Sunteți pe pagina 1din 180

TEHNOLOGIA PRODUSELOR HORTICOLE

Legumele in stare proaspata. Situatia existenta pe pietele externe 2006

Piata Uniunii Europene Productia Recolta de legume in Uniunea Europeana in 2002 a fost de 52,5 mln. de tone. Italia si Spania sunt principalii producatori de legume din Uniunea Europeana. Aceste doua tari produc impreuna mai mult de jumatate din productia totala de legume a UE: Italia - circa 15 milioane de tone anual, iar Spania - 12 mln. de tone. Productia de legume in UE este prezentata in diagramade mai jos

Diagrama 1. Productia de legume in UE pe tari

B e lg ia M a re a A u s tr ia P o r tu g a lia 3 % B r ita n ie 1% 5% 5% G e r m a n ia 6% O la n d a 7% G r e c ia 8%

I ta lia 31%

Fr a n a 12%

S p a n ia 22%

Productia de legume in UE in 2000-2002 (mii de tone) 2000 Tara Italia Spania Franta Grecia Olanda Germania Marea Britanie Portugalia Belgia Austria Irlanda Suedia Finlanda Danemarca Luxemburg 14692 11907 6253 4111 3236 2706 2855 2199 1393 419 257 246 209 223 2 15183 12144 6378 3979 3836 2910 2914 2634 1569 529 249 249 245 227 2 15520 11685 6297 4030 3726 2994 2749 2491 1578 500 249 247 243 225 2 din care tomate ceapa morcovi varza conopida ardei mazare anginare ciuperci vanata usturoi 14620 3437 3331 2546 2266 1706 1098 882 793 651 271 16317 3829 3727 2633 2204 1731 1118 817 828 601 271 214 16171 3872 3675 2599 2127 1817 1110 881 823 688 273 219 EU 15 50708 53048 52536 2001 2002 2000 2001 2002

sparanghel 216

Datele din tabel denota o crestere semnificativa in producerea de legume in perioada analizata, cu exceptia conopidei. De asemenea, se contureaza o situatia stabila in producerea legumelor de importanta minora, cum ar fi: usturoiul, anghinarea si sparanghelul. Tomatele sunt produsul ce domina productia de legume in UE. Principalele tari producatoare de tomate sunt Italia si Spania, carora le revin 2/3 din productia totala. Spania si Olanda sunt principalii producatori de ceapa, Franta si Marea Britanie sunt furnizorii de baza de morcovi.

Importul Importul de legume in tarile Uniunii Europene in 2002 a constituit 8,1 mln. de tone, valoarea totala a acestuia fiind de 6,6 mlrd. de euro. Comparativ cu anul precedent, s-a inregistrat o scadere de 6% in termeni valorici si de 2% - in termeni cantitativi. Principalii furnizori de legume in UE sunt Spania si Olanda, care insumeaza circa 60% din totalul importurilor (in termeni valorici) efectuate de celelalte state-membre.

Principalii furnizori de legume in stare proaspata in Uniunea Europeana Spania 34% Olanda 28% Franta 7% Italia 6% Belgia 5% Maroc 3%

Principalii furnizori pe produse (cota-parte a importurilor in UE) Tomate Spania (41%), Olanda (34%), Belgia (6%), Maroc (6%) Ardei - Olanda (41%), Spania (40%), Israel (4%), Turcia (3%), Franta (9%) Ceapa - Olanda (26%), Spania (22%), Franta (10%), Italia (7%), Belgia (7%) Mazare si fasole - Kenya (27%), Spania (14%), Maroc (10%), Franta (10%), Olanda (8%), Zimbabwe (4%) Porumb dulce - Tailanda (36%), SUA (12%), Spania (10%), Franta (9%), Israel (7%), Olanda (6%), Zimbabwe (6%)

Piata CSI Federatia Rusa Conform datelor Ministerului agriculturii din Federatia Rusa, pana la 1 octombrie 2003, intreprinderile agricole au recoltat 680 mii de tone de cartofi de pe o suprafata de 53 mii de hectare. Recolta la hectar a constituit 129,2 q/ha, ceea ce este cu 16,5 q/ha mai mult decat in anul 2002. Legumele au fost colectate de pe o suprafata de 45 mii de hectare. Recolta inregistrata a fost de 505 mii de tone, productivitatea medie - de 111 centnere la hectar. Acest indicator este practic identic celui din anul 2002.

Legumele trebuie sa ocupe un loc important in hrana omului, datorita continutului mare de substante hranitoare si in special de vitamine, a caror lipsa sau insuficienta in alimentatie poate provoca serioase tulburari in metabolismul uman, in special la copii, predispunandu-i la diferite boli. Cele mai frecvente vitamine ce se gasesc in majoritatea legumelor sunt: A, B, C, D, E, K, PP.

Un om matur, in functie de activitatea pe care o depune in 24 ore, are nevoie de vitamina A - 1 mg, vitamina B1 si B2 cate 2 mg, vitamina C - 50 mg, vitamina PP - 20 mg. In cazul efortului fizic, cantitatea de vitamine C, B si PP se dubleaza. Continutul in saruri minerale sporeste valoarea alimentara a legumelor. Sarurile minerale au un rol important in formarea si intarirea oaselor, in formarea hemoglobinei din sange, precum si la neutralizarea activitatii secretiilor gastrice. Majoritatea legumelor contin saruri de calciu, fier, magneziu, fosfor, etc. Avand aceste calitati, legumele nu ar trebui sa lipseasca din meniul nostru zilnic.

Vitamina

A stimuleaza functiile pielii si ale ochilor. Se gaseste in cantitati mai mari in morcov, praz, tomate, salata, spanac, ardei gras, marar, patrunjel verde. De retinut ca vitamina A nu se distruge prin fierbere, de aceea mancarurile gatite cu aceste legume reprezinta o importanta sursa de vitamina A.

Grupul de vitamine B stimuleaza cresterea, cu rol insemnat in formarea globulelor rosii. In cantitati mai mari se gasesc in sfecla rosie, ridichi de luna, cartofi, mazare, spanac, fasole. Vitamina C influenteaza pozitiv rezistenta organismului la boli. Se gaseste mai mult in ardei, tomate, conopida, gulii, varza alba, varza rosie, spanac, salata, marar, patrunjel verde. Vitamina D contribuie la prevenirea si chiar vindecarea rahitismului. Se gaseste in conopida, varza, gulii. Vitamina E ajuta la combaterea sterilitatii si se gaseste in special in telina si salata. Vitamina K are o actiune coagulanta asupra sangelui. Se poate gasi in patrunjel si morcov. Vitamina PP este prezenta in conopida, varza alba si rosie, praz, ardei gras, mazare.

Metodele de cultura a legumelor sunt: producerea in prealabil a rasadurilor pentru plantare cultivarea legumelor in sere si solarii cultura de legume prin semanare directa in camp

Legumele ce se cultiva mai frecvent prin rasaduri sunt rosiile, vinetele si ardeii, care au cerinte mai mari in ce priveste caldura si necesita o perioada mai mare de vegetatie pana la recoltare. Prin rasaduri se cultiva si plante mai putin pretentioase, ca varza, conopida, gulia, in scopul de a obtine productii timpurii, de asemenea si prazul, ceapa de apa, telina, castravetii, si dovleceii, tot in acelasi scop.

Realizarea rasadnitelor presupune urmatoarele materiale: gunoi de grajd proaspat, nefermentat; pamant de rasadnita (de "telina"); tocuri de lemn; geamuri; rogojini. Gunoiul de grajd se foloseste pentru incalzire (rasadnita calda). Cel mai bun este gunoiul proaspat de cal, care intra repede in fermentatie si da cantitatea cea mai mare de caldura. Se poate folosi si gunoi proaspat de vite, fiind indicat sa se amestece cu gunoi de cal. Avantajele folosirii gunoiului de grajd sunt mai multe, printre care costul scazut, nu necesita instalatii speciale, iar dupa ce s-a folosit poate fi intrebuintat la producerea de mranita sau ca ingrasamant suplimentar. Pamantul de rasadnita, sau de telina, cum mai este denumit, se pregateste inca din timpul verii, in felul urmator: - dintr-un loc intelenit (inierbat), pajisti, izlazuri, etc., se fac brazde groase de 10-12 cm si lungi de 20-30 cm. Acestea se asaza in gramezi, unele peste altele, cu iarba la iarba, intr-un loc umbrit, udandu-se din timp in timp pentru a putrezi mai usor. Dupa putrezire rezulta pamantul de telina care se amesteca in anumite proportii (vezi mai jos) cu mranita si nisip. In lipsa unui loc intelenit se pot taia brazde dintr-un camp de lucerna sau trifoi. Nisipul se foloseste pentru a face pamantul de rasadnita mai permeabil si mai usor.

Proportii de amestec pentru diferite legume:

Cultura

Mranita %

Pamant de telina %

Nisip %

Rosii Ardei, vinete Castraveti Varza, conopida Salata

50 40 40 50 25

25 50 40 25 75

25 10 20 25 -

Tocul de rasadnita e rasadnite (ex.: cu 2 pante, ingropate, etc.), insa cea mai simpla este cea cu toc pe care o

Tocul este format dintr-o rama de lemn de 25-30 cm inaltime, 4 m lungime si 1,5 m latime, avand prinsa din metru in metru cate o stinghie pentru sprijinirea foilor de geam, cu dimensiunea de 1 pe 1,5 m. Rama se asaza pe un strat de gunoi de grajd amenajat pentru rasadnita, mai lat decat tocul, si gros de 40-70 cm. Geamurile au rol de mentinere a caldurii degajate. In interiorul tocului se mai pune un strat de gunoi de grajd proaspat, de cca 5 cm grosime, dupa care rasadnita se acopera cu foile de geam si rogojini. Dupa cateva zile, daca se constata inceperea fermentarii (apar picaturi de apa pe interiorul geamului), se asaza amestecul de pamant intr-un strat de 12-15 cm. Pamantul se grebleaza, dupa care se acopera iar rasadnita. Semanatul in rasadnita se face cand pamantul s-a incalzit, lucru ce se constata prin aparitia buruienilor. Inainte de semanat, pamantul se niveleaza cu grebla, distrugand astfel si buruienile.

Semanatul in rasadnita se poate face in randuri sau prin imprastiere cat mai uniforma. Peste seminte se presara un strat de mranita gros de 1-2 cm. Se batatoreste usor pamantul si se uda cu o stropitoare cu sita fina, cu apa calduta. Rasadurile se pot planta si in ladite, in ghivece sau in paharele din plastic, in lipsa tocurilor de lemn. Pe fundul laditelor se fac cateva gaurele prin care sa se scurga excesul de apa. Se asaza un strat de nisip de 1 cm grosime, dupa care se pune amestecul de pamant. Semanatul se face in randuri, la 4-5 cm distanta. Laditele se tin intr-o incapere incalzita, iar dupa rasarire se asaza langa geam, la lumina. Cand rasadurile au atins perioada optima, se planteaza in gradina. Rasadirea in ghivece se aplica la legume care suporta greu transplantarea in gradina (ex. castraveti, dovlecei), asa fel incat acestea sa fie plantate in gradina cu pamantul din ghivece, fara a fi afectate radacinile. Se folosesc ghivece mici de pamant ars cu diametrul de 6-8 cm sau paharele de plastic gaurite la fund. Ghivecele se umplu cu pamant pana la jumatate, apoi se seamana cate 2 seminte la ghiveci prin apasare cu degetul, dupa care se uda cu apa calduta si se tin la lumina si caldura. La ghivece se mai pot produce rasaduri si de la alte legume

Cateva

soiuri de legume ce se pot cultiva in solar cu rezultate foarte bune:

rosii:

Marita 15; Marita 25; Vidra 14; Isalnita 50; Delicates; Vemone ardei gras: Export; Urias de California; De Dunarea; Solaris vinete: Delicia; Bucurestene; Pana Corbului; Lidia; Narcisa

Ingrijirea rasadurilor Pana la rasarire, rasadnita se tine acoperita cu geam si rogojini. Imediat ce plantele incep sa apara, se inlatura rogojinile pentru patrunderea luminii. Rasadnita se va aerisi zilnic, chiar si pe timp mai racoros, ridicand brusc geamul si lasandu-l imediat la loc. Pe masura ce timpul se incalzeste, aerisirea se va face tot mai des. Daca pamantul din rasadnita tinde sa se usuce, se uda usor cu apa calduta. Nu trebuie sa fie nici prea multa umezeala, deoarece rasadurile se alungesc prea mult, se imbolnavesc si cad. Daca se intampla acest lucru, se aeriseste bine rasadnita, iar plantele bolnave se smulg. Daca apar coropisnite, se ingroapa la 2-3 cm din loc in loc momeli. Combaterea coropisnitelor prin momeli se face dupa urmatoarea reteta: se fierb 15 minute 100 gr boabe de grau; dupa racire se amesteca cu 5 gr insecticid (Aldrin, Detox, Duplitox, Sintox, Sinoratox, etc.) si 1 gr untdelemn. Calirea rasadurilor se face cu scopul ca acestea sa se obisnuiasca cu conditiile climaterice mai aspre, la plantarea in camp. Pentru aceasta, cu 10-15 zile inainte de plantare se ridica geamurile, la inceput numai ziua, apoi si noaptea. Udatul in acest timp se reduce la minim sau se suprima total. Plantarea rasadurilor se va face tinand cont de perioadele specifice fiecarei legume, tinand cont de caracteristicile culturii respective.

Solarii

Tipuri

de solarii Culturile de legume timpurii si extratimpurii se pot obtine in rasadnita, in solarii de diferite tipuri si in sere-solar. Ne vom ocupa in mod deosebit de obtinerea legumelor in solarii, care sunt mai usor de amenajat si necesita mai putine investitii.

Solariile

sunt constructii simple, acoperite cu folie de polietilena de 0,1-0,2 mm grosime si in care se planteaza legume sau se produc rasaduri, primavara foarte devreme, in vederea obtinerii de productii extratimpurii (trufandale). Ele se monteaza cu minim 10-15 zile inainte de data plantarii, pentru ca pamantul sa se incal

Solarul simplu de tip tunel este usor de realizat.

Pentru construirea acestui solar se folosesc tije de plastic flexibile sau de fier-beton de 6, lungi de 1,6-1,8 m. Tijele se asaza arcuit la distanta de 1-1,5 m intre ele, infigand cele 2 capete in pamant, constituind astfel scheletul solarului. Deschiderea arcului va fi de 70 cm, iar inaltimea de 40-50 cm. Pe schelet se fixeaza folia lata de 1,5 m asa fel incat sa treaca cu 15 cm peste marginile tunelului, pentru ca folia sa fie fixata prin asezarea unor brazde de pamant peste margini. La cele 2 capete ale tunelului folia se prinde in manunchi de cate 1 tarus-ancora. Intr-un astfel de solar se pot planta 2-3 randuri de rasaduri de talie mica: salata, varza, conopida, etc. Dupa ce timpul s-a incalzit, solarul se desfiinteaza, iar cultura ramane in camp deschis. Orientarea tunelului trebuie facuta astfel incat vanturile puternice sa bata in lungul acestuia.

Un alt tip de solar este solarul inalt de tip tunel. Acesta are scheletul de fier-beton de 14-18, cu deschiderea la baza de 5-7 m. Tijele din fier sunt sudate intre ele cu bare de fier, iar de o parte si de alta a coamei se intind cate 3 randuri de sarma galvanizata pentru sustinerea foliei. Fiecare picior al arcadei se introduce intrun locas din teava fixata in beton, pentru o mai buna stabilitate. Folia de polietilena de 0,2 mm trebuie sa depaseasca marginile solarului pentru ancorare sau acoperire cu pamant pe margini. Dupa ce s-a acoperit solarul cu folie, peste acesta se intinde prin incrucisare sarma de 3 mm care se fixeaza cat mai bine si mai strans pentru a impiedica ruperea foliei de catre vant.

solarul

inalt de tip tunel

Solarii

joase duble Acest tip de solar se confectioneaza frecvent dintr-un schelet de lemn sau fier-beton. Pentru acoperire se folosesc doua folii de polietilena late de 1,4 m, lipite intre ele pe latura lunga.

Solarii

joase duble

Dupa ce s-a incalzit pamantul in solar (10-15 zile de la montare si acoperire cu folie), se ierbicideaza si se modeleaza terenul in straturi ridicate pe rand, lasand distantele specifice fiecarei culturi intre randuri. Plantarea rasadurilor in solar se face intre 20-25 martie la rosii, 5-15 aprilie la ardei, 1-15 aprilie la vinete. Trebuie ca temperatura in sol la adancimea de plantare sa nu fie mai mica de 10-12 gr C. La plantare se folosesc rasaduri viguroase, sanatoase, produse in ghivece sau cuiburi nutritive. Inainte de plantare, rasadurile se uda si se trateaza contra daunatorilor.

Lucrari de intretinere in solar Dupa plantare, in locul plantelor care nu s-au prins, se planteaza alte rasaduri din acelasi soi. Se afaneaza solul prin prasile, prima oara la 10-12 zile de la plantare, apoi la 2 saptamani. Legumele se iriga functie de cultura, de obicei intre randuri, aducand apa pe santuri. Fertilizarea se face uniform, in apropierea randurilor, incorporand ingrasamantul in sol odata cu prasilele. De mare importanta este dirijarea temperaturii si umiditatii, realizata prin aerisirea solarului si irigare corecta. Aerisirea se face prin deschiderea usilor din capete, sau prin ridicarea foliei la mijlocul solarului in zilele foarte calduroase. Daca nu se respecta aceste conditii, apar bolile la plante si cultura poate fi periclitata. Combaterea bolilor se face prin masuri de igiena a culturii (indepartarea plantelor bolnave) si tratamente fito-sanitare

Lucrari speciale: La rosii:


- sustinerea plantelor pe sarme sau sfori cat mai din timp (20 zile de la plantare) - copilitul (vezi ingrijirea rosiilor) - carnitul plantei la 3-4 inflorescente pentru culturile extratimpurii si 8-10 inflorescente pentru culturile prelungite - defolierea frunzelor de la baza, imediat dupa plantare, si a celor ingalbenite - lucrari de formare a tufei, lasand 3-4 ramificatii; lastarii de rod se lasa in exterior si se ciupesc la 1-2 flori, iar lastarii interiori si cei sterili se suprima - carnitul varfului lastarilor la 2 frunze deasupra ultimului fruct - defolierea frunzelor batrane - ciupirea lastarilor pana la aparitia primelor flori; se lasa 1-3 copili care se carnesc dupa 2-3 fructe; daca apar mai multe flori la un loc se raresc, lasand numai una - se defoliaza frunzele de la baza si cele care umbresc florile

La ardei:

La vinete:

Cultura in camp

Insamantarea

direct in camp se face pentru obtinerea de productii timpurii la legumele care suporta mai bine temperaturile mai scazute, ca morcovul, patrunjelul, mazarea, ceapa, salata, spanacul, etc. Unele seminte (morcov, patrunjel) rasar mai greu, la 20-25 zile

Perioada de semanare la legumele de baza Cultura Morcov Patrunjel Ridichi de luna Ridichi de vara Ridichi de iarna Sfecla rosie Ceapa de consum Ceapa de arpagic Ceapa verde Usturoi Spanac Salata Fasole pastai Fasole uscata Castraveti Dovlecei Distanta intre randuri/cm 20-40 20-40 15-20 30-40 30-40 30-40 30-40 30-40 15-20 30-40 20-25 20-25 40-50 40-50 80 70-100 Distanta pe rand/cm 7-8 7-8 6-7 15-18 15-18 18-20 7-8 7-8 5-6 5-6 15-20 7-8 7-8 30-50 40-60 Perioada de semanare 1-15 III 25 V-25 VI 1 III-5 IV 1 III-15 IV 25 IV-30 V 20 VI-10 VII 1-10 IV 25 V-5 VI 10-30 IX 20 II-10 III 25 III-15 IV 1-10 XI 20 II-20 III 1-10 XI 20 II-10 III 1-15 VIII 20 II-10 III 20 II-10 III 1-20 VIII 20 IV-10 V 25 VI-5 VII 25 IV-10 V 20 VI-10 VII 25 IV-10 V

Plantarea rasadurilor in camp Rasadurile trebuie sa fie viguroase, sanatoase, cu frunze de culoare verde-inchis si cu radacini puternice. Perioada de plantare este in functie de specie. La plantare, pamantul se indeasa bine in jurul radacinilor astfel incat sa nu ramana goluri in care sa patrunda aerul uscat de afara. Daca terenul nu a fost ingrasat, e bine sa se puna 300-400 gr mranita la cuib, amestecandu-se cu pamantul. De mare importanta este adancimea de plantare; daca e prea adanc, cresterea plantelor va fi incetinita de lipsa aerului, iar daca plantarea se face prea la suprafata, rasadurile se vor usca. Udarea se face conform cerintelor culturii respective.

Pregatirea terenului pentru cultura Solul sa fie bogat in substante hranitoare, cu apa freatica la cel putin 1 m de la suprafata si ferit de inundatii.

Terenul sa se gaseasca in apropierea unei surse de apa pentru udat. Locul sa fie drept sau usor inclinat spre sud pentru a iriga mai usor. Terenul ales sa fie insorit, ferit de vanturi sau furtuni puternice (marginit de o liziera de copaci). Este de preferat ca terenul sa fie usor accesibil (drumuri, sosele), pentru a usura transportul. Terenul se ara din toamna la 25-30 cm adancime. Primavara, dupa ce s-a uscat, terenul se lucreaza cu grapa pentru a nu forma crusta. Intr-o parte a gradinii se rezerva un loc pentru culturile care raman pe loc mai multi ani. Amenajarea terenului consta in executarea canalelor (santurilor ) de irigare. La impartirea terenului pe parcele se va tine cont de modul de udare al legumelor de pe parcelele respective, precum si de cerintele legumelor (lumina, adapost, etc.). Pentru culturile timpurii se pot face straturi inaltate sau coborate de 10-20 cm si 1-1,3 m latime despartite de poteci late de 30 cm. cat mai uniform.

Este recomandat sa nu se cultive aceeasi planta 2 ani la rand pe acelasi loc, deoarece productia din anul urmator va fi mai mica si mai slaba calitativ, mai ales datorita inmultirii de boli si daunatori, specifici culturii respective. De retinut ca o leguma se cultiva din nou pe acceasi parcela dupa 2-4 ani. Foarte mare importanta are fertilizarea terenului din toamna (fertilizare de baza), prin care se asigura nevoia de hrana pentru urmatoarele 2-3 culturi. Ingrasarea terenului se face odata cu aratura de toamna, imprastiind ingrasamantul

Pregatirea

culturii de legume este o etapa foarte importanta pentru obtinerea unor productii bogate si de calitate. Pregatirea trebuie sa se faca tinand cont de urmatorii factori:

Teren Seminte Ingrasaminte

Pregatirea semintelor Pentru obtinerea unor productii legumicole mari si de calitate este bine sa se foloseasca seminte care indeplinesc anumite conditii, si anume: Soiul legumei sa fie indicat pentru zona si solul specifice terenului ales. Perioada de vegetatie a culturii (soiuri timpurii, de vara, tarzii, etc.). Calitatea germinativa a semintelor si vechimea lor. Este bine ca semintele sa se procure de la producatori autorizati sau magazine speciale. De mare importanta este si tratarea semintelor impotriva bolilor si daunatorilor. Semintele procurate de la producatori sunt deja tratate in acest sens.

Semanat

Tratarea

Ingrasamintele

Fertilizarea terenului este bine sa se faca folosind numai ingrasaminte organice, deoarece este mai sanatos si pentru Dvs., cat si pentru clientii amatori de legume proaspete, care vor aprecia acest lucru. Solul bogat in substante hranitoare va da o recolta mai mare, iar legumele vor fi mai gustoase si mai bune calitativ. De aceea gradina de legume trebuie fertilizata in fiecare an. Cel mai bun ingrasamant este gunoiul de grajd putrezit, care se aplica de regula toamna, la pregatirea terenului. In functie de posibilitati, gunoiul se da in primul rand la culturile de castraveti, vinete, varza, conopida, tomate, ardei, cartofi, dovlecei. coama. Dupa 2-3 ani se va obtine un ingrasamant foarte valoros d.p.d.v. nutritiv, care se foloseste la fel ca mranita. Amanunte despre folosirea ingrasamintelor pentru fiecare tip de
leguma in parte puteti afla in paginile referitoare la aceste legume.

Un alt ingrasamant organic este mranita , care se obtine in amestec din gunoi de grajd foarte bine putrezit (2-3 ani) si resturi vegetale descompuse. Aceasta se foloseste in cantitati mai mici, aplicandu-se in special la cuiburile vegetale, la plantare, insamantare sau la ingrasarea suplimentara. Compostul se prepara destul de usor, din resturi vegetale, paie, frunze uscate, buruieni smulse la plivit, cenusa, resturi alimentare. Toate acestea se asaza in gramada intr-un loc mai izolat. Coama gramezii va forma o scobitura pentru ca apa de ploaie sa se stranga si sa patrunda in interior. In lipsa ploilor gramada se va uda periodic cu apa sau cu urina de la animale. Odata la 3 luni, gramada de compost se intoarce si se muta alaturi, straturile de sus asezandu-se la baza, iar cele de jos la

PRINCIPALELE LEGUME CULTIVATE


TOMATE VINETE, ARDEI VARZA GULIE CONOPIDA CEAPA, USTUROI PREZ CASTRAVETI DOVLECEI MORCOV,PATRUNJEL, RIDICHI MAZARE,FASOLE, CARTOFI, SPANAC, SALATA

Rosiile

reprezinta una din principalele culturi din gradina de legume, datorita fructului care e un aliment foarte valoros, ce contine insemnate cantitati de substante hranitoare. intr-un kg de rosii se gasesc cca 3040 gr zaharuri, 20-60 gr vitamina A, 20-60 gr vitamina C, 40-50 mg calciu, 20-30 mg fier. Ce soiuri se cultiva?

Pentru

productii timpurii se pot folosi soiuri autohtone, ca Arges 400", "Arges 408" sau "Arges 450" care sunt foarte precoce si dau fructe la 95-105 zile de la rasarire, de asemenea se folosesc "Export" sau "Delicates"

Pentru

culturile timpurii din solarii se pot folosi soiurile bulgaresti ,Marita 15, si Marita 25

Pentru

culturile de vara se pot folosi soiurile: Aurora, cu fructe mari (100200 gr) la 120-125 zile de la rasarire; de Tulcea?, cu fructe mari, rotunde, cu 5 coaste specifice, produce la 130-135 zile de la rasarire; Campbell produce rosii de 150-160 gr de forma rotunda turtita, foarte carnoase, la 130-140 zile de la rasarire.

Tomatele cer multa lumina, mai ales in rasadnita si solarii. Au nevoie de multa hrana, de aceea trebuie cultivate in soluri fertile, ingrasate treptat cu ingrasaminte naturale, mai ales. Tomatele se cultiva mai mult prin rasad, desi se pot cultiva cu rezultate bune si prin semanare direct in cimp. Rasadul pentru culturile timpurii se produce in rasadnite calde, in care se seamana in luna februarie intre 4 si 8 gr samanta la 1 mp. La 2-3 saptamani de la rasarire, cand apar primele frunze adevarate, rasadul se repica la distanta de 10/10 cm cand vrem sa obtinem un rasad viguros si avem spatiu suficient. Mai bune rezultate se obtin prin repicarea la cuiburi sau ghivece nutritive. Pentru cultura de vara, semanatul in rasadnita se face la inceputul lunii martie. Cind a trecut pericolul brumelor tarzii de primavara, incepind cu mijlocul lunii aprilie si pana in luna mai, rasadurile de tomate se pot planta in gradina. Plantarea se face la 60-70 cm intre randuri pentru soiurile cu portul mai mic si la 70-80 cm intre randuri si 30-40 cm pe rand pentru soiurile mai mari. La plantare este bine sa se puna la cuib un pumn de mranita care se amesteca cu pamantul din cuib.

Dupa plantare rasadul se uda cu 1-1,5 litri apa la cuib sau se iriga intre randuri. Nu se stropesc direct plantele! Cum se ingrijeste cultura de tomate? Dupa plantare, rasadurile trebuie aracite pentru asigurarea sustinerii. Aracii de lemn de 1-1,2 m lungime se infig in pamnt in dreptul fiecarei plante inspre nord . Sau se instaleaza spalieri mai grosi de lemn de 70-80 cm din 2 in 2 metri pe rand, pe care se intinde sarma la 50-60 cm analtime. In afara prasilelor repetate pentru spargerea crustei si combaterea buruienilor, se mai efectueaza urmatoarele lucrari: Legatul de arac sau de spalier; lucrarea se face pe masura ce tufele se incarca cu rod si devin mai grele. Legarea se face cu sfori, fasii de carpe sau alt material textile, imediat sub frunze, inconjurand tulpina in asa fel incat fructele sa aiba loc sa creasca.

Copilitul, ruperea lastarilor crescuti sub frunzele principale, se face imediat ce acestia apar, pentru o buna dezvoltare a fructelor. Se pot lasa 1-2 lastari la tufa, din cei care apar in preajma primului ciorchine de fructe, pentru cresterea productiei. Udarea se face la 6-7 zile, functie de gradul de uscare al pamantului. Primavara si la inceputul verii, rosiile se uda dimineata, pentru ca pamantul sa se incalzeasca in timpul zilei, iar plantele sa nu sufere de raceala din timpul noptii. Vara, udarea se face seara si noaptea, cand solul s-a mai racorit. La udare trebuie urmarit ca apa sa ajunga la radacini si nu direct pe planta, iar apa folosita sa nu fie rece, ci trebuie lasata la soare pentru a se incalzi un pic. Ingrasarea pamantului se face o data la 10-15 zile de la plantarea rasadurilor, apoi la 2 saptamani. In acest scop e indicat sa se foloseasca ingrasaminte naturale, precum gunoiul animal (1 galeata gunoi se subtiaza cu 5 galeti apa), 10-15 litri la 1 mp, sau mranita, care se imprastie printre plante si se ingroapa prin prasit in sol. Carnitul este o lucrare foarte indicata, atat pentru culturile timpurii cat si pentru cele tarzii. Consta in retezarea varfului plantei la 2-3 frunze deasupra ultimului ciorchine de fructe. La tomatele timpurii se lasa 4-5 ciorchini de fructe, iar la cele tarzii 6-8 ciorchini. Prin aceasta lucrare se grabeste coacerea fructelor in cazul rosiilor timpurii, se asigura fructe mari si carnoase la cultura de vara, iar la cea tarzie se accelereaza coacerea inainte de caderea brumei. Recoltarea tomatelor se face pe masura coacerii lor, in mai multe randuri.

vinete

Patlagelele vinete, ca si cele rosii, sunt plante pretentioase la caldura, apa, lumina si hrana. Samanta incolteste numai la temperaturi ce depasesc 14-15 grade C, iar la temperaturi sub 0 grade C plantele mor. Cer mai multa apa, deci se uda mai des. Daca nu au suficienta lumina in rasadnita, plantele se ingalbenesc si se alungesc. Daca sunt umbrite in teren, nu leaga rod. Ce soiuri cultivam: Sunt recomandate urmatoarele soiuri: Delicia pentru culturi timpurii, Danubiana pentru culturi de vara, Pana Corbului? si Bucurestene pentru culturi tarzii.

Cum se produce rasadul de vinete?


Rasad

vinete

Vinetele se cultiva numai prin rasad. Semanatul in rasadnite se face la sfarsitul lui februarie, inceputul lui martie. Repicatul se face la 7-7 cm sau 8-8 cm cu mult pamant la radacina sau n ghivece nutritive. Plantarea rasadurilor se face la inceputul lunii mai, la 60 zile de la semanare, cand au 6-7 frunze, la 60-70 cm intre randuri si 30 cm pe rand, la aceeasi adancime la care au stat in rasadnita. La plantare se pun la cuib 50-100 gr mranita. Dupa plantare se uda fiecare planta cu 1-1,5 litri apa si se trage pamant maruntit in jurul plantei.

Cum se ingrijeste in general, ingrijirea se face asemanator cu cea de la tomate, cu anumite specificatii: se fac 4-5 prasile, se uda mai des ca rosiile (4-5 zile), iar ingrasarea se face de 3 ori, prima data la 10-15 zile, iar celelalte 2 ingrasari la intervale de 15-20 zile. Vinetele bune de recoltat au o culoare neagra lucioasa si sunt elastice, daca se strang usor intre degete si podul palmei. Fructele imbatranite devin amare. La recoltare se taie cu codita cu tot, de obicei dimineata, pe racoare. Recoltarea se repeta din 7 in 7 zile. O planta poate produce 5-6 vinete, aproximativ 1-1,5 kg.

Ardei
Ardeiul

gras

In cultura se gasesc 4 feluri de ardei: iuti, grasi, lungi (ex.: kapia) si gogosari. Ardeiul, la fel ca rosiile si vinetele, este o planta pretentioasa la lumina, caldura, apa si hrana. Pentru a avea o productie mare si de calitate, ardeiul trebuie cultivat intr-un pamnt bogat, afanat, lucrat adanc si ingrasat cu gunoi de grajd. Soiuri Ardei gras: Galben timpuriu, Export, Galben de Banat, Galben urias, Urias de California, Romanesc, Calincov verde, etc. Gogosar: Timpuriu de Bucuresti, Superb, Urias dulce, Splendid, Rubin, etc. Ardei lung: Kapia, Lung romanesc, Medaliat, Cosmin Ardei iute: Iute portocaliu (ciusca), Iute de Arad, etc.

ARDEI

CAPIA

Rasadul Semanatul in rasadnita se face catre sfarsitul lunii februarie (pentru culturi timpurii) sau la mijlocul lunii martie pentru culturile de vara. Pentru culturile tarzii de toamna (ardei, gogosari si ardei lungi) semanatul se face in rasadnite reci (pe straturi) la inceputul lunii aprilie. Plantarea rasadului pentru productii timpurii se face catre sf rsitul lunii aprilie. In celelalte cazuri, ardeii se planteaza la inceputul lunii mai. Distanta de plantare pe biloane este de 40/40 cm, punind cate 1 fir la cuib. Pentru ardeiul iute plantarea se face la 30/30 cm. Daca plantarea se face pe straturi inaltate, distantele de plantare sunt de 70/15 cm la ardei gras si gogosar. Rasadurile trebuie ingropate la aceeasi adancime ca cea din rasadnita. ngrijirea se face la fel ca la rosii si vinete (prasit, udat, ingrasare suplimentara). Important este cum se face udarea, si anume: apa sa nu fir prea rece; dupa udatul de la plantare ardeii nu se mai uda 2-3 saptamni pentru ca plantele sa se inradacineze bine; apoi udatul se face odata la 6-8 zile; in timpul infloririi masive se intrerupe udatul. Odata cu prasitul se musuroiesc plantele pentru a ingropa radacinile dezgolite la udat.

Pentru

productii timpurii cu fructe mari si de calitate este bine sa se carneasca ramurile fiecarei plante, lasand doar 5-6 ardei la tufa. De la o tufa se pot obtine 0,5-0,75 kg ardei, gogosari sau ardei lungi.

Sfecla rosie Beta vulgaris


Incepand

din zona Mediteranei pana pe plajele Atlanticului, sfecla rosie, Beta vulgaris, poate fi intalnita inca in flora spontana a Europei. Este una din putinele plante dusa de europeni pe continentul american. Este o leguma foarte hranitoare de la care se foloseste radacina tuberizata pentru ciorbe si salate.

Sfecla

rosie, iar in functie de radacina poate fi rotunjita, conica sau turtita. Radacina contine foarte multi antociani, un pigment care ii confera culoarea rosie persistenta.

In

cultura sfeclei rosii nu se aplica fertilizant pe baza de azot, acesta va facilita dezvoltarea frunzelor in detrimentul radacinii.

Frunzele sfeclei sunt mari, cu petiolul lung si marginea dantelata, culoarea acestora variind de la verde pana la verde-violaceu. Tulpina atinge inaltimea de 1 metru si este ramificata. Florile sunt mici si grupate in spice, de culoare albverzui. Sfecla se poate cultiva in gradina atat primavara cat si vara, in functie de perioada in care dorim sa o recoltam. Pentru cultura de primavara, sfecla se seamana in luna aprilie si se poate recolta in lunile august-septembrie, iar pentru cultura de vara se seamana in luna iunie si se recolteaza toamna tarziu. Terenul potrivit pentru a cutliva sfecla este unul cu un bun drenaj, un sol usor cu pH 6-7,5

Inainte de semanat, terenul se desfunda pana la adancimea de 30 cm si se marunteste bine. Se formeaza straturi inaltate pana la 30 cm si se seamana semintele pe randuri, ingropand samanta la 2-4 cm. Se uda abundent si cand plantele au rasarit uniform si se afla in stadiul de 2-4 frunze, se face un rarit avand grija sa lasam o distanta de 20-25 cm intre plante, pentru a da spatiu suficient radacinii sa se formeze. In tot acest timp se indeparteaza manual buruienile si se uda. Cea mai buna sfecla rosie pentru gatit este cea de mici dimeniuni, care este mai dulce datorita unui continut sporit de zaharuri iar fibrele sunt mai putin sau deloc lignificate.

Printre

substantele benefice continute de radacina sfeclei se numara sarurile de potasiu cu efecte pozitive asupra tensiunii arteriale. Este important de retinut ca spre deosebire de majoritatea vitaminelor, acestea nu sunt distruse sau inactivate prin tratament termic, deci proprietatile sfeclei raman prezente indiferent daca este servita cruda sau preparata. Sucul de sfecla rosie este si el sanatos, avand un efect de detoxifiere a ficatului

Varza
Varza alba

Exista mai multe feluri de varza: alba, rosie, creata, de Bruxelles, etc. Ne vom ocupa de tipurile de varza mai populare la noi, anume cea alba si rosie. Varza este o planta destul de rezistenta la frig, suporta in faza de rasad temperaturi de -3 grade C, iar cand e dezvoltata pana la -7 grade C. Are insa nevoie de multa apa si lumina. Pe un teren bogat, arat adanc din toamna si ingrasat corespunzator se obtin recolte foarte bune.

VARZA ALBA Soiuri timpurii (formeaza capatani la 90-110 zile de la rasarire) Dittmark este un soi foarte productive care formeaza capatani mici, indesate si rotunde. Prima recolta face capatani mici si putin lunguiete cu greutate de 1-1,2 kg. Daca se intarzie recoltarea, verzele crapa. Alte soiuri timpurii sunt: Timpurie de Vidra, Veta Soiuri de vara (recoltare la 110-130 zile)

Gloria, Victoria capatana ovala, de 1,5-2 kg Soiuri de toamna (recoltare la 145-160 zile) De Buzau este un soi cu capatani mari si foarte mari (5-6 kg), indesate si care nu crapa. Licurisca, soi cu capatani rotunde, bine indesate, de cca 3 kg, foarte pretabil la murat. Larex este alt soi productiv.

VARZA ROSIE Soiuri: Cap de Negru este soiul cel mai cultivat; capatana rotunda de cca 1 kg. Alte soiuri: De Ertfurt, Zenit, Topaz, etc. Rasadul de varza timpurie se obtine in rasadnite calde din seminte (7-10 gr la 1,5 mp) semanate la inceputul lunii februarie. Varza de vara se pune in rasadnite semicalde la inceputul lunii martie. Varza de toamna si cea rosie se seamana direct pe strat la mijlocul lunii mai. Plantarea rasadurilor in gradina, pentru culturile timpurii se face la 50-55 zile de la rasadire, in martie sau inceputul lui aprilie. Pentru culturile de vara plantarea se face in aprilie sau inceputul lunii mai. Inainte de plantare rasadurile se fasoneaza, se scurteaza varful radacinilor si jumatate din lungimea frunzelor. Distantele de plantare sunt 70-30 cm pentru varza timpurie si 70/40, 70/50 cm pentru varza de vara sau toamna (inclusiv cea rosie). La plantare rasadurile se ingroapa pana la prima frunza adevarata. Dupa plantare se uda obligatoriu.

Ingrijire Lucrarile obisnuite sunt completarea golurilor (3-4 zile de la plantare); prasilele pentru spargerea crustei si combaterea buruienilor; musuroitul (odata la 2-3 saptamani de la plantare, apoi la primul prasit); udatul; ingrasarea suplimentara. Udatul (in timpul primaverii se face dimineata, iar vara dupa amiaza) se face la 10-14 zile, cu volum mare de apa. Odata cu udatul se poate aplica si ingrasarea suplimentara, ingropat intre randuri sau in solutie cu apa de udat, la 1520 zile de la plantare. Cand leaga capatanile se face ingrasarea a 2-a. Recoltarea se face cand capatanile sunt bine indesate (se constata prin apasare cu degetul). La varza timpurie se poate obtine si a 2-a recolta de la aceleasi plante. Pentru aceasta se taie capatana mai sus, lasandu-se frunzele verzi de la baza. Verzele vor fi mai mici ca cele din prima productie

GULIE

De la gulie se foloseste tulpina ingrosata, carnoasa si foarte gustoasa care poate ajunge de la 200 gr la 3 kg, in functie de soi. Planta cere multa apa, un sol bogat si bine afanat la care sau aplicat ingrasaminte naturale. Soiuri timpurii: Dworski, Cupa; Soiuri tarzii: Goliat Alb, Goliat Albastru Soiurile timpurii sunt bune de recoltat la 70-85 zile de la rasarire, iar cele tarzii dupa 130-135 zile. Rasadul pentru soiurile timpurii se produce in rasadnite calde la inceputul lunii februarie (5 gr samanta la 1,5 mp), iar pentru cele tarzii in rasadnite reci, la sfarsitul lunii mai. Rasadul este bun pentru plantare la 40-45 zile la soiuri timpurii, si 30-35 zile la cele tarzii. Plantarea se face la 30-25 cm la guliile timpurii, si la 40-40 cm la cele tarzii, in acelasi mod ca plantarea verzei. Ingrijirea se face ca la varza, cu deosebirea ca guliile nu se musuroiesc. Recoltarea se face treptat, pe masura ce se formeaza tulpinile, cand acestea sunt fragede

CONOPIDA

Se cultiva pentru inflorescenta din lastari ingrosati. Este o planta destul de pretentioasa, mai ales la temperaturi sub 0 grade C, cand se pateaza si nu mai produce recolte de calitate. Cand s-a format, inflorescenta trebuie ferita de lumina deoarece se inegreste. Se cultiva pe soluri fertile, bine lucrate si ingrasate cu gunoi de grajd. Soiuri Timpurie de Ertfurt, cu perioada de vegetatie de 90-100 zile, cu inflorescenta mica, rotunda si indesata de 300-500 gr Bulgare de zapada (115-120 zile), cu inflorescenta mare, de 600-1000 gr, cu productie mare la cultura in camp si care se pastreaza bine mai mult timp. Alte soiuri: Timpurie de Arad, etc.

Tehnologia de cultura Producerea de rasad. Soiurile timpurii se produc in rasadnite calde (3.5 gr la 1,5 mp) in februarie. Soiurile tarzii se seamana pe straturi la sfarsitul lunii mai. Plantarea in gradina se face la mijlocul lunii aprilie pentru soiurile timpurii (50-50 cm) si in luna iulie pentru cele tarzii (70-70 cm). Rasadul poate fi plantat putin mai adanc decat a fost in rasadnita. Pamantul se amesteca cu 300-500 gr mranita la planta, iar la baza se aseaza pleava, paie sau frunze uscate (mulcire) pentru mentinerea apei in sol. Dupa plantare se uda si se trage pamant in jurul plantei. Ingrijirea se face in general la fel ca la cultura verzei, in ce priveste prasilele, musuroirea, udarea si ingrasarea suplimentara.

Suplimentar,

inflorescenta trebuie ferita de lumina prin legarea frunzelor la varf sau frangerea a 2-3 frunze care se asaza peste capatana. Exista soiuri la care frunzele acopera de la sine capatana. Recoltarea se face treptat, cand inflorescentele sunt indesate si albe, inainte ca acestea sa se resfire, la 15-20 zile de la formarea lor. Capatanile se taie de la baza, cu tot cu frunze.

CEPA ALLIUM CEPA

Compoziia chimic. Coninutul n ap 87%, S.U. 13% formata din: macroelemente, N, P, K, Ca, Mg, ntre 0,7 i 1,3 mg/100 g s.u., microelemente: Mn, Fe, Zn, Cu, Al, Mo, glucide (zaharoza 4,3 mg, fructoza 1,9 mg), protide: cea mai mare parte a compuilor cu azot sunt neproteici, lipide se gsesc n cantiti mici 0,25 mg la 100 g s.p, vitamina C 1-3 mg la 100 g p. p.

Particularitati biologice La ceap, ciclul de via dureaz doi ani cnd se practic cultura prin semnat direct i rsad sau trei ani, n cazul cultivrii prin arpagic. Ceapa este o plant de zi lung, datorit faptului c formarea bulbului se declaneaz la o durat de 14-16 ore iluminare zilnic. Datorit acestei particulariti fiziologice se pot obine bulbi pentru consum ntrun singur an.

Ceapa de consum (bulbi) La sfrsitul lunii martie se planteaza arpagicul la 20-25 cm ntre rnduri si 10-12 cm intre bulbi pe rand, pe terenul pregatit corespunzator. La 1000 mp sunt necesare 40-60 kg arpagic. Ingrijirea consta in 4-5 sapaligi, 1-2 udaturi, 1-2 ingrasari suplimentare, 3-4 stropiri cu zeama bordeleza pentru combaterea manei, precum si ruperea fustilor florali. ingrasarea si udarea se face numai dupa primele 2 saptamani de la plantare. Recoltarea se face in august cand tulpinile s-au inmuiat la baza si mai mult de jumatate au cazut la pamant, prin smulgere sau cu sapaliga, cu atentie sa nu se taie bulbii. Dupa recoltare se lasa sa se zvante la soare. Se pot obtine 2-2,5 tone de ceapa bulbi la 1000 mp.

USTUROIUL ALLIUM SATIVUM

USTUROIUL Cultura de usturoi se face intr-un teren Insorit care nu se ingrasa cu gunoi de grajd. Se planteaza bulbisorii (catei) de usturoi toamna (septembrieoctombrie) sau primavara (martie-aprilie), la distanta de 25-30 cm Intre randuri si 12-15 cm pe rand. La plantarea de toamna, cateii se introduc la cca 3 cm adancime in pamant, iar la cea de primavara la 1,5 -2 cm. Pentru protejarea de ger, culturile de toamna se acopera cu un strat subtire de gunoi paios. In perioada de vegetatie cultura se praseste si se ingrasa suplimentar ca la ceapa, se iriga dupa necesar si se stropeste cu zeama bordeleza impotriva manei. Recoltarea bulbilor se face in iulie-august, cand frunzele s-au uscat. Pentru usturoiul verde (stufat) se procedeaza la fel ca la ceapa verde, indicat fiind ca plantarea cateilor sa se faca din toamna. Soiuri: De Isalnita, De Moldova, De Cenad, De Ciolpani, De Bucovina, De Teleorman, etc

PRAZ

PRAZUL Se cultiva prin rasad, care se produce In rasadnite reci, pe straturi, sau in ghivece, prin semanare, la sfArsitul lunii martie sau Inceputul lui aprilie. Pentru 1000 mp de cultura trebuiesc 45000-55000 fire de rasad care se obtin din 600-800 gr samanta. Plantarea rasadului in gradina se face la inceputul lunii iunie, la 30 cm intre randuri si 15-20 cm pe rand, dupa ce s-a fasonat (se scurteaza cu 1/3 radacinile si frunzele). Ingrijirea se face prin prasile, udari, ingrasare suplimentara (ca la ceapa). Plantele se musuroiesc pentru a favoriza albirea si fragezirea bazei tulpinilor. Pentru consum in timpul verii, recoltarea incepe la sfarsitul lunii iulie, iar prazul pentru iarna se recolteaza toamna tarziu (noiembrie). Se poate pastra peste iarna in pivnite, prin ingroparea radacinilor si o parte din tulpina in nisip. La 1000 mp de cultura se pot obtine 1500-4000 kg praz. Soiuri: cel mai raspandit soi este Camus, cu tulpini lungi si viguroase, de 60-70 cm; alte soiuri sunt Carentan, Parox, Pelux, etc.

RASAD DE PRAZ

Legume cucurbitaceae Acestei grupe de legume aparin ase specii i anume: Castravetele Cucumis sativus Pepenele galben Cucumis melo L. Dovlecelul Cucurbita pepa L. var. oblonga Dovlecelul patison Cucurbita pepo var. radiata Pepenele verde Citrullus lanatus L. Dovleacul comestibil Cucurbita maxima Caracteristici comune: sunt plante anuale ierboase, cu tulpini trtoare; prezint flori unisexuate, plantele fiind monoice cu polenizare entomofil; sunt pretenioase sau foarte pretenioase la cldur i pretenioase la lumin; tehnologia de cultur este foarte simpl; realizeaz producii relativ mari la unitatea de suprafa.

CASTRAVETI CUCUMIS SATIVUM

Cultura timpurie de castraveti se produce prin rasaduri, fie in ghivece, fie pe brazde (rasaduri reci). Semanatul in ghiveci sau pe brazde se face la inceputul lunii martie (2-3 seminte la ghiveci sau brazda). Plantarea in camp a rasadului are loc la inceputul lunii mai, la 1 m intre randuri si 0,5 m pe rand. Tot in scopul obtinerii de productii timpurii, castravetii se pot cultiva si in solarii de tip tunel. Cultura de vara a castravetilor se face prin semanarea direct in camp, la sfarsitul lunii aprilie, inceputul lunii mai, la distanta de 1 m intre randuri si 0,6 m pe rand. In fiecare cuib se pun cca 200 gr mranita care se amesteca bine cu pamantul, apoi se seamana la cuib 4-5 seminte la adancimea de 23 cm. Peste cuib se presara un strat de 1-2 cm de mranita. De retinut: terenul destinat culturii de castraveti trebuie arat sau sapat din toamna si ingrasat cu gunoi de grajd, 3000-4000 kg la 1000 mp. Soiuri: Delicates, Cornison, Bistrita, Levina, Lang, Ileana, Famosa, Marina. Pentru productia de toamna, care in general este destinata pentru murat, semanatul se face pe brazde la inceputul lunii iulie, la distanta de 70/30 cm. De regula se foloseste soiul Cornison.

Ingrijire: Daca plantarea se face prin rasaduri, imediat dupa plantare se uda cultura cu apa calduta (12-18 gr C). Daca plantarea s-a facut prin semanare directa, dupa ce rasar, plantele se raresc lasand cate 2 la cuib. Pana ca vrejii sa acopere terenul se fac 1-2 prasile fara a vatama radacinile. Dupa prasila a doua plantele se musuroiesc. Udarea se face numai la radacina, ferind vrejii de umezeala, deoarece acestia pot putrezi. O lucrare foarte importanta la castraveti este "ciupitul", care contribuie la obtinerea unor recolte mari si timpurii. Cand plantele au format 4-5 frunze li se ciupeste (rupe) varful. De la baza plantei vor creste noi lastari, pe care se vor forma mai multe flori femeiesti, acestea producand castraveti. Cand si acesti lastari au format 5-6 frunze, se ciupesc, repetand operatia si la lastarii de ordinul 3.

Ingrasarea suplimentara are o contributie deosebita. Prima ingrasare se face la 10-15 zile de la rasarire, iar a doua la 15-20 zile de la prima. Recoltarea trebuie facuta cand castravetii sunt tineri. Pentru murat sunt indicati castraveti de 8-12 cm lungime. Recoltarea se repeta la 2-3 zile, deoarece fructele imbatranesc foarte repede si isi pierd din calitate. Nu trebuie calcati sau rasuciti vrejii, deoarece planta are de suferit. Daca se lasa neculese si imbatranesc, plantele nu mai leaga rod. De pe 1000 mp de cultura se pot obtine 1000-2000 kg castraveti timpurii, 2000-3000 kg castraveti de vara si 1500-2000 kg castraveti de toamna.

CASTRAVETI CORNISON

DOVLECEI Cucurbita pepo L. var. oblonga

Se cultiva pentru fructele tinere ce se folosesc la prepararea diferitelor mancaruri sau conserve. Cultura dovleceilor este asemanatoare culturii timpurii a castravetilor. Se seamana la inceputul lunii mai, la distanta de 1 m intre cuiburi pe rand si 0,7 m intre randuri. La fiecare cuib se pun 4-5 seminte. Dupa rasarire se vor lasa numai 2 plante la cuib. Lucrarile de ingrijire sunt asemanatoare cu cele de la cultura castravetilor, exceptand ciupitul, care nu este necesar la dovlecei. Pentru obtinerea de productii timpurii, dovleceii se pot cultiva in cuiburi incalzite cu gunoi de grajd sau in cultura protejata cu folie de polietilena. Cel mai raspandit soi de dovlecel la noi este asa-zisul "Fara vrej", soi timpuriu care da primele fructe de consum la 70-75 zile de la semanat. Dovleceii au culoare alba-verzuie, marmorata, ca dimensiuni fiind mari si alungiti.

Soiuri

cultivate: Dana, Fr vrej, Opal, Arlika.

Factorii ecologici care influeneaz calitatea fructelor. Dovlecelul are cerine moderate fa de cldur. Temperatura minim de germinaie este de 12-14C (14-16 zile) iar cea optim de 20-25C (6 zile). Temperatura optim de vegetaie este de 25-28C, cu minime de 15-16C i maxime de 3035C. Plantele nu rezist la nghe. Fa de lumin dovlecelul are cerine ridicate. Umiditatea. Din cauza sistemului radicular mai bine dezvoltat, plantele rezist mai bine la secet. Pn la fructificare, plantele necesit o umiditate n sol de 65-70% din capacitatea de cmp, iar n perioada de fructificare 70-75%. Solurile, favorabile culturii dovlecelului sunt cele mijlocii sau uoare, afnate, bogate n humus, cu reacie neutr i pH = 6,5-7,5. Nutriia mineral. Consumul specific este de 4,0 kg N, 1,5 kg P2O5 i 3,5 kg K2O la o ton produs comercial.

PEPENELE GALBEN Cucumis melo, Fam. Cucurbitaceae

Pepenele galben - Cucumis melo, Fam. Cucurbitaceae Importana. Este foarte vechi n cultur apreciat pentru aroma, gustul, parfumul dar i pentru valoarea sa nutritiv Se consum n stare proaspt, la maturitatea fiziologic dar i n salate de fructe n cofetrie, fructe glasate, dulceuri, marmelade i sucuri. Compoziie chimic. Fructele bogate n zahr 4,5-14%, proteine 0,5 g/100 g, Ca, K, P, Fe, vitamina C 50-60 mg/100g, vitamina B1, B2, B6, caroten (-carotenul), la pepenii cu miezul portocaliu, uleiuri eterice (n cantiti mai mari acetatul de etil, dar responsabil de aroma specific este nonadienolul). Acumularea substanelor chimice n fructe are loc ncepnd cu legarea lor, crete progresiv pn n a 42-a zi coninutul n amidon i celuloz, dup care coninutul n zaharuri reductoare descrete n favoarea zaharozei, aceasta fiind predominant n esuturile de rezerv din fructele coapte. Cu 10 zile nainte de maturare are loc o acumulare important de carotenoide colorate.

. Pepenele verde - Citrullus lanatus Mansf.


Fam. Cucurbitaceae

Compoziia

chimic. Fructele au un coninut ridicat n zaharuri (pn la 11%). Dei conin 89-94% ap, fructele conin 0,5g protein, 0,2g lipide, vit. A, B1, B2, B6, vit. C, H, PP, B5, acizi organici 0,2%, Saruri minerale: K 2,5 mg, P 12 mg, Ca 7 mg, Fe 0,2mg.

Factorii ecologici. Este o plant pretenioas fa de cldur, germineaz la 14-15oC, temperatura optim este de 20-30oC, cerine mari fa de lumin, fa de ap cerine mari, prefer soluri nisipoase, uoare, luto-nisipoase n ceea ce privete efectul ngrmintelor chimice asupra calitii fructelor, se constat c adugnd azot n soluia nutritiv, se mrete con-inutul n zaharuri reductoare, iar prin adugare de potasiu coninutul n zaharoz. Factorii tehnologici care influeneaz calitatea fructelor Cultura se amplaseaz pe terenuri plane, cu expoziie sudic, adpostite de vnturi deoarece plantele reacioneaz nefavorabil la ntoarcerea frunzelor i vrejilor. Bune premergtoare sunt lucerna, trifoiul, mazrea, fasolea, vrzoasele i rdcinoasele. Cultura se fertilizeaz din toamn cu 20-30 t/ha gunoi de grajd, pe terenurile nisipoase sau cnd nu urmeaz dup leguminoase, 400-500 kg/ha

MORCOVUL SI PATRUNJELUL

De la aceste plante se folosesc radacinile, iar de la patrunjel se folosesc si frunzele, care sunt foarte bogate in vitamine si dau un gust placut mancarurilor prin aroma lor. Terenul pentru aceste culturi trebuie lucrat adanc din toamna la 25-30 cm adancime, si bine ingrasat cu gunoi de grajd. Primavara devreme solul se niveleaza. Se seamana primavara cat mai din timp, in randuri la 2030 cm. La 4-5 randuri se lasa o carare de 40 cm pentru a usura raritul si prasitul. Pentru 1000 mp de cultura sunt necesare 0,8-1 kg de samanta de morcov si 0,6-0,8 kg seminte de patrunjel. Pentru a grabi rasarirea samanta se tine in apa 2-3 zile inainte. Adancimea de semanare este 1,5-2 cm. Este bine ca randurile semanate sa fie acoperite cu un strat subtire de mranita sau pleava, care protejeaza cultura si impiedica formarea crustei, in special dupa ploi.

Dupa ce plantele au rasarit se face o prasila printre randuri si se plivesc buruienile. Raritul se face de 2 ori, prima oara cand plantele au 5-6 cm, lasand 1 fir la 3-4 cm, apoi cand radacinile sunt de un deget grosime, lasand 1 fir la 4-6 cm. In caz de seceta cultura trebuie udata asa fel incat apa sa patrunda la adancimea de 8-10 cm, repetand udarea la 6-7 zile. Odata cu udarea se poate face si o ingrasare suplimentara intre randuri, in santulete de 5-6 cm. Se pot obtine 1500-3000 kg morcov si 1000-1500 kg patrunjel la 1000 mp. Soiuri mai raspandite: Morcov: Carotte de Paris, Nantes, Cartel, Chanteney, Urias de Berlicum Patrunjel: Zaharat Din aceeasi grupa face parte si pastarnacul, a carui cultura se face in mod asemanator cu cea a morcovului si patrunjelului.

elina de rdcin - Apium graveolens L., var. rapaceum, Fam. Apiaceae (Umbeliferae)

Importan. Se folosete n alimentaie la prepararea mncrurilor, salatelor, murturilor, conservelor datorit aromei specifice pe care o are. Compoziia chimic. Rdcinile conin: 9-12% s.u., glucide: 5-8%, protide: 1,5%, lipide: 0,3%, vitamine: caroten, B1, B2, B6, PP i C, sruri minerale: Ca, K, Mg, Fe, P. Particulariti biologice Este o specie bienal. Sistemul radicular este ramificat, cu numeroase rdcini care ptrund n sol la adncimea de 50 cm. Tuberizarea se realizeaz la nivelul axului epicotil, hipocotil i partea superioar a rdcinii. Are form sferic, glo-buloas sau tronconic cu numeroase rdcini secundare, crnoase, la partea inferioar.

Pstrnacul - Pastinaca sativa L., convar. hortensis Ehrh. Apiaceae (Umbeliferae

Importan. Pstrnacul se cultiv pentru rdcini, care se utilizeaz la prepararea diferitelor mncruri i n industria conservelor, mpreun cu alte legume. Au un coninut ridicat de substan uscat, 17-19%, repre-zentat de glucide 9-12%, protide 1-1,5%. Conine, de asemenea, vitami-nele C (1730 mg), B1, PP i sruri minerale: calciu, fosfor, magneziu. Rdcinile conin substane volatile care imprim acestora gustul i aroma specific.

RIDICHI DE LUNA

RIDICHI DE IARNA

Sunt de 3 feluri: de luna, de vara si de iarna. Ridichi de luna - soiuri: Rosii Timpurii, Rosii cu varful alb, Saxa, Tepuse de gheata Ridichi de vara - soiuri: Din Tara Barsei, Bere de Munchen Ridichi de iarna - soiuri: Negre rotunde (se pastreaza cel mai bine peste iarna) Ridichiile de luna Terenul ales trebuie sa fie adapostit si insorit pentru a se incalzi usor. Semanatul se face in luna martie, dupa ce terenul s-a zvantat, si se poate repeta la interval de 10-12 zile pentru productii esalonate. Pentru a avea o recolta de ridichi de luna mai tarziu in toamna, semanatul se poate face la sfarsitul lunii august. Se seamana in randuri distantate la 10-12 cm, la adancimea de 1,5-2 cm. Pentru 1000 mp se folosesc 0,8-1 kg samanta. Dupa rasarire, se plivesc buruienile si se raresc plantele la 5-6 cm pe rand. Daca primavara e secetoasa, se uda cultura pentru ca ridichiile sa nu se iuteasca. La aparitia primelor frunze adevarate se face o ingrasare suplimentara. Recoltarea se face la 4-6 saptamani de la insamantare. Daca se lasa prea mult timp, ridichiile devin seci, cu goluri de aer in interior. Pe 1000 mp se obtin 1000-2000 kg de ridichi. Pentru productii extratimpurii ridichiile de luna se pot cultiva in rasadnite calde sau in solar, semanandu-se in perioada 15 ianuarie-1 februarie.

Ridichiile de vara se insamanteaza in luna mai, la distanta de 30 cm intre randuri si 15-18 cm pe rand si la adancimea de 1,5-2 cm. Lucrarile de ingrijire sunt plivitul, prasitul, raritul, udarea dupa nevoi si ingrasarea suplimentara. Ridichiile de iarna se seamana la inceputul toamnei, pentru a nu forma flori. Se recolteaza la 110-120 zile de la insamantare.

MAZARE

De la mazare se recolteaza pastaile, care contin boabele folosite pentru consum la conserve sau mancaruri. Semanatul se face primavara devreme, imediat ce se poate lucra pamantul ("in mustul zapezii"), mazarea fiind o planta destul de rezistenta la frig. Pamantul trebuie afanat, dar nu se ingrasa cu gunoi de grajd. Semanatul se face in randuri la 20-25 cm distanta sau in cuiburi la 30-35 cm distanta intre cuiburi, in care se pun cate 5-6 boabe de mazare. Adancimea de semanare este de 5-7 cm. Daca vrem sa obtinem pastai verzi in toamna, se poate semana in iunie. Pentru 1000 mp sunt necesare 15-20 kg samanta. Cultura se praseste o data sau de doua ori, la nevoie. Recoltarea se face cand boabele au o marime normala si sunt inca dulci. Daca se intarzie recoltarea, boabele pierd din gustul dulce, devin fainoase si se sfarama la fiert. De pe 1000 mp se obtine o productie de 400-500 kg boabe verzi. In cultura se gasesc numeroase soiuri, dintre care: soiuri cu crestere mica: Fina verde, Delicioasa, Pitica de Rin, Minunea Americii, Timpurie de Craiova, Prima, Isalnita soiuri cu crestere inalta si semiinalta: Conserva, Expres, s.a.

FASOLEA PENTRU PASTAI faseolus vulgaris

Fasolea pentru pastai (sau fasole verde) Se seamana in primavara, mai tarziu, cand temperaturile incep sa creasca (sfarsitul lunii aprilie, inceputul lunii mai). Exista doua feluri de fasole verde: pitica si urcatoare. Fasolea pitica (oloaga) se seamana in randuri la 50 cm sau in cuiburi la 40/40 cm, cate 3-4 seminte la cuib.

Fasolea urcatoare se seamana in cuiburi la 80/50 cm. La fiecare cuib se infige un arac de 2 m. Vara, cultura de fasole se praseste si se uda in caz de seceta. Recoltarea pastailor incepe la 15-20 zile de la inflorire. Culesul se repeta la cateva zile, pentru ca pastaile sa nu imbatraneasca pe planta si sa devina atoase. Daca se intarzie recoltarea, plantele nu mai leaga alte pastai iar productia scade. Fasolea pitica se poate semana si in iulie pentru productia de toamna. De pe 1000 mp se obtin 400-500 kg pastai. Soiuri de fasole pitica: Beste von Allen, Galbena Untoasa, Galbena de Moldova, etc. Soiuri de fasole urcatoare: Grasa de Transilvania, Pestrita de Moldova, Bogdana, Aurie de Bacau.

Ne vom ocupa in special de cultura cartofilor timpurii in gradina. Este necesar sa se foloseasca numai soiuri care formeaza tuberculi cat mai devreme, dintre care mentionam: Ostara, Sirtema, Resy, Desiree, Semenic, s.a. Terenul: cartoful are nevoie de un pamant usor si bogat in substante hranitoare. Terenul ales se lucreaza din toamna printr-o aratura adanca la 25-30 cm, cand se si aplica gunoiul de grajd (15-20 tone la 5000 mp. In primavara solul se niveleaza si se ingrasa suplimentar pe tot terenul sau la cuib, cu un amestec de mranita si cenusa. Pentru obtinerea de productii mari si timpurii, tuberculii trebuie sa fie sanatosi, iar la plantare sa fie deja incoltiti.

Plantarea se va face cat mai devreme, la inceputul lunii martie in zonele mai calde si pana la 10 aprilie in zonele mai reci. Se vor folosi adaposturi din folie de polietilena pentru protejarea culturii de brumele tarzii de primavara. Distanta de plantare este de 60-70 cm intre randuri si 30-35 cm pe rand, cuiburile facandu-se la adancimea de cca 10-15 cm. Tuberculii incoltiti se asaza cu grija pe o parte pentru a nu li se rupe coltii, cei mari putand fi taiati in doua, astfel incat fiecare parte sa aiba cate 2-3 colti.

Ingrijirea cartofilor Cand lastarii au ajuns la 10-12 cm se praseste, apoi dupa 2-3 saptamani se mai face o prasila, cand se musuroiesc plantele. Pentru obtinerea de productii mari, cultura trebuie udata si ingrasata suplimentar, prima oara la 10-15 zile de la rasarire, apoi dupa 10-20 zile. Cand plantele infloresc se formeaza si tuberculii. Pentru prima recolta se desface cu grija pamantul din jurul tufei si se culeg numai tuberculii mai mari (de marimea unui ou). Pamantul se trage la loc, se uda si se reface musuroiul pentru a se forma noi tuberculi. De pe o suprafata de 5000 mp se pot obtine 7500-10000 kg cartofi timpurii.

SALATA lactuca sativa

Salata este cunoscuta sub mai multe varietati: salata capatana, alungita, de foi si salata aurie. In cultura, mai raspandite la noi sunt soiurile: Pentru cultura timpurie: Bottner, Timpurie de Banat, Urechiusa Pentru cultura semitimpurie: De Stuttgart, Marula de Braila, Arges Pentru semanare in toamna: Polul Nord Salata se cultiva prin rasad sau prin semanare directa in gradina. Terenul trebuie lucrat si ingrasat, 2000-3000kg gunoi de grajd la 1000 mp, inca din toamna. Pentru cultura timpurie de primavara salata se insamanteaza in gradina intre 20 august-10 septembrie. Pentru culturile de la sfarsitul primaverii, inceputul verii, salata se seamana in februarie-martie. Pentru cultura de toamna semanarea se face la inceputul lunii august. Semanatul se face pe straturi de 1-1,5 m pe care se cultiva 5-6 randuri de salata la 20-25 cm distanta, la adancimea de 1,5-2 cm primavara si 2-3 cm toamna. La 1000 mp sunt necesare 200-300 gr samanta. Salata timpurie se protejeaza in tunele de folie impotriva inghetului. Cultivata prin rasad, salata face capatani mai mari. Se seamana la jumatatea lui februarie, in rasadnite semicalde sau in solar. Cand rasadul are 5-6 frunze se face plantarea in gradina. Distanta de plantare a rasadului este de 20 cm intre randuri si 15 cm pe rand. Dupa plantare rasadurile se uda.

Ingrijire Daca semanarea s-a facut din toamna este bine sa se aseze peste cultura un strat de frunze uscate, paie sau gunoi de grajd paios pentru a proteja cultura de gerurile din timpul iernii. Cultura se praseste in primavara, se rareste la 20 cm pe rand, se ingrasa suplimentar si se uda. Ingrasarea se face cand plantele au 8-10 frunze. Recoltarea salatei incepe in aprilie si se continua in mai si iunie, functie de tipul de cultura. La 1000 mp de cultura se pot obtine 20000-25000 capatani. Marula - salata cu capatana alungita - este mai rezistenta la seceta si poate fi cultivata si in timpul verii. Acest soi necesita in plus fata de alte tipuri de salata o lucrare speciala de ingrijire, si anume, cand frunzele au crescut mari si se formeaza capatana, pentru ca inima salatei sa ramana alba si frageda, se leaga frunzele la varf cu sfoara, pentru a tine capatana stransa si a nu patrunde lumina in interior.

SPANAC spinaceae oleraceae

Spanacul este o planta legumicola foarte valoroasa datorita continutului ridicat in substante nutritive - saruri de fier, calciu, vitamina C - precum si faptului ca se poate consuma intr-o perioada cand lipsesc alte legume. Soiuri mai raspandite: Viroflay, soi timpuriu care se recolteaza la 40-50 zile de la semanare, este mai sensibil la ger; semanat din toamna, trebuie protejat cu frunze uscate, gunoi paios sau paie; Matador este un soi mai rezistent la frig, dar se recolteaza mai tarziu; Alte soiuri: Smarald, Nores, etc.

Semanatul din toamna se poate incepe din august pentru productia de toamna, iar pentru cea din primavara, spanacul se seamana in septembrie-octombrie. Semanatul de primavara se face cat mai devreme, in martie - inceputul lui aprilie. Se seamana la 20-25 cm intre randuri si 2-4 cm adancime. Pentru 1000 mp sunt necesare 2-2,5 kg samanta. Ca lucrari de ingrijire mentionam plivitul pe rand, 1-2 prasile, o ingrasare suplimentara (, si udarea in caz de seceta. Recoltarea se poate incepe cand plantele au 5-6 frunze de 10-12 cm si se face fie prin ruperea frunzelor de la exteriorul rozetei, fie taindu-se rozeta cu frunze de la baza. De pe 1000 mp se pot recolta 1200-2000 kg de frunze.

.Legume perene i condimentare


Reventul - Rheum rhabarbarum L., Fam. Polygonaceae

Importan Original din China i S-E Siberiei, n prezent suprafee mari n vestul Europei. La noi n ar se cultiv n Transilvania i nordul Moldovei. Reventul este cultivat pentru peiolul frunzelor care este folosit la prepararea compoturilor i a unor produse de cofetrie. Sub aspect nutriional, peiolul de revent prezint importan ngrdit ns, de coninutul ridicat de acid oxalic.

Particulariti biologice Reventul este o plant peren, erbacee, organul comestibil l reprezint peiolul frunzelor care este foarte dezvoltat, lung de 40-60 cm, gros de 4-5 cm. Peiolii frunzelor sunt crnoi, suculeni, uor muchiai pe partea dorsal i au culoare roz, roie sau violacee n partea bazal n funcie de soi. Rizomii sunt utilizai n industria farmaceutic. ncepnd din anul al doilea de cultur, fiecare plant emite 1-3 tulpini florale, nalte de 2-3 m, goale n interior. Florile sunt mici, de culoare alb-verzuie, grupate n inflorescene de tip panicul. Fructele de tip achen, triaripate, de culoare brun-rocat i conin o singur smn. Facultatea germinativ este de 70-80% i se pstreaz 2-3 ani.

Sparanghelul - Asparagus officinalis L., Fam. Liliaceae

Importana i compoziia chimic. Plant spontan n centrul Europei, n Africa, V Siberiei, se consum tulpinile (lstarii), dezvoltai subteran din rdcini i etiolate (fragezi fa de cei verzi tari), care se utilizeaz n diferite preparate culinare. Valoarea nutritiv este asigurat de coninutul n glucide, proteine, lipide, vitaminele C, A, PP, B i sruri minerale (Ca, Fe, P, K). Cultura sparanghelului este economic datorit faptului c dureaz 10-15 ani, planta este mai puin atacat de boli i duntori i se poate valorifica la preuri mari deoarece cultura este mai puin rspndit la noi n ar. n timpul verii, tulpinile verzi se pot utiliza n buchete i aranjamente florale. Rizomii i lstarii folosii n industria farmaceutic, fiind cunoscut pentru efectul diuretic i afrodisiac.

Plant peren, care formeaz n sol un rizom puternic, pe care apar rdcini adventive lungi de 40-50 cm, crnoase, de form cilindric. n fiecare an, rdcinile mai btrne mor i se formeaz altele noi de la baza mugurilor vegetativi care sunt n partea superioar a rizomului. n felul acesta exist tendina ca rizomul s ias din sol, ceea ce face necesar plantarea mai adnc a puieilor. Din mugurii vegetativi, n fiecare an se formeaz lstari care sunt fragezi i suculeni pn cnd ies afar din pmnt, constituind partea comestibil. n partea superioar lstarii sunt acoperii cu solzi membranoi, triunghiulari iar la baza lor sunt muguri din care se dezvolt ramificaiile tulpinii aeriene. Pe msur ce se apropie de partea superioar a solului, lstarii capt o nuan roz, datorit pigmenilor antocianici. Dac lstarii nu sunt recoltai, acetia se alungesc foarte repede, esuturile se lignific, devin tari, se ramific, formnd tufe cu nlimea

Hreanul - Armoracia lapathifolia Gilb., fam. Brassicaceae

Importana i compoziia chimic. Hreanul se cultiv pentru rdcinile ngroate, cu pulpa alb, gust picant, utilizate ca i condiment n arta culinar, la prepararea murturilor sau n industria conservelor. Rdcinile de hrean conin 23-27% substan uscat, reprezentat de glucide 10-17%, proteine 1,5-2,7%, vitamine (vitamina C 70-80 mg) i sruri minerale (K, Mg, Ca, Fe). Conine cantiti mari de uleiuri volatile, care imprim gustul caracteristic precum i fitoncide care determin o serie de proprieti terapeutice: stimulent al nutriiei, antiscorbutic, expectorant, diuretic etc.

Particulariti biologice Hreanul este o specie peren care formeaz n sol o rdcin bine dezvoltat, ramificat, ptrunznd pn la 60-70 cm adncime. Rdcina principal are o grosime de 3-4 cm, la exterior are culoare galben-cenuie, iar la interior pulpa este alb. n partea apical, rdcina are 58 muguri vegetativi i prezint pe toat lungimea muguri dorminzi. Frunzele sunt lung peiolate, dispuse n rozet, au dimensiuni mari, ajungnd la peste 30 cm lungime, au forma oval-alungit, cu marginea fin dinat sau crestat. Florile sunt mici, albe grupate n inflorescene de tip racem. Fructele, silicve, sunt mici, fr semine sau cu semine sterile, motiv pentru care hreanul se nmulete vegetativ.

Recoltarea

rdcinilor se realizeaz de obicei n perioada de toamn, cnd cererea este mai mare. Se recolteaz semimecanizat prin dislocare cu DLR4. Plantele fasonate se leag n pachete de 5-6 buci. Peste iarn hreanul poate fi pstrat n pivnie stratificat. Producia este de 15-20 t/ha n primul an ajungnd la 30-40 t/ha n anul doi sau trei de cultur

Leuteanul - Levisticum officinale Koch. Fam Umbelliferae

Importana culturii Leuteanul este original din regiunea Mrii Mediterane, cunoscut din antichitate n sudul Europei. La noi n ar l ntlnim n toate regiunile trii pe suprafee restrnse mai ales n gospodriile rneti. Leuteanul se cultiv pentru frunzele folosite la aromatizarea unor preparate culinare. Rdcinile de leutean pot fi folosite i la fabricarea unor medicamente. Uleiul (esena) de leutean are aciune diuretic i hipotensiv. Ceaiul din smn, se utilizeaz n bolile de stomac iar decoctul din frunze are efect diuretic.

Particulariti biologice Leuteanul este o plant peren, cu cretere viguroas. n sol formeaz un sistem radicular bine dezvoltat, pivotant, profund, cu rdcini crnoase. Frunzele sunt glabre, lucioase, dublu penat sectate, iar cele de pe tulpina florifer sunt simplu sectate. Tulpina florifer nalt de 100-150 cm, dreapt, fistuloas, ramificat n partea superioar i apare ncepnd din anul al doilea de vegetaie. Florile sunt mici, de culoare galben, grupate n inflorescene de tip umbel compus. Fructele, impropriu numite semine, sunt dicariopse, lenticular ovale, cu coaste aripate, cafenii, mici (400-500/g).

Recoltarea

frunzelor ncepe primvara devreme i dureaz pn toamna trziu, pe msur ce acestea ajung la dimensiuni normale. Lucrarea se face manual prin rupere sau tiere. Producia anual este de 20-30 t/ha, iar culturile sunt rentabile 10-12 ani.

Mcriul - Rumex acetosa L., Fam Polygonaceae

Importan. Mcriul se cultiv pentru frunzele sale bogate n fier, vitamine i acid oxalic care se utilizeaz la prepararea ciorbelor, pireurilor sau chiar n salate mpreun cu alte legume. Frunzele se pot recolta ncepnd de primvara de-vreme, cnd sortimentul de legume este mai puin diversificat. Are coninutul cel mai ridicat n acid oxalic, dintre legumele verdeuri, 5,27% din s.u., comparativ cu spanacul care conine 3,63%. Din punct de vedere medicinal, datorit gustului acrior are aciune emolient fiind un diuretic i laxativ uor.

Particulariti biologice Este o specie peren, care n sol formeaz o rdcin pivotant, iar la suprafaa solului o rozet de frunze. Frunzele sunt peio-late, lanceolate, glabre, crestate la baz. Tulpinile florifere sunt striate, uneori cu nuane roiatice, cu nlime de 50-100 cm. Este o plant dioic, cu flori unisexuate, mici dispuse n inflorescene de tip panicul. nflorirea are loc n mai-iunie. Fructul este o nucul, cu o singur smn n interior, de culoare brun-nchis, de form triedic, lucioas. Seminele sunt mici, au facultatea germinativ de 85-90% i se pstreaz 3-4 ani.

Recoltarea

frunzelor se face manual, ealonat, ncepnd din luna martie-aprilie sau n primul an de vegetaie dup aproximativ 3 luni dup semnat. n primul an producia de frunze este de 5-6 t/ha, iar n anii urmtori poate s ajung la 15-20 t/ha.

. Mrarul - Anethum graveolens L., Fam. Apiaceae

Importana. Mrarul se utilizeaz sub form de frunze crude sau uscate pentru aromatizarea salatelor sau a diverselor preparate culinare precum i plante ntregi cu semine, care se folosesc la prepararea conservelor de legume i a murturilor. Frunzele de mrar au urmtoarea structur chimic: protide 1,8 g/100 g produs proaspt; glucide 5,6 g/100 g produs proaspt; celuloz: 2,7 mg/100 g produs proaspt; vitamine: A (8 g/100 g p.p.); B1 (0,14 g/100 g p.p.); C (170 mg/100g p.p.). Uleiul volatil de mrar care-i imprim aroma specific, conine: carvon, dlimonem, filandren, terpinen, hidrocarburi i un rest parafinos

Particulariti biologice i ecologice Este o plant anual. Rdcina principal este pivotant, subire, slab dezvoltat. Tulpina florifer, nalt de 0,7-1,3 m, este erect, cilindric, fistuloas, striat. Frunzele sunt tripenat-sectate, cu foliole subiri, filiforme. Florile mici, de culoare glbuie-verzuie i sunt dispuse n umbele compuse. Polenizarea este alogam entomofil. Fructele pseudo-achene, au forma oval-eliptic i culoare cafenie. Facultatea germinativ variaz ntre 45-50% i se pstreaz 2-3 ani. Ecologie Mrarul, fa de factorii de mediu se comport ca o plant rustic. Seminele germineaz la 3C, iar temperatura optim de cretere este de 16-18C.

Frunzele se recolteaz n mod obinuit dup 5-6 sptmni de la rsrire, cnd plantele au circa 10-15 cm nlime, iar tulpinile plantelor dup 910 sptmni. Se recolteaz prin tiere, n mai multe reprize, fr a distruge mugurele terminal. Dup recoltare, frunzele se leag n legturi mici apoi n snopi mari i se valorific imediat, acesta fcnd parte din grupa plantelor horticole excesiv de perisabile n vederea pstrrii mraru-lui timp mai ndelungat, se usuc n condiii de umbr i aerare continu, att ca frunze ct i ca plant ntreag (la nceputul nfloritului sau la nceperea maturrii seminelor), prin tierea lor de la baz dup care se leag n snopi de 2-5 kg greutate, i se livreaz la beneficiar. Producia 6-10 t/ha frunze verzi i 12-15 t/ha tulpini n faza nfloririi sau maturrii fructelor.

Rozmarinul - Rosmarinus officinalis L., Fam. Labiatae

Importan, compoziie chimic, rspndire. Frunzele de rozmarin au o larg utilizare n medicina empiric, fiind folosite la boli de stomac i intestine, stimulent aromatic, diuretic, vermifug, condiment. Extern ca insecticid (ndeprtarea moliilor), n obinerea spirtului camforat, ca analgezic n durerile reumatice i nevralgii. Este component al Balsamului Opodeldoch, utilizat n trecut n tratamentul reumatismului. Astzi este confirmat aciunea colageg coleric, stimulent aromatic, bacteriostatic, avnd ns utilizri terapeutice mai reduse. Frunzele sunt mult apreciate ca i condiment. Uleiul volatil, extras din ntreaga plant sau frunze, este mult folosit n cosmetic i parfumerie. ntreaga plant conine ulei volatil. ns numai cel din frunze este considerat de calitate mai bun, avnd un miros mai plcut. Coninutul n ulei volatil n herba proaspt i frunze este de 0,22-1,30%, n cele uscate de 1-2% iar n flori de cca. 1,4%. Dup componentul care predomin se disting trei tipuri de ulei volatil de rozmarin: tipul cineol (Italia, Maroc, Tunisia); tipul camfor-bornel (Spania); tipul -pinen-verbenon (Corsica).

Cultura

dureaz mai muli ani, revenirea pe acelai teren nu va fi la mai puin de 7-8 ani. Recoltarea ncepe din anul al treilea de cultur, prin tierea vrfurile florale, cu secera sau foarfeca de vie, cnd plantele sunt n plin floare. Anual se recolteaz de dou ori iar produsul se livreaz proaspt la staiile de distilare. Producia obinut este de 25-30 q/ha, n stare proaspt

Particulariti biologice Rozmarinul este un arbust, cu tulpina nalt de 30-50 cm, la baz cu scoara exfoliat, n partea superioar n patru muchii i proas. Frunzele opuse, sesile, liniare, cu marginea revolut, pe partea inferioar alburii, cu lungimea de 15-35 cm i limea de 1,05-3 cm. Florile sunt dispuse n pseudo-verticile situate la subsuoara frunzelor superioare. Florile sunt formate dintr-un caliciu i o corol bilabiat, aceasta de culoare albastr, pn la albastr violacee, rar alb, din patru stamine din care dou rudimentare i un ovar superior. Fructele sunt nucule brune, ovate, cu lungimea de 1,5-2,5 mm, situate cte patru n caliciu persistent. nflorete din aprilie pn in iunie.

Cimbrul de cultura - Satureja hortensis L., Fam. Labiatae

Importan, compoziie chimic, rspndire. Compuii din herba au efect expectorant, diuretic, coleretic-colagog (principiul amar), antihelmintic i antiseptic. Ceaiul are proprieti expectorante, calmnd spasmele cilor respiratorii, fiind folosit la tratarea tusei convulsive, bronitei i rguelii. Uleiul volatil se folosete ca aromatizant i dezinfectat (ape de gur, gargarisme, paste de dini), n parfumerie, cosmetic (loiuni cu efect antiseptic). n form uscat planta de cimbrior se folosete la prepararea con-servelor (datorit mirosului plcut) i condiment la prepararea unor pro-duse alimentare. Cimbriorul este apreciat ca plant melifer i ornamental, putndu-se cultiva i n acest scop. Prile aeriene conin cel puin 1% ulei volatil, format din: compui fenolici 25% din care cel mai important este timolul, un alcool aromatic. Specie mediteranean, cultivat la noi prin grdini.

Particulariti biologice Subarbust, n primul an de vegetaie cu rdcin pivotant, lung de cca. 20 cm, lemnoas, bogat ramificat; n anii urmtori rdcina pivotant este nlocuit de un sistem radicular bine dezvoltat de la care pornesc mai multe tulpini, lemnoase n partea inferioar i verzi n cea superioar, cu grosimea de 1-1,5 mm. Frunzele sunt opuse, lungi de cca. 1 cm, alungit romboidale, lanceolate sau ovate. Florile mici de culoare violaceu-roz formeaz inflorescene n vrful tulpinilor. nflorete n maiiulie. Recoltarea se face la deschiderea primelor flori, pe timp nsorit i dup ce s-a ridicat roua. Producia este de 10-15 t/ha plante verzi sau 3-4 t/ha plante uscate.

Asmuiul - Anthiriscum cerefolium L. Fam. Umbelliferae


Importan. Asmuiul se cultiv pentru frunze, care sunt puternic aromate i se utilizeaz la prepararea salatelor, sosurilor picante i pentru condimentarea altor preparate culinare. Se folosete i n industria farmaceutic. Particulariti biologice Asmuiul este o plant anual, care formeaz o tulpin nalt de 50-70 cm, acoperit cu perior. Frunzele sunt tripenat-sectate cu suprafaa neted sau gofrat. Florile sunt grupate n inflorescene de tip umbel compus i au culoare alb. Fructele sunt alungite i ascuite la capete, au suprafaa neted i culoare brun-negricioas.

Asmuiul - Anthiriscum cerefolium L. Fam. Umbelliferae

Particulariti biologice Asmuiul este o plant anual, care formeaz o tulpin nalt de 50-70 cm, acoperit cu perior. Frunzele sunt tripenat-sectate cu suprafaa neted sau gofrat. Florile sunt grupate n inflorescene de tip umbel compus i au culoare alb. Fructele sunt alungite i ascuite la capete, au suprafaa neted i culoare brunnegricioas. Influena factorilor ecologici asupra culturii. Este o specie cu ce-rine moderate fa de temperatur i lumin. Din aceast cauz se poate cultiva i pe terenuri umbrite dar mai umede. Lumina intens, asociat cu temperaturi ridicate, determin emiterea prematur a tulpinilor florifere.