Sunteți pe pagina 1din 52

Fiziologie celulara

CURS 3

Canale ionice
-

Proteinele membranare au urmtoarele functii majore legate de medierea semnalizrii celulare: pori pentru ap, canale ionice (receptor-dependente, voltaj-dependente, sau operate n alte moduri), transportori (translocatori moleculari), receptori membranari (cuplati cu proteine G tirozinkinazici, pentru patogeni, etc.), molecule de adeziune celular si antigene de suprafat, receptori pentru exo/endocitoz

Canale pentru apa


- Se mai numesc aquaporine. - Sunt proteine membranare integrale, ce mai pot transporta si alti solviti fr sarcin electric (glicerolul, amoniacul / ureea). - Porii pentru ap sunt complet impermeabili pentru orice specie molecular ncrcat electric. - Aspectul general al unui astfel de canal este de clepsidr. - Aquaporinele formeaz tetrameri, fiecare monomer actionnd ca un canal de ap.

Canale ionice membranare


- Sunt ci transmembranare preferentiale pentru substante hidrofile, de nivel intermediar ntre pori si transportori n ce priveste rata de transfer si selectivitatea. - Functia de canal ionic este asigurat de ansambluri oligomerice de proteine transmembranare (intrinseci). - Transportul prin canale este strict pasiv, conform gradientelor electro-chimice (doar unii transportori, care sunt sisteme complet diferite ca mecanism de functionare fat de canale, pot realiza fenomene de transport activ).

- Fluxul de particule prin canale este foarte rapid, comparativ cu cel asigurat de transportori (nu necesit un ciclu de modificri conformationale pentru transferul unui ion / molecule). - Canalele ionice pot fi: selective, specializate pentru o singur specie ionic, mai putin selective (dup semnul sarcinii electrice a ionilor permeanti canale cationice sau anionice neselective). Canale ionice asemntoare cu cele din plasmalem se gsesc si n membranele intracelulare (reticulul endoplasmic, etc.).

- Ionii pot trece prin canalele ionice datorit prezentei filtrului de selectivitate. - Canalele ionice prezint mecanisme de control al fluxului de particule sunt dependente / operate de anumiti factori: potentialul electric transmembranar (voltajdependente), complexe ligand - receptor (receptor-operate, activate de liganzi), etc.

Canalul ionic prezint fluctuatii conformationale spontane sau induse, extrem de rapide, ntre starea nchis (inactiv) si starea deschis (activ). Factorii operatori influenteaz anumiti parametri legati de aceste transformri de stare: probabilitatea de producere a transformrii durata de mentinere a strii activate.

Ionoforii
- Ionoforii sunt transportori exogeni (artificiali) care mresc permeabilitatea membranar pentru anumiti ioni. Exemple: Valinomicina este ionofor de potasiu, Gramicidina este ionofor de sodiu, A23187 este ionofor de calciu. - Au afinitate mare pentru anumiti ioni - Functioneaz ca o navet transmembranar - Se pot asocia n vederea realizrii unor adevrate punti hidrofile transmembranare facilitnd difuzia substantei.

Canale voltaj-dependente
Sunt responsabile de variatiile de potential transmembranar si de aparitia potentialului de actiune. In mod aparent canalele voltaj-dependente au dou functii principale: - producerea potentialelor de actiune n celulele excitabile (canalele voltaj-dependente de Na+ si K+) - transformarea semnalului electric n semnal chimic (canalele de calciu), cnd calciul va fi folosit ca mesager secund (secretie, contractie muscular, etc.).

Din punct de vedere functional un canal voltaj-dependent este alctuit din: - porul de conductie (ce prezint un filtru de selectivitate) - domeniile care sesiseaz modificarea potentialului membranar (senzor de voltaj). Probabilitatea ca un canal ionic voltaj-dependent s fie deschis / nchis depinde de valoarea efectiv a potentialului membranar n micro-aria membranar respectiv. Canalele care sunt deschise prin depolarizare functioneaz pe baza unui senzor care asigur fenomenul de operare a portii (gating). Amplitudinea curentului ionic printr-un singur canal (curent unitar) tehnici electrofiziologice avansate (patch-clamp).

Familiile de canale voltaj-dependente Canalele de sodiu voltaj-dependente: 9 membri, implicate n declansarea PA (n celulele electric excitabile), Canale de calciu voltaj-dependente Canale de potasiu voltaj-dependente Canale TRP (Transient Receptor Potential): 28 de membri, cu activare dependent de voltaj, tensionare mecanic, stare redox, osmolaritate, pH. Canale protonice voltaj-dependente: se deschid la depolarizare, numai n conditiile n care gradientul electrochimic este ndreptat ctre exterior, n asa fel nct s permit eliminarea protonilor din citoplasm (fagocite).

Canale ionice dependente de liganzi intracelulari


Exemplu canale de potasiu, care sunt dependente de concentratiile unor substante intracelulare. Canalele de K+ dependente de Ca++ (KCa) asemanatoare cu canalele K voltaj-dependente cresterea Ca submembranar activeaz KCa. Canalele ionice dependente de nucleotidele ciclice cuplarea AMPc sau GMPc pe receptorul citoplasmic deschide porul, care este permeabil pentru Na+ si Ca++.

Canale ionice dependente de liganzi extracelulari


Canalele dependente de substante chimice prezint pe partea extracelular formatiuni receptoare unde se cupleaz liganzi: se modific permeabilitatea canalului are loc un influx ionic n celul declansarea depolarizarii. se intalnesc la transmiterea excitatiei de la o celul nervoas la alta / de la celulele nervoase la efectorii musculari sau glandulari = neuromediatori. Eliberarea lor la nivelul membranei post-sinaptice.

Canale ionice cu alte tipuri de dependenta


-

Canalele de potasiu cu rectificare: sunt canale ce permit influxul de potasiu, dar nu permit efluxul. scopul este de a rectifica continutul de potasiu dup un eflux rapid, de tip potential de actiune. sunt implicate n: activitatea de pacemaker a inimii, eliberarea de insulin din celulele -insulare pancreatice etc. Canalele de potasiu cu curgere lent (leaky) asigur fenomene de rectificare. Canalele de potasiu deschise de cuante de lumin. Canalele cationice mecanosensibile se deschid sub influenta tensionrii, presiunii, stresului de forfecare, deplasare, vibratii.

Pompe ionice
-

Pot transporta ioni si alti solviti mpotriva gradientilor de concentratie. Energia pentru aceast activitate este sub form de ATP (hidroliza ATP-ului are loc cnd se cupleaz ionii necesari pentru transport). Exist trei clase de pompe ionice: care transport exclusiv ioni; clasele P, F si V care transport molecule mici; o superfamilie numit ABC (ATP-Binding Cassette)

Pompe din clasa P: pompa H+ (membranele bacteriilor si fungilor) pompa Na+/K+ (membranele celulare ale eucariotelor ) pompa K+/H+ (membrana celulelor mucoasei gastrice) pompele de Ca2+ (plasmalema si membrana reticular a celulelor eucariote).

Pompa de calciu este prezent sub dou forme majore: una n plasmalem (Plasma Membrane Calcium ATP-ase; PMCA) membrana reticulului endoplasmic (Sarcoplasmic / Endoplasmic Reticulum Calcium ATP-ase; SERCA).

Potentialul membranar
Diferentele de concentratie ionic dintre mediul intracelular si cel extra-celular sunt determinate de existenta unor anioni nedifuzibili n citosol si determin la rndul lor o diferent de potential electric ntre interiorul si exteriorul celulei.

Echilibrul Donnan
Membranele ideale sunt permeabile pentru ap si impermeabile pentru substantele solvite. Membrana celular izolat este: permeabil pentru ap, electroliti, cristaloizi si impermeabil pentru macromolecule sit molecular. Echilibrul Donnan : n cazul n care n unul din compartimentele separate de o membran cu permeabilitate selectiv se gseste un macroanion nedifuzibil, echilibrul dinamic rezultat se caracterizeaz prin distributia asimetric a ionilor liberi difuzibili.

Astfel la echilibru starea de neutralitate este reprezentat prin ecuatiile: K+a = Cla si K+b = Clb+ Mb, iar produsul ionilor difuzibili dintr-un compartiment este egal cu produsul ionilor difuzibili din cel de-al doilea compartiment: K+a x Cla= K+b x Clb Efectul Gibbs-Donnan este rezultatul permeabilittii particulare a membranei, dar la acesta se adaug n cazul membranei celulare variatiile de permeabilitate datorate activittii canalelor ionice, precum si mecanismele de transport activ.

Potentialul membranar de repaus (PR)


Permeabilitatea selectiv a plasmalemei determin distributia asimetric a ionilor de o parte si de alta a acesteia. Pentru orice ion difuzibil se defineste potentialul de echilibru conform legii Nernst: E=61log(c1/c2), c1 si c2 = concentratiile ionului respectiv n cele dou compartimente; Conform ecuatiei Goldman-Hodgkin-Katz; PR este determinat de distributia si coeficientii de permeabilitate membranar pentru trei ioni majori: Na+, K+, Cl-, la care putem aduga calciul si contributia unor canale cationice neselective.

Permeabilitatea pentru potasiu fiind mai important, PR este apropiat de valoarea potentialului de echilibru pentru K.

PR de repaus variaz de la o celul la alta, n functie de permeabilitatea membranei. Pentru mentinerea potentialului de repaus este necesar pomparea permanent a ionilor, pentru a asigura mentinerea gradientelor de concentratie ATP-az membranar (pomp de sodiu).
In absenta transportului activ s-ar produce n timp pierderea de K si acumularea de Na.

Pentru fiecare ciclu conformational pompa de Na+K+ expulzeaz 3 Na+ si introduce doar 2 K+, fiind deci electrogen; adic are un efect hiperpolarizant. Activitatea pompei fiind dependent de concentratia Na intracelular, pompa va participa la fenomenul de repolarizare din cadrul potentialului de actiune. Hiperpolarizare = cresterea diferentei de potential electric transmembranar. Depolarizare = reducerea diferentei de potential electric transmembranar. Depolarizarea local = un influx net de sarcini pozitive (propagare pe o mic arie, scznd n amplitudine cu distanta).

Potentialul de actiune (PA)

PA = depolarizarea tranzitorie care se propag nedecremential la distant. Canalele ionice implicate au o dependent de voltaj a probabilittii de deschidere relativ abrupt, ceea ce imprim caracteristica de fenomen cu prag a fenomenului (legea tot sau nimic). Propagarea PA n membrana celular se realizeaz prin autoregenerare, pe baza difuziunii sarcinilor pe cele dou fete ale membranei.

Fiziologic PA apare prin sumatie temporal a efectelor depolarizante si hiperpolarizante ale diferitilor curenti ionici. Curentii ionici depolarizanti pot fi determinati de: mediatori chimici (transmitere sinaptica) efecte hormonale sau paracrine agenti fizici (celule receptoare)potential de receptor activarea canalelor ionice prin deformare mecanic.

Potential de actiune de tip neuronal In fibra muscular scheletic si n fibrele nervoase cu diametru mare potentialul de actiune are anumite caractere. depolarizarea este abrupt, cu durat de ~0,2 ms, cu depsirea izopotentialului (overshoot), urmat imediat de repolarizare (spike-potential). depolarizarea se produce ca urmare a unui influx masiv de Na prin canale voltaj-dependente rapide repolarizarea se produce ca urmare a efluxului de K prin canale voltaj-dependente ceva mai lente, n conditiile inactivrii canalelor de Na. durata este de 2-3 ms.

Fazele potentialului de actiune


1- Potential de repaus - nu exist curent net curent de scurgere de K+ si curent de extruzie de Na+ 2. Stimulare cresterea conductantei locale pentru Na+ mecanic, electric, termic - curenti locali potentiale locale - stingere, dac sunt sub prag 3. Faza de depolarizare deschiderea canalelor de Na+ voltaj-dependente feedback-pozitiv inversarea polarizrii membranare 4. Peak-ul aproximativ +30 mV canalele de Na+ voltaj-dependente se inactiveaz - Canalele de K+ voltaj dependente se deschid 5 Faza de repolarizare eflux masiv de K+ repolarizare rapid 6. Postpotenialul negativ canalele de K+ de rectificare tardiv pierd K+ chiar si dup ce membrana s-a repolarizat complet

Transmiterea PA

depolarizarea se face de-a lungul ntregii membrane celulare toat celula este depolarizat dac nu exist jonctiuni gap, care s transmit PA, acesta se opreste la nivelul celulei initiale fiecare celul trebuie stimulat individual depolarizarea propagat este responsabil pentru legea tot sau nimic viteza PA depinde de grosimea axonilor (10-100 m/s) motivul principal este c rezistenta axial este cu att mai sczut cu ct diametrele sunt mai mari

Transmitere sinaptica
Sinapsele chimice sunt structuri specializate ce asigur transmiterea de mesaje ntre celule nvecinate. Ele permit difuzia ionilor de la o celul la cealalt, asigurnd astfel direct propagarea potentialului de actiune.

Organizarea functionala a sinapsei


-

Sinapsa chimic presupune: existenta unui mediator chimic pentru semnalizarea intercelular, mediatorul este eliberat n spatiul sinaptic din teritoriul presinaptic si mediatorul actioneaza asupra unor receptori specifici prezenti n membrana postsinaptic. Componenta presinaptic este ntotdeauna terminatia unei prelungiri neuronale de tip axonic.

Dac celula receptoare este un neuron sinapsa este neuro-neuronal alt tip celular sinapsa este neuro-efectoare. Etapele transmiterii sinaptice: mediatorul sinaptic (neuromediator) este sintetizat la nivelul butonului terminal. eliberarea mediatorului n spatiul sinaptic se produce prin exocitoz. mediatorul eliberat n spatiul sinaptic poate fi: =>recaptat la nivel presinaptic, =>inactivat enzimatic, =>difuza extrasinaptic.

moleculele vor actiona la nivelul membranei postsinaptice - cuplarea cu receptori membranari specifici determin un rspuns excitator / inhibitor. - depolarizarea este de obicei rezultatul unui influx de Na si / sau Ca, iar hiperpolarizarea poate fi determinat de eflux de K / influx de Cl. - transmiterea sinaptic presupune o ntrziere (determinat de difuzia mediatorului).
-

Placa motorie
Se mai numeste: sinapsa neuromuscular; placa motorie; jonctiunea neuromuscular Jonctiunea neuromuscular este o sinaps cu transmitere chimic, cu cele trei componente descrise: segmentul presinaptic, spatiul sinaptic, membrana postsinaptic. Componenta presinaptic a sinapsei neuromusculare este reprezentat de arborizatia terminal a axonului motoneuronului .

Membrana postsinaptic reprezint o portiune diferentiat din sarcolema fibrei musculare juxtapus membranei presinaptice n care se gsesc numerosi receptori colinergici de tip nicotinic, ce contin fiecare cte un canal de sodiu. Intre segmentul pre si postsinaptic se interpune un spatiu de ~ 100 m (spatiul sinaptic), n care se gsesc molecule de acetilcolinesteraz. Ansamblul format din membrana presinaptic, spatiul sinaptic si membrana postsinaptic = "plac motorie" sau sinaps neuromuscular.

Mediatorul chimic al jonctiunii neuromusculare este acetilcolina: => este transportat pn la nivelul terminatiei axonice => este repartizat n anumite compartimente (liber disponibil si de depozit) => ajunge la nivelul membranei postsinaptice, unde se leag reversibil de receptorii colinergici. => creste permeabilitatea sarcolemei pentru Na.
-

Inactivarea acetilcolinei: => acetilcolinesteraza colin si acetat inactivare


-

Viteza de conducere nervoasa


- Impulsul nervos se deplaseaza de-a lungul neuronului cu 10-100 cm/sec (insuficient

pentru timpii de reactie) - Vertebratele superioare au celule gliale specializate, numite celule Schwann n sistemul nervos periferic si oligodendrocite n SNC, care secret straturi concentrice dintr-o substan lipidic, numit mielin, n jurul axonului. - Stratul de mielin este discontinuu, prezentnd strangulaiile Ranvier, unde se poate forma potenial de aciune - Viteza n fibrele mielinizate depinde de grosimea axonului si grosimea tecii de mielin 10-100 m/sec

Tipuri de axoni

Tip de fibre

Inervatie

Diametru extern (mm)

Vitez de conducere (m/s)


70-120 60-80

A a sau I A A b sau I B

Fibre motorii Fibre senzoriale

12-20 10-15

II
Ag A d sau III B C sau IV (amielinice)

Fibre senzoriale proprioceptive


Fibre motorii intrafusale Tactile, temperatur, durere SNV autonom Durere, temperatur, olfactie

5-15
3-8 3-8 1-3 0,2-1,5

30-80
15-40 10-30 5-15 0,5-2,5

Electronervograma
Reprezint un grup aproape sincron de potentiale de actiune neuronale msurat la captul unui nerv

Motor Senzitiv Mixt

Se obtine prin stimularea nervului si arat ca un potential de actiune cu mai multe pic-uri