Sunteți pe pagina 1din 7

FORMAREA DE PRICEPERI I DEPRINDERI

Elevele: Dume Cristina Mooc Ana-Maria

I. Deprinderi
1.

Locul i rolul deprinderilor n structura activitii Omul desfoar multe i variate activiti, n structura crora putem identifica o serie de componente declanate i conduse voluntar i contient i altele care se desfoar ca de la sine , fr un control prea detaliat. Astfel , ntr-o activitate complex, cum este cea de rezolvare a unei probleme de matematic, sunt momente de maxim concentrare pentru surprinderea relaiilor mai ascunse dintre datele i necunoscutele din enun dar i secvene n care , automatizat , facem calculele necesare sau schim o imagine de sprijin. Acestea din urm se desfoar ca de la sine cu mare uurin, cu precizie i corectitudine. Ele se numesc deprinderi. Omul dispune de o sumedenie de deprinderi, ncepnd cu mersul, apucarea i manevrarea simpl a obiectelor i continund cu scrierea, calculul, desenarea, modelarea, schimbarea vitezelor n timpul conducerii automobilului etc. Toate acestea se desfoar automatizat. Dar automatizarea deprinderilor nseamn nu numai desfurarea lor cursiv i rapid ci i reducerea la minimum a efortului voluntar i a controlului contient, analitic. Lund notie, elevii nu i mai pun problema cum s fac o liter sau alta, dar sunt contieni, n ansamblu, despre ceea ce fac, despre coninutul celor consemnate. Fiind rezultatul nvrii, deprinderile, odat formate, nu sunt incontiente i autonome. Ele se desfoar n cea mai mare parte ntr-o zon a subcontientului dar pot fi foarte uor trecute sub control contient. Automatizarea are i alte efecte foarte importante pentru activitatea omului. Ea aduce cu sine schematizarea i prescurtarea aciunii, eliminnd tot ceea ce este de prisos i neadecvat i asigurnd totodat o articulare ct mai bun ntre secvenele deprinderii. Cine dispune de deprinderi are cursivitate n micri sau operaii i sunt evitate opririle, rentoarcerile etc. Deprinderile dobndesc, astfel, operativitate, adic se desfoar repede, fr efort i cu mare eficien. innd seam de toate aceste caracteristici, putem s definim deprinderile ca fiind componente automatizate ale activitii, contient elaborate, consolidate prin exerciiu, dar desfurate fr control contient permanent.

2.

Felurile deprinderilor Deprinderile pot fi grupate dup cteva criterii: Astfel, dup gradul complexitii, putem vorbi de deprinderi simple i complexe. Relaia ntre deprinderile simple i cele complexe este bine ilustrat de situaia n care se afl elevul din clasa I, care i nsuete scrierea i, deci, execut mai nti elementele literare, n mod repetat pn la deprindere, i apoi i le nsuete pe cele complexe, privind grafia cuvintelor. Deprinderile simple ating de multe ori un grad mare de automatizare. Deprinderile complexe le cuprind pe cele simple dar nu ca pe o simpl alturare ci ca structuri unitare i relativ flexibile i transferabile n condiii noi. Dup natura proceselor psihice, n care are loc automatizarea, distingem: deprinderi senzoriale perceptive, verbale, de gndire, motrice. Deprinderile senzorial-perceptive, integrm orientarea automatizat a privirii n zona central a cmpului perceptiv i n stnga sus, n mare msur explicate prin activitatea de citire. Exist deprinderi perceptive de identificarea literelor, n activitatea de citire, cu centrarea pe punctele de maxim informaie ale acestora. De asemenea, deprinderi de auz verbal care ne permit s distingem bine cuvintele ntr-un discurs n limba cunoscut. Deprinderile de pronunie sunt cel mai bine formulate pentru cuvintele limbii materne. Deprinderile ortografice sunt fundamentate de reguli gramaticale. Apoi scrierea corect devine att de automatizat nct subiectul nu-i mai amintete regula gramatical care-o motiveaz. Deprinderile de citire le implic pe cele de pronunie dar ele trebuie subordonate nelesului propoziiilor i frazelor i reglajului general prin gndire. Un alt criteriu de clasificare a deprinderilor este cel al tipului de activitate n care ele se integreaz. Se disting astfel, deprinderi de joc, nvare, munc, conduit moral etc. n orice activitate deprinderile se ntreptrund , iar clasificrile deprinderilor, avnd un caracter relativ, se realizeaz mai mult cu scop didactic.

3. Condiiile elaborrii deprinderilor


Instruirea verbal prealabil se face cu scopul de a dezvlui semnificaia

formrii deprinderilor, condiiile de realizare, cerinele de calitate, n ce constau, ce micri se fac i n ce succesiune. Demonstrarea modelului aciunii mpletit cu instruirea verbal este foarte necesar pentru deprinderile complexe Organizarea exerciiilor, mai nti pentru formare i apoi pentru automatizarea deprinderii este una din cele mai importante condiii Asigurarea controlului i autocontrolului n vederea depistrii i nlturrii erorilor Formarea deprinderilor trebuie s se sprijine pe interesele elevilor pentru acea activitate i aptitudinile lor dac este cazul Pe parcursul formrii unei deprinderi este necesar o constant a principiilor i metodelor de lucru pentru ca s se poat asigura automatizare Calitatea metodelor de formare, caracterul lor activ constituie un factor de mare importan n formarea deprinderilor.

4. Etapele formrii deprinderilor Etapa familiarizrii cu aciunea sau cu coninutul deprinderii Etapa nvrii analitice Etapa organizrii i sistematizrii Etapa sintetizrii i automatizri Etapa perfecionrii deprinderii

Priceperi i obinuine
Priceperea: se dobandeste pe baza achizitionarii mai multor deprinderi.Ea se defineste ca imbinarea optima a deprinderilor si cunostiintelor si restructurarea usoara sa lor in vederea actionarii in situatii noi.Spre deosebire de deprinderi , priceperile pot fi mai putin riguloase si mai putin stringent organizate dar cu calitatea de a putea fi aplicate in nenumarate situatii , de a fi mai flexibile , mai restucturabile.Ele cuprind generalizari ale deprinderilor si cunostintelor deja insusite .Priceperile pot fi clasificate dupa acelasi criterii cu ale deprinderilor de care sunt, de fapt, strans legate.Impreuna cu deprinderile sporeste maiestria , intr-un domeniu sau altul al activitatii. Obisnuita : se defineste , de altfel , ca deprindere asociata cu o trebuinta functionala.Aceasta structura specifica a obisnuintei explica principalele caracteristici.Obisnuinta are astfel , o propriomotivare prin implicarea trebuintei in insasi alcatuirea ei .De asemenea , obisnuinta se impune , se cere realizata cu regularitate.In activitatea educativa din familie si scoala se urmareste formarea obisnuitelor pozitive si inlaturarea celor negative.

Interactiunea deprinderilor Transferul si intereferenta

Deprinderile , odata formate , nu raman izolate , ci se integreaza activitatilor si se interactioneaza unele cu altele.In procesul formarii unei noi deprinderi , de asemenea , se poate constata influenta celor deja actizitonate.Fenomene de interactiune a deprinderiloe sunt de doua feluri : transferul si interferenta . Transferul se defineste , ca relatie pozitiva intre o deprindere deja formata si cea in curs de formare , aceasta din urma beneficiind de asemanarile cu prima , integradu-si tot ceea ce este comun si elaborandu-se astefel mult mai usor , cu mai putin effort , un timp mai scurt. Ceea ce se transfera poate fi o schema operationala , usor adaptabila noii situatii de invatare. Interfarta este fenomenul de influenta negativa intre doua deprinderi si se manifesta ca stanjenire a formarii undei noi deprinderi .Aceasta intereferenta poate functiona retroactiv (de la deprinderi bine consolidate , dar mai noi la cele mai vechi si mai slab formate) sau proactiv(cele verchi perturba procesul formarii celor noi).Este favorizata de urmatoarele imprejurari:slaba diferentiere intre cele doua deprinderi care intra in relatie :timpul foarte scurt intre formarea undei si formarea celeilalte :iinsuficiente consolidari.Rezulta ca pentru evitarea interferentelor este necesar sa se asigure diferentierea intrreb ele , sa se evite pripeala , sa se faca consolidari necesare.

S-ar putea să vă placă și