Sunteți pe pagina 1din 23

Adaptarea la stress a sistemului endocrin i patologia asociat expunerii la stress

Dr. Diana Pun


Institutul Naional de Endocrinologie C.I.Parhon

STRESSUL - DEFINIIE
Supravieuirea organismelor vii este rezultatul meninerii unui echilibru dinamic al organismului aflat sub influena unor fore adverse extrinseci sau intrinseci cunoscute ca stressori.

Stressul este definit ca o ameninare a

homeostaziei organismului, ca un rspuns nespecific al acestuia la o varietate de stimuli percepui ca un pericol pentru constana mediului intern sau pentru adaptarea la mediul extern.

Reacia comportamental care nsoete stressul, simplificat de Cannon la ipoteza de fug sau lupt este foarte difereniat la om iar intensitatea manifestrilor ei nu este ntotdeauna paralel cu intensitatea reaciilor endocrine care caracterizeaz stessul.

Hormonii de stress
Hormonii de stress sunt reprezentai de: -catecolamine

-axa CRH-ACTH-glucocorticoizi
-hormonul de cretere i prolactina -vasopresina i opioidele endogene. Reaciile comportamentale induse de descrcarea acestora dup modelul fug sau lupt este difereniat de la un organism la altul.

intele efectorilor endocrini mobilizai n condiii de stress sunt: creierul, tiroida i axa reproductiv, creterea, metabolismele, sistemul imun, tractul gastrointestinal i cardiorespirator.

1.CATECOLAMINELE

sintetizate in glanda medulosuprarenala


EPINEFRINA (adrenalina) - 80-85% din productia MSR - este si neurotransmitator SNC NOREPINEFRINA (noradrenalina) - este si neurotransmitator periferic si in SNC DOPAMINA - produsa si in SNC (ganglionii bazali), ganglioni simpatici, glomusul carotidian Depozitarea catecolaminelor se face in vezicule din care sunt eliberate sub actiunea influxului nervos.

Efectele catecolaminelor in stress


Efecte globale care sustin reactia organismului in stress: cresterea perfuziei miocardice, cerebrale, a muschilor striati stimularea cordului (cresterea fortei de contractie, a frecventei cardiace, a conducerii etc) furnizarea de substrat energogenetic: gluconeogeneza si glicogenoliza hepatica, lipoliza adipocitara bronhodilatatie, incetinirea tranzitului intestinal, scaderea diurezei cresterea secretiei de T4 care este si el un hormon de stress

2. CORTIZOLUL
Sintetizat in glanda corticosuprarenala zona fasciculata.
Reglarea secretiei se face prin 3 mecanisme:
1.

Axa hipotalamo-hipofizara: CRH ACTH


Ritmul circadian indus de un pace-maker hipotalamic:
valori crescute dimineata si in prima parte a zilei si scazute dupa-amiaza, seara si in prima parte a noptii (valori maxime cu 1 ora inainte si 1 ora dupa trezire)

2.

3.

Stressul: stimuleaza axa hipotalamo-hipofizo-adrenala (in


stress cortizolul creste de 10 ori)

Actiunile cortizolului:
-

Efect hiperglicemiant (gluconeogeneza, cresterea absorbtiei intestinale a glucozei) Efect lipolitic direct si prin facilitarea actiunii catecolaminelor, GH-ului Creste catabolismul proteinelor musculare dar creste sinteza proteica la nivel hepatic Stimuleaza eritropoeza Creste TA Controleaza secretia de catecolamine in MSR (activitatea PNMT este reglata de cortizol); Efecte asupra SNC: doze moderate produc stare de bine, euforie, cresc foamea

3. GH

secretat de glanda hipofiza


Secretia de GH e stimulata de:
-

catecolamine (agonisti , adrenergici si dopaminergici) stress (traumatic, chirurgical, psihic, inflamator) hipoglicemie acuta

Desi rolul sau principal este in crestere si dezvoltare (prin intermediul IGF1 al carui sinteza hepatica o stimuleaza), secretia GH persista toata viata si este: anabolizant proteic (stimuleaza captarea aminoacizilor in celula si sinteza de proteine, scade catabolismul proteic prin mobilizarea grasimilor ca sursa de energie) lipolitic (actiune pentru care necesita prezenta catecolaminelor) hiperglicemiant (gluconeogeneza, scaderea utilizarii periferice a glucozei, cresterea insulinorezistentei)

4. ADH (vasopresina)
Secretat de neuronii din nucleii supraoptic si paraventricular ai hipotalamusului, ai caror axoni formeaza tractul hipotalamo-hipofizar prin care ADH este transportat si depozitat in neurohipofiza.
Factorii principali care regleaza secretia de ADH sunt osmolaritatea, volumul si presiunea plasmatica dar secretia este crescuta in stress si prin administrare de agonisti -adrenergici. Actioneaza pe receptori: V1 - la nivelul fibrelor musculare netede din peretele vascular - determina vasoconstrictie si cresterea TA V2 - la nivelul tubului contort distal si colector - creste permeabilitatea acquaporinelor determinand reabsorbtia apei libere fara electroliti (efect antidiuretic) V3 - localizati in hipofiza - stimuleaza secretia de GH si ACTH (potenteaza efectul CRH asupra ACTH)

Rspunsul la stress

Un rspuns adecvat la stress este crucial pentru starea de bine a organismului, asigurarea unor performane i a unor interaciuni sociale pozitive. Un rspuns inadecvat la stress poate afecta creterea, masa corporal i poate genera o serie de boli endocrine, metabolice, autoimune, alergice i psihice. Apariia acestor condiii i gradul lor de severitate depind de vulnerabilitatea genetic a individului, de expunerea repetat la factori agresori din mediu, precum i de durata i intensitatea factorilor stresori.

Stressul acut

Modelul clasic al reaciei organismului la stessul acut a fost dat de Hans Selye, care a descris 3 stadii:

Al reaciei de alarm n care se activeaz mecanismele necesare supravieuirii Stadiul de rezisten al reaciilor adaptative care pot fi urmate uneori de Stadiul de epuizare n care capacitatea de adaptare a organismului este depit

Adaptarea la stressul cronic (1):

Reactiile endocrine care caracterizeaza stressul tind sa dispara daca stresorul actioneaza cronic, repetitiv si daca nu reprezinta un pericol vital.

In primul rind, in 3-6 saptamni, dispare reactia cortizolica imediat ce stressorul si-a pierdut caracterul de noutate si neprevazut, el nu mai activeaza secretia axei corticosuprarenale. Reactia catecolaminergica persista mai mult timp: raspunsul epinefrinic va dispare atunci cind imprejurarile se schimba de la incertitudinea anxioasa la stapinirea situatiei. Adaptarea secretiei vasopresinei si a hormonului de crestere la stresul cronic au fost mai putin studiate, din cauza dificultatilor de dozare a vasopresinei circulante si de surprindere a secretiei episodice a hormonului de crestere, insa reactia lor pare sa se adapteze similar reactiei cortizolice si catecolaminice.

Adaptarea la stressul cronic (2):

Concluzie: stingerea raspunsului endocrin la repetarea cronica a unui stresor prin adaptarea organismelor la noua situatiei, cu pierderea calitatii stresante a stimulului. Aceasta regula este valabila numai cu doua exceptii:

stressul nu dispare in cazuri extreme, care pun in pericol viata sau creeaza situatii prelungite pline de noutate si neprevazut. subiectul adaptat la un stress cronic, deci care nu raspunde endocrin la repetarea agentului stresant, este diferit de subiectul care nu a fost supus niciodata stressului cronic: el are o reactivitate modificata la actiunea altor agenti stresanti sau prezinta reactii de disprotectie.

Patogenia bolilor endocrine generate de stress:

Expunerea cronica la stimuli stressanti, creste riscul imbolnavirilor si duce la cresterea mortalitatii prin accidente de circulatie si sinucideri, ceea ce arata o tulburare a functiilor psihosociale. Problema are doua aspecte:

favorizarea imbolnavirilor de catre stressul cronic si generarea stressului de catre prezenta bolii.

Mecanismele neuroendocrine ale stressului care pot genera boli:


Sunt de doua tipuri: - persistenta sau exagerarea (in amplitudine sau in durata) a reactiilor endocrine de angajare in stresul acut, - fie exagerarea reactiilor de evitare ale stressului cronic, care creeaza o stare de disprotectie (falsa protectie).

Stressuri cronice severe, care provoaca o amplificare progresiva a raspunsului endocrin la reaparitia agentului stressant, determina boli caracteristice sistemului endocrin afectat. Riscul bolilor cardiovasculare si a hipertensiunii arteriale, creste. In stresurile cronice, care mentin scaderea secretiilor hormonale caracteristice formei acute a stressului, apar sindroame endocrine de tipul:

A, Amplificarea reactiilor de angajare in stress:

Antecedentele de expunere a o situatie care pune viata in pericol, creeaza un stress cronic cu tulburarea functiilor psihosociale ce explica mortalitatea crescuta prin sinucideri.

amenoreei psihogene, disfunciei erectile a barbatului stresat Euthyroid Sick Syndrome

hipofizo-gonadice

1, Tulburari ale axei hipotalamo-

In stressul cronic apare o crestere moderata si persistenta a prolactinei. Efectul: perturbarea pulsatilitatii GnRH si consecutiv LH/FSH. Vor aparea: anovulatie infertilitate amenoree secundara scaderea libidoului disfunctie erectila

2. Sindromul bolii eutiroidiene (Euthyroid Sick Syndrome)


Apare in stressul cauzat de boli acute sau cronice, restrictie calorica, malnutritie, anorexie nervoasa. Inhibarea conversiei T4 in T3, cu scaderea nivelului de T3 plasmatic si cresterea revers-T3.
T3 este hormonul tiroidian activ, T4 este convertit periferic in T3 sub actiunea 5`-deiodazei. I n mod normal doar o mica parte din T4 este convertit in revers-T3 (forma inactiva) sub actiunea altei enzime: 5-deiodazei.

Consecinta este scaderea consumului de energie al organismului cu scopul adaptarii la restrictia calorica. Patogenie: citokine, TNF (secretate de celulele inflamatorii) care inhiba 5`-deiodaza.

B, Disprotectia (1)

Reaciile de disprotecie reprezint rspunsurile de evitare a stressului cronic, caracterizate prin scaderea productiei hormonale a glandelor endocrine initial stimulate, sub nivelul bazal al organismului nestresat ca si modificarile ritmurilor endocrine circadiene si a secretiei hormonale din timpul somnului.

B, Disprotectia (2)

Ele reprezinta, aparent, o modificare adaptativ, in sensul dezangajarii hormonilor solicitati initial, daca se repeta actiunea stimulului cu care s-a familiarizat. Stressorul repetat cronic si-a pierdut in aparenta capacitatea stresanta. De fapt, insa, scazind productia hormonala a axelor endocrine vitale, cum este axa cortizolului, sau modificnd ritmurile biologice endocrine endogene, se creeaza conditii pentru tulburarea echilibrului cu mediul, pana la aparitia de sindroame patologice.

Sindroame patologice generate de reactiile de disprotectie

Nanismul psihosocial apare pe fondul unui stress afectiv cronic lipsa grijii materne raspunsul GH la variati stressori este diminuat, ca si reactia GH la hipoglicenia insulinica si dispare virful secretiei GH din cursul somnului cu unde lente Hipocorticismul secundar apare la unii subieci dupa stressuri cronice are caracterele unei insuficiente endocrine de tip hipotalamic hipofiza si corticosuprarenala au rezerve functionale normale la testele de stimulare cortizolemia si 17-OHCS urinari au valori bazale scazute valorile 17-OHCS urinari ramin scazute in conditiile vietii obisnuite, daca subiectul desfasoara programul obisnuit de munca. Deci, corticosuprarenala nu reactioneaza la evenimentele obisnuite de viata, mimind o adaptare de tipul disprotectiei; hipocorticismul cronic se traduce prin astenia, fatigabilitatea si scaderea capacitatii de munca caracteristice.

DECI - reactia de disprotectie este o pseudoadaptare, care poate genera un sindrom clinic patologic.

CONCLUZIE:
Stressul cronic este caracterizat prin reactii neuroendocrine, care pot avea rol adaptiv sau pot genera boli endocrine sau boli sistemice. Acestea, la rindul lor, pot deveni sursa unor noi stressuri. Modificarea reactivitatii neuroendocrine din cursul stressului cronic, reprezinta un moment de risc adaptativ al organismului, numit disprotectie. Sindroamele endocrine de stress sint generate de amplificarea reactiei endocrine de stres (insuficientele sexuale, euthyroid sick syndrome, hipertensiunea arteriala). Altele se datoreaza mecanismelor de evitare a reactiei la stress, disprotectie, cum este nanismul psihosocial si hipocorticismul central.