Sunteți pe pagina 1din 27

Profilaxia anomaliilor dento-maxilare

Elaborat:Toderica Doina Srbu Vitalie

Cuprins
1. Profilaxia prenatala 2. Profilaxia postnatala Alimentatia naturala a sugarului Terapia medicala generala Desfasurarea functiilor Asigurarea integritatii arcadelor alveolare Dispensarizarea

Anomaliile dento-maxilare sunt considerate tulburari in cresterea si dezvoltarea aparatului dento-maxilar, sub actiunea diversilor factori etiologici (regionali, locali si functionali). Acestea determina tulburari functionale, care produc modificari anatomice si aparitia manifestarilor clinice ale anomaliei. Profilaxia anomaliilor dento-maxilare implica un ansamblu de masuri de depistare si inlaturare a factorilor cauzali si conditionali, ce ar putea determina aparitia acestor modificari. Este necesara aplicarea masurilor de profilaxie cit mai timpuriu, inca din perioada de gravitate, atunci cind se formeaza, se diferentiaza si se dezvolta aparatul dento-maxilar la fat.

Profilaxia prenatala
se adreseaza femeii gravide, pentru a se crea conditii optime de dezvoltare normala fatului. In acest scop se recomanda: Investigarea mostenirii genetice pe care viitoarea mama o cedeaza copilului, a bolilor ereditare prezente la membrii familiei. O alimentatie complexa, rationala in care sa predomine alimentele lacto-vegetariene bogate in vitamine si saruri minerale. Un echilibru neuro-endocrin cu inlaturarea tuturor cauzelor care ar putea afecta dezvoltarea normala a fatului (boli distrofiante, boli infecto-contagioase, cornice, intoxicatii). O nastere normala cu evitarea cit posibil a traumatismului facial determinat de aplicarea forcepsului Asigurarea unor conditii optime de viata si de munca, evitarea stresului fizic si psihic, se iau in vedere: evitarea mediilor de munca cu risc de toxicitate, cu izotopi radioactive, raze X, evitarea traumelor fizice, evitarea consumului de medicamente (cind aceasta se impune,se va efectua numai sub supravegherea medicului),la fel si evitarea fumatului, consumului de alcool, care se constituie factori de risc majori pentru embrion si fat.

Profilaxia postnatala se adreseaza sugarului, prescolarului si copilului scolar, se face diferentiat in functie de virsta si de factorii care, in diverse perioade, pot actiona asupra aparatului dento-maxilar. Se urmareste realizarea unei stari de normalitate, in care sa existe o concordanta deplina morfo-functionala intre elementele component ale aparatului dento-maxilar, aceasta fiind rezultatul unui process de modelare continua in legatura directa cu dezvoltarea generala somatica. Se are in vedere combaterea factorilor generali, locali sau functionali, care prin prezenta lor pot crea conditii favorabile pentru manifestarea clinica a anomaliei.

Alimentatia naturala a sugarului


suptul la sinul mamei are un rol deosebit in evolutia normala a aparatului dento-maxilar, asigura stabilitatea unui echilibru al musculaturii faciale, o tonifiere a acesteia, propulsia mandibulei necesara dezvoltarii sale. Laptele matern asigura in conditii optime principii alimentare usor de asimilat si in proportii corespunzatoare, saruri minerale si vitamine in cantitati suficiente. In timpul suptului se realizeaza un raport cap la cap al crestelor alviolare in regiunea frontala, premiza pentru stabilirea unui raport de acoperire normal al incisivelor.

Daca alimentatia se face artificial cu ajutorul biberonului se produce un dezechilibru muscular labiogenio-lingual cu repercusiuni asupra dezvoltarii directionale ale arcadiilor alviolare. De aceea hranirea cu biberonul trebuie sa se adapteze in asa fel incit sa se apropie sub aspect functional de alimentatia naturala. In aceste conditii suptul natural este suficient pina la 8 saptamini.

Majoritatea autorilor recomanda tetinele Nuk, care imita, din punct de vedere anatomic si functional la suprafata lor superioara palatul si la cea inferioara partea linguala a mandibulei. Grasser aplica la biberonul sau o parte sub forma de mamelon din cauciuc plin, moale, pentru a-i da o mare rezistenta contra comprimarii. Se poate utilize dispozitivul Davis si Dunn care se foloseste o pelota metalica, ce se sprijina pe buza superioara in timpul alimentatiei. Pelota poate fi indepartata sau apropiata de buza printr-o tija fixate de un inel pe sticla, astfel incit copilul trebuie sa deplaseze mandibula pentru a fixa biberonul.

Terapia medicala generala


se adreseaza sugarului in plina dezvoltare, urmarind pastrarea sau marirea rezistentei organismului. Se vor combate acele boli care isi pot lasa amprenta asupra dezvoltarii ulterioare a aparatului dento-maxilar. In colaborare cu medical pediatru vor combate bolile carentiale: rahitismul (prin administrarea vit. D3),bolile digestive (dispepsiile), infecto-contagioase, virotice, bolile cornice. Stomatologul are datoria sa colaboreze cu medical endocrinolog in tratamentul unor disendocrinii ce se pot insoti de tulburari generale ale cresterii (hiper- sau hipopituitarism, hipotiroidie, pubertate precoce). Medicatia diversa suplineste deficientele de alimentatie si sinteza ale organismului in dezechilibru. Se pot administra vitamine, saruri minerale, tonice generale. Se introduce in alimentatia copilului preparate de calciu si fosfor, care stimuleaza calcificarea si cresterea oaselor. Vor fi administrate de 3 ori pe saptamina, o perioada de 3 saptami urmata de o pauza de 6 saptamini.

Desfasurarea functiilor
In timpul activitatilor cit si in stare de repaos, realizarea unui echilibru intre musculature exo- si endoorala este un lucru esential. Prezenta unor dezechilibre, a unor presiuni anormale poate sa determine compresiuni la nivelul arcadelor cu tulburari de crestere directional a acestora, insotite de modificari de pozitie a dintilor. Respiratia, masticatia, deglutitia, fonatia si mimica au contribuit si contribuie continuu la modelarea aparatului dentomaxilar prin miscarile ritmoce ale mandibulei sub actiunea muschelor. Toate aceste functii stimuleaza dezvoltarea muschilor, a maxilarelor, modeleaza forma lor pentru adaptarea la mediul extern. Pot sa apara insa o serie de tulburari functionale caracterizate prin: Modificarea tonusului muscular in stare de repaos (hipotonie a musculaturii orbicularului). Modificari ale contractiilor ritmice ale diverselor chingi muscular care duc la dezechilibru pe arcade si dinti. Aceste tulburari functionale pot aparea in cadrul disfunctiilor sau datorita obiceiurilor vicioase. In asemenea situatii vom aplica o terapie functional a carei actiuni se bazeaza pe stimularea fortelor musculare si pe suprimarea cauzelor care impiedica vindecarea.

In terapia functionala sunt 3 posibilitati importante de actiune: Antrenamentul muscular sau mioterapie urmareste cresterea functiei muscular statice si dinamice prin hipertrofia miofibrilelor si prin automatizarea miscarilor. Pentru ca mioterapia sa aiba success, trebuie satisfacute 2 conditii: o buna contractie muscular, colaborarea efectiva cu pacientul. Dupa Herbert Izard, calitatiile unei contractii muscular sunt: Sa se faca cu amplitudine maxima. Intensitatea contractiilor sa fie in raport cu rolul fiziologic al muschiului sau al grupului de muschi. Contractia sa se faca lent la inceput si apoi din ce in ce mai accentuate, sa fie urmata de un repaos de aceeasi durata. Exercitiul se executa pina la aparitia senzatiilor de usoara oboseala. Pozitiile limita ale miscarilor trebuie mentinute aproximativ 10 sec.urmate de o pauza de 10 sec., se repeat de 10 ori pe repriza si se exercita de 3 ori pe zi, urmate de o mioterapie generala sub forma exercitiilor fizice. Exercitiile au carcter divers si se adreseaza grupelor de muschi ridicatori, coboritori, propulsori, orbicularul buzelor. Prin miogimnastica se influenteaza in primul rind pozitiile mandibulei, iar corectarea acestora poate atrage dupa sine si modificari ale pozitiei dintilor. Cele mai bune rezultate se obtin in prima perioada de crestere, dupa ce s-a atins un oarecare grad de dezvoltare psihica (dupa 4 ani).

Miogimnastica cuprinde: Antrenamentul propulsorilor mandibulei in retrognatie cu ocluzia distalizata. Antrenamentul ridicatorilor mandibulei in hipotonie musculara generalizata. Antrenamentul pterigoidienilor externi unilateral. Antrenamentul orbicularului buzelor in inocluzie labial prin hipotonie. Antrenamentul orbicularului buzelor in buza scurtata. Antrenamentul asociat al muschilor, obrazului si orbicularului in hipotonie labiojugala. Antrenamentul muschilor limbii in deglutitia infantile. Muschii orbiculari ai buzelor, buccinatorul si muschii limbii influenteaza dezvoltarea arcadei alveolare superioare si inferioare. Braschi a aratat ca dezvoltarea maxilarului superior se face sub influenta respiratiei, iar dezvoltarea mandibulei sub influenta muschilor masticatori. Pot sa apara dezechilibre musculare determinate de tulburari ale functiilor normale ale aparatului dento-maxilar, si anume: Respiratia orala. Deglutitia infantile. Tulburari de fonatie. Masticatie lenesa. Se creaza un dezechilibru de tonus intre musculature endo- si exoorala cu repercusiuni asupra dezvoltarii ulterioare directionale a arcadelor alviolo-dentare.

1. Reeducarea functionala o metoda preconizata de Chauhepe si Netter si se bazeaza pe stingerea vechelor reflexe ce produceau dezechilibre functionale si formarea de noi reflexe, care sa asigure un echilibru de presiune pe arcade si dinti in timpul contractiei muschilor. Reeducarea respiratiei. respiratia nazala asigura respiratia in sens transversal al maxilarului superior, o dezvoltare corespunzatoare a sinusurilor maxilare si aportul de oxygen necesar organismului. Reeducarea functional in respiratia orala urmareste realizarea unui echilibru labiolingual care sa asigure dezvoltarea armonioasa a arcadelor alviolare cu asezarea ordonata a dintilor. Se realizeaza prin exercitii de respiratie, urmarindu-se succesiunea miscarilor de dilatare a narinelor, inchiderea fantei labiale si propulsia mandibulei. Descrierea exercitiului de respiratie nazala-copilul se ridica pe virful picioarelor, indeparteaza bratele oblic pe linga corp si face extensia capului, inspirind profund pen as. Pentru expir copilul isi flecteaza coapsele pe gamba, ghemuindu-se si evacuiaza complet aerul din pulmon, deschizindu-si gura in acest moment. Exercitiile se vor executa in reprize de 5 10 min. de 2 ori pe zi. Pentru reusita deplina se poate asocia scutul (placa) vestibular. Inainte de inceperea reeducarii functionale este necesara descoperirea si inlaturarea cauzelor care impiedica trecerea aerului prin caile respiratorii superioare. Se indica colaborarea cu medical ORL-ist pentru aplicarea unui tratament corespunzator.

Reeducarea deglutitiei infantile. Deglutitia infantile este caracteristica perioadei de sugar. Pastrarea ei peste limita de virsta de 3 ani poate sa aiba repercusiuni defavorabile asupra cresterii directionale a arcadelor alviolare si a pozitiei dintilor. Poate sa determine proalveolie cu prodentie sau ocluzie deschisa in functie de pozitia limbii in actul de deglutitie. De aceea trebuie sa obisnuim copilul cu o deglutitie de tip adult, in care limba se proiecteaza in treimea anterioara a boltii palatine, asigurind stimularea centrelor ostiogenetice de la nivelul suturii intermaxilare pentru o dezvoltare in latime. Aceste exercitii se fac zilnic si pot fi asociate cu aparate ortodontice: scutul retroincizal- sub forma unui grilaj de sirma asezat pe o placa palatine ce impiedica propulsia limbii in timpul deglutitiei. Pe placa palatine se poate modela o bila din acrilat care dirijeaza virful limbii spre bolta palatinei in timpul deglutitiei (bobita Walkoff).

Reeducarea masticatiei lenese. Masticatia prezinta o importanta deosebita pentru dezvoltarea oaselor maxilare, stabilirea rapoartelor intre arcade, armonia dentara, autocuratire si formarea stereotipului de masticatie. Copii vor fi obisnuiti sa mestece bine alimentele, acestea vor avea o consistent adecvata care sa solicite un efort masticator si vom pretinde efectuarea tuturor miscarilor, in special de lateralitate. Reeducarea masticatiei se refera la succesiunea si ritmul miscarii mandibulei in timpul masticatiei.

Reeducarea fonatiei defectuoase. Fonatia normala se carcaterizeaza prin miscari coordinate ale virfului limbii pe arcadele alveolodentare si miscarile diferentiate ale muschilor buzelor, faringelui si laringelui. Se cunosc situatii clinice in care tulburarile de fonatie, dislalia (imposibilitatea de a pronunta anumite foneme) sau paradislalia (pronuntarea unor foneme in locul altor foneme) produc un dezechilibru al grupelor muscular antagoniste cu repercusiuni defavorabile asupra cresterii directionale a arcadelor alveolare, asupra pozitiei dintilor, ducind la aparitia unor anomalii dento-maxilare incipiente. Pentru reeducarea tulburarilor de fonatie este necesara colaborarea cu un specialist logoped, in special in dislaliile functionale, unde este evident lipsa de coordonare a muscilor buzelor, obrajilor si limbii. Dislaliile functionale lingual trebuie corectate prin exercitii de vorbire, ce constau in citirea unor texte in care predomina fonemele lingual L, R, vocalele I, E, A, O si consoanele C, J. Dislaliile dentale D, T frecvent intilnite in proalveolii, retroalveolii si ocluzii deschise se pot corecta prin citirea unor texte bogate in foneme dentale. Dislaliile labiale B, P sau N, M sunt legate de obicei de defecte labiale sau velopalatine si beneficiaza mult de reeducare fonetica.

2. Combaterea obiceiurilor vicioase. Obiceiurile vicioase pot sa apara imediat dupa nastere si se extend in perioada copilariei, determinind prin prezenta lor un dezechilibru muscular, cu tulburari in cresterea directionala a oaselor in sensul tractiunilor si presiunilor exercitate. Tulburarile provocate de aceste obiceiuri vicioase depend de starea generala a copilului, de reactivitatea organismului, natura, intensitatea si durata parcticarii obiceiurilor. Se impart in 2 grupe: Obiceiuri vicioase propriu zise: Sugerea degetelor, labio-jugala, a diferitelor obiecte. a. Interpozitia partilor moi, a diverselor obiecte. b. Roaderea unghiilor, a partilor moi. c. Obiceiuri posturale vicioase: extensia capului, flexia capului, barbia in pumn, hemifata in podul palmei. Obiceiuri vicioase prin disfunctie: a. Respiratia orala. b. Deglutitia infantile. c. Brucsismul.

Combaterea obiceiurilor de sugere a degetelor, a buzei superioare, inferioare sau a obiectelor urmareste deconditionarea reflexului vicios prin diverse procedee in functie de virsta copilului: Deconditionarea fiziologica- la sugar folosirea tetinei 10 min. dupa alimentarea la sin. Deconditionarea psihica- metoda convingerii. Deconditionarea chimica- prin utilizarea de substante chimice iritante, cu gust rau sau miros neplacut (chinina sau tinctura de iod). Deconditionarea mecanicase folosesc diverse dispozitive care fac imposibila practicarea obiceiurilor sau altereaza placerea prin aplicarea lor (atela de carton sau mase plastic dispuse la nivelul cotului, manusi fara degete, manusi cu degitatie speciala din cauciuc moale, aparatele Swinehart, Baianov, Finn), gutiera cu tepi si placa vestibulara.

Pentru deconditionarea obiceiului de sugere a busei inferioare sau interpunerii ei intre cele 2 arcade, Kraus recomanda scutul vestibular partial. Acest aparat umple vestibulul in zona mandibulei si ajunge pina la marginea incizala a frontalilor inferiori, fara sa atinga suprafata palatina a celor superiori. Scutul vestibular partial nu trebuie sa apese dintii, iar pentru confectionarea sa este nevoie de rapoarte normale intre arcadele dentare.

Pentru combaterea obiceiului de interpozitie sau de muscare a obrajilor, Held recomanda folosirea unei placi jugale interne asezata intre obraz si arcada dentara.

Combaterea interpozitiei limbii in stare de repaos sau de glutitie se poate face: Prin reeducare functionala. Cu aparat orthodontic (placa palatina cu scut lingual, placa vestibulara cu scut lingual). Combaterea obiceiului de muscare a buzelor, de roadere a unghiilor sau a unui obiect, mai ales in perioada de eruptive a dintilor definitive, se face prin metode variate: Convingerea Utilizarea placii vestibulare Inaltarea ocluziilor cu ajutorul gutierelor dispuse pe dintii laterali. Combaterea atitudinilor vicioase in timpul somnului, dormitul cu capul in hiperflexe sau hiperextense se face prin ajustarea numarului de perne pe care doarme copilul.

Asigurarea integritatii arcadelor alveolare


In perioada 4-6 ani apar tremele si diastemele, se produce abraziunea patologica a cuspizilor dintilor temporari, pregatind terenul pentru cea de-a doua mezializare a mandibulei. Abraziunea fiziologica a dintilor temporari in timpul activitatii masticatorii asigura libertatea miscarilor mandibulei in toate sensurile, in mod special permite realizarea celei de a doua mezializari a mandibulei. Persistenta cuspizilor impiedica deplasarea meziala a mandibulei si franeaza dezvoltarea ei in sens sagital (retrognatie functionala).

Masuri de profilaxie: Regim alimentar de consistenta dura. Masticatie eficienta prin utilizrea dintilor si a muschilor.

Slefuirea esalonata in mai multe sedinte a cuspizilor. Inaltarea grupului lateral prin gutiere din acrilat, cand avem asociata o supraacoperire frontala.

Integritatea dentitiei temporare poate fi alterata prin procese carioase si prin exfolierea precoce a dintilor sau extractia lor premature. Daca caria e localizata pe fetele proximale ale dintilor din zona de sprijin se micsoreaza diametrul mezio-distal al arcadelor dentare. Prin distrugerea punctelor de contact se favorizeaza mezializarea dintilor, cu consecinte defavorabile asupra eruptieidintilor definitivi din zona laterala, determinate de eruptia meziala a molarului unu permanent. Este absolut necesara restabilirea morfofunctionala cat mai devreme a dintilor cariati din zona laterala prin obturatii corecte, coroane de invelis sau inele circulare.

O atentie deosebita se acorda pastrarii integritatii coronare a molarilor unu permanenti, prin masuri eficiente de igiena orala.

Masurile de profilaxie a cariei dentare vor cuprinde: alimentatie rationala igiena orala asanarea cavitatii orale fluorizarea precoce

Pierderea prematura a dintilor temporari are rasunet asupra dezvoltarii aparatului dentomaxilar prin lipsa stimulului functional si prin complicatiile pe care le produc. Extractia prematura a dintilor temporari din zona de sprijin laterala duce la incetinire ritmului de crestere a maxilarului, deplasarea dintilor vecini bresei, cu inclinarea axelor dintilor si blocarea miscarilor mandibulare, extruzia dintilor antagonisti impreuna cu rebordul alveolar pana ce vor intalni mucoasa rebordului alveolar antagonist. In situatiile clinice cand extractia dentara este inevitabila, pentru evitarea complicatiilor, majoritatea autorilor sunt deacord cu aplicarea unor aparate pentru mentinerea spatiului. Fiecare caz clinic trebuie individualizat tinand cont de felul dintelui pierdut, varsta pacientului, de stadiul de dezvoltare si tendinta de dezvoltare a dentitiei, de rezultatul examenului radiografic. Aparatele profilactice cu rol de mentinere a spatiului interdentar pot fi constructii protetice fixe sau mobile, fiecare din aceste doua tipuri prezentand avantaje si dezavantaje.

Aparatele profilactice cu rol de mentinere a spatiului interdentar pot fi constructii protetice fixe sau mobile, fiecare din aceste doua tipuri prezentand avantaje si dezavantaje.

Cerintele unui mentinator de spatiu: sa asigure spatiul necesar pentru eruptia dintilor permanenti. sa impiedice egresiunea dintilor antagonisti. sa nu impiedice cresterea arcadelor alveolare. sa restabileasca functiile perturbate.
Mentinatoarele de spatii fixe sunt confectionate din metal, iar dintii care delimiteaza bresa servesc ca stalpi pentru ancorare. Ancorarea se poate face co ajutorul coroanelor sau inelelor metalice situate pe dintele distal. La acesa e sudat in extensie meziala un dispozitiv de sarma cu rol sa stabilizeze in sens meziodistal spatiul edentat. Tipurile sunt variate dupa autori si au avantajul ca sunt simple, ieftine, nu impiedica eruptia dintilor permanenti si permit mobilitatea fiziologica a dintilor in raport cu cresterea maxilarelor. Dezavantajele lor sunt: nu permit indeplinirea functiei masticatorii si favorizeaza local aparitia cariei dentare.

Mentinatoarele de spatii mobile au rol profilactic fara a avea o actiune nociva asupra tesuturilor invecinate, permit restabilirea functiilor masticatorii, transmit presiunea masticatorie pe portiunea rebordului edentat (favorizeaza dezvoltarea maxilarelor), grabesc resorbtia osului alveolar si favorizeaza eruptia dintilor permanenti, impiedica miscarile masticatorii anormale.

Mentinatoarele de spatii mobile nu se extind pe suprafata vestibulara a rebordului alveolar pentru a nu impiedica cresterea in sens transversal si sagital a arcadelor alveolare si sunt lipsite de crosete pentru a se evita influenta nociva a acestora asupra dintilor. Aceste aparate se readapteaza periodic, la 6 luni.

Dispensarizarea
unele manifestari de debut a anomaliilor pot fi puse in evidenta inca din perioada primei copilarii, de unde necesitatea de a asigura copiilor o asisenta curativoprofilactica bazata pe prinipiul dispensarizarii. Dispensarizarea, ca metoda de profilaxie, reprezinta o forma de asistenta activa cu caracter medical si social. Perioda cea mai favorabila dispensrizarii e varsta scolara, incepand cu 6 ani. Tinand seama de fecventa si evolutia anomaliilor in raport cu varsta, de eficienta mijloacelor de prevenire si curative, de posibilitatile de aplicare, dispensarizarea stomatologica se va face pe grupe de varsta: varsta prenatala- dispensarizarea gravidelor de catre reteaua de obstetrica, profilaxia nutritionala. nou-nascutii- dispensarizarea de catre neurolog, profilaxia nutritionala si a suptului. copiii din primul an de viata- dispensarizarea de catre medicul de familie, profilaxia nutritionala si functional (supt, masticatie, obiceiuri vicioase). copiii intre 3-6 ani- dispensarizarea celor din crese si gradinite de catre medicul stomatolog, profilaxia functionala, terapia leziunilor dentare si a unor forme de anomalii incipiente. copiii intre 6-19 ani- dispensarizarea elevilor de catre stomatolog-asistenta curativo-profilactica complexa (pedodontica si ortodontica ).