Abordarea fenomenologica a personalitatii isi concentreaza atentia asupra experientelor subiective ale individului cu alte cuvinte asupra viziunii

personale catre lumea acestuia. Teoriile fenomenologice difera de toate celelalte teorii prin faptul ca nu urmaresc motivatiile sau trairile din trecutul unei persoane si nici predictiile in legatura cu comportamentul acesteia. In schimb, ele sunt orientate asupra felului in care individul percepe si interpreteaza evenimentele care se petrec in mediul sau curentadica asupra fenomenologiei individului. In cadrul acestei abordari un loc central il ocupa psihologia umanista.

In prima jumatate a acestui secol, psihologia a fost dominata de psihanaliza si behaviorism. In 1962, un grup de psihologi a fondat Asociatia de Psihologie Umanista, prezentand-o ca pe o a treia forta. Pentru a-si defini pozitia, Asociatia a adoptat un set de patru principii: Interesul fundamental il reprezinta experienta personala Aspectele preferentiale ale investigatiei sunt alegerea individuala, creativitatea si autoactualizarea In alegerea temelor de cercetare intelesul trebuie sa primeze in fata obiectivitatii Demnitatea umana este valoarea fundamentala

Psihologii care au aderat la valorile acestei asociatii au orientari diferite. De exemplu, Gordon Allport, teoretician al trasaturilor de personalitate, a fost in mod evident un psiholog umanist; de asemenea o serie de psihanalisti ca Alfred Adler, Carl Jung, Erik Erikson au preferat o perspectiva umanista asupra motivatiei, ceea ce i-a indepartat de Freud. Dar, cu toate acestea, ideile lui Carl Rogers si cele ale lui Abraham Maslow raman ideile central ale psihologiei umaniste.

Cele patru principii enuntate de Asociatia de Psihologie Umanista, amintite mai sus, stabilesc distinctii nete intre imaginea asupra personalitatii asa cum rezulta ea din conformitate cu aceasta abordare si imaginea pe care o confera abordarea psihanalitica sau cea behaviorista. Abordarea fenomenologica nu discuta daca variabilele biologice si cele de mediu influenteaza sau nu comportamentul, ci pun accentul pe rolul care ii revine individului insusi in definirea si crearea propriului destin. Ea stabileste un set de standarde deosebit de inalte pentru ceea ce se numeste sanatate mentala. Numai un individ care evolueaza in directia autorealizarii poate fi considerat sanatos din punct de vedere mental. Spre deosebire de celalalte teorii, cea umanista se concentreaza asupra individului sanatos luat ca intreg si contureaza o imagine pozitiva, optimista a personalitatii umane.

Critici Orice teorie a personalitatii este incompleta si nu analizeaza in suficienta masura cauzele comportamentului. Psihologii adepti ai acestei orientari au reusit sa puna la punct metode tot mai ingenioase de evaluare a imaginii de sine si a constructelor personale, totusi este pus sub semnul intrebarii calitatea datelor(ex. In ce masura caracteristicile unei persoane autoactualizate sunt consecinta procesului psihologic denumit autoactualizare, sau in ce masura ele nu sunt mai degraba o reflectare a sistemului de valori la care au aderat Rogers si Maslow? Cum putem obtine dovezi pentru a proba piramida trebuintelor?)

Critici Criticii subliniaza ca atat Rogers cat si Kelly si-au elaborat teoriile plecand de la observatiile facute pe studenti relativ sanatosi. Ca urmare, teoriile lor se potrivesc in cazul unor persoane tinere, relativ adaptate , care isi permit sa acorde timp nevoilor situate in partea superioara a piramidei lui Maslow. Aplicabilitatea acestei teorii in cazul unor persoane cu tulburari grave sau al persoanelor dezavantajate din punct de vedere social, cultural sau economic este mai putin evident. Exista si voci care critica valorile adoptate de teoreticienii acestei orientari. Numerosi observatori considera ca America are o preocupare obsesiva pentru individ si acorda prea putina atentie bunastarii intregii societati.

Obiectiv prioritar
Unul dintre obiectivele prioritare ale orientarii umaniste il constituie raspunsul la o necesitate majora a societatii contemporane: dezideratul puternic de a perfectiona si imbunatati relatiile umane. Eforturile noii orientari de intelegere si ameliorare a atitudinilor oamenilor unii fata de ceilalti tind sa se prelungeasca in proiectarea unor adevarate actiuni practice de schimbare a unui mod imperfect de viata, de reconstructie psihologica si psiho-sociala, de educare in sensul clarificarii si amplificarii constiintei de sine si de altii.

Caracteristici esentiale
In tentativa sa de a aprofunda principalele directii ce definesc conditia umana, noua orientare isi concentreaza atentia asupra conceptului de unicitate a existentei umane. Omul trebuie inteles in ceea ce are el unic si de aceea trebuie considerat in sine si nu prin prisma unor tehnici inconstiente si fanteziste, sau a unor notiuni abstracte, inalt intelectualizate. Fara a nega determinarile constitutionale si genetice ale personalitatii, psihologia existentialist-umanista accentueaza libertatea de alegere a individului, pe capacitatea sa de a-si construi, prin decizii constiente si responsabile, propriul sau destin. Pornind de la ideea ca orice teorie psihologica se sprijina pe conceptie implicita asupra naturii umane, psihologia umanista isi propune sa faca portretul omului ce traieste cu un proiect si cu o intentie si se afla intr-un proces constant de devenire.

Caracteristici esentiale
In virtutea alegerilor pe care le efectueaza, omul se autocreeaza si se redefineste pe sine. Astfel intervine starea de maturitate, care nu este conceputa unilateral, ci complex, multidimensional.

Un prim aspect al maturitatii il constituie marirea constiintei de sine si a capacitatii de reflectie asupra propriei existente. In al doilea rand, maturitatea inseamn autonomie, care nu este legata de determinarile inconstiente. In evolutia spre maturitate apare o nevoie fundamentala a omului de Altul. (acesta, Altul, joaca un rol semnificativ in dezvoltarea personalitatii). (Dorofte Tatiana)

Rogers considera psihanaliza prea abstracta pentru a putea aborda sentimentele reale ale individului. El propune o teorie mult mai simpla, care este axata in mod esential pe descrierea unui proces unic, growth(maturizare), a carui evolutie se confrunta cu insasi evolutia personalitatii. Conceptul esential al psihanalizei, cel de refulare este substituit de Rogers prin expresia experiente respinse prin constiinta (este vorba de acele date ale experientei percepute ca periculoase). Personalitatea, in viziunea lui Rogers nu are decat o singur determinare: tendinta spre autodezvoltare (growth). Astfel, accentul este pus pe aspectul de evolutie si schimbare. De aceea, teoria lui Rogers a fost apreciata ca fiind o teorie a dezvoltarii personalitatii.

In activitatea sa desfasurat in clinica, Rogers a fost impresionat de ceea ce a vazut ca fiind tendinta innascuta a indivizilor de a cauta cresterea, maturizarea si schimbarea pozitiva. Astfel, el a ajuns sa considere ca forta fundamentala care motiveaza organismul uman este tendinta de actualizare- tendinta de implinire sau de actualizare a tuturor capacitatilor organismului. Rogers nu a negat niciodata ca exista si alte nevoi, cum sunt cele biologice, dar el a considerat ca motivatia organismului include aceste nevoi ca autointarire. In teoria asupra personalitatii a lui Rogers conceptul central il constituie Sinele sau conceptul de Sine, care devine piatra unghiulara a teoriei sale. Sinele consta in totalitatea ideilor, perceptiilor, valorilor care caracterizeaza Eul, inclusiv constiinta a ceea ce sunt si a ceea ce pot. Acest sine perceput influenteaza atat felul in care individul percepe lumea, cat si felul in care se comporta.

Dupa parerea lui Rogers, individul isi evalueaza fiecare experienta in raport cu aceasta imagine de sine. Oamenii doresc sa se comporte consecvent in raport cu imaginea de sine; experientele si sentimentele neconsecvente cu aceasta imagine sunt infricosatoare, motiv pentru care li se refuza accesul spre constiinta.
In esenta acesta este conceptul freudian de refulare, desi Rogers considera ca ea nu este nici necesara si nici permanenta. (Freud ar fi spus ca refularea este inevitabila si ca anumite aspecte ale experientelor parcurse vor ramane intotdeauna inconstiente). Cu cat o persoana respinge mai multe experiente, considerandu-le inconsistente cu imaginea de sine, cu atat mai mare va fi prapastia dintre sine si realitate, crescand posibilitatea dezadaptarii. Un individ a carui imagine de sine este incongruenta in raport cu sentimentele si experientele sale, va trebui sa se apere impotriva adevarului, intrucat adevarul produce anxietate.

Sinele ideal
Sinele ideal este un alt concept fundamental al teoriei lui Rogers. Cu totii avem in minte imaginea persoanei care am vrea sa fim. Individul este cu atat mai fericit si mai implinit cu cat sinele ideal este mai apropiat de sinele real. O discrepanta prea mare intre sinele real si cel ideal are ca rezultat nefericirea si insatisfactia persoanei respective.

Astfel, pot sa apara doua tipuri de incongruente: prima, intre sine si experienta realitatii, cea de-a doua intre sine si sinele ideal.

Dincolo de masca
Cand un individ este framantat de combinatia sa unica de dificultati, cel mai util este sa incercam sa construim o relatie cu el, in care sa fie liber si in siguranta.Trebuie sa intelegem felul in care se simte el in lumea sa launtrica, sa-l acceptam asa cum este, sa creem o atmosfera de libertate in care sa se poata mica in orice directie vrea cu gandirea, simtirea si fiinta sa. Cum foloseste el aceasta libertate? O foloseste ca sa devina tot mai mult el nsusi. Incepe sa renunte la fatadele false, la mastile sau rolurile prin intermediul carora s-a confruntat cu viasa. In incercarea de a-si descoperi propriul sine, clientul foloseste de cele mai multe ori relatia ca sa exploreze, sa recunoasca profundele contradictii pe care le descopera adesea si se confrunta cu ele. Descopera ca o buna parte din viata sa este calauzita de ceea ce crede el ca ar trebui sa fie, si nu ceea ce este. Deseori, descopera ca exista numai ca raspuns la solicitrile altora, ca pare sa nu aiba sine propriu, ca nu face decat sa incerce sa gandeasca, sa simta si sa se poarte asa cum altii cred ca trebuie el sa gandeasca, sa simta si sa se poarte. Filosoful danez Soren Kierkegaard: sa fii altul decat tu insuti.

Dincolo de masca
Pe de alta parte, a vrea sa fii acel sine care esti cu adevarat constituie intr-adevar opusul disperarii, si aceasta alegere reprezinta cea mai profunda responsabilitate a omului. Explorarea devine si mai perturbatoare cand se trezesc implicati n inlaturarea chipurilor false despre care nu stiau ca sunt chipuri false. Clienii incep sa se angajeze in sarcina inspaimantatoare de a explora sentimentele turbulente si uneori violente pe care le nutresc. Indepartarea unei masti despre care credeai ca face parte din adevaratul tau sine poate fi o experienta profund tulburatoare.

La drept vorbind, ea inseamna descoperirea unor elemente pana atunci necunoscute din sine. In viata noastra cotidiana exista o mie unu motive de a nu ne da voie sa traim pe deplin atitudinile, motive din trecut si din prezent, motive ce tin de situatia sociala. A le trai liber si pe deplin pare prea primejdios, cu un risc mare de a fi vatamati. Dar in siguranta si libertatea oferite de relatia terapeutica, ele pot fi traite pe deplin, pana la limita a ceea ce sunt. Poate fi vorba de durere, regret, gelozie, furie distructiva, dorinta profunda, siguranta de sine si mandrie, tandrete duioas sau iubire fata de altcineva. Poate fi oricare dintre trairile de care e capabil omul.

Intr-un astfel de moment individul ajunge sa fie ceea ce este.

Deschiderea fara de experienta

Prin acest proces individul devine mai deschis fata de experienta sa. Cercetarile psihologice au aratat ca, daca dovada pe care ne-o aduc simturile este contrara imaginii de sine pe care o avem, atunci dovada este deformata. Nu putem vedea tot ce ne informeaza simturile, ci doar acele lucruri care se potrivesc cu imaginea pe care o avem. Individul devine tot mai constient de propriile sentimente si atitudini, asa cum exista in el la nivel organic, devine mai constient de realitate asa cum exista ea in afara fiintei sale, in loc sa o perceapa prin prisma unor categorii preconcepute. Este capabil sa asimileze dovezile dintr-o situatie noua asa cum sunt, n loc de a le deforma ca sa se potriveasca tiparului pe care il are deja. Aceasta deschidere a constiintei fata de ceea ce exista in acest moment n propria fiinta si n situatie, este un element important in descrierea persoanei care a efectuat o terapie. Individul poate trai pe deplin experientele organismului sau intreg, in loc sa isi interzica a le constientiza.

Se pare ca persoana descopera tot mai des ca organismul sau este demn de incredere, ca e instrumentul potrivit pentru a descoperi cel mai satisfacator comportament in fiecare situatie concreta. In masura in care individul este deschis fata de toate experientele sale, el are acces la toate datele existente in situatia respectiva, pe baza carora sa-si decida comportamentul. si cunoaste sentimentele si impulsurile, care sunt deseori complexe si contradictorii. Are libertatea si capacitatea de a percepe cerintele sociale, incepand de la legile sociale relativ rigide pana la dorintele prietenilor si ale rudelor. Are o perceptie relativ corecta a situatiei externe in toata complexitatea ei.

Alta tendinta evidenta in procesul devenirii persoanei are de-a face cu sursa sau locusul alegerilor si deciziilor sau ale judecatilor evaluatoare. Individul ajunge sa simta tot mai mult ca acest locus al evaluarii se afla in sine insusi. Intelege ca instanta alegerii se afla in el insusi si ca singura intrebare care conteaza este:Traiesc intr-un mod care ma multumeste profund si care ma exprima cu adevarat? A recunoaste cs Eu sunt cel care alege si Eu sunt cel care stabileste ce valoare are pentru mine o experienta, este o intelegere deopotriva invioratoare si inspaimantatoare.

Este vorba de faptul ca individul pare sa ajung mai multumit cu faptul de a fi un proces si nu un produs. In libertatea relatiei terapeutice, el tinde sa renunte la astfel de obiective fixe si sa accepte ideea, mai satisfacatoare, ca nu e o entitate fixa, ci un proces al devenirii.

Dinamica ierarhiei trebuintelor

1.Ierarhia trebuintelor inferioare/primare Trebuinte fiziologice Trebuinte de securitate 2.Ierarhia trebuintelor superioare Trebuintele de apartenenta si dragoste Trebuintele de stima si respect Trebuintele de actualizare a sinelui

1.Ierarhia Trebuintelor Primare

Trebuintele fioziologice: somn, apa, alimente, caldura, miscare, sex. Homeostazie - eforturile automate ale corpului de a mentine o stare constanta, normala a fluxului sangvin Apetit se afla in legatura stransa cu trebuintele organismului

1.Ierarhia Trebuintelor Primare

Trebuinte de securitate: siguranta, stabilitate, dependenta, protectie, ordine. Elemente motivatoare active
Pericole precum: animale salbatice, temperaturile extreme, agresiunile, crima, tirania, haosul

Elemente motivatoare non-active

Preferinta pentru o slujba stabila Preferinta pentru lucruri familiare Dorinta de a detine un cont de economii si asigurari Tendinta de a avea o religie sau filosofie asupra lumii

2.Ierarhia Trebuintelor Superioare

Trebuinte de apartenenta si dragoste: oferirea si primirea afectiunii. Cauze Excesul general de mobilitate Imposibilitatea de a prinde radacini Negarea originilor Desprinderea de familie si grupul de prieteni Consecinte Cazuri de neadaptare Patologii grave Destramarea grupurilor traditionale

2. Ierarhia Trebuintelor Superioare

Trebuinte de stima si respect

Dorinta de: putere, reusita, adecvare, maiestrie, competenta Dorinta de: prestigiu, statut, faima, glorie, dominatie, recunoastere, atentie, importanta, demnitate, apreciere

2.Ierarhia Trebuintelor Superioare

Actualizarea sinelui a fost inventat de Kurt Golstein Dorinta de implinire de sine a individului, de atingere a potentialului maxim in conformitate cu predispozitia naturala Poate lua mai multe forme

Opera lui si a altor psihologi umanisti este stiintifica , in sensul ca se bazeaza pe studierea empirica a comportamentului uman , si totusi se deosebeste de alte sisteme psihologice prin faptul ca accentueaza anumite convingeri filosofice privind fiintele umane(Buhler si Allen , 1972). Psihologia umanista este revolutionara prin aceea ca prezinta un model pozitiv al experientei umane. Psihologii umanisti se prezinta in primul rand ca fiinte umane si in al doilea rand ca oameni de stiinta. Nu au pretentia ca sunt obiectivi. Ei doresc sa descopere, in interactiunea extrem de subiectiva dintr-o relatie , metodele care sa scoata la iveala cunoasterea unei alte fiinte umane.(Buhler si Allen, 1972 ; Polanyi , 1958)

Caracteristici

Urmatoarele teme principale constituie caracteristicile distinctive ale psihologiei umaniste contemporane: Nemultumirea fata de teoriile centrate pe patologie; Recunoasterea capacitatii potentialului uman de dezvoltare , autodeterminare si de asumare a alegerilor si a responsabilitatilor ; Convingerea ca oamenii nu traiesc numai pentru paine , ci si pentru trebuinte superioare cum ar fi invatarea , munca , iubirea , creativitatea etc; Valorizarea sentimentelor , dorintelor si emotiilor , in loc de a obiectiviza sau ignora aceste reactii; Convingerea ca oamenii sunt capabili de a discerne intre bine si rau si de a se comporta in concordanta cu ceea ce este mai bine;credinta in valorile supreme , cum ar fi adevarul , fericirea , iubirea si frumusetea.

Miscarea umanista

Maslow a scris definitia psihologiei umaniste in primul numar al revistei sale Journal of Humanistic Psychology. Doua organizatii au modelat identitatea psihologiei umaniste ca miscare intelectuala la inceptul anilor `60. Institutul Esalen din California, prototipul centrelor de dezvoltare personala , a fost infiintat in 1962.De asemenea , Abraham Maslow si colegii sai au creat in 1962 Asociatia de Psihologie Umanista(AHP). Scopul principal al revistei si al asociatiei consta in explorarea caracteristicilor comportamentului si a dinamicii afective a fiintei umane depline si sanatoase.

Miscarea Umanista

Noua asociatie reprezenta un act de revolta impotriva ortodoxiei mecaniciste , deterministe, psihanaliticie si comportamentaliste. Psihologii umanisti au descoperit modurile in care actualizarea sinelui poate fi stimulata si masurata la nivelul indivizilor, grupurilor si organizatiilor. In 1968 a fost conceput Inventarul de Orientare Personala (POI), menit sa masoare gradul de actualizare a sinelui. Acest instrument a fost intens aplicat in afaceri, in educatie si psihologie.

Psihoterapia Umanista

Practica psihoterapiei contemporane a fost influentata radical de Maslow si de alti psihologi celei de-a treia forte. Desi Maslow nu era clinician practicant , ideile sale au avut un impact semnificativ asupra practicii terapeutice. El nu a elaborat un sistem propriu-zis de tehnici , ci o abordare etica a relatiilor umane in general. Maslow credea ca se pot obtine rezultate satisfacatoare prin toate metodele clinice si ca un terapeut de succes trebuia sa-l ajute pe individ sa-si satisfaca trebuintele primare conducandu-l astfel pe calea actualizarii sinelui , pe care Maslow o definea drept scop ultim al oricarei terapii.

Psihoterapia Umanista
Etica umanista descrisa de Maslow si dezvoltata de Bugental :

Avut implicatii specifice in activitatea terapeutica. Cateva dintre principiile de baza ale eticii sunt:
Acceptarea responsabilitatii pentru propriile actiuni si experiente; Reciprocitatea in relatii:admiterea perspectivei celuilalt; O perspectiva existentiala sau a lui aici si acum, care subliniaza faptul ca omul traieste intotdeauna in prezent; Recunoasterea faptului ca trairile afective precum durerea,conflictul,suferinta,furia si vinovatia fac parte din experienta umana si trebuie intelese si chiar pretuite , nu reprimate sau ascunse;exprimarea trairilor afective dezvaluie descoperirea unui sens in viata persoanei; Cei care au imbratisat etica umanista sunt uniti prin cautarea experientelor care sa le stimuleze dezoltarea.

Psihoterapia Umanista

Terapeutii umanisti isi recunosc si-si folosesc propriile experiente si considera ca impactul si importanta personalitatii terapeutului in procesul consilierii nu pot fi subestimate. Terapeutul serveste drept model,demonstrandu-i implicit pacientului posibilitatea actiunii creative si pozitive. Terapeutii umanisti considera de asemenea ca deciziile si alegerile finale ii apartin clientului. Desi terapeutul poate juca un rol de sustinere, pacientului ii revine responsabilitatea principala pentru viata proprie si va fi mereu personajul principal in ea.(Buhler si Allen , 1972;Maslow, 1970,142;Rogers,1961).

Atkinson, Rita Introducere in psihologie Havarneanu, Corneliu Introducere in psihologie Maslow, Abraham - Motivatie si Personalitate Rogers, Carl - A deveni o persoana