Sunteți pe pagina 1din 15

coala Nr.

39, Nicolae Tonitza - Constana

Ptimirea Sfinilor 40 de mucenici

de la Sevastia
Catedra de religie
9 martie 2009

Totul incepe n secolul al IV-lea, pe cnd cretinii erau persecutai...

Persecutiile indurate de crestini din partea autoritatilor romane au inceput in anul 64, sub imparatul Nero(54-68). Cea mai crunta persecutie anticrestina a fost cea din timpul imparatului Diocletian (284-305).
In timpul acestui imparat au fost emise patru edicte imperiale de persecutie - trei in anul 303 si unul in anul 304. Prin acestea s-a decretat la inceput daramarea locasurilor de cult crestine, interzicerea adunarilor crestine si arderea cartilor sfinte, apoi arestarea clericilor crestini si uciderea celor care refuzau sa se lepede de credinta crestina; in final a fost declansat un razboi total impotriva Bisericii crestine.

n anul 313, Sfantul Imparat Constantin cel Mare a acordat libertate, prin edictul de toleranta religioasa de la Mediolanum (Milano), credintei crestine. Chiar si dupa acest important moment din viata Bisericii crestine au mai fost declansate persecutii impotriva crestinilor, sub imparatul Liciniu (intre 320-324) si Iulian Apostatul (361-363).

ntr-o perioad n care persecuiile ncetaser n mare parte, pgnul mprat Liciniu nu accepta credina n Hristos. Aflnd c n Armenia, sub comanda guvernatorului Agricolae, se aflau soldai cretini, a poruncit ntoarcerea acestora de la credina lor, mai ales c ntre ei se aflau trei, Chirion, Candid i Domnos, foarte pricepui n studiul Scripturilor. Cretinii cunosctori de carte erau considerai dintre cei mai periculoi, deoarece puteau aduce argumente solide i lumina minile oamenilor spre adevrata credin, ndeprtndu-i de practicile pgne, idolatre.

Adunnd toi soldaii cretini, Agricolae i-a silit s se nchine idolilor, apoi i-a ntemniat timp de 8 zile, fiind btui cu pietre i ademenii cu daruri.

aratat asculatori catre mai marii vostri in razboaie, asa sa ascultati si acum porunca imparatului, aducand jertfa zeilor".

"Cum v-ati

Prin semne divine au fost ns ntrii n dreapta credin. Erau lovii cu pietre peste fa i peste gur, dar pietrele n loc s-i ating pe ei, se ntorceau i loveau pe cei ce le aruncau.
Venind in Sevastia un mare conducator de oaste, anume Lizie, acesta le-a poruncit, din nou sa aduca jertfa zeilor. Cu aceeasi nestramutata credinta, ostasii crestini s-au impotrivit.

biruit pe vrajmasi, pentru imparatul pamantesc, tot asa, voim si noi lupta si pentru Imparatul Ceresc, impotriva vrajmasilor Lui" a mrturisit
Chiron.

"Cum am luptat si am

Cei 40 de mucenicii au stat toata noapte cantand psalmi, iar in zori li S-a aratat insusi Dumnezeu care i-a imbarbatat si i-a pregatit pentru chinurile ce aveau sa le suporte.

Au stat cei 40 de mucenici inchisi in temnita 7 zile.

Dar, vazand ca cei 40 nu vor sa li se supuna au hotarat sa fie loviti cu pietre, dar ca prin minune pietrele se intorceau impotriva celor ce aruncau, vazand acestea insusi Agricolae arunca o piatra care i se intoarse inapoi si il lovi in fata.
Infuriati peste fire, capeteniile au poruncit sa fie dezbracati si siliti sa intre intr-un iaz, care era aproape inghetat, ca era iarna, iar pe maluri au pus paznici, ca nimeni sa nu fuga.

Toat noaptea, cei 39 de cretini adevrai au cntat psalmi i s-au rugat mpreun, inndu-i cald unul altuia. Un

ostas, nemaiputand indura gerul, a primit sa aduca jertfa ce i se cerea: dar, iesind din iazul inghetat si intrand in baia calda, anume pregatita, acesta a murit indata.

n aceea noapte s-au petrecut mari minuni: apa lacului s-a nclzit, gheaa s-a topit i 40 de cununi strlucitoare au pogort asupra mucenicilor.

Aceasta vazand, temnicerul Aglaie, care avusese un vis si avea un tainic indemn, a marturisit cu glas tare: "Si eu sunt crestin. Apoi a sarit in apa cea inghetata, facandu-se partas mucenicestilor patimi si intregind ceata celor patruzeci, in locul celui ce se lepadase de Hristos.

Iar cnd s-a fcut ziu, sfinii care erau leinai, de abia se mai vedeau suflnd. Atunci li s-au frnt fluierele picioarelor i au luat cununile muceniciei.

Unul dintre crestini, care din pricina vrstei mai tinere i a puterii trupeti mai sufla nc, a fost lsat la o parte de tiran. Dar mama lui, care n tot timpul ct mucenicii ptimiser, rmsese pe lng el, vznd acum pe fiul ei, care era mai tnr dect toi ceilali, se temea ca nu cumva tinereea i dragostea de via s-i insufle n cele din urm team i s se arate nevrednic de ceata i de cinstea celorlali. De aceea aceasta sta ncremenit i cu trupul i cu privirea, uitndu-se la el, n starea n care se gsea, dndu-i curaj i ntinzndui minile, n cele din urm i zicnd: Fiul meu preadulce, Meliton, mai

rabd puin, ca s ajungi cu adevrat i fiu al Tatlui Celui din ceruri. Nu te nfricoa de chinuri, cci, iat, Hristos Dumnezeu i st ie ntr-ajutor. Nu vei mai ntlni mai departe nici o neplcere, nici o durere; toate acelea au trecut, pe toate le-ai nvins cu vitejia ta; dup acestea va fi numai bucurie, desftare, odihn i veselie, din care te vei mprti mprind mpreun cu Hristos i vei fi rugtor pe lng Sine, pentru mine, mama ta.
Slujitorii tiranului aducnd nite crue i ncrcnd n ele sfintele lor trupuri le-au pornit ctre rmul unui ru, care trecea prin apropiere. i vznd c tnrul acela mai sufla nc, l-au lsat s triasc mai departe.

De aceea, neinnd seama c este femeie slab i nbuindu-i n suflet toat durerea de mam, a luat pe fiul ei pe umeri i a pornit cu el dup cruele cu trupurile sfinilor, ntocmai ca o viteaz.

Dar, n timp ce-l purta astfel pe umeri, acesta i-a dat i el duhul. i atunci mama simindu-se eliberat de griji, s-a bucurat mult i sufletul ei a sltat n chip plcut de sfritul fiului ei. i ducnd trupul nensufleit al iubitului ei fiu pn la locul unde se gseau trupurile sfinilor, l-a pus deasupra lor i l-a numrat cu toate celelalte, pentru ca nici mcar trupul, al crui suflet pornise s se numere laolalt cu sufletele celorlali.

Iar slujitorii aceia ai vrjmaului, aprinznd un foc mare, au ars trupurile sfinilor. Apoi, pentru ca nu cumva cretinii s poat lua moatele lor, le-au aruncat n ru.
Iar Domnul, Cel ce pzete toate oasele plcuilor Si, n-a lsat s piar n ap nici o prticic din ele, ci pe toate le-a pzit ntregi. Dup trei zile s-au artat sfinii, fericitului Petru, episcopul acelei ceti, zicndu-i: "Vino noaptea i ne scoate pe noi din ru!" Iar el, lund clerul su i brbai cucernici, a mers la malul rului, noaptea fiind foarte ntunecoas. i iat c deodat s-au luminat oasele sfinilor n ap ca stelele; i oriunde se afla cea mai mic prticic, locul acela strlucea ca de o lumin. Deci, adunnd episcopul din ap toate oasele sfinilor, pn la unul, le-a pus ntr-un loc cinstit.

Astfel, cei ce au ptimit pentru Hristos i s-au ncununat de El, ca nite lumini strlucesc n lume. Ei n Dumnezeu au crezut i pe Hristos L-au mrturisit, iar de Duhul Sfnt nu s-au lepdat i s-au preamrit de ctre Preasfnta i Fctoarea de via Treime, lsnd pomenirea vieii lor, spre mntuirea tuturor celor ce cred n Tatl, Fiul i Sfntul Duh.

Biserica prznuiete srbtoarea acestor patruzeci de Sfini Mucenici n fiecare an, pe 9 martie: Kirion, Candid, Domnos, Isihie, Ieraclie, Smaragd, Valent, Vivian, Evnichie, Claudie, Prisc, Teodul, Eutihie, Ioan, Xantie, Ilian, Sisinie, Aghie, Aetie, Flavie, Acachie, Ecdit, Lisimah, Alexandru, Ilie, Leontie, Gorgonie, Teofil, Dometian, Gaie, Atanasie, Chiril, Sacherdon, Nicolae, Valerie, Filoctimon, Severian, Hudion, Meliton i Aglaie".

Femeile pregtesc feluri de mncare specifice, numite Mucenici. Pe acestea le duc la biseric pentru a fi binecuvntate i le mpart celor din jur.

Este ziua n care, se amintesc toi martirii cretini ai tuturor veacurilor, precum i mamele lor, cele care iau crescut plcut n faa lui Dumnezeu.

- au forma simbolului infinitului amintind de viaa venic n fericire pe care au dobndit-o


- sunt ndulcii, cci dulce este fericirea vieii pe care au primit-o

nuca amintete de mbriarea mucenicilor din apele ngheate

- aromele amintesc de multitudinea bucuriilor din viaa de veci

- sunt pui la foc, pentru a fi nclzii

Acatistul Sfintilor 40 de Mucenici


Condacul 1: Aparatoarei intruniri pentru credinta, Mucenicilor de patruzeci, care in iezerul Sevastiei s-au aruncat de inchinatorii la idoli, veniti sa praznuim cu dragoste pomenirea lor. Ca vrednici sunt a ne izbavi de toata primejdia prin rugaciuni catre Dumnezeu si sa cantam: Bucura-te, ceata prealuminata a Mucenicilor! Icosul 1: Ingerii din cer cu cununi de cinste s-au aratat sufletele voastre cele nevestejite de durerea trupului, ca suferind rabdati asprimea gerului, ca si tinerii evrei care oarecand vapaia focului privind, cantau: pe Domnul lucrurile !audati-L si preainaltati-L intru toti vecii! Pentru aceasta si noi cantam asa: Bucura-te, turma a adevaratului Pastor; Bucura-te, ca prin ale Lui invataturi ai aflat mantuirea; Bucura-te, ca printr-lnsul ti s-au deschis usile raiului; Condacul 13 Bucura-te, ca ai dobandit viata cea nemuritoare; O, de trei ori fericita si Bucura-te, ca ai defaimat fagaduintele barbarilor; preanevinovata ceata a Bucura-te, ca te-ai lepadat de cinstea celor necredinciosi; Mucenicilor! Tie ne rugam, Bucura-te, in suferinta cu totul nestramutata; grabeste de intareste credinta Bucura-te, in biruita multora neasemanata; noastra cu ajutorul Tau cel sfant, ca Bucura-te, in lupte desavarsit nerusinata; printr-insa sa dobandim cele de Bucura-te, in ispite fara preget neaplecata; folos, cu mila dumnezeiasca, Bucura-te, ca in chinuri ai stat neintristata; ferindu-ne de dureri, de boli, de Bucura-te, visteria lui Hristos cea nedesarta; primejdii si de alte rautati, ca Bucura-te, ceata prealuminata a Mucenicilor! impreuna cu tine sa cantam: Aliluia!

Material realizat de ctre eleva Constantinescu Bianca, din clasa a VI-a A a colii nr.39, Nicolae Tonitza Constana, sub ndrumarea prof. Alina Maria Vlcu