Sunteți pe pagina 1din 10

Academia de Studii Economice

DOCTRINE ECONOMICE Gndirea Economica lui Nicolae Blcescu referat

Student: Trposka Ivana An: III Grupa: 952 Seria: C Facultatea: REI

Bucureti 2012

Gndirea economica lui Nicolae Blcescu ( 1819-1853 )

Nicolae Blcescu s-a nscut la Bucureti , la 29 iunie 1819 ntr-o familie fr avere . Tatl su moare n 1825 cnd Nicolae avea vrsta de 6 ani. La vrsta de 7 ani ,Nicolae ncepe s nvee limba greac acas . n 1832, la 12 ani l gsim pe bncile colegiului Sf. Sava ,unde i arat pentru prima dat vocaia pentru studiul documentelor . n 1838 senroleaz n armat ,primind gradul de iuncher . Aici iniiaz un curs pentru a-I nva pe ostai scrisul ,aruitmetica i geografia . n octombrie 1840 Nicolae Blcescu este arestat sub acuzaia de complot mpotriva domnitorului Alexandru Ioan Ghica ,alturi de Paris Dumitru Filipescu , Eftimie Murgu i alii . Judecarea acestora s-a fcut cu dovezi false i uznd de mijloace infame . Rolul lui Blcescu n acest complot nu a fost unul principal .El primete doar 3 ani de nchisoare , din cauz c era minor ( certificatul su de natere era greit ,data naterii fiind 1821, n loc de 1819 ) . Pedeapsa va fi ispit la Mrgineni ,unde sntatea sa va fi afectat de condiiile din nchisoare . n anul 1843 este eliberat ,tot n acest an Blcescu nfiineaz mpreun cu Ghica i Tell societatea Fria , o societate secret cu program revoluionar acoperit de societi literare . n 1844 debuteaz n literatur cu opera Puterea armat i arta militar de la ntemeierea principatului Romn pn acum ,care a avut un mare succes . n paralel cu activitatea literar ,Blcescu face cltorii n Moldova i Transilvania, n scopul unor schimburi de idei cu revoluionarii de acolo .n 1845 este ales secretar la Asociaia Literar a Tinerilor Bucureteni .n anul 1846 ,de frica unui conflict cu autoritile din cauza articolelor sale n revista Magazin ,pleac n Europa . Blcescu strbate Europa i se stabilete la Paris n 1846 unde nfiineaz Societatea Studenilor Romni .Tot acum i aici apare ideea scrierii unei monografii a lui Mihai Viteazu ,motivnd astfel aspiraiile revoluionarilor din acea vreme .n 1847 ,la ndemnul medicilor pleac n Italia urmnd s revin napoi n Frana odat cu izbucnirea revoluiei din 1848 ( el i trimite lui Vasile Alecsandri o bucat de catifea din tronul regelui Ludovik Philip ) .n acest situaie el convoac la 20 martie o adunare a moldo-romnilor n care se hotrte ntoarcerea acestora acas i declanarea revoluiei n Principatelor Romne .Dei Blcescu a dorit

izbucnirea revoluiei ct mai repede ,respectiv 11 aprilie ,el a fost combtut de fraii Brtianu ,care au dorit ateptarea consimmntului lui Lamartin . Este autorul articolului 13 prin care se dorea dezrobirea i mproprietrirea ranilor .n timpul celor 3 luni de putere ,Blcescu ,devine ministru de Externe apoi secretar ,ns nu reuete s-i impun punctele de vedere .El va susine votul universal ,va nfiina comisia pentru propagand ,dup model francez i ziarul zilnic Naionalul . Dup nfrngerea revoluiei ,Blcescu ca mai toi conductorii revoluiei ,se va refugia n dtrintate .Blcescu se va duce n Transilvania pentru a urmri revoluia Transilvan la faa locului . Spre sfritul lui 1848 , merge la Constantinopol ,unde constat c idealurile revoluiei euaser . El organizeaz mpreun cu Ion Ghica o legiune de voluntari romni ,care s lupte alturi de trupele maghiare de eliberare . El ajunge cu legiunea n Medahia , ns maghiarii sunt suspicioi iar revoluia lor este nfrnt nainte s intervin i legiunea romn . Blcescu reuete s scape cu greu din Transilvania i ajunge cu la Paris n 1849 . Aici el ncearc unirea emigranilor romni divizai din cauza problemelor de principiu i a unor chestiuni personale . Elanul revoluionarilor se stingea ncet-ncet .Spre sfritul anului 1850 i nceputul anului 1851 ,Blcescu se retrage din viaa politic i continu munca la monografia lui Mihai Viteazu .Starea sntii sale se deteriorez n continuare . Se stabilete lng Paris ,la Ville dAvray ,n sperana nsntoirii ,care nu se produce ns . n primvara lui 1852 pornete spre ar ,n dorina revederii pmntului natal . n luna august l gsim la Constantinopol ,de unde se mbarc spre Galai ,dar nu e lsat s debarce ,chiar i cu intervenia cumnatului su ,Scarlat Geanolu la domnul rii .La 22 septembrie se afl din nou la Constantinopol ,n pragul morii .Sftuit de medici ,se ndreapt spre Italia i se stabilete la Palermo ,unde moare , la 29 noiembrie 1853 ,ntr-o camer modest a hotelului Trinacria ,n mizerie i srcie . Ideologi comunist romneasc, sprijinindu-se pe unele lucrri ale lui Karl Marx , l considera pe Nicolae Blcescu drept un nainta al acesteia. De aceea, pe biletele bancare romneti, de 1.000 de lei, ediia 1950, precum i pe cele de 100 de lei, ediiile1952 i 1966, a fost gravat imaginea lui Nicolae Blcescu. Peste 10 localiti rurale, precum i strzi

din Romnia comunist au primit numele lui Nicolae Blcescu, n memoria revoluionarului paoptist Iat un exemplu de caracterizare fcut de ctre ideologia comunist lui Nicolae Blcescu: Nicolae Blcescu este figura cea mai luminoas a revoluiei de la 1848. E tipul revoluionarului care, nelegnd mersul istoriei, i-a dat seama c adevrata revoluie trebuie s se sprijine pe fora poporului, s-i exprime nzuinele i drepturile. Bolnav de ftizie, avnd de ndurat lipsurile i greutile exilului, n preajma ultimei sale cltorii spre rmurile cu clim blnd ale Mediteranei, unde i va da sfritul, Nicolae Blcescu ne apare n acest portret cu fruntea vast de gnditor, dominat de focul privirii, cu ochii mari, ptrunztori, care exprim o adnc via interioar. Acest portret , de o mare sobrietate, nu ne transmite numai imaginea personajului, ci i admiraia pictorului pentru adevratul conductor al revoluiei de la 1848. Lucrat cu miestrie, portretul exprim personalitatea vast de gnditor i de lupttor al lui Nicolae Blcescu i se nscrie n galeria portretelor psihologice de seam din istoria picturii noastre. Istoric prin vocatie c i prin solicitrile epocii, Blcescu este, alturi de M. Koglniceanu, de a crui Histoire de la Valachie a fost de altfel puternic impresionat, unul dintre reformtorii acestei discipline la noi. Chiar prima sa lucrare, Puterea armat izvorte din dubl intenie de a cerceta un fenomen pn atunci puin studiat sistematic i de a oferi exemplul unei noi metodologii istorice. Abandonand hotrt i programatic istoria dinastica de tip cronicresc (dei utilizeaz toat materia pe care i-o pun la dispoziie cronicile i se numr printre primii lor editori), Blcescu asaz, n primul plan al cercetrii, istoria instituiilor sociale i face din popor principalul ei protagonist. Aceasta modificare fundamental de optic este pivotul n jurul cruia se organizeaz toate inovaiile sale n materie de istoriografie. Blcescu se elibereaz de obsesia evenimentului, dei continu s fie foarte scrupulos n stabilirea faptelor intamplate n trecut, i cauta s descifreze prin transparena lui liniile fenomenului istoric, cauzalitatea si interactiunea fortelor ce se infrunta in societatea umana, in cele din urma, ambitioneaza sa stabileasca o legitate, deci o filosofie. Influentat de istoricii romantici ai Restauratiei franceze, ca si de italianul Cantu, el nu preia, pur si simplu, concluziile generale ale acestora, ci le adapteaza realitatilor romanesti, cautand in ele nu numai explicatii ale trecutului, ci si orientari pentru viitor. Caci istoria lui Blcescu este, prin excelenta, una legata de prezent si de scopurile lui. E
5

un fapt dovedit, in primul rand, de alegerea subiectelor pentru studiile sale principale: istoria institutiilor militare (Puterea armata), in regenerarea carora Blcescu vedea una din caile pe care romanii isi vor putea ocupa locul cuvenit in familia popoarelor europene, istoria proprietatii rurale (Despre starea sotiala a muncitorilor plugari in Principatele Romane in deosebite timpuri, Question economique des Principautes Danubiennes), prin a carei reformare spera sa se deschida drumul spre o organizare sociala si politica echitabila, istoria fenomenului revolutionar (Mersul revolutiei in istoria romanilor), ce urma sa explice evenimentele de la 1848 si sa descifreze perspectivele si telurile luptelor viitoare, istoria lui Mihai Viteazul, domnul devenit emblema a nazuintei de unitate nationala si totodata pilda a unei erori tragice - legarea taranului de glie. in toate aceste studii, Blcescu urmareste cu claritate liniile fundamentale ale fenomenelor, documen-tandu-se din surse variate, examinate critic (in primul tom al Magazinului istoric pentru Dacia a publicat si un Cuvant preliminariu despre izvoarele istoriei romanilor) si stabileste cateva din coordonatele de baza ale propriei filosofii a istoriei. Esenta acesteia s-ar putea defini prin conceptul de "misie" istorica a poporului, care desemneaza cauza finala (perfectiunea) spre care indruma o lege evolutiva ideala, dar presupune si liberul arbitru, deci posibilitatea optiunii, a erorii, a deviatiei, imixtiunea macar temporara a intamplatorului, considerat un accident al necesitatii. In acest sens, chiar atunci cand un ciclu de evenimente se incheie printr-o infrangere (lupta pentru libertate si unitate a lui Mihai Viteazul, sau Revolutia de la 1848 in tarile romane), continuitatea procesului istoric garanteaza totusi permanenta substratului adanc al evolutiei spre mai bine. Dintr-un asemenea punct de vedere este indreptatita nu numai atitudinea constatativa fata de cele petrecute in vremuri mai mult sau mai putin indepartate, ci si cea de valorizare, inclusiv aprecierea morala, care nu contravine obiectivei judecati de existenta, ci o situeaza intr-o perspectiva ce ingemaneaza trecutul, prezentul si viitorul. Romanii supt Mihai Voievod Viteazul este astfel lucrarea cea mai valoroasa a lui B., atat din perspectiva intentiilor autorului, cat si din aceea a cititorului contemporan, care o judeca raportand-o la ansamblul creatiei sale. Ea nu e numai opera sa cea mai ampla si mai ambitioasa, ci si cea in care Blcescu izbuteste efectiv sa puna cel mai mult din convingerile, nazuintele, pasiunea si arta sa scriitoriceasca. Apartinand in aceeasi masura istoriei propriu-zise si literaturii (B. insusi a proiectat-o initial ca o "poema" despre principele erou), ea leaga viziunea epica, eroica si cea romanesca cu straduintele de obiectivitate stiintifica si cu pasiunea discursului politic. In mod evident, istoria lui Mihai Viteazul este o carte despre trecut scrisa pentru prezent
6

si prin prisma prezentului. Blcescu incearca sa probeze prin exemplul celor intamplate in veacuri indepartate justetea unor idei, sentimente si chiar proiecte de actiune contemporane: libertatea si unitatea nationala, dreptul tuturor popoarelor la o dezvoltare independenta si deplina, respectul fata de valoarea individului, intelegerea fata de suferintele claselor oprimate si incercarea de a instaura o ordine sociala echitabila, necesitatea jertfei pentru atingerea unor scopuri supreme. Lucrarea cuprinde, in acelasi timp, ilustrarea unei teorii a personalitatii istorice ca emanatie a maselor si factor de traducere in constiinta a legii istorice. Eroul lui Blcescu nu este o personalitate independenta de circumstante, ci insasi personificarea legii interne a poporului roman. Atat timp cat actiunile sale materializeaza aceasta "misie" specifica (lupta pentru libertate, apararea popoarelor apusene de pericolul invaziei turcesti dandu-le astfel ragazul necesar creatiei culturale) si sunt calauzite de nazuinta, devenita prin el constienta si tradusa in act, a unitatii tuturor romanilor, Mihai e, asemenea "semizeilor cantati de nemuritorul Omer", invulnerabil si invincibil. Prea putin om si mai mult efigie, el e lipsit de un destin individual si, in ciuda catorva amanunte comunicate totusi de istoric, pare a nu avea nici stramosi, nici familie, nici viata privata. Personajul se umanizeaza in momentul in care traiectoria existentei sale inclina spre infrangere, datorita tocmai nerecunoasterii "misiei" in imprejurari fundamentale cum ar fi aceea a legarii taranului de glie sau a statornicirii relatiilor cu nobilimea maghiara transilvana, prin nesocotirea dorintei de libertate a iobagilor romani. Momentul-cheie al acestui reviriment este scena contemplarii capului lui Andrei Bathori, cand cuvintele premonitorii ale doamnei Stanca si lacrimile voievodului anticipeaza parca tragicul sau destin.

Figura lui Mihai Viteazul imprumuta, uneori, trasaturi de erou legendar: in scena confruntarii cu gadea, sau in cele, numeroase, de lupta, cand domnitorul, pentru a-si imbarbata prin exemplul personal ostasii, comite acte de cutezanta uneori aproape nebuneasca; de fapt, in toate aceste scene, Mihai se confrunta cu moartea, neputincioasa ea insasi atata vreme cat eroul nu si-a implinit inca menirea. Abia in ultimul an al furtunoasei domnii, atunci cand, prin eroarea tragica, el si-a pierdut rolul de exponent al poporului si siguranta constiintei de erou predestinat, Mihai incepe sa sovaie, se turbura, se pleaca omenestilor greseli, se lasa inselat de ipocrite protestari de credinta si nu vede tradarea nici cand se afla in imediata sa apropiere. Chipul voievodului se indeparteaza treptat de sfera epicului eroic pentru a se apropia de aceea a romanescului, careia ii apartinusera de la inceput personaje ca Sinan Pasa, sultanul Murad,
7

imparatul Rudolf si, mai ales, vesnic nestatornicul Sigismund Bathori. In infatisarea lor, Blcescu apeleaza chiar si la tehnica portretului balzacian, personajele definindu-se, inainte de a actiona, prin ambianta in care se misca si prin obiectele care le inconjoara. Lipsite de suportul unei chemari providentiale (prin care Blcescu intelegea nu numai vointa divina, ci si legea imanenta a istoriei unui popor), ele isi joaca propriul rol de "pioni", personaje ezitante si stangace, crude si nestatornice, mfluentabile si vanitoase. Principalul rau pe care-1 comit tocmai acestui fapt se datoreaza: exprimand slabiciunile omului de rand, ele ocupa locul in care ar fi trebuit sa se afle personalitati iesite din comun. Si, in ciuda faptului ca intuieste conditionarea lor obiectiva, temperamentala, de mediu si istorica, Blcescu nu se poate totusi impiedica sa le judece cu criteriile idealului sau neimplinit. E punctul in care viziunea scriitoriceasca se converteste din nou in dezbatere istorica si pasiune politica, reusind astfel performanta de a da unitate, de ton si de compozitie, unei lucrari in care se amalgameaza viziuni principial diferite; stiintifica si artistica, obiectiva si subiectiva. Stilistic, aceasta unitate e realizata prin retorismul scriitorului, Romanii supt Mihai Voievod Viteazul nefiind, din acest punct de vedere, decat un imens discurs adresat de Blcecu viitorimei. Cartea e, in acelasi timp, testamentul sau politic si uman, o emotionanta pledoarie pentru libertate si unitate, pentru patriotism si spiritul de sacrificiu. Concluziile sententioase care sintetizeaza, apreciaza si explica fiecare ciclu de evenimente prezente in carte, traducerea deliberarilor eroului in suite de interogatii retorice, perioada echilibrata, desi adesea bogat arborescenta, denota, in personalitatea scriitoriceasca a lui B., o disciplina clasicizanta a expresiei, aplicata pasiunii romantice a sentimentului. Stilul expunerii asimileaza si procedee caracteristice epopeii, cum ar fi epitetul ornant, devenit stereotip in caracterizarea eroilor principali, sau comparatia dezvoltata, fara a da totusi impresia de desuetudine, atat de mult acest fel de exprimare corespunde impulsului profund din care a izvorat lucrarea. Tehnica "basoreliefului", relevata de T. Vianu alternarea specifica a timpurilor verbale, contribuie nu numai la expresivitatea scenelor (mai ales a celor de lupta), ci cuprinde si o implicita valorizare a actiunilor si personajelor, in conformitate cu idealul patri-otico-politic al autorului. Ritmica maiestuoasa a frazei, obtinuta prin subtila folosire a figurilor repetitiei, mobilitatea spatiului ei interior, realizata prin savanta distributie a accentelor, eufonia verbului in anumite pasaje etc. creeaza sugestii incantatorii ce sporesc si sustin un grandios discurs patetic. Caci la Blcescu prin excelenta, retorica nu e doar o arta a expresiei frumoase, ci si una a persuasiunii, asa cum intreaga sa lucrare nu e menita doar sa faca cunoscut trecutul, ci sa
8

cucereasca prezentul si sa determine viitorul. Puterea armata si arta militara de la intemeierea Principatului Valahiei pana acum, Iasi, 1844; Cuvant preliminariu despre izvoarele istoriei romanilor, Bucuresti, 1845; Drepturile romanilor catre inalta Poarta, Bucuresti, 1848; Question economique des Prin-cipautes Danubiennes, Paris, 1850; Istoria romanilor supt Mihai-Voda Viteazul urmata de scrieri diverse, precuvantare si note de A. I. Odobescu, Bucuresti, 1878 (ed. II, 1887); Istoria romanilor sub Mihai Voda Viteazul, Bucuresti, 1902 (ed. II, 1910; ed. III, 1929; ed. IV, 1937; ed. V, 1942); Patru studii istorice, editate si insotite de o schita biografica si bibliografica de P. P. Panaitescu, Bucuresti, 1928; Scrieri istorice, ed. ingrijita si introducere de P. P. Panaitescu, Craiova, 1930 (ed. II, 1939); Opere, t.1, p. 1-2, ed. critica adnotata cu o introducere de G. Zane, Bucuresti, 1940; t. II, ed. ingrijita si introducere de C. Zane si Elena Zane, Bucuresti, 1948; Opere complete, I, studiu biobibliografic, pref. si glosar de S. Semedres-cu, II, ed. ingrijita de L. Predescu, Bucuresti, 1940 -1944; Opere, I-II, Bucuresti, 1953; Opere alese, I-II, ed. ingrijita de A. Rusu cu o introducere de Gh. Georgescu-Buzau, Bucuresti, 1960; Romanii supt MiliaiVoievod Viteazul, ed. ingrijita de A. Rusu, postfata de G. C. Nico-lescu, Bucuresti, 1967; Privire asupra starii de fata, asupra trecutului si viitorului patriei noastre, ed. de Cornelia Bodea, Balcesti pe Topolog, 1970; Scrieri alese, ed. ingrijita de A. Rusu, pref. deP. Cornea, cronologie de H. Nestorescu-Balcesti, Bucuresti, 1973; Opere, I-IV, ed. critica de G. Zane si Elena G. Zane, 19741990; Romanii supt Mihai Voievod Viteazul, ed. ingrijita de A. Rusu, Bucuresti, 1977 (1982); Puterea armata si arta militara la romani, studiu introductiv, selectia textelor si glosar de A. Ghermanschi, Bucuresti, 1990; Romanii supt Mihai-Voievod Viteazul, pagini alese, ed., cronologie si referinte critice alcatuite de A. Rusu, Bucuresti, 1996; Romanii supt MihaiVoievod Viteazul, Chisinau, 1998. In centrul Gndirii economice a lui Nicolae Blcescu a stat Problema agrar. nelegnd rolul esenial al proprietii n funcionarea oricrei economii, i deci i a celei feudale, Nicolae Blcescu formuleaz interesante concluzii privind geneza, esena, rolul i perspectivele economiei feudale din rile romne.

Dintre concluziile mai importante ce pot fi desprinse din studiile lui Nicolae Blcescu menionm: 1. la baza genezei i evoluiei marii proprieti feudale st pierderea treptat a drepturi de proprietate i folosin asupra pmnturilor comune i particulare ale locuitorilorde la state n favorara bisericii, boierilor, ca urmare a aa- numeritelor danii domneti.Pierdera pmnturilor a dus la pierderea libertii i a egalitii ntre clasele sociale (rani i boieri). 2. Situaia grea n care se gseau rile romne se datora formelor nvechite de organizare.Era necesar deci, nlocuirea acestora cu forme de organizare specific rilor apusene, calea preconizat de Blcescu pentru iirea din criz constnd, n opinia sa, n mproprietriera ranilor cu pmntul pe care, de fapt, ei l licrau. 3. mproprietriea ranilor era posibil n care boierii cedau o parte din pmnturile lor ranilor, acetia urmnd s plteasc statului o dreapt rscumprare. Dup nbuirea revoluiei de la 1848, Nicolae Blcescu ajunge la concuzia c problema agrar poate fi rezolvat dup ce, n prealabil, se rezolv problema naional, adic unirea tuturor romnilor ntr-un stat naional propriu i independent.

4. Strategia de dezvoltare a rilor romne se baza pe lng modernizarea agriculturii pe dezvoltarea industriei, iar resortul principal al creterii productivitii muncii i al sporirii eficienei economii l constituia munca liber, degrevat de orice servitui feudale, precum i de dominaia strin. Gndirea economica a lui Nicolae Blcescu a constituit momentul de vrf al gndirii economice din ara noastr pn la 1859, numeroase generaii de crtuari patrioi continundu-i opera i dup Unirea din 1859.

10

S-ar putea să vă placă și