Sunteți pe pagina 1din 65

Lupul (Canis lupus lupus) este un mamifer salbatic, robust si suplu, de talie mare. Dimorfismul sexual nu este pronuntat.

Lupul este un animal digitigrad, calcand pe pernitele degetelor, care sunt prevazute cu unghii neretractile. Capul, similar unui caine de talie mai mare, este prevazut cu un bot lung (10 cm), triunghiular, ornat cu mustati, lungi si dese. Ochii sunt putin oblici, mai departati in comparatie cu cainele, cu pupila rotunda. Urechile sunt mai mici, in comparatie cu cainele, ascutite si purtate in sus. Caninii sunt foarte bine dezvoltati. Gatul este puternic, ornat de un guler in sezonul de iarna. Pieptul este puternic, adanc si suficient de lat. Coada este stufoasa, relativ scurta si groasa. Picioarele puternice si musculoase sunt acoperite de par scurt. Picioarele anterioare par mai inalte decat cele posterioare. Urma lupui este similara celei a unui caine de aceeasi talie, dar usor mai alungita. Degetele sunt imprimate mai strans, cu ghearele vizibile, cele din mijloc fiind mai apropiate decat la caine. Cand sunt in haita, lupii calca unul pe urma celuilalt, astfel ca pe zapada este greu de estimat numarul membrilor haitei.

Blana este de culoare de la alb-cenusiu (sur) pana la bruncenusiu, functie de subspecie si de aria de raspandire. Ea se compune din doua tipuri de fire de par: unul foarte des, lanos, moale, profund, de culoare galbui-cenusie si altul mai lung, aspru, avand varful negru, numit spic si care da coloritul blanii. Exista o diferenta intre invelisul pilos in sezonul estival si cel din timpul iernii. Blana "de vara" este mai inchisa la culoare, mai scurta si mai rara, in timp ce cea "de iarna" este de culoare mai deschisa, mai lunga, mai deasa si cu puf abundent. In Romania, lupii prezinta o culoare cenusiu carunt. Lungimea corpului este de circa 1,5 m, la care se adauga coada de circa 0,8 m. Greutatea corporala depinde in functie de sex si de subspecie, fiind cuprinsa intre 30-50 kg, si, in mod exceptional, pana la 70 kg. Animal carnivor in mod nativ, in caz de necesitate, lupul este si omnivor, consumand fructe sau scoarta de copac. Se comporta atat ca vanator, cat si ca necrofag, avand un rol esential in ecosistem, prin pastrarea echilibrului natural. Lupul consuma aproape orice fel de vietate de la larve, broaste, reptile, pasari si ouale acestora, rozatoare si alte animalute, pana la mistret, cerbi si caprioare, oi, vite si chiar ursi. In cautarea hranei, lupii pot parcurge distante foarte lungi, chiar pana la 100 km, intr-o noapte.

Lupul (Canis lupus) concluzii


Longevitate: 15-16ani Simturile: Miros, auz, vaz Greutate: 80-90kg Mediu de viata: Padurile de munte si de dealuri Dusmani: Omul, bolile

Ursul brun frapeaza prin aspectul si talia sa. Se diferentiaza de celelalte rase de ursi prin dezvoltarea excesiva a musculaturii cefei si spatelui, dandu-i aspectul unui animal cocosat. Este animal plantigrad, calcand pe toata talpa piciorului, similar omului. Centrul de greutate se afla in laba piciorului. Animal corpolent si musculos, urusul carpatin prezinta un cap lat, masiv, de forma rotunda spre ovala. Fruntea este bombata. Nasul este scurt, conic, urechile rotunjite, iar ochii mici, oblici, cu pupila rotunda si irisul colorat in tandem cu coloritul blanii. Gatul este scurt, gros si musculos. Spatele este bombat, usor inclinat catre omoplati. Coada este scurta si puternica (ciot). Picioarele sunt lungi, puternice, musculoase si sunt prevazute cu talpi scurte (pana la 30 cm). Laba picioarelor este prevazuta cu gheare curbate, puternice. Ghearele de la nivelul membrelor anterioare sunt mai lungi (formand adevarate cangi).

Blana este deasa alcatuita din peri moi, mai lungi pe fata, abdomen si fata interna a membrelor. Lungimea firului de par variaza in functie de anotimp, fiind mai lung (8-9 cm) in lunile decembrie-apriliemai si mai scurta in lunile iulie-septembrie. Ursul tanar prezinta un guler alb ingust, cu marginile bine delimitate, care, o data cu inaintarea in varsta, se lateste, devenind galben, galben-cafeniu, pana se inchide la nuanta blanii. Culoarea blanii variaza de la cafeniu deschis pana la negru. Culoarea labelor poate fi de la negru la maro-ciocolatiu, cenusiu, rosu sau maro deschis, in functie de aria de raspandire. Cel mai mare urs in viata, ursul de Kodiak, traieste pe coasta Alaskai si prezinta o greutate corporala de pana la 800 kg si o inaltime de circa 3 m (ridicat pe picioarele din spate). Simturile auzului si mirosului sunt foarte bine dezvoltate. Vazul este deficitar, astfel ca ursul se orienteaza cu ajutorul celorlalte simturi. Masculii sunt mai inalti (pana la 1,9-2,5 m) si mai masivi (140320-850 kg), in comparatie cu femelele (100-200-450 kg). Ursul carpatin prezinta un mers lent, cu capul coborat intre omoplati, privind catre sol sau intr-o parte. Se poate catara in copaci si poate alerga in salturi mari. In coborare, pe pantele abrupte se rostogoleste, iar in urcare se descurca binisor.

Ursul carpatin este un mamifer omnivor, preferand carnea. Se hraneste cu plante (jir, ghinde, castane, fructe de padure), insecte (furnici), melci, peste, pasari, mamifere, hoituri. O mare parte din alimentatia sa este compusa din radacini, graunte si ierburi. Este recunoscut ca un pradator al campurilor de cereale, cartofi sau varza. Similar copiilor, adora dulcurile. Este innebunit dupa fructele de padure (zmeura, afine, macese, mere padurete) si alte fructe, dar cel mai mult ii place mierea. Daca le este foame ataca elani, cerbi si caprioare. Cand nu-si gaseste hrana necesara in padure, coboara pana aproape de orase sau la marginea satelor, scotocind prin gunoaie sau facand adevarate masacre in curtile gospodarilor si in stani. Nu sunt legende povestirile potrivit carora ursul o ia la fuga cu o oaie sau cu o vaca la subtioara. Ursul strabate kilometri intregi in cautarea hranei (pana la 100 km), revenind intotdeauna pe teritoriul creat pentru a hiberna. Tipul de hranire depinde in mare masura si de varsta exemplarului. Astfel, ursii tineri se hranesc cu predilectie cu ghinda, jir, mere padurete, zmeura, afine, miere de albine, iarba frageda, ovaz, porumb si diferite radacini (alimentatie preponderent vegetala), in timp de ursii adulti (cu experienta in ale vanatorii) consuma peste (sunt innebuniti dupa somon), pasari si ouale acestora, oi, vite si rumegatoare salbatice (elani, caprioare), iar, la nevoie, se hranesc si cu cadavre care n-au intrat inca in putrefactie. Ursul este considerat cel mai mare pradator de la noi din tara, dar, cu toate acestea, are si el dusmanii sai de temut: omul, lupul, cainii ciobanesti

Ursul (Ursus arctos) concluzii

Simturile: Cel mai dezvoltat pare a fi mirosul, apoi auzul. Greutate: 268-440 kg. Mediu de viata: Paduri intinse si linistite, stancarii, arboreta.

Cu denumirea tiinific Lynx lynx i denumirea secundar n limba romn linx, este la ora actual cea mai mare felin din fauna slbatic a Romniei. Denumit i pantera Carpailor, rsul este rspndit natural din golul alpin pn n Delta Dunrii, avnd o mare adaptabilitate i amplitudine ecologic. La ora actual ns, exemplarele din afara Carpailor i Subcarpailor sunt foarte rare, ca urmare a vntorii necontrolate practicate n secolele XX - XXI. Rsul este un animal puternic i rezistent, de o agilitate i agerime uluitoare. Are pn la 1,5 m lungime, cu o coad de 15-25 cm. Elementele caracteristice sunt favoriii pe maxilarele superioare, vrful cozii negru, iar n vrful urechilor (care au 4-5 cm) are smocuri de peri negri.

Blana este tipic felinelor mari, fiind compus din spic i puf i avnd o culoare glbuie-rocat pe laturi i spate, cu pete negre, i alb-glbuie n partea ventral. Greutile maxime raportate sunt diferite, variind ntre 50 i 58 kg . Poate tri circa 20 de ani. Membrele sunt lungi i groase. Are gheare retractile, foarte ascuite, lungi de aproximativ 4 cm. Un lucru puin cunoscut este faptul c rsul poate fi domesticit. n asemenea cazuri el manifest o fidelitate de cine fa de cel ce l-a crescut, chiar dac i se las mult libertate. Alt caracteristic ciudat a rsului este ura sa fa de pisica slbatic pe care o vneaz cu nverunare, pn la exterminare. Ca urmare, arealele celor dou animale nu se pot suprapune dect parial i temporar. Felin puternic i singuratic, rsul are nevoie de un areal foarte mare (2400 - 2500 de hectare), de circa 10 ori mai mult dect un urs brun. Acest lucru se datoreaz i faptului c, spre deosebire de urs, care este omnivor, rsul are o alimentaie aproape exclusiv carnivor.

RSUL-CONCLUZII

Animal puternic i rezistent; Blana este specific felinelor mari; Este un animal carnivor, iubitor de snge; Este foarte agil: bun crtor, bun nottor, se integreaz perfect i la sol; Salturile sale pot trece de 4 m ; Prada sa :cerbi, cpriori, pui de mistre, psri, animale domestice; i ngroap prada pe care nu a putut-o mnca.

Vulpea are o constitutie fina. Botul este lung si ascutit, prevazut cu mustati stufoase. Ochii sunt asezati oblic, cu deschiderea pleoapelor ingusta, de culoare rosu-brun, cu pupila contractata, foarte putin ovala. Buzele sunt subtiri, ornand deschiderea gurii sub forma unui ranjit. Urechile sunt scurte si late, purtate ridicat. Caninii sunt foarte ascutiti. Premolarul IV de pe maxilarul superior si primul molar de la nivelul mandibulei sunt mai dezvoltati, purtand denumirea de carnasiere. Mandibula nu prezinta miscari de lateralitate, ci doar in sus si in jos. Vulpea prezinta membre scurte, cele din fata avand cinci degete, iar cele din spate, numai patru. Coada este lunga si stufoasa, purtata de cele mai multe ori printre picioare. Lungimea corpului este cuprinsa intre 110 si 130 cm, din care coada prezinta o lungime de 30 - 40 cm.

Vulpea adulta poate ajunge pina la 9 la 10 Kg. De la nivelul capului si pana la jumatatea spatelui, blana vulpii este roscata. De la acest nivel incep sa se suprapuna perii lungi, de culoare sura (cu varful albicios), diminunand intensitatea roscatului. Laturile trunchiului sunt, de asemenea, roscat-sur. Membrele pe fata anterioara si laterala, precum si fata externa a urechilor sunt de culoare neagra. Culoarea neagra mai este intalnita si la nivelul comisurilor buzelor. Culoarea alba este regasita sub barbie, sub gat si pe burta. Coada lunga si stufoasa are parul de culoare sura, putin roscat, iar varful formeaza un ciucure de culoare alba. La unele vulpi se pot vedea pete albicioase din loc in loc in zonele in care in mod normal nu se intalneste acest colorit, pete care reprezinta urme ale unei rai vindecate. Blana vulpii este compusa dintr-un par exterior mai lung si mai aspru, care da coloritul acesteia si un puf profund, des, subtire si lanos, de culoare cenusie. Vara, parul este scurt, cu coada saraca, dand un aspect mai longelin corpului, in timp de iarna, parul este mai lung si mai aspru, formand un guler bogat in jurul gatului.

Vulpea este nativ un carnivor desavarsit, hranindu-se cu diferite vietati pe care le poate prinde, de la iezi de caprioare pana la tot soiul de insecte. Iarna, cand vanatul este putin, trage la lesuri. Este o mare consumatoare de rozatoare, fiind alaturi de nevastuica si uliul soricar, unul dintre cei mai mari dusmani ai daunatorilor agriculturii. In lipsa carnii, se multumeste si cu zmeura, afine, mere, pere, scoruse, faguri de viespi si albine, puii si ouale pasarilor care cuibaresc la mica inaltime. Niciodata nu vaneaza in haita, iar, daca prada i-a scapat, o haituieste ca un copoi.

Mamifer carnivor; Exist 3 varieti de vulpe: de mesteacn, cu cruce, crbunreas; Are ntre 7 i 10 kg; Corpul are sub 1 m lungime; Coada stufoas are cca 30-40 cm

VULPEA concluzii

Caprioara este cea mai mica specie de capre salbatice originare din Europa. Masculii au tendinta de a fi mai mari si mai robusti, in comparatie cu femelele. Masculul poarta denumirea de caprior, iar femela de caprioara sau ciuta. Blana este diferita in functie de sezon. Iarna, blana este mai deasa, mai lunga, dand animalului un aspect ciufulit, neingrijit, avand culoare cenusie sau maro-cenusiu. In timpul lunilor de vara, blana este mai scurta si mai rara, avand culoare maro sau castaniu aprins. Blana de iarna incepe sa creasca la inceputul lunii septembrie si este schimbata in aprilie-mai. In timpul lunilor de iarna, blana de la nivelul fetei posterioare a crupei este de culoare alba, usor sesizabila. In timpul lunilor de vara acest semn este mai putin sesizabil. Coada este foarte scurta, de cativa centimetri lungime.

Capul este mic, mai mult lung decat lat. Botul, in general, este de aceeasi culoare ca restul corpului, dar nasul este intotdeauna de culoare neagra. Adesea prezinta diferite pete de culoare alba pe obraji si in partea superioara a gatului. Urechile sunt mari, ovale, fiind conturate cu par de culoare neagra, iar interiorul este captusit cu par moale, de culoare alba. Numai masculii prezinta coarne, care le cad in octombrienoiembrie, dar le cresc din nou, pana vara, in perioada de rut. Coarnele au, in medie, o lungime de 30 cm. In general, coarnele prezinta pana la 6 varfuri la capriorii adulti, in timp ce la cei tineri, numarul este mai redus. Rozetele bazale sunt bine-definite. Coarnele sunt utilizate de masculi in disputele pentru femele din timpul perioadei de imperechere. Picioarele sunt suple si prevazute cu copite inguste si scurte ale caror degete laterale sunt bine dezvoltate. Lungimea corpului este de 95-135 cm. Inaltimea la greaban este de 63-67 cm. Greutatea corporala este de 18-29 kg. Caprioara nu este foarte pretentioasa, dar prefera vegetalele bogate in apa. Consuma cu placere ramuri tinere, muguri, frunzele diferitilor arbori si arbusti, scoarta de copac, lucerna, etc. Se va hrani, de asemenea, cu recolta terenurilor agricole si daca va avea posibilitatea va intra in livezile de pomi fructiferi, delectandu-se cu frunzele si fructele acestora. Toamna, caprioarele prefera alimentele concentrate.

Capriorul (Capreolus capreolus) concluzii


Longevitate: 16-17 ani, chiar 20 ani Simturile: Cel mai dezvoltat pare a fi mirosul, apoi auzul. Greutate: 22-31 kg. Lungime: 95-135cm; Inaltime la greaban: 65-75cm. Mediu de viata: Terenuri cu trupuri mici de padure, invecinate cu terenuri agricole. Este raspandit pe intreg teritoriul tarii. Dumani: Rasul, lupul, vulpea, pisicile salbatice, mistretul, cainii hoinari.

Cerbul (Cervus Elaphus L.) - este un mamifer ierbivor de culoare bruna - roscata cu un accentuat dimorfism sexual. Cerbii sunt mai mari decit ciutele si prezinta spre deosebire de acestea coarne caduce. Ca ordin de marime masculii au greutati cuprinse intre 180-300 kg, iar ciutele ajung doar la 80-150. Masculii pierd coarnele la inceputul fiecarei luni martie, fenomen care se intinde, functie de virsta si vigurozitatea fiecaruia dintre cerbi, chiar pina in luna mai.La vitei, atunci cind implinesc virsta de 1 an, in luna mai, incepe cresterea primului rind de coarne crestere care se termina in septembrie. Aceste coarne sunt de regula sulite lungi de 20-30 cm, fara rozete. Longevitatea cerbului este apreciata in libertate la cca 18-20 ani, insa in natura rar ajung la aceasta virsta. Intre 12-14 ani cerbii ajung la apogeu, dupa care intra, treptat in decreptitudine. Virsta exemplarelor vii se apreciaza in functie de aspectul exterior si trofeu, iar cea a animalelor impuscate dupa uzura danturii. In perioada imperechierii masculul mugeste, boncaneste sau boncaluieste. Speriat are un brahnit nazal, ca de altfel si femela.

Cerbii au mirosul dezvoltat, auzul bun si vazul suficient de bun. Cerbul este perfect adapostit in zonele cu paduri intinse, care cuprind portiuni de poieni sau luminisuri cu izvoare, care ofera liniste, adapost si surse de hrana. Este intilnit si la cimpie destul de des, acoperind cel putin teoretic intreg arealul dintre golul alpin si malul marii. Hrana este deficitara pentru cerb in perioada iernii - ca de altfel pentru toate cervidele. Iarna se compune din lujeri, muguri si uneori scoarta de copac, frunze verzi ramase sub zapada, diferite frunze si ierburi uscate, precum si plante verzi din terenurile cultivate agricol. Ghinda si jirul constituie, in arii cu astfel de stratificatii , hrana de baza. Accepta si reactioneaza bine la hrana adminstrata complementar de om: fin, frunzare, suculente si concentrate. Lupul este dusmanul natural cel mai de temut al cerbului. Cerbul este sociabil din toamna pina in primavara, perioada in care masculii se grupeaza pe cirduri conduse de un cerb tinar, iar femelele in cirduri separate de ciute, conduse de ciuta cea mai in virsta. Doar cerbii foarte batrini sau foarte puternici traiesc solitari. Imperecherea incepe in luna septembrie, mai intii in zonele de ses, apoi si la munte, terminindu-se cu a doua jumatate a lunii octombrie. Intre tauri se duc lupte aprige, pentru suprematia cirdurilor de ciute. Este de retinut ca in aceasta perioada, cerbii elimina un miros specific, usor de perceput chiar si de om. Ciutele fata, de regula, cite 1-2 vitei, foarte rar 3, care isi pot urma mama la 1-2 ore dupa nastere.

Sezonul de vinatoare este cuprins intre 01.09 - 15.12 pentru masculi si se termina mai tirziu la 15 februarie pentru ciute. Trofeul in constituie coarnele cu craniu sau cu parte din acesta. Trofeee neconventionale sunt "perlele" (canini redusi), parul din coama, crucea Hubertus. Vinatoarea se face cu carabina cu glont de la calibru 7 mm in sus.Perioada optima de vinatoare este perioada boncanitului. Se impune a se retine ca cca 70 % din cotele de recolta la tauri si 100% in cazul femelelor trebuie extrase selectiv.Metodele de vinatoare sunt la pinda si dibuitul, cu sau fara chematoare (boncanitoare). Impuscarea la goana este interzisa de lege. Selectia masculilor se face dupa aspectul extern general al coarnelor, dupa criteriile stabilite in cazul tuturor cervidelor. O alta perioada favorabila selectiei este dupa cirduire (15 noiembrie-15 decembrie), cind prin comparatie se poate alege mai corect exemplarul inapt pentru reproductie.

Cerbul (Cervus elaphus) concluzie


Longevitate: 20ani Simturile: Miros, auz Greutate: 170-315kg Lungime: 240-250cm; Inaltime la greaban: 152-155cm Mediu de viata: Padurile de mare intindere din Carpati Dusmani: Lupul, cainii ciobanesti.

CAPRA NEAGR -monument al naturii-

Capra neagra (Rupicapra rupicapra), o adevarata mandrie a tarii noastre, salasluieste pe crestele alpine, greu accesibile chiar si celor mai experimentati alpinisti. Mamifer erbivor prin excelenta, capra neagra isi face rareori simtita prezenta. Trebuie sa te consideri nocoros daca ai avut vreodata ocazia sa-i distingi silueta pe vreunul dintre piscurile din Carpati. In timpul lunilor de vara, carduri de capre negre cutreiera pajistile alpine de la altitudini de peste 1800 metrii. Odata cu sosirea iernii, capra neagra coboara la altitudini mai mici (sub 1100 metrii), unde se poate adaposti in padurile montane, dar va ramane aproape de pantele stancoase ale muntilor.

Capra neagra este mamifer cu aspectul exterior similar caprei, dar apartine unui gen propriu si este mai strans inrudita cu goralul (antilopa indiana) decat cu caprinele. Caprele negre sunt animale cu trasaturi distinctive. Blana de vara a caprei negre, scurta si moale, este aproape in totalitate de culoare maro-roscat, in timp ce iarna, ea devine marociocolatie si este formata din fire de par de protectie, groase si lungi de 10-20 cm, ce acopera un strat profund de puf dens. Regiunile ventrale ale corpului (abdomenul, fata interna ale membrelor, pieptul) sunt mai deschise la culoare. Coama de culoare inchisa si formata din peri lungi pleaca de la ceafa prelungindu-se pe linia spinarii si terminandu-se la coada. Picioarele sunt, in general, de culoare mai inchisa. Maxilarele, obrajii si partea superioara a nasului caprei negre sunt alb imaculat. De la nivelul ochilor spre bot, se sesizeaza o dunga neagra.

Cornele negre si ascutite sunt prezente la ambele sexe, ridicandu-se vertical din varful capului si arcuindu-se spre spate in treimea lor superioara. La masculi, coarnele sunt mult mai goase si mai arcuite in comparatie cu femelele. Coarnele caprelor negre pot atinge o lungime de pana la 32 cm. Ca si in cazul oilor, dintii caprei negre se schimba odata cu inaintarea in varsta. Dintii cresc intr-un anumit ritm, aspect pe baza caruia se poate estima varsta exemplarului examinat. Dantura se uzeaza odata cu imbatranirea animalului. Coarnele caprei negre cresc in lunile de vara in fiecare an. In perioada de iarna, coarnele nu mai cresc, ceea ce induce formarea inelelor de corn, evidente si definitive. Prin numararea inelelor formate pe coarne, este posibila estimarea varstei animalului. Bineinteles, ca aceste metode sunt greu de aplicat pe teren chiar si pentru cei experimentati. Coarnele cresc intr-un anumit ritm si urmaresc un anumit model, pe segmente, ramanand pe toata durata vietii animalului, neaparand fenomenul de inlocuire ca in cazul altor cornute. Dezvoltarea segmentelor celor mai mari se produce in primii 1-4 ani de viata ai caprei negre, urmand ca apoi sa apara segmente mai mici. Prin numararea segmentelor de dimensiuni mari si apoi a inelelor se poate determina varsta aproximativa a exemplarului.

Capra neagra prezinta o lungime a corpului in jur de 110-130 cm si o inaltime la nivelul greabanului de circa 70-85 cm. Lungimea cozii poate ajunge pana la 10-15 cm. Greutatea corporala a unei capre negre poate atinge 15-60 kg. Capra neagra, sfioasa si sperioasa, isi face rareori simtita prezenta. Trebuie sa te consideri nocoros daca ai avut vreodata ocazia sa-i distingi silueta pe vreunul din piscurile din Carpati. Animal diurn, capra neagra isi desfasoara majoritatea activitatilor in timpul zilei, retraganduse la asfintit in locuri greu accesibile pentru pradatori. Ca si in cazul altor vietuitoare, in comunitatile de capre negre se stabileste o ierarhie. Femelele si tineretul alcatuiesc turme de 5-30 indivizi numite ciopoare, in timp ce masculii adulti sunt solitari. Tinerii masculi raman alaturi de grupul format in jurul mamei pana la varsta de 2-3 ani, urmand ca mai apoi sa traiasca nomadic pana se maturizeaza complet in jurul varstei de 8-9 ani, cand devin atasati de un teritoriu propriu. Capra neagra se hraneste cu diferite ierburi, lucerna, licheni, muschi, foioase si lastari. Caprele negre pot consuma o multitudine de plante care sunt otravitoare pentru om, cum ar fi tisa, degetelul rosu si matraguna, dar evita urzicile si feriga.

Capra Neagra (Rupicapra rupicapra) concluzii

Simturile: Miros, auz Greutate: 43-70kg Mediu de viata: Goluri de munte, stancoase, greu accesibile Dumani: Iernile grele, bolile.

MISTREUL

Strmoul porcului domestic; Culoare neagr-cenuie; Iese dup hran mai mult noaptea, rscolind culturile de cartofi i porumb de la marginea pdurilor; Merge ntotdeauna n ciurd, 512(20) indivizi; Este vnat pentru trofeu i pentru carne; Poate deveni periculos pentru om.

Mistreul (Sus scrofa)

Longevitate: 20ani Simturile: Miros, auz Greutate: 250-300kg Mediu de viata: Padurile de foioase, terenuri agricole Dumani: Lupul, ursul, rasul, bolile.

Ariciul(Erinaceus europaeus).

Pe varful capului, pe spate, pe coaste si pana la coada e numai suliti, dese, alburii la mijloc, pe care le tine, cand merge, indreptate indarat.Are ochi mici, vioi si doua urechiuse taiate rotund. Botul, ascutit, e ca de purcelus. Pe fata, pe frunte, ca si pe piept si pantece, in loc de tepi, e acoperit cu par scurt, sur. E atat de precaut incat simte orice miscare. Se opreste, isi ridica botisorul, priveste in dreapta, in stanga. Daca nu i se pare nimic suspect, isi cauta de drum. Daca vede ca e ceva neobisnuit la mijloc, daca il atingi, cu un sasait de manie se strange ghem. Sulitele sunt indreptate in toate partile si numai o dunga mai adanca arata locul unde e botisorul ascuns intre picioarele dindarat. Aceasta e singura lui arma de aparare.

Puisorii (3-8 la numar) la inceput golasi, albiciosi, sunt ingrijiti cum trebuie. Repede le ies tepii, iar ceva mai tarziu au scapat de grija putandu-se face ghem. Insecte, soareci, rame si toata hrana lui obisnuita, catre toamna incepe sa se imputineze. Cu caderea omatului au disparut de tot. Dupa ce si-a adunat cat mai multe frunze, ariciul isi infunda nasul in blana moale de pe pantece si doarme dus toata iarna. Are trei dusmani principali: vulpile, cainii si bufnitele.

Jderul
In Romania se intalnesc doua specii de jder: jderul de copac (Martes martes) si jderul de piatra (Martes foina). In timp ce jderul de copac este un locuitor al padurilor de mare intindere, pana la limita superioara a vegetatiei forestiere, jderul de piatra sa adaptat mai bine prezentei umane, fiind intalnit si in preajma localitatilor, unde isi imparte teritoriul cu dihorul (Putorius putorius).

Jderul e zvelt, mladios, trupul subtiat e acoperit cu blana deasa matasoasa, pieirea lui. Are picioarele subtiri, dar vanjoase, cu gheare ascutite. Coada lunga, stufoasa, e o carma minunata in saltimbancele lui sarituri. In panda are rabdarea ursului, istetimea vulpii, agerimea vulturului si miscarile sarpelui. Sta tupilat ceasuri intregi pe o creanga, in asteptare. Cand socoate clipa prielnica, se repede ca o sageata asupra prazii care nici nu banuieste ca moartea e atat de aproape. Pe la mijlocul primaverii, cand fierbintelile il prind si pe el, se zbenguieste ca un nebun. Nu-si gaseste loc, luptandu-se barbatii intre ei. Femela naste cativa pui orbi, intr-un cuib facut de regula, in scorburi de copaci. Dusmanul lui neimpacat este omul. E vanat ori prins in capcana, caci blana deasa si moale, colorata iarna castaniu, vara mai deschis, are bun pret.

Bizamul (Ondatra zibethica)

Bizamul (Ondatra zibethica) este un animal de 30-35 cm lungime si poate ajunge la 1,5 kg. Este cel mai mare sobolan de la noi, total dependent de apa. Are o blana cu puf des, cu fire de par rare. Degetele au gheare ascutite, cele din spate sunt unite printr-o pielita inotatoare redusa.

Scoate de 3-4 ori pe an cate 6-12 pui. Atinge maturitatea sexuala la 4 luni. Traieste 3-5 ani. Se hraneste cu partile aeriene ale tuturor plantelor acvatice, cu muguri si lastari tineri, fructe, plante de cultura si legume, mai rar peste, raci, scoici. Iarna consuma radacini si rizomi. Este activ noaptea. Are ca dusmani mamiferele si pasarile rapitoare mari. Sta mai mult in apa. Sapa galerii in maluri, cu iesiri in apa si pe uscat (ultimele cu guri astupate), galerii care dauneaza grav constructiilor hidrotehnice.

Cartita (Talpa europaea )

Cartita (Talpa europaea) este un animal mic, avand doar 10-15 cm lungime si aproximativ 65 - 120 de grame. Este un insectivor subteran, adaptat la sapat si tarat prin galerii. Coada scurta, labe cu degete lungi, ghiare lungi si latite.Picioarele anterioare au un os de consolidare suplimentar. Ochii sunt mici, cu pleoapele aproape lipite, Pavilioanele urechilor abia marcate, blana scurta si deasa.

Se imperecheaza primavara devreme. Dupa 4-6 saptamani naste 2-7 pui. Consuma rame, larve de gandaci, coropisnite, omizi, furnici dar si alte animale mici care intra in galeriile sale. Permanent nesatula, mananca zilnic o cantitate egala cu greutatea proprie.

Dihorul (Mustela putorius)

Dihorul (Mustela putorius), spaima gospodariilor, este un animal mai mic decat jderul. Se intalneste pretutindeni la noi in tara, de la munte pana in ses, mai rar in paduri sau in Baragan. Cum se insereaza, se furiseaza ca un talhar. Nu e pretentios ca vulpea. Ajunge pana la gaini, si daca poate fura una, strangand-o de gat. De nu, se multumeste cu ce-i iese in cale: guzgan, soarece de camp ori chiar carabusi. Isi plateste astfel daunele provocate omorand gaini.

Cat e de mic, n-are nici 40 cm lungime, nu numai ca e neastamparat, dar e si indraznet fara pereche. Se incumeta sa sara si la om, cand e manios, iar de vulpe sau caini nu se lasa intimidat. Blana lui e castanie pe spate, aproape neagra pe burta, iar pe gat si coaste are un abur mai deschis. Dihorul se recunoaste lesne dupa niste pete albii indaratul ochilor. Are corpul incovoiat, gatul gros, picioarele scurte. Sub coada are doua glande care au o secretie cu miros gretos. Se imperecheaza prin martie - aprilie. Dupa 40 de zile femela naste 4-8 pui

IEPURELE

i construiete casa n pmnt ( vizuin); Are urechi mari i moi; Picioarele din spate sunt mai lungi i mai puternice dect cele din fa; Se hrnete cu morcovi, iarb, salat, varz i alte plante; n cazul unui pericol se folosesc de piciorul din spate pentru a bate toba cu el n pmnt, avertizndu-i pe ceilali.

Iepurele (Lepus europaeus)


Longevitate: 8-12ani Simturile: Auz, miros Greutate: 4-5kg Mediu de viata: Altitudine 200-250m, pana la 300400m, in zona dealurilor, dar se gasesc exemplare si in zona golurilor de munte, dar cu efective reduse. Dumani: Cainii ciobanesti, braconajul, bolile.

Veverita (Sciurus Vulgaris)

Nu e placere mai mare, in padurile noastre de brazi, mohorate si tacute, decat cand privesti nebunatecele miscari ale unei veverite (Sciurus Vulgaris). Cu cat bradul e mai inalt, mai gros, mai pletos, cu atat sprintara fiinta pare o jucarie, alergand usoara ca un fluture, din creanga in creanga, sarind din arbore in arbore. Acum e jos pe pamant, acum e in varf, acum e in al zecelea copac.

Cat un pumn de mare, cu o coada stufoasa, cat trupul de lunga, cu doi ochi ca de veverita vioi, inteligenti, cu moturi in varful urechilor. Vara e ruginie pe spate, alba pe pantece. Iarna isi schimba mantaua batand mai in cenusiu. Cat tine vremea buna, se zbantuie numai pe copaci. La amiaza, cand arsita e mai mare, sau in zilele ploioase, sta acasa, facuta colac, cu botul ascutit ascuns in blana.

VEVERIA

Culoarea blanei difer (roiemaro, neagr sau gri); Se hrnete cu alune, semine, nuci, ou, viermi, insecte, ciuperci, psri mici; Are simul mirosului foarte sensibil, ceea ce o ajut s gseasc mncarea pe care a ascuns-o; Fiind foarte mic , are muli dumani: vulturii, urii, vulpile, ulii.

Nevastuica (Mustela nivalis).

Mica si dragalasa, daca se poate spune asa dar o mica si cruda fiara, dusmanca de temut a cotetelor de pasari, este nevastuica (Mustela nivalis). Seamana cu jderul, dar e mai mica, mai subtirica, cu picioarele scurte si botul ascutit. Blana ei moale e mai deschisa la culoare, dar tot castanie-cenusie, mai inchisa pe picioare. Sub gat are o pata albicioasa, care se prelungeste pe piept cam pana in dreptul picioarelor dinainte.

O asemenea dihanie usoara, mladioasa, iute, inarmata cu gheare ascutite, cu colti si mai ascutiti, este un dusman neimpacat pentru toate animalele mici. Cand intra in cotetele cu pui, omoara mai mult decat poate dovedi cu mancarea, iar soarecii, guzganii nu scapa de ea. Nici chiar cartita ori harciogul nu sunt

Parsul cenusiu (Glis glis)

Ai crede, cand il vezi, ca e un pui de veverita, caci cat e trupul de lung, atat e si coada stufoasa, numai culoarea blanii e cenusie cu ape negre, iar pe burta albie. E imbracat in haina amurgului, caci ziua doarme intr-o scorbura de copac, unde isi asterne cateva pai pri frunze si numai seara iese pentru hrana. Noaptea nu face decat isi ia cateva alune ori ghinda si apoi se intoarce la cuib sa le manance. Se hraneste cu ghinda, jir, alune, muguri de fag, insecte sau oua de pasari. Era vestit pe vremea romanilor. Era crescut, anume ingrasat cu ghinda si alune. Fript, era socotit ca o mancare aleasa. Naste de doua ori pe an cate 3-9 pui.

Pisica Salbatica (Felis Silvestris)

Este un tigru in miniatura, cu toate caracteristicile crudului carnivor. Chiar cand pare ca doarme simte fosnetul imprudentului soricel. De aceea reprezentantul tigrului, al leului, al panterei si al celorlalte carnivore agere, la noi, nu este nici ursul, nici lupul, ci pisica salbatica, raspandita in toate padurile din tara, de la munte si panan Delta Dunarii.

E un animal destul de mare, caci masoara cu coada cu tot chiar si peste 1,20 metri. La infatisare nu se prea deosebeste de un motan, cu blana moale, deasa, cenusie. La fata e ceva mai roscat, ca si pe dosul urechilor. Aduce insa aminte, pe restul trupului si ceva de tigru, prin niste dungi mai negre in lungul sirei spinarii, din care se lasa spre pantece altele mai sterse. Se mai deosebeste de pisica domestica prin coada stufoasa, ca retezata la varf. Cat e ziua, sta ascunsa in scorbura unui copac, sub o stanca, in vreun desis.

Soarecii de camp (Microtus arvalis)


Nu e cu mult mai mare la trup ca un soarece de casa. Si culoarea este aproape la fel. E doar ceva mai cenusiu pe spate si mai alb pe burta. Botul e mai scurt, ca si coada. Traieste in tuneluri sapate sub pamant, iar cand sunt multi vezi gauri langa gauri. E nesatios la culme. Mai ales daca primavara e secetoasa, mananca toate semintele azvarlite inbrazda. Mai apoi se hraneste cu ce poate, cu ce are: frunze de grau, de lucerna. Cand cerealele incep a da in spic, taie paiul de jos si duce spicul intreg, de umple camarile cu provizii. Se inmulteste cu o iuteala uimitoare. Fe vara femela poate fata de cel putin 5 - 6 ori, masar cate 5 -6 pui odata. La o luna jumatate, cel mult doua, soricioaica din primavara devine la randul ei mama. Dintr-o singura pereche, ia acest fel, pot sa iasa la sfarsitul anului peste 500 de indivizi, in masura de a se inmulti si ei. Asa se explica invaziile in unii ani favorabili. Un singur animal intr-un an mananca sau distruge cam 11 kilograme de substante vegetale.

Soarecele de zapada (Microtus nivalis)

Soarecele de zapada (Microtus nivalis) are o lungime de 12-14 centimetri si o greutate de doar 4050 de grame. Are o blana deasa si lunga, coada alba. Ochii si urechile sunt mari, perii senzitivi de pe cap lungi. Naste de 2-3 ori pe an cate 3-7 pui in cuiburi captusite cu plante uscate tocate marunt. Traieste pana la 3-4 ani.

Consuma ziua graminee aspre, fructe de merisor, radacini. Foloseste ca adapost crapaturile din stanci, golurile dintre pietre. Face rezerve mici de hrana pentru iarna, caci umbla de obicei pe sub stratul de zapada dupa lujeri si radacini. Il gasim in munti la altitudini de 600-2000 de metri, in locuri insorite.

Cunoaterea mediului
Unitatea: ANIMALE

Clasa a II-a

Realizator: inv. RAUTA CRISTINA

Bibliografie

doru.wordpress.com blackcatculcea.wetpaint.com www.natgeo.ro free-wallpapers.110mb.com www.mondofun.ro www.zooland.ro alpinet.org www.ghidbrasov.ro