Sunteți pe pagina 1din 23

POLUAREA CU METALE GRELE

PROF: FRGUA DOBRESCU COALA CU CLASELE I-VIII; ALBETII DE MUSCEL Anul 2012

Omul a nceput s neleag mai ales n ultimele decenii c progresul societii umane s-a transformat treptat n instrument de distrugere, cu efecte dezastruoase asupra naturii. Odat cu apariia civilizaiei umane a aprut si intervenia brutala a omului prin exploatarea neraionala a naturii si alterarea mediului prin poluarea produsa de activitatile industriale, agricole, menajere. Contribuia cea mai nsemnat la producerea schimbrilor climatice o are sectorul energetic. Poluarea atmosferei cu pulberi in suspensie are multe surse. In primul rnd, industriile metalurgica si siderurgica care elibereaz in atmosfera cantiti nsemnate de pulberi, apoi centralele termice pe combustibili solizi, fabricile de ciment, transporturile rutiere, haldele si depozitele de steril, etc. Natura acestor pulberi este foarte diversificata. Ele conin fie oxizi de fier, in cazul pulberilor din jurul combinatelor siderurgice, fie metale grele (plumb, cadmiu, mangan, crom), in cazul ntreprinderilor de metale neferoase, sau alte noxe.

Metalele in cantiti foarte mici sunt necesare tuturor formelor vitale.

Ele ptrund in celula vie sub forma de cationi, dar nglobarea lor este strict reglata, deoarece in cantiti mari practic toate metalele sunt toxice. Omul, asemeni celorlalte vertebrate, are nevoie de cationi de metale, care asigura derularea multor procese de importanta vitala. Din ele menionam: a) metale grele - cobalt, cupru, fier, mangan, molibden, zinc, crom, vanadiu, nichel si plumb; b) metalele uoare de obicei se ntlnesc in cantiti mari - calciu, magneziu, potasiu si sodiu. Seleniul are proprieti farmacodinamice. Scade anemia colesteric n malarii, tuberculoz, sifilis. Seleniul a fost ncercat i n diferite forme de cancer. Seleniul este un oligoelement mineral cu proprieti antioxidante. n organismul uman are efect sinergic puternic n raport cu vitamina E. Administrarea unor doze minime de seleniu, n general sub form organic i n particular sub form de ,,Factor 3, poate preveni tulburrile datorate carenei n tocoferoli, ca de exemplu: necrozele hepatice, diateza exudativ, distrofia degenerativ a muchilor striai. Din acest motiv n S.U.A. se recomand o doz zilnic de 60 mg. Zincul - Organismul uman conine aproximativ 2 pn la 3 grame de zinc, care poate fi ntlnit in oase, dini, piele, ficat, muchi, leucocite etc. Din cauz c niciuna dintre acestea nu poate constitui o rezerv constant de zinc, pentru a-i putea asigura cantitatea zilnic optim din acest mineral, organismul depinde de asimilarea sa pe cale alimentar. Peste 300 de enzime diferite cu funcii vitale in organism depind de aportul de zinc pentru a funciona la parametri nali. Unele dintre aceste metaloenzime au ca i component principal de baz ionul de zinc.

METALELE GRELE

Termenul de metale grele se refera la orice element chimic metalic, care are o densitate relativ mare si este toxic sau otrvitor in concentraii sczute. Ca i poluani ai apelor naturale, metalele grele se numr printre cei mai toxici poluani datorit persistenei lor ndelungate n soluii i dificultii de a fi transformai n compui insolubili n apele de suprafa. Pericolul contaminrii cu metale grele este mrit n prezena agenilor complexani, care leag puternic aceste metale n compui solubili, care nu pot fi ndeprtai n cursul tratrii apei. Metalele grele sunt compui naturali ai scoarei terestre. Ele nu pot fi descompuse sau distruse. Ajung n corpul nostru ntr-o cantitate foarte mic, odat cu mncarea, apa potabil i aerul. In concentraii mari ele pot fi toxice. Efectul negativ al metalelor grele poate rezulta, de exemplu, prin intermediul apei de but contaminate (ex. evi de plumb), niveluri ridicate n concentraia aerului din jurul surselor emitoare, sau asimilarea prin intermediul lanului trofic. Metalele grele sunt periculoase deoarece ele tind s se bioacumuleze. Bioacumularea nseamn creterea n timp, n organismele biologice, a concentraiei substanei ntr-o cantitate comparativ cu concentraia substanei in mediu.

DIRECTIVELE C.E. PRIVIND POLUAREA MEDIULUI CU METALE GRELE

Directiva 1999/30/CE[1] stabilete valorile limit maxime ale particulelor materiale PM10 i plumb din aerul ambiant, iar Directiva 2004/107/EC[2] stabilete valori maxime pentru plumb (Pb), nichel (Ni), cadmiu (Cd) i arsenic(As), n scopul evitrii, prevenirii i reducerii efectelor nocive asupra sntii umane. n plus, o nou Directiv 2008/50/CE[3], care urmeaz s fie transpus pn la 11 iunie 2010, stabilete, de asemenea, norme privind particulele materiale fine PM2.5 i cerinele de monitorizare aferente. Deintorii de incineratoare de deeuri dar si unitile de prelucrare a minereurilor metalice si metalelor sunt obligate sa-si supravegheze, cu o anumita frecventa, emisiile de pulberi cu coninut de metale dintre care fac parte conform HG nr. 128/2002, 12 metale iar conform Ordinului nr. 462/1993, 17 metale grele: Cd, Tl, Hg, Sb, As, Pb, Cr, Co, Cu, Mn, Ni, V, Sn, Te, Pd, Pt care constituie poluani cu grad ridicat de risc dat fiind efectele asupra mediului si strii de sntate a populaiei, unele, funcie de starea de oxidare avnd efect cancerigen. In anul 2001 s-a promulgat Legea nr 655.20.11.2001 privind protectia atmosferei. Pentru sprijinirea dezvoltrii infrastructurii de mediu s-au nfiinat doua instrumente specifice - financiar si de control - respectiv: Fondul pentru Mediu (HG nr. 1174/21.11.2001) si Garda de Mediu (HG nr. 1167/21.11.2001

Prin ce sunt periculoase metalele grele?

In primul rnd, n procesul de preparare a hranei metalele nu se descompun, dimpotriv concentraia lor pe unitatea de mas crete. In al doilea rnd, metalele posed proprietatea de a se acumula n organismul uman, astfel ele frneaz sau chiar blocheaz procesele biochimice intracelulare. In al treilea rnd, majoritatea metalelor posed proprieti mutagene i cancerigene.

Metalele grele au invadat Delta Dunrii

Studiul intreprins de cercettorii de la institutul tulcean a avut ca obiectiv i determinarea prezenei metalelor grele n apa de pe teritoriul Deltei Dunarii, precum i din sedimentele depuse pe canale i de pe fundurile de lac sau de balti. O prim concluzie i cea mai alarmant a respectivului studiu este aceea c in apa din Delta Dunarii aproape toate metalele grele inregistreaz depiri semnificative ale valorilor maxime admise de legislaia din ara noastr. Doar manganul este singurul metal greu care se afl, n zonele acvatice din Delt, sub nivelul maxim admis. Concluzia specialitilor tulceni este c aceast poluare masiv cu metale grele s-a accentuat brusc n urma rzboiului din Iugoslavia i, mai ales ca urmare a bombardamentelor uzinelor chimice situate pe malul Dunrii n zona iugoslava. Respectivele metale afecteaz mai ales sistemul osos al petilor i pe cel muscular. La unele specii de pete cum este carasul, de exemplu, au fost depistate n organism cantiti de cadmiu de peste 3 ori mai mari dect nivelul maxim admis de legislatia din ara noastr. Aa stnd lucrurile, cercettorii institutului tulcean trag un serios semnal de alarm asupra efectelor pe care le poate avea poluarea cu metale grele asupra Deltei Dunrii.

Parlamentul European a avertizat trile riverane Mrii Negre, printre care si Romnia, in legatur cu poluarea fr precedent. Aceasta este att de mare, nct exist pericolul unui dezastru ecologic. Anual, n Marea Neagra se deverseaz 280 de tone de cadmiu, 60 de tone de mercur, 4500 de tone de zinc, 1000 de tone de crom, 50.000 de tone de hidrocarburi, la care se adaug importante cantiti de petrol, cupru, azot, siliciu, nitrati, fosfati, pesticide si alte substante organoclorurate. Inca din 2000, potrivit datelor inregistrate la Constanta, stocul de fosfor mineral a scazut simtitor, insa nimeni nu a luat nici o masura. De asemenea, din cauza polurii industriale, oxigenul la mari adncimi s-a redus aproape de zero, distrugnd n mas vieuitoarele marine i o parte a vegetaiei. Efectivele multora dintre cele 1500 de specii de vertebrate si nevertebrate, inventariate in Marea Neagr, s-au diminuat considerabil, unele fiind chiar pe cale de dispariie. Spre exemplu, foca de Marea Neagr, o subspecie a focii clugar, a disprut cu desvrire, iar, de la un milion de delfini, astzi mai sunt n via doar cteva mii. Unul dintre cei mai mari poluatori ai Marii Negre este Capitala, prin intermediul Dambovitei. Asta din cauza lipsei unei statii de epurare a apelor uzate. Dambovita polueaza necontrolat Argesul, Argesul polueaza necontrolat Dunarea, iar Dunarea se varsa in Marea Neagra, prin Delta.

1. MERCURUL

Mercurul (Hg) anorganic se absoarbe puin din ap, dar poate fi metilat de bacterii, iar metil-mercurul se absoarbe n proporie de 95% . Ca i alte metale grele, mercurul se acumuleaz n organism i poate fi absorbit pe cale hidric indirect, prin consumul de pete i alte produse. Compuii metilmercurici provoac anomalii cromozomiale, trec prin placent din corpul mamei in cel al ftului, afecteaz celulele nervoase ale creierului, provocnd grave afeciuni - ca orbire, deteriorarea coordonrii nervoase, anomalii psihice, moarte. Mecanismul chimic al acestor procese pare a consta in afinitatea mare a mercurului fa de sulful din moleculele proteice, ceea ce afecteaz tranzitul de ioni prin membrane, activitatea enzimatica, activitatea mitocondriilor, etc Cauzeaz boli autoimune, fibromialgie, lupus, sindromul oboselii cronice, diabet etc. Mii de studii medicale au artat mecanismele prin care mercurul (i alte metale) particip la declanarea a peste 40 de afectiuni cronice, incluznd aici probleme neurologice, hormonale, autoimune, cardiovasculare, ale aparatului reproductor. Mercurul ajunge prin vasele de snge pn la creier, unde se acumuleaz in cantiti semnificative; duneaz celulelor nervoase i este implicat in apariia bolilor Parkinson si Alzheimer. Se acumuleaz in glande, inima, rinichi si ficat, proporional cu numrul de plombe pe care persoana le are in cavitatea bucal. A rmas de trist amintire dezastrul din 1972 din Irak, unde circa 500.000 oameni au rmas cu sechele pe via pentru c n loc s-l semene au mncat grul de smn tratat cu fungicide pe baz de mercur. Mercurul este singurul metal care se gsete in toate cel trei medii majore - apa, sol, atmosfera.

2. PLUMBUL

Plumbul (Pb) este frecvent ntlnit printre poluani i poate genera intoxicaii mai ales cronice - saturnism, din cauza fenomenului de bioacumulare. Cunoscute sunt cele din Leipzig sau din Frana din zona Vosgilor, cu sute de intoxicai. De asemenea este suspectat pentru efecte cancerigene. In atmosfera, plumbul ajunge in special odat cu gazele de eapament ale automobilelor dotate cu motoare cu benzina. Din atmosfera plumbul ajunge in sol, ape. In apa de ploaie s-au determinat concentraii de 40 mg de Pb. Pb din sol este absorbit de plante, in special de rdcini, Pb din atmosfera poate ajunge in frunze, de unde consumat de animale poate ajunge la concentraii destul de importante. Mamiferele ierbivore rein 1% din plumbul consumat. Omul preia plumbul att prin respiraie, dar mai ales prin alimente.(330 mg/zi).

Alte surse de poluare cu plumb sunt: - extracia si prelucrarea minereului de baza(galena PbS), n Maramure, Hunedoara - metalurgia plumbului- plumbul se degaja sub forma de praf sau oxizi - topirea alamei se emit particule de Pb cu diametrul 0,01-2 microni - fabricile de acumulatori - arderea crbunilor si a pcurii Pentru plumb au fost stabilite concentraiile limit-admisibile (CLA). In produsele alimentare CLA ale plumbului oscileaz ntre 0,005 mg/kg in produsele lactate si 1,0 mg/kg in pete.

Circuitul plumbului in organism

Plumbul ajunge n corpul nostru pe cale bucal, pulmonar sau cutanat. O dat ajuns n organism, la adulii cu un regim alimentar normal el se fixeaz ntr-o proporie de 30-40% . La copii, chiar 40-50%. Indiferent de modalitatea sa de intrare in organism, plumbul ajunge apoi n snge, de unde este direcionat fie ctre esuturi, fie ctre intestin, pentru a fi eliminat. Depozitarea se face att n oase ct i in esuturile moi - ficat, rinichi, pancreas, plmni. Cea mai mare proporie de plumb absorbit de organism se fixeaz ns n oase unde rmne chiar i 25 de ani. De aici, n perioadele n care organismul este slbit sau suprasolicitat (boala, sarcina, osteoporoza), mineralele stocate n os, inclusiv plumbul, este pus din nou in circulaie prin snge. Plumbul acumulat poate deci s fie eliberat n snge de-a lungul ntregii viei a unei persoane. Intoxicarea cronica cu plumb duce la dezvoltarea nefritei. Este descris cazul dezvoltrii nefritei cronice la un copil, care a consumat apa de ploaie, cursa de pe acoperiul, vopseaua cruia coninea plumb. Intoxicarea cronic cu plumb duce la mbolnvire si la atacarea nervilor motori ai terminaiilor, care se reflecta in dereglarea conductivitii impulsurilor nervoase. Sursele de intoxicare cu plumb pot fi benzina, alimentele si buturile, care se pstreaz n vase, n componena crora intr plumb sau vopsele, ce conin plumb (vase de lut glasate, vopsele de tipar, unele mase plastice).

Efectele plumbului asupra organismului


Efecte acute: Probleme grastrointestinale, toxicitate acuta sau chiar moarte (in cazul copiilor care au nivelul plumbului din snge foarte ridicat). Efecte cronice, necancerigene: anemie, tulburri neurologice, scderea imunitii. De asemenea, plumbul afecteaz si funcionarea rinichilor, tensiunea arteriala, evoluia normal a unei sarcini. Efecte asupra reproducerii: Prezenta plumbului in organism afecteaz fertilitatea brbailor, conform ultimelor cercetri. Concentraia ridicat de plumb poate duce la sterilitate ntruct acesta afecteaz mobilitatea spermatozoizilor. La femei, expunerea la plumb creste riscul de avort spontan, natere prematur sau chiar pierderea sarcinii i scade libidoul. Plumbul ptrunde i n placent, acumulndu-se n esuturile embrionului, inclusiv n creierul su, putnd s vtmeze permanent copilul. Poate produce cretere ntrziat, dificultatea de nvare, probleme de auz, memorie sczut sau chiar agresivitate.

3. CADMIUL

Are o puternica aciune toxic asupra organismelor vii. Cd ptrunde in organism prin hran i prin suprafaa corpului i se acumuleaz selectiv in diferite esuturi, unde se leag parial de moleculele proteice. Este cunoscut, c el lipsete n organism la natere, dar se acumuleaz cu vrsta, atingnd maximul la vrsta medie 20-30 ani. Coninutul total de cadmiu in organism este legat de ptrunderea lui din hran, ap si alte surse ale mediului ambiant. Cadmiul se acumuleaz preponderent in rinichi si in cantiti mai mici in ficat si alte organe. Doctorul american Karrol a depistat dependena direct intre coninutul cadmiului in atmosfer si frecvena mortalitii din cauza patologiilor cardio-vasculare. Deoarece cadmiul se acumuleaz n organe i posed o perioad destul de lung de semieliminare (10 -30 ani), folosirea cantittilor nensemnate de pete mbibat cu cadmiu ntr-o perioad mare de timp poate duce la unele sau alte forme de intoxicare cu cadmiu. Acesta atenioneaz c ficatul i alte organe ale petilor nu sunt bune pentru consum. Cadmiul este un alt metal greu care ptrunde in ap, afectnd petii si astfel si oamenii care-l consum. Cadmiul (Cd) a generat boala Itai - Itai, care a fcut n Toyama (Japonia) peste 200 de victime. O surs de contaminare a apei sunt evile de zinc n care se gsete ca impuritate cadmiu. Este i el suspectat pentru posibile efecte cancerigene .

4. NICHELUL

Nichelul provoac afeciunea esutului pulmonar cu dezvoltarea lenta a formaiunilor maligne. Cantitile mari de nichel folosit in alimentarea animalelor duc la micorarea coninutului azotului si inclcarea creterii. Investigaiile epidemiologice ale lucrtorilor, legate de producerea nichelului rafinat, arat c el i compuii lui pot provoca boli ale cavitaii nazale i gtului, de asemenea a plmnilor. Formaiunile maligne ale rinichilor apreau la obolani la introducerea n rinichi a nichelului. Efectele teratogene, ca exencefalia, fragilitatea coastelor i descompunerea palatului moale, au loc la mamiferele, care au fost supuse influentei diferitor compusi ai nichelului.

5. ZINCUL SI CUPRUL

Aceste dou metale sunt de importan vital pentru creterea i dezvoltarea normal a omului, animalelor i plantelor. In acelai timp n legatur cu intensificarea polurii mediului ambiant coninutul acestor metale este limitat n produsele alimentare i ap. CLA pentru zinc variaz de la 5,0 mg/kg pentru produsele lactate si 40,0 mg/kg pentru pete si carne. CLA pentru cupru oscileaz de la 0,5 mg/kg pentru produsele lactate si 10,0 mg/kg in pete i legume. Exist ipoteza c intoxicarea cronic cu zinc si cupru poate provoca dezvoltarea hipertoniei, aterosclerozei si bolilor de inim. Sunt date, care confirm c afectarea organic a ficatului cu nclcarea structurii morfologice a organului (ciroza ficatului, cancerul primar al ficatului) duce la schimbri mult mai pronunate ale spectrului microelementelor sngelui si in special a cuprului, zincului, plumbului. Dinamica acestor metale in ecosistemele acvatice este o reflectare a impactului antropic, de aceea diapazonul lor este destul de mare. Cu regret si in muchii petilor coninutul acestor metale deseori nu corespunde cerinelor stabilite pentru produse piscicole.

6. ALUMINIUL

Acestui metal att de rspndit n ultimii ani i se acord o atenie deosebit. Astfel societatea standardelor SUA consider aluminiul i compusii lui drept puternic otrvitoare. Dupa gradul de toxicitate ei l echivaleaz arsenicului, nichelului, cuprului i manganului. Aluminiul este unul dintre cele mai folosite metale i de asemenea unul dintre componentele cele mai rspndite din scoara terestr. Datorit acestor factori, aluminiul este cunoscut drept un component inofensiv. Totui, n cazul unor expuneri la concentraii mari, poate cauza probleme de sntate. Forma de aluminiu solubil n ap provoac efecte nocive, aceste particule numindu-se ioni. Sunt de obicei gsii n soluie de aluminiu n combinaie cu alti ioni, ca de exemplu cloratul de aluminiu. Asimilarea aluminiului se poate face prin mncare, prin respiraie i prin contactul cu pielea. Asimilarea pe termen ndelungat a unor concentraii importante de aluminiu poate conduce la serioase probleme de sntate, ca : Lezarea sistemului nervos central; Demena; Pierderea memoriei Tremurat puternic. Agitatie

Exista date despre influenta negativa a aluminiului asupra sistemului imunitar al omului si animalelor. Alumniul este intotdeauna prezent la persoanle cu Alzeimer. Aluminiul este un risc n anumite medii de lucru, cum sunt minele, unde poate fi gsit n ap. Oamenii care lucreaz n fabrici unde aluminiul este utilizat n timpul procesului de producie, pot suferi de probleme cu plmnii, cnd respir ntr-un mediu cu praf de aluminiu. In timpul dializei rinichilor, cnd aluminiul ajunge n corp, poate cauza probleme pentru rinichii pacienilor. Inhalarea de aluminiu fin divizat i de pulbere de oxid de aluminiu a fost raportat ca fiind cauza fibromului pulmonar i a lezrii plmnilor. Acest efect, cunoscut drept Boala Brbierului, este agravat de prezena n aerul inhalat a silicailor i oxizilor de fier.

7. CROMUL
Oamenii pot fi expui la crom prin respiraie, mncare sau buturi i prin contactul pielii cu crom sau compui ai cromului. Nivelul de crom din aer i ap este n general sczut. n apa potabil nivelul de crom este sczut de asemenea, dar apa contaminat de fntn poate conine periculosul crom (VI); crom hexavalent. Pentru majoritatea oamenilor hrana cu coninut de crom (III) este o cale important de asimilare a cromului, deoarece cromul (III) se gsete n mod natural n multe legume, fructe, carne, drojdie i cereale. Cromul (III) este un nutrient esenial pentru oameni i lipsa lui poate cauza mbolnvirea inimii, distrugerea metabolismului i diaree. Asimilarea de crom (III) n exces poate duce de asemenea la distrugerea sntii, ex: mncrimea pielii. Cromul (VI) este periculos pentru sntatea uman n general pentru oamenii care lucreaz n oelrii i industria textil. Fumtorii pot avea, de asemenea, o ans mai mare de a fi expui la crom. Cromul (VI) este cunoscut a cauza multe efecte de sntate. Problemele de sntate cauzate de crom (VI) sunt: Mncrimi ale pielii Deranjri stomacale i ulcere Probleme respiratorii Slbirea sistemului imunitar Afeciuni ale rinichilor i ficatului Alterarea materialului genetic Cancer la plmni Moarte

8. ARSENUL

Arsenul este unul dintre cele mai toxice elemente. n ciuda efectului toxic, combinaii anorganice ale arsenicului apar pe pmnt, n mod natural, n cantiti mici. Oamenii pot fi expui la arsenic prin intermediul hranei, apei i aerului. De asemenea, expunerea poate avea loc prin contactul pielii cu solul sau apa ce conine arsenic. Nivelurile de arsenic din hran sunt aproximativ mici. In schimb, nivelurile de arsenic din pete i fructe de mare pot fi mari, deoarece petele absoarbe arsenicul din apa n care triete. Din fericire, aceasta este cea mai inofensiv form de arsenic, dar petele care conine cantiti importante de arsenic anorganic poate fi un pericol pentru sntatea uman. Expunerea la arsenic poate fi ridicat pentru persoanele care lucreaz cu arsenic, pentru persoanele care beau cantiti importante de vin, pentru persoanele care triesc n case ce conin lemn conservat de orice fel i pentru cei care triesc la ferme, unde anterior au fost aplicate pesticide ce conineau arsenic. Expunerea la arsenic anorganic poate cauza o serie de efecte ale sntii, cum ar fi iritarea stomacului i a intestinelor, scderea generrii de globule albe i roii din snge, schimbri ale pielii i iritaii ale plmnilor. S-a sugerat c expunerea la cantiti importante de arsenic anorganic poate intensifica evoluia cancerului, n special evoluia cancerului de piele, plmni, ficat i a cancerului limfatic. O expunere foarte ridicat la arsenic anorganic poate cauza infertilitate i pierderi de sarcin la femei, i poate cauza afeciuni ale pielii, scderea rezistenei la infecii, distrugerea inimii i lezarea creierului la femei i la brbai.In cele din urm, arsenicul anorganic poate deteriora ADN-ul.

Sursele naturale de arsen asociate cu emisiile vulcanice sunt recunoscute a fi semnificative. Concentraia medie n scoara terestr este cuprins ntre 1,5-5 mg/kg. O concentraie mare a fost gsit n roci sedimentare i vulcanice, n special n minereurile de fier i magneziu. Deoarece arsenul se gsete n mod obinuit n roci, sol sau sedimente, aceste surse sunt determinani particulari importani ai nivelului zonal de arsen n apa de adncime i de suprafa. De asemenea, prin eroziune, descompunere i datorit factorilor atmosferici, arsenul poate fi eliberat n apa subteran i de suprafa. Din surse antropice, arsenul este emis n mediile terestre, acvatice i n atmosfer prin activiti industriale, ca rezultat al proceselor industriale, nsoind sulful n gazele de ardere, dar i ca urmare a utilizrii n agricultur a pesticidelor cu arsen (rodenticide, insecticide i ierbicide), acestea avnd un timp de remanen ndelungat i totodat i capacitate de acumulare crescut Exist dovezi clare c expunerea cronic la compui anorganici ai arsenului crete riscul de cancer. Studiile au artat c inhalarea arsenului duce la un risc crescut de cancer pulmonar. Mai mult, ingestia arsenului a fost asociat cu un risc crescut de cancer de piele i cancer la vezic, ficat i plmni.

9. MANGANUL

Manganul este un compus foarte comun care poate fi gsit mai peste tot. Manganul este unul din cele trei elemente eseniale. Cnd oamenii nu asimileaz cantitatea recomandat zilnic, sntatea lor se poate agrava. De asemenea, probleme de sntate vor aprea cnd asimilarea este prea mare. Asimilarea de mangan de ctre oameni are loc de obicei prin alimente ca spanac, ceai i plante medicinale. Hrana care conine cea mai mare concentraie sunt cerealele i orezul, boabele de soia, ou, alune, ulei de msline, boabele verzi de fasole i stridiile. Efectele manganului apar n principal n tractul respirator i la creier. Simptomele otrvirii cu mangan sunt halucinaiile, uitarea i afeciuni nervoase. Manganul poate cauza de asemenea Parkinson, embolii la plmni i bronite. Cnd brbaii sunt expui la mangan pentru o perioad lung de timp ei pot deveni impoteni. Un sindrom care este cauzat de mangan are simptome ca schizofrenia, depresie, muchi slabi, dureri de cap i insomnii. Deoarece manganul este un element esenial sntii umane, cantiti insuficiente de mangan pot cauza efecte asupra sntii. Aceste efecte sunt urmtoarele: - Ingrasarea - Intolerana la glucoze - Coagularea sngelui - Probleme de piele Scderea nivelului colesterolului - Probleme ale sistemului osos - Simptome neurologice Inhalarea indelungat de praf i fum poate duce la otrvirea cronic. Sistemul nervos central este locul principal afectat de ctre boal, i se poate ajunge in final la invaliditi permanente. Simptomele includ oboseal, somnolen, slbiciune, dereglri sentimentale, mers spasmic, crampe musculare repetate i paralizii. Compuii manganului sunt experimental ageni ai tumorilor .

10. SELENIUL
Rolul seleniului in organismul uman cuprinde: - protectia impotriva radicalilor liberi, - activarea hormonilor tiroidieni, - modularea proceselor inflamatorii si imunologice, - prelungirea viabilitatii spermatoizilor prin actiunea selenoproteinelor seminale. Cea mai mare parte a seleniului se gaseste in: ficat, rinichi, inima si splina. Se mai gaseste in: faina de peste, unt, drojdia de bere, faina de soia, usturoi, oua, ciuperci, orez, cereale, tar, produsele marine, ceapa, rosii, rinichii de porc, carnea de porc, cascaval, lapte de vaca, morcov, fasolea, varza, nuci. Seleniul este un element recunoscut recent ca esential pentru organism, cu rol foarte important in metabolism, fiind cofactor la producerea in organism a glutationului, molecula puternic antioxidanta(impiedica sau cel putin incetineste imbatranirea tesuturilor), neutralizeaza efectul unor substante cancerigene, protejand astfel organismul de bolile maligne. Contribuie la regenerarea muschiului cardiac si functionarea lui ritmica. Aportul zilnic variaza in funtie de prezenta in alimentatie a ionilor de Zn, Cu, Mn, Fe si prezenta unui alt antioxidant, vitamina E. Absortia este favorizata si de vitaminele A si C. Intrucat seleniul actioneaza sinergic cu vitamina E, cantitatea necesara este invers proportionala cu nivelul din hrana al vitaminei E. Concentratii ridicate de sulf din organism inhiba absorbtia seleniului. Expunerea la concentraii mari de compui de seleniu Semnele principale sunt pierderea prului, mtuirea unghiilor i anormaliti neurologice (cum ar fi paralizie i alte senzaii anormale n extremiti)

V MULUMESC!

i TOTUI, sunt cteva lucruri pe care le poi face, pentru a economisi resursele planetei, i pentru a evita distrugerea mediului natural. De exemplu: Triete i acioneaz n spiritul Cei 3 R care vin de la trei cuvinte importante pentru mediu: REDUCERE REFOLOSIRE RECICLARE

Bateriile uzate sunt foarte nocive din cauza metalelor grele pe care le contin (mercur, nichel, plumb, cadmiu, litiu), care se scurg in sol, ajungand in panza freatica si distrugand vegetatia din zona. Aceleasi metale sunt nocive si pentru sanatatea noastra provocand alergii, pierderi de memorie, boli de inima sau cancer. Mercurul continut intr-o baterie de ceas poate polua 500 de litri de apa sau un metru patrat de sol pe o perioada de 50 de ani.