Sunteți pe pagina 1din 49

Comunicarea cu pacientul

Lector dr. Simona Suciu

A comunica
A tri n societate nseamn a comunica (fr. Bernard Voyenne). Nevoia de a comunica, de a transmite sau afla de la semenii notri idei, informaii, sentimente este o trstur fundamental a omului, devenind o necesitate vital. Comunicarea este ceea ce leag organismele ntre ele, de care, pn la urm, nu e nimeni mulumit, rmne dificil de realizat. Comunicarea st la baza organizrii sociale, controlnd raporturile orizontale dintre oameni, dar angajeaz totodat i aspiraiile lor verticale, ntr-o micare ascensional ctre planurile superioare ale realitii. Teoria comunicrii este ns o tiin relativ nou, de aproximativ jumtate de secol. Verb lb. latina - communicus - communicare - punerea n comun a unor lucruri de indiferent ce natur

Cnd comunicm, ncercm s stabilim o comuniune cu cineva. Incercm s mprtim o informaie, o idee sau o atitudine. Ori de cte ori scriem sau vorbim, ncercnd s convingem, s explicm, s influenm, s educm sau s ndeplinim orice alt obiectiv, prin intermediul procesului de comunicare, urmrim ntotdeauna 4 scopuri principale: s fim receptai (auzii, citii); s fim nelei; s fim acceptai; s provocm o reacie (o schimbare de comportament sau de atitudine). Cnd nu reuim s atingem nici unul din aceste obiective, nseamn c am dat gre n procesul de comunicare.

Pentru un biolog (Edward O. Wilson), comunicarea este o aciune a unui organism sau a unei celule care altereaz modelele probabile de comportament ale altui organism sau ale altei celule, ntr-o manier adaptativ pentru unul sau pentru ambii participani.

Pt un sociolog sau un psiholog care nu concep comunicarea n absena unui subiect dotat cu contiin (Carl I. Hovland, Irving I., Janis i Harold H. Kelley): Comunicarea este un proces prin care un individ (comunicatorul) transmite stimuli (de obicei verbali) cu scopul de a schimba comportarea altor indivizi (auditorul).

In semiotic (=tiin a semnelor) comunicarea nu poate fi definit. Mai exact, exist dou repere extreme: n sensul larg, comunicarea este orice transfer de informaie. n Istoria lingvisticii - George Mounin spune c: un proces de comunicare are loc atunci cnd cele dou instane emitorul i destinatarul i schimb rolurile i fluxul de semnificaii inversat se realizeaz prin acelai tip de semne.

Ex. ntr-o sal de teatru, chiar dac i spectatorii comunic cu cei de scen, o fac prin aplauze, rsete, plns, etc.,dar nu prin acelai tip se semne ca i actorii.

Comunicarea se poate verifica prin compararea a ceea ce a intenionat emitorul cu ceea ce a neles destinatarul. Inteniile emitorului de comunicare sunt semnificaii intenionale. Ceea ce rezult din decodaj constituie semnificaii finale.

Situatii diferite in timpul comunicarii


Decalajul exact (egalitate total ntre cei 2 Emitor i Receptor). Este un caz limit, un reper. Decalajul amplificator, n care tot ceea ce a Decalajul relativ, n care destinatarul vrut s spun emitorul a fost neles, dar nelege doar o parte din ceea ce a vrut s destinatarul nelegea mult mai mult. spun emitorul. Decalajul aproximativ, n care se dorete Decalajul aberant, n care cele dou sfere mai mult, dar ce se pierde. sunt exterioare, printr-o situaie fizic a stimulilor (absorb pragul minim de receptare). Decalajul aberant poate fi i rezultatul faptului c textul poate are o ncrctur informaional att de mare, nct depete total capacitatea de receptare a destinatarului.

Conceptul de comunicare se confund cu limbajul, adic mijlocul de transmitere a ideilor (unul din cele ase componente intrinseci comunicrii). De la comunicarea direct, care presupune obligatoriu prezena fizic n acelai timp a emitorului i a receptorului de mesaje, se ajunge la comunicarea indirect, mediat (scrisul, presa-ziarul, radioul, televiziunea). Dac n sec. al XIV-lea, termenul de comunicare era folosit cu sensul de limbaj, ncepnd cu secolul al XVI-lea, o dat cu dezvoltarea i modernizarea cilor de comunicaie (pota, drumurile), el capt o nou semnificaie: aceea de a transmite, pentru ca n secolele XIX i XX, o dat cu apariia i dezvoltarea mijloacelor moderne de comunicaie (tren, automobil, avion, telegraf, telefon, radio, cinema, televiziune), comunicarea s nsemne, de fapt, transmitere, adic difuzare.

Functiile comunicarii
functia expresiv fctia reprezentativ fctia apelativ

Structura comunicarii
Structura comunicrii cuprinde: emitorul, mesajul (textul), contextul, canalul, codul, receptorul. Le corespund cele ase funcii ale limbajului: Funcia emotiv Funcia poetic Funcia referenial Funcia metaligvistic Funcia fatic sau de contact Funcia conativ

1. Funcia emotiv const n autoproiectarea emitorului n text (ex. am fost bucuros c am vzut expoziia Lumini i umbre patru secole de pictur francez). 2. Funcia poetic const n autoreflexivitatea textului, centrarea textului asupra lui nsui, ceea ce duce la faptul c textul nu mai poate fi ignorat n procesul de receptare, c e vzut i ca text. S. Langer vorbete de simboluri prezentative fa de simboluri reprezentative cuvinte folosite n mod obinuit.

3. Funcia referenial se refer la faptul c limbajul trimite la o realitate exterioar, la altceva dect la sine. De exemplu, m duc la librrie ca s cumpr ultimul roman scris de Umberto Eco. 4. Funcia metaligvistic const n faptul c textul conine n el indicaii de cod; cteodat aceste indicaii sunt explicite.

5. Funcia fatic sau de contact are n vedere caracteristicile canalului de comunicare i controlul bunei funcionri a acestuia. O funcie similar o au gesturile sau formulele de salut. Foarte multe semnale fatice nsoesc comunicarea interpersonal: jocul privirilor prin care se reconfirm mereu pstrarea contactului, micri ale capului, confirmri verbale, etc.
6. Funcia conativ (nu are legtur cu conotaia; provine din verbul latin conor, conari, conatus sum=a se sfora) e orientarea ctre destinatar i se observ n reaciile comportamentale imediate ale acestuia. Este prezent n mecanismele persuasive, n elementele de retoric.

Potrivit concepiei lui Jakobson, cele ase funcii pe care el le-a definit coexist practic n orice comunicare. Diferit de la caz la caz este numai ierarhia lor de importan, stratificarea rezultat constituind un criteriu de clasificare a evenimentelor verbale. Structura verbal a unui mesaj depinde, n primul rnd, de funcia predominant.

Modele ale comunicrii


1. Modelul Shannon i Weaver (1949) - angajai ai laboratoarelor Bell Telephone din New York au cutat s maximizeze eficiena transmiterii semnalelor prin telefon unde radio. Un mesaj elaborat de o surs este codificat de un transmitor sub forma unor semnale, ce parcurg un canal, pe traseul cruia se pot confrunta cu distorsionri ca urmare a interveniei unei surse de zgomot, dup care parvin la receptor ce le decodific, restituind mesajului forma iniial i ncredinndu-l astfel destinatarului.

2. Modelul Schannon i Weaver - procesul de comunicare const n punerea n acord a receptorului cu emitorul, cu privire la mesaj, ceea ce implic dou momente importante codificarea i decodificarea mesajului.

3. Modelul circular al comunicrii sau modelul concentric - Ray Hiebert, Donald Ungarait i Thomas Bohnmodele concentrice, n spiral, n elice ale comunicrii, toate insistnd asupra capacitii receptorului de a seleciona, a interpreta i a reinterpreta mesajele. este aplicabil n cazul comunicrii de mas (mediatizat), care implic n realitate o negociere sau o tranzacie continu ntre emitor i receptor (ceea ce justific reprezentarea ntr-o form dinamic).

Structura comunicrii
Procesul comunicrii presupune un transmitor (emitor, vorbitor), care trimite un mesaj unui destinatar (receptor, asculttor); mesajul se raporteaz la un context. Mesajul e constituit din elementele unui cod care trebuie s fie comun celor doi parteneri aflai n contact.

Contex / mesaj / coninut /

E
Scop Codare / decodare Contact / cod / limbaj

M mesaj

EMITOR
F feed-back

RECEPTOR

Component fundamental a vieii, a progresului, a culturii i a civilizaiei omenirii, comunicarea (=schimbul de idei, de atitudini, de sentimente) presupune o relaie complex ntre un emitor (E) i un receptor (R), un mecanism dinamic al medierii.

Caracteristicile emitorului:
Motivaia de transmitere a mesajului (de ce vrea s comunice).
Pregtirea social, educaional i cultural. Abilitatea de a comunica experiena sa anterioar. Relaia personal i situaional cu receptorul.

Atributele psihologice i fiziologice.

Caracteristicile receptorului:
Obiectivele, atitudinile i motivaia de primire a mesajului. Diferena de pregtire social, educaional i cultural ntre emitor i receptor.

Relaia personal cu emitorul.


Atributele psihologice i fiziologice. Experiena anterioar n situaii similare. Diferena n bogia de informaii ntre emitor i receptor.

Caracteristicile mediului:
Mediul ambiant total de ordin social, politic, economic n momentul comunicrii. Mediul total n trecutul n care au fost plasai emitorul i receptorul.

Schimbri previzibile ale acestui mediu.

Canalele de transmitere a unui mesaj sunt variate: sunet, imagine, miros, gust etc. Unele canale sunt mai eficiente i au un mai mare impact asupra receptorului. Majoritatea receptorilor au preferin pentru anumite canale: unii pentru imagine (prin televiziune), alii pentru lectur (ziare, cri, etc). n receptarea i descifrarea unui mesaj, un rol deosebit l are experiena de via personal a fiecruia.

Mesajul (coninutul actului comunicrii) este privat sau public, intenionat sau accidental, implicit sau explicit.

Feed-back-ul
Feed-back-ul aduce emitorului informaii despre mesaj, n felul acesta el poate verifica dac mesajul a fost primit i neles corect.
Feed-back pozitiv - ncurajeaz sursa s emit similar

Feed-back negativ descurajeaz


Feed-back intern (provine din percepia subiectiv a emitorului) sau extern (provine de la altcineva), imediat (la un discurs politic vezi reacia imediat) sau amnat (mass-media tradiionale:cartea, articolul).

Barierele comunicrii
Cele mai importante obstacole ce pot s apar n cadrul comunicrii dintre cei doi poli sunt: bariere fizice (distana, spaiul); bariere sociale (concepii diferite despre via) bariere gnosologice (insuficiene ale experienei, volum precar de cunoatere, dezvoltarea redus a gndirii); bariere socio-psihologice (obiceiuri, tradiii, prejudeci); bariere geografice (distana n spaiu); bariere istorice (informaia este invers proporional cu timpul care desparte un anumit eveniment de comunicarea despre el)

Barierele comunicrii
bariere statalo-politice (n funcie de regimul politic care nu permite circulaia informaiei pe o scar mai larg); bariere economice (lipsa mijloacelor financiare); bariere tehnice (lipsa tehnicii care s accelereze circulaia informaiei); bariere lingvistice (slaba cunoatere a limbilor strine); bariere psihologice (particularitile percepiei, memoriei, convingerilor, precum i a celorlalte caracteristici ce in de personalitate); bariere de rezonan (informaia nu corespunde ntotdeauna nevoilor individului, nu intr n rezonan cu acestea).

Individualitatea noastr este principala barier n calea comunicrii Modul n care noi privim lumea este influenat de experienele noastre anterioare, astfel c persoane de diferite vrste,

naionaliti, culturi, educaie, ocupaie, sex, temperamente


etc. vor avea alte percepii i vor recepta situaiile n mod diferit. lipsa de cunoatere (cunotine reduse), lipsa de interes, lipsa de ncredere, dificultile de exprimare, emotivitatea, personalitatea puternic a emitorului i a receptorului (ciocnirea personalitilor), condiiile de comunicare pot constitui bariere n calea comunicrii.

Limbajul non-verbal Comunicarea fara cuvinte


Semnele nonverbale sunt inconstiente, firesti. Transmite emotii si atitudini. Pacientii recepteaza cu usurinta si acuratete mesajul. Transmite pacientilor daca vorbitorul este sau nu sincer. Actiunile si intreaga infatisare transmit semnale. Vestimentatia transmite sustinere sau opozitie fata de obiceiurile grupului. Privirea este cel mai important semnal. Cei care evita contactul vizual sunt catalogati agitati

Limbajul non-verbal
Nu umblati agitati Miscarile controlate transmit competenta

Goffman: Cu totii jucam un rol mai bine decat credeam ca o facem. Orientare excesiva catre cuvant si tendinta de a minimaliza celelalte cai de comunicare

Cultura, scoala accentueaza abilitatea verbala in detrimentul altor modalitati de comunicare nonverbala
Semnalele nonverbale existau dinaintea limbajului: Animalele folosesc toata viata semnalele nonverbale se imprietenesc, isi gasesc parteneri, isi cresc puii, isi stabilesc ierarhiile in grup si colaborarea in grup doar prin semne nonverbale

Limbajul non-verbal Comunicarea fara cuvinte

Postura corpului dreapta, fireasca, in picioare, mainile la vedere


Privirea: priviti pacientul in ochi, ochii zambesc, fata destinsa. inuta vestimentara - foarte ingrijita, inclusiv parul. Gestica - gesturi ferme, precise, rapide fara a fi repezite, maini ingrijite. Conteaza enorm in a fi credibil si convingator. Limbajul non-verbal arata cu precizie cat respect de sine si cat respect pentru celalalt avem, arata nivelul de incredere in sine si placerea de a lucra. Pacientii, mai ales cei aflati in suferinta, care vor atentie, sunt foarte abili in a sesiza ce nu se potriveste in mesajul nonverbal pe care il transmiteti.

Experimente
Oamenii acorda de 4-6x mai multa credibiltate indiciilor nonverbale decat celor verbale . Cand semnele verbale si cele nonverbale sunt in contradictie:
Semne verbale comunicau prietenie/ semne nonverbale ostilitate
= vorbitorul era evaluat ca nesincer

Semne verbale comunicau ostilitate/ semne nonverbale prietenie


= vorbitorul era evaluat ca fiind confuz

Albert Mehrabian: impresia generala a auditorilor se datoreaza componentei verbale doar 7%; 38% din evaluare depindeau de semnele vocale si nu mai putin de 55% de semnele faciale. Semnele pot submina mesajul verbal.

Comunicarea verbala
Pronuntia clara vorbire inteligibila Variatiile intonatiei Pauza Ritmul/viteza vorbirii Inaltimea vocii Tonul Volumul intonatia flexibila, schimbatoare

Tonul face muzica



Vorba dulce mult aduce


Limbajul paraverbal (ton, ritm, nuante, timbru, volum, viteza, accent). Ton in acord cu al pacientului la inceput si apoi cat se poate de calm, cald, binevoitor si linistitor, fara a fi lent. Atentie!: cand recomandati, incheiati cu un ton care urca usor in loc sa coboare. Un ton placut obtineti cand vorbiti zambind. Dictia este foarte importanta.

La inceput a fost cuvantul. Limbajul verbal


Fraze scurte, clare, cuvinte simple, pe intelesul pacientului. Puteti folosi termeni de specialitate cu conditia sa si traduceti terminologia Ex. are un efect puternic antipiretic, adica scade rapid febra. Folositi metafore. Pictati imagini sugestive, doar povestiti cum vedeti dumneavoastra lucrurile, utilizati cuvinte ce se adreseaza simturilor si fiti calzi si firesti. Contactul vizual cu pacientul in timpul vorbirii

Aratati-va amabilitatea si bunavointa


Zambetul - este cel mai important: aduce cu sine si politetea si caldura Al doilea pe lista ca importanta este salutul, imediat dupa zambet. Salutul este important sa creezi cuiva impresia ca e bine venit. Bine ati venit! Buna ziua! Buna dimineata! Buna seara!

Atentie la recomadari!
Cercetati cu atentie inainte de a face o recomandare sau cand vi se cere specific un preparat care n-a fost recomandat de medic. Faceti o anamneza ca la carte, investigand simptomele, durata, intensitatea, boli asociate, ce a mai folosit, cum si cu ce rezultate. Desi alocati putin timp acestui lucru, va poate salva ulterior foarte mult timp si mai ales va poate aduce satisfactia unor recomandari de succes si, in acelasi timp, evitarea unor neplaceri.

Atentie la recomadari!
Multe persoane nu se lasa usor investigate si recomandarile sunt: evitati succesiunile de intrebari inchise (care duc la raspunsuri de tip da/nu sau alegerea intre alternative); Sunt persoane speriate care se comporta precum copiii si care au nevoie de o abordare speciala. Folositi cuvinte foarte simple si repetati atat intrebarile, cat si recomandarile. Abordati un ton cald si linistitor

Consultatia minimala in farmacia de comunitate si recomandarea farmacoterapeutica de prima intentie


Situatiile de prezentare a pacientului la farmacie, cu o acuza de simptom sau de boala si modalitatile de solutionare: acuza de simptom acut, pe fondul unei boli cronice diagnosticate de medic si cu OTC eficace temporar sau in cazul in care nu exista un medicament OTC potrivit cazului, poate elibera cantitatea necesara dupa caz (reglementat, pentru 1 zi de lucru sau 3 zile de weekend si sarbatori legale) din medicamentul indicat de pacient ca fiind prescris anterior de medic (prescriptie cu valabilitate expirata, bilet de iesire din spital, etc), cu recomandarea expresa de reactualizare a consultatiei si reinnoire a retetei medicale (de ex.: eliberare de nitroglicerina pentru un pacient diagnosticat cu angina pectorala, dar care nu si-a reactualizat la timp prescriptia, stiind ca pentru acest pacient nitroglicerina este vitala).

Consultatia minimala in farmacia de comunitate si recomandarea farmacoterapeutica de prima intentie


Acuza de simptom acut al unei suferinte ce debuteaza, fiind nediagnosticata inca de medic; in aceasta situatie, farmacistul poate efectua o consultatie minimala a pacientului (in camera de confidentialitate a farmaciei), pe baza careia poate recomanda si elibera (sub aviz farmaceutic scris) medicatie OTC pentru 1-3 zile, cu recomandarea precizata in scris de prezentare la medic, daca simptomul sau sindromul nu cedeaza in 1-2 zile, dupa caz; in cazuri de urgenta, farmacistul trebuie sa apeleze serviciul de ambulanta si, in asteptare, poate elibera pentru tratament la farmacie, 1-2 doze dintr-un medicament non-OTC necesar vital bolnavului. Aceasta situatie face obiectul urmatoarei prezentari.

Anamneza "Primum non nocere".


Anamneza, bazata pe ascultarea si interviul (dialogul dirijat) cu pacientul, ofera informatii, privind: acuzele (sunt racit; am viroza; am gripa; am nasul infundat sau imi curge nasul; tusesc; am febra; ma doare capul; am dureri de spate; am dureri in piept; am dureri abdominale; am colici intestinale; sunt constipat; am scaune diareice, etc); simptomele obiective (rinoree, tuse, febra etc) si subiective (cefalee, colici, constipatie, diaree, durere etc); debutul, evolutia, intensitatea si particularitatile simptomelor; istoricul acuzelor (periodicitate, frecventa, durata, acut, cronic); antecedente personale si colaterale (familiale); prezentarea la medic (in prezent sau/ si in episoadele anterioare); un eventual diagnostic pus de medic (actualmente sau la un episod asemanator ante-rior); eventuale tratamente anterioare si efectul acestora (istoricul medicatiei); boli cronice si farmacoterapia in curs; automedicatia in curs; alimentatia, consum de alcool (ocazional, cronic), fumat, droguri; stresul.

POSOLOGIE (DOZE, RITM, DURATA)


Farmacistul trebuie sa informeze pacientul asura dozelor, ritmului (intervalul dintre doze) si durata tratamentului, in cazul med. elib. fara prescriptie (OTC) si sa reinformeze pacientul, dupa medic, in cazul med. elib. pe baza de prescriptie med.
Paracetamol (OTC): analgezin-antipiretic: nu trebuie depasita doza max de 3g/24 ore si durata max de 5 zile (fara reteta) pt evitarea ef. hepatotoxice. Carbonat de calciu antiacid, la doze > 2g/o data si 8g/24 ore ef. rebound acid. Spirulina max 45g/zi (=2g/zi acizi nucleici); doze m mari cresc uricemia favorizeaza litiaza renala cu urati, dat. metabolizarii ac. nucleici. Buspirona (Bu-Spar, Stressigal) anxiolitic, med. de reducere a tonusului serotoninergic, maxim 60mg/zi. Tramadol analgezic opiod, doza maxima 400mg/24 ore la adult si 300mg/24 ore la varstnic pt evitarea ef sec adrenergice si serotoninergice. Selegilina (Jumex) antiparkinsonian dopaminergic doza max 10mg/24 ore evitarae ef sec amfetaminice. Beta-lactaminele adm. In angina nu trebuie intrerupte prematur dupa 48 ore, cand dispare durerea si disfagia.

Modul de administrare
DS intern - eticheta albastra (per os, sublingual) DS extern eticheta rosie (c. cutanata, oculara, intranazala, intravaginala, uretrala). Timp optim de administrare: Principiu: in lipsa altor recomandari, med. se adm. pe stomacul gol, intre mese (cu cca 1 ora inainte de masa si la cca 2-3 ore dupa masa) pt a favoriza absorbtia si biodisponibilitatea per os (evitarea interact. M-alimente, M-aciditatea gastrica, M-enzime digestive).
antiHTA inhibitoare ECA in f activa (captopril) biodisponibilitatea per os cca 70%pe nemancate si cca 30-40% dupa masa. ! IEC de tip ester (enalapril Enap, Renitec) nu sunt infl de alim.

Practica farmaceutica
Practica farmaceutica creeaza anumite relatii, anumite legaturi intre farmacist si pacient. Pacientul asteapta de la farmacist o atitudine profesionista, atitudine care poate avea un anumit impact (pozitiv sau negativ) asupra compliantei la tratament a acestuia. Este de dorit ca farmacistul sa vada dincolo de cuvintele pacientului care asteapta indicatii precise, clare, referitor la tratamentul care ii este prescris de catre medic. Asigurarea compliantei (aderenta terapeutica)= cheia succesului terapeutic

Personalitatea pacientului
Pacientul poate fi o persoana cu nelinisti si temeri legate in special de boala sa, de gravitatea acesteia, de evolutia in timp a acesteia si nu in ultimul rnd de eficacitatea tratamentului pe care il va urma.

Simptomele unei boli sunt tratate diferit de la pacient la pacient, iar boala capata o semnificatie intrinseca raportata la structura personalitatii pacientului.

Reguli pentru medici/farmacisti


1. Ascultai cu rbdare pacientul.

2. Gsii explicaii, totdeauna, foarte clare. 3. Acordai sfaturi de medicin preventiv; 4. Comportai-v franc i onest. 5. Pstrai informaiile pacientului n strict confidenialitate. 6. Respectai dorinele pacientului. 7. Nu v criticai pacienii n public. 8. Artai-v sprijinul afectiv (emoional). 9. Privii pacientul n ochi n timpul convorbirii. 10.Respectai intimitatea pacientului. 11.Nu v angajai n raporturi intime (sexuale) cu pacienii. 12.Nu folosii jurminte i promisiuni n compania pacientului. 13.Nu v artai suprarea, stresul ori anxietatea n faa pacientului. 14.Nu pretindei pacienilor ajutor material. 15.ncercai s alctuii diagnostice limpezi, clare. 16.Prezentai-v n faa pacientului n lumina cea mai favorabil.

Reguli pentru pacient


1. ntreab medicul dac este ceva neclar. 2. Ofer medicului informaiile necesare. 3. Respect cu grij instruciunile medicului. 4. Fii foarte onest n aceast relaie. 5. Asigur-i igiena i curenia corporal n vederea examinrii medicale. 6. Nu consuma n mod inutil timpul medicului. 7. Nu pretinde lucruri nerezonabile n bugetul de timp limitat al medicului. 8. Fii apropiat i \"deschis\" fa de medic. 9. Respect intimitatea medicului. 10.Expunei problemele o singur dat. 11.Privete medicul n ochi, n timpul convorbirii.

ASISTENTA MEDICALA
1. 2. 3. 4. sa sa sa sa promoveze sanatatea previna boala reinstaureze sanatatea aline suferinta

Consilierea in farmacie. Rolul farmacistului


Relatia farmacist - pacient trebuie sa fie de colaborare. Ambii fac schimb de informatii si increderea reciproca este esentiala. Pe de o parte, pacientul trebuie sa aiba incredere in profesionalismul farmacistului pentru a putea accepta o eventuala schimbare a medicatiei, iar farmacistul trebuie sa aiba incredere in informatiile furnizate de pacient cu privire la simptomele sale, investigatiile medicale facute si recomandarile medicului pe care l-a consultat. Consilierea medicatiei Atentionarea privind RA, cind, interactiuni M-M, regim dietetic, etc