartitie financiara care precede productia.
Determinarea informatiilor cantitative este precedata, ca si în cazul

procesului de consum, de stabilirea cadrului metodologic si legislativ
care reglementeaza alimentarea cu valoare a productiei si valorificarea
pe piata a produselor.
În acest scop sunt consultate legile financiare, legile care
Sursele de date reglementeaza managementul firmei si contactele sale cu piata, studiile
pentru tehnice, tehnologice si organizatorice privind productia, stiinta
informatiile economica privind cererea si oferta, costurile si preturile, circulatia
tip ym monetara si banii etc.
Informatiile financiare ym aduc muncii financiare cadrul juridic, dar
si metodologic , pentru repartizarea eficienta de valoare în productie,
pentru calcularea si interpretarea costului si preturilor, pentru stabilirea
indicatorilor de eficienta si, în final, pentru adoptarea de decizii
financiar - monetare privind activitatile economice specifice productiei.
B. Platile financiare yp
Prin aceste informatii, serviciul financiar determina platile imediate

pentru potentialul cedat de structura economica (yp c, costul sau
cheltuielile aferente veniturilor), precum si platile ulterioare din
rezultatele financiare pentru elementele structurii, dar si pentru societate
si mediul înconjurator, în general (ypr).
Pentru a determina platile corespunzatoare costului, trebuie avut în

vedere mecanismul concret de transfer de valoare din structura
Costul - economica în produs. În general, serviciile structurii presupun o
contributie cu contributie directa la obtinerea de valoare prin cedare de energie
valoare (personalul, mediul), de substanta (mijloacele fixe si circulante,
mediul), de informatie (fondul de informatii, mediul, societatea,
personalul), precum si o contributie indirecta, a unui element prin
intermediul celorlalte.
Astfel, scoaterea de potential din mijloacele fixe este posibila numai
Modelul prin utilizarea unei cantitati de energie dar si de informatie tehnica
contributiei cu cedate de elementele active circulante, personal, informatii, ca o
contributie indirecta a acestor elemente la obtinerea de valoare.
valoare tip
Având în vedere acest model (vezi figura nr. 14.2), platile pentru
servicii cedarea de potential (valoare) se clasifica în:
1. Plati pentru contributia directa (sau cheltuieli de participare
directa);
2. Plati pentru contributia indirecta (cheltuieli pentru scoaterea de
valoare sau de punere în functiune a elementelor structurii
economice).
Figura nr. 14.2
Un alt principiu de care trebuie tinut cont se refera la faptul ca o

Contributia parte din contributia cu potential la procesul de productie nu presupune
la obtinerea o plata imediata (deci nu se transforma în costuri), ci alimenteaza
rezultatele financiare (profitul). Conform teoriei valorii bazate pe
profitului entropia joasa, aceasta contributie apartine mediului înconjurator, care
furnizeaza entropie negativa (joasa), iar în unele cazuri, si
randamentului de utilizare a serviciilor structurii economice (vezi
Cadrul 14.1).
Aceasta grupare a platilor (cheltuielilor) permite serviciului

financiar o analiza crit ica si o corectare a intrarilor de potential în sfera
de productie.
Cele d oua Astfel, se impun doua categorii de concordante între necesitatile
categorii de reale ale procesului de productie si intrarile de potential:
concordante
Concordanta valorica (CV) între pretul serviciului propus întreprinderii
în conditii de monopol, specula, inflatie (P1) si pretul real, de echilibru
(Pe). O situatie normala se înregistreaza în cazul în care CV = 1; atunci
când CV>1, cheltuielile de productie cresc, reducând efectele financiare
favorabile (vezi figura nr. 14.3).
Cadrul 14.1
Mijloacele fixe:
- platile (1) sunt reprezentate de amortizare;
- platile (2) se refera la cheltuielile cu energia de punere în functiune, reparatii,
întretinere etc.
Mijloacele circulante:
- platile (1) pentru materiile prime, materialele intrate direct în substanta produselor;
- platile (2) pentru transport, depozitare, conditionare, asigurare etc.
Personalul firmei:
- platile (1) pentru munca efectiva în procesele efectorii si de conducere;
- platile (2) pentru stimulare suplimentara, asigurare, perfectionare etc.
Fondul de informatii:
- platile (1) pentru amortizarea activelor necorporale;
- platile (2) pentru protectia, asigurarea, multiplicarea informatiilor.
Mediul:
- platile (1) sunt la un nivel redus fata de contributia sa directa cu entropie joasa si se
refera la platile facute cu refacerea mediului;
- platile (2) sunt pentru protejarea mediului, atragerea de substanta, energie si
informatii direct din mediu.
Societatea:
- platile (1) pentru servicii date întreprinderii de societate (informatii, personal
calificat, protectie etc.);
- platile (2) pentru functionarea de ansamblu a societatii.
Concordanta tehnica (CT) între capacitatea efectiva de a presta

servicii a elementelor structurii economice si nevoia de servicii a
procesului de productie.
Pentru costuri si rezultate, nivelul cel mai bun se obtine când CT = 1.
Scaderea sub 1, dar si depasirea unitatii duc la cresterea costului si
reducerea profitului (vezi figura nr. 14.3).
Concordanta tehnica poate fi nerealizata înca din faza de investitie,

daca se introduc în structura economica elemente cu capacitate de
servicii neadecvata (mai mare sau mai mica decât cea prevazuta în
proiect).
Dar aceasta concordanta se modifica si pe parcursul exploatarii.
De la Ea devine subunitara, prin uzura fizica si morala a structurii economice
neconcordanta si supraunitara, prin reducerea cererii de produse si utilizarea
insuficienta a capacitatii firmei.
la corectare Pe baza acestor analize, serviciul financiar va exercita influenta sa
de corectare, atât asupra concordantei valorice (neavizând cumpararea
de potential la preturi exagerate), cât si asupra concordantei tehnice
(neavizând proiectele de executie necorespunzatoare).
Figura nr. 14.3
Concordanta tehnica
Informatia ypc
În urma acestor actiuni, informatia ypc, (plati corespunzatoare

costului), determinata pe baza de însumare de cheltuieli (plati) pentru
contributia elementelor structurii economice cu potential, devine:
Relatia 14.2
ypc = Dc – Df
unde:
Dc = devizul de calcul al costului;
Df = corecturile impuse de serviciul financiar.
Calcularea devizului costului este atributia altor servicii decât cel

financiar si se studiaza la alte discipline, rolul nostru fiind de a prelua
critic informatiile respective în sensul relatiei (14.2).
În decizia privind pr oductia, informatia ycp are mai multe
componente:
- cheltuieli aferente veniturilor din activitatea de baza;

Componentele - cheltuieli aferente veniturilor din alte activitati;
informatiei de
- cheltuieli suportate direct din venituri (din profitul brut).
tipul ycp
Serviciul financiar este interesat si de alte clasificari ale platilor

pentru cedarea de valoare. Astfel, se urmareste clasificarea cheltuielilor
în cheltuieli fixe si cheltuieli variabile. Aceasta clasificare ajuta la
fundamentarea informatiilor yp r si yip.
Informatia ypr
Informatia yp r, plati din rezultatele financiare, reda dimensiunea

Rezultatele câstigului obtinut din procesul de transformare-conservare al productiei.
financiare ca Aceasta informatie se consemneaza în decizia financiara sub forma de
plati viitoare plati financiare, fie catre propria structura economica aflata în starea de
consum (pentru dezvoltare), fie catre procesele din societate si mediu.
Calculul efectiv al informatiei yp r se realizeaza pe baza relatiei:
Relatia 14.3
ypr = yip – ypc

unde:
yip = încasari (venituri) totale din activitatea de baza si alte activitati;
ypc = cheltuieli aferente veniturilor din activitatea de baza si alte
activitati.
În întreprindere, informatia ypr se structureaza în:
1. Profit;
2. Accize, taxa pe valoarea adaugata.
C. Veniturile încasate yi
Pentru firma, informatiile yi (încasari) reprezinta o confirmare, din

partea pietei, dar si a societatii, ca potentialul economic conservat în
produse este recunoscut pentru cumparare de catre consumatori.
Preturile - Pe masura ce economia înainteaza spre legile pietei, preturile de
rezultatul vânzare se stabilesc, în marea lor majoritate, pe baza negocierilor cu
negocierilor clientii, în calitatea lor de consumatori (figura nr. 14.6):
În conformitate cu teoria valorii-entropie, informatia, yip, încasari
corespunzatoare Productiei marfa (PM) sau Productiei exercitiului,
este dependenta de raportul dintre oferta (potential economic, tip produs
P ep) si cerere (potentialul economic posibil de scos de catre
Indicatorii pro- consumatori din produse si conservat în capacitatea lor de a face
ductiei interpre- servicii P es).
tati prin valoa - În faza de realizare a deciziei se înregistreaza si efectul entropic al
rea entropica folosirii serviciilor "scoase" din produse într-un viitor proces de
productie. Acest lucru determina capacitatea efectiva de plata a
consumatorului catre furnizorul de produse sub forma indicatorului
Productie marfa vânduta si încasata (PMVÎ) sau Productie vânduta.
Datorita blocajului financiar, în multe cazuri, între (PM) si (PMVÎ)
exista o diferenta mare, producatorul nereusind sa-si recupereze
încasarile negociate prin contract.
Figura nr. 14.4

În mod normal, excluzând preturile de monopol si cele

subventionate, pretul de vânzare apare pe piata ca rezultat al echilibrului
dintre cerere si oferta (vezi figura nr. 14.7):
Figura nr. 14.7
Pretul de echilibru (Pe), pentru cantitatea de produse de echilibru

(Qe), corespunde momentului de echilibrare între cerere si oferta. Acest
pret, stabilit pe baza teoriei valorii marginale, are în vedere prognoza
Reinterpretarea consumatorului privind potentialul posibil de scos din produse.
pretului de Dar, în teoria valorii-entropie, acest nivel nu este marimea finala a
echilibru valorii. Aceasta marime depinde de nivelul reconservat într-un urmator
proces de productie sau de consum (nivelul C 1). Daca acest lucru nu are
loc la nivelul (C), recunoscut initial de consumator, atunci echilibrul pe
piata se reajusteaza în sens Walras (pretul se modifica, devine Pe1 - în
Echilibrare în figura nr. 14.7, cantitatea Qe ramânând constanta).
sens Walras Acest nou pret reprezinta platile efectiv încasate de producator
(PMVÎ) si depinde atât de consumarea efectiva a produselor (influentata
de calitatea produselor si de randamentul procesului de consum), cât si
de utilizarea reala a capacitatii consumatorului de a-si valorifica mai
departe potentialul scos din produsele cumparate si consumate (vezi

exemplul 14.3).
Exemplul 14.3
Discrepanta PM si PMVÎ
O firma îsi determina urmatoarele informatii privind încasarile
(yip ------> PM):
- venituri totale din exploatare 20.334 mii lei

- venituri financiare 2.438 mii lei
- venituri exceptionale 40 mii lei
Total yip 22.812 mii lei
Veniturile efectiv încasate
pe aceeasi perioada sunt de 15.341 mii lei
∆ (PM - PMVÎ) 7.471 mii lei
sau 33%.
În cazul în care blocajul încasarilor nu se rezolva, este clar ca

încasarile efective de 15.341 mii lei vor fi noul pret de echilibru (P e1)
pentru produsele vândute. Firma va trebui sa-si diminueze cheltuielile
de exploatare, financiare si exceptionale la noul nivel sau va trebui sa
consume din capital diferenta neacoperita din încasari.
Informatia yip are variantele:
1. Venituri din exploatare;

Variantele 2. Venituri exceptionale;
informatiei 3. Venituri din provizioanele constituite anterior.
privind
încasarile În practica unor întreprinderi, în special regii autonome, apar si
venituri de tipul yin, provenite din subventii de exploatare. Subventiile
prognozate rezulta din comparatia cheltuielilor, ypc (mai mari), cu
veniturile din exploatare, yi p (mai mici):
Relatia 14.5
yin = ypc - yip
Din relatii valutare, plasamente de titluri, dobânzi etc. provin

veniturile financiare de tipul yi n. Calculul lor este dependent de tipul de
venit în parte, de la calculul dividendelor si dobânzilor de încasat, la

prognoza modificarilor de curs favorabile firmei.
D. Indicatorii de eficienta ye
Conditionarea Adoptarea deciziei de productie de catre conducerea firmei si a

deciziei de deciziei de repartitie financiara catre procesul de productie sunt
productie de conditionate de nivelul indicatorilor financiari de eficienta, indicatori
eficienta generalizati sub denumirea de rentabilitate (vezi Cadrul 14.2).
Cadrul 14.2
În sensul teoriei valorii entropice, rentabilitatea reda eficienta procesului de transformare -

conservare al productiei, fiind o expresie a comparatiei între potentialul atras fara o plata
imediata si conservat în produs, pe de o parte, si platile imediate facute spre elementele
structurii economice, sub forma cheltuielilor incluse în cost.
Deci, în conditiile în care procesul de productie este entropic (vezi

Motivare de tip figura nr. 14.1), iesirile utile fiind mai mici decât intrarile, totusi
axiologic pentru potentialul introdus în produse (si apoi recunoscut de piata) poate fi mai
procesul de mare decât platile (cheltuielile) pentru serviciile intrate! Dar nu în toate
productie cazurile!
Ca orice activitate umana, si productia trebuie sa traverseze

motivarea de tip axiologic, de evaluare prin raportul efect / efort . În
legatura cu productia, aceste categorii au urmatorul continut:
Efect:
1. Profitul brut;
Corelatia 2. Profitul net;
efect / efort în
procesul de Efort:
productie
1. Cheltuielile aferente activitatilor de productie (costul);
2. Capitalul social, propriu si permanent;
3. Activele fixe si circulante.
Folosind exemplul 14.4, vom prezenta cei mai utilizati indicatori

financiari ai eficientei (rentabilitatii) procesului de productie.
Exemplul 14.4
Societatea Comerciala "Romprod" S.A. prognozeaza urmatorii

indicatori privind activitatea:
- Capital soc ial 1.500 mil. lei
- Capital propriu 1.600 mil. lei
- Capital permanent 1.650 mil. lei
- Venituri din exploatare 3.500 mil. lei
- Cheltuieli pentru exploatare 2.900 mil. lei
- Rezultatul din exploatare 600 mil. lei
- Active fixe si circulante 1.800 mil. lei
- Impozit pe profit 270 mil. lei
1. Rata rentabilitatii economice este definita ca raport de eficienta

între profitul brut (rezultatele din exploatare), Pb, si capitalul
permanent (Cp):
Re = (Pb / Cp) x 100 = (600 mil. / 1.650 mil.) x 100 = 36%.
Deci, prin profitul brut se acopera 36% din efortul financiar facut
pentru formarea capitalului permanent al firmei.
2. Rata rentabilitatii financiare are în vedere ca efect profitul net,

(Pn), iar ca efort capitalul propriu (Cpr):
Rf = (Pn / Cpr) x 100 = (330 mil. / 1.600 mil.) x 100 = 21%.
Acest indicator este mai aproape de eficienta reala, profitul net fiind
în mai mare masura al firmei, iar capitalul propriu este efortul real al
proprietarilor.
3. Rentabilitatea resurselor consumate are în vedere partea din

imobilizar ile financiare, proprii si împrumutate, care au trecut pe
costuri, (Σ Qc), ca efort, si profitul net (Pn):
Re = (Pn / Σ Qc) x 100 = (330 mil. / 2.900 mil.) x 100 = 11%.
4. Rata rentabilitatii veniturilor are în vedere cifra de afaceri a

întreprinderii (la pret vânzare - T.V.A.), ca efort, si profitul brut, ca
efect:
Rv = (Pb / CA) x 100 = (600 mil. / 3.500 mil.) x 100 = 17%.
Indicatorii (3) si (4) sunt legati direct de procesul de productie,
reflectând efectiv procesul de transformare-conservare de potentia l în
produse.
În practica se mai pot calcula si rate referitoare la rentabilitatea
capitalului social (Pn/Cs), rentabilitatea activelor (Pb/Active fixe +
+ active circulante) etc.
Pentru caracterizarea eficientei activitatii de productie, se pot
calcula si indicatorii de efort la 1 leu profit (Ref):
Ref = (S Qc / Pn) = 2.900 mil. / 330 mil. = 8,79 lei / 1 leu profit net
si rata veniturilor la 1 leu profit brut (R ev):
Rev = (CA / Pb) = 3.500 mil. / 600 mil. = 5,83 lei venit / 1 leu profit
Semnificatia acestor indicatori devine operanta prin comparatia cu

indicatorii similari obtinuti de firma în anii precedenti, cu cei obtinuti
de firme concurente sau cu rata dobânzii de pe piata de capital.
O alta comparatie ce se impune tot mai mult este comparatia între
Comparatia între rentabilitatea prognozata (în special rentabilitatea capitalului social) si
rezultate promisiunile facute sau solicitarile proprietarilor în privinta
si promisiuni dividendelor. Rentabilitatea capitalului social trebuie sa asigure plata
dividendelor la cota ceruta de proprietari sau promisa de firma pentru
cumparatorii de actiuni.

Realizarea procesului de productie presupune o fundamentare din

punct de vedere financiar sub forma adoptarii de decizii financiare care
sa aduca valoarea spre productie si sa valorifice optim pe piata
produsele obtinute.

specifice procesului de productie.
14.3 Deciziile financiare privind productia
Informatiile financiare privind veniturile (încasarile), yi,

Balansarea informatiile financiare privind platile (cheltuielile si rezultatele
platilor cu financiare), yp, conditionate de nivelul optim al eficientei, ye, se reunesc
încasarile în decizia financiara privind productia. Aceasta decizie cuprinde trei
sub-decizii: decizia de exploatare, decizia veniturilor si cheltuielilor
financiare, decizia veniturilor si cheltuielilor exceptionale:
I. Decizia de exploatare
VENITURI (yi) CHELTUIELI-PLATI (yp)

1. Venituri din exploatare 1. Cheltuieli pentru exploatare
2. Rezultate din exploatare
- profit (+)
- pierdere (-)
Total yi Total yp
II. Decizia veniturilor si cheltuielilor financiare
VENITURI (yi) CHELTUIELI (yp)

1. Venituri financiare 1. Cheltuieli financiare
2. Rezultate
- profit (+)
- pierdere (-)
Total yi Total yp
III. Decizia veniturilor si cheltuielilor exceptionale

1. Venituri exceptionale 1. Cheltuieli exceptionale
2. Rezultate
- profit (+)
- pierdere (-)
Total yi Total yp
Aceste decizii (I, II, III) sunt cuprinse în prima parte a bugetului
general al firmei, ca Decizie financiar-monetara privind procesul de
productie.
În faza de realizare, deciziile I, II, III devin, prin completarea cu
date efective, referitoare la productia livrata, indicatorul productie
marfa vânduta si încasata:
IV. Decizia PMVÎ
1. Venituri încasate 1. Cheltuieli aferente veniturilor încasate
2. Rezultatul perioadei
- profit (+)
- pierdere (-)
Total yi Total yp
14.4 Alte decizii financiare privind activitatile legate de productie

În practica financiara din alte tari, bugetul exploatarii (productiei)
este structurat pe bugete legate de centre de decizie sau centre de profit.
Astfel, în Franta, bugetul exploatarii cuprinde:
Structura I. Bugetul activitatii de vânzare
bugetelor II. Bugetul productiei
destinate III. Bugetul aprovizionarii
productiei IV. Bugetul activitatii de administrare
V. Bugetul cheltuielilor si veniturilor financiare
Asamblarea lor în decizia financiara a procesului general de
productie se face prin intermediul bugetului vânzarilor, acestei activitati
revenindu-i rolul de a consemna încasarile totale corespunzatoare cifrei
de afaceri (C.A.). Restul bugetelor, cu exceptia bugetului corespunzator
veniturilor si cheltuielilor financiare, consemneaza doar nivelul
cheltuielilor, acestea fiind acoperite din diferenta: C.A. - cheltuieli de
desfacere si promovare a vânzarilor (vezi figura nr. 14.9).
Figura nr. 14.9
BUGETUL VÂNZARILOR
O astfel de abordare favorizeaza conducerea activitatilor respective

prin metoda si exigenta bugetelor si corespunde mai bine înclinatiilor
comerciale ale unei firme ce actioneaza în conditiile economiei de piata.
PLANUL DE AFACERI
O decizie financiara specifica întreprinderilor mici si mijlocii, aflate

Decizie în faza de înfiintare sau de dezvoltare, se refera la Planul de afaceri.
specifica Acest plan cuprinde:
A. Prezentarea generala:
firmelor mici
1. Prezentarea agentului economic;
si mijlocii 2. Prezentarea afacerii.
B. Analiza pietei:
1. Prezentarea produsului nou;
2. Prezentarea segmentului de piata;
3. Redarea strategiei de comercializare.
C. Organizarea activitatii economice:
1. Prezentarea conditiilor de lucru/organizare; suprafete productive;
echipamente; materiale;
2. Conducerea firmei;
3. Personalul
D. Bonitatea firmei:
1. Situatia financiara curenta;
2. Proiectarea financiara prin Bilant contabil previzio nat, prin Cont
de profit s i pierderi previzionat si prin Fluxul de lichiditate
previzionat (cash-flow), precum si Riscurile posibile ce pot
influenta rezultatele viitoare.
Pe baza prevederilor de mai sus, se accepta sau nu decizia de repartitie
financiara refer itoare, pe de o parte, la activitatile de investitii (formarea
firmei) si, pe de alta parte, la activitatea economica de productie
(comercializare).
I. Decizia de finantare respecta procedeele de proiectare specifice

investitiilor (vezi capitolul 8) având în vedere:
Decizia de - necesarul de fonduri pentru teren, spatii, dotari cu utilaje
finantare a (ycp) = 45 mil. lei;
dezvoltarii
- surse de finantare proprii, yv p (20 mil. lei) si credite (25 mil. lei),
yvn;
- indicatori de eficienta: termen de recuperare, rata interna de
rentabilitate, valoarea neta actualizata.
yv yp
1. Surse proprii 20 mil. 1. Valoarea investitiei 45 mil.
2. Credite 25 mil.
Total 45 mil. 45 mil.
II. Decizia financiara a productiei. Aceasta decizie se apropie de
Decizia structura bugetului exploatarii structurii de productie. Va cuprinde
financiara informatiile, yip, venituri din vânzari pe trimestre si anual, informatiile
pentru privind cheltuielile de exploatare si profit, yp, precum si indicatorii de
productie eficienta, ye (rata rentabilitatii, punctul critic al rentabilitatii, indicatorii
de lichiditate, rata de acoperire a dobânzilor).
yi si yp Tr. I Tr. II
1. Venituri din vânzari 30.000 35.000
2. Costuri de productie 20.000 23.000
3. Profit brut 10.000 12.000
4. Impozit pe profit 4.500 5.400
5. Profit net 5.500 6.600
6. Dividende platite 2.000 2.500
7. Profit nerepartizat 3.500 4.100
8. Dobânzi scadente 1.100 1.400
9. Profit disponibil 2.400 2.700
10. Profit disponibil cumulat 2.400 5.100
Partea financiara a planului de afaceri mai cuprinde Fluxul de

numerar previzionat, Bilantul previzionat etc.

financiare privind procesul de productie sunt aplicate procedee diverse
de alocare de fonduri în functie de specificul firmei si al elementelor
sale constitutive, de cerintele pietei etc.
Alocarea corecta de valoare pentru procesul de productie are o mare

influenta asupra performantelor economice si financiare viitoare ale
firmei.
De aceea, activitatea financiara este obligata sa realizeze acest lucru
în concordanta cu exigentele repartitiei financiare, cu comportamentul
elementelor din structura firmei, cu interesele dezvoltarii întreprinderii
si, în mod deosebit, cu nivelul indicatorilor de eficienta.
Utilitatea financiara a indicatorilor de eficienta, ye, consta în
fundamentarea interventiei de corectare a procesului de productie, în
sensul încadrarii transformarii - conservarii de potential economic în
produse, în limitele unei eficiente normale, corespunzatoare pietei si
Directii de solicitarii proprietarilor.
Directiile de actiune vizeaza atât restrângerea platilor imediate
interventie pentru servicii (ypc) si îmbunatatirea indicatorului de transformare -
pentru conservare (a), cât si aducerea deciziei de productie (Cifra de afaceri,
corectare C.A.) cât mai aproape de capacitatea de producti e proiectata sau
maxim posibila (vezi figura nr. 14.8).
Daca nivelul informatiilor ye corespunde acestei exigente, serviciul
financiar trece la adoptarea si realizarea de decizii financiar - monetare
privind productia.
Figura nr. 14. 8
Efectul de crestere a eficientei (efectul de levier)

Accelerarea Pentru a influenta în mod favorabil nivelul eficientei economice (în
functiei special prin sporirea profitului), managerul firmei, la sugestia
rezultatelor serviciului financiar, trebuie sa întreprinda masuri de ordin tehnic,
financiare economic, social etc. Aceste masuri pot avea ca efect o accelerare a
functiei rezultatelor financiare, comportându-se ca o veritabila pârghie

(levier) de sporire a profitului.
În practica economica, se cunosc mai multe directii de actiune cu
efect de levier:
Actiuni • cresterea productiei;
cu efect • sporirea dotarii cu active fixe (cresterea gradului de tehnicitate);
• reducerea cheltuielilor variabile si fixe.
de levier
1. Cresterea volumului productiei (Q) se manifesta ca un factor de
crestere liniara dar si accelerata a profitului (prin actiunea asupra
nivelului cheltuielilor fixe pe unitatea de produs). Pentru a reda factorul
de accelerare a functiei profitului, pornim de la relatia tip functie:
Relatia 14.6
Pr = f { Q [ P - ( V + F/Q)] }
unde:
Pr reprezinta profitul total al firmei;
Q = cantitatea previzionata;
P = pretul de vânzare unitar previzionat;
V = cheltuielile variabile pe produs;
F = cheltuielile fixe pe total firma.
Daca paranteza mare din relatia (14.6) reprezinta profitul pe
unitatea de produs (notat cu p), atunci factorul care accelereaza functia
profitului se determina prin derivarea functiei respective:
Relatia 14.7
Pr’ = [(Q + h)p - Qp] / h = hp/h = p
unde:
Pr’ reprezinta derivata întâi a functiei profitului, Pr = f (Qp);
h = cresterea productiei fata de o cantitate data, Q;
p = profitul pe unitatea de produs.
Din relatia (14.7) rezulta ca factorul de accelerare este reprezentat

de profitul pe produs, determinat, la rândul sau, si de cresterea cantitatii
de produse fabricate (vezi exemplul 14.5.)
Exemplul 14.5
O firma produce 100.000 bucati din produsul A; ea previzioneaza sa
vânda aceste produse cu 2 mii lei (P), cu un cost reprezentat de
1,2 mii lei pe produs, cheltuieli variabile (V) si 40.000 mii lei, cheltuieli
fixe totale (F). Cercetând piata, firma considera ca poate mari productia
la 120.000 buc. (Q + h).
Profitul posibil la nivelul productiei de 100.000 buc. (Q) este:

Pr0 = 100.000 [2 - (1,2 + 40.000/100.000)] = 100 000 [2 - 1,6] =
= 40.000 mii lei
Profitul previzionat în cazul cresterii productiei la 120.000 buc. va fi:
Prn = 120.000 [ 2 - (1,2 + 40.000 / 120.000)] = 120.000 [ 2 - 1,5] =
= 60.000 mii lei.
Din aceasta suma, cresterea reprezinta 20.000 mii lei si se
datoreaza:
Cresterii productiei = 20.000 buc. x 0,40 profit/buc = 8.000 mii lei;
Reducerii cheltuielilor fixe pe produs = 120.000 buc x (0,4 - 0,3) =
= 12.000 mii lei.
2. Cresterea dotarii cu active fixe. Dotarea suplimentara cu

mijloace fixe de înalta tehnicitate determina efecte economice cu urmari
directe si indirecte asupra rezultatelor financiare ale firmei. Astfel, prin
dotarea suplimentara cu active fixe se maresc cheltuielile fixe
(amortizare) si, în mod logic, se reduc cheltuielile variabile (salarii).
Daca recurgem la datele din Exemplul (14.5), coeficientul de
crestere (levier) va avea în vedere o crestere a cheltuielilor fixe (F) de la
40.000 mii lei la 50.000 mii lei si o reducere a cheltuielilor variabile pe
produs de la 1,2 mii lei la 1,1 mii lei.
Relatia 14.8
Cl = Q (P - V ) / [Q (P - V) - F ]
Coeficientul de levier (Cl) datorat dotarii suplimentare cu active

fixe se modifica de la cel actual:
Cl0 = 100 000 (2 - 1,2) / [100 000 ( 2 - 1,2) - 40 000] = 2,00
la cel posibil:
Cln = 100 000 (2 - 1,1) / [ 100 000 ( 2 - 1,1 ) - 50 000] = 2,25
3. Reducerea cheltuielilor. Masurile directe de reducere a
cheltuielilor cuprinse în cost, fixe si variabile, au cele mai importante
efecte de accelerare a functiei profitului, efectul de levier fiind evident.
Folosind tot relatia (14.6), putem determina modificarea functiei
profitului datorata scaderii cheltuielilor variabile (la 1,0) si a celor fixe
(la 35 000 mii lei):
Prm = 100.000 [ 2 - ( 1,0 + 35.000/100.000] = 65.000 mii lei
cresterea fata de situatia de plecare (Pr = 40.000) fiind de
15.000 mii lei.

INTERESELOR

pentru conducerea întregului proces de productie. Managerul firmei
intra, aproape permanent, în conflict cu piata, cu personalul firmei, cu
proprietarii, în legatura cu satisfacerea intereselor acestora si chiar în
legatura cu starea generala a firmei.
managementul financiar asigura utilizarea corespunzatoare a fondurilor
financiare si transferul real de valoare în produsele obtinute.
Adoptarea deciziei financiar-monetare privind procesul de productie
Corelatia pret / ridica problema corelatiei dintre platile prognozate sau efectiv realizate
transfer si transferul de potential economic din elementele structurii
efectiv de întreprinderii catre produs, pe de o parte, si dintre aceste plati si
potential recunoasterea nivelului valorii din produse de catre piata, pe de alta
parte.
Prima corelatie pune în discutie exigenta repartitiei financiare în
legatura cu potentialul economic (valoare) transferat, prin procesul de
productie, spre produs. Astfel, conform teoriei valorii bazate pe
entropie joasa (vezi Relatia 1.1. din capitolul 1), intrarea de potential în
productie se face sub formele: Pes, Pn, Ps, Pedr.
Corelatia Potentialul economic tip servicii, Pes, este scos de repartitie din
plati / potential elementele structurii economice si conservat în produs; pentru acest
economic potential, serviciul financiar face plati cuprinse în cost, la nivelul ypc.
Pentru a nu afecta pretul si etalonul monetar , trebuie ca între potentialul
transferat economic scos din structura firmei si platile facute catre aceste elemente
(sub forma de salarii, amortizare, cheltuieli materiale etc.) sa se
realizeze o egalitate.
Pentru a realiza egalitatea Pes = ypc, serviciul financiar trebuie sa
Respectarea pledeze pentru o repartitie bazata pe principiile specifice unei activitati
principiilor economice eficiente: cresterea salariilor se permite numai pe baza
cresterii productivitatii muncii; amortizarea trebuie corelata cu gradul
repartitiei de utilizare a mijloacelor de productie; cheltuielile mate riale se fac în
limita anumitor consumuri specifice optime etc.
Daca Pes > ypc, atunci o parte din potentialul cedat produsului se
transforma în rezultate financiare, ypr; în schimb, atunci când Pes < ypc,
are loc o redistribuire de potential economic de tip rezultate financiare
spre cheltuieli cu salarii, amortizare, materiale etc.
Corelatia Potentialul natural, Pn si potentialul social, P s, cuprinse în formula
potential atras / de intrare spre procesul de productie, se refera la atragerile directe, fara
plati financiare plata, sub forma de energie, lumina, minerale (în cazul Pn) si sub forma
de servicii neplatite de la societate (calificarea personalului, cultura,
viitoare
protectie, informatii etc.).
O parte importanta din aceste tipuri de potential a intrat în

continutul valoric al structurii de productie prin intermediul procesului
de consum anterior productiei si se afla în continutul potentialului P es.
În cazul acestor surse de potential, serviciul financiar trebuie sa
realizeze o corelatie între potentialul atras, direct si indirect si platile
viitoar e ce se vor face din rezultatele financiare catre mediu si societate,
P em,s, urmarindu-se o apropiere a platilor de aportul mediului si al
societatii la procesul de productie din firma respectiva.
În conditiile respectarii principiilor dezvoltarii durabile, firma poate
Potential avea ca intrare în procesul de productie si potentialul economic
economic recuperat din deseuri, din valoarea reziduala a activelor, P edr. Serviciul
recuperat din financiar va avea grija ca nivelul acestui potential sa fie corect
deseuri valorificat, urmarind veniturile din valorificarea deseurilor si nivelul
cheltuielilor de casare, dezmembrare etc.
Daca corelatia plati – valoare transferata se realizeaza corect, atunci
partea de plati a deciziei privind procesul de productie va avea un nivel
acceptabil si o structura corecta si favorabila rezultatelor financiare:
Relatia 14. 9
ypc + ypr = Pe s + Pn + Ps + Pe dr; ypr >/= (Pn + Ps + Pedr)
Cealalta corelatie, între potentialul introdus în produse si valoarea

Corelatia recunoscuta de piata (încasarile yi), pune, de asemenea, probleme
potential din serviciului financiar. În primul rând, trebuie ca nivelul platilor, yp, sa
fie recunoscut de piata sub forma încasarilor din valorificarea
produs / pretul
productiei, yip. În caz ca nu se realizeaza acest lucru, firma va solicita
pietei subventionarea produselor sale, din fonduri financiare din afara
întreprinderii sau îsi va reduce substantial nivelul rezultatelor
financiare, acestea putând deveni negative (pierderi), afectând capitalul
propriu.
Încasarile din valorificarea productiei (yip) corespund
componentelor partii drepte a relatiei (1.1, din capitolul 1). Aceste
încasari, la nivelul potentialului economic tip produs, Pep, corespund cu
destinatiile sale viitoare pe care i le dau procesul de consum si cel de
productie ce urmeaza:
Relatia 14.10
yi p = Per + Pem,s + Dr + Dnr
unde:
Per reprezinta nivelul valorii reale a produsului, sub forma capacitatii de
plata reusita de cumparatorul produsului respectiv prin valorificarea
serviciilor scoase ca urmare a consumarii acestui produs si
valorificarii serviciilor în cauza într-un proces de productie viitor;
Pem,s = potential economic cedat mediului si societatii pentru sustinerea

sub-proceselor de productie si de consum din aceste sisteme;
Dr = deseuri care cuprind potential economic recuperabil pentru a fi
reintrodus în procesele de productie viitoare;
Dnr = deseuri care cuprind potential economic nerecuperabil, cu efect
poluant asupra mediului, societatii, economiei.
Este clar ca, într-o economie concurentiala, nivelul încasarilor din

valorificarea productiei, yip, va depinde de forta cu care actioneaza pe
piata factorii angrenati în mecanismul valorii, producatorul,
Forta factorilor
consumatorul, mediul, societatea. În conditiile în care producatorul
din mecanismul pierde pozitia dominanta, încasarile vor tinde spre nivelul capacitatii de
de obtinere a plata a consumatorului, la care se adauga potentialul cedat mediului si
valorii societatii. Daca produsele sale respecta cerintele dezvoltarii durabile,
producatorul poate include în nivelul încasarilor si potentialul economic
cuprins în deseurile recuperabile.

deciziilor economice si financiare privind productia.
Managerul financiar trebuie sa asigure constituirea fondurilor
financiare din rezultatele economice la un nivel care sa satisfaca
necesitatile întreprinderii, dar si ale personalului. În acest mod, se
asigura o conducere participativa.
Modele de
Calculul informatiilor yp r (rezultate financiare) este însotit de
analiza pentru
actiuni de influentare a factorilor de care depind veniturile (yip) si
informatia yp r
cheltuielile (y pc). În acest mod, toti factorii implicati în procesul de
productie devin raspunzatori pentru nivelul acestor rezultate.
Aceste actiuni se fundamenteaza cu ajutorul modelelor de analiza
bazate pe pragul de rentabilitate si costul marginal. Ambele modele
precizeaza la ce nivel trebuie sa se situeze vânzarile (veniturile),
dependente de cantitatea de produse oferite (Q) si pretul de vânzare
(Pe), pentru a permite obtinerea unui profit maxim.
Exemplul 14.1
Pragul de rentabilitate
O societate comerciala studiaza mai multe decizii de productie (Q)

pentru a stabili punctul critic al rentabilitatii si amploarea optima a
productiei.
Cantitatea Ch. Ch. Cost

Q (bucati) Variabile fixe Total Venituri +/- ∆
20 24.000 40.000 64.000 40.000 -24.000
40 48.000 40.000 88.000 80.000 -8.000
50 60.000 40.000 100.000 100.000 ---------
60 72.000 40.000 112.000 120.000 8.000
80 96.000 40.000 136.000 160.000 24.000
100 120.000 40.000 160.000 200.000 40.000
120 144.000 40.000 184.000 240.000 56.000
140 168.000 40.000 208.000 280.000 72.000
Pe baza acestor date se construieste graficul (vezi figura nr. 14.4).

Figura nr. 14.4
Cantitatea Q r corespunzatoare punctului critic rezulta si din relatia:
Relatia 14.4
Q r = CF / (Pe - Cv)
unde:
CF = cheltuieli fixe totale;
Pe = pretul de vânzare (de echilibru) pe unitatea de produs;
Cv = cheltuieli variabile pe unitatea de produs.
În exemplul 14.1:
Q r = 40.000 / (2.000 - 1.200) = 50 buc.
Concluzia 14.1
Deci, în cazul acestei societati, decizia de productie si de vânzare trebuie sa fie mai mare
decât Q = 50 buc., tinzând spre capacitatea maxima de 140 buc.
Exemplul 14.2
Costul marginal
O societate comerciala proiecteaza indicatorii privind costurile

(ycp) dupa structura "fixe si variabile" si cantitatea de produse ce pot fi
fabricate (Q), astfel:
mii lei
Numar
muncitori Productia Cheltuieli Cheltuieli
Q fixe variabile Total cost
folositi
0 0 1.000 0 1.000
1 7 1.000 300 1.300
2 18 1.000 600 1.600
3 33 1.000 900 1.900
4 46 1.000 1.200 2.200
5 55 1.000 1.500 2.500
6 60 1.000 1.800 2.800
7 63 1.000 2.100 3.100
8 63 1.000 2.400 3.400
Calcularea costului marginal
Cost marginal
Productia Q ∆ Total Cost ∆ Total Q ∆TC / ∆ Q
7 1.300 - 1.000 = 300 7 -0 = 7 300/ 7 = 42,86
18 1.600 - 1.300 = 300 18 - 7 = 11 300/11 = 27,27
33 1.900 - 1.600 = 300 33 - 18 =15 300/15 = 20,00
46 2.200 - 1.900 = 300 46 - 33 =13 300/13 = 23,08
55 2.500 - 2.200 = 300 55 - 46 = 9 300/ 9 = 33,30
60 2.800 - 2.500 = 300 60 - 55 = 5 300/ 5 = 60,00
63 3.100 - 2.800 = 300 63 - 60 = 3 300/ 3 = 100,00
Daca pretul de vânzare pe bucata este de 60 mii lei, decizia de

angajare de personal si de productie trebuie limitata la nivelul pentru
care costul marginal egaleaza pretul de vânzare (vezi fig. nr. 14.5).
Din calcul si grafic rezulta faptul ca, pe masura ce creste numarul
de angajati, productivitatea marginala scade, costul marginal pe bucata
ajungând sa egaleze pretul de vânzare si anulând, astfel, obtinerea de
profit pentru Q = 60 buc.
Concluzia 14.2
Chiar daca la costul mediu se obtine pr ofit si pentru productia de 63 buc. (3100 : 63 =
= 49,21 mii lei; 3400 : 63 = 53,97 mii lei) managerul trebuie sa limiteze decizia de productie
înainte ca nivelul costului marginal sa egaleze pretul de vânzare.
Figura nr. 14.5

• Sub influenta caror factori interni si externi întreprinderii, aceasta intra în starea de
productie?
• Sub ce aspecte se manifesta repartitia financiara care precede procesul de productie?
• În ce consta procesul de productie si cum au loc transformarea si conservarea de potential
în produse?
• De ce factori depind platile imediate (cheltuielile de exploatare) si cum se reflecta ele în
cost?
• Ce reprezinta rezultatele financiare ca plati pentru intrarile de potential economic în firma?
• La ce nivel se reflecta în buget si în bilant (efectiv) valoarea produselor vândute de firma?
• Ce semnificatie au indicatorii de rentabilitate?
• Ce decizii financiare se adopta în legatura cu procesul de productie si sub ce forma se
reflecta în buget?
• Ce se întelege prin efectul de levier? Cum actioneaza în sensul accelerarii functiei
rezultatelor financiare scaderea cheltuielilor, sporirea profitului pe produs si sporirea
dotarii cu active corporale?
• Ce corelatii trebuie respectate în legatura cu transferul si conservarea de potential în
procesul de productie?
• Ce implicatii financiare are adoptarea principiilor dezvoltarii durabile la nivel de firma si
la nivelul economiei nationale?
14.1 Care este menirea procesului de productie :

a) sa implementeze valoare în structura economica a firmei; b) sa
transforme valoarea scoasa din structura firmei; c) sa conserve în
produs valoarea scoasa din structura firmei; d) sa transforme si sa
conserve în produs valoarea scoasa din structura firmei si atrasa
gratuit din mediu si societate; e) sa transforme valoarea de la
punctul (d) în servicii.
14.2 Procesul de productie se realizeaza dupa una din relatiile de mai
jos: a) Pep = X x a, unde a = 1; b) Pep= X x a, unde a > 1;
c) Pep = X x a, unde a < 1; d) Pep = X/a, unde a > 1; e) Pe p = X/a,
unde a < 1.
14.3 Informatia financiara yp reda: a) platile imediate pentru valoarea
cedata de structura firmei pentru a se obtine produsul; b) platile de
la (a) si platile ulterioare din rezultatele financiare; c) numai
platile yp r;
14.4 Informatia financiara yi are în vedere: a) productia exercitiului;

b) productia vânduta; c) pretul de echilibru, Pe; d) pretul de
echilibru si veniturile financiare si cele exceptionale; e) veniturile
financiare si cele exceptionale.
14.5 Informatia ye sub forma rentabilitatii financiar e rezulta din una

din relatiile: a) Profitul brut/Capital permanent; b) Profit
net/capital propriu; c) Profit net/Costuri; d) Profit brut/Cifra de
afaceri; e) Costuri/Profit net.
14.6 Deciziile financiare privind productia sunt reprezentate de :

a) decizia de exploatare; b) decizia veniturilor si cheltuielilor
financiare; c) (a) + (b) ; d) (a) + (b) + decizia veniturilor si
cheltuielilor exceptionale ; e) decizia veniturilor si cheltuielilor
exceptionale.
14.7 Managementul financiar privind procesul de productie vizeaza:

1. Reducerea platilor imediate pentru servicii (ypc); 2. Îmbunata-
tirea indicelui de transformare, a; 3. Cifra de afaceri (CA) sa fie <
Capacitatea de productie (CP); 4. CA = CP ;
5. CA > CP. Care este gruparea adevarata: a) 1, 2, 3; b) 1, 2, 4;
c) 2, 3, 4; d) 2, 3, 5; e) 3, 4, 5.
14.8 Efectul de levier se realizeaza prin: 1. cresterea volumului

productiei, Q; 2. cresterea dotarii cu mijloace fixe; 3. cresterea
cheltuielilor fixe; 4. cresterea cheltuielilor variabile; 5. cresterea
profitului pe produs.
14.9 Rezolvarea conflictelor si satisfacerea intereselor din firma în

legatura cu procesul de productie presupune realizarea a doua
corelatii: 1. Pes > ypc ; 2. yp c + ypr = Pes + Pn + Ps + Pedr ;
3. ypr< (Pn + Ps + Pedr); 4. yp = yi. Care sunt relatiile reale pentru
cele doua corelatii: a) 1, 2; b) 2, 3; c) 1, 3; d) 2, 4; e) 1,4.
14.10 Functia motivationala a proiectarii financiare de asigurare a

conducerii participative trebuie sa-i convinga pe salariatii firmei
ca activitatea de productie trebuie sa fie: a) mai mic a decât pragul
de rentabilitate; b) egala cu pragul de rentabilitate; c) mai mare
decât pragul de rentabilitate.
14.1 Modificarea pretului de vânzare
Piata produselor firmei Aro se cifreaza la 175.000 bucati pe an.

În aceste conditii, pretul de echilibru s-a stabilizat în jurul cifrei de
30 mil. lei / buc.
Datorita unor dificultati de productie, livrarile au scazut în anul
curent la 150.000 buc., cu 14% mai putin decât cererea, care ramâne
constanta.
Dezbateti acest caz si reprezentati grafic realizarea unui nou pret de
echilibru. Mentionam ca echilibrul se realizeaza prin modificarea
pretului în sens Walras, cantitatea ramâne constanta, echilibrarea pe
piata facându-se prin modificarea pretului, (P e2). Folositi graficul 14.10.
Graficul 14.10
Analizati si cazul în care oferta este de 150.000 buc., pretul ramâne

constant, echilibrul facându-se în sens Marshall, prin modificarea
cantitatii la nivelul Q3.
14.2 Efectul de levier (de ridicare) a profitului dat de nivelul costurilor fixe
Întrucât nivelul costurilor fixe reflecta în mare parte si gradul de

dotare cu fonduri fixe (prin amortizare), aceste costuri se rasfrâng
pozitiv asupra ritmului de crestere a profitului la o crestere a cantitatii
de productie.
Analizati acest efect, folosind si graficele punctului critic, pentru
trei firme caracterizate prin urmatorii indicatori (în mii lei):
Firma A (normal dotata)
Pret vânzare (P) = 2
Costuri fixe (F) = 40.000
Costuri variabile (V) = 1,20 / buc.
Unitati vândute Venituri Cheltuieli Profit

20.000 40.000 64.000 -24.000
40.000 80.000 88.000 -8.000
50.000 100.000 100.000 0
60.000 120.000 112.000 8.000
80.000 160.000 136.000 24.000
100.000 200.000 160.000 40.000
120.000 240.000 184.000 56.000
Punctul critic la 50.000
Coeficientul efectului de levier (la vânzarile de Q = 100.000 buc.) =

= Q(P -V) / [Q(P-V) – Ft] = 100.000 (2 –1,2) / [100.000 (2-1,2)–40.000]
= = 2,0
Firma B (slab dotata)
Pret vânzare (P) = 2

Pe baza unui tabel similar cu cel de la firma A, se constata ca

punctul critic este la Q = 40.000 buc., iar coeficientul de levier la
Q = 100.000 buc. este:
Cl = 100.000 (2-1,5) / [100.000 (2-1,5)-20.000] = 50.000/30.000 =

= 1,6.
Firma C (superdotata)
Pret vânzar e (P) = 2

Stabiliti cantitatea corespunzatoare punctului critic si coeficientul

de levier si comentati cele trei situatii, stabilind avantajele si
dezavantajele celor trei firme în conditiile economiei de piata.
14.3 Efectul de crestere determinat de sporirea productiei
Folosind datele de la exercitiul precedent, stabiliti efectul de sporire

a profitului prin cresterea productiei la 150 000 buc., pastrând celelalte
date.
14.4 Decizia de exploatare
Societatea comerciala "Vulcan" S.A. îsi prognozeaza indicatorii

privind procesul de productie la urmatorul nivel:
- venituri din exploatare 43.000 mil. lei

- cheltuieli pentru exploatare 39.000 mil. lei
- impozit pe profit 1.700 mil. lei
- capital social 21.000 mil. lei
- capital propriu 31.000 mil. lei
- capital permanent 33.000 mil. lei
- active fixe si circulante 46.000 mil. lei
Calculati indicatorii de eficienta si completati decizia financiara de

exploatare.
14.5 Decizia de exploatare la o firma tip S.R.L.
Firma "Crinul" S.R.L. înregistreaza urmatorii indicatori referitori la

venituri si cheltuieli:
- venituri (vânzari - refuzuri) 450.000 mii lei

- cheltuieli 390.000 mii lei
a) costul bunurilor vândute (stoc initial + intrari – stoc final) =
= 50.000 + 350.000 – 70.000 = 330.000 mii lei
b) cheltuielile operationale (chirie, salarii, amortizare, dobânzi) =
= 60.000 mii lei
- impozit pe profit = 27.000 lei.
Adoptati decizia financiara de exploatare.
14.6 Pretul ofertantului
Orice ofer tant îsi estimeaza, înainte de a începe negocierea, pretul

pe care spera sa-l obtina. În acest sens, firma "Avântul" S.A. îsi propune
sa realizeze o rentabilitate fata de costurile prognozate astfel:
Costuri Rentabilitate
Produsul A 22.000 20%
Produsul B 80.000 15%
Produsul C 100.000 12%
Total 202.000
Determinati marja bruta de profit (Profit / Pret vânzare) pe fiecare

produs si pe total productie.
14.7 Referat
Redati sub forma unui scurt referat cele mai importante forme de
repartitie financiara care preced procesul de productie si modul lor de
realizare în conditiile economiei de tranzitie (când disciplina de
productie si de repartitie este departe de a favoriza corelatia dintre
potentialul cedat în produs s i nivelul platilor pentru aceasta contributie).
Procesul de productie reprezinta un domeniu preferat de cercetarea

stiintifica economica si financiara. Pentru seminar si lucrarile de
cercetare si de diploma va propunem urmatoarele teme:
- Rolul procesului de productie în obtinerea si gestionarea valorii la

nivel de firma;
- Repartitia de valoare din diferite surse catre rezultatele economice
si financiare ale procesului de productie;
- Utilizarea pragului de rentabilitate în fundamentarea deciziilor
economice de productie;
- Rolul costului marginal în dimensionarea deciziei de productie;
- Contributia activitatii financiare la recunoasterea de catre piata a
valorii conservate în produse;
- Influentarea valorii reale de catre fenomenele de blocaj financiar
din economie;
- Sistemul de rate ale eficientei economice si contributia lor la
desprinderea semnificatiei de activitate eficienta;
- Efectul de accelerare a functiei rezultatelor financiare (efectul de
levier) datorat masurilor tehnice, tehnologice, economice,
organizatorice etc., posibil de aplicat la nivel de firma;
- Contributia planului de afaceri la formarea si dezvoltarea
întreprinderilor mici si mijlocii;
- Mutatiile ce pot interveni în decizia financiara privind productia
organizata pe baza principiilor dezvoltarii durabile;
- Contributia proceselor naturale si din societate la obtinerea
rezultatelor financiare ale firmei.
REZULTATELE TESTELOR DE AUTOEVALUARE
14.1 d; 14.2 c; 14.3 b; 14.4 d; 14.5 b; 14.6 d; 14.7 b; 14.8 c; 14.9 d;

14.10 c.
Nota: Pentru obtinerea notei 10,00 trebuie sa rezolvati toate întrebarile,
acestea fiind evaluate cu câte un punct.
CAPITOLUL 15
DECIZIILE PRIVIND TREZORERIA ÎNTREPRINDERII
CUPRINS
15.1 Implicatiile monetare ale proceselor economice
din întreprindere
15.2 Disponibilitatile banesti ale firmei
15.3 Bugetele de trezorerie
15.4 Managementul trezoreriei
CONCEPTE
Componentele categoriei de moneda
Banul etalon - putere de cumparare
Banul semn
Influentarea etalonului
Influentarea emisiunii de bani - semn
Influentarea cursului de schimb
Bugetul de trezorerie
Bugetul operativ al trezoreriei
Bugetul trezoreriei în valuta
Lichiditate; Indicatorii lichiditatii
Solvabilitate
Capacitate de plata
Deciziile privind trezoreria întreprinderii
15.1 Implicatiile monetare ale proceselor economice

din întreprindere
Moneda = etalon Deciziile financiare de repartitie privind productia, dar si cele

+ semn privind consumul, au influente directe asupra monedei nationale. Aceste
influente se reflecta atât asupra componentei etalon a monedei, cât si
asupra componentei semn, componenta aflata în cadrul masei monetare
care circula în economie (vezi Cadrul 15.1).
Cadrul 15.1
Categoria de ban (moneda) trebuie înteleasa ca având, în permanenta, doua componente:

1. componenta etalon (Be), sub forma puterii de cumparare corespunzatoare unitatii
monetare;
2. componenta semn (Bs), sub forma bancnotelor, ins trumentelor si mijloacelor de plata,
banilor electronici etc.
Procesele complexe care duc la obtinerea valorii, fie ca se

desfasoara în mediul natural înconjur ator, fie în societate si în
economie, sunt responsabile pentru nivelul etalonului monetar, al masei
monetare din economie si al cursului valutar al monedei nationale.
Punând asa problema, responsabilitatea serviciului financiar din
firma sporeste, ea depasind domeniul repartitiei, asumându-si totodata
si soarta monedei nationale în circuitul intern, dar si în raporturile cu
valutele cu care se compara prin intermediul cursului valutar.
FUNCTIA FINANCIARA: AUTORIZAREA DIMENSIUNII MONETARE

A REZULTATELOR ECONOMICE
dimensiunii monetare a rezultatelor economice presupune, în primul
rând, asa cum am prezentat si în capitolele precedente, cunoasterea
tipurilor de activitati economice care determina implicatiile monetare în
procesul de PRODUCTIE din întreprindere.
modului cum se manifesta aceste activitati, ce factori le determina
structura si amploarea si ce efecte au asupra componentelor monedei
pentru a putea, apoi, stabili implicatiile financiare si monetare ale
acestor activitati.
poate autoriza derularea activitatilor economice si financiar e pentru
procesul de productie, trecând, apoi, la exercitarea celorlalte functii
financiare si motivationale (manageriale) legate de acest proces
complex.

legatura cu rezultatele activitatilor de productie.
A. Influentarea etalonului monetar
În acceptiunea actuala, etalonul monetar este reprezentat de puterea

de cumparare a unitatii monetare. Etalonul monetar, la nivel national,
reflecta, ca structura, totalitatea bunurilor din P.I.B., iar ca valoare,
nivelul valorii din puterea de cumparare corespunzatoare unei unitati
monetare. Valoarea-etalon a puterii de cumparare este cuprinsa în
dimensiunile sale cantitativ – calitative, dimensiuni date de dimen-
siunile similare ale masei de marfuri si servicii produse de economia
nationala (vezi Cadrul 15.2).
Cadrul 15.2
Valoarea - etalon se conserva în cele trei dimensiuni principale ale bunurilor (produse si
servicii):
k - cantitativa, q;
t q - calitativa, k;
- fiabilitate, t.
Atentionare
Etalonul la nivel de economie (Be) este o rezultanta a etaloanelor

individuale, (Bei), reusite de fiecare firma prin produsele si serviciile
sale.
La nivel de firma, rezultatele productiei, Pep sau ale consumului,

P es, sub forma valorii (potentialului economic) conservate în produs,
respectiv, în capacitatea de a face servicii, dau baza valorica pentru un
etalon monetar individual, Bei, conform relatiei urmatoare:
Relatia 15.1
Bei = (Pe p sau Pe s) / Pret sau Tarif

unde:
Pep = potentialul economic (valoarea) conservat de procesul de
productie în produse;
Pes = potentialul economic (valoarea) conservat de procesul de
consum în servicii.
Din relatia (15.1) rezulta ca etalonul individual reusit de o firma

depinde de:
Dependenta - calitatea proceselor de transformare - conservare – transfer

etalonului de corespunzatoare proceselor complexe de productie, consum,
procesele lichidare;
din firma - obiectivitatea activitatii de evaluare a produselor si serviciilor prin
pret, respectiv prin tarif.
Aici pot sa apara abateri cu efecte negative asupra etalonului

individual si, mai departe, asupra etalonului national. Sa urmarim
manifestarea acestor abateri si efectul lor asupra etalonului cu ajutorul
modelului din figura nr. 15.1.
Figura nr. 15.1
Asociere
Pentru ca demonstratia sa fie cât mai sugestiva, am recurs la o asociere

a etalonului, Bei, cu functia trigonometrica a cotangentei, ctg a.
În triunghiul din figura nr. 15.1, cateta alaturata unghiului a reda
valoarea reala conservata în produs sau serviciu, iar cateta opusa
unghiului a reda expresia baneasca a valorii sub forma de pret sau tarif.
Din functia cotangentei, rezulta ca o crestere a unghiului a duce la
reducerea cotangentei sau a etalonului monetar din asocierea noastra,
conform relatiei 15.2.
Relatia 15.2
Bei = ctg α = Valoare / Pret
Folosind aceasta asociere, putem reliefa principalele abateri din

activitatea economica care duc la afectarea etalonului monetar.
a. Abaterea de la conservarea reala de valoare prin indisciplina în
productie sau consum, prin afectarea calitatii. Aceasta abatere face ca
bunurile rezultate sa contina o valoare reala mai mica, la un pret
nemodificat (-∆V în figura nr. 15.1). În noul triunghi (a), unghiul α
creste, iar ctgα scade, afectând negativ etalonul individual
(ctg α 1< ctg α 0).
Efectele Aceasta abatere este cauzata nu numai de minusurile proceselor de
inflatiei transformare – conservare din firma; ea poate fi cauzata si de inflatia
transferata de furnizori prin produsele si serviciile ce intra în procesele
ascunse economice din firma cumparatoare. De aceea, plata lor din fondurile
financiare trebuie însotita de o analiza si receptie calificata, pentru a
constata corelatia dintre pretul platit si potentialul (valoarea) reala
cuprinsa în serviciile si produsele cumparate pentru productie sau
consum.
Efectele b. Subiectivitatea activitatii de evaluare. Procedeele de stabilire a
exagerarilor preturilor, corelate cu lipsa unei concurente reale, pot introduce în pret
(tarif) exagerari subiective. Altfel spus, monopolul producatorului, dar
în evaluare si specula intermediarilor fac ca pretul sa creasca (+∆ P) fara o
corespondenta în privinta valorii reale din produs sau serviciu
(triunghiul b, din figura nr. 15.1), afectând si de data aceasta etalonul
monetar individual (ctg α 2 < ctg α 0).
În multe cazuri, datorita slabiciunii organizatorice a consumatorilor
si a concurentei, cele doua tipuri de abateri se cupleaza, efectul negativ
Masuri de pentru etalon fiind astfel amplificat.
control si reglare Rolul serviciului financiar, în faza de proiectare si de executie, se
concretizeaza în masurile de control si reglare privind corectitudinea
transferurilor, transformarilor si conservarilor de potential (valoare) prin
productie si consum, precum si în privinta evaluarii obiective a
bunurilor cumparate sau livrate.
B. Influentarea emisiunii de bani - semn
Influentarea Componenta semn a monedei este pusa în circulatie de sistemul

masei de bancar. Baza acestei emisiuni depinde însa de modul în care lucreaza
întreprinderile, atât în privinta cantitatii si valorii productiei, cât si a
bani-semn modului cum gestioneaza fiecare firma disponibilitatile banesti sau
trezoreria sa.
Masa de bani (Mb), numerar si de cont, este dependenta de:

Relatia 15.3
Mb = ΣQp / Vc
unde:
ΣQP = suma preturilor marfurilor din economie;
VC = viteza de circulatie a semnelor banesti.
Este clar ca exagerarile în evaluarea produselor introduce si în

Influentarea circulatia banilor – semn efectul de amplificare al inflatiei, efect cuprins
în factorul (SQp).
vitezei de
circulatie a De activitatea întreprinderilor depinde în mare parte si al doilea
indicator al relatiei (15.3), viteza de circulatie. Aceasta viteza de
banilor circulatie este influentata de modul în care piata este aprovizionata,
ritmic si cu bunuri care corespund cererii. Abaterile de la aceste cerinte
reduc fluxul de cumparari si viteza de circulatie a banilor.
Un efect de mare importanta pentru evolutia masei monetare îl
reprezinta modul în care firmele respecta termenele de rambursare a
creditelor. Procedeul de creditar e se bazeaza pe emisiunea de
bani-semn, având la baza formarea de disponibilitati în economie.
Efectele Se produce fenomenul de multiplicare, care amplifica masa monetara.
indisciplinei Daca firmele nu ramburseaza la timp creditele sau nu le folosesc
în creditare pentru a produce bunuri competitive, emisiunile prin credit ramân
blocate, majorând peste necesar masa baneasca din economie.
Asemenea fenomene au ca efect influentarea negativa a echilibrului
"masa monetara x Vc = masa de bunuri x pret"prin majorarea masei
monetare, consecinta imediata fiind cresterea preturilor si, mai departe,
diminuarea etalonului monetar.
De aceea, modul în care firma se integreaza în mecanismele
monetare din economie trebuie urmarit cu maxima exigenta de catre
serviciul financiar, dar si de catre sistemul bancar, în relatiile sale cu
întreprinderile.
C. Influentarea cursului de schimb
Activitatea economica desfasurata la nivel micro este responsabila

si pentru pozitia internationala a monedei nationale. În mod practic,
cursul valutar (Cv) rezulta din comparatia dintre etaloanele monedelor
care intra în contact prin intermediul schimburilor de marfuri si servicii
sau prin operatiuni de vânzare - cumparare de valuta:
Relatia 15.4
Cv = $ etalon / Leu etalon

Este clar ca eforturile firmei de a da etalonului individual (B ei)

dimensiuni cantitative, calitative si de fiabilitate competitive asigura si
monedei nationale un curs cât mai avantajos.
Pe lânga factorii economici, P.I.B. si pret, care influenteaza direct
etalonul monetar, un rol important revine si raportului cerere/oferta de
pe piata valutara a semnelor banesti.
Contributia Si în acest caz, întreprinderea are contributia principala. Activitatea
firmei la sa determina atât oferta, cât si cererea de valuta. Astfel, oferta de valuta
influentarea depinde de marimea si eficienta activitatilor de export prin pretul extern
cursului în valuta încasat (Pex). Acest pret, corelat cu pretul în lei (Pi) la
produsele exportate, contribuie la obtinerea cursului valutar individual
al firmei (curs de revenire - Cr - ):
Relatia 15.5
Cr = Pi în lei / Pex în $
Un curs similar se înregistreaza si în activitatea de import (de

utilizare) a valutei de fiecare firma, adica de cererea de valuta.
Aceste actiuni ale firmelor se întâlnesc pe piata valutara în cadrul
licitatiilor valutare organizate de bancile comerciale.
Relatia 15.6
Cv = Σ Qi x Cvi / Σ Qi
unde:
Cv = curs valutar de pe piata;
Qi = cantitatile individuale licitate;
Cvi = curs valutar individual pentru licitatie.
Este clar ca, si în privinta cursului valutar, serviciul financiar al

întreprinderii trebuie sa intervina prin actiunea de proiectare financiara
pentru a tine sub control factorii care influenteaza pozitia internationala
a monedei noastre. Printre masurile ce se pot întreprinde se afla si
fundamentarea si realizarea unui buget care reglementeaza atât
trezoreria firmei, cât si fluxurile valutare.
Prefigurarea fenomenului trezoreriei firmei privind procesul de

productie presupune determinarea întregii game de informatii financiare
si monetare prin modele specifice activitatii financiare.
Fenomenul financiar -monetar previzionat trece, în mod obligatoriu,
prin mai multe etape de simulare, pentru a se ajunge la un nivel
acceptabil din punctul de vedere al exigentelor financiare si al
indicatorilor de eficienta economica.
15.2 Disponibilitatile banesti ale firmei
Circuitul valorii în cuprinsul firmei presupune trecerea si prin forma

bani; imobilizarile în active fixe si circulante se transforma treptat, prin
vânzare, în disponibilitati banesti în casa si în cont.
Forma bani a Forma bani a patrimoniului întreprinderii presupune, în primul
patrimoniului rând, recunoasterea valorii de catre cumparator. In al doilea rând,
firmei disponibilitatile banesti depind si de calitatea serviciilor bancare de
decontare, de atragere a disponibilitatilor respective.
Standardele Internationale de Contabilitate 2000, IAS 7:
Fluxurile de numerar sunt intrarile sau iesirile de numerar si echivalente ale acestora. La
rândul lor, echivalentele de numerar sunt investitiile financiare pe termen scurt si extrem de
lichide, care sunt usor convertibile în sume cunoscute de numerar si al caror risc de schimbare
a valorii este insignifiant.
Sumele de bani-semn reprezinta o creanta a firmei asupra

economiei nationale, creanta (Cr) dependenta de suma (ΣB s) si de
nivelul etalonului monetar la un moment dat (Betn):
Relatia 15.7
Cr = ΣBs x Be tn
Transformarea imobilizarilor din activele firmei în disponibilitati

depinde de procesul de productie, rapiditatea trecerii stocurilor de
mijloace fixe si circulante în bani fiind înca un indicator al eficientei
proceselor din întreprindere.
Aceleasi procese determina, în mod necesar, si utilizarea

disponibilitatilor banesti pentru achitarea obligatiilor ce ajung, în
diferite momente, la scadenta.
Semnificatia Din corelatia celor doua fenomene, recuperarea imobilizarilor din
indicatorilor stocuri si ajungerea la scadenta a obligatiilor, rezulta indicatorii
de lichiditate lichiditatii firmei (vezi figura nr. 15.2.).
Punctul de plecare este dat de indicatorul lichiditati totale , (Lt), ca

raport între totalul activelor, (At), ce pot fi transformate în final (prin
vânzare) în disponibilitati banesti (în caz de lichidare a firmei) si totalul
obligatiilor (pe termen scurt, mediu, lung) catre salariati, patroni, banci,
fisc etc. (Ot):
Relatia 15.8
Lt = (At / Ot) x 100
Solvabilitatea reprezinta o componenta a lichiditatii totale; ea are

în vedere capacitatea firmei de a transforma în disponibilitati banesti în
termen de 90 zile stocurile de materii prime si productie neterminata,
pentru a face fata platilor devenite scadente în aceeasi perioada (salarii,
aprovizionari, obligatii financiare, rambursari de credite etc.).
Figura nr. 15.2

Capacitatea de plata sau solvabilitatea imediata pune fata în fata

imobilizarile în stocuri de produse finite, creantele asupra clientilor,
Fundamentarea disponibilitatile în cont si casa, toate valorificabile sub forma de bani în
deciziei de circa 30 zile, cu platile ce devin scadente în aceeasi perioada (vezi
trezorerie figura nr. 15.2).
Decizia de trezorerie se fundamenteaza pe baza informatiilor
privind elemente de activ (ya) transformabile în disponibilitati banesti
sau, a informatiilor privind obligatiile ce devin exigibile (elementele de
pasiv, yps), precum si pe baza indicatorilor de lichiditate (yl).
1. Activele lichide si potential lichid (ya)
În acceptiunea de lichiditate pe termene scurte (solvabilitate) , se au

în vedere ca active lichide si potential lichid (ya) elementele de activ
aflate în stocuri ca:
- Stocuri de materii prime si materiale;

- Productie neterminata;
- Cheltuieli anticipate;
- Produse, lucrari si servicii facturate;
- Marfuri, alte stocuri;
- Disponibilitati banesti;
- Clienti etc.
Pe baza datelor din anexele la Bilantul contabil, informatia ya se

determina ca active patrimoniale:
Relatia 15.9
ya = Total activ – Imobilizari - Pierderi
2. Pasivele patrimoniale (yps)
Aceste informatii se determina tot pe baza bilantului, având în vedere:
Relatia 15.10
yps = Obligatii totale + Credite bancare si împrumuturi

3. Indicatori ai lichiditatii (yl)
Din comparatia activelor ce pot deveni lichide cu pasivele

patrimoniale rezulta indicatorul lichiditati patrimoniale (Lp):
Relatia 15.11
Lp = (ya / yps) x 100

Situatia este cu atât mai buna cu cât Lp > 100.
În privinta lichiditatii imediate, se stabilesc indicatorii:
- lichiditate imediata în marime absoluta (La):
Relatia 15.12
La = ya - yps; La > 0
- lichiditate imediata în marime relativa (Lr) :
Relatia 15.13
Lr = (ya / yps) x 100; Lr > 100
Din compararea capitalului propriu (Cp) cu totalul pasivelor din

bilant (Pt) rezulta solvabilitatea patrimoniala (Sp) :
Relatia 15.14
Sp = (Cp / Pt) x 100; Sp > 30%
Pentru a determina lichiditatea la o anumita data (Ld) - sau

coeficientul solvabilitatii la o anumita data - se au în vedere disponibi-
litatile banesti proprii si împrumutate din situatia patrimoniului (Db),
încasarile posibil de realizat pâna la data limita prevazuta (I), creditele
bancare si împrumuturile de la alti agenti economici ce se pot obtine în
intervalul respectiv (C), precum si platile exigibile în aceeasi peri-
oada (PE ).
Relatia 15.15
Ld = [(Db + I + C) / PE] x 100; Ld > 100
Atunci când acesti indicatori au un nivel acceptabil, serviciul

financiar al firmei adopta bugetul de trezorerie, bugetele operative de
gestionare a trezoreriei, pe luni si bugetul de încasari si plati în valuta.
Un indicator foarte des utilizat si cu o încarcatura informationala

maxima este gradul de îndatorare. El arata ponderea finantarii din alte
surse decât cele proprii, pondere care ar trebui sa fie sub 30%
Relatia 15. 16
Gî = Datorii pe termen scurt / Pasive totale
FUNCTIA FINANCIARA: FUNDAMENTAREA FINANCIAR- MONETARA

A DECIZIILOR DE TREZORERIE
Realizarea procesului de productie presupune o fundamentare din

punct de vedere financiar sub form a adoptarii de decizii privind
trezoreria, care sa aduca în firma valoarea obtinuta în productie sub
forma disponibilitatilor banesti, prin valorificarea optima pe piata a
produsele obtinute.
fundamentarea, adoptarea si, apoi, realizarea de decizii financiar -
monetare specifice procesului de productie.
15.3 Bugetul de trezorerie
Bugetul trezoreriei este o componenta obligatorie a bugetului

general si apare sub denumirea "Formarea si utilizarea resurselor
banesti". O schema orientativa a acestui buget cuprinde informatii din
deciziile bugetului general, informatii care genereaza fluxuri banesti de
intrare (încasari) si de iesire (plati) (vezi Cadrul 15.3).
Cadrul 15.3
Indicatori Trimestre
I II III
1. Încasari din exploatare 1200 1800
2. Încasari financiare, exceptionale 200 200
3. Subventii 50 50
4. Alte încasari 50 50
I Total intrari 1500 2100
5. Plata salariilor 700 800
6. Plata obligatiilor financiare 200 200
7. Cheltuieli din rezultate 100 200
8. Alte plati catre salariati 50 50
9. Plata dividendelor 50 50
10. Rambursare credite, dobânzi 200 400
11. Cheltuieli cu investitiile 200 200
12. Alte plati 100 100
II Total iesiri 1600 2000
III Majorarea (I-II) - 100
sau reducerea (II-I) disponibilitatilor banesti 100 -
IV Acoperirea reducerii
- credite de trezorerie 100
- alte credite
V Plasamentul majorarii 100
Rolul gestionarii Echilibrarea bugetului de trezorerie presupune apelarea la credite si

trezoreriei la împrumuturi în cazul în care fluxurile banesti de iesire sunt mai mari
nivel de firma decât fluxurile de intrare.
În cazul în care apar disponibilitati, ele pot fi pastrate în cont în
banca (încasând dobânda de depozit) sau pot fi utilizate pentru
achizitionarea de titluri (certificate de depozit, bonuri de trezorerie etc.).
15.4 Managementul trezoreriei

gestionarea corecta si profitabila a disponibilitatilor banesti, ca
participare activa a activitatii financiare la managementul general al
firmei.
Prin modul de gestionare a trezoreriei, activitatea financiara are

financiare privind trezoreria firmei sunt aplicate procedee diverse de
alocare a disponibilitatilor banesti în functie de specificul firmei si al
elementelor sale constitutive, de cerintele pietei etc.
Alocarea corecta a disponibilitatilor banesti pentru procesul de

productie sau de consum are o mare influenta asupra performantelor
economice si financiare viitoare ale firmei.
De aceea, activitatea financiara este obligata sa realizeze acest lucru
în concordanta cu exigentele repartitiei financiare, cu comportamentul
elementelor din structura firmei, cu interesele dezvoltarii întreprinderii
si, în mod deosebit, cu nivelul indicatorilor de eficienta.
Realizarea concreta a functiei motivationale de redare a
performantelor firmei are în vedere utilizarea indicatorilor de lichiditate
pentru fundamentarea interventiei de corectare a procesului de
productie sau de consum, în sensul încadrarii transformarii - conservarii
de potential economic (valoare) în produse si servicii în limitele unei
eficiente normale, corespunzatoare pietei si solicitarii proprietarilor.

INTERESELOR

pentru conducerea întregului proces de productie. Managerul firmei
intra, aproape permanent, în conflict cu piata, cu personalul firmei, cu
proprietarii în legatura cu satisfacerea intereselor acestora si chiar în
legatura cu starea generala a firmei.
managementul financiar asigura utilizarea corespunzatoare a
disponibilitatilor banesti si dirijarea lor spre cele mai importante actiuni
economice. În aceasta activitate de gestionare, apar numeroase conflicte
de interese, atât în interiorul firmei (generate de lipsa banilor pentru
plata salariilor, spre exemplu), cât si în afara ei, cu furnizorii de materii
prime, energie etc.
Întrucât gestionarea trezoreriei este hotarâtoare pentru desfasurarea
proceselor economice din firma si contribuie la cresterea sau
diminuarea bonitatii (prestigiului) întreprinderii pe piata, se impune si o
previziune pe luni a capacitatii de plata printr-un Buget operativ al
trezoreriei.
Acest buget operativ are în vedere esalonarea în timp a încasarii
creantelor asupra clientilor si evolutia platilor pe luni, cu efect direct
asupra limitarii conflictelor si privind satisfacerea intereselor salariatilor

si creditorilor.
Astfel, daca luam în calcul o esalonare a încasarilor din vânzarile
lunare de tipul 10% + 20% +60% + 10% (esalonare pe parcursul a patru
luni, inclusiv luna curenta), Bugetul operativ al trezoreriei se prezinta
conform exemplului 15.1.
Exemplul 15.1
Esalonare
Din Total
Vân- lunile
Luna 1 2 3 4 înca- Plati +/- ∆
zari prece- sari
dente
I 120 12 - - - 50 62 70 -8
II 80 8 24 - - 60 92 95 -3
III 100 10 16 72 - 20 118 110 8
IV 150 15 20 48 12 - 95 80 15
V 200 20 30 60 8 - 118 120 -2
… … … … …. … …. … …. …
În lunile I, II si V serviciul financiar va trebui sa procedeze la

acoperirea deficitului de trezorerie, în timp ce, pentru celelalte luni, va
proceda la plasamentul excedentului de disponibilitati banesti.
Pentru a gestiona corect disponibilitatile în valuta, firmele sunt
obligate sa întocmeasca, în faza de prognoza si de realizare, un Buget al
încasarilor si platilor în valuta.
Acest buget coreleaza încasarile în valuta din activitatea de baza,
cumparare la licitatie, credite primite în valuta, cu platile în valuta
pentru importuri, reprezentare în strainatate, reclama, restituiri de
credite si dobânzi, vânzare la licitatie etc.
Sporirea Descentralizarea si liberalizarea folosirii valutei si elasticitatea
raspunderii utilizarii disponibilitatilor banesti au determinat, în mod firesc, o
pentru responsabilitate sporita pentru activitatea financiara de la nivel
trezorerie microeconomic. Aceasta raspundere se concretizeaza în actiunile de
întocmire si realizare a deciziilor privind trezoreria, decizii care fac
parte integranta din Bugetul general al oricarei firme.
În exercitarea activitatii de gestionare a trezoreriei se impune un

mod de lucru prin care salariatii firmei, dar si patronii, sa fie atrasi la
fundamentarea si, apoi, la realizarea deciziilor economice si financiare
privind productia si consumul.
Managerul financiar trebuie sa asigure constituirea disponibilitatilor
banesti din rezultatele economice la un nivel care sa satisfaca
necesitatile întreprinderii, ale personalului si ale patronatului. În acest
mod, se asigura o conducer e participativa, favorabila bunului mers al
firmei.
În mod practic, atragerea salariatilor sau a patronilor la conducerea
firmei prin gestionarea disponibilitatilor banesti se realizeaza prin
proiectarea operativa a cash flow -ului sau, altfel spus, a flu xului de
disponibilitati banesti (de numerar, în sensul dat de Standardele
Internationale de Contabilitate, 2000).
In structurarea disponibilitatilor banesti, serviciul financiar trebuie
sa evidentieze clar cash flow -ul destinat platii drepturilor salaria le, platii
drepturilor patronilor, alaturi de drepturile banesti ale creditorilor
principali.
În faza de executie a bugetului de trezorerie, serviciul financiar
trebuie sa întreprinda masuri de acoperire a deficitelor de trezorerie, mai
ales în perioadele ce preced plata salariilor sau a datoriilor catre banci:
amânarea altor plati, realizarea unor venituri exceptionale, micsorarea
scadentei la creantele firmei asupra altor firme, contractarea operativa
de credite etc.
În cazul aparitiei unor disponibilit ati banesti peste necesar, acelasi
serviciu financiar trebuie sa plaseze aceste disponibilitati în depozite,
pentru cumpararea de titluri, cu gândul la obtinerea unor dobânzi sau
dividende care sa compenseze efectele negative ale inflatiei si sa aduca
avantaje ce se adauga la rezultatele economice si financiare ale
întreprinderii.

• Ce reprezinta trezoreria pentru gestiunea financiara a firmei?

• Care sunt componentele categoriei de moneda în actualul mecanism monetar?
• Prin ce activitati economice si financiare întreprinderea influenteaza componentele
monedei nationale?
• Depinde cursul valutar al monedei nationale de activitatile firmei?
• În ce mod elementele de activ din patrimoniul firmei se transforma în disponibilitati
banesti, iar partea de pasiv în obligatii de plata?
• Care sunt indicatorii de lichiditate si ce semnificatie au pentru bonitatea firmei?
• Pentru ce sunt necesare bugetul operativ al trezoreriei si bugetul trezoreriei în valuta?
15.1 Mecanismele monetare presupun gestionarea, chiar la nivel de

întreprindere, a celor doua componente ale monedei, etalonul si
semnul. Care din urmatoarele actiuni nu depinde de activitatea
economica din întreprindere:
a) realizarea dimensiunilor q, k, t pentru puterea de cumparare
etalon;
b) evaluarea produselor si serviciilor prin pret sau tarif;
c) stabilirea formei semne lor banesti si a structurii masei
monetare pe cupiuri;
d) conditionarea cantitativa a emisiunii de semne banesti;
e) realizarea raportului cerere/oferta de valuta.
15.2 Afectarea negativa a etalonului monetar are loc prin mai multe
tipuri de actiuni la nivel de firma. Care dintre acestea nu
influenteaza negativ etalonul monetar:
a) reducerea valorii reale pe produs, corelata cu mentinerea
pretului anterior;
b) cresterea pretului, corelata cu mentinerea valorii reale
anterioare;
c) cresterea preturilor, concomitent cu reducerea valorii reale;
d) cresterea cererii de valuta;
e) cresterea ofertei de valuta.
15.3 Previzionarea trezoreriei are în vedere trei indicatori globali:

a) lichiditatea totala; b) solvabilitatea; c) capacitatea de plata.
Care dintre acesti indicatori se refera la corelatia încasari/plati
pentru o perioada de 90 de zile?
15.4 Pentru redarea solvabilitatii patrimoniale se folosesc relatii de

calcul, în care se compara capitalul firmei cu pasivele totale din
bilant (Pt). Care din urmatoarele formule este cea reala:
a) Sp = (Capital social/Pt) x 100, Sp < 30%;
b) Sp = (Capital social/Pt) x 100, Sp = 30%;
c) Sp = (Capital social/Pt) x 100, Sp >30%;
d) Sp = (Capital propriu/Pt) x 100, Sp < 30%;
e) Sp = (Capital propriu/Pt) x 100, Sp > 30%.
15.5 În care din situatiile de mai jos, întâlnite în previzionarea

Bugetului de trezorerie, firma are posibilitatea de echilibrare prin
plasamentul în titluri sau în depozite bancare:
a) total intrari = total iesiri;
b) total intrari > total iesiri;
c) total intrari < total iesiri;
d) încasari din exploatare > plata salariilor;
e) total intrari > rambursarea creditelor.
15.1 Bugetul trezoreriei în valuta
Societatea comerciala "GRIRO" S.A. prezinta urmatorul buget al

trezoreriei în valuta (mii $):
1. Disponibil initial 300

2. Încasari din activitatea de baza 900
3. Cumparari de valuta la licitatie 75
4. Dobânzi la depozite în valuta 41
5. Importuri 1160
6. Deplasari în strainatate 21
7. Vânzari la licitatie 104
8. Disponibil 31
Dezbateti situatia de la firma res pectiva si caracterizati modul de

gestionare a valutei.
15.2 Bugetul operativ al trezoreriei
a. Folosind datele din Exemplul 15.1, completati Bugetul operativ al

trezoreriei având datele:
Luna Încasari Plati

VI 160 150
VII 140 180
VIII 100 160
IX 120 125
X 150 110
XI 150 125
XII 150 150
b. Modificati esalonarea încasarilor 10% + 30% + 40% + 20% si

refaceti bugetul operativ.
15.3 Influentarea etalonului
Folosind graficul 15.1, stabiliti influentarea etalonului prin abaterile

de la Situatia initiala caracterizata prin:
- valoare (potential) = 15.000 u.p.

- pret = 1500 lei
- etalon = 10 u.p. / leu
Situatia 1
Firma pastreaza pretul constant, dar reduce calitatea produsului,
înglobând în produse doar 12.000 unitati de potential.
Situatia 2
Firma pastreaza valoarea initiala, dar modifica pretul de 1500 lei la
1700 lei.
Situatia 3
Firma reduce valoarea la 14.000 u.p. si creste pretul la 1600 lei.
15.4 Referat
Realizati un scurt referat privind efectele fenomenului monetar al

inflatiei asupra etalonului monetar-leul, precum si în privinta efectului
de decapitalizare a firmelor românesti în perioada de tranzitie.
15.5 Dezbatere
Puneti în discutia grupei formele pe care le îmbraca starea de

lichiditate a firmei si efectele sale asupra respectarii obligatiilor de plata
fata de terti. Comentati situatia de blocaj financiar în care se afla azi
economia româneasca si încercati sa gasiti solutiile de fluidizare a
relatiilor monetare dintre firme.
Fenomenul monetar la nivel microeconomic poate constitui obiect

de cercetare, el fiind influentat direct de calitatea activitatii economice
si financiare de la acest nivel. De aceea va propunem temele:
- Influentarea etalonului monetar prin calitatea si cantitatea de

valoare conservata în produse si servicii;
- Evaluarea produselor si serviciilor în conditiile economiei de piata
si modalitati de evitare a deteriorarii etalonului monetar;
- Influentarea cantitativa a masei monetare prin operatiunile de
evaluare si prin modificarea vitezei de circulatie a banilor de catre
calitatea activitatii economice si financiare din firme;
- Influentarea complexa a cursului valutar al leului fata de dolar de
catre activitatea economica si financiara la nivel de întreprindere;
- Gestionarea disponibilitatilor banesti ale firmei prin bugetul de
trezorerie;
- Factori de influentare si de corectare a capacitatii de plata a firmei;
- Contributia bugetelor operative ale trezoreriei la îmbunatat irea
capacitatii de plata a firmei;
- Gestionarea disponibilitatilor în valuta de catre firma.
15.1 c; 15.2 e; 15.3 b; 15.4 e; 15.5 b.

acestea fiind evaluate cu câte doua puncte.
CAPITOLUL 16
DECIZIA DE STRUCTURARE A REZULTATELOR ECONOMICE
CUPRINS
16.1 Corelatia dintre deciziile privind consumul
si deciziile privind productia
16.2 Previzionarea si simularea structurarii
rezultatelor economice
16.3 Decizia de structurare a rezultatelor economice
16.5 Decizia de amplificare a creantelor
16.6 Decizia de scontare
16.7 Politica de dividende
CONCEPTE
Conditionarea productie -consum
Corelatia repartitie financiara I
si repartitie financiara II
Structurarea rezultatelor economice
corespunzatoare costului
Structurarea rezultatelor economice
corespunzatoare profitului brut
Gestionarea creantelor (clienti)
Decizia de modificare a stocului de creante
Decizia de structurare a rezultatelor economice
FUNCTIA FINANCIARA: AUTORIZAREA REPARTITIEI REZULTATELOR
ECONOMICE

repartitiei rezultatelor economice presupune, în primul rând, asa cum am
prezentat si în capitolele precedente, cunoasterea tipurilor de activitati
economice care aduc rezultate economice normale sau exceptionale.
modului cum se manifesta aceste activitati, ce factori le determina structura
si amploarea si ce efecte au asupra functionarii viitoare a firmei, pentru a
putea, apoi, stabili masurile de marire a rezultatelor economice.
Numai dupa îndeplinirea acestor conditii, economistul financiar poate
autoriza repartitia financiara a rezultatelor economice si financiare
previzionate, trecând, apoi, la exercitarea celorlalte functii financiare si
motivationale (manageriale).
16.1 Corelatia dintre deciziile privind consumul

si deciziile privind productia
Adoptarea deciziilor financiare referitoare la procesele de consum si de

productie a fost prezentata în mod succesiv doar din motive didactice. În
realitate, munca financiara presupune o permanenta corelatie între
informatiile financiare folosite pentru fundamentarea celor doua categorii
de decizii, inclusiv deciziile privind fluxurile financiare externe.
Conditionarea reciproca între productie si consum, prin intermediul
repartitiei financiare, determina realizarea unei activitati de fundamentare
concomitenta a celor doua categorii de decizii. Efectul este o ajustare
reciproca de informatii, pâna la echilibrarea optima a acestora si o
încadrare normala în nivelul obligatiilor financiare externe.
În aceste conditii, serviciul financiar fundamenteaza deciziile cu privire
la productie având ca restrictie principala necesitatea acoperirii
autofinantarii deciziilor privind consumul si a obligatiilor financiare
privind bugetul statului, banci, asigurari, proprietari etc.
În procesul de adoptare a deciziei financiare privind procesul de
productie, nivelul rezultatelor financiare se coreleaza cu platile viitoare
catre societate si mediu, precum si cu cele pentru dezvoltarea propriei
structuri de productie.
Aceasta corelatie se prezinta în figura nr. 16.1.
Figura nr. 16.1
Astfel, veniturile proprii (yvp) pentru autofinantarea cheltuielilor proprii

(ycp) si achitarea obligatiilor financiare (yco) din decizia privind consumul
depind de platile corespunzatoare rezultatelor financiare (ypr) si de o parte
din platile corespunzatoare costului (ypc) din decizia privind productia.
Acestea, la rândul lor, sunt limitate de nivelul încasarilor din
activitatea de productie (yip), dependente si ele de amploarea si calitatea
actiunilor de consum finantate în anul în care are loc si procesul de
productie prognozat (legatura cu linie întrerupta).
Prefigurarea fenomenului repartitiei financiare privind rezultatele

economice presupune determinarea întregii game de informatii financiare
punctul de vedere al exigentelor financiare si al indicatorilor de eficienta
economica.
Astfel, pentru a realiza corelatiile dintre repartitia financiara pentru
consum si pentru productie, serviciul financiar fundamenteaza o decizie de
structurare a rezultatelor economice si realizeaza o gestionare ferma a
creantelor.
16.2 Previzionarea si simularea structurarii rezultatelor economice
Serviciul financiar are în gestiune totalitatea rezultatelor economice sub

forma productiei marfa, dar si a productiei marfa vânduta si încasata.
Pentru a fundamenta o structurare a tuturor rezultatelor productiei, se are în
vedere destinatia stabilita de repartitia financiara a platilor ce corespund
încasarilor (vezi figura nr. 16.2).
Figura nr. 16.2
Structurarea initiala are în vedere trei directii de dirijare a încasarilor prin

plati:
1. Dirijarea încasarilor corespunzatoare costului (ypc). Cea mai mare

parte a acestor încasari este dirijata pentru refacerea elementelor
structurii economic e (salarii, plata aprovizionarilor, cheltuieli de
cercetare, amortizare etc.).
2. O parte a rezultatelor acopera cheltuieli de protocol si reclama, taxa pe
folosirea terenurilor, prelevari la fondul de rezerva, donatii, pregatirea
profesionala, pierderi din anii precedenti etc.).
Din structura acestor cheltuieli rezulta ca încasarile corespun-zatoare
se îndreapta atât spre structura economica, cât si spre bugetul de stat.
3. Aici sunt cuprinse platile din rezultatele financiare (profit, TVA).
Decizia de structurare are în vedere modul în care se permite de catre
legislatie repartizarea profitului impozabil.
Componenta principala a rezultatelor financiare este reprezentata de profit.
În actiunea de structurare a rezultatelor financiare, serviciul financiar
procedeaza la determinarea profitului impozabil, ca punct de plecare pentru
stabilirea directiilor în care se va dirija profitul firmei.
Relatia 16.4
Pim = Venituri realizate din orice sursa - Cheltuieli efectuate pentru
realizarea veniturilor respective - Venituri neimpozabile +
Cheltuieli nedeductibile
unde:
Pim = profit impozabil (vezi graficul urmator)
Venituri neimpozabile: dividende primite de la alte firme; diferente

favorabile de valoare a titlurilor de participare la alte firme; din anularea
datoriilor sau a provizioanelor.
Cheltuieli aferente veniturilor: Cheltuieli de exploatare; cheltuieli
financiare; cheltuieli exceptionale.
Cheltuieli nedeductibile: Cheltuieli cu impozitul pe profit, amenzi;
cheltuieli care depasesc limitele legale (protocol, deplasare, sponsorizare,
provizioane); stocuri lipsa.
Profitul impozabil se structureaza astfel (vezi fig. nr. 16.3):

Figura nr. 16.3
Din profitul impozabil se deduce impozitul pe profit, rezultând profitul

net. El se împarte pentru: rezerve legale, acoperirea pierderilor din anii
precedenti, autofinantare, participarea salariatilor la profit, dividende,
varsaminte la buget (pentru regiile autonome), alte repartizari prevazute
de lege.
În timp ce la fondul propriu de dezvoltare se pot adauga unele reduceri la
impozitul pe profit (daca legislatia în vigoare prevede acest lucru), din
partea pentru dividende se scade impozitul pe dividende (10%). În functie
de aceasta structurare, încasarile corespunzatoare profitului impozabil
merg spre structura economica a firmei (fond de dezvoltare), spre buget,
spre salariati si spre proprietari.
Încasarile corespunzatoare taxei pe valoarea adaugata se transforma în
plati (TVAp ) catre buget la nivelul:
Relatia 16.5
TVAp = TVAc - TVAd

unde:
TVAc = taxa colectata prin vânzarile ce cuprind TVA;
TVAd = taxa deductibila pentru întregirea disponibilitatilor cu TVA pla -tita
la cumpararile din afara de materiale, combustibil etc.
Determinarea impozitului pe profit

Nivelul impozitului (Imp) are în vedere profitul impozabil (PImp ) si
cota de 25%:
Relatia 16.7
Imp = (PImp) x 25 / 100

Plata impozitului pe profit
Plata impozitului pe profit se efectueaza trimestrial, pâna la data de 25,

inclusiv, a primei luni din trimestrul urmator.
Pentru neplata la termen a impozitului pe profit se datoreaza dobânzi de
întârziere (0,06% pentru fiecare zi întârziere) si penalitati de întârziere
(0,5% pentru fiecare luna sau fractiune de luna de întârziere).
Informatiile ye referitoare la rezultatele econo mice
Rezultatele economice ale unei întreprinderi pot fi structurate sub forma

unor indicatori care redau nivelul rezultatelor din exploatare, din actiuni
financiare si exceptionale, precum si global.
Sistemul unor astfel de indicatori este:
Marja come rciala = vânzari de marfuri - costul marfurilor vândute
Cifra de afaceri = vânzari de marfuri + productia vânduta
Productia exercitiului = productia vânduta + productia stocata + productia imobilizata
Marja industriala = productia exercitiului - (cheltuieli cu materii prime, materiale, energie

+ lucrari si servicii executate la terti)
Valoarea adaugata = marja comerciala + marja industriala
Excedentul brut din exploatare (EBE) = valoarea adaugata + subventii din exploatare - -
(impozite si taxe + cheltuieli cu personalul) = =
profit brut + amortizare
Rezultatul din exploatare = (excedent brut din exploatare + alte venituri din exploatare + +
venituri din provizioane) - (provizioane + amortizare + + alte
cheltuieli din exploatare) = profit brut din exploatare
Rezultatul curent al exercitiului = (rezultatul exploatarii + venituri financiare) - -

cheltuieli financiare
Rezultatul brut al exercitiului = Rezultat din exploatare + Rezultat din activitati financiare
+ Rezultat din activitati exceptionale = = Profit brut
pentru întreaga activitate
Rezultatul net al exercitiului = Rezultat brut al exercitiului - Impozit pe profit = profit net
pentru întreaga activitate
Acesti indicatori au intrat în continutul indicatorilor de eficie nta

economica, alaturi de formele clasice de exprimare a rezultatelor
economice si financiare. Institutiile financiare, bancare sau de evaluare a
firmelor procedeaza la exprimarea indicatorilor de eficienta folosind
rezultatul din exploatare în locul profitului brut (rentabilitatea neta de
exploatare = rezultatul din exploatare / cifra de afaceri x 100).
FUNCTIA FINANCIARA: FUNDAMENTAREA FINANCIARA A DECIZIILOR

DE STRUCTURARE A REZULTATELOR ECONOMICE
Realizarea optima a structurarii rezultatelor economice presupune

fundamentarea si adoptarea de decizii financiare specifice.
16.3 Decizia de structurare a rezultatelor economice
Serviciul financiar al întreprinderii va utiliza informatiile financiare

determinate mai sus pentru a structura rezultatele economice în conditiile
unei eficiente economice acceptabile. Sa exemplificam modul de lucru:
Exemplul 16.1
O societate comerciala prognozeaza urmatoarele rezultate economice:
1. Venituri totale 300 mild. lei;

2. Cheltuielile aferente 270 mild. lei;
3. Venituri neimpozabile 5 mild. lei;
4. Cheltuieli nedeductibile 15 mild. lei.
În aceste conditii, profitul impozabil (Pim) este:
300 - 270 - 5 + 15 = 40 mild. lei

Impozitul pe profit:
40 x 25% = 10 mild. lei
Profit net:
40 - 10 = 30 mild. lei
Repartizare profit net:
- participare salariati (5%):
30 x 5% = 1,5 mild. lei
- dividende (40%):
30 x 40% = 12 mild. lei

- fonduri proprii pentru dezvoltare:
30 - (12 + 1,5) = 16,5 mild. lei
Impozite pe dividende (10%):
12 x 10% = 1,2 mild. lei
Dividende nete pentru proprietari:
12 - 1,2 = 10,8 mild. lei
Decizia de structurare referitoare la profitul brut din exemplul 16.1 este:
(ypr) Destinatii
1. Profit brut 40,00 mild. 1. Impozit pe profit 10,00 2.
Participare salariati 1,50 3. Fond de
dezvoltare 16,50 5. Impozit
dividende 1,20 6. Dividende nete
10,80
Total 40,00 Total 40,00
Similar, se pot adopta decizii si pentru rezultatele corespunzatoare

costului, TVA, accize.
Decizia financiara de structurare a profitului este inclusa în decizia
financiara privind productia, ca o detaliere a modului de folosire a
profitului.

posibilitatea de a influenta întreaga activitate a întreprinderii. Se realizeaza
astfel functiile motivationale ale proiectarii financiare: Redarea
performantelor posibile; Rezolvarea de conflicte si satisfacerea
intereselor; Asigurarea conducerii participative.
financiare privind procesul de productie sunt aplicate procedee diverse de
alocare de fonduri în functie de specificul firmei si al elementelor sale
constitutive, de cerintele pietei etc.
Alocarea corecta de valoare din rezultatele economice pentru procesul

de productie sau pentru cel de consum are o mare influenta asupra
performantelor economice si financiare viitoare ale firmei.
De aceea, activitatea financiara este obligata sa realizeze acest lucru în
concordanta cu exigentele repartitiei financiare, cu comportamentul
elementelor din structura firmei, cu interesele dezvoltarii întreprinderii si,
în mod deosebit, cu nivelul indicatorilor de eficienta.
16.5 Decizia de amplificare a creantelor
Pentru a asigura un nivel optim rezultatelor economice, serviciul

financiar al firmei trebuie sa realizeze o gestionare atenta a stocurilor
activelor circulante aflate sub forma de creante (mijloace în decontare). De
amploarea acestor stocuri depind, atât necesarul de fonduri pentru activele
circulante, cât si încasarea la timp si într-un interval acceptabil a
rezultatelor economice supuse apoi repartitiei financiare.
În practica interna si internationala, stocurile de active sub forma de
creante sunt determinate ca necesitate si volum de formele de decontare
practicate: plata sub forma de avans; plata la sosirea documentelor
(acreditiv sau incasso); plata la termen.
Plata sub forma de avans reduce în mare masura stocul de creante la
firma producatoare, acest stoc ramânând la nivelul:
Relatia 16.1
(Q x c)/360 x r - avans
unde:
Q x c reprezinta imobilizarile în produsele finite vândute;
r = durata normala a decontarii marfurilor livrate.
Plata la sosirea documentelor permite clientului sa amâne plata pentru

perioada în care documentele se afla pe traseul furnizor - beneficiar, plus
termenul de receptie si de confirmare a primirii marfurilor (incasso) sau
pentru perioada de circulatie a documentelor de expeditie pâna la banca
unde se afla deschis acreditivul (perioada notata cu r, în relatia 16.1. În
acest caz, imobilizarile în creante nu mai sunt diminuate cu sumele primite
de furnizor ca avans).
Plata la termen presupune o amânare a platii voita de firma

producatoare. În acest mod, producatorul acorda clientului un credit
comercial, afectându-si capitalul de lucru (care creste prin marirea
activelor în decontare), precum si rezultatele economice si financiare (care
se amâna în timp).
Stocul de creante ar putea sa creasca foarte mult, firma fiind obligata
sa achite, în perioada de asteptare, chiar unele obligatii referitoare la
întregul pret de vânzare (impozite, formarea de fonduri din profit etc.). De
aceea, stocul de creante pentru acesti clienti devine:
Relatia 16.2
(Q x Pv) / 360 x r’
unde:
Q x Pv reprezinta imobilizarea în active în decontare la nivelul pretului de
vânzare;
r’ = perioada de acordare a creditului comercial.
O data cu instituirea instrumentelor de credit (cambie, bilet la ordin, cec),

firmele au posibilitatea sa întrerupa perioada de asteptare a platii la termen
prin operatiunea de scontare a instrumentelor de credit comercial înainte
de scadenta.
Gestionarea clientilor si a creantelor din decontarea marfurilor vândute
acestora presupune o ampla analiza a implicatiilor financiare de tip
imobilizare de fonduri si cost, pe de o parte si de tip avantaje sub forma
cresterii vânzarilor si refacerii anticipate a capitalului de lucru.
Astfel, o decizie de marire a stocului de creante prin amânarea platii
pentru clientii firmei (decizie care face parte din strategia de marketing a
firmei) are urmatoarele consecinte:
• cresterea necesarului de capital pentru ciclul de exploatare (capital

social, capital împrumutat, credite, datorii din exploatare), crestere
similara cu o investire de capital;
• sporirea costului capitalului folosit suplimentar, cost care cuprinde
dividende le (pentru partea de capital social imobilizata), dobânda
(pentru capitalul împrumutat de pe piata de capital si de la banci).
• cresterea vânzarilor si a profitului, o marire a perioadei de amânare a
platii atragând, de regula, un numar mai mare de clienti.
Pe lânga aceste consecinte (primele doua nefavorabile), decizia de a mari

volumul stocurilor în creante are si consecinte asupra încasarilor:
• aparitia riscului de neplata la termenul stabilit sau costul întârzierii

platii;
Decizia de modificare a stocului de creante se fundamenteaza pe

informatiile financiare care evalueaza consecintele favorabile si
nefavorabile, la valoare efectiva sau sub forma sa marginala (fata de o
situatie anterioara).
Astfel, profitul suplimentar obtinut prin cresterea vânzarilor se
determina prin aplicarea marjei brute de profit (Profit / pret de vânzare) la
volumul suplimentar de vânzari. În unele cazuri, se poate aplica la
vânzarile suplimentare marja asupra costurilor variabile (cheltuieli fixe +
profit), obtinându-se un câstig total, având în vedere ca efortul sub forma
cheltuielilor fixe a fost acoperit din vânzarile anterioare.
Implicatiile nefavorabile se determina sub forma costului de
oportunitate, ca o pierdere de profit prin imobilizarea suplimentara de
capital (Cresterea de sold x cota cheltuielilor variabile x rata profitului
mediu), precum si sub forma costului riscului de neplata (Valoarea
vânzarilor x cota cheltuielilor variabile x probabilitatea de aparitie a
riscului de neplata) (vezi I. Stancu, Gestiunea financiara a agentilor
economici, Editura Economica, Bucuresti 1994, p. 221 s. u.).
În mod normal, trebuie sa avem în vedere si costul capitalului
suplimentar, cost care se adauga la pierderea de profit prin imobilizarea de
capital în stocul suplimentar de creante.
Decizia de amplificare a creantelor este oportuna atunci când:
Relatia 16.3
Profit marginal al cresterii vânzarilor - (costul riscului neplatii + +

costul de oportunitate + costul capitalului suplimentar) > 0

INTERESELOR

pentru conducerea întregului proces de productie dar, mai cu seama, în
legatura cu repartizarea rezultatelor. Managerul financiar al firmei trebuie
sa asigure, pe cât posibil, satisfacerea intereselor salariatilor, patronilor si
creditorilor, pe de o parte si sa achite la timp obligatiile de natura
financiara.
În vederea realizarii functiei motivationale respective, managementul
financiar va cauta, pe lânga alte modalitati de amplificare a rezultatelor
economice, si recuperarea rapida a creantelor prin adoptarea deciziilor de
scontare a instrumentelor de credit trase asupra clientilor.
16.6 Decizia de scontare
Nivelul costurilor determinate de prelungirea perioadei de plata poate

determina serviciul financiar sa adopte decizia de scontare a
instrumentelor de credit trase asupra clientilor. Decizia respectiva ia în
calcul, alaturi de aceste costuri, nivelul taxei scontului cedate bancii care
preia cambia si acorda creditul bancar pentru refacerea capitalului de lucru
al firmei.
O astfel de decizie devine oportuna atunci când taxa scontului cedata
bancii devine mai mica decât costul stocului de creante (costul riscului
neplatii + costul de oportunitate + costul capitalului suplimentar).
Pentru a realiza o gestionare eficienta a creantelor, serviciul financiar
trebuie sa realizeze si o cunoastere directa a bonitatii clientilor, sub aspect
financiar, dar si din punct de vedere al promptitudinii achitarii obligatiilor
ce decurg din vânzarea de bunuri. Informatiile de aceasta natura pot fi
furnizate de bancile comerciale, pentru clientii interni sau de Banca de
Export - Import a României, pentru clientii externi. Pe baza acestor
informatii, firma poate evita riscul de neplata si suplimentarea efortului
financiar pentru cresterea exagerata a stocului de creante.
În exercitarea activitatii financiare de repartizare a rezultatelor

economice se impune un mod de lucru prin care salariatii firmei sa fie
atrasi la fundamentarea si, apoi, la realizarea deciziilor economice si
financiare privind productia sau consumul.
Managerul financiar trebuie sa asigure constituirea fondurilor
financiare din rezultatele economice la un nivel care sa satisfaca
necesitatile întreprinderii, ale salariatilor, dar si ale posesorilor de actiuni.
În luarea deciziei de structurare a rezultatelor economice, firma trebuie

sa promoveze o adevarata politica a dividendelor. Aceasta politica
urmareste fie sa încurajeze atragerea de fonduri pentru capitalul social, fie
sa asigure o stimulare a proprietarilor de actiuni pentru a le creste
raspunderea pentru viitorul firmei în cauza.
Politica de dividende are, ca baza de realizare, o serie de restrictii
cantitative si calitative. Astfel, nivelul profitului net destinat dividendelor
depinde de:
• nivelul total al profitului;

• nivelul impozitelor care se adreseaza profitului si câstigului sub forma
de dividende;
• necesitatea constituirii unui fond de dezvoltare suplimentar pentru
refacerea si dezvoltarea mai accentuata a firmei;
• constituirea unor fonduri de rezerva, provizioane;
• stabilitatea profitului obtinut de firma;
• prevederile legislatiei economice si financiare etc.
În acelasi timp, se impune ca politica de dividende sa aiba un caracter
ofensiv (de crestere sau de stabilitate pentru o perioada mare de timp,
indiferent de oscilatiile profitului) atunci când managerul întreprinderii
urmareste:
• penetrarea pietei de capital;

• câstigarea concurentei de pe piata de capital;
• reducerea pachetului de control prin difuzarea accentuata a actiunilor
pe piata de capital etc.
Politica de dividende se realizeaza pe baza unor principii referitoare la

nivelul profitului repartizat sub forma de dividende.
Politica de stabilitate
Astfel, daca firma doreste sa-si multumeasca cumparatorii de actiuni

si sa se mentina pe piata de capital, atunci va practica principiul dividende
fixe pe o actiune. Acest principiu aduce avantaje într-o economie
caracterizata printr-o fluctuatie exagerata a nivelului profitului, iar succesul
sau depinde de realizarea unui profit în crestere de la an la an. Acest gen de
politica si-l permit firmele mari, stabile din punct de vedere economic.
Politica cotelor fixe
Un alt principiu de distribuire a profitului pentru dividende presupune

distribuirea unei cote fixe din profitul net pentru dividende. El se practica
si în cazul firmelor românesti, determinând o fluctuare evidenta a profitului
pe actiune. Acest principiu reduce responsa-bilitatea managerului de a
asigura un câstig rezonabil proprietarilor, trecând asupra lor riscurile
scaderii profitului.
Politica taxei flexibile
Pe piata de capital se poate aplica si principiul taxei flexibile de

repartizare a profitului pentru dividende. Acest principiu corecteaza
dezavantajele principiului anterior, firma putând majora cota de profit
pentru dividende atunci când profitul total este în scadere, atenuând
efectele nefavorabile suportate de detinatorii actiunilor.
Politica reinvestirii dividendelor
În unele cazuri, mai ales în faza de formare si dezvoltare a firmei, se

poate practica o politica de dividend pe baza principiului reinvestirii
dividendelor. Acest principiu cere un sacrificiu din partea detinatorilor de
actiuni sub forma renuntarii la încasarea imediata a dividendelor si
investirea lor în aceeasi firma. Pentru a încuraja acest gest, firma va trebui
sa promita o rata de câstig suplimentara dividendelor posibil de obtinut
prin investirea banilor respectivi într-o alta investitie.
Politica reziduala
În cazul acestei politici, firma acorda dividende din profitul net care
ramâne dupa acoperirea nevoilor suplimentare de finantare a activitatilor
tip consum sau tip productie.
Practicând, prin politica de dividende, unele din aceste principii, firma

îsi poate consolida pozitia pe piata de capital, având la dispozitie o sursa
certa si rapida de capital, concomitent cu satisfacerea intereselor celor care
au investit în întreprindere.
Politic a de dividende se poate caracteriza printr-o serie de indicatori

care contribuie la imaginea economica si financiara a firmei:
Dividendul pe actiune
Acest indicator rezulta din raportarea profitului ce este destinat

platii dividendelor la numarul de actiuni.
Profit net pe actiune
În acest caz, se raporteaza rezultatul net al exercitiului la numarul

de actiuni emise de firma. Chiar daca nu reda si marimea fluxului real de
fonduri catre actionari, indicatorul respectiv arata bunul mers al
întreprinderii la care actionarii sunt proprietari.
Rata distribuirii dividendelor
Pentru a reda ponderea profitului net distribuit pentru plata

dividendelor, se raporteaza acest profit la profitul net total. Indicatorul în
cauza arata, totodata, prin diferenta fata de suta, gradul de reinvestire din
totalul profitului net.
Randamentul pe actiune
Pentru a reda rentabilitatea capitalului plasat în actiuni se utilizeaza
indicatorul rezultat din raportarea dividendelor ce revin la o actiune la
pretul de piata al actiunii respective.
Coeficientul de capitalizare
Investitorul, cumparator de actiuni, este interesat sa afle în ce perioada

îsi recupereaza, prin dividende, pretul de piata al actiunilor pe care le
detine la firma respectiva. În acest scop, se raporteaza pretul de piata al
actiunilor sau cursul bursier la profitul net pe o actiune, rezultând un
numar de ani în care se recupereaza valoarea de piata a actiunii.

• Care proces economic credeti ca are prioritate în corelatia productie - consum?

• Cum rezolva repartitia financiara corelatia productie - consum prin intermediul informatiilor
financiare?
• Care sunt directiile principale de structurare a rezultatelor economice totale?
• Dar ale profitului brut?
• De ce rezultatele economice trebuie sa treaca prin bugetul de trezorerie înainte de a ajunge la
destinatia rezervata de repartitia financiara?
• Ce factori impun formarea de stocuri în faza de desfacere a produselor?
• Ce implicatii financiare are gestionarea defectuoasa a stocurilor de mijloace în decontare
(clienti)?
• Cum se structureaza rezultatele economice pe baza unor indicatori ce redau, în final,
rezultatele exercitiului?
16.1 Autorizarea repartitiei rezultatelor economice presupune cunoasterea urmatoarelor corelatii

între rezultatele economice previzionate si:
a) acoperirea autofinantarii deciziilor privind procesele de consum; b) acoperirea obligatiilor
financiare fata de buget; c) acoperirea obligatiilor fata de banci; d) acoperirea
obligatiilor fata de salariati; e) acoperirea obligatiilor fata de proprietari. Care dintre aceste
corelatii se refera la asigurarea refacerii si dezvoltarii structurii economice a firmei?
16.2 Profitul impozabil se calculeaza în functie de indicatorii:

1. venituri realizate din orice sursa; 2. venituri neimpozabile; 3. cheltuieli nedeductibile; 4.
cheltuieli efectuate pentru realizarea veniturilor. Care este formula corecta:
a) 1 + 2 - 3+ 4; b) 1 - 2 + 3 + 4; c) 1 - 2 + 3 - 4; d) 1 + 2 - 3 - 4; e) 1 + 2 + 3 + 4.
16.3 Excedentul Brut din Exploatare are în vedere indicatorii:

1. valoarea adaugata; 2. subventii din exploatare; 3. impozite si taxe (altele decât impozitul
pe profit); cheltuieli cu personalul. Care este reactia corecta:
a) 1 - 2 - (3 + 4); b) 1 + 2 + (3 - 4); c) 1 - 2 + (3 - 4); d) 1 - 2 + (3 + 4); e) 1 + 2 - (3 + 4).
16.4 O societate comerciala prognozeaza urmatoarele rezultate economice:
Venituri totale 3000 mil. lei

Cheltuieli aferente 2700 mil. lei
Venituri neimpozabile 50 mil. lei
Cheltuieli nedeductibile 150 mil. lei
Care este nivelul impozitului pe profit:
a) 110 mil. lei; b) 120; c) 100; d) 95; e) 90.
16.5 Dar nivelul dividendelor nete promise proprietarilor:

a) 98 mil. lei; b) 108; c) 110; d) 115; e) 120.
16.6 Relatia de fundamentare a deciziei de amplificare a creantelor are în vedere:

1. profitul marginal al cresterii vânzarilor; 2. costul riscului neplatii; 3. costul de
oportunitate (ca o pierdere de profit prin suplimentarea capitalului); 4. costul capitalului
suplimentar. Care este relatia corecta:
a) 1+(2-3-4)= 0; b) 1+(2+3-4)>0; c) 1-(2+3+4)=0; d) 1- (2+3+4)>0; e) 1-(2+3+4)<0
16.7 Decizia de scontare are în vedere:
1. taxa scontului cedata bancii; 2. costul riscului de neplata; 3. costul de oportunitate; 4.
costul capitalului suplimentar. Care este momentul oportun de luare a deciziei de scontare:
a) 1 = (2 + 3 + 4); b) 1>(2 + 3 + 4); c) 1<(2 + 3 + 4); d) 1<(2 - 3 - 4); e) 1>(2 - 3 + 4).
16.8 Politica de dividende cuprinde mai multe tipuri de actiune:

a) politica de stabilitate; b) politica cotelor fixe; c) politica taxei flexibile; d) politica
reinvestirii dividendelor; e) politica reziduala. Care din aceste politici este aplicata de
firmele mari, stabile din punct de vedere economic?
16.9 Dar în cazul firmelor românesti?
16.10 Politica de dividende se caracterizeaza prin indicatorii:

a) Dividende pe actiune; b) Profit net/actiune; c) Rata distribuirii dividendelor; d)
Randament pe actiune; e) Coeficientul de capitalizare. Care dintre acesti indicatori se
calculeaza prin raportarea cursului bursier al actiunii la profitul net pe actiune?
16.1 Repartizare profit
O întreprindere realizeaza un profit brut de 1.200 mil lei. Impozitul pe

profit este de 300 mil lei.
Determinati destinatiile profitului net având în vedere cotele din
exemplul 16.1.
16.2 Decizia de structurare
Întocmiti decizia de structurare a rezultatelor economice totale pentru o

firma (conform figura nr. 16.2) care prezinta urmatoarele informatii:
Venituri totale 120 mild. lei

Venituri neimpozabile 5 mild. lei
Cheltuieli aferente veniturilor 95 mild. lei
Cheltuieli nedeductibile 6 mild. lei
16.3 Dezbatere
Pornind de la nivelul obligatiilor financiare pe care o firma le are fata de

institutiile financiare ale statului, dezbateti nivelul fiscalitatii si implicatiile
acestui nivel asupra starii financiare a întreprinderilor din economia
noastra. Gasiti argumente pentru reducerea fiscalitatii si directii de folosire
a eventualelor degrevari fiscale în finantarea proceselor de consum din
unitatile economice.
16.4 Analiza grafica
Redati grafic structurarea rezultatelor economice din exercitiul 16.2.

Apoi comentati aceasta structurare pe baza de ponderi fata de totalul
rezultatelor economice.
O firma înregistreaza urmatoarele niveluri anuale ale profitului net:

2000 - 200 mil. lei;
2001 - 300 mil. lei;
2002 - 50 mil. lei;
2003 - 150 mil. lei;
2004 - 400 mil. lei (previzionat).
Stabiliti ce principiu de lucru poate aplica firma în cauza, pornind de la

practica actuala prin care firmele cu capital total sau majoritar de stat
repartizeaza pentru dividende o cota de circa 40% din profitul net.
Pentru activitatea de seminar, cercetare si lucrari de diploma, va

recomandam urmatoarele teme:
• Corelatia dintre necesitatile de fonduri proprii si posibilitatile firmei de

finantare a acestor necesitati;
• Efectele financiare ale gestionarii clientilor si masurile ce se impun
pentru fructificarea stocurilor în mijloace în decontare (clienti);
• Structurarea rezultatelor economice în functie de interesele firmei, ale
proprietarilor si ale economiei;
• Fiscalitatea si efectele ei asupra activitatii economice curente si de
dezvoltare a firmelor.
16.1 a; 16.2 c; 16.3 e; 16.4 c; 16.5 b; 16.6 d; 16.7 c; 16.8 a; 16.9 b;

16.10e.

acestea fiind evaluate cu câte un punct.
PARTEA A CINCEA
PROIECTAREA FLUXURILOR FINANCIAR -MONETARE

EXTERNE ALE ÎNTREPRINDERII
Pentru finantarea activitatilor economice din

întreprinder e, serviciul financiar fundamenteaza decizii de
atragere de fonduri din surse externe firmei. Aceste surse
financiare sunt gestionate de proprietarii actuali sau cei
potentiali, de piata de capital, de sistemul bancilor
comerciale, de finantele publice, de pietele financiare
internationale.
Fluxurile monetare care aduc fondurile financiare
catre firme sunt urmate de fluxurile monetare care pleaca
de la întreprindere pentru a permite plata obligatiilor
financiare catre proprietari, catre finantele publice, catre
banci sau societati de asigurare etc.
Deciziile financiare de apelare la sursele externe
firmei sunt însotite, în prezent, de un cost foarte ridicat.
Acest aspect, precum si conditionarile calitative pe care
proprietarul sursei de finantare le impune, maresc
responsabilitatea economistului ce fundamenteaza
deciziile respective. El va avea nevoie de o largire a
cunostintelor pentru a putea fi un participant eficient si eficace pe piata capitalurilor,
atât în tara, cât si în strainatate.
CUPRINS
Capitolul 17 Decizia de creditare pe termen scurt
Capitolul 18 Decizia de creditare pe termen mediu si lung
Capitolul 19 Fluxurile financiar-monetare ale întreprinderii

cu piata de capital si finantele publice
CAPITOLUL 17
DECIZIA DE CREDITARE PE TERMEN SCURT
CUPRINS
17.1 Deficitul de resurse pe termen scurt
în gestiunea financiara a întreprinderii
17.2 Analiza manageriala si economico-financiara
a firmei solicitatoare de credit pe termen scurt
17.3 Analiza efectiva a solicitarii de credit
17.4 Adoptarea deciziei de creditare pe termen scurt
17.5 Fluxurile de fonduri determinate de creditul pe termen scurt
CONCEPTE
Deficitul de resurse pe termen scurt
Creditul pe termen scurt (tipuri)
Analiza manageriala a solicitantului
Analiza performantelor economico-financiare
Gruparea firmelor dupa performante
Analiza cantitativa si calitativa a cererii de credit
Surse de rambursare a creditului
Garant iile pentru creditul pe termen scurt
Resurse si plasamente în creditare
Contractul de credit
Gruparea creditelor în functie de risc
Fluxurile determinate de creditul pe termen scurt
Decizia de creditare pe termen scurt
17.1 Deficitul de resurse pe termen scurt în gestiunea financiara

a întreprinderii
În gestiunea financiara a firmei se înregistreaza pe parcursul anului

decalaje între necesarul si existentul de disponibilitati banesti. Aceste
decalaje sunt generate de doua cauze principale:
Cauzele 1. Diferenta dintre imobilizarile totale în activele firmei (mai mari) si

principale ale fondurile proprii (mai mici);
2. Dereglari în încasarea rezultatelor economice, dereglari care
decalajului determina un deficit de trezorerie.
Prima cauza este prezenta în majoritatea întreprinderilor, ca un
principiu de lucru generat de existenta în economie a unor surse ce pot
fi solicitate (creditul, bugetul de stat, disponibilitatile unor agenti
Acoperirea economici) pentru a realiza o activitate economica mai mare decât o
partiala a poate acoperi capitalul propriu al firmei, precum si de motivatia costului
activelor de atragere a capitalului de lucru.
circulante De aceea, activele curente (circulante) sunt acoperite doar partial
din capitalul propriu (fondul de rulment). Cea mai mare parte a acestor
active au drept corespondent în pasiv obligatiile firmei catre furnizori,
salariati si fata de banci (creditul pe termen scurt) -vezi figura nr. 17.1.
Figura nr. 17.1
Efectele A doua cauza provine din deficientele destul de frecvente ale

decontarilor cu clientii în conditiile blocajului financiar din economie.
blocajului Prelun girea peste limitele normale a perioadei în care activele curente
financiar ale întreprinderii ramân sub forma de creante (încasarile nu intra în
firma în momentul tr, ci în momentul tr e, figura nr. 17.1) face ca
trezoreria firmei sa înregistreze un deficit în defavoarea capitalului
de lucru.
Având în vedere aceste fenomene, sistemul bancilor comerciale

Raspunsul raspunde, la solicitarea firmelor, prin acordarea de credite pe termen
bancilor scurt adecvate decalajelor dintre activele curente, pe de o parte si
comerciale sursele proprii si datorii din exploatare (pasivele), pe de alta parte.
Punctul de plecare în stabilirea tipurilor de credite pe termen scurt îl
reprezinta Situatia lichiditatilor (cash flow-ul) la sfârsitul trimestrului
precedent si previziunile din trimestrul prognozat. Cu ajutorul
informatiilor respective se întocmeste bugetul (planul) de trezorerie -
baza de referinta pentru stabilirea tipurilor de credite pe termen scurt
posibil de solicitat de catre întreprinderi (vezi figura nr. 17.2).
Figura nr. 17.2

1. Credite globale de exploatare, în lei
Nivelul acestui credit depinde de diferenta dintre activele curente si

pasivele curente, fiind destinat sa acopere obligatiile de plata pe termen
scurt ale întreprinderii. Acest credit, determinat trimestrial, se acorda
agentilor economici prin contul curent, pentru a acoperi deficitul de
trezorerie în trimestrul prognozat (figura nr. 17.2; 1).
2. Credite pentru active constituite temporar (cheltuieli si stocuri), în lei si valuta
Formarea unor stocuri si efectuarea de cheltuieli în afara activelor

cuprinse în planul de trezorerie se datoreaza unor cauze economice
determinate de primirea în avans a unor materii prime, întreruperea
productiei, greutati în expedierea produselor finite etc.
Termenul maxim de acceptare la creditare a acestor stocuri si
cheltuieli este de 12 luni.
3. Credite pentru active în stocuri si cheltuieli sezoniere, în lei
Specificul procesului de productie din întreprinderile care

prelucreaza materii prime agricole solicita din partea acestora sa
formeze stocuri care sa se consume într-o perioada mai mare de un
trimestru, fara a depasi 12 luni de la constituire.
4. Credite pentru productia de export si exportul de produse, în lei si valuta
Imobilizarile cerute de realizarea exportului au în vedere perioada

de productie (aprovizionarea cu materii prime, mater iale, semifabricate,
subansambluri, combustibil, energie etc. din tara si din import) sau de
prefinantare a exporturilor, precum si perioada de decontare cu
partenerii straini (pe baza documentelor care atesta livrarea marfurilor
la export).
Perioada de imobilizare admisa este tot de 12 luni, cu exceptia
imobilizarilor pentru produse cu ciclu lung de fabricatie, unde termenul
este mai mare.
5. Credite pe documente remise spre încasare
Aceste credite au în vedere imobilizarile de active în decontari cu

clientii, imobilizari consemnate în documente (cecuri) remise de firma
spre încasare. Perioada de creditare este de maxim 45 de zile, numai
daca activele respective nu au fost cuprinse în planul (bugetul) de
trezorerie sau nu au asigurata o alta sursa de finantare.
6. Facilitati de cont (overdraft – descoperire de cont), în lei
Pentru agentii economici cu o situatie economico-financiara foarte

buna dar care, din anumite cauze bine justificate, nu pot face fata
temporar platilor, se pot acorda credite pe termen de pâna la 15 zile si
Diversificarea
într-o suma limitata.
obiectivelor
de creditare În linii generale, acestea sunt cazurile în care o banca comerciala
vine în întâmpinarea firmelor. În programul de creditare al bancilor
comerciale au fost incluse si alte obiective de creditare, ca urmare a
diversificarii pietei financiare si monetare, inclusiv practicarea
deschiderii de linii de credit. Astfel, bancile comerciale acorda credite
pe termen scurt pentru operatiuni de scont, factoring, pentru valuta
vânduta, marfurile vândute în rate, completarea veniturilor proprii
pentru investitii etc. De asemenea, bancile comerciale acorda credite pe
termen scurt în valuta pentru importul de bunuri si servicii, deschiderea
liniilor de credit tip revolving, documente remise spre decontare etc.
Pornind de la aceste necesitati si de la oferta bancilor comerciale de
a le onora, sistemul bancar si întreprinderile procedeaza la
fundamentarea si adoptarea de decizii de creditare. Procesul decizional
în materie de credite cuprinde urmatoarele etape:
Etapele 1. Analiza manageriala si economico-financiara a firmei solicitatoare

procesului de credit;
decizional 2. Analiza solicitarii de credit;
3. Adoptarea deciziei de creditare;
4. Analiza periodica a calitatii portofoliului de credite pe termen scurt
detinut de banca comerciala.
Parcurgerea acestor etape se realizeaza cu ajutorul unui fond de
informatii economice, financiare, manageriale, monetare provenit din
sistemul bancar, din economia nationala si din întreprindere. În unele
cazuri, sunt solicitate informatii si de pe piata financiar-monetara
internationala (curs valutar, dobânzi, alocatii de credite în valuta etc.).
17.2 Analiza manageriala si economico-financiara

a firmei solicitatoare de credit pe termen scurt
În momentul în care o întreprindere se adreseaza bancilor

comerciale cu o solicitare de credit pe termen scurt, acestea procedeaza
la realizarea unei analize detaliate si în domenii diferite privind firma
respectiva. Pentru a începe analiza, întreprinderea este solicitata sa
depuna o documentatie economica si financiara complexa (vezi
Cadrul 17.1).
Cadrul 17.1
- Documente care atesta legalitatea înfiintarii firmei;

- Cererea de credite semnata de persoanele autorizate din întreprindere;
- Contul de profit si pierderi;
- Ultimul bilant contabil;
- Situatia stocurilor si cheltuielilor pentru care se solicita creditarea (cantitati, valori, cauze,
termene de valorificare);
- Situatia contractelor de livrare;
- Bugetul de venituri si cheltuieli pe anul în curs sau Planul de afaceri;
- Grafic de rambursare a cred itului si de plata a dobânzilor;
- Lista bunurilor materiale si a valorilor ce constituie garantii asiguratorii pentru creditul
solicitat;
- Alte documente necesare analizei.
A. Analiza manageriala (analiza aspectelor nefinanciare privind firma)
În fata bancii comerciale, firma trebuie sa vina, în primul rând, cu o

activitate economica în masura sa nu prezinte riscuri majore în perioada
de utilizare a creditului. În acest scop, întregul univers intern si extern al
întreprinderii este supus unei analize si interpretari riguroase, pentru a fi
depistate efectele posibile ale unor evenimente politice, sociale,
economice, militare sau ale unor schimbari tehnologice, în evolutia
Activitate cererii, precum si cele ale influentei inflatiei, recesiunii, îmbatrânirii
fara riscuri produselor etc.
Riscurile generate de aceste fenomene sunt completate cu analize
majore detaliate privind produsele fabricate de firma solicitatoare de credite,
precum si pietele pe care desface si se aprovizioneaza firma în cauza.
Analiza scoate în evidenta aspectele de calitate ale produselor, pozitia
firmei pe piata produselor sale, calitatea si starea financiara a
principalilor sai clienti etc.
Pentru aprecierea firmei conteaza foarte mult metodele de
Preocuparea marketing aplicate de managerii sai, competitivitatea produselor si
managerilor stabilitatea segmentelor de piata cucerite. Totodata, intereseaza si
pentru marimea efortului facut de întreprindere pentru activitatea de cercetare-
dezvoltare, precum si preocuparea de a gasi noi piete, de a rezista
noi piete
concurentei producatorilor de produse similare, din tara si din import.
Conteaza, de asemenea, conditiile de munca, posibilitatile reale de
productie, problemele sociale din întreprindere, relatiile cu sindicatele,
asigurarea cu forta de munca calificata, cu materii prime si energie din
surse de aprovizionare sigure si alternative.
Conditiile economiei de piata cer si o analiza a calitatilor

Înclinatia manageriale ale conducatorilor firmei. Între însusirile analizate se
spre inovare a înscriu înclinatia spre inovare si creativitate, cunostintele în domeniul
managerului financiar, în marketing, în managementul productiei si al personalului,
cinstea, integritatea personala, flexibilitatea etc.
Pentru managerii actuali, formati în conditiile economiei
centralizate, însusirea cel mai greu de dezvoltat este asumarea
raspunderii pentru gestionarea eficienta a patrimoniului. Cultivarea si
sprijinirea acestei însusiri prin privatizare, legislatie etc. reprezinta o
sansa reala pentru iesirea din criza a economiei si a fiecarei întreprinderi
în parte, precum si pentru utilizarea corecta si eficienta a creditelor
Asumarea ras- angajate de firma.
punderii pentru Toate aceste sub-domenii ale managementului firmei sunt analizate
gestionarea de inspectorul bancar si comunicate, spre interpretare finala, comitetului
de directie al bancii comerciale, pe baza unei Fise de analiza a
firmei aspectelor nefinanciare ce caracterizeaza activitatea clientului.
Comitetul de directie transforma informatiile privind managementul
firmei în calificative prezente în calculul ratingului de credit
(vezi Cadrul 17.2).
Cadrul 17.2
I. Caracteristicile clientului
a) Generale (nivelul local, regional, national sau international al firmei; daca este sau nu în
sistemul de cotare la bursa); /2 indicatori/
b) Financiare (auditare, cifra de afaceri, rentabilitate, solvabilitate); /4 indicatori/
c) Managementul (experienta si stabilitatea conducerii, obiectivele strategice); /2 indicatori/
d) Ramura de activitate (perspective si protectie) ; /1 indicator/
II. Caracteristicile creditului
a) Istoricul relatiei de credit client-banca; /1 indicator/

b) Conditii de eligibilitate; /1 indicator/
c) Adm inistrare (costuri de operare); /1 indicator/
d) Sursa de rambursare; /1 indicator/
e) Colaterale (garantii speciale) /1 indicator/
Nota: Fiecare din cei 14 indicatori este calificat prin cinci niveluri calitative (criterii).
Criteriul 1 corespunde cu cea mai buna caracterizare data firmei, iar criteriul 5
corespunde cu un calificativ foarte slab. Media ponderata a acestor calificative da
Ratingul m ediu de credit.
B. Analiza performantelor economico-financiare
Pentru acceptarea cererii de credite, rolul hotarâtor îl au

performantele economice si financiare realizate de întreprinderea
Rolul hotarâtor solicitatoare în perioada imediat precedenta (uneori se cer ind icatori si
al performan- pentru o perioada mai mare - de circa trei ani) si cele estimate pentru
telor economice perioada de angajare a creditului.
si financiare Astfel, Banca Comerciala Româna face lunar o analiza a agentilor
economici care solicita sau au angajate credite, pentru cel putin 60% din
volumul creditelor aflate pe rol. Aceasta analiza scoate în relief
dinamica indicatorilor privind bonitatea clientului:
- Cifra de afaceri;
- Capitaluri proprii;
- Rezultatul exercitiului;
- Fondul de rulment;
- Necesarul de fond de rulment;
- Trezorerie neta;
- Lichiditate;
- Solvabilitate;
- Gradul de îndatorare generala si financiara;
- Viteza de rotatie a activelor circulante;
- Rentabilitate;
- Acoperirea dobânzii;
- Rata valorii adaugate;
- Politica de dividende.
Luarea în calcul a cererii de credit presupune o analiza conc reta a

tututor indicatorilor privind bonitatea agentului economic. În acest
scop, banca prelucreaza datele din Bilantul înaintat de client.
Simplificând indicatorii de activ si de pasiv stabiliti de banca, obtinem
forma redata în Cadrul 17.3.
Cadrul 17.3
ACTIV PASIV
I A Active
I P Pasive
imobilizate
pe termen
lung
A II A Active
DA-
C realizabile TO-
T
I II P Datorii RII
V curente < 1 an
E T
O
CIR-
CU- T
A
LAN- L
TE III ATrezorerie+ III P Trezorerie - E
Pe baza acestor posturi din bilant, se determina indicatorii care

caracterizeaza bonitatea firmei. Redam o parte dintre acestia, ceilalti
fiind cunoscuti de la capitolele referitoare la deciziile privind procesul
de consum (ciclul de fabricatie) sau privind procesul de productie.
Fondul de rulment = I P – I A;
Necesar fond de rulment = II A – II P;
Trezorerie neta = IIIA – IIIP sau FR – NFR;
Lichiditate imediata = (IIA + IIIA) – Stocuri – Clienti

incerti/Datorii cu scadenta < 1 an x 100
Lichiditate < 100% necorespunzatoare;

100-120% satisfacatoare;
120-150% buna;
peste 150% foarte buna.
Solvabilitate = Total activ – Stocuri nevandabile – Clienti incerti –

– Alte active incerte / Datorii totale x 100
Solvabilitatea sa fie > 100
Grad de îndatorare:
Generala = Datorii totale : Capitaluri proprii x 100;
Financiara = Datorii financiare totale : Capitaluri proprii x 100
Calificativ GI generala GI financiara
Bun pâna la 60% pâna la 30%

Satisfacator 60 – 100% 30 – 70%
Necorespunzator peste 100% peste 70%
Principalii indicatori economici si financiari, care redau
performanta firmei si care sunt stabiliti pe baza datelor din Situatia
patrimoniului, a celor constatate de inspectorul bancar sau raportate
suplimentar de firma, sunt reprezentati de:
17.3 Analiza efectiva a solicitarii de credit
O data cu acceptarea solicitantului printre clientii bancii, se acorda

firmei respective o recunoastere oficiala a performantelor sale, exigenta
analizei bancare fiind considerata de prim rang. Obtinerea de catre
firma a unui rating bun (ce tinde spre o medie egala cu 1) nu exclude
derularea activitatii de analiza a cererii de credit si a creditului solicitat.
A. Identificarea scopului si a nivelului creditului solicitat
Scopul solicitarii trebuie precizat foarte clar sub forma deficitului

de resurse pe care îl va suplini creditul cerut. De asemenea, cererea de
credit trebuie sa se încadreze în prevederile legislatiei bancare si în
Normele metodologice de lucru ale bancii comerciale respective.
Dupa precizarea si acceptarea scopului în care este solicitat creditul,
echipa de decizie trece la analiza nivelului cantitativ al cererii. Nivelul
solicitarii se determina pe baza analizei fluxului de lichididate (cash
flow) si a capacitatii de rambursare de la sfârsitul trimestrului
precedent precum si a datelor din prognozele pe trimestrul luat în calcul
(din bugetul firmei sau determinate de inspectorul bancar).
Dupa stabilirea si acceptarea nivelului valoric al creditului, echipa

de decizie trece la negocierea dobânzii si a comisioanelor ce revin
bancii. Dobânzile stabilite de banci au în vedere dobânda de referinta
Stabilirea practicata de Banca Nationala si dobânda de depozit acordata firmelor si
nivelului persoanelor fizice care îsi pastreaza disponibilitatile banesti în conturi la
dobânzii si al banca respectiva. La aceste dobânzi, banca comerciala adauga dobânda
comisioanelor proprie (care îi acopera propriile cheltuieli si profitul), rezultând
dobânda propusa solicitatorului de credit.
În privinta Comisioanelor, bancile practica "tarife" pentru analiza
cererii de credite de catre experti, pentru utilizarea sau neutilizarea
creditului etc. Nivelul dobânzilor si al comisioanelor este corelat si cu
practica celorlalte banci de pe piata creditului, el fiind un element de
concurenta bancara.
B. Identificarea surselor de rambursare a creditului
Nivelul creditului, al dobânzilor si al comisioanelor, convenit în

urma negocierilor, urmeaza sa fie comparat de echipa de decizie cu
posibilitatile reale de rambursare a creditului si de plata a dobânzii si
comisioanelor. Aceste posibilitati sunt cuantificate ca prognoza pe
perioada de angajare a creditului negociat.
În cazul creditelor cu risc redus, banca solicita o singura sursa de
achitare; pentru celelalte tipuri de credite cu risc ridicat, bancile solicita
si o a doua sursa de rambursare. Prima sursa este reprezentata de
lichiditatea ce rezulta din circuitul economic normal al firmei. Sursa
colaterala, reprezentata de regula de garantia depusa de firma, trebuie
identificata clar si corect de catre inspector si echipa de decizie.
Cele doua Pentru a se preciza daca solicitantul este solvabil la data
surse de rambursarii, se determina indicatorii de solvabilitate, lichiditatea la o
rambursare a anumita data, precum si Nivelul fluxului de numerar în perioada
achitarii creditului si a dobânzii. Astfel, din bugetul de trezorerie,
creditului întocmit pentru trimestrul în care va avea loc rambursarea, trebuie sa
rezulte un excedent cel putin la nivelul obligatiilor firmei catre banca în
cauza. Totodata, echipa de decizie apreciaza mersul conversiei activelor
firmei în numerar, în corelatie cu planul de esalonare a rambursarii
negociat în procesul decizional al creditarii.
C. Identificarea garantiilor creditului
Un moment important în procesul de adoptare a deciziei de

Garantia - creditare este reprezentat de identificarea si verificarea atenta a
o asigurare garantiilor pe care firma solicitatoare de credit le prezinta. Garantiile
suplimentara sunt o asigurare suplimentara pentru rambursarea la termen a creditelor
angajate si pentru plata dobânzilor aferente, alaturi de încasarile curente
din vânzarea rezultatelor activitatii economice.
În acceptiunea bancilor comerciale, pot constitui garantii pentru

creditele pe termen scurt urmatoarele valori:
- garantii de la Guvernul României;

- garantia bancara data de alta banca decât cea care da creditul
negociat;
- depozitul bancar al firmei (cash-ul colateral);
Garantii - garantii reale mobiliare cu sau fara deposedare;
pe termen - contract de asigurare pentru rate si dobânzi;
scurt - ipoteca;
- cesiunea de creante;
- fidejusiunea (cautiunea);
- garantia de firma ;
- alte garantii.
În cazul, clientilor care se confrunta cu greutati financiare, acestora

li se cere sa semneze bilete la ordin.
Garantia este supusa unei analize privind valoarea sa reala si
Tipuri de autenticitatea dreptului solicitantului de credit asupra bunului folosit
garantii drept gaj.
supuse Astfel, garantia bancara data de o alta banca în favoarea bancii
analizei creditoare se verifica în privinta valabilitatii documentu lui bancar, în
privinta valorii, a valabilitatii în timp si a bonitatii bancii emitente.
Ipoteca are în vedere bunurile imobiliare ale firmei, iar cesiunea
creantele solicitantului de credite asupra altor agenti economici.
Pentru a fi acceptate de banca, garantiile trebuie sa îndeplineasca
cumulativ mai multe conditii: sa poata fi transformate rapid în
lichiditati, bunurile sa fie în circuit civil, bunurile gajate sa fie în stare
Conditii buna, sa existe piata pentru valorificarea bunurilor ce constituie garantie
pentru garantie etc. Valoarea bunurilor se ia în calcul pe baza unui coeficient variabil
si valoarea aplicat la valoarea de piata a bunurilor respective sau a garantiei oferite
garantiei (coeficient care variaza de la 100% – în cazul garantiilor bancare, spre
exemplu - la 60% pentru gajul fara deposedare).
Pentru majoritatea garantiilor, banca încheie cu solicitantul de
Contracte de gaj, credite contracte de gaj, de depozit bancar, de cesiune sau de garantie
de depozit, de imobiliara, specificându-se baza legala si obligatiile firmelor creditate
cesiune etc. de a pastra în bune conditii bunurile gajate si de a le folosi, în caz de
producere a riscului, la rambursarea creditului primit. Contractele
respective însotesc în final contractul de credit ce se încheie cu agentul
economic dupa adoptarea deciziei de creditare.
În scopul diminuarii riscului de nerambursare a creditului, bancile
comerciale solicita beneficiarului de credite si de scrisori de garantie
bancara sa asigure bunurile aduse drept garantie la societati de
asigurare-reasigurare.
17.4 Adoptarea deciziei de creditare pe termen scurt
Dupa parcurgerea etapelor de fundamentare, echipa de decizie

realizeaza actul final al procesului decizional, adoptarea deciziei.
Înainte de a se pronunta în favoarea firmei, banca realizeaza o corelare a
sumelor solicitate cu propriile resurse de creditare, cu restrictiile legale,
cu evolutia costului capitalului împrumutat etc.
A. Corelarea cu disponibilitatile de resurse
Pentru orice banca comerciala, exista restrictia în materie de

creditare data de limitarea resurselor sale si a celor procurate de pe
Restrictia piata interna si externa. O administrare eficienta presupune o prognoza
limitei resurselor
realista a resurselor de creditare pe termen scurt, cuplata cu preocuparea
bancii
de largire a gamei de resurse la un cost optim, dat de dobânzile de
depozit platite de banca, de dobânda creditelor cumparate de la Banca
Nationala si de rezervele minime obligatorii ce trebuie depuse la Banca
Nationala a României.
De aceea, adoptarea deciziei de creditare este dependenta de
evolutia resurselor bancii respective. Corelatia necesara se realizeaza
prin Situatia trimestriala privind prognoza si administrarea resurselor
si plasamentelor bancare, redata, în mod simplificat, în Cadrul 17.7.
În faza de proiectare, pe baza situatiei resurselor si a plasamentelor,
bancile îsi întocmesc Programe de credit, cu defalcari pe tipuri de
Programele de
credite, pentru agentii economici cu capital de stat si, respectiv, privat.
creditare ale
Aceste defalcari, sub forma de plafoane, sunt transmise sucursalelor,
bancilor
constituind limite maxime de angajare de credite în trimestrul respectiv.
comerciale
În perioada de realizare, zilnic, sucursalele judetene ale bancilor
comerciale raporteaza nivelul creditelor angajate, iar saptamânal se
analizeaza creditele grupate pe categorii dupa obiectul creditat, cauzele
nerambursarii la termen etc.
Cadrul l7.7
SITUATIA RESURSELOR SI PLASAMENTELOR
Indicatori Luna I Luna II Luna III
Resurse de creditare
1. Pasive externe
2. Pasive interne
3. Total resurse (1 + 2)
4. Alte active
I. Total resurse de creditare (3 – 4)
Plasamente
5. Credite interne
- pe termen scurt
- pe termen mediu si lung
6. Active interbancare
II. Necesar total de credite (5 + 6)

III. Necesar de resurse (II – I)
IV. Surplus de resurse (I – II)
Pe lânga corelatiile de ordin cantitativ, bancile urmaresc si

respectarea unor constrângeri de ordin juridic în legatura cu acordarea
de credite. Astfel, Legea privind activitatea bancara interzice acordarea
de credite unui singur agent economic într-un volum mai mare de 20%
din capitalul si rezervele bancii respective.
B. Adoptarea si comunicarea deciziei de creditare
Fiecare banca comerciala, în functie de principiile politicii
manageriale, stabileste competenta diferitelor structuri ierarhice în
privinta aprobarii creditelor. De regula, aceste competente sunt stabilite
sub forma unor limite cantitative, începând cu comitetele directoare de
Conditionarea la nivel de agentie, filiala sau sucursala, pâna la presedintele bancii si
comitetul de directie din centrala bancii comerciale respective.
deciziei de
Bancile comerciale pun ca o restrictie importanta pentru adoptarea
capacitatea de deciziei existenta capacitatii de rambursare din partea solicitatorului
rambursare de credite, pe întreaga perioada de creditare. Ofiterii de credite au în
vedere portofoliul de contracte si comenzi ale clientului, cash-flow -ul
previzionat, precum si o relatie de extrapolare a mediei încasarilor
zilnice din ultimul trimestru pentru perioada viitoare (vezi relatia 17.10
utilizata de Banca Comerciala Româna).
Relatia 17.10
Cr = Σ I / 90 x p x 70% x Ra x Fe
unde:
Cr reprezinta capacitatea de rambursare a clientului;
ΣI/90 = suma încasarilor zilnice din ultimul trimestru;
p = perioada de valabilitate a creditului solicitat (în zile);
R a = rata de actualizare (în functie de rata inflatiei);
F e = factor de extrapolare (extrapoleaza în perioada viitoare media
încasarilor realizate în perioada expirata).
Banca nu va acorda credite solicitantilor care nu îndeplinesc cerinta

ca suma creditului solicitat sa fie mai mica decât capacitatea de
rambursare.
Dupa adoptare, decizia de creditare este comunicata solicitantului.
Prevederile Acesta, împreuna cu unitatea bancara care acorda efectiv creditul,
contractului procedeaza la încheierea Contractului de credit.
de credit Contractul de credit precizeaza suma acordata de banca, obiectul
creditat, modalitatea de efectuare a platilor din credit, esalonarea
acordarii, dobânda (si posibilitatea indexarii pe parcurs), comisioanele,
termenele si ratele de rambursare, garantiile, alte drepturi si obligatii,
sanctiunile etc.
C. Analiza realizarii deciziei de creditare
Pe parcursul perioadei de utilizare a creditului, bancile analizeaza

evolutia starii economice si financiare a debitorului, precizând nivelul
riscului de nerambursare a creditului angajat. Aceasta analiza se refera
la serviciul datoriei (capacitatea debitorului de a-si onora datoriile).
În functie de numarul de zile de întârziere a platii ratelor si a dobânzii,
serviciul datoriei determina o clasificare a creditului în mai multe
categorii (vezi tabelul urmator).
Serviciul datoriei Calificativ pentru credit
Pâna la 15 zile standard

16 – 30 zile în observatie
31 – 60 zile substandard
61 – 90 zile îndoielnic
peste 91 zile pierdere
În functie de categoriile de calificare a creditului, banca comerciala

aplica diferiti coeficienti de provizionare. Astfel, pentru credite în
observare, coeficientul este de 0,05, pentru credite substandard, 0,2, iar
la cele calificate drept pierdere coeficientul este egal cu 1.
17.5 Fluxurile de fonduri determinate de creditul pe termen scurt
Adoptarea deciziei de creditare are menirea de a veni în

întâmpinarea necesarului de fonduri din întreprindere. Între banca si
firma solicitatoare de credit pe termen scurt se realizeaza un flux de
fonduri benefic pentru echilibrul gestiunii financiare. Fluxurile catre
unitatea economica sunt completate de fluxurile financiare, dar si
monetare, care leaga cele doua institutii, banca si firma (vezi
figura nr. 17.3).
Figura nr. 17.3
În mod concret, dupa confirmarea aprobarii creditului, o parte din

resursele bancii comerciale (Pasive) se îndreapta catre plasamentele pe
Fluxurile mone- termen scurt (1a), cealalta acoperind activele interbancare (rezerva
tare determinate obligatorie la B.N.R.), prin legatura (1b). Apoi, fluxul de fonduri se
de decizia de îndreapta spre întreprindere (1c), intrând în principal în componenta
creditare deciziei financiare privind activele (mijloacele) circulante, ca informatie
yvn (vezi capitolul 9). În unele cazuri, creditul pe termen scurt poate fi
localizat si în deciziile financiare privind reparatiile mijloacelor fixe,
cercetarea stiintifica etc.
Cred itul primit se alatura prin legatura (1e) fluxului intern al
autofinantarii pentru a acoperi cheltuielile financiare generate de
procesul de consum necesar formarii, refacerii si dezvoltarii elementului
mijloace circulante al structurii economice a firmei (cheltuieli de
tipul ycp).
Pe parcursul utilizarii creditului si la scadenta se stabileste si un flux

invers, de la întreprindere catre banca (circuitul 2 în figura nr. 15.3).
Fluxurile Plata dobânzilor, a comisioanelor si rambursarea creditului preiau o
monetare în faza parte din veniturile financiare ale firmei (2a); aceste venituri ajung la
de rambursare banca (2b), refacând resursele de creditare si acoperind o parte din
cheltuielile de functionare a bancii.
Între firme si banci apar si alte fluxuri legate de formarea
depozitelor banesti la banci (ca resursa de creditare) - circuitul 3 - si de
plata catre firme a dobânzii de depozit (circuitul 4).
Fluxurile determinate de creditarea pe termen scurt a
întreprinderilor si de relatiile banesti cu bancile sunt cuprinse în
componenta bugetului financiar al firmelor, în structura deciziilor de
finantare sau distinct, într-o anexa privind corelatiile cu sistemul bancar.
17.6. Activitati tutoriale

• Care sunt cauzele care justifica apelarea de catre întreprinderi la fonduri din afara gestiunii
lor interne?
• Cum raspund bancile la solicitarile agentilor economici pentru acoperirea deficitelor de
fonduri pe termen scurt?
• Ce tip uri de analize realizeaza bancile asupra agentilor economici solicitatori de credit pe
termen scurt?
• Cum se cuantifica indicatorii privind activitatea manageriala si performanta economico-
financiara?
• De ce este necesara si o analiza în dinamica a bonitatii firmelor solicitatoare de credit pe
termen scurt?
• În ce masura Planul de trezorerie poate fi considerat documentul hotarâtor în stabilirea
nivelului creditului cerut de firma?
• La ce analize se supun garantiile prezentate de solicitatorul de credite?
• Ce poate întreprinde banca comerciala în cazul în care se constata o crestere a riscului de
nerambursare si o încalcare a prevederilor din contractul de credit?
• În cuprinsul caror decizii din bugetul firmei sunt cuprinse fluxurile de fonduri determinate
de creditul pe termen scurt?
17.1 În gestiunea financiar a a firmei apar decalaje între necesarul si existentul de fonduri
pentru activitatea economica. Printre cauzele acestor decalaje se afla:
a) prevederea din start a unui capital propriu mai mic decât cel de lucru;
b) diferentele de cost pentru capitalul propriu si pentru capitalul împrumutat;
c) existenta în economia nasionala sau pe plan international a unor surse disponibile
ce pot fi solicitate de firme; d) dorinta actionarilor de a avea un divident pe actiune
mai mare; e) blocajul financiar din economie. Care din aceste cauze se datoreaza
deficientelor din derularea decontarilor firmei cu clientii sai?
17.2 Bancile comerciale acorda mai multe categorii de credite pe termen scurt:
a) globale de exploatare; b) pentru active constituite temporar; c) pentru productia de

export; d) pe documente remise spre încasare; e) overdraft. Care dintre acestea se refera
la situatia descoperirii de cont si se acorda pentru o perioada de cel mult 15 zile?
17.3 Ratingul de credit are în vedere caracterizarea clientului si a creditului. El ia în

considerare: 1. Aspecte generale privind firme; 2. Aspecte financiare; 3. Istoricul relatiei
de credit; 4. Conditiile de eligibilitate; 5. Managementul; 6. Costul de operare; 7. Sursa
de rambursare; 8. Garantii speciale (colaterale). Care sunt indicatorii care îl caracteri-
zeaza pe client :
a) 1,2,3; b) 1,2,4; c) 1,2,5; d) 2,3,4; e) 3,4,5.
17.4 Dar indicatorii care caracterizeaza creditul solicitat:

a) 1, 2, 3, 4, 5; b) 1, 2, 4, 5, 6; c) 4, 5, 6, 7, 8; d) 3, 4, 6, 7, 8; e) 2, 3, 4, 5, 6.
17.5 Pentru determinarea indicatorilor de bonitate se utilizeaza datele din Bilantul firmei.
Aveti formula: Datorii totale: Capitaluri proprii x 100. Ce reprezinta:
a) Fondul de rulment; b) Gradul de îndatorare financiara; c)Gradul de îndatorare
generala; d) Necesar de fond de rulment ; e) Lichiditatea imediata.
17.6 Drept garantie pentru creditele acordate sunt luate în calcul mai multe categorii de bunuri
la o valoare cuprinsa între 60% si 100%. Care din urmatoarele conteaza drept garantie
doar cu 60% din valoare:
a) garantiile guvernamentale; b) garantia bancara; c) depozitele colaterale ale firmei;

d) garantia reala mobiliara fara deposedare; e) cesiunea de creante.
17.7 Formula capacitatii clientului de rambursare a creditului este:
Cr = S I/90 x p x 70% x Ra x Fe
Care din factorii respectivi reda efectele inflatiei:
a) S I/90; b) p; c) Ra; d) F e; e) Cr.
17.8 Banca comerciala îsi constituie provizioane în functie de calificativul dat creditelor pe
baza analizei serviciului datoriei. În care situatie coeficientul de previzionare este egal
cu 0 :
a) credite în observatie; b) standard; c) substandard; d) îndoielnice;
e) credite pierderi.
17.9 Lichiditatea imediata , ca indicator de apreciere a bonitatii firmei, are un nivel bun, daca:
a) < 100%; b) peste 150%; c) Între 100 si 120 %; d) între 120% si 150%;
e) = 100%.
17.10 Gradul de îndatorare generala, pentru a fi necorespunzator, trebuie sa aiba nivelul:

a) pâna la 60%; b) = 60%; c) 60-100%; d) = 100% ; e) peste 100%.
17.1 Clasificarea firmelor
Pentru a clasifica firmele pe baza ratingului de credit, stabiliti media

criteriilor având urmatoarea situatie:
La firma A, numarul de criterii pe indicatori este:

- criteriul 1 = 3; - criteriul 2 = 6; - criteriul 3 = 2; - criteriul 4 = 2;
- criteriul 5 = 1.
La firma B:
- criteriul 1 = 5; -criteriul 2 = 3; -criteriul 3 = 3; -criteriul 4 = 1;
- criteriul 5 = 2.
La firma C:
- criteriul 1 = 2; - criteriul 2 = 2; - criteriul 3 = 3; - criteriul 4 = 1;
- criteriul 5 = 6.
17.2 Dezbatere
Organizati o discutie libera privind rolul pe care o banca comerciala

îl acorda analizei manageriale în clasificarea firmelor si în acordarea de
credite. Precizati cum poate fi apreciata preocuparea conducerii firmelor
pentru promovarea inovarii în tehnologie, asimilarea de noi produse,
cucerirea de noi segmente ale pietei.
17.3 Referat
Întocmiti un referat în legatura cu rolul creditarii în acoperirea

necesarului de fonduri pe termen scurt pentru o întreprindere aflata în
diferite stadii de dezvoltare sau în pragul unui esec. Comentati rolul pe
care o banca comerciala si-l asuma în economia de piata, pentru a
influenta favorabil activitatea micro-economica.
- Fundamentarea complexa, la nivel de firma si de banca comerciala,

a deciziei de creditare pe termen scurt.
- Modalitati de îmbunatatire a bonitatii firmei pentru a corespunde
exigentelor bancilor comerciale;
- Evaluarea garantiilor bancare pe baza principiilor economiei de
piata;
- Previzionarea surselor de rambursare a creditelor si de plata a
dobânzilor cu ajutorul bugetului previzionat;
- Modalitati de rambursare a creditelor pe termen scurt în cazurile de
dificultate financiara.
17.1 e; 17.2 e; 17.3 c; 17.4 d; 17.5 c; 17.6 d; 17.7 c; 17.8 b;

17.9 d; 17.10 e.
Nota: Pentru a obtine nota 10,00, trebuie sa rezolvati toate cele 10 teste.
CAPITOLUL 18
DECIZIA DE CREDITARE PE TERMEN MEDIU SI LUNG
CUPRINS
18.1 Deficitul de resurse pe termen mediu si lung în gestiunea
financiara a întreprinderii
18.2 Analiza solicitantului si a cererii de credite pe termen mediu
si lung
18.3 Decizia de creditare pe termen lung si fluxurile de fonduri
determinate de aceasta
CONCEPTE
Deficitul de resurse pe termen lung
Surse de alimentare a deficitului pe termen lung
Analiza firmei ce solicita credit pe termen lung
Studiul de fezabilitate
Proiectia surselor si a destinatiei lor
Proiectia rambursarii creditelor pe termen lung
Indicatori de eficienta bazati pe actualizare
Decizia de creditare pe termen mediu si lung
Fluxul de fonduri determinat de creditul pe termen mediu si lung
18.1 Deficitul de resurse pe termen mediu si lung

în gestiunea financiara a întreprinderii
Asa cum am vazut în partea a treia a lucrarii, procesul de consum

care se organizeaza în întreprindere cere un volum importan t de resurse
mobilizabile prin repartitia financiara. Majoritatea acestor resurse sunt
imobilizate în structura economica a firmei pentru o perioada mai mare
de timp (au un ciclu de rotatie de peste 5 ani).
Daca avem în vedere o întreprindere în functiune, necesarul de

Actiuni econo-
fonduri cu imobilizare pe termen lung apare în cazul unor actiuni de
mice solicita-
refacere, dezvoltare, restructurare. Pentru acoperirea acestor necesitati,
toare de fonduri se face apel la fluxul de fonduri financiare din interior (autofinantarea
pe termen lung din cash-flow-ul firmei), precum si la fluxurile financiare din afara
întreprinderii.
Cele mai mari solicitari de fonduri din afara unitatii economice sunt
generate de activitatile de investitii (vezi capitolul 8). Asemenea
solicitari sunt întâlnite si în cazul actiunilor de cercetare-dezvoltare, de
Surse de fonduri protectie si refacere a mediului înconjurator etc.
pentru deficitul Pentru acoperirea deficitului de resurse pe termen lung, firmele se
pe termen lung adreseaza unor surse gestionate de sistemul bancar (credite pe termen
mediu si lung), proprietarilor (pentru cresterea de capital social), pietei
de capital (prin vânzarea de titluri) si finantelor publice (în cazuri
extreme, pentru subventii).
Fondurile procurabile pe termen lung din sursele amintite mai sus

se regasesc în continutul capitalului permanent al întreprinderii
Structura (capital social + fonduri proprii + împrumuturi pe termen mediu si
capitalului lung). Decizia de a apela la aceste fluxuri impune o fundamentare
permanent complexa, mai ampla decât decizia de creditare pe termen scurt
prezentata în capitolul 17.
Capitolul de fata va aborda doar aspectele diferite în fundamentarea

deciziei de creditare pe termen mediu si lung în comparatie cu decizia
de creditare pe termen scurt. Fluxurile de fonduri ale întreprinderii cu
proprietarii, piata de capital si finantele publice vor face obiectul
capitolului 19.
18.2 Analiza solicitantului si a cererii de credite pe termen mediu

si lung
În scopul fundamentarii si adoptarii deciziei de creditare pe termen

mediu si lung, serviciul financiar al firmei si comitetul de directie al
Formarea bazei bancii comerciale procedeaza la formarea bazei de date necesare
de date necesare analizei complexe a solicitantului si a cererii de credit. În afara
analizei documentelor si datelor solicitate de banca în cazul creditarii pe termen
complex e scurt, acum firma trebuie sa întocmeasca studii de fezabilitate,
previziuni pe perioade viitoare mai mari, calcule de actualizare si de
comparatie cu piata internationala etc.
A. Cunoasterea firmei solicitatoare
Firma care solicita credite pe termen mediu si lung trece în mod

obligatoriu prin analiza aspectelor nefinanciare si analiza
performantelor sale economice si financiare, ca si în cazul deciziei de
creditare pe termen scurt.
În plus, ofiterii de credit vor determina si analiza si indicatorii
specifici activitatii de investitie: investitia totala, investitia specifica,
pragul de rentabilitate, durata medie a platii furnizorilor pentru
investitii, cursul de revenire net actualizat (testul Bruno), rata interna
de rentabilitate, durata de recuperare a investitiei (vezi Capitolul 8).
Concomitent, se întocmeste si analizeaza Proiectia surselor pentru
investitii si a utilizarii acestora.
Pentru exemplificarea fundamentarii deciziei de creditare pe termen
mijlociu si lung, procedam la analizarea unui caz concret redat în
Cadrul 18.1.
Cadrul 18.1
Firma care solicita un credit pe termen lung se caracterizeaza prin

indicatorii:
Forma juridica Întreprindere cu capital majoritar
de stat
Obiectul activitatii Materiale din metal pentru
constructii
Calitatea organizarii Medie
Sectorul de activitate Perspectiva de dezvoltare buna
Pozitia pe piata Capacitate mare de influentare a
pietei interne si cereri la export
Calitatea conducerii Buna
Perspectiva unitatii Viabila
Bilantul cel mai recent:

Total activ 43,3 mild. lei
- active imobilizate 21,7 mild. lei
- active circulante 16,3 mild. lei
Total pasiv 43,3 mild. lei
- capitaluri proprii 12,6 mild. lei
- capital social 7,8 mild. lei
- datorii 30,3 mild. lei
- pasive tr. scurt 15,4 mild. lei
Contul de profit si pierdere:

2002s = 1211 mil. lei
2003 = 2487 mil. lei (profit net = 1552)
2004 (5 luni) = 2125 mil. lei
Disponibil în conturi = 110 mil. lei

Angajamente bancare la data cererii = 18,8 mild. lei
Plati restante = 6 mild. lei
Creante de încasat = 11 mild. lei
Analiza manageriala situeaza firma solicitatoare de credit pe termen

Necesitatea lung în categoria A (dupa sistemul clasificarii pe cinci grupe, A-E).
studiului de Acest rezultat este însa provizoriu, el trebuind completat cu rezultatul
fezabilitate analizei performantelor economico-financiare si al Studiului de
fezabilitate.
Performanta economico-financiara ia în considerare indicatorii avuti
în vedere si la creditarea pe termen scurt. Firma se încadreaza, din punct
de vedere al performantelor economico-financiare, în categoria C.
Rezultatul
analizei : În medie, ca rezultat al celor doua tipuri de analiza, manageriala si a
performantelor economico-financiare, firma în cauza are un reting de
rating = 2,6
credite de 2,6, întrunind conditiile ca cererea sa de credit pe termen lung
sa fie admisa spre analiza grupului de experti si a comitetului de
directie.
B. Analiza cererii de credite pe termen mediu si lung
Firma analizata solicita un credit de 2,5 mild. lei pe un termen de

8 ani, cu o perioada de gratie de un an. Scopul acestui credit este de a
completa fondurile cerute de investitia pentru o noua capacitate de
productie în domeniul materialelor de constructie din metal (capacitatea
maxima de 10.400 t pe an).
Cererea de credit pe termen lung intra în analiza bancii însotita de

Studiul de fezabilitate (vezi Cadrul 18.2), întocmit de agentul economic
sau de o firma specializata în proiectarea investitiilor.
Cadrul 18.2
STUDIUL DE FEZABILITATE
(Prezentare sintetica)
I. Aspecte generale
II. Sectorul de activitate pentru investitia creditata
III. Prezentarea agentului economic
IV. Piata de aprovizionare si de desfacere
V. Evaluarea activitatii viitoare
VI. Cheltuieli si surse financiare pentru investitie
VII. Analiza financiara a activitatii viitoare, inclusiv a efectelor obiectivului
creditat
VIII. Riscurile în activitatea agentului economic creditat, ca urmare a schim-
barilor posibile în viitor
IX. Aprecieri finale
Din continutul studiului de fezabilitate rezulta orientarea analizei

Situatia prezenta spre viitorul firmei si al obiectivului pentru care se solicita creditul pe
capitolele I-III termen lung. Doar capitolele I-III se refera la situatia prezenta a
agentului economic (si ele sunt acoperite de analizele precedente
privind managementul si performanta economico-financiara), restul
capitolelor referindu-se la evolutia rezultatelor financiare si economice
Viitorul - viitoare, rezult ate influentate si de punerea în functiune a obiectivului
principalul pentru care se solicita creditul de 2,5 mild. lei.
obiectiv al
studiului În privinta pietei, concluziile cuprinse în studiul de fezabilitate sunt
urmatoarele:
- majoritatea materiei prime se procura din tara, la un pret mai mic

Concluziile decât cel de import (At > 50%);
privind piata de - peste 70% din productia viitorului obiectiv va fi absorbita de piata
aprovizionare interna (Dt > 50%), existând si cereri suficiente la export
si desfacere (Germania, Suedia).
O astfel de piata (aprovizionare / desfacere) este considerata ca

satisfacatoare; ea nu solicita sume în valuta prea mari pentru realizarea
importului de materii prime, dar nici nu aduce încasari valutare mari din
export.
Evaluarea activitatii viitoare are în vedere orientarile firmei în

privinta productiei, exportului, a sanselor de viabilitate ale obiectivului
creditat în conditiile economiei de piata. Constatarile grupului de
experti confirma ca firma analizata este viabila:
Indicatorii - produsele sale, inclusiv cele rezultate din obiectivul creditabil, au o

activitatii piata care depaseste capacitatile maxime de productie (ele acopera
viitoare între 50% si 75% din cererea interna);
- livrarile la export sunt în crestere (2001 = 1,3 mil. $; 2002 =
= 7,8 mil. $; 2003 = 19,3 mil. $; 2004 - previzionat - = 20,6 mil. $);
- reducerea efortului valutar, estimat la 97 - 107 $ / to, în timp ce
fabricarea la noul obiectiv a produsului acum importat s-ar realiza
la un pret de circa 28 $ / to.
Întocmirea capitolului VI din studiul de fezabilitate presupune
operatii financiare de prognoza de tipul celor redate în capitolul 8 al
lucrarii (investitii). În studiul de fezabilitate, aceasta decizie de
finantare/creditare a investitiei apare sub forma Proiectiei surselor si a
destinatiei lor pe toata perioada de angajare a creditului (2004-2013).
Proiectarea Din aceasta proiectie rezulta ca firma în cauza mai avea de realizat,
surselor viitoare la data solicitarii creditului, cheltuieli de investitii de 4,552 mild. lei,
de rambursare a suma pe care doreste sa o acopere astfel: 2,5 mild. lei din credit si
creditului 2,052 mild. lei din surse proprii (amortizare si profit).
Sursele proprii prognozate pâna în anul 2013 acopera efortul
investitional, inclusiv ratele scadente la creditul solicitat si la celelalte
credite aflate pe rol (catre alte banci), înregistrând din anul 2007
excedente mari ale resurselor fata de obligatiile financiare.
Si la acest capitol firma prezinta o situatie corespunzatoare,
favorabila rambursarii ritmice si totale a creditului cerut.
Capitolul VII al studiului cuprinde indicatorii de eficienta ai
investitiei-obiect de creditare , tinându-se cont de evolutia inflatiei, de
Indicatorii de deteriorarea etalonului monetar pe parcursul realizarii si exploatarii
eficienta
obiectivului de investitie. În cazul de fata, procedam la determinarea
economica
urmatorilor indicatori (vezi si capitolul 8 al manualului): Valoarea
actualizata, Rata interna de rentabilitate, Testul Bruno.
Pentru determinarea valorii actualizate totale (VA) si nete (VAN),
luam în considerare rata de actualizare i = 10% si i = 20% si rezultatul
favorabil sub forma de cash-flow din Tabelul 18.1.
Tabelul 18.1
mil. lei
Anul Cash -flow 1/(1+i)n VA (i=10%)
1 ----- 0,91 -----
2 9.000 0.83 7.470
3 9.000 0.75 6.750
4 10.000 0,68 6.800
5 10.000 0,62 6.200
6 11.000 0,56 6.160
7 11.000 0,51 5.610
8 11.000 0,47 5.060
9 10.000 0,42 4.200
10 10.000 0,39 3.900
Total X 52.150
Pentru i = 20%, valoarea actualizata totala este de 26.075 mil. lei.

Având în vedere ca valoarea investitiei totale este de
24.204 mil. lei, valoarea actualizata neta (VAN) este:
Valoarea
actualizata - pentru i = 10%, 52.150 – 24.204 = 27.946 mil. lei
- pentru i = 20%, 26.075 – 24.204 = 1.871 mil. lei.
neta
Rezulta ca, pentru ambele rate de actualizare, valoarea actualizata
totala obtinuta pe o perioada de zece ani depaseste costul total al
investitiei.
Rata interna de rentabilitate, redata în fig. nr. 18.1, atesta faptul ca
egalitatea dintre valoarea actualizata totala si costul investitiei are loc la
Rata interna o rata interna de rentabilitate care corespunde pentru i > 20%.
de rentabilitate Considerând ca, în perspectiva imediata, rata inflatiei din economia
si Testul Bruno noastra va coborî spre niveluri mai rezonabile (cel putin sub 20%),
putem accepta ca proiectul de investitie creditat se încadreaza în limite
acceptabile de eficienta.
Contactul cu piata economica externa a produselor fabricate de
firma (obiectivul analizat) este caracterizat de nivelul prognozat al
indicatorulu i Testul Bruno.
Daca luam în calcul drept cost actualizat al investitiei valoarea de
24.204 mil. lei, iar profitul actualizat reprezinta 2/3 din valoarea actualizata
Cursul de totala (pentru i = 10%, Pa = 39.000 mil. lei sau 975 mii $, la cursul de
revenire net schimb de 1 $ = 40000 lei; pentru i = 20%, Pa = 19.500 mil. lei sau
actualizat 487,5 mii $), atunci Testul Bruno sau cursul de revenire net actualizat este:
- pentru i = 10%, TB = 24.204 mil. lei / 975 mii $ = 24.820 lei / $;
- pentru i = 20%, TB = 24.204 mil. lei / 487,5 mii $ = 49.641 lei / $.
La o rata de actualizare i de 20%, cursul de revenire depaseste

cursul prognozat al dolarului de 40.000 lei pentru 1 USD, proiectul
devenind ineficient în corelatia cu piata internationala. Acest indicator,
împreuna cu ceilalti, ajuta si la completarea capitolelor VIII si IX din
studiul de fezabilitate.
Riscurile din Astfel, Riscurile cele mai grave pentru investitii apar din cauza
cauza inflatiei inflatiei (obiectivul creditat nu mai este eficient pentru o rata a inflatiei
la obiectivele mai mare de 20-23%), a modificarii cursului de schimb, a întâr zierii
de investitii punerii în functiune si atingerii parametrilor proiectati. În cazul concret
analizat, se apreciaza ca riscurile respective se vor diminua în
perspectiva, o data cu stabilizarea economiei si reluarea cresterii
economice.
Figura nr. 18.1
Având la dispozitie întreaga analiza a agentului economic si a

solicitarii concrete de credit, comitetul de directie al bancii comerciale
considera ca cererea de credit pe termen lung înaintata de firma
analizata este admisa la creditare.
18.3 Decizia de creditare pe termen lung si fluxurile de fonduri

determinate de ea
În momentul în care Studiul de fezabilitate este acceptat, cererea de

credite este luata în calcul ca decizie de creditare pe termen lung,
procedându-se la încheierea Contractului de creditare. Concomitent cu
adoptarea deciziei de creditare, se realizeaza si Situatia privind
Obligatiile firmei esalonarea ratelor si a dobânzilor pentru creditul contractat. Situatia
solicitatoare respectiva reprezinta o proiectare a fluxurilor financiare viitoare de la
de credit firma catre banca.
Pe baza contractului de credit si a situatiei de esalonare a
rambursarii creditului, serviciul financiar al firmei proiecteaza fluxurile
curente si viitoare determinate de decizia de creditare pe termen mediu
si lung, introd ucându-le în structura deciziilor financiare si a bugetului
firmei.
Astfel, suma de 2,5 mild. lei aprobata va fi pusa la dispozitia
întreprinderii pe masura aparitiei necesarului de plati, suma respectiva
integrându-se în continutul deciziei financiare privind investitiile. În
unele cazuri, adresa acestor fluxuri poate fi reprezentata de deciziile
financiare privind protectia muncii, refacerea si protejarea mediului
înconjurator, actiunile sociale (care presupun investitii) etc.
Fluxurile de În faza de utilizare a cred itului pe termen lung apar fluxurile
fonduri în faza generate de ratele de rambursat si de plata dobânzii. În cazul nostru,
de utilizare a aceste fluxuri cuprind rata de 312 mil. lei / an, timp de 8 ani, dupa un an
de gratie, precum si platile anuale ale dobânzii (la o rata a dobânzii de
creditului 28% introdusa în contract). Aceste fluxuri vor avea ca punct de plecare
din întreprindere tot decizia financiara privind investitiile, fiind
alimentate din veniturile proprii (amortizare si profit).
Odata localizate în cuprinsul deciziilor financiare din firma,
fluxurile de fonduri declansate de decizia de creditare pe termen mediu
si lung sunt cuprinse în bugetul financiar al întreprinderii, contribuind la
realizarea echilibrului financiar al actiunilor de consum pentru
înfiintarea, refacerea si dezvoltarea structurii economice de productie.
Analizele Pe parcursul perioadei de angajare a creditului, banca procedeaza la
periodice analize periodice asupra firmei si obiectivului creditat; în caz ca se
asupra constata deteriorari ale activitatii economice a agentului economic
creditat, banca ia masuri de reducere a riscului de nerambursare sau, în
firmei
cazul producerii acestui risc, actioneaza pentru recuperarea ratelor
ramase de rambursat prin valorificarea garantiilor depuse sau
consemnate în contractul de creditare.

• De ce recurge o întreprindere la credite pe termen mediu si lung, cu toate ca aceste credite

au un cost ridicat?
• Din ce surse se pot procura capitaluri ce pot fi imobilizate pe termene medii si lungi?
• De ce cunoasterea solicitantului si a obiectivului creditabil presupune o analiza mai ampla,
în spatiu si timp, decât în cazul creditarii pe termen scurt?
• De ce este necesar a actualizarea veniturilor si cheltuielilor în cazul obiectivelor creditate
pe termen lung?
• Cum apreciati raportul cantitativ dintre fluxurile de fonduri care vin spre firma si care
pleaca catre banca, în cazul creditarii pe termen mediu si lung?
18.1 În cadrul carei categorii de capital al firmei vor intra împrumu-

turile pe termen lung:
a) Capital social; b) Capital propriu; c) Capital permanent;
d) Datorii pe termen scurt; e) Trezoreria negativa.
18.2 Printre indicatorii privind investitiile analizati de ofiterii de credit
sunt: a) investitia specifica; b) cursul de revenire net actualizat ;
c) rata interna de rentabilitate; d) durata de recuperare a investitiei;
e) pragul de rentabilitate. Care din acesti indicatori conditioneaza
creditarea de nivelul productiei ce se va obtine în perioada de
exploatare a obiectivului creditat?
18.3 Studiul de fezabilitate are în vedere mai multe capitole : a) piata de
aprovizionare si de desfacere; b) prezentarea agentului economic ;
c) cheltuieli si surse de finantare a investitiei; d) analiza efectelor
financiare ale obiectivului creditat; e) riscurile în activitatea firmei
creditate pe termen lung. Care dintre acesti indicatori nu se refera
la perioada viitoare?
18.4 Rata interna de rentabilitate, ca indicator important de care depinde

adoptarea deciziei de creditare pe termen lung, depinde de :
a) egalitatea valoarea investitiei = valoarea actualizata totala ;
b) valoarea investitiei; c) valoarea nominala totala a productiei din
momentul pu nerii în functiune; d) egalitatea valoarea
investitiei = valoarea nominala totala a productiei posibile cu
obiectivul creditat; e) egalitatea valoarea actualizata totala =
= valoarea nominal a totala.
18.5 În ce conditie indicatorul Curs de revenire net actualizat, Cra,

poate anula decizia de creditare pe termen lung : a) când
Cra = Curs valutar previzionat (Cvp); b) când Cra < Cvp; c) când
Cra > Cvp.
18.1 Decizia de creditare pe termen mediu
O societate comerciala din industria alimentara solicita un credit pe

termen de 4 ani în suma de 600 mil. lei. Firma prezinta bancii
informatiile financiare, din care rezulta urmatorii indicatori de apreciere
a ratingului de credite:
- criteriul 1, 3 indicatori;
- criteriul 5, 2 indicatori.
Stabiliti nivelul ratingului de credite si decideti daca firma poate fi

admisa la creditare.
Fundamentati decizia de creditare, în functie de categoria firmei si a
indicatorilor din studiul de fezabilitate, pe care îi puteti calcula pe baza
urmatoarelor date:
- Valoarea actualizata totala

- pentru i = 10%, 1.500 mil. lei
- pentru i = 20%, 750 mil. lei
- pentru i = 30%, 500 mil. lei
- Profitul actualizat = 2 / 3 din VA
- Cursul de schimb = 40.000 lei / $
- Valoarea investitiei = 600 mil. lei.
18.2 Studiu de fezabilitate
Comentati punctele principale ale unui studiu de fezabilitate si

precizati cele mai dificile componente în privinta întocmirii de catre
firme. Dezbateti importanta analizei de risc pentru luarea deciziei de
investitie si de creditare a investitiei respective.
18.3 Semnificatia R.I.R.
Rata interna de rentabilitate reprezinta o corelatie obligatorie între

decizia de investitie si rata inflatiei într-o economie cu dificultati
economice si financiar-monetare mari. Redati modul în care agentii
economici si banca interpreteaza rata interna de rentabilitate si explicati
motivarea lor în privinta adoptarii deciziei de investire si a deciziei de
creditare pe termen lung.
- Implicatiile financiar -monetare ale deciziei de creditare pe termen

mediu si lung;
- Contributia studiului de fezabilitate la fundamentarea economica,
financiara si monetara a unei decizii de investitii si a unei decizii de
creditare pe termen lung;
- Fundamentarea fluxului de venituri care pot asigura rambursarea
creditului pe termen lung;
- Contributia indicatorilor de eficienta privind activitatea economica
creditata la reducerea riscului asumat de banca si de firma;
- Influentarea deciziei de creditare pe termen lung de catre rata
inflatiei si de catre cursul valutar.
18.1 c; 18.2 e; 18.3 b; 18.4 a; 18.5 c.

CAPITOLUL 19
FLUXURILE FINANCIAR-MONETARE
ALE ÎNTREPRINDERII CU PIATA DE CAPITAL
SI FINANTELE PUBLICE
CUPRINS
19.1 Fluxurile de fonduri dintre întreprindere si proprietari
19.2 Fluxurile de fonduri specifice relatiei cu piata de capital
19.3 Flu xurile de fonduri cu finantele publice
19.5 Costul capitalului
CONCEPTE
Schimbari în structura proprietatii
Efecte ale pietei de capital asupra actiunilor
Restrictii în privatizarea unei firme de stat
Piata de capital;
Instrumente ale pietei de capital
Cresterea capitalului social
Împrumuturi obligatare
Fluxuri cu finantele publice
Costul mediu si marginal al capitalului
Fluxurile financiar-monetare ale întreprinderii cu piata de capital si finantele publice
19.1 Fluxul de fonduri dintre întreprindere si propr ietari
Schimbarile intervenite în societatea si economia româneasca au

pus pe alt plan problematica proprietatii, inclusiv aspectele financiare
legate de manifestarea economica a proprietatii.
Astfel, în primul rând, se înregistreaza o diversificare a tipurilor de
Diversificarea proprietate, existând concomitent proprietatea de stat, privata si mixta
tipurilor de (stat + privata), precum si proprietatea detinuta de nerezidenti si mixta
proprietate (autohtoni si straini).
În al doilea rând, s-a legiferat posibilitatea de a atrage fonduri
suplimentare pentru cresterea capitalului social si a celui permanent prin
Aparitia si contributia pietei de capital (vânzarea / cumpararea de actiuni, de
dezvoltarea obligatiuni si alte hârtii de valoare). Totodata, pe fondul acestor
p ietei de schimbari sunt posibile fluxurile de fonduri catre proprietari si alti
capital participanti la piata de capital pentru transmiterea dividendelor si
dobânzilor, drept câstig la contributia lor la cresterea capitalului de
lucru al firmei.
Aceste schimbari pun în fata financiarului din întreprindere
probleme noi, care îi modifica radical continutul meseriei formate în
conditiile în care nu se practicau în economia noastra mecanismele si
instrumentele economiei de piata, ale pietei de capital.
Un alt domeniu care modifica continutul profesiei de economist
financiar este reprezentat de procesul de privatizare a întreprinderilor
Sarcini noi în proprietate de stat. Transpunerea în practica a privatizarii firmelor cu
procesul de capital integral sau majoritar de stat (cu exceptia celor care pastreaza
privatizare statutul de regie autonoma sau companie de interes national) a declansat
numeroase activitati ce au trebuit sa intre în continutul profesiei de
financiar. Procesul respectiv a generat mai multe efecte în plan financiar
si monetar, la nivel de întreprindere si economie.
1. Reevaluarea capitalului social. Aceasta actiune a avut în vedere,

în principal, imobilizarile corporale si a marit valoarea activului si
Actiunea de pasivului din bilant la un nivel suficient pentru a compensa efectele
reevaluare a cresterii preturilor la activele corporale.
capitalului social Reevaluarea respectiva a avut si efecte de propagare. În primul
rând, ea a determinat o crestere a cheltuielilor cu amortizarea
mijloacelor fixe într-o proportie egala cu rata de reevaluare. În al doilea
rând, reevaluarea în cauza a produs si efectul de diluare a câstigurilor pe
o actiune (profitul afectat dividendelor este relativ constant sau va fi în
scadere, ca urmare a cresterii cheltuielilor cu amortizarea).
Sub presiunea unei rate atractive pentru câstigurile la capital,

reevaluarea a gener at efecte inflationiste, întreprinderile cautând iesirea
din situatie prin majorarea preturilor la produsele vândute în viitor.
2. Efecte ale pietei de capital asupra actiunilor. Actiunile puse pe

piata gratuit sau pe bani în faza privatizarii intra în mod normal în
mecanismele obiective ale pietei de capital. Valoarea nominala a
actiunilor va fi reglata în functie de cerere si oferta care, la rândul lor,
Efectele pietei de depind de mersul activitatii firmei privatizate, de rezultatele ei
capital asupra financiare (nivelul rentabilitatii si al dividendelor ce le poate plati).
valorii actiunilor În mod normal, valoarea de piata a unei actiuni corespunde cu
valoarea sa nominala daca firma emitenta asigura o rata a dividendelor
egala cu rata dobânzii de pe piata bancara (de depozit). Într-o economie
stabilizata, aceasta rata a dobânzii este sub 10%.
Daca firma emitenta de actiuni asigura dividende sub aceasta limita,
valoarea de piata a actiunilor scade sub valoarea lor nominala
(detinatorii de fonduri nu sunt încurajati sa cumpere actiuni atâta timp
cât ei pot câstiga mai mult depunând banii la banci sau la Casa de
Economii).
Concluzia 17.1
Conditia obligatorie pentru distribuirea gratuita sau vânzarea de actiuni este obtinerea de
profit net pentru dividende cel putin la un nivel de 10% din capitalul social, daca dobânda
bancara scade sub 10%.
Pentru a asigura acest nivel al dividendelor, o întreprindere care îsi

pune pe piata capitalul social sub forma de actiuni va trebui sa asigure
un profit suficient de mare, conform datelor din exemplul 19.1.
Exemplul 19.1
Daca luam în calcul faptul ca profitul repartizabil pentru dividende

reprezinta circa 40% din profitul net, iar proprietarii solicita o rata a
dividendelor de 10%, nivelul profitului net si impozabil ce trebuie
asigurat în raport cu capitalul social este:
- Profitul net = 10% x 100 / 40 = 25% din Cs;

- Profitul impozabil = 25% / 75% x 100 = 33,33% din Cs
(profitul net = 75% din profitul impozabil).
Daca firma care se privatizeaza respecta conditia redata în concluzia

Principiu de precedenta, atunci ea poate sa-si valorifice actiunile ramase sau emise
suplimentar la un curs peste valoarea nominala, obtinând fonduri
lucru pentru
suplimentare pentru capitalul sau de lucru si pentru acoperirea
serviciul cheltuielilor de emisiune. Serviciul financiar trebuie sa-si însuseasca
financiar acest principiu de lucru si sa procedeze în consecinta, atât în faza de
privatizare, cât si în activitatea viitoare, când firma devine privata sau
mixta.
19.2 Fluxurile de fonduri specifice relatiei cu piata de capital
Pentru a intra pe piata de capital, o întreprindere trebuie sa se

adreseze Comisi ei Nationale a Valorilor Mobiliare cu un prospect de
oferta conform Legii nr. 52/1994 privind valorile mobiliare si bursele
Respectarea de valori, Pachetului legislativ privind Piata de capital, adoptat în anul
Normelor emise 2002 si Normelor adoptate de C.N.V.M. În principal, o firma care
de C.N.V.M. doreste sa realizeze o oferta publica primara (facuta de catre emitent
sau de o societate de valori mobiliare autorizata) sau o oferta publica
secundara (realizata de detinatori, de societatile de valori mobiliare
autorizate si de bursele de valor i), trebuie sa îndeplineasca o serie de
conditii juridice, economice, financiare.
Astfel, firma trebuie sa fie, din punct de vedere juridic, o societate
deschisa, în sensul de a permite si altor persoane (decât membrii
fondatori) accesul la actiunile firmei. Din punct de vedere economic si
financiar, întreprinderea în cauza trebuie sa prezinte un studiu de
fezabilitate acceptabil, precum si o bonitate suficient de atractiva pentru
Operatiuni de viitorii cumparatori de actiuni.
crestere a Operatiunea de crestere a capitalului social la o societate
comerciala se realizeaza prin mai multe tipuri de actiuni generatoare de
capitalului social
fluxuri financiare.
1. Emisiunea suplimentara de actiuni. În urma hotarârii Adunarii
generale a actionarilor, întreprinderea procedeaza la emisiuni
suplimentare de actiuni, în functie de suma stabilita pentru cresterea de
capital social si de valoarea de emisiune a unei actiuni.
Hotarârea de Pe piata de capital sunt utilizate actiuni ordinare si actiuni
privilegiate. Detinatorii de actiuni ordinare sunt proprietarii veritabili a i
emisiune întreprinderii; ei, în schimbul cedarii de fonduri pentru procurarea de
suplimentara actiuni, primesc dividende si o crestere previzionata a valorii de piata a
de actiuni actiunilor cumparate. Tot ei dispun de dreptul la vot pentru adoptarea
deciziilor importante si pentru alegerea Consiliului de administratie, dar
risca sa-si piarda banii investiti în caz de esec al firmei, ei participând la
recuperarea sumelor la falimentarea întreprinderii dupa detinatorii de
actiuni privilegiate.
Detinatorii de actiuni privilegiate renunta al dreptul la vot (sau îl

exercita în cazuri cu totul deosebite), în schimbul prioritatii la
recuperarea sumelor investite în actiuni, în caz de faliment.
Actiunea de emisiune suplimentara de titluri determina un flux
important de fonduri, flux dependent si de valoarea de piata (bursiera) a
hârtiilor de valoare puse în circulatie (vezi exemplul 19.2).
Exemplul 19.2
O firma dispune de un capital social împartit în 20000 de actiuni a

5.000 lei bucata. Valoarea bursiera a unei actiuni este de 6.000 lei
bucata. Adunarea generala a actionarilor aproba o crestere de capital
social de 20 mil. lei (o emisiune suplimentara de 4.000 bucati).
Pretul de emisiune la noile actiuni este de 5.500 lei pe bucata
(conform regulii, acest pret se afla între cel nominal si valoarea de piata
a vechilor actiuni).
Valoarea de piata a actiunilor firmei (în totalitate) dupa emisiunea
suplimentara devine:
Vp = (20.000 b.x 6.000 lei/b + 4.000 b.x 5.500 lei/b.)/(20.000 b.+ 4.000 b.) =
= 5.916 lei / bucata
Firma va încasa pe cele 4.000 actiuni suplimentare suma de
4.000b x 5.916 lei / b. = 23,7 mil. lei. Se constata un efect de diluare a
pretului de piata fata de vechile actiuni, de la 6.000 lei pe bucata la
5.916 lei pe bucata.
2. Încorporarea rezervelor în capitalul social. Acest procedeu are

drept baza financiara rezervele destinate maririi capitalului social,
profitul net realizat în exercitiul precedent, valoarea mijloacelor fixe
Încorporarea realizate din fondul de dezvoltare, prime de fuziune si aport de capital.
de fonduri în Încorporarea în capitalul social a acestor fonduri nu aduce un spor
capitalul social de resurse întreprinderii, întrucât ele sunt deja cuprinse în capitalul de
lucru al firmei, în capitalul propriu. Cresterea de capital social prin acest
procedeu se transforma în actiuni suplimentare, care se pot distribui
gratuit proprietarilor existenti.
Conversia 3. Conversia datoriilor în actiuni. Este un procedeu folosit de

obligatiilor în firmele care anterior au apelat la piata de capital prin emisiunea si
actiuni vânzarea de obligatiuni. Fie ca aceste obligatiuni aveau înca de la
emisiune prevederea ca, dupa un timp, sa se transforme în actiuni sau
firma doreste sa-si consolideze datoria transformând un împrumut
obligatar în crestere de capital social.
Si în acest caz, avem doar o transformare de titluri si de drepturi

fara un flux real de fonduri, valoarea obligatiunilor existând la
dispozitia firmei în cuprinsul categoriei de capital permanent.
Tot de pe piata de capital, întreprinderile se pot împrumuta pe
termen mediu si lung prin vânzarea de obligatiuni, titluri care asigura
un venit fix (în unele cazuri si variabil) sub forma de dobânda, dar nu
dau detinatorului dreptul la proprietate.
Împrumutul obligatar se hotaraste de Adunarea generala a

actionarilor, în functie de marimea deficitului de resurse pe termen lung
Emisiunea si si de marimea ofertei de capital de pe piata în perioada de emisiune.
vânzarea de Valoarea de emisiune a obligatiilor este, de regula, egala cu valoarea lor
obligatiuni nominala sau mai mica, facându-le astfel mai atractive pe piata, unde
întâmpina concurenta actiunilor.
Fluxul de fonduri generat de emisiunea de obligatiuni este
dependent de marimea emisiunii (Nr. obligatiuni) si de valoarea de
emisiune (V e):
Relatia 19.1
Flux = Nr. oblig. x Ve
Pe perioada de utilizare a împrumutului obligatar, firma plateste

Contributie la dobânda, iar la scadenta (uneori si pe parcurs) are loc rambursarea
integrala (respectiv, plata ratelor).
deciziile Fluxurile de fonduri determinate de participarea firmei la piata de
financiare ale capital sunt cuprinse în deciziile financiare referitoare la procesul de
firmei consum din întreprindere (investitii, mijloace circulante), având un rol
important în suplinirea deficitului de resurse pe termen lung, dar si la
repartizarea pe destinatii a rezultatelor economice si financiare din anii
urmatori.
19.3 Fluxurile de fonduri cu finantele publice
Conectarea Cu toate ca, în unele cazuri, finantele publice se implica si în

fluxurile determinate de proprietatea statului (mobilizarea de profit net
firmei la de la regiile autonome si dividende de la societatile comerciale unde
finantele detine proprietate statul), misiunea lor principala este de a asigura
publice finantarea actiunilor sociale, culturale, de învatamânt etc. pe seama
impozitelor si a taxelor.
Întreprinderea este conectata la finantele publice prin fluxuri

ascendente si descendente multiple. Dinspre bugetul de stat vin fluxuri
care contribu ie la sprijinirea unor activitati sociale sau pentru
subventionarea activitatii economice, iar dinspre întreprindere merg
spre finantele statului (centrale si locale) numeroase legaturi. Aceste
legaturi sunt cuprinse în Legea bugetului de stat, conform clasificatiei
bugetare (vezi Cadrul 19.1)
Cadrul 19.1
Legea bugetului de stat pe anul 2003

A. Venituri curente 240.446,5 mild. lei
1. Venituri fiscale 223.569,3 mild. lei
1.1 Impozite directe 50.489,2 mild. lei
1.2 Impozite indirecte 173.080,1 mild. lei
2. Venituri nefiscale 16.877,2 mild. lei
B. Venituri din capital 551,0 mild. lei
Serviciul financiar din fiecare firma prognozeaza fluxurile de

fonduri care leaga unitatea în cauza de bugetul de stat central sau local,
pe baza legislatiei fiscale si (sau) a hotarârilor guvernamentale
(Ordonante guvernamentale).
1. Impozitul pe profit
Determinarea impozitului pe profit presupune parcurgerea
Fluxurile urmatoarelor etape de lucru (vezi capitolul 16):
financiare
- stabilirea profitului impozabil ;
catre finantele - calculul impozitului;
publice - stabilirea cazurilor de scutire sau reducere a impozitului pe profit
prevazute de lege si determinarea obligatiilor previzionate pentru
veniturile încasate.
2. Taxa pe valoarea adaugata
Fiind un venit de baza al bugetului statului, calcularea si varsarea
lui sunt urmarite cu atentie de catre serviciul financiar al firmei, dar si
de catre organele fiscale si de control. Fara a intra în detaliile legislatiei,
vom prezenta doar etapele principale ale determinarii obligatiilor ce
Obligatiile revin firmei sub forma T.V.A.:
financiare sub
forma de TVA - precizarea bazei de impozitare, reprezentata de categoriile de
operatii prevazute de lege;
- precizarea exigibilitatii, a momentului în care taxa trebuie platita;
- calcularea obligatiilor de platit, ca diferenta între T.V. A. colectata
asupra vânzarilor si T.V.A. deductibila asupra cumpararilor.
Obligatiile firmelor catre finantele publice cuprind si alte impozite

si taxe, cum ar fi accizele, impozitul pe salarii, impozitul pe dividende,
taxe pe terenuri, pe mijloace de transport, taxe vamale si de timbru etc.
Decizia Având informatiile cantitative privind obligatiile catre finantele
fluxurilor finan- publice si fluxurile de la bugetul de stat catre firma (subventii, alocatii),
ciare catre serviciul financiar poate adopta Decizia fluxurilor financiare cu
finantele publice finantele publice, ca parte integranta a bugetului întreprinderii.
În perioada de realizare a bugetului, fiecare întreprindere întocmeste
Situatia impozitelor si taxelor datorate si varsate.

alocarea corecta si profitabila a resurselor proprii si atrase din afara
firmei, ca participare activa a activitatii financiare la managementul
general al firmei.

dezvoltarea structurii economice a firmei are cea mai mare influenta
asupra performantelor economice si financiare viitoare ale firmei.
De aceea, activitatea financiara este obligata sa realizeze acest lucru în
concordanta cu indicatorii de eficienta, ye, dar si cu costul capitalului
folosit, atât cel propriu, cât si cel atras de pe piata creditului sau (si) de
pe piata de capital. În acest mod se asigura un nivel acceptabil pentru
performantele întreprinderii.
În procesul de fundamentare a deciziilor de apelare la fluxurile

externe de capital, inclusiv la contributia proprietarilor, conteaza din ce
în ce mai mult, ca o restrictie esentiala, indicatorul financiar al costului
capitalului.
Perioada fondurilor ieftine a trecut gestiunea financiara a firmei
trebuind sa reflecte acum în mod clar, pe fiecare flux de fonduri, efortul
Sfârsitul financiar facut de întreprindere pentru completarea necesarului sau de
perioadei fonduri pe termen scurt si lung.
capitalului Costul capitalului ia în considerare dobânzile, comisioanele sau
ieftin dividendele platite de firma furnizorilor de fonduri. În practica din tarile
cu economie normala, costul cel mai ridicat îl prezinta fondurile
procurate prin vânzarea de actiuni (Capitalul social); acest lucru este
datorat faptului ca, în aceste tari, rata dividendelor este mult superioara
dobânzilor solicitate de banci pentru creditele pe termen scurt si lung.
În analiza costului capitalului conteaza si Rata de îndatorare

(capital împrumutat / capital social), rata care determina firma sa aleaga
o structura optima a capitalului de lucru, îmbinând eficient capitalul
propriu cu cel împrumutat (vezi figura nr. 19.1).
Figura nr. 19.1

Costul mediu al capitalului folosit (k o) este o medie ponderata a

Particularitati costului capitalului propriu (ke) si a costului capitalului împrumutat (ki).
specifice În cazul economiei românesti, atâta timp cât dobânzile bancare sunt
economiei exagerat de mari, iar multe firme nu acorda proprietarilor (în special
românesti statului) dividende corespunzatoare, o structura optima a capitalului de
lucru este diferita de cea redata în figura nr. 19.1.
1. Costul mediu
Costul mediu al capitalului de lucru se determina pornind de la

costul individual al fiecarei categorii de capital (c%) si ponderea
acestora în capitalul total (p%):
Relatia 19.2
Cm = Σ c% i x p% i
Exemplul 19.3
Un numar de cinci firme (A,B,C,D,E) au grade de îndatorare si costuri

ale capitalurilor folosite relativ diferite:
p% c% p%xc%/100
A
Capital propriu (Cp) 100 10 10
Capital împrumutat (Ci) 0 80 0
Total 100 10
B
Cp 90 10 9
Ci 10 80 8
Total 100 17
C
Cp 80 15 12
Ci 20 90 18
Total 100 30
D
Cp 70 15 10,5
Ci 30 90 27,0
Total 100 37,5
E
Cp 50 18 9
Ci 50 100 50
Total 100 59
Pe baza exemplului 19.3. se construieste graficul din figura nr. 19.2.
Structura optima Din graficul respectiv, rezulta ca o structura optima a capitalului de

a capitalului de lucru se înregistreaza la un grad de îndatorare situat între 10% si 30%
lucru (unde se afla firmele B si C). Tot din fig. nr. 19.2 se observa schimbul
de locuri între costul capitalului propriu (mai redus) si costul capitalului
împrumutat (mai ridicat decât pe piata tarilor cu economie echilibrata).
Figura nr. 19.2
2. Costul marginal
Pentru a lua hotarârea de crestere a capitalului de lucru si de

modificare a structurii aces tuia, este necesar ca serviciul financiar sa
Modificarea practice si calculul costului marginal al capitalului. Acest cost reflecta
costului la o modificarea cheltuielilor de atragere de capital, atunci când acesta creste
crestere de cu o unitate valorica (milion, miliard), în conditiile foarte schimbatoare
capital atras ale pietei de capital.
Nivelul costului marginal influenteaza direct decizia de apelare la
fluxurile financiare externe. Sa urmarim o astfel de decizie pe baza
exemplului 19.4.
Exemplul 19.4
O firma prezinta urmatoarea structura a capitalului de lucru:
Capital p% c% pxc/100
Cp 100 66 12 8
Ci 50 34 80 27
Total 150 100 --- 35
Varianta I
Se ia hotarârea de a mari capitalul de lucru cu 50 mil. lei prin
împrumut, crescând totodata si rata dividendelor de la 12% la 15%.
Cp 100 50 15 7,5
Ci 100 50 80 40,0
Total 200 100 -- 47,5
Calculul costului marginal
Capital Cost mediu Nivel cost
Înainte de crestere 150 35% 52,50
Dupa crestere 200 47,5% 95,00
+ 50 ----- + 42,50
Cost marginal = 42,50 / 50 x 100 = 85%
Concluzie:
Cresterea cu 50 mil. lei a capitalului pr in împrumut determina un cost
marginal de 85%, cost foarte ridicat. De aceea, firma studiaza si o alta
varianta.
Varianta II
Se ia decizia de a mari capitalul de lucru cu 50 mil. lei prin cresterea
capitalului propriu, pastrând sporirea ratei dividendelor la 15%.
Cp 150 75 15 11,25
Ci 50 25 80 20,00
Total 200 100 --- 31,25
Calculul costului marginal
Capital Cost mediu Nivel cost
Înainte de crestere 150 35 52,50
Dupa crestere 200 31,25 62,50
+ 50 --- + 10,00
Cost marginal = 10,00 / 50 x 100 = 20%
Concluzie:
Cresterea capitalului de lucru cu 5o mil. lei prin emiterea de actiuni
presupune un cost marginal de numai 20%, mult mai avantajos decât în
prima varianta.
Studiul de caz redat în exemplul 19.4 este edificator pentru maniera

Modificarea de lucru pe care trebuie sa o practice în continuare serviciile financiare
manierei de din întreprinderile noastre, pe masura ce avansam spre o economie de
lucru piata functionala. Instrumentarul folosit în fundamentarea deciziilor de
creditare pe termen scurt si lung sau în stabilirea costului capitalului de
lucru devine element indispensabil pentru fiecare economist care îsi
desfasoara activitatea la nivel microeconomic.

INTERESELOR
Atunci când exista o neconcordanta între existentul de fonduri

pentru procurarea unor utilaje, spre exemplu si costul acestora,
managerul firmei, împreuna cu serviciul financiar, poate lua decizia de a
apela la forme specifice de finantare a investitiei respective, cum ar fi
leasingul. De asemenea, atunci când firma îsi imobilizeaza fondurile în
creante peste posibilitatile reale de finantare, se apeleaza la deci zia de
scontare a titlurilor ce atesta aceste creante.
Scontarea, forfetarea si factoringul
Operatiunea de scontare este efectuata de o banca comerciala.

Scontare Aceasta operatiune presupune cumpararea unor documente care atesta
proprietatea detinatorului asupra unor marfuri, cumparare care se
realizeaza înainte de scadenta titlurilor respective.
Caracteristica principala a operatiunii de scontare este data de faptul
ca banca care realizeaza scontarea nu preia de la vânzator riscul de
neplata. Ultimul posesor al titlului negociat ramâne solidar la plata
cambiei respective, în cadrul actiunii de regres. BCR efectueaza
scontarea de titluri de creanta, o conditie impusa de BCR fiind cea
legata de perioada ramasa pâna la scadenta titlului (cel putin 15 zile
lucratoare).
În schimb, operatiunea de forfetare presupune cumpararea de titluri
Forfetare de creanta, în conditiile în care banca cumparatoare preia asupra sa
toate riscurile de neplata. De aceea, obiectul forfetarii este reprezentat
de titluri cu un grad mai ridicat de garantie (cambii avalizate, trate cu
garantie separata, garantii bancare etc.).
Contractul de factoring realizeaza o operatiune de finantare a
Factoring firmei prin faptul ca permite cedarea creantelor detinute de un agent
economic (numit aderent), creante pe care le are asupra clientilor sai,
unei persoane numita factor; acesta se obliga sa încaseze aceste creante,
fiind subrogat, în acest scop, în toate drepturile pe care aderentul le are
împotriva debitorilor sai.
Creantele, care fac obiectul contractului de factoring, se

materializeaza în facturile nationale sau internationale care atesta
expedierea marfurilor. Si în acest caz, riscul insolvabilitatii debitorilor
si riscul neplatii la termen (risc de trezorerie) sunt în sarcina factorului,
fara posibilitatea pentru acesta de a se întoarce cu recurs împotriva
aderentului.
Scontarea si forfetarea realizate de bancile comerciale românesti au
ca beneficiari societatile comerciale si regiile autonome autohtone,
Beneficiari precum si societatile mixte cu participarea capitalului strain. Titlurile de
creanta care pot constitui obiectul operatiunilor de scontare si forfetare
sunt reprezentate de conosamente, scrisori de trasura, trate, bilete la
ordin, alte documente care atesta titlul de proprietate asupra unor
marfuri.
Titluri negociate Firmele care vând titlurile de creanta primesc contravaloarea în
valuta, prin creditarea contului firmelor respective în maximum 2 zile
lucratoare de la data încheierii conventiei de scontare /forfetare. În acest
mod, pentru firmele în cauza se elimina efectele riscurilor economice si
valutare ce puteau sa apara pâna la scadenta titlurilor vândute bancii.
Costul operatiunilor de scontare, forfetare sau factoring este
Cost determinat de conditiile pietei creditului si are în vedere dobânda de
baza practicata de banca ("prima rate"), marja de risc, comisionul de
gestiune a titlurilor de catre banca respectiva.
Contractul de leasing
Prin intermediul contractului de leasing, utilizatorul bunului

exportat beneficiaza de un credit (finantare) în mod indirect sau sub
forma valorii bunurilor pe care le foloseste fara sa le achite în momentul
procurarii. Achitarea se realizeaza de o firma (organizatie financiara)
care cumpara bunurile respective cu scopul închirierii lor.
Aceasta societate financiara va încheia cu utilizatorul efectiv al
bunurilor un contract de locatie, prin intermediul caruia se stabilesc
Tipuri de conditiile de închiriere, nivelul chiriei etc.
contracte Sunt cazuri în care contractul de leasing este facut direct de firma
de leasing producatoare (Contractul de lease-back), sub forma închir ierii de utilaje
pentru unele servicii (Contractul de renting), sub forma închirierii de
aparatura electronica de calcul pe timpi partajati la mai multe firme
(Contractul de time-sharing).
Prin sistemul de cote de chirie lunara, beneficiarul bunurilor
procurate prin contractul de leasing plateste o suma care depaseste
pretul de catalog al produselor, dar, în schimb, beneficiaza de serviciile
integrale ale bunurilor imediat dupa închiriere.

deciziilor economice si financiare. Si în privinta folosirii unor surse din
afara întreprinderii, serviciul financiar trebuie sa informeze conducerea
firmei, salariatii si actionarii în privinta implicatiilor pe care le are
nivelul fluxurilor externe de capital.
În primul rând, costurile de utilizare a capitalurilor proprii si
împrumutate trebuie sa faca obiectul unor discutii cu toti factorii din
conducere si cu actionarii.
În al doilea rând, trebuie puse în fata salariatilor riscurile posibile în
viata firmei. Aceste riscuri pot fi: riscuri de pret, riscul valutar, riscuri
contractuale. Pentru fiecare dintre ele, serviciul financiar trebuie sa aiba
solutii de aparare sau, cel putin, de diminuare. Printre aceste solutii sunt
si cele referitoare la gestionarea eficienta a fluxurilor externe de fonduri
financiare, fluxuri de intrare de fonduri si fluxuri de iesire.

• Ce categorii de fluxuri de fonduri financiare determina privatizarea întreprinderilor de

stat?
• Care sunt efectele reevaluarii capitalului social si ale privatizarii gratuite?
• Ce restrictii economice si financiare trebuie sa respecte emisiunea si distribuirea de
actiuni?
• Prin ce instrumente o întreprindere poate sa-si completeze necesarul de fonduri de pe piata
de capital?
• Care sunt procedeele de crestere a capitalului social?
• Care sunt conditiile pentru lansarea unui împrumut obligatar?
• În ce scop se realizeaza fluxurile de fonduri dintre firma si finantele publice?
• Cum se utilizeaza informatia privind costu l mediu si cel marginal al capitalului în luarea
deciziilor de apelare la fluxurile externe de fonduri?
• În ce decizii din componenta bugetului întreprinderii se cuprind fluxurile financiare cu
proprietarii, cu piata de capital si cu finantele publice?
• În ce consta modelul de evaluare a activelor financiare (CAPM) si care este utilizarea sa în
decizia de plasare a capitalului pentru obiective de investitii sau pentru cumpararea de
titluri?
19.1 Schimbarile intervenite în economia româneasca dupa 1990 au

determinat modificari radicale si în activitatea financiara la nivel
de firma: a) diversificarea tipurilor de proprietate; b) diversificarea
surselor de finantare din afara întreprinderii; c) reevaluarea
capitalului social pentru a se obtine o valoare justa a acestuia;
d) actiunea reglatoare a pietei de capital asupra valorii actiunilor;
e) conditionarea reciproca dintre dobânda bancara si rata
dividendelor. Care dintre aceste schimbari influenteaza costurile
prin cresterea amortizarii?
19.2 Operatiunile de crestere a capitalului social se realizeaza prin:

a)emisiunea initiala de actiuni; b) emisiunea suplimentara de
actiuni; c) încorporarea rezervelor în capitalul social; d) conversia
datoriilor în actiuni; e) împrumutul obligatar. Care operatiune nu
mareste capitalul social, ci capitalul permanent al firmei?
19.3 Fluxul extern firmei cu finantele publice cuprinde: a) contributia la

formarea veniturilor fiscale prin impozite directe; b) contributia la
formarea veniturilor fiscale prin impozite indirecte; c) contributia
la formarea veniturilor nefiscale; d) subventii; e) contributia la
formarea veniturilor din capital. Care dintre acestea determina un
flux de fonduri catre întreprindere?
19.4 Costul capitalului de lucru (k0) este diferentiat în functie de sursa:

costul capitalului propriu (k e) si costul capitalului împrumutat (ki).
Care este relatia valabila în economia noastra în prezent: a) ki = ke;
b) ki< ke; c) ki > ke; d) ki = k 0; e) ke = k 0.
19.5 Pentru a-si reface sau completa capitalul de lucru, firmele pot
recurge la forme noi de mobilizare de fonduri: a) leasing;
b) scontare; c) forfetare; d) factoring; e) credite în valuta si lei.
În care din aceste operatiuni banca nu îsi asuma si riscul de
neplata?
19.1 Decizia de privatizare

Dezbateti cazul în care Consiliul de administratie promite
proprietarilor o rata a dividendelor de 20%. Folositi ca varianta de
comparatie situatia prezentata în Exemplul 19.1. Stabiliti daca în
varianta cu rata de dividende de 20%, mai este posibila decizia de
privatizare, stiind ca majoritatea firmelor de stat au un profit net care nu
depaseste 30-40% din capitalul lor social.
19.2 Valoarea de piata a actiunilor
Pornind de la exemplul 19.2, stabiliti valoarea de piata a actiunilor
firmei respective (cele vechi + cele nou emise), daca pretul de emisiune
al celor noi este de 5.200 lei / buc.
19.3 Fluxurile unui împrumut obligatar
Determinati ce fluxuri financiare anuale determina folosirea de catre
o firma a unui împrumut obligatar de 100 mil. lei, cu o dobânda de 10%
pe o perioada de 5 ani, în urmatoarele procedee de amortizare:
- rambursarea în transe anuale egale, începând cu primul an si cu
plata dobânzii la partea nerambursata a împrumutului;
- rambursarea în ultimul an a întregului împrumut.
Folosind datele din exemplul 19.4, determinati costul mediu si costul
marginal al capitalului de lucru, în situatia în care are loc cresterea de
capital cu 50 mil. lei, schimbând dobânda la capitalul împrumutat la 10%.
19. 5 Teme de cercetare stiintifica
- Rolul costului capitalului în fundamentarea si adoptarea deciziilor
de apelare la sursele de finantare interne si externe si de structurare
a capitalului de lucru pe principalele lui componente (capit al social,
împrumuturi pe piata de capital, credite, datorii din exploatare);
- Efectele politicii de dividende asupra deciziilor de finantare a
investitiilor, a ciclului de exploatare si a celorlalte actiuni
economice de consum din firma;
- Mutatii intervenit e în relatiile financiare ale firmei cu finantele
publice si efectele lor asupra politicii financiare la nivel de firma.
19.1 c; 19.2 e; 19.3 d; 19.4 c; 19.5 b.

Nota: Pentru a obtine nota maxima, trebuie sa raspundeti corect la toate
cele cinci teste.
PARTEA A SASEA
CONCUCEREA PRIN FINANTE A ACTIVITATII

ECONOMICE (MANAGEMENTUL FINANCIAR)
Munca financiarului din unitatile economice se

împlineste o data cu folosirea experientei si
cunostintelor sale în conducerea activitatii economice.
Conducer ea tehnica si economica din firma face
apel permanent la activitatea financiara, atât pentru
procesele economice curente, cât, mai cu seama, pentru
deciziile care vizeaza viitorul.
Schimbarile intervenite în structura si caracterul
mediului înconjurator economic, politic, social al
întreprinderii pun firma într-o situatie noua, plina de
incertitudine si permanent influentabila din partea
fenomenelor financiare si monetare.
În aceste conditii, este preferabil ca întreg
serviciul financiar al firmei sa fie atras în munca de
fundamentare si adoptare de decizii economice de
productie, de dezvoltare, de cercetare etc., iar activitatea
de bugetare a proceselor de consum si de productie
facuta de economistul financiar sa fie ridicata la rang de
metoda de conducere a firmei. În acest mod
managementul firmei se realizeaza în conditii de risc minim (vezi si paragrafele
referitoare la managementul financiar de la finele majoritatii capitolelor din partea
a treia, a patra si a cincea).
CUPRINS
Capitolul 20 Fundamentarea financiara a deciziilor economice
Capitolul 21 Conducerea prin buget a activitatii economice

din întreprindere
CAPITOLUL 20
FUNDAMENTAREA FINANCIARA
CUPRINS
20.1 Conditionarea financiara a procesului

decizional economic
20.2 Reglarea procesului decizional
20.3 Adoptarea de decizii în conditii de risc
CONCEPTE
Procesul decizional în activitatea economica

Politica generala a firmei
Obiectivele liniei de dezvoltare a firmei
Contributia finantistului la procesul decizional
Calculul utilitatii
Reglarea procesului decizional economic
Calitatile financiarului necesare reglarii firmei
Fundamentarea financiara a deciziilor economice
20.1 Conditionarea financiara a procesului decizional economic
Activitatea economica din întreprindere, reprezentata prin procesele

complexe de productie, consum, repartitie, schimb, lichidare se
Rolul procesului desfasoara în urma adoptarii si realizarii de decizii de natura tehnica,
decizional în tehnologica, organizatorica, economica, de personal etc. Fiecare decizie
conducerea în parte parcurge un proces decizional complex, în care materia prima
firmei cea mai consumata este informatia despre mediul intern si cel extern al
firmei.
Un proces decizional cuprinde, în principal, urmatoarele etape:
- Fundamentarea obiectivelor strategice cuprinse în politica generala

a firmei;
- Adoptarea solutiei considerate optime pentru firma, ca decizie
economica;
- Implementarea deciziei economice în structura întreprinderii si
realizarea acesteia;
- Reglarea procesului decizional în functie de rezultate si de
schimbarile intervenite pe piata (vezi si figura nr. 20.1)
În activitatea echipei de decizie, fiecare etapa presupune o

Fundamentarea fundamentare din punct de vedere financiar-monetar. Dimensiunea
financiara a financiara a activitatii economice nu mai poate fi estompata în conditiile
fiecarei etape economiei de piata, ea devenind o dimensiune principala a existentei si
dezvoltarii unei întreprinderi.
În acest context, activitatea financiara, prin metodele,

instrumentele si valoarea ridicata a informatiilor sale specifice, devine
un factor activ atât în procesul de fundamentare a deciziilor economice,
cât si în conducerea curenta a întreprinderilor. Pentru multe din
proiectele managerului firmei, filiera financiara este nu numai
Rolul obligatorie, dar si hotarâtoare, conditionarea financiara având drept de
hotarâtor veto pentru transpunerea în fapt a proiectului respectiv.
Astfel, proiectul vizând asimilarea unui nou produs, rezonabil din
al filierei
punct de vedere tehnic, tehnologic, ecologic, economic etc., este respins
financiare de un manager care cunoaste importanta fundamentarii financiare, daca
proiectul respectiv implica eforturi financiare exagerate sau daca nu
aduce în perspectiva imediata venituri si profit suficiente pentru
compensarea efortului facut cu asimilarea si trecerea în fabricatie a
noului produs.
Figura nr. 20.1
A. Fundamentarea obiectivelor strategice ale politicii generale a întreprinderii

Politica generala a unei firme cuprinde obiective economice,
tehnice, sociale, de cercetare stiintifica, financiare etc. Aceste obiective
Continutul grupeaza în jurul lor disponibilitatile umane, materiale, informationale
unei politici din întreprindere si le orienteaza spre scopul echipei manageriale de a
generale obtine rezultate economice competitive si eficiente.
Pentru o întreprindere, o politica generala viabila, cu adaptari
viabile operative si curajoase la schimbarile drastice ale pietei, reprezinta
condit ia principala de supravietuire. O astfel de politica generala se
fundamenteaza în mod complex, pe baza unei analize dinamice a
situatiei prezente si viitoare.
Printre obiectivele strategice, care se cuprind în linia de dezvoltare a
fiecarei unitati economice, nu pot sa lipseasca deciziile financiare,
dorinta conducerii întreprinderii de a realiza un echilibru financiar pe
fondul unor procese de consum si de productie capabile sa faca fata
concurentei, fiscalitatii si nivelului ridicat al inflatiei.
Necesitatea unui Punctul de plecare în revizuirea periodica a obiectivelor din politica

diagnostic generala a firmei este Analiza starii economico-financiare a
periodic privind întreprinderii la anumite date. Aceasta analiza aduce în fata conducerii
firma firmei informatii referitoare la randamentul functionarii structurii de
productie si la modul în care piata recunoaste valoarea înmagazinata în
produse si servicii de catre procesele de consum si de productie
organizate de unitatea respectiva.
Daca informatiile de natura tehnica, sociala etc. sunt usor de
asimilat de manageri, pentru informatiile financiare si economice
referitoare la starea întreprinderii la un moment dat (informatii stabilite
de serviciul financiar si redate pe parcursul întregului manual) este
nevoie de o decodificare atenta si asociativa cu specializarile de baza
ale managerilor. Printre cele mai incisive informatii financiare, care pot
Analiza genera obiective noi de politica a firmei, remarcam indicatorii de
pe baza de lichiditate si solvabilitate, rentabilitatea, gradul de îndatorare, gradul
indicatori de uzura a mijloa celor fixe si a fondului de informatii, viteza de rotatie
(rate) a activului circulant, costul capitalului de lucru, rata dividendelor
solicitata de proprietari sau cea asigurata de firmele concurente, costul
si pretul marginal etc.
Decodificarea pe care trebuie sa o faca economistul financiar
vizeaza transformarea imaginii financiare pe care o dau informatiile de
Decodificarea mai sus (imagine care pentru el este edificatoare, având o pregatire de
imaginii finan- specialitate adecvata) într-o imagine tehnico-economica si sociala,
ciare pentru imagine mult mai convingatoare pentru profesia majoritar tehnica a
tehnicieni managerilor.
Astfel, nivelul redus al lichiditatii se poate asocia cu sistarea

aprovizionarilor si a platii salariilor, nivelul redus al rentabilitatii cu
reducerea programelor de investitii si, mai rau, cu nemultumirea
proprietarilor, care ar putea proceda la angajarea unei noi echipe
manageriale etc.
Capacitatea economistului financiar (sau a contabilului sef) de a

prezenta situatia la un moment dat a firmei cu mult realism si
incisivitate are un rol important si pentru etapa urmatoare: Asimilarea
Reactia de noi obiective si introducerea lor în linia de dezvoltare a firmei.
managerului Scaderea eficientei unei firme si pierderea de viteza pe piata creeaza
la scaderea managerilor o stare de supraexcitare, ei venind cu numeroase "solutii
eficientei salvatoare" pentru a-si dovedi potentialul managerial înca neepuizat. În
fata acestei avalanse de propuneri, doar exigenta financiara poate aduce
la realitate echipa de conducere. Exigenta financiara cuprinde
îndeplinirea a cel putin doua conditii: cât costa asimilarea propunerii si
ce câstig aduce propunerea respectiva.
Serviciul financiar trebuie sa dispuna de datele generale necesare

determinarii rapide a acestor consecinte financiare (prin asocieri cu
actiuni tehnice si economice asemanatoare) , pentru a asigura
argumentelor financiare un statut de egalitate cu consecintele tehnice si
economice pe care le aduc ca suport autorii de solutii si obiective noi
pentru linia de dezvoltare si politica de perspectiva a firmei.
Implicatiile Prima conditie financiara se obtine analizând financiar procesul
financiare ale de consum pe care -l ar genera noul obiectiv. Financiarul va supune
noului obiectiv acest proces de consum previzionat unei prelucrari informationale cu
adoptat ajutorul modelelor redate în partea a treia a lucrarii de fata, dându-si
acordul pentru includerea obiectivului discutat în strategia întreprinderii
numai daca nivelul efortului financiar este rezonabil si poate fi acoperit
cu fonduri din surse cu un cost de utilizare suportabil de firma:
Relatia 20.1
yv >/= yc
unde:
yv = veniturile financiare previzibile a fi disponibilizate pentru
obiectivul analizat;
yc = costurile financiare previzionate pentru asimilarea în întreprindere
a obiectivului respectiv.
Efectele A doua conditie financiara se contureaza în urma prognozarii

favorabile ale efectelor pe care obiectivul propus pentru redresarea firmei le-ar aduce
obiectivului într-un viitor imediat. În scopul realizarii informatiilor necesare,
economistul utilizeaza modelele redate în partea a patra a manualului,
adoptat insistând asupra eficientei previzibile (Ep) în comparatie cu eficienta
din perioada curenta (Ec):
Relatia 20.2
Ep > Ec
Includerea în strategia firmei a unor obiective care nu au în vedere

fundamentarea financiara va avea în mod sigur consecinte nefavorabile
asupra întregului mers al unitatii economice în cauza. Acest lucru este
posibil pentru ca obiectivele respective, odata intrate în structura
Efectele economica a unitatii, declanseaza procese de consum si de productie cu
lipsei de mari implicatii asupra repartitiei de natura financiara.
fundamentare Totodata, trebuie avut în vedere ca obiectivele cuprinse în linia
financiara (politica) de dezvoltare a firmei stau la baza tuturor deciziilor
economice si tehnice din perioada viitoare a existentei întreprinderii,
preluând în continutul lor calitatea si oportunitatea obiectivelor
respective.
Toate aceste argumente ne îndreptatesc sa afirmam ca o politica

viabila a unei firme nu este posibila decât daca obiectivele generale pe
care le cuprinde au viza de control preventiv a economistului financiar,
în privinta implicatiilor financiare (cost si surse de acoperire) si a
efectelor economice si financiare viitoare (profit, rentabilitate,
dividende).
B. Adoptarea deciziei economice
Adoptarea de decizii economice a devenit un lucru obisnuit în viata

întreprinderilor. Decizia economica reprezinta modul de lucru al
managerului, precum si al consiliilor de administratie si al adunarilor
generale ale actionarilor. Hotarârile lor au continutul unor decizii cu
efecte multiple.
Stiinta economica a sintetizat procedee, instrumente si metodologii
Metodologia care sa faca din adoptarea de decizii un proces bine fundamentat, lipsit
procesului pe cât posibil de influente subiective si de abateri de la cerintele legilor
decizional economice. Acest moment important al procesului decizional cuprinde
actiuni ca Informarea, Analiza informationala, Sinteza solutiilor
optime, Adoptarea solutiei optime ca decizie.
În fiecare din aceste actiuni, calitatile managerilor sunt puse sub
tensiune, ei trebuind sa-si spuna cuvântul în privinta celei mai bune
solutii care ar putea deveni continutul deciziei economice. Este un bun
prilej si pentru profesia de financiar de a contribui la sinteza unor solutii
adecvate firmei si la alegerea celei mai bune solutii pentru redresarea
firmei.
Informarea
Aceasta etapa a procesului de adoptare a deciziei presupune

sondarea surselor de informatii din toate domeniile care au influenta
asupra adop tarii si realizarii deciziei ce se contureaza.
Participarea la aceasta etapa a activitatii financiare presupune
aducerea în statul major al echipei de decizie a sistemului informational
Prezenta construit de serviciul financiar, cu sursele sale de date, cu metodele de
finantistului investigare si culegere de informatii din mediul intern si din mediul
în statul extern firmei. Adica întregul arsenal de procedee pe care le -am utilizat
major pe parcursul fundamentarii deciziilor financiare din întreprindere, redate
în capitolele precedente ale manualului.
Misiunea economistului financiar nu se rezuma la o prezenta
Locul pasiva, de furnizor de informatii; el va trebui sa "se bata" pentru a
surselor asigura surselor de date financiare si informatiilor respective un loc
de date la fel de important pe masa echipei de decizie ca al surselor de
financiare informatii de natura tehnica, tehnologica, economica, sociala,
ecologica.
Daca în acest moment al fundamentarii deciziei se pierde aceasta

pozitie, întregul lant de ac tiuni care urmeaza va fi vic iat, restrictiile
financiare nefiind luate în calcul la sinteza de solutii posibile si la
alegerea solutiei optime ca decizie de executat.
Prezenta financiarului în faza de informare este posibila numai daca,
Riscul în cadrul serviciului financiar , se afla în exploatare un sistem
marginalizarii informational actualizat si bine dotat cu informatii utile proceselor
economistului decizionale. Altfel, (si acest lucru este valabil, din pacate, în multe
cazuri) financiarul este marginalizat, nefiind capabil sa furnizeze date la
finantist
fel de veridice si credibile ca ale colegilor din serviciile tehnice,
organizatorice, manageriale.
Analiza informationala
Materialul procurat în etapa precedenta este supus unei prelucrari si

interpretari cu modele adecvate fiecarui domeniu. Produsul finit al
acestor activitati este format din informatiile de natura tehnica,
economica, ecologica, sociala etc. În cuprinsul meseriei de financiar ,
exista suficiente calitati care îi permit sa analizeze implicatiile de natura
financiara ce pot însoti o decizie economica.
Astfel, pot fi utilizate modelele de prelucrare financiara a datelor
folosite la fundamentarea deciziei de investitii (vezi capitolele 8 si 18),
Utilizarea mode- a deciziei financiare privind cercetarea stiintifica sau a deciziilor privind
lelor pentru ciclul de fabricatie, personalul, mediul natural înconjurator. Modelele
informatia de actualizare trebuie sa intre în pregatirea si meseria de economist ca
financiara un element indispensabil, specific lucrului într-o economie în miscare,
cu un grad de risc ridicat.
Valoarea actualizata a veniturilor si a cheltuielilor financiare reda
dimensiunea timp a activitatii economice si aduce managerul în conditii
reale de lucru, specifice economiei de piata. Nivelul acestui indicator
impune reconsiderari calitative si cantitative în activitatea tehnica,
organizatorica si economica din întreprindere, cu efecte benefice pentru
viabilitatea firmei.
Sinteza solutiilor posibile
Multitudinea de informatii economice si financiare posibile nu

asigura de la sine un loc privilegiat pentru economistul financiar în
Mecanismul activitatea de obtinere a fondului de informatii, precum si în etapa
de sinteza a urmatoare, de sinteza a solutiilor posibile. El trebuie sa pledeze pentru
solutiilor cunoasterea completa a implicatiilor financiare ale viitoarei decizii si sa
posibile controleze toate solutiile care vor fi sintetizate de echipa de decizie,
solutii care sa cuprinda în nucleul lor si consecinte de natura financiara
(necesar de fonduri, efort valutar, surse de finantare si costul lor, eficienta
previzibila pe parcursul vietii economice a deciziei în discutie etc.).
Acest lucru este necesar , pentru ca mecanismul de sinteza a

solutiilor posibile presupune ca punct de plecare consecintele
previzibile, sub forma de informatii, obtinute de echipa de decizie în
etapa de analiza informationala. Nucleul unei solutii este format din
aceste consecinte, unele dintre ele având rol conducator.
În alegerea consecintelor cu rol principal, conteaza mult modul de
motivare a obiectivelor cuprinse în politica generala a firmei, calitatea
informatiilor avute la dispozitie de decident, precum si structura pe
specialitati profesionale a întregii echipe de luare a deciziei. De aceea,
sectorul financiar al firmei trebuie sa fie bine reprezentat în echipa
respectiva, iar fondul de informatii financiare pus la dispozitie trebuie
Locul infor - sa fie de calitate si de actualitate.
matiei finan- Neincluderea informatiilor financiar -monetare în nucleul tuturor
ciare în nucle- solutiilor posibile determina introducerea în circuitul activitatii
ul deciziei economice a unor solutii costisitoare si cu efecte economice si
financiare necorespunzatoare. Din contra, includerea consecintelor
financiare în nucleul solutiilor posibile asigura deciziilor economice o
fundamentare calitativa si conforma cu principiile pietei, precum si o
derulare normala pentru etapa urmatoare, cea a Alegerii solutiei optime
ca decizie.
Alegerea solutiei optime ca decizie
Daca în etapele precedente s-a lucrat corect, cu acordarea unor

drepturi egale pentru toate categoriile de consecinte, atunci alegerea
solutiei optime pentru firma, în conjunctura previzibila, devine o
chestiune de rutina. Totusi, nici acum nu sunt excluse aspectele
subiective sau o rabufnire a abaterilor din etapele precedente.
Punct de Acest lucru este posibil, pentru ca în alegerea solutiei optime
sprijin pentru punctul de sprijin este reprezentat tot de consecintele introduse în
alegerea solu- nucleul solutiilor. Tot acum se pune si problema întelegerii conceptului
de optim , care nu poate fi confundat, în majoritatea cazurilor, cu
tiei optime
conceptul de eficient. Aspectul de optim tine cont de conjunctura în care
se desfasoara alegerea deciziei, de starea reala a firmei, de fenomenele
din economia nationala etc. Si aici, pentru a caracteriza ce este si ce nu
este optim la un moment dat, conteaza cunostintele de ordin financiar si
monetar (valutar), aspectele respective fiind hotarâtoare pentru
optimizarea unei afaceri.
Stiinta manageriala a sesizat ca în, procesul de alegere a solutiei
optime, de luare a deciziei, se manifesta din plin aspectele subiective, de
influentare a hotarârii de pozitia ierarhica a celui care o sustine etc. De
aceea, s-a cautat o iesire, propunându-se modele de obiectivizare a
acestei faze a procesului decizional.
Impasul principal în analizarea consecintelor de diferite feluri din

Iesirea din nucleul solutiilor era dat de unitatile de masura diferite în care se
impas - exprimau informatiile respective. Rezolvarea problemei au gasit-o
calculul matematicienii von Neuman si Morgenstern în lucrarea Theory of
utilitatilor Games and Economic Behavior sub forma calculului utilitatilor.
Unitatea de masura comuna pentru toate categoriile de consecinte a
devenit utilitat ea, în sensul folosului pe care îl obtine decidentul (firma)
prin realizarea în activitatea economica a consecintei respective (vezi
Cadrul 20.1).
Cadrul 20.1
Metoda calculului utilitatii introduce în procesul decizional o nota de obiectivitate în
alegerea solutiei optime, lasând totusi loc si pentru motivatiile de scop si psihologice cerute de
o actiune umana. Astfel, metoda respectiva acorda utilitatea maxima egala cu 1(unu)
consecintei cu efectele cele mai favorabile si utilitatea 0 (zero) consecintei care aduce firmei
cele mai dezavantajoase efecte.
Suma acestor utilitati, pe fiecare solutie în parte, contribuie la departajarea solutiei optime.
În cazul în care rezultatul nu este satisfacator, mai multe solutii având acelasi rezultat sau
niveluri apropiate, metoda prevede si o etapa suplimentara de departajare. Utilitatile acordate
initial sunt multiplicate cu coeficienti de importanta, care au valori între 0 si 1, nivelul
respectiv fiind dependent de motivatia de scop a decidentului, de conjunctura de pe piata, de
fenomenele previzibile din economie etc.
Dupa aplicarea coeficientilor de importanta, se reface suma utilitatilor pe fiecare solutie,
departajarea fiind acum mult mai evidenta. Câstiga solutia care întruneste suma cea mai mare
a utilitatilor.
Metoda calculului utilitatilor este practicabila în procesul decizional
(dar si al ierarhizarii firmelor facute de noi în capitolul 17) întrucât, la
data dezbaterii solutiilor posibile, majoritatea consecintelor au o
dimensiune aproximativa sau sunt exprim ate prin calificative si nu prin
marimi cantitative (vezi exemplul 20.1).
Exemplul 20.1
Societatea comerciala "Strungul" S.A. constata din informatiile
economice si financiare ca rezultatele economice sunt în scadere, piata
produselor sale modificându-se radical. Consiliul de administratie al
firmei numeste o echipa de fundamentare a unei decizii economice de
redresare. Echipa respectiva determina informatiile referitoare la
cerintele noi ale pietei privind capacitatea de lucru a strungurilor,
randamentul si parametrii tehnici, pretul si costul licentelor din
strainatate si din tara, alte consecinte financiar-valutare, tehnice,
organizatorice etc.
Pe baza acestor informatii, echipa sintetizeaza urmatoarele solutii
posibile:
1. Asimilarea unui strung complet informatizat pe baza unei licente
din import;
2. Asimilarea unui strung cu comanda numerica pe baza unui proiect
al firmei respective;
3. Dotarea suplimentara a strungului conventional aflat în fabricatie.
Departajarea Departajarea acestor solutii posibile se realizeaza prin Metoda

solutiei calculului utilitatii în cuprinsul Tabelului 20.1.
În prima parte a tabelului 20.1 s-au prezentat consecintele luate în
optime calcul, cu calificativele lor doar partial cuantificate, restul având
calificative. În partea centrala a tabelului sunt înscrise utilitatile, pe
fiecare consecinta si solutie, precum si suma lor. Rezultatul nu este
convingator, departajarea nefiind posibila. Urmeaza aplicarea
coeficientilor de importanta care avantajeaza capacitatea de lucru a
strungulu i, aportul în valuta si rezultatele financiare (profitul).
Reluând clasificarea celor trei solutii posibile, câstiga solutia a
doua, ea fiind mai buna la consecintele ce îl intereseaza acum pe
decident (aport în valuta, profit, rapiditatea trecerii în fabr icatie). Este
clar ca, în ierarhizarea respectiva, consecintele financiar-monetare au
avut un rol hotarâtor, dovedind importanta lor în fundamentarea
deciziilor economice din întreprindere.
Tabel 20.1
Consecinte
Aport în valuta
Capacitatea de
Cheltuieli de
de vânzare
actualizata
SOLUTIA
utilitatilor
Cantitatea
asimilare
Valoarea
Profitul
Suma
anual
lucru
Qre
Pret
1 f. mare 12 mil. lei mari bun 0,82 30 2.800 mil. lei X

2 f. mare 11 mil. lei f. mari f. bun 0,90 50 3.000 mil. lei X
3 normal 8 mil. lei mici mic 1,00 25 1.500 mil. lei X
Utilitati
1 1,00 1,00 0,50 0,70 0,00 0,80 0,90 4,90
2 1,00 0,90 0,00 1,00 0,50 0,50 1,00 4,90
3 0,60 0,66 0,80 0,30 1,00 1,00 0,50 4,86
IMPORTANTA
COEFICIENT
DE
1,00 0,50 0,50 1,00 0,50 0,50 1,00 X
1 1,00 0,50 0,25 0,70 0,00 0,40 0,90 3,75

2 1,00 0,45 0,00 1,00 0,25 0,25 1,00 3,95
3 0,60 0,33 0,40 0,30 0,50 0,50 0,50 3,13
C. Implementarea deciziei economice în structura economica a întreprinderii
Implementarea deciziei adoptate este, într-un fel, m omentul

adevarului. Acum se vede daca solutia aleasa este cu adevarat optima si
Momentul daca structura economica a firmei este capabila sa o adopte la
adevarului în parametrii maximi. În aceasta faza, activitatea financiara este solicitata
procesul la maxim; chiar daca în fazele precedente activitatea echipei de decizie
decizional s-a putut desfasura si fara o prea mare contributie a activitatii financiare
(lucru grav, dar frecvent înca la managerii nostri!), acum seful
serviciului financiar lucreaza non stop!
Contributia Structura economica a firmei nu poate primi oricum noua decizie;
ea va trebui pregatita si adecvata prin ample actiuni de consum. Aceste
repartitiei actiuni specifice procesului de consum vizeaza investitii, cresteri sau
financiare schimbari ale mijloacelor circulante, cercetare stiintifica si asimilari,
pregatirea personalului etc. Toate aceste activitati presupun repartitie
financiara pentru declansarea efectiva a pregatirii structurii firmei,
presupun adoptarea de decizii financiare specifice procesului de consum
si, apoi, decizii specifice procesului de productie (similare cu cele
prezentate în partile doi, trei si patru).
Dupa trecerea la faza de realizare, misiunea serviciului financiar
continua cu urmarirea efectelor si fundamentarea unor actiuni de reglare
operativa a procesului decizional.
20.2 Reglarea procesului decizional
Se poate spune ca nimic din ce este facut de om nu este perfect;

Efectele totul este perfectibil! Acest aspect este valabil si în conducerea
schimbarilor activitatii economice. Chiar daca, la momentul adoptarii, decizia
economica este ideala, schimbarile rap ide din economie, de pe piata sau
rapide
imperfectiunea celor care o executa fac necesara corectarea periodica a
deciziei si, în unele cazuri, chiar a întregului lant decizional.
A. Reglarea deciziei economice
Declansarea masurilor de corectare din mers a rea lizarii deciziei

economice este, în mare parte, opera serviciului financiar. El are
Urmarirea misiunea de a urmari în mod operativ mersul activitatii economice, al
operativa a rezultatelor sale financiare si de a semnala managerului cazurile de
rezultatelor abateri de la cele previzionate.
financiare Realizarea periodica a situatiilor privind rezultatele financiare si
determinarea celor mai reprezentativi indicatori privind starea
financiara a firmei dau serviciului financiar prilejul sa simta pulsul
proceselor economice din întreprindere. Chiar întocmirea documentatiei

pentru contractarea de credite sau pentru iesirea pe piata de capital (vezi
partea a cincea a manualului) permit firmei sa constate periodic starea
sa financiara si sa procedeze la corectarea deciziei pe care o realizeaza.
Misiunea serviciului financiar de a tine sub control mersul activitatii
economice este ajutata efectiv daca acesta procedeaza la bugetarea
Aba teri în operativa si pe centre de responsabilitate a întregii activitati din
nivelul întreprindere (vezi capitolul 21).
indicatorilor În momentul în care indicatorii financiari cei mai reprezentativi
financiari (rentabilitate, lichiditate, solvabilitate, grad de îndatorare, acoperirea
capacitatii de productie în corelatie cu pragul de rentabilitate etc.) scad
sub un nivel limita, se pune problema reglarii deciziei aflate în
executie.
Procedeul reglarii cuprinde doua faze:
a) reglarea deciziei prin schimbarea solutiei considerate optime la data

adoptarii deciziei;
b) reglarea procesului decizional prin reluarea lantului de etape cerute
de fundamentarea unei noi decizii (vezi si fig. nr. 20.1).
Este clar ca reglarea tip (a) apare în cazurile în care situatia firmei
Reglarea poate fi ameliorata prin trecerea în productie a unei solutii deja existente
de tip a si în banca de informatii a unitatii din etapa de sinteza a procesului
reglarea decizional. Reglarea de tip (b) intervine atunci când indicatorii
de tip b financiari arata o situatie grava, fiind nevoie de solutii cu totul diferite
fata de cele selectionate într-o perioada anterioara.
Indiferent de gradul reglarii, activitatea financiara din întreprindere
este solicitata pentru evaluarea abaterilor de la cele previzionate,
stabilirea masurilor de întreprins si gasirea fondurilor necesare reglarii
procesului decizional.
În aceste situatii, gândirea si modul de actionare ale financiarului
trebuie sa fie prompte, calificate si lipsite de bravura sau orgolii; el
trebuie sa contribuie efectiv la salvarea situatiei, firma fiind si locul sau
de munca.
B. Reglarea generala a întreprinderii
Reglarea Conducerea moderna a firmelor, mai ales în conditiile actuale atât

tuturor catego- de schimbatoare, cu un mediu intern convulsionat social si cu un mediu
extern ostil, neprotejat si afectat de inflatie si concurenta neloiala,
riilor de procese presupune realizarea operativa de masuri de adaptare, de reglare a
din firma tuturor proceselor din unitatea economica.
Aceste masuri se traduc în numeroase decizii de toate tipurile si în

toate domeniile activitatii din întreprindere. Activitatea financiara nu
poate fi ocolita, mai ales ca se pune problema gasirii de fonduri în mod
operativ, în special prin fundamentare si adoptarea de decizii de
creditare, de apelare la piata de capital sau la finantele publice.
Din prezentarea întreprinderii ca sistem cibernetic (vezi partea a
doua a lucrarii), a rezultat ca pozitia activitatii financiare este în cadrul
activitatilor de reglare a proceselor efectorii din firma (vezi si
Cuprinsul figura nr. 20.2).
conexiunii de În cadrul conexiunii de autoreglare, activitatea financiara realizeaza
autoreglare actiuni de comparare informationala (CI), Reglare (R) si Compensare
(CO). Actiunea de comparare informationala are misiunea de a permite
cunoasterea permanenta a rezultatelor obtinute de firma, în comparatie
cu previziunile sau parametrii proiectati si de a sesiza conducerea
unitatii asupra abaterilor si a masurilor ce trebuie întreprinse.
Odata stabilite masurile (deciziile) economice si tehnice de reglare,

rolul activitatii financiare consta în fundamentarea si adoptarea de
Decizii decizii financiare de completare (compensare) a necesarului suplimentar
financiare de de fonduri cerut de reglarile tehnice si economice adoptate. În principal,
compensare serviciul financiar face rost de fondurile cerute de reglarea întregii
firme, apelând la creditul bancar sau la piata de capital, în conditiile
prezentate în partea a cincea a manualului.
În situatii mai putin critice, se poate face apel la fondurile de
rezerva constituite legal, la provizioane sau la despagubirile platite de
firmele de asigurari.
Calificarea specialistului în finante este probata de rapiditatea

reactiei la autoreglarea firmei, de gasire a fondurilor necesare la un cost
rezonabil, de previzionare a efectelor viitoare ale masurilor de reglare si
de capacitatea sa de cooperare cu partea tehnica si economica din
întreprindere.
Trebuie sa recunoastem ca participarea financiarului la conducerea

activitatii economice sub forma fundamentarii financiare a deciziilor
economice este posibila numai pe baza unei calificari superioare, a unei
experiente active, formate în contact cu realitatea si în conditiile în care
întreaga munca financiara din firma se desfasoara dupa regulile biroticii
moderne si ale stiintei financiare.
Figura nr. 20.2
20.3 Adoptarea de decizii în conditii de risc
Deciziile economice, de tip consum sau productie, presupun o

realizare în viitor, fapt ce presupune un risc, datorita incertitudinii în
Efectele previzionarea factorilor economici, sociali, politici, financiari, monetari.
conditiilor de Am vazut, în cazul deciziei de investitie, ca se impune o corectare a
incertitudine valorii rezultatelor favorabile (profit, cash-flow) prevazute a se obtine în
viitor pe baza unui indice de actualizare cât mai realist. Determinarea
valorii actualizate reprezinta un prim aspect al încercarii de a
fundamenta o decizie economica în conditiile riscului de degradare a
unitatii monetare.
Riscuri În activitatea economica apar si alte tipuri de riscuri, cum ar fi
specifice variatia conditiilor de pe piata, modificare care poate determina fie o
recesiune economica, fie o expansiune economica. Probabilitatea de
economiei
aparitie a factorilor, care determina fie expansiunea, fie riscul, fie un
de piata comportament normal, influenteaza în mod direct adoptarea variantelor
de decizie. De aceea, în practica managementului financiar, se
procedeaza la determinarea efectelor viitoare în conditii de risc,
Modele folosindu-se modele matematice adecvate (calculul dispersiei patrate,
matematice la δ2, ecartul de risc, δ, taxa de actualizare în functie de risc, arborele de
determinarea decizie, analiza prin simulare etc. Vezi W. Brigham, Gestion
efectelor viitoare financière,Editura HRW, Montréal).
Pentru exemplificare, vom determina parametrii de care poate tine

cont echipa care adopta deciziile economice, folosind exemplul 20.2.
Exemplul 20.2
Starea Probabili- Profitul Speranta

Proiectul
economica tatea previzionat matematica
0 1 2 3 4=2x3
Proiectul A Recesiune 0,2 400 mil. lei 80 mil. lei
Situatie 0,6 500 mil. lei 300 mil. lei
normala
Expansiune 0,2 600 mil. lei 120 mil. lei
Total 500 mil. lei
Proiectul B Recesiune 0,2 0 mil. lei 0 mil. Lei
Situatie
0,6 500 mil. lei 300 mil. Lei
normala
1000 mil lei 200 mil. lei
Expansiune 0,2
Total 500 mil. lei
Din exemplul 20.2. rezulta ca, în cazul adoptarii oricaruia din cele
doua proiecte, speranta matematica este similara. Pentru a le departaja,
trebuie determinata abaterea medie patratica (δ 2) a rezultatelor posibile
fata de medie si ecartul tip (δ ). Pentru realizarea acestor indicatori, se
utilizeaza relatiile:
Relatiile 20.3
δ 2 = Σ r2 P
unde:
r = ecartul individual dintre rezultatele previzionate si speranta
matematica pe fiecare proiect si stare economica;
P = probabilitatea de realizare a starilor de recesiune, normala,
expansiune.
Sa determinam dispersia patratica si ecartul tip pe baza datelor din

exemplul 20.3.
Exemplul 20.3
În cazul proiectului A, avem urmatoarele date:
Recesiune r = 400 - 500 = -100; r2 = 10000; r2P = 10000 x 0,2= 2000;
Normala r = 500 - 500 = 0 ; r2 = 0 ; r2P = 0 x 0,6 = 0 ;
Expansiune r = 600 - 500 = 100 ; r2 = 10000 ; r2P = 10000 x 0,2= 2000.
δ2 = 4000
Ecartul tip pentru proiectul A = δ = 4000 = 63,25;
Ecartul pentru proiectul B este de 316,20.
Pe baza acestor rezultate, se apreciaza ca proiectul A presupune un

risc mai mic, abaterea fata de medie (speranta matematica) fiind mai
mica (63,25 mil. lei fata de 316,20 mil. lei, pentru proiectul B).
În sprijinul unei decizii cu risc minim se pronunta si indicatorul
coeficientul de variatie. Calculat prin raportarea ecartului tip (δ) la
speranta matematica (Sm), acest indicator este cu atât mai bun, cu cât
are un nivel mai mic.
Relatia 20.4
V = δ / Sm
Pentru proiectul A: V = 63,25 / 500 = 0,1265;

Pentru proiectul B: V = 316,20 / 500 = 0,6324
Rezultatele acestor calcule sunt introduse în analiza informationala

Calcule pentru a procesului decizional si, apoi, în mecanismul de sinteza de solutii si
alegerea solu - de alegere a variantei optime, varianta care devine “substanta” deciziei
tiei optime economice ce se va realiza. Cu cât aceste informatii vor fi mai
ca decizie numeroase si mai bine determinate, cu atât deciziile adoptate se vor
realiza cu mai putine riscuri economice si financiare.

• Cum apreciati activitatea finantistului de a întocmi documentele de

prognoza financiara într-o firma?
• În ce masura managerul unei firme mari sau mici are nevoie de

informatia si consilierea din partea serviciului financiar?
• Care sunt etapele principale ale unui proces de adoptare a deciziilor

economice la nivel de firma?
• În ce masura managerul, care doreste sa adopte o decizie tehnica

sau organizatorica, are nevoie de sfatul finantistului?
• Cum este posibila evitarea influentelor subiective în alegerea

solutiei optime ca baza a unei decizii economice?
• De ce este nevoie de reglarea periodica a mersului înfaptuirii unei

decizii economice?
• Ce contributie are activitatea financiara la declansarea si realizarea

reglarii procesului decizional, a întregii activitati din unitatea
economica?
• Puteti face fata ritmului actual al schimbarilor de pe piata (si chiar

din legislatia financiara) în munca financiara? Daca nu, ce solutii
propuneti?
• Ce riscuri puteti avea în cazul în care adoptati proiectul B din

exemplul 20.2?
20.1 În procesul decizional economic se cuprind urmatoarele etape:

a) Fundamentarea politicii generale a firmei; b) Informarea,
analiza informationala si sinteza solutiilor posibile; c) Adoptarea
solutiei optime ca decizie; d) Implementarea deciziei în structura
întreprinderii; e) Reglarea procesului decizional. În care etapa
serviciul financiar trebuie sa adopte si sa realizeze decizii
financiare care sa permita pregatirea firmei pentru a îndeplini
decizia economica?
20.2 În care etapa a procesului decizional se pune problema alegerii

unei noi solutii sau chiar schimbarea obiectivelor politicii de
dezvoltare a întreprinderii?
20.3 În care etapa a procesului decizional se face apel la calculul

utilitatii?
20.4 În actiunea de reglare generala a întreprinderii se realizeaza:

a) compararea informationala; b) reglarea; c) compensarea. În
care actiune serviciul financiar trebuie sa adopte decizii
financiare operative pentru, a aduce fonduri din autofinantare si
din afara firmei?
20.5 Realizarea deciziilor economice în conditii de risc presupune

cunoasterea unor indicatori ca: a) abaterea medie patratica;
b) ecartul tip; c) coeficientul de variatie. Care indicator rezulta
din calculul ecart tip : speranta matematica?
20.1 Calculul utilitatii în alegerea solutiei optime
Folosind datele din Tabelul 20.1, rediscutati alegerea solutiei

optime daca se modifica urmatorii coeficienti de importanta:
- coeficientii de importanta aferenti consecintelor Valoarea

actualizata si Cantitatea Qr devin 1,00 în loc de 0,5;
- toti coeficientii de 0,5 devin 1,00, iar cei de 1,00 devin 0,5;
- stabiliti coeficienti de importanta noi, în functie de evolutia
conjuncturii economice la momentul de fata.
20.2Referat
Pornind de la etapele unui proces decizional în domeniul economic,

redati, pe un exemplu concret, contributia managementului financiar la
disciplinarea activitatii economice prin aplicarea exigentei financiare
cuprinse în principalii indicatori si în informatiile financiare.
20.3 Dezbatere
Organizati o dezbatere privind rolul serviciulu i financiar în reglarea

operativa a activitatii economice din întreprindere, precizând sursele de
suplimentare a capitalului de lucru si implicatiile unei reglari operative
cu ajutorul activitatii financiare.
20.4 Decizia în conditii de risc
Folosind datele din exemplele 20.2 si 20.3, determinati ecartul tip si

dispersia patratica pentru proiectul B. Desenati graficul cu repartitia
probabilitatii de obtinere a profitului previzionat în functie de starea
economica posibila.
- Managementul financiar al firmei în conditiile perioadei de

tranzitie;
- Conducerea operativa prin finante a unei firme private.
- Adoptarea de decizii economice si financiare în conditii de risc
monetar si economic;
- Fundamentarea financiara complexa a unei decizii economice de
dezvoltare;
- Fundamentarea financiara a deciziilor de reglare operativa a
activitatii economice la nivel de întreprindere;
- Adoptarea de decizii economice si financiare în conditii de
incertitudine.
20.1 d; 20.2 e; 20.3 c; 20.4 c; 20.5 c.

CAPITOLUL 21
CONDUCEREA PRIN BUGETE A ACTIVITATII

ECONOMICE
CUPRINS
21.1 Bugetarea activitatii economice din întreprindere

21.2 Controlul activitatii economice din întreprindere
prin bugete
CONCEPTE
Bugetarea activitatii economice
Etapa pregatitoare a bugetarii
Etapa bugetarii efective
Etapa reglarii bugetului
Tipurile de bugete utilizabile în firma
Motivarea conducerii prin bugete
Motivarea acceptarii conducerii prin bugete
Bugete intermediare
Controlul prin bugete
Ecarturi în executia bugetului
Ecarturi în situatia curenta a trezoreriei
Conducerea prin bugete a activitatii economice
Tabloul de bord al conducerii firmei
21.1 Bugetarea activitatii economice din întreprindere
În multe din întreprinderi, bugetul, odata întocmit, ramâne, din pacate,

înca un document pasiv. El este activat doar atunci când se solicita un
credit de la banca, la cererea organelor de control sau la solicitarea
Consiliului de administratie.
Acest lucru se datoreaza, în mare parte, mentalitatii vechi, dupa care
Principiul
"în România o lege are efect doar .... trei zile!", viata urmându-si cursul
“efectul doar de
pe baza principiului "vazând si facând". Trecerea la principiile economiei
trei zile!”
de piata presupune si debarasarea de nostalgiile dupa perioada lejera a
lipsei de raspundere.
Modificarea în modul de lucru pentru care ple dam vizeaza mai multe
aspecte. În primul rând, trebuie retinuta ideea ca, în munca
financiarului, nu este esential documentul numit buget, ci activitatea de
întocmire si realizare a acestuia, numita bugetarea activitatii
economice.
În al doilea rând, bugetarea trebuie privita ca o activitate continua
ce se deruleaza pe tot parcursul anului si în legatura cu toate domeniile si
Exigentele
procesele care caracterizeaza întreprinderea. În al treilea rând,
activitatii
întreaga activitate a financiarului trebuie sa poarte amprenta exigentelor
financiare de
bugetarii, a restrictiilor cantitative si calitative specifice disciplinei
bugetare
financiare.
Asa cum a rezultat din capitolul 20, financiarul trebuie sa fie prezent
în toate actele de conducere din firma, exercitându-si meseria în mod
argumentat si hotarât, într-o permanenta comunicare cu specialistii din
compartimentele tehnice, economice, sociale.
Bugetarea, asa cum au remarcat cei care au impus -o între metodele

moderne de conducere, nu este numai profesie, ci, într-o proportie de
Bugetarea - peste 75%, este relatie interumana . Ea se realizeaza printr-o motivare
o relatie clara, dar severa, a întregului personal al firmei de a întelege si de a
peste 75% respecta toate restrictiile si exigentele financiare.
interumana
Acest lucru este necesar, pentru ca bugetarea corecta a activitatii

economice presupune angajarea tuturor compartimentelor întreprinderii
si ale conducerii într-o actiune de reorganizare, restructurare, uneori si
de reprofilare, pentru a se încadra în restrictiile cantitative si de eficienta
cerute de repartitia financiara, de deciziile financiare.
Indiferent de amploarea activitatii economice care se supune

bugetarii (fie ca este vorba de întreaga decizie de productie sau numai
de o simpla actiune de ordin social), operatiunea respectiva parcurge
urmatoarele etape:
- etapa pregatitoare;
- etapa bugetarii efective;
- etapa reglarii bugetului.
A. Implicatiile etapei pregatitoare
Aplicarea corecta si consecventa a principiilor bugetarii presupune
reorganizari în munca serviciului financiar si a celorlalte compartimente
din firma. Astfel, serviciul financiar trebuie sa dispuna de un sistem
Calculatorul
informational operativ , bine dotat cu tehnica de calcul si birotica
în activitatea moderna, pentru a lucra în timp real în vederea furnizarii informatiilor
financiara financiare care însotesc evenimentele tehnice, economice, sociale,
ecologice etc. din viata curenta a firmei.
Celelalte servicii din structura organizatorica trebuie sa-si
însuseasca spiritul si exigentele bugetarii, acceptând evidentierea
clara si totala a cheltuielilor si a contributiilor lor la obtinerea de venituri
si profit. Totodata, trebuie sa se conformeze necesitatii de a da informatii
reale si în mod operativ pentru fundamentarea deciziilor financiare,
serviciile respective urmând a fi conectate la subsistemul informational
financiar.
O alta responsabilitate care revine serviciului financiar în etapa
pregatitoare se refera la determinarea tipurilor de bugete posibil de
Determinarea utilizat la nivel microeconomic si la precizarea centrelor de
tipurilor de responsabilitate care urme aza sa întocmeasca si sa realizeze bugete.
bugete adecvate Teoria financiara a sintetizat numeroase tipuri de bugete, în functie
firmei de scopul urmarit, de fenomenul ce urmeaza a fi bugetat, de perioada de
timp pentru care se întocmeste bugetul respectiv, de centrul de
responsabilitate vizat:
- Dupa procesul economic pe care îl bugetam, avem bugetul
exploatarii (productiei), bugetele activitatilor de consum;
bugetul activitatii de lichidare;
- Dupa fenomenele la care se refera, avem bugete financiare,

bugetul trezoreriei, bugetele fluxurilor financiare externe;
- Dupa perioada de timp avuta în vedere, avem bugete anuale,
bugete trimestriale, bugete multianuale (vezi proiectia surselor
si cheltuielilor pentru investitii);
- Dupa amploarea activitatii reflectate, avem bugetul întregii
activitati economice, bugete pe centre de responsabilitate
(aprovizionare, desfacere, sectii si ateliere de productie, actiuni
sociale, cercetare stiintifica etc.).
Motivarea Partea cea mai dificila a etapei pregatitoare
personalului este reprezentata de actiunea pe care serviciul financiar trebuie sa o
întreprinderii întreprinda pentru a lamuri si motiva factorii de conducere, dar si
personalul de executie, în vederea acceptarii conducerii prin bugete si a
modificarilor de comportament pe care le implica. Aici actioneaza
talentul si calificarea economistilor, dar si ferocitatea fenomenelor de pe
piata (inflatie, decapitalizare, concurenta, fluctuatia cursului valutar,
fiscalitatea etc.) care ridica credibilitatea sfaturilor financiare.
Bugetarea -
Putem spune ca de reusita acestor actiuni din etapa pregatitoare
ca proces
depinde daca bugetarea devine un proces managerial sau daca ramâne o
managerial
obisnuita munca birocratica.
B. Bugetarea efectiva si reglarea bugetului
Transformarea Concret, bugetarea activitatii economice decurge asa cum a fost

de date în prezentata pe parcursul lucrarii. Activitatile de consum si de productie si
informatii fluxurile de fonduri externe sunt transformate în informatii financiare si
financiare apoi în decizii încorporabile în macheta bugetelor (general, al trezoreriei,
al centrelor de responsabilitate).
Pe parcursul realizarii bugetelor amintite, asa cum am vazut în
capitolul precedent, se impune o corectare periodica a deciziilor
economice si, în mod logic, si a bugetelor întocmite, de regula, la
începutul anului.
Continutul si Abaterile de la indicatorii proiectati sau asteptati sunt transformate în
rolul bugetelor implicatii financiare, se cauta fonduri în mod operativ si, pe baza lor, se
intermediare
adopta si se realizeaza bugetele intermediare . Aceste bugete pot fi de

natura deciziilor financiare privind investitiile, mijloacele circulante,
cercetarea stiintifica, actiunile sociale, refacerea mediului etc.
Semnul repartitiei financiare determinata de acest tip de buget este
pozitiv (+), atunci când se aduc fonduri suplimentare pentru corectarea
structurii economice a firmei si negativ (-), atunci când au loc
varsaminte de fonduri în afara firmei, pentru rambursarea de credite,
renuntarea la o parte din capitalul permanent prin rambursarea
împrumuturilor obligatare.
21.2 Controlul activitatii economice din întreprindere prin bugete
Stari Controlul are, pentru majoritatea oamenilor, semnificatia unei

emotive si activitati coercitive si, în parte, inutile. El creeaza stari emotive si
disconfort disconfort. Totusi, managementul presupune activitati de supraveghere,
control al calitatii, sanctiuni si recuperari de pagube, precum si
recompense pentru reducerea risipei, depistarea abaterilor, sporirea
calitatii etc.
Lipsa controlului provoaca, în majoritatea cazurilor, risipa, scaderi de
calitate, pierderea segmentelor de piata, cresterea costului etc. (vezi
Cadrul 21.1).
Cadrul 21.1
"În industria de automobile, remarca cercetatorul american E. Kirkpatrik, pentru
schimbarea unei piese defecte, depistata de controlul de calitate în timpul fabricatiei, se
cheltuiesc doi centi. Aceeasi operatie necesita, pentru automobilul aflat la client în perioada de
garantie, 100 de dolari!"
Cu atât mai mult se pune problema existentei si exercitarii controlului

financiar prin bugete. În raspunderea serviciului financiar cade întregul
mecanism de obtinere a valorii, de dimensionare exacta pentru a fi
Laborator de recunoscuta de piata; fina nciarul este, asa cum am mai aratat, un
verificare si inginer al valorii, iar serviciul financiar un laborator de verificare si
gestionare a gestionare a valorii ce se obtine în întreprindere (vezi Capitolul 1).
valorii Daca din acest laborator pornesc semnale despre abateri grave în
mecanismul real de obtinere a valorii, cuvântul financiarului trebuie
ascultat, iar activitatea economica trebuie corectata în sensul cerut de
activitatea financiara, de exigentele bugetulu i.
Forma cea mai operativa si penetranta de control prin bugete este

reprezentata de Depistarea si analiza diferentelor (ecartului) dintre
rezultatele previzionate si cele reale. Aceste ecarturi se refera cu
precadere la:
1. Ecarturi globale asupra costurilor

Tipuri de - la elementele costului;
diferente între - la costul unitar.
2. Ecarturi globale asupra rezultatelor
previzionat si - la cantitati vândute;
realitate - la pretul de vânzare;
- la structura (mixul) vânzarilor.
Principiul de analiza folosit este cel bine cunoscut, al substituirilor în
lant, determinându-se efectul fiecarui factor de influentare, în timp ce
ceilalti factori ramân constanti (vezi figura nr. 21.1).
Figura nr. 21.1
Situatia Un alt domeniu cheie al controlului prin bugete are ca obiect situatia
trezoreriei - trezoreriei întreprinderii pe parcursul executarii bugetului de trezorerie.
pulsul zilnic Acest fenomen financiar-monetar reprezinta pulsul firmei si de aceea
al firmei trebuie verificat, daca se poate, zilnic.
Mai ales în conditiile blocajului financiar actual, controlul prin bugetul

de trezorerie trebuie sa vizeze, în special, mersul încasarilor de la clienti
si efectul lor asupra lichiditatii firmei. În mod concret, acest control
urmareste:
a) evolutia creantelor totale fata de cifra de afaceri zilnica

prin rata (r):
r = creante totale / C A zilnica = n zile.
Grafic, evolutia ratei (r) previzionate si efective se prezinta (pentru

data de 20 a lunii) în figura nr. 21.2.
Figura nr. 21.2
b) evolutia soldului contului Clienti, ca diferenta între volumul

facturilor emise si volumul încasarilor (previzionate si
realizate).
Grafic, aceasta evolutie (pentru data de 20 a lunii, spre exemplu) se

prezinta în figura nr. 21.3.
Decalajele - Decalajele constatate pe parcursul lunii sunt elemente de dezbatere

punct de plecare si pot constitui punctul de plecare pentru adoptarea unor masuri de
pentru adopta-
corectare a activitatii economice si financiare a firmei în cauza.
rea de masuri
Misiunea principala a serviciului financiar care exercita controlul

prin bugete este sa puna la dispozitia managerilor din întreprindere, a
Consiliului de administratie, situatia completa a abaterilor de la indicatorii
previzionati sub forma Tabloului de bord al firmei.
Figura nr. 21.3
TABLOUL DE BORD
la data de . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
mil. lei
Nr. crt. Indicatori Buget Real Ecart

1. Cifra de afaceri 7.800 7.400 - 4001)
2. Costul 6.600 6.700 +100
- materii prime
- salarii
- amortizare
................................
3. ...
Cost unitar pe
principalele
produse
-A
4. -B
5. Rezultate financiare
6. Impozite si taxe
Indicatori de
lichiditate etc.
În masura în care economistul financiar din întreprindere reuseste

sa se impuna în sensul celor aratate de noi, realizând un adevarat
management financiar, efectele nefavorabile ale pietei, ale fenomenelor
actuale din zona monetara si financiara pot fi, cu siguranta, diminuate în
Dimensiunea
favoarea firmei si a sa, personal.
financiara - Pledoaria noastra pentru cresterea responsabilitatii si a rolului
dimensiune economistului financiar are, în sfârsit, un suport de necontestat si din ce
principala în ce mai vizibil:
Dimensiunea financiara a activitatii economice în

întreprinderea din economia româneasca a devenit foarte
importanta , chiar hotarâtoare pentru soarta firmei!

1)
Ecarturile grave sunt subliniate si explicate în anexe la Tabloul de bord.
• Care sunt formele moderne de conducere a activitatii economice si care este locul
conducerii prin bugete în managementul modern?
• Ce caracteristici are actiunea de bugetare?
• Ce efecte are bugetarea activitatii economice asupra compartimentelor de conducere si de
executie din firme?
• Ce tipuri de bugete pot fi utilizate în firma dumneavoastra?
• Cum apreciati oportunitatea controlului prin bugete si ce efecte are controlul respectiv
asupra valorii obtinute în întreprindere?
• Ce trebuie sa contina un Tablou de bord pentru a da managerului o imagine reala asupra
mersului firmei si pentru a-i permite sa adopte masurile cele mai adecvate?
• Este posibila schimbarea rolului finantistului din "omul care trebuie sa gaseasca fonduri" în
"managerul gestiunii financiare a firmei", component de prim rang al echipei de conducere
a activitatii economice?
21.1 Bugetarea activitatii economice si sociale din întreprindere este,

conform celor spuse de initiatori, nu numai profesie, dar si relatie
interumana în proportiile: a) profesie, 40%, relatie interumana,
60%; b) 30%, respectiv 70%; c) 25%, respectiv 75%; d) 10%,
respectiv 90%; e) 20%, respectiv 80%. Care proportie este cea
reala?
21.2 În activitatea de bugetare se folosesc mai multe categorii de

bugete:
a) bugetul exploatarii (productiei), bugetele activitatilor de
consum; bugetul activitatii de lichidare;
b) bugete financiare, bugetul trezoreriei, bugetele fluxurilor
financiare externe;
c) bugete anuale, bugete trimestriale, bugete multianuale
(vezi proiectia surselor si cheltuielilor pentru investitii);
d) bugetul întregii activitati economice, bugete pe centre de

responsabilitate (aprovizionare, desfacere, sectii si ateliere
de productie, actiuni sociale, cercetare stiintifica etc.).
Care din grupele respective se refera la domeniile activitatii

financiar-monetare din firma?
21.3 Dar grupa care are în vedere procesele economice complexe din
întreprindere?
21.4 Bugetele intermediare (B.I.) au misiunea de a transforma în

implicatii financiare abaterile activitatii economice de la indicatorii
proiectati: a) BI pentru completarea investitiilor; b) BI pentru
cresterile de active circulante; c) BI pentru dotarea suplimentara
cu informa tii tehnice si stiintifice; d) BI pentru rambursarea de
credite si a împrumuturilor obligatare; e) BI pentru
refacerea mediului natural înconjurator afectat de procesele
economice din întreprindere. Care dintre aceste BI presupune o
repartitie financiara notata cu ( - )?
21.5 Exercitarea controlului prin bugete presupune depistarea si analiza

diferentelor (ecarturi) dintre rezultatele previzionate si cele reale.
Aceste ecarturi se refera la: a) elementele costulu i; b) costul
unitar; c) cantitatea de marfuri vândute; d) pretul de vânzare;
e) mixul vânzarilor. Care dintre aceste ecarturi se refera la
structura pe sortimente a marfurilor vândute?
21.1 Tabloul de bord

La sfârsitul trimestrelor II si III, firma "Carpati" S.A. înregistreaza
urmatorii indicatori sau abateri fata de cifrele bugetate la începutul
anului:
II III
Cifra de afaceri +400 +100
Costul +50 +150
Salarii +45 +100
Profit +10 -5
Rata rentabilitatii economice +1 % -2 %
Rata rentabilitatii financiare -2 % -4 %
Rata rentabilitatii resurselor consumate -3 % -5 %

Rata rentabilitatii veniturilor -1 % -3 %
Lichiditatea patrim oniala (Lp) 95 % 101 %
Lichiditatea imediata (Lr) 90 % 95 %
Solvabilitatea patrimoniala (Sp) 25 % 31 %
Întocmiti Tabloul de bord pentru fiecare trimestru si precizati în ce
cazuri ecartul sau indicatorul prezinta aspecte grave pentru care trebuie
sesizata conducerea întreprinderii.
Dezbateti solutiile care ar putea remedia situatia.
21.2 Evolutia creantelor

Data fiind accentuarea blocajului financiar, societatile comerciale
urmaresc zilnic situatia Bugetului de trezorerie.
Realizati acest control, inclusiv sub forma grafica, având datele:
- Cifra de afaceri zilnica = 15 mil. lei
- Creante totale
Data Suma
1 60
5 75
10 90
15 45
20 60
25 75
- Rata numar de zile (r) propus pentru sfârsitul lunii este de r = 2 zile.
Comentati situatia înregistrata la data de 25 a lunii; ce masuri se mai
pot întreprinde pentru a realiza la sfârsitul lunii rata r = 2 zile?
21.3 Evolutia contului Clienti
Pentru serviciul financia r, evolutia contului Clienti este un obiectiv

important de control. Practic, se urmareste evolutia diferentei dintre
valoarea facturilor emise si valoarea încasarilor.
Firma are previzionat pentru sfârsitul lunii un sold de 300 mil. lei,
obtinut ca diferenta dintre valoarea previzionata a facturilor emise de 5,5
mild. lei si valoarea previzionata a încasarilor de 5,2 mild. lei.
Pe data de 25 a lunii, situatia se prezinta astfel:
- Facturi emise = 4,2 mild. lei

- Încasari = 3,7 mild. lei.
Reprezentati grafic situatia (vezi figura nr. 21.3) si stabiliti ce

abateri se înregistreaza. De asemenea, precizati daca în intervalul ramas
pâna la data de 30 a lunii se mai pot remedia abaterile si prin ce masuri.
21.4 Program pe calculator
Realizati un program pentru calculatorul personal, intitulat Tabloul

de bord al sefului serviciului financiar. Cuprindeti cât mai multi
indicatori si restrictii, inclusiv avertizari, în legatura cu implicatiile
financiare (pentru firma si personale) în cazul înregistrarii unor abateri
mari de la cifrele previzionate.
- Utilizarea Tabloului de bord în conducerea operativa a activitatii

financiare si economice;
- Conducerea prin bugete a centrelor de profit din întreprindere;
- Realizarea controlului financiar al activitatii economice prin bugete;
- Conducerea activitatii financiare operative prin bugetul de trezorerie;
- Motivarea complexa a personalului unei firme pentru acceptarea
conducerii prin bugete;
- Adaptarea sistemului informational al firmei pentru conducerea
activitatii economice prin bugetele financiare si de trezorerie;
- Multiplicarea tipurilor de bugete în functie de interesele managerului
de a conduce prin finante structurile firmei ca centre de profit.
20.1 d; 20.2 e; 20.3 c; 20.4 c; 20.5 c.

Încheiere
ÎNCHEIERE
Parcurgerea manualului consacrat activitatii financiare care are loc la nivel de

firma, dar în corelatie permanenta cu macro si mondoeconomia, a avut menirea de a trezi
interesul pentru formarea si completarea profesiei de economist financiar. Dinamica si
complexitatea domeniului nu reprezinta un motiv de retinere sau de teama; este, din contra, un
îndemn pentru cercetare, investigare si un prilej de afirmare a spiritului de initiativa.
Avertismentul din introducerea lucrarii cred ca s-a confirmat pe parcursul capitolelor care
au abordat schimbarile de substanta din activitatea financiara, schimbari impuse nu de dorinta
administratiei, ci de mutatiile obiective intervenite în derularea fenomenului financiar sub influenta
principiilor economiei de piata. Profesia de economist financiar este supusa azi unor restructurari
de substanta, fiind necesare cunostinte noi în privinta proiectarii financiare a firmei, a organizarii
sistemelor informationale specifice muncii din serviciul financiar, a contactului cu piata financiara
si monetara interna si internationala.
Tratarea proceselor de obtinere a valorii din întreprindere pe baza teoriei valorii-entropie
a produs, speram, o schimbare de atitudine fata de modul în care trebuie tratate toate activitatile
din firma, ele având fiecare un rol egal în gestionarea valorii în societatea comerciala sau la nivel
de economie nationala. Am procedat la introducerea în manual si a unor aspecte teoretice de
ultima noutate, cu scopul de a fundamenta stiintific munca economistului, prea adesea considerat
un component marginal al echipei de conducere a activitatii economice din întreprindere.
Mecanismele noi aparute în gestionarea surselor financiare si de credit din economie
dovedesc ca, în ciuda greutatilor pe rioadei, institutiile financiar-monetare se adapteaza la
exigentele muncii financiare moderne, devenind compatibile cu metodele practicate de institutiile
financiar-monetare internationale. A cunoaste aceste mecanisme, a le utiliza corect si eficient
sunt conditii absolut necesare pentru gestionarea exigenta a averii firmelor, a valorii ce se obtine
prin procesele de productie si de consum, prin procesele naturale din mediu si prin procesele
sociale .
Urmarind cu atentie exemplele, studiile de caz si exercitiile din fiecare capitol, ati
realizat nu numai întelegerea noilor concepte si metode de lucru, dar ati capatat un
comportament necesar pentru a face fata stilului nou de exercitare a functiilor financiare
si de management financiar în cadrul firmelor.
Suntem constienti ca nu am putut cuprinde în paginile manualului întreaga problematica a

fenomenului microfinanciar. Acest fenomen este în plina transformare calitativa si cantitativa,
transformare care înca nu a putut fi cuprinsa în totalitate în continutul legilor si metodologiei
financiar-monetare. Pe masura ce activitatea financiar-monetara din întreprindere îsi va contura
aspecte noi în privinta fundamentarii si adoptarii de decizii si a participarii la conducerea activitatii
economice din societatea comerciala, vom aduce completarile necesare.
De un real folos vor fi, în aceasta actiune de perfectionare, observatiile si sugestiile celor
care se confrunta direct cu fenomenul microfinanciar.
Le asteptam cu încredere!
BIBLIOGRAFIE
1. Bogdan, I. Tratat de management financiar-bancar, Editura Economica,

Bucuresti, 2002
2. Bran, P. Finantele întreprinderii, Editura Economica, Bucuresti, 2000
3. Bran, P. Economica valorii, Editura ASE, Bucuresti, 2002
4. Bran, P., Relatii financiare si monetare internationale, Editura Economica,

Costica, I. Bucuresti, 1999
5. Holpern, P., s.a. Finante manageriale, Editura Economica, Bucuresti, 1998
6. Johns, G. Comportament organizational, Editura Economica, Buc uresti,

1998
7. Lipsey, R., G., Principiile economiei, Editura Economica, Bucuresti, 2002

Chrystal, K., A.
8. Rusovici, A., Audit financiar la societatile comerciale, Editura Monitorul

Cojoc, F., Oficial, Bucuresti, 2003
Rusu, Gh.
9. Samuelson, P., A., Economia politica, Editura Teora, Bucuresti, 2000

Nordhaus, W., D.
10. Stancu, I. Piete financiare si gestiunea portofoliului, Investitii reale si

finantarea lor, Analiza si gestiunea financiara a întreprinderii,
Editia a treia, Editura Economica, Bucuresti, 2002
Vintila, G. Gestiunea financiara a întreprinderii, EDP, Bucuresti, 2000
12. Catedra de Economie, editia a V-a, Editura Economica, Bucuresti, 2000

Economie si
politici economice
(ASE Bucuresti)
13. B. C. R. Regulamente si metodologii de creditare, decontare, garantare
14. * * * Standardele Internationale de Contabilitate 2000, Editura

Economica, Bucuresti, 2000

Economie - Manual (Bun)

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Economie - Manual (Bun)

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Motto:

Cel ce vrea sa dea sfaturi în probleme financiare

Pentru profesia de economist, cunoasterea fenomenului financiar la nivel microeconomic

GESTIONAREA FINANCIARA A VALORII

Profesia de economist presupune, în primul rând,

În al doilea rând, economistul trebuie sa fie un

În sfârsit, economistul trebuie sa gestioneze cu

Capitolul 1 Mecanismul obtinerii si gestionarii valorii

MECANISMUL OBTINERII VALORII

1.1 Teoriile principale asupra valorii

Pentru stiinta economica, în general, definirea si cercetarea

Din ambele puncte de vedere, rezulta ca stiinta economica îsi

1. Teoria valorii bazate pe munca (TVM);

Prima teorie, TVM, îl are drept deschizator de drumuri pe Aristotel.

1.2 Teoria valorii bazate pe entropia joasa

Schimbarea principala produsa în modul de abordare a valorii se

Biochimia considera ca pentru economia sistemelor vii este nevoie de urmatoarele :

1. Sistemul mediului natural înconjurator, cu procesele de ordin fizic, chimic si

2. Sistemul societatii umane, cu procesele de ordin social, politic, cultural, învatamânt,

3. Sistemul economiei (întreprindere), cu procesele de productie, consum, repartitie,

Semnificatia simbolurilor cuprinse în grafic reda formele de potential

Figura nr. 1.1

Pornind de la acest model si de la generalizarile simbolice redate în

Relatia specifica proceselor economice, procese prin excelenta de

Pn + Ps + Pes + Pedr = Pe r + Pe m,s + Dr + Dnr

Relatia 1.1 respecta cerintele ambelor legi generale ale naturii.

În modul nostru de interpretare, întreprinderea este conectata la

1.3 Activitati tutoriale

Procesul de învatare în universitate a evoluat spre forme noi în care

MODUL DE LUCRU ÎN PROCESUL DE ÎNVATARE

1. Parcurgeti, cu atentie, continutul capitolului, al anexelor si al

(4) Întrebari 4. Raspundeti la întrebarile recapitulative sub forma unor

(5) Teste de 5. Realizati testele de autoevaluare, fara a apela la raspunsuri.

Nu 7. Completati caietul de seminar cu exercitiile rezolvate în

• În ce consta importanta valorii pentru existenta societatii umane si a sistemelor naturale si

1.1. Pentru stiinta economica, valoarea reprezinta :

1.5. Relatia de definitie a valorii în TVE respecta cerintele legilor

STUDII DE CAZ SI EXERCITII

Realizati individual sau în grupuri mici recenzia lucrarii Economica

Pe baza cunostintelor de fizica, abordati conceptele de entropie

1.3 Comentare de text

Aveti la dispozitie urmatorul text:

Folosind metodele valorii stabilite de Teoria valorii-munca si

1.5 Teme de cercetare stiintifica

În conformitate cu noua structura a programelor analitice adoptate

RASPUNSURI LA TESTUL DE AUTOVERIFICARE

1.1 b; 1.2 c; 1.3 d; 1.4 e; 1.5 b.

Nota: Fiecare întrebare este evaluata cu 2 puncte. Nota 10 se obtine

1.4 Lectura suplimentara

8.1 Principiile de baza ale modelului TVE

Obiectivul nostru este reprezentat de realizarea unui model

Vom construi modelul obtinerii valorii luând în consideratie

Mecanismul obtinerii valorii se deruleaza dupa urmatorul program:

4. Mecanismul de obtinere a valorii cuprinde înca un proces de

8.2 Modul de functionare a modelului

Figura nr. 8.2

Prin procesul de transformare si, apoi, de conservare a rezultatelor

Produs = informatia implementata în substanta

Si în acest caz (vezi figura nr. 8.3) procesul economic se realizeaza cu

Figura nr. 8.3

Procesul de productie din momentul t1 scoate din structura firmei o

Potentialul conservat în produs, Pep, nu este, în teoria valorii-entropie,

Transformarea si conservarea tip consum respecta specificul fiecarui

Serviciul = energie (e) subordonata unei informatii (i)