Sunteți pe pagina 1din 13

Periartrita scapulo-humerala

Umrul este o regiune anatomic structurat pentru a realiza o mare mobilitate, n toate direciile, orientnd n acest fel mna n cea mai bun poziie de lucru. Umrul i datoreaz aceast mobilitate celor cinci articulaii (3 adevrate i dou false), care permit trei grade de libertate micare n trei planuri sau pe trei axe, la care se adaug i combinarea lor n cadrul circumduciei. Articulaiile adevrate sunt: Scapulohumeral; Acromioclavicular; Sternoclavicular. Articulaiile false: Scapulotoracic; Planul de alunecare subdeltoidian.

Miscari principale:

Flexie - 150 - 1800 Extensie - 50 - 600 Abductie - 150 - 1800 Rotatie externa - 900 Rotatie interna - 70 - 900 Abductie orizontala Adductie orizontala Circumductie

Periartrita scapulo-humerala (PSH) este un sindrom clinic, caracterizat prin durere, redoare si impotenta functionala a umarului, asociate in diverse grade, determinate de procese patologice, care intereseaza tesuturile periarticulare (tendoane, burse) si , in unele cazuri, capsula articulara. Periartrita scapulo-humerala are cinci forme clinico-anatomicefunctionale relativ bine conturate. Acestea sunt : umarul dureros simplu ; umarul acut hiperalgic umarul mixt ; umarul blocat ; umarul pseudoparalitic.

Tratamentul periartritei scapulo-humerale are ca obiectiv sa calmeze durerea, sa combata inflamatia si tendinta in fibroza, sa amelioreze mobilitatea articulara. Intensitatea si complexitatea tratamentului depind de forma clinica a bolii. In general in toate fazele de PSH tratamentul se imparte in: igieno-dietetic, evolutia starii psihice, medicamentos, balneofizical (hidroterapie, electroterapie, masaj, kinetoterapie, examen CFM, ergoterapie), cura balneoclimatica.

Preceda mereu tehnicile de kinetoterapie pentru a incalzi tesuturile, a pregati musculatura , a aduce aportul de sange si implicit oxigen la nivelul tesuturilor. Se folosesc in special tehnicile principale (netezire, frictiune,framantat,tapotament si vibratii) dar si cele secundare (ciupituri, cernut, scuturari, rulat, maturat, etc.).

Obiective:

combaterea fenomenelor inflamatorii; calmarea durerii; refacerea troficitatii tesuturilor; recuperarea functionalitatii umarului.

Dupa masajul selectiv urmeaza kinetoterapia, care se face la inceput prin miscari pasive, care sunt la umar: antepulsie unde tinem priza pe umar si contrapriza pe cot ducand mana bolnavului prin usoara vibra-tie in antepulsie, pana la un unghi pe care-l poate face bolnavul; retropulsie priza este tot pe umar si contrapriza pe plica cotului care se face tot prin usoara vibratie miscand mana catre spatele bolnavului.
Miscarile de antepulsie si retroplsie sunt executate in jurul unui ax transversal pe plan sagital: rotatie interna (in jurul unui ax vertical) rotatie externa (in jurul unui ax vertical) abductie si adductie executate in plan frontal in jurul unui ax sagital.

Pe langa aceste miscari elementare umarul poate executa si miscari combinate ca: mana, umar opus palma, regiunea cervicala circumductie. Dupa aceste miscari pasive urmeaza miscarile active pe care bolnavul le executa singur, iar dupa acestea se mai fac miscari active cu rezistenta in care maseurul tine rezistenta iar pacientul incearca sa execute miscarile.