Sunteți pe pagina 1din 10

ALB

SI

NEGRU

ALB ALB
Fiind absolut si neavand alte variatii decat cele care merg de la mat la stralucitor,el semnifica fie absenta fie suma culorilor.Astfel,se situaza fie la inceputul fie la capatul vietii diurne,ceea ce ii confera o valoare ideala,asimptotica. Albul este culoarea candidatului,adica a celui ce isi va schimba pozitia.Este deci normal ca majoritatea popoarelor,cand figurau prin culori punctele cardinale,sa fi facut dn alb culoarea vestului si estului,acolo unde astrul gandirii diurne-soarele- se naste si moare in fiecare zi.In ambele cazuri,albul este o valoare limita,intocmai acestor doua extremitati ale liniei nesfarsite a orizontului. El este o culoare de trecere in sensul in care se vorbeste despre rituri de trecere: el reprezinta chiar culoarea privilegiata a acestor rituri prin care se infaptuiesc mutatiile fiintei,potrivit schemei clasice a oricarei initieri:moartea si renasterea. Albul apusului este albul mat al mortii,care absoarbe fiinta si o introduce in lumea lunara,rece si feminina; el conduce spre absenta si vid nocturn,spre disparitia constiintei si a culorilor diurne. Albul rasaritului este cel al intoarcerii: este albul zorilor ce redezvaluie o bolta cereasca inca lipsita de culori,dar incarcata de potentialul de manifestare cu care microcosmosul si macrocosmosul s-au incarcat. Primul tip de alb coboara de la stralucitor spre mat , cel de-al doilea urca de la ipostaza mata spre cea stralucitoare.In ele insele,aceste doua momente,aceste doua alburi sunt goale,suspendate intre absenta si prezenta,intre luna si soare,intre cele doua chipuri ale sacrului,intre cele doua parti ale sale.

ALB
Pictorul W.Kandinsky :Albul, care este adesea considerat o non-culoare(...) constituie simbol al unei lumi in care toate culorile, in calitatea lor de proprietati ale substantelor materiale s-au evaporat (...) Este un nimic plin de veselie juvenila sau,mai bine spus,un nimic de dinaintea oricarei nasteri, a oricarui inceput.Asa a vibrat poate pamantul,alb si rece, in vremea epocii glaciare. In orice gandire simbolica,moartea precede viata,orice nastere fiind o renastere. Din aceasta pricina, albul a fost la inceputuri culoarea mortii si a doliului. Asa stau inca lucrurile in intreg Orientul;tot asa a fost situatia in Europa si cu precadere la Curtea regilor Frantei. Adesea, noteaza Mircea Eliade, n riturile de initiere,albul este culoarea primei faze, aceea a luptei impotriva mortii.Tot in acest sens, apusul esre alb pentru azteci, a caror gandire religioasa,cum se stie,considera viata omului si coerenta lumii ca fiind pe de-a-ntregul conditionate de drumul soarelui. Aspusul,prin care astrul zilei dispare,era numit casa negurii;el reprezenta moartea, adica intrarea in invizibil. Astfel,razboinicii jertfiti zilnic pentru a se asigura regenerarea Soarelui erau condusi spre sacrificiu fiind impotobiti cu puf alb si incaltati cu sandale albe care ii izolau de sol, demonstrand ca nu mai apartineau acestei lumi si ca nu intrasera inca in cealalta. Albul,se spunea este culoarea primilor pasi ai sufletului,inaintea desprinderii spre inalturi razboinicilor sacrificati

ALB
In conceptia indienilor pueblo, albul nu mai este o culoare solara, ci o culoarea a zorilor, acel moment de vid total dintre noapte si zi,cand lumea visului acopera orice realitate: fiinta este inhibata,suspendata intr-o albeata gaunoasa si pasiva; din acest motiv,constituie momentul propice perchezitiilor si atacurilor prin surprindere si al executiilor capitale, in cadrul carora , o traditie care inca mai persista, cere condamnatului sa poarte o camasa alba,care este o camasa a supunerii si a disponibilitatii asa cum este si vesmantul alb a celor ce se indreapta spre impartasanie sau cel al logodnicei mergand la ceremonia casatoriei. Albul este culoarea puritatii care,la origine, nu reprezinta o culoare pozitiva, un semn a ceva ce a fost asumat,ci o culoare neutra,pasiva,aratand doar ca nimic,inca,nu a fost implinit. Albul,culoare a initierii, devine,in acceptia sa diurna o culoare a revelatiei, a starii de gratie, a transfigurarii care uluieste, trezind facultatea de intelegere si depasind-o in acelasi timp. Intalnim,de asemenea,la sufisti, relatia simbolica dintre alb si rosu. Albul este culoarea esentiala a intelepciunii,venind din obarsii si purtand in sine chemarea umana catre progres; rosul este culoarea fiintei incalcite in negurile lumii,incapabila sa depaseasca obstacolele.

NEGRU
In valoare absoluta, negrul,culoare contrara alnului este egalul acestuia. Ca si albul,el se poate situa la cele doua extremitati ale gamei cromatice, ca limite fie a culorilor calde, fie a culorilor reci; dupa cum este mat sau stralucitor, el devine absenta sau suma a celorlalte culori,negare sau sinteza a lor. Simbolic, negrul este inteles cel mai adesea sub aspectul lui rece,negativ.Articulare a oricarei culori, el este asociat intunecimilor primordiale, nediferentierii originare. In acest sens, el aminteste de semnificatia albului netru, a albului vid si serveste drept suport unor reprezentari simbolice analoage. Albul negru si htonian este insa asociat,in reprezentarile lumii, axei est-vest, in timp ce negru este,la randu-i,plasat pe Axa nord-sud, a transcedentei absolute si a ploilor. Astfel, nordul este negru pentru azteci, algonkini sau chinezi; sudul-pentru maiasi, iar pentru indienii puebllo, negrul este nadirul- adica baza axei lumii. Plasat,astfel dedesubtul lumii, negrul exprima pasivitatea absoluta,starea de moarte deplina si invarianta, dintre cele doua nopti albe in care,pe margini, se face trecerea de la noapte la zi si de la zi la noapte.

NEGRU
Negrul este,asadar, o culoare de doliu, si nu ca albul, ci intr-un mod mai coplesitor. Doliul alb are in el ceva mesianic, o absenta temporara,provizorie. Despre doliul negru, in schimb, se poate spune ca este doliul fara speranta. Ca un nimic fara posibilitati, ca un nimic mort dupa ce a murit soarele, ca o tacere vesnica,fara viitor,fara macar speranta vreunui viitor-astfel rasna inlauntru,negrul. Kandinsky. Doliul negru inseamna pierderea definitiva, prabusirea pe vecie intr-un neant. Dar lumea htoniana,acest dedesubt al realitatii aparente este si pantecul pamantului,unde are loc regenerarea lumii diurne. Culoare de doliu in Occident,negrul este,la origine,simbolul fecunditatii, asa cum se intampla in Egiptul antic sau in Africa de Nord: culoare a pamantului roditor si a norilor aducatori de ploaie. Cum adancurile apelor sunt negreu, negrul inchide in el capitalul de viata latenta,caci el este marele rezervor a toate cate sunt : Homer vedea oceanul negru. Marile zeite ale fertilitatii, stravechile zeite-mume sunt adesea negre,in virtutea originii lor htoniene: Isis, Athon,Demetre si Cibele sau afrodite negre. Conform lui Portal, Orfeu spune :Canta-voi Noaptea,muma a zeilor si oamenilor, Noaptea, obarsie a toate cate au fost create si o vom numi Venus.Acest negru captuseste pantecul lumii unde,in adancul intuneric gestator,lucreaza rosul focului si sangelui, simbol al fortei vital. De aici,frecventa opozitie dintre rosu si negru pe Axa nord-sud.

NEGRU NEGRU
Negrul este,in general, culoarea substantei universale, a acelei materia prima, a nediferentierii primordiale, a haosului originar, a apelor inferioare, a nordului,a mortii.Asadar,negrul are un aspect obscur si impur.In schimb, el poate fi simbolul superior al nemanifestarii si al virginitatii primordiale. Din punct de vedere al analizei psihologice, in visele de zi sau de noapte,ca si in perceptiile sensibile din starea de veghe, negrul este considerat ca absenta a oricarei culori, ca absenta a luminii. Negrul absoarbe lumina si nu-i mai ingaduie sa iasa. El evoca inainte de orice haosul,neantul,cerul noctrun, intunericul terestru al noptii,raul,angoasa,tristetea,inconstienta si moartea. Dar negrul este si pamantul fertil, receptacul al cuvintelor din Evanghelie daca samanta nu va muri, pamantul cu mormintele din el devenind,astfel salasul mortilor si pregatind renasterea acestora. Negrul aminteste si de adancimile abisale, genunile oceanice : Pe o mare fara fund, pe o noapte fara luna; de aceea, anticii ii jertfeau lui Neptun tauri negri. Ca evocare a neantului si haosului,adica a confuziei si dezordinii,negrul inseamna intunerciul originilor; el precede creatia in toate religiile. Pentru mitologia grecolatina, starea primordiala a lumii era Haosul. Din Haos s-a nascut Noaptea care l-a luat de barbat pe fratele ei, Erebus, care au avut un fiu Vazduhul sau Eterul. Astfel, din noapte si Haos s-a nascut lumina creatiei,Eterul.

NEGRU NEGRU
Asocierea negrului cu raul se regaseste in expresii intalnite in viata cotidiana precum a-si face ganduri negre,a i se face negru dinaintea ochilor, un om negru la suflet, a face zile negre. Negrul in calitate de culoare ce marcheaza,melancolia,pesimismul, jalea sau nenorocirea, apare la tot pasul in vorbirea noastra: ni se intampla sa vedem lucrurile in negru,ne vin idei negre sau vorbim despre umor negru. Scolarii din Anglia numesc Black Monday ziua reinceperii cursurilor. In sfarsit, negrul se adauga culorilor diavlesti, evocand,laolalta cu rosul, materia ce arde. Satana este numit Printul Intunericului,iar Iisus,cand este ispitit de diavol, este uneori reprezentat negru,acoperit parca de valul ispitei. In influenta lui asupra psihismului, negrul da o impresie de opacitate, de ingrosare, de ingreunare. Astfel,o povara de culoare neagra va parea mai grea decat una de culoare alba. Cu toate acestea, un tablou atat de sumbru al evocarilor culorii negre nu inseamna ca ea nu are si un aspect pozitiv.Ca imagine a mortii,a pamantului, a mormantului, a mersului prin noapte, negrul se leaga si de fagaduinta unei vieti inoite, dupa cum moartea poara intrinsa fagaduinta zorilor,iar iarna,pe aceea a primaverii.

NEGRU NEGRU si ALB


Imbinarea albului si negrului este o hierogamie; din ea va iesi culoarea gri care,in sfera cromatica, reprezinta valoarea de centru,adica de om. In Extremul Orient,dualitatea negru-alb este,in general, dualitatea umbra-lumina, noapte-zi, ignorantacunoastere, yin-yang,pamant-cer.
Yin i yang sunt concepte fundamentale n filozofia i metafizica chineze.Aceste concepte reprezint forele primordiale i complementare ce compun universul i toate componentele acestuia. Yin ,ce se traduce literal prin "loc ntunecos, pant (deal) nordic, mal (ru) sudic; noros, sumbru, este elementul ntunecat; el este trist, pasiv, sobru, feminin, introvertit, intim, i corespunde nopii. Yang, tradus prin loc nsorit, pant (deal) sudic, mal (ru) nordic; strlucire solar este elementul luminos; este fericit, plin de vitalitate, activ, strlucitor, masculin i corespunde zilei. Yin este adeseori simbolizat de ap i de pmnt, n timp ce Yang este simbolizat de foc i vnt. Liniile curbe si cercurile simbolului implica o miscare caleidoscopica. Aceasta miscare reprezinta felurile prin care simbolurile Yin si Yang sunt interdependente si se transforma continuu una in cealalta.Una nu poate exista fara cealalta pentru ca fiecare contine esenta celeilalte.Noaptea devine zi si ziua devine noapte, nasterea devine moarte si moartea devine nastere.

NEGRU NEGRU si ALB


O descriere a modului de funcionare a principiilor yin i yang gsim la Bruce Lee, citat de Cyrille Javary: Atta vreme ct vom persista n a separa yin i yang nu putem spera s-i atingem... dac cineva vrea s ajung undeva cu bicicleta nu va putea s mping ambele pedale concomitent cci va rmne pe loc. Pentru a avansa trebuie s mping o pedal i s o elibereze pe cealalt, simultan. Micarea complet const n mpinge/elibereaz. mpingerea este urmarea eliberrii i fiecare dintre ele devine, respectiv, cauza celeilalte. ntr-adevr, cuplul yin-yang poate fi reprezentat sub forma unor fore sau tendine complementare care constituie infrastructura dinamic a universului. Astfel, filozofia yinyang poate fi explicaia adecvat a schimbrilor n univers (att pe plan uman, ct i pe cel al fenomenelor naturii). In basmele occidentale, inevitabil binele distruge raul. Insa in orient, idea fundamentala este de a armoniza cele doua forte, reprezentate de Yin si Yang. Astfel, cand una dintre cele 2 forte incearca sa se extinda(sa o inghita pe cealalta), automat apare in interiorul ei, in forma absoluta si perfecta(cercul), forta opusa. Pentru a elimina total una dintre cele 2 forte, trebuie distruse amandoua.