Sunteți pe pagina 1din 23

TIROIDA ANATOMIE, FIZIOLOGIE, HORMONOLOGIE, REGLARE, INVESTIGAII

ANATOMIE
Glanda tiroida este o glanda endocrina impara situata in regiunea cervicala anterioara, in drepul primelor doua inele traheale, sub cartilajul tiroid si deasupra furculitei sternale. Are forma literei H, fiind alcatuita din doi lobi, cu inaltime medie de 3-4 cm si o latime si grosime medie de 2,5 cm, uniti printr-un istm, cu o inaltime si latime de aproximativ 2 cm si o grosime de 0,5 cm. Lobul drept este de regula mai mare decat cel stang, mai bogat vascularizat si cu tendinta mai mare de crestere in cadrul unei mariri difuze a tiroidei. Inconstant, istmul se poate prelungi superior, paramedian stang, cu lobul piramidal (Lalouette), reminiscenta a ductului tireoglos.

Raporturi:
anterior: muschii subhioidieni, lama superficiala a fasciei cervicale, venele jugulare anterioare, platisma si pielea lateral si postero-lateral: manunchiul vasculonervos al gatului (artera carotida, vena jugulara), muschiul sternocleidomastoidian, venele tiroidiene inferioare si nervul laringeu recurent posterior: conductul laringo-traheal de care glanda tiroida este fixata, urmandu-l in miscarile sale de respiratie, fonatie si deglutitie.

Structura tiroidei
Unitatea morfo-functionala tiroidiana este foliculul tiroidian = formatiune sferoidala cu diametrul mediu de 200 microm, format dintr-un strat de celule cuboidale ce inconjoara un lumen plin cu coloid folicular. Coloidul contine macromoleculele glicoproteice de tiroglobulina. In spatiile interfoliculare se gasesc celulele C = celulele parafoliculare, secretante de calcitonina.

Vascularizatia tiroidei
artera tiroidiana superioara, ramura a arterei carotide externe artera tiroidiana inferioara, ramura a arterei subclavii Fluxul sangvin este de 4-6ml/min./g (mai mare decat fluxul renal care este de 3ml/min./g).

FIZIOLOGIE
Hormonogeneza tiroidiana se desfasoara in mai multe etape: transportul iodului activ in tiroida oxidarea iodului iodarea reziduurilor de tirozina ale tiroglobulinei cu formarea iodtirozinelor inactive cuplarea iodtirozinelor cu formarea iodtironinelor active, T3 si T4; T3 si T4 sunt legate prin legaturi polipeptidice de tiroglobulina eliberarea hormonilor tiroidieni, ce implica doua reactii: hidroliza tiroglobulinei de o proteaza si peptidaze deiodarea iodtirozinelor

Hormonogeneza extratiroidiana
Majoritatea T3 (aprox. 80%) din circulatia sistemica si de la nivelul receptorilor provine prin monodeiodarea periferica a T4. Aceasta reactie este catalizata de tiroxin-5'-monodeiodaza, o enzima microsomala ce necesita pentru activitate normala seleniu. Exista doua 5'-monodeiodaze:
5'-monodeiodaza tip 1 sau 5'-deiodaza PTU sensibila (propiltiouracil-sensibila) se gaseste predominant in tiroida, ficat, rinichi. 5'-monodeiodaza tip 2 sau 5'-deiodaza PTUrezistenta este prezenta in hipofiza, SNC, placenta.

T3 produs la nivel hipofizar este cel ce asigura mecanismul de feed-back negativ prin care TSH-ul monitorizeaza functia tiroidiana.

Transportul sangvin al hormonilor tiroidieni


Se realizeaza sub doua forme:
Legati de proteinele plasmatice = forma majoritara:
T4:

TBG - 80% TBPA - 15% Albumine serice - 5%


T3:

TBG - 90% TBPA - 5% Albumine serice - 5%


Liberi, reprezentand 0,03% din T4 (0,4ng/dl) si 0,3% T3 (2ng/dl)

Receptorul hormonilor tiroidieni


Este un receptor nuclear, larg raspandit in organism (exceptie: testicul, splina). Au fost identificate 2 proteine receptoare:
TRafla= o proteina cu 408-410 aminoacizi, codata de o gena a cromozomului 17 TRbeta = o proteina cu 456 aminoacizi, codata de o gena a cromozomului 3

Aceste proteine leaga:


cu cea mai mare afinitate T3 cu afinitate de 10 ori mai redusa T4 cu afinitate de 300 de ori mai redusa rT3.

TRalfa si TRbeta functioneaza ca proteine reglatoare ale procesului de transcriptie.

Actiunile hormonilor tiroidieni


Hormonii tiroidieni moduleaza o serie de procese metabolice. Aceasta se realizeaza prin actiuni de:
reglare a productiei si activitatii a numeroase enzime reglare a metabolismului si raspunsului celular privind majoritatea celorlalti hormoni reglare a metabolismului substraturilor, vitaminelor, mineralelor.

In consecinta, hormonii tiroidieni sunt implicati in cresterea, dezvoltarea si functia practic a tuturor tesuturilor.

Actiuni calorigene (termogene)


Hormonii tiroidieni stimuleaza calorigeneza (termogeneza), fapt reflectat in cresterea consumului de O2. Efectul este direct proportional cu numarul de receptori pentru T3 Cresterea consumului de O2 se coreleaza cu cresterea transportului de Na, respectiv cresterea activitatii Na-KATP-azei. Astfel, hormonii tiroidieni cresc metabolismul oxidativ mitocondrial, prin cresterea hidrolizei ATP, ca urmare a productiei crescute de Na-K-ATP-aza, precum si prin actiunile directe mitocondriale (mitocondria are receptori pentru T3 la nivelul membranei interne).

Actiuni asupra metabolismului proteic


Hormonii tiroidieni stimuleaza sinteza a numeroase proteine structurale, enzime si hormoni. Efectele asupra metabolismului proteic depind de starea metabolica a organismului si valorile hormonilor tiroidieni.
In doze moderate stimuleaza sinteza de proteine, scazand excretia de azot.
Dozele mari inhiba sinteza de proteine si cresc concentratia de aminoacizi liberi in plasma, ficat si muschi.

Doze optime de hormoni tiroidieni sunt necesare pentru un raspuns deplin la actiunile hormonului de crestere (mecanism neclar).

Actiunile asupra metabolismului glucidic


Sunt directe sau modulate de alti hormoni, indeosebi catecolaminele si insulina. Hormonii tiroidieni: cresc absorbtia intestinala a glucozei si galactozei cresc captarea glucozei la nivelul tesutului adipos si muscular, potentand efectul insulinei in doze mici, stimuleaza sinteza hepatica de glicogen in prezenta insulinei (potenteaza efectul insulinei) in doze mari potenteaza actiunea glicogenolitica si hiperglicemianta a epinefrinei in doze mari stimuleaza gluconeogeneza, prin cresterea furnizarii de precursori (lactat si glicerol), precum si prin cresterea activitatii unor enzime hepatice (piruvatcarboxilaza, fosfoenolpiruvat-carboxikinaza, glucozo-6fosfataza) in doze mari cresc degradarea insulinei (cresc astfel necesarul de insulina exogena la un pacient diabetic

Actiunile asupra metabolismului lipidic


Intereseaza toate aspectele metabolice, respectiv sinteza, mobilizarea si degradarea, efect vizibil net in cazul hipertiroidiei. Hormonii tiroidieni determina: cresterea lipolizei in tesutul adipos Lipoliza creste concentratia plasmatica a acizilor grasi, substrat al cetogenezei si oxidarii. Oxidarea acizilor grasi este si ea crescuta, participand la termogeneza. cresterea sintezei hepatice de trigliceride, probabil prin furnizare de acizi grasi liberi si glicerol mobilizati din tesutul adipos scaderea nivelului plasmatic al colesterolului, ca urmare a: cresterii sintezei de colesterol, dar si a clearance-ului sau prin stimularea excretiei si conversiei sale in acizi biliari cresterii turn-overului LDL, posibil prin stimularea sintezei de receptori pentru LDL si stimularea degradarii LDL.

Actiuni asupra metabolismului vitaminelor


Hormonii tiroidieni sunt necesari sintezei de vitamina A din caroten si conversiei vitaminei A in retinol, pigment necesar adaptarii la intuneric. Hormonii tiroidieni intervin in metabolismul vitaminei B6: reduc fosforilarea ei in piridoxal-5fosfat si sinteza nucleotizilor piridinici (NAD si NADP) din nicotinamida. In hipertiroidie creste necesarul de vitamine A, D, E, B si C.

Interactiunile hormonilor tiroidieni cu catecolaminele


Hormonii tiroidieni au actiune permisiva asupra catecolaminelor. Ei cresc numarul de receptori betaadrenergici in tesutul miocardic, muschii sceletici, tesutul adipos, limfocite. Exercita de asemenea actiuni la nivel de post-receptor.

REGLAREA FUNCTIEI TIROIDIENE


Se realizeaza in principal prin doua mecanisme: mecanismul hipotalamo-hipofizar, ce implica secretia de TRH, TSH, si feed-back-ul negativ cu hormonii tiroidieni mecanismul reglator intrinsec (autoreglarea tiroidiana), bazat pe relatia inversa intre iodul organic intratiroidian si rata sintezei hormonale. La aceste 2 mecanisme se mai adauga si posibilitatea reglarii productiei extratiroidiene de T3 si T4 de catre factori nutritionali, hormonali sau diverse boli netiroidiene.

Autoreglarea tiroidiana
Urmareste mentinerea constanta a rezervei tiroidiene de hormoni tiroidieni. Devine evidenta in situatiile in care continutul tiroidian de iod este modificat de variatii ale ingestiei de iod sau anormalitati in utilizarea iodului intratiroidian. A.Fenomenul Wolf Chaikoff. Ingestia sau administrarea acuta de doze mari de iod anorganic determina reducerea sintezei de hormoni tiroidieni, prin blocarea organificarii iodului (cuplarea iodului de reziduurile de tirozina).

Autoreglarea tiroidiana
B.Persistenta concentratiilor crescute de iod, prin administrarea lui repetata, determina un alt fenomen adaptiv: reducerea transportului intracelular de iod. In consecinta, concentratia iodului intratiroidian devine insuficienta pentru mentinerea efectului Wolf Chaikoff = fenomen de scapare de la efectul Wolf-Chaikoff. Este posibila perturbarea acestor mecanisme de autoreglare tiroidiana. Astfel, in tiroidita cronica limfocitara (Hashimoto), fenomenul de scapare poate sa nu apara, cu inhibitia cronica a sintezei tiroidiene si inducerea hipotiroidismului cronic si a cresterii gusii.