Sunteți pe pagina 1din 90

INTRINSECI

GENETICI

ETIOPATOGENIA
INFECIOI EXTRINSECI

NUTRIIONALI

FIZICOCHIMICI

PATOGENEZA

Secven de evenimente n rspunsul celulelor i esuturilor la un agent etiologic de la stimulul iniial la ultima expresie a bolii

MORFOPATOLOGIA

Alterri structurale n celule i esuturi caracteristice procesului patologic sau unui diagnostic etiologic

FIZIOPATOLOGIA

Modificri funcionale

SEMNIFICAIA CLINIC

RUDOLF VIRCHOW

Orice form de leziune a unui esut / organ debuteaz cu alterri moleculare i structurale n celule

AGENT ETIOLOGIC

ESUT / ORGAN

CELUL

CELUL

MATRICE EXTRACELULAR

LEZIUNI TISULARE

CAUZE ALE LEZIUNILOR CELULARE HIPOXIA

AGENI FIZICI

REACII IMUNOLOGICE

AGENI CHIMICI / DROGURI


AGENI INFECIOI

ALTERRI GENETICE

DEZECHILIBRE NUTRIIONALE

RSPUNSUL CELULAR
AGRESIUNE
DISTROFII LEZIUNI CELULARE ACUTE

ADAPTRI CELULARE

HIPERTROFIE

LEZIUNI REVERSIBILE
MOARTE CELULAR

ALTERRI SUBCELULARE I INCLUZII CELULARE

HIPERPLAZIE

ACUMULRI INTRACELULARE

ATROFIE

CALCIFICRI PATOLOGICE
NECROZ APOPTOZ

METAPLAZIE

HIPERPLAZIA HIPERTROFIA Creterea volumului celular prin componente structurale. Fiziologic - creterea solicitrii funcionale - stimulare hormonal specific; Patologic - hipertrofia cardiac. Creterea numrului de celule ntr-un esut sau organ. Fiziologic - Hormonal epiteliul glandular mamar n timpul alptrii - compensatorie ficat post hepatectomie 0,5-1% n 1-2 zile;

Patologic
-hiperfuncie hormonal - efectul factorilor de cretere pe celulele int

Hipertrofie concentrica a VS - HTA

Hipertrofie a prostatei macroscopic (clinic) Hiperplazia tesutului prostatic - microscopic

ATROFIA
Reducerea volumului unui esut sau al unui organ care a atins anterior nivelul de dezvoltare normal.

DESCRETEREA SOLICITRII PIERDERA INERVAIEI ISCHEMIE NUTRIIE INADECVAT

PIERDEREA STIMULULUI ENDOCRIN


MBTRANIRE

ATROFIA

Mecanisme dou modaliti de regul asociate:


scderea numrului de celule sau fibre din cadrul unui esut, diminuarea masei acestor elemente, ele fiind n numr normal. n esutul atrofiat numrul de elemente funcionale este mai sczut datorit nlocuirii lor cu esut conjunctiv sau adipos.

Clasificare
atrofii fiziologice atrofii patologice.

ATROFIA FIZIOLOGICA

poate apare n cursul vieii intrauterine: atrofia mezonefrosului, atrofia canalului tireoglos; atrofia timusului i a tesutului limfoid pe msur ce persoana nainteaz n vrst; postmenopauz se atrofiaz ovarele, organele genitale externe i glandele mamare; atrofiile legate de senescen.

ATROFIA PATOLOGICA

Atrofia prin inaniie, n afeciunile digestive care mpiedic alimentarea (stenoze esofagiene de exemplu), perturb absorbia intestinal (malabsorbia), reducerea voluntare a aportului alimentar (anorexie mental, psihoze) - emaciere important cu atrofia majoritii organelor; Atrofia prin compresie apare la esuturile supuse la presiuni mari un timp ndelungat. Mecanism - diminuarea circulaiei sangvine i limfatice. Cauze: prezena de tumori, prezena ectaziilor vasculare, depunerea de substane anormale (amiloid), acumularea de lichid n lumen (hidronefroz cu atrofie parenchimului renal sau atrofia parenchimului glandular n litiaza salivar); Atrofia prin hipofunctie la nivelul musculaturii striate (la persoanele imobilizate mult timp la pat), atrofia glandelor endocrine n cazul scderii secreiei de hormoni tropi;

Atrofia unor fibre musculare striate prin denervare

ATROFIA

proces diferit de agenezie, aplazie sau hipoplazie anomalii de organogeneza


Agenezia absenta formarii unui organ n cursul dezvoltrii (eboa embrionar care urma s dea natere organului respectiv fie c nu s-a format, fie c a fost alterat); Aplazia dezvoltarea insuficienta eboei embrionare care a existat dar nu a dat natere organului respectiv (schite de organogeneza); Hipoplazia - dezvoltarea eboei embrionare este redus; se creaz un organ mai mic dect normal.

MECANIME DE AGRESIUNE CELULAR


1. O2 I RADICALII LIBERI DERIVAI

2. ACUMULAREA DE Ca++ INTRACELULAR I PIERDERA HOMEOSTAZIEI Ca

3. DEPLEIA DE ATP

4. DEFECTE N PERMEABILITATEA MEMBRANELOR

LEZIUNI CELULARE I NECROZE 4 sisteme intracelulare sunt n particular vulnerabile


1. meninerea integritii membranelor celulare

2. respiraia aerob fosforilarea oxidativ & producia de ATP


Homeostazia ionic/osmotic a celulei/organitelor

3. sinteza de enzime i proteine structurale

4. integritatea aparatului genetic

LEZIUNI INDUSE PRIN RADICALI LIBERI

Radicalii liberi sunt specii chimice care au un singur electron pe ultimul orbital .
Extrem de reactivi i instabili; Reacioneaz cu substane anorganice i organice lipide, carbohidrai, proteine n particular cu molecule cheie din membrane i acizi nucleici . Absorbia de energie radiant UV,Rx

CI DE FORMARE

Reacii oxidative endogene n cursul proceselor metabolice normale

Metabolismul enzimatic al substanelor chimice exogene /droguri

Radicali liberi derivai


OXIGEN CARBON OXID NITRIC

RADICALI LIBERI DERIVAI DIN OXIGEN

SUPEROXID O2-

O2

oxidaze

O2-

MEMBRANA PLASMATIC NADPH - oxidaza

MITOCONDRIE autooxidare

RETICUL ENDOPLASMIC Citocrom P-450

PEROXISOMI oxidaze

SOD superoxid dismutaza

Inactiveaz spontan

O2- + O2- + 2H+

SOD

H2 O2 + O2

PEROXIDUL DE HIDROGEN H2 O2

PEROXISOMI oxidaze

RADICALII HIDROXIL OH-

Radiaii ionizante H2O

Hidroliza apei H+ + OH-

Interaciunea cu metale tranziionale : Fe, Cu (reacia Fenton) Fe++ + H2O2 Fe+++ + OH- + OH-

EFECTE ALE RADICALILOR LIBERI

PEROXIDAREA LIPIDELOR DIN MEMBRANE

OH- atac legturile duble AGN

MODIFICRI OXIDATIVE ALE PROTEINELOR

Reacioneaz cu gruprile sulfhidril rupnd lanurile polipeptidice la nivelul unor aa. : His, Cys, Lys, Met . Degradarea enzimelor de ctre proteazele neutre citozolice

LEZIUNI ADN

Reacia cu Tym Ruperi ale unui singur lan Moarte celular Transformare malign

INACTIVAREA RADICALILOR LIBERI


ANTIOXIDANI ENDOGENI / EXOGENI
VITMINA E COMPUI CARE CONIN GRUPRI SULFHIDRIL Cisteina, glutationul PROTEINE SERICE Albumine, ceruloplasmina, transferina

SUPEROXID DISMUTAZA

O2ENZIME 2H2O2

H2O2
CATALAZA (peroxizomi)

O2 + 2H2O

GLUTATION PEROXIDAZA

2OH- + 2GSH H2O2 + 2GSH

2H2O + GSSG 2H2O + GSSG

TIPURI DE AGENI CHIMICI CU EFECTE CITOTOXICE

HIDROSOLUBILI

Acioneaz direct prin combinarea cu molecule critice pentru fiziologia celulei .

Clorura de mercur (inhibiia ATP-azei)

SH-(membr. cel.) TGI / rinichi

permeabilitatea

LIPOSOLUBILI

Nu sunt biologic activi, dar sunt transformai n metaboliti toxici care determin leziuni celulare prin: stabilirea direct de legturi covalente cu lipidele din membrane; generarea de radicali liberi prin peroxidarea lipidelor .

LEZIUNI CELULARE INDUSE DE CCl4

CCl4 + eCCl3- SER

P- 450

CCl3- + Cl-

HEPATOCIT

Auto-oxidarea AG din PL membrane

+ O2
Radicali lipidici

PEROXIDAREA LIPIDELOR (reacie autocatalitic la nivelul membranelor microsomale)

Leziuni ale RER Detaarea polisomilor Sinteza proteinelor acceptoare de lipide

Produilor de peroxidare lipidic Leziuni ale plasmalemei Permeabilitatea la Na+, H2O, Ca++
TUMEFACIE CELULAR

STEATOZ HEPATIC

MASIV INFLUX Ca++

HIPOXIA
arterioscleroz

ISCHEMIE

Reducerea fluxului arterial trombi

INSUFICIEN CARDIO RESPIRATORIE PIERDEREA/DIMINUAREA CAPACITII DE TRANSPORT A O DE CTRE SNGE


adapteaz
leziuni reversibile leziuni ireversibile
progresiv
Arterioscleroz a. femural

anemie Intoxicaia cu CO

f(gradul de hipoxie)
CELULA

Atrofia celulelor musculare scheletice ale membrului inferior cangren

sever

CONSECINELE CRETERII CALCIULUI CITOZOLIC N CURSUL AGRESIUNII CELULARE AGENT ETIOLOGIC


Ca++ 1,3mM
ATP-aza Ca++ Mg++

MITOCONDRIE

RETICUL ENDOPLASMIC

Ca ++ LIBER CITOZOLIC < 0,1M

ENDONUCLEAZE

FOSFOLIPAZE

ATP-aza

PROTEAZE
LEZIUNI

FOSFOLIPIDE

ATP

CROMATINA NUCLEAR

ALTERRI

MEMBRANE CELULARE/ PROTEINE CITOSCHELET

LEZIUNI HIPOXICE I ISCHEMICE


ISCHEMIE

L E Z

MITOCONDRIE

FOSFORILAREA OXIDATIV

ATP
DETAAREA RIBOZOMILOR

POMPA Na+

GLICOLIZA

INFLUXUL Ca++ H2O EFLUXUL K+

GLICOGEN

SINTEZA PROTEINE LOR

R E V E R S I B I L E

pH
Tumefiere celular Pierdere microvili Vezicule Tumefierea RE Figuri mielinice
DEPOZITE LIPIDICE CLUMPING CROMATINA NUCLEAR

pH
LEZIUNI MEMBRANE
ELIBERAREA INTRACELULAR DE ENZIME LIZOZOMALE

Pierderea de PL Alterri citoschelet Radicali liberi Produi de degradare lipide

Ca++ mitocondrii

EOZINOFILIE MODIFICRI NUCLEARE DIGESTIA PROTEINELOR

Eliberare enzime CPK, LDH

Influxul Ca++

I R E V E R S I B I L E

HIPOXIE MIOCARDIC leziuni reversibile


CLUMPING CROMATINIAN ME x11000

HIPOXIE MIOCARDIC leziuni reversibile Edem celular, vezicule,clumpingcromatinian, dezorganizare incipient a cristelor mitocondriale, mitocondii hipertrofiate compensator. MET x15000

HIPOXIE MIOCARDIC leziuni reversibile Hipertrofie marcat a mitocondriilor; depozite de glicogen MET x25000. Aspect observat n condiiii de ischemie cronic.

HIPOXIE MIOCARDIC leziuni reversibile

Figuri mielinice. Marcat edem intracelular i interstiial. MET x5000

HIPOXIE MIOCARDIC leziuni reversibile Marcat edem interstiial, celular i membranar cu constituirea de vacuolizri care proemin n spaiul extracelular(blebs-uri); alterri mitocondriale i a DI.

HIPOXIE MIOCARDIC leziuni ireversibile


Vacuolizare sever a mitocondriilor cu dispariia cristelor; densiti amorfe. Dezorganizarea i tergerea miofibrilelor cu alterri ale jonciunilor de la nivelul DI. MET x11000. Apar la 30 40min. dup instalarea ischemiei.

HIPOXIE MIOCARDIC leziuni ireversibile Tumefierea i fragmentarea RER; detaarea i liza ribozomilor; marcat edem celular i vacuolizri. MET x20000.

HIPOXIE MIOCARDIC leziuni ireversibile


Lizozomi n cursul proceselor de autoliz(autofagozomi). Karioliz. MET x8000

MORFOLOGIA LEZIUNILOR CELULARE REVERSIBILE

DISTROFIA HIDRO- PROTIDICA

Macroscopic organele afectate prezint:


1. Un volum i greutate crescut 2. Culoare palid, mat aspectul clasic descris de <carne fiart> 3. Organele se decapsuleaz uor 4. Dup secionare parenchimul proemin n raport cu cupsula

MORFOLOGIA LEZIUNILOR CELULARE REVERSIBILE

DISTROFIA HIDRO- PROTIDICA

Microscopie optic:
1. Intumescena tulbure - citoplama fin granular - nuclei inegali 2. Distrofia granular - vacuole fine n citoplasm

3. Distrofia hidropic (degenerescen vacuolar)


- vacuole mari, spumoase - nucleul mpins la periferie - nucleii picnotici

DISTROFIA HIDRO- PROTIDICA Rinichi (distrofie granulo-vacuolara)

Rinichi (distrofie granulo-vacuolara) Col. H&E, Ob 40x

DISTROFIA HIALINA
Hialinul este un material de natura proteica cu aspect omogen, eozionofil in coloratie H-E, intra sau extracelular.
A. Hialinul intracelular in MET se descrie:
1. Hialinizarea hialoplasmatica acumularea de proteine in hialoplasma fara afectarea sistemelor membranare ex. corpii Mallory din hepatita alcoolica (picaturi neregulate sau retea fina perinucleara constituita din citokeratine); 2. Hialinizarea mitocondriala incluzii cristaline intramitocondriale cu balonizarea cristelor si aparitia de megamitocondrii ficatul alcoolic; 3. Hialinizarea intraergastoplasmica corpii Russel agregate de material amorf neomogen reprezentat de acumulari de Ig in RE al plasmocitelor in stari de hiperimunizare; 4. Hialinizarea lizozomala celulele TCP in sindr. nefrotic, fenomene de autofagie celulara(hipoxie, intoxicatii);

B. Hialinul extracelular transformare elementelor matricei extracelulare intr-o


masa astructurata, omogena, eozinofila;
Macroscopic apare albicios, translucid de consistenta crescuta; Exemple- cicatrici keloide, fibroame uterine; atrerioloscleroza hialina depozit eozinofil si PAS + care inlocuieste celulele musculare netede, constituit din proteine exudate.

CORP ALBICANS HIALIN IN OVAR

STEATOZA
Acumularea anormal de trigligeride n citoplasma celulelor parenchimatoase ficat, miocard, muchi striat scheletic, rinichi

CAUZE 1. Toxine alcool, CCl4 2. Malnutriie proteic 3. Diabet zaharat 4. Obezitate 5. Anoxie

esut adipos

1. Crete mobilizarea
AGL

Sinusoid hepatic

Hepatocit

2. Creterea conversiei

ACoA

3. Scderea oxidrii

Colesterol Fosfolipide

4. Scade sinteza

Trigliceride
Apoproteine

Lipoproteine

LP plasm

STEATOZ HEPATIC

STEATOZ HEPATIC

STEATOZ HEPATIC Col. H&E, Ob. 10x

Col. Scharlach
sectiuni la congelatie Ob. 20x.

Celule apoptotice cu citoplaza eozinofilica

Incluziuni lipidice de diverse marimi

Incrcare gras a miocardului de origine hipoxic

Calificare de tip distrofic calcemie normal esuturi necrotice necroz de cazeificare, aterom, stroma tumori (leiomiom) Macro - culoare albicioas- cenuie, consisten dur Micro depozite amorfe, granulare, bazofile depuneri progresive corpi psamomatoi - carcinoam papilar tiroidian, prostat

Calcificare de tip metastatic - hipercalcemie


Apare plman, rinichi 1. Hiperparatiroidism 2. Hipervitaminoza D 3. Hipertiroidism 4. B. Addison 5. Cresterea catabolismului osos datorat tumorilor osoase diseminate (mielom multiplu, metastaze) 6. Insuf. renal cr. cu retenie de fosfat i apariia litiazei renale.

NECROZA
Spectru de modificri morfologice care urmeaz morii celulare, rezultnd din aciunea degradant a enzimelor DIGESTIA ENZIMATIC AUTOLIZ
Enzime lizozomale proprii

HETEROLIZ
Enzime lizomale leucocitare

DENATURAREA PROTEINELOR

NECROZA DE COAGULARE

NECROZA DE LICHEFIERE

NECROZA DE CAZEIFICARE

NECROZA CEROASA ZENCKER

CITOSTEATONECROZA

NECROZA FIBRINOIDA

TIPURI DE NECROZE
NECROZA DE COAGULARE
caracteristic morii celulare de origine ischemic (cu excepia substanei cerebrale)
scderea pH-ului intracelular denatureaz proteinele structurale i enzimele blocnd proteoliza celulei; celule anucleate cu citoplasme eozinofile i contururi pstrate ulterior celulele necrotice sunt fagocitate

Cangren uscat- termen chirurgical pentru un proces de necroz ischemic a extremitilor

Cangrena uscata

IM acut. La aprox. 24 h

NECROZA DE LICHEFIERE
Rezultatul proceselor de autoliz i heteroliz Caracteristic : -necrozei ischemice a substanei cerebrale; -focarelor de supuraie (infecie bacterian); -suprainfecia unui focar de necroz de coagulare cangren umed

CANGRENA GAZOASA
Produsa de bacterii anaerobe(Clostridium perfringens, oedematiens, histoliticum) care produc exotoxine lecitinaze cu formarea de fuzee de expansiune de-a lungul tecilor conjunctive cu dilacerare tisulara. Regiunea afectata aspect emfizematos, crepitatii la palpare, culoare cenusiu verzuie si miros putrid. Plagii deschise arme de foc, accidente circulatie cu distrugeri tisulare mari.

NECROZA DE CAZEIFICARE

Caracteristic infeciei tuberculoase


Termenul de cazeos aspect macroscopic

HP : material amorf, granular, eozinofil, nconjurat de un proces de inflamaie granulomatoas specific

CITOSTEATONECROZA

Apare n pancreatita acut necrotico hemoragic.

Lipazele activate elibereaz ac. grai din TGL care se combin cu Ca depozite cu aspect macroscopic cretos, pe suprafaa esutului adipos peripancreatic i peritoneului .
HP: cel. adipoase necrotice - umbre celulare + depozite bazofilice de Ca ncojurate de o reacie inflamatorie .

Necroza fibrinoid
Reprezinta zone neomogene fin granulare i/sau filamentoase, eozinofile asemanatoare fibrinei (-oid = care semn cu) care rspund la impregnrile argentice (fibrina nu rspunde la asemenea impregnri). Face parte din tabloul lezional al bolilor autoimune:RAA, AR, LES, etc. Se poate intilni la nivelul dermului, peretii arteriolelor, seroaselor, sinovialelor. n coloraia van Gieson sunt de culoare galben (colorare cu picrofuxina) nu de culoare roie i nu se coloreaz n albastru prin coloraia Weigert (specific pentru fibrin). Fibrinoidul este compus din: produsi de degradare ai fibrinogenului, colagenului, substantei fundamentale si Ig. Aceste zone sunt nconjurate de reacie inflamatorie limfomononuclear. n timp, se produce organizarea cu realizarea unei cicatrici fibroase, care nlocuiete zona de necroz fibrinoid.

Necroza fibrinoid

EVOLUTIA PROCESELOR DE NECROZA

1. 2. 3. 4. 5. 6.

ORGANIZAREA; INCAPSULAREA; CALCIFICAREA; COMPLICATII SEPTICE(LIZA PURULENTA) MUMIFICAREA; AUTOAMPUTAREA.

APOPTOZA
MOARTE CELULAR PROGRAMAT

EMBRIOGENEZ

Implantarea,organogeneza, metamorfoza

INVOLUIA HORMON-DEPENDENT LA ADULT

Distrugerea cel. endometriale n ciclul menstrual Atrezia folicular ovarian n menopauz

DISTRUGEREA UNOR POPULAII CELULARE PROLIFERATE MOARTEA UNOR CELULE TUMORALE

Epiteliul criptelor intestinale

APOPTOZA

MOARTEA UNOR CELULE ALE SISTEMULUI IMUN

Limf. B/T dup depleia de citokine Cel. T timice

ATROFIA PATOLOGIC A ES. HORMON DEPENDENTE

es. prostatic dup castrare

MOARTEA CEL. INDUS DE CEL. T CITOTOXICE

Reacia de rejet a grefelor

LEZ. CEL. INDUSE DE VIRUSURI

Hepatite virale corpii Councilman

APOPTOZA - MORFOLOGIE

MICROSCOPIE ELECTRONIC
RETEACIE CELULAR
Talie mic, citoplasm dens, organite reletiv normale Agregate periferice de cromatin sub form de mase dense de form i mrimi variabile.
Nucleul se poate rupe n dou sau mai multe fragmente. Vezicule la suprafaa celulei. Fragmente celulare delimitate de membran, coninand fragmente de nuclei i/sau organite. Celulele adiacente normale: - parenchimatoase

CONDENSAREA CROMATINEI

FORMAREA DE VEZICULE I CORPI APOPTOTICI

FAGOCITOZA CORPILOR APOPTOTICI/CELULELOR N APOPTOZ

-- macrofage

APOPTOZA - MORFOLOGIE

MICROSCOPIE OPTIC

- singur celul/un grup mic


- form rotund/oval - citoplasm dens, intens eoznofil - fragmente de cromatin nuclear dens - fagocitoza corpilor apoptotici

APOPTOZA - MORFOLOGIE IN M.O. A. keratinocit; B. hepatocit

APOPTOZA - MECANISME
Faza de initiere in care caspazele devin catalitic active;
- calea extrinseca- activarea unor receptori transmembranari ai apoptozei; - calea intrinseca - mitocondriala

Faza de executie

APOPTOZA - MECANISME

SEMNALE
TRANSMEMBRAN
TIPUL 1 RECEPTOR TNF Fas- Fas - ligand FADD(Fas-associated death domain)
GLUCOCORTICOIZI RECEPTORI NUCLEARI

INTRACELULAR

HORMONI

RADIAII HIPOXIE INFECII VIRALE

CASPAZE (cistein proteaze)

fragmente de ADN 50 / 300kbaze

APOPTOZA - MECANISME
CONDENSAREA CROMATINIAN
Fragmentarea internucleosomal a ADN-ului (fragmente de 180-200 de baze) mediat de Endonucleaza Ca++ dependent (activat de creterea Ca++ liber citozolic).

ALTERAREA VOLUMULUI I FORMEI CELULARE


Activitatea crescut a transglutaminazei determin legturi ncruciate excesive ntre proteinele citoplasmatice, determinand condensarea lor la periferia celulei.

FAGOCITOZA CORPILOR APOPTOTICI


Mediat de receptori prezeni pe suprafaa macrofagelor. Ex. Vitronectina(beta 3 integrin) mediaz fagocitoza neutrofilelor apoptotice.

REGLAREA GENIC A APOPTOZEI

14 gene: - 2 decizia declansarii procesului; - 3 apoptoza propriu-zisa; - 7 procesul de fagocitoza; -1 - fragmentarea AND; -1 - protectia impotriva apoptozei. bcl-2, p53, myc, Rb

Bcl-2

Structura cristalografica a proteinei Bcl-2.

Caracterizare generala
Bcl-2, o proteina multifunctionala, de 25 kDa, integrata membranar, care protejeaza impotriva mortii celulare induse de o varietate de stimuli si care este localizata in membranele: - reticulului endoplasmatic, - invelisului nuclear, - in membrana externa a mitocondriei. BCL 2 reprezinta prototipul unei familii de gene de la mamifere care guverneaza permeabilizarea membranei externe a mitocondriei. In functie de rolul lor, ele pot fi: - fie pro apoptotice (Bax, BAD, Bak si Bok etc) - fie anti-apoptotice (inclusiv Bcl 2, Bcl xL, si Bcl w, etc). Pana in acest moment sunt descrise 25 de gene in familia BCL 2 .

Caracterizare generala
Sinteza proteinei Bcl-2 este codificata de proto-oncogena localizata pe cromozomul 18

Localizarea cromozomiala a genei Bcl-2. Denumirea Bcl 2 deriva de la B cell lymphoma 2 si ele au fost descrise initial in limfoamele foliculare, maladii insotile de translocatia t(14;18) ce plaseaza gena BCL-2 pe cromozomul 14, in vecinatatea enhancer-ului genei ce codifica lantul H (heavy) al Ig.

Structura
Familia de proteine Bcl-2 prezinta o structura generala constituita dintr-un helix hidrofob inconjurat de structuri de tip helix-uri amfipatice. Membrii familiei Bcl -2 au in comun unul sau mai multe din cele 4 domenii omoloage caracteristice, numite BH1, BH2, BH3 si BH4 dupa cum se observa in schema de mai jos.

Familiile de proteine bcl-2.

REGLAREA GENIC A APOPTOZEI - enzim cheie inhib i suprim apoptoza n celulele normale calea mitocondriala - localizat - membrana mitocondrial, reticul endoplasmic, membran nuclear - scade permeabilitatea membranelor mitocondriale - leag i blocheaz proteine proapoptotice Apaf 1 (pro-apoptotic protease activating factor)

Rol si localizare in celula


Vatamarea interna a celulei determina migrarea proteinelor inrudite Bad si Bax la suprafata mitocondriei. Aici, ele se leaga de Bcl-2 blocand efectul ei protectiv si perforeaza membrana mitocondriala externa, eveniment ce determina aparitia unor pori si eliberarea de citocrom c. Citocromul c eliberat se leaga de proteina Apaf -1 (apoptotic proteaze activating factor 1). Folosind energia furnizata de ATP, aceste complexe (cit c + Apaf1) agrega pentru a forma apoptozomi. La rindul lor, apoptozomii se leaga de caspaza-9 si o activeaza. Caspaza-9 cliveaza si astfel activeaza alte caspaze ( 3 si 7).

REGLAREA GENIC A APOPTOZEI

Bcl-2

Apaf -1

inhib

Cytochrome c

SISTEMUL
CASPAZELOR

APOPOPTOZ

CASPAZELE
Caspazele sunt o familie de proteaze (cisteinproteaze) care au o cisteina la nivelul domeniului lor activ si care scindeaza proteina lor tinta in mod specific la nivelul reziduurilor de acid aspartic. Familia caspazelor poate fi impartita in trei grupe functionale: 1. caspaze inflamatorii: 4, 5, 11, 13, 14. 2. caspaze initiator: 2, 8, 9, 10, 12. 3. caspaze efector: 3, 6, 7.

Dar cum sunt activate procaspazele pentru a initia cascada de caspaze?


Activarea este declansata de catre proteineadaptor care aduna la un loc mai multe copii ale procaspazelor specifice, cunoscute ca procaspaze initiator, intr-un complex sau agregat. In unele cazuri, procaspazeleinitiator au o mica parte din activitatea proteazica si obligandu-le sa stea impreuna intr-un complex le determina sa se cliveze una pe cealalta, declansand activarea lor mutuala. In alte cazuri, agregarea cauzeaza modificari conformationale care activeaza procaspazele. In cadrul acestei etape, caspaza activata aflata in varful cascadei, cliveaza procaspazele aflate in aval pentru a amplifica semnalul apoptotic si al raspandi in intreaga celula. In acest fel, o activare initiala a unui numar mic de molecule de procaspaze (numite caspaze initiatoare) pot conduce printr-o reactie de amplificare in cascada la o activare exploziva a unui numar mare de molecule de procaspaze.

Rol si localizare in celula


Activarea cascadei caspazice poate fi: 1. extracelulara prin intermediul receptorilor apoptotici de pe suprafata celulei. Limfocitele killer, de ex, pot induce apoptoza prin producerea unei proteine numita Fas ligand, care se leaga de receptorul proteinei Fas (death receptor protein Fas) de pe suprafata celulei tinta. Proteinele Fas aglutinate recruteaza apoi proteineleadaptor intracelulare care la randul lor leaga si agrega moleculele de procaspaza-8, care cliveaza si se activeaza una pe cealalta. Moleculele de caspaza 8 activate, activeaza apoi procaspazele din aval pentru a induce apoptoza.

Rol si localizare in celula


2. intracelulara: celulele deteriorate sau stresate, se pot sinucide prin - declansarea agregarii procaspazelor si activarii lor din interiorul celulei - p53 activeaza transcrierea genelor care codifica proteinele din familia Bcl-2, care la randul lor promoveaza eliberarea de citocrom c din mitocondrie, care se leaga de Apaf-1(proteina adaptoare) determinand agregarea acestor complexe. Apaf-1 se leaga de moleculele de procaspaza 9 determinand agregarea lor, ceea ce conduce la clivarea acestor molecule rezultand astfel molecule active de caspaza 9, care declanseaza cascada caspazica.

p53

Structura cristalografica a proteinei p53

Proteina p53. Caracterizare generala


proteina 53 este un factor de transcriptie care regleaza ciclul celular si astfel functioneaza ca un supresor tumoral. numita si gardianul genomului avand rolul de a conserva stabilitatea celulei prin prevenirea mutatiilor la nivelul genomului se comporta ca o proteina de 53 KDa desi are numai 43,7 KDa(datorita resturilor de prolina) gena umana ce codifica p53 este TP53 (tumor supressor gene). Numele genei provine de la proteina pe care o codifica si este localizata pe cromozomul 17 (17p13,)

Gena TP53 este localizata pe cromozomul 17 (bratul scurt, 17q13), o regiune ce prezinta frecvent deletii in cancerul uman

Structura
Proteina p53 umana este constituita din 393 de aminoacizi si prezinta 5 domenii: I. capatul N-terminal (reziduurile 1 42) cuprinde un domeniu de activare a transcriptiei (transcription-activation domain TAD), locul de legare a proteinei mdm2 si un Highly Conserved Domain(HCDI) II. o regiune bogata in prolina care este important pentru activitatea apoptotica a proteinei p53 si un al doi-lea domeniu de transactivare reziduurile 40 92 III. regiunea centrala (reziduurile 101-306), ce contine domeniul de legare a ADNului (a central DNA-binding core domain-DBD); reprezinta tinta a 90% din mutatiile gasite in cancerele umane; contine HCD de la II pana la V.

Structura
IV. un domeniu de oligomerizare (OD) reziduurile 307 355 TET, constituit dintr-o dintr-o catena- urmata de un -helix necesar pentru dimerizare dupa cum p53 este compusa dintr-un dimer sau din doi dimeri. Tetramerizarea este esentiala pentru activitatea proteinei p53 in vivo V. capatul C-terminal (reziduurile 356 393) contine un domeniu de legare nespecifica a ADN ce se leaga de ADN-ul deteriorat; aceasta regiune este deasemenea implicata in reglarea negativa (downregulation) a legarii ADN de domeniul central. Mutatiile care dezactiveaza p53 in cancer au loc de obicei in domeniul central DBD si acestea distrug abilitatea proteinei de a se lega de secventele ADN tinta, pentru a putea astfel preveni activarea transcriptionala a acestor gene.

Localizare si rol in celula normala


In celulele normale, proteina p53 exista in forma inactiva, legata de proteinele MDM2 (murine double minute 2) care impiedica astfel activitatea ei. In celulele nestresate, proteina p53 este mentinuta la nivele scazute printr-o continua degradare intermediata de proteina MDM2 care legata fiind de ea, o transporta din nucleu in citosol unde este degradata de catre proteozomi.

Rolul proteinei p53 in celula.

Mecanismul activarii p53


Activarea p53 ete determinata de: - deteriorarea DNA ( indusa de radiatiile UV, IR, agenti chimici cum ar fi peroxidul de hidrogen), - anumite medicamente, - stress-ul oxidativ - socul osmotic - depletia ribonucleotidelor - dereglarea expresiei oncogenelor Fosforilarea proteinei p53, realizata de catre protein-kinaze, la capatul N-terminal, duce la distrugerea legaturii p53 Mdm2 si reprezinta evenimentul major ce conduce la activarea proteinei p53. Ca urmare a fosforilarii si distrugerii legaturii p53 Mdm2, durata de viata a p53 creste si are loc o rapida acumulare a acesteia in celula (nucleu).

Caile metabolice care activeaza p53

Rolul proteinei p53 activata


Proteina p53 odata activata, joaca un rol central in cadrul multor mecanisme celulare anti-cancer 1. poate activa proteinele de reparare a DNA cand DNA este deteriorat in mod sustinut; 2. poate opri ciclul celular in faza de reglare G1/S in momentul recunoasterii DNA-ului deteriorat (daca este timp suficient, se repara DNA-ul si ciclul celular se reia); 3. poate initia apoptoza, moartea celulara programata, daca daunele suferite de DNA se dovedesc a fi ireparabile; 4. implicatii in angiogeneza.

Caile metabolice activate de catre p53.