Sunteți pe pagina 1din 16

Cuprul

Definitie Metode de obtinere Stare naturala Proprietati fizice, chimice Utilizari Bibliografie

Defintie

Originea numelui: din cuvntul latinesc cyprium (dupa insula Cipru).

Cuprul (numit si arama) este un element din tabelul periodic avand simbolul Cu si numarul atomic 29. Cuprul este un metal de culoare roscata, foarte bun conducator de electricitate si caldura. Cuprul a fost folosit de oameni din cele mai vechi timpuri, arheologii descoperind obiecte din acest metal datand din 8700 i.H. Se poate afirma c
acest metal a aprut n Egipt, cu 5 000 de ani .e.n. i apoi, cam cu un mileniu mai trziu, n regiunea dintre Tigru (ru) i Eufrat, unde se dezvoltase civilizaia sumerian

O bucat de cupru coclit din Zakros,Creta

Metode de obtinere
La scar industrial Minereurile (sulfuroase) nu conin foarte mult cupru, de obicei 2-4%, rareori peste 7%. De aceea, nainte de procedeul de obinere a metalului este necesara o concentrare. Aceasta const ntr-o prjire parial, cu aer insuficient. n urma procedeului se obine o zgur format din sulfur de fier i de cupru, numit generic mat cuproas. Cu toate acestea, cuprul este impur, de puritate 95-98%; impuritile constau n fier, plumb, zinc, antimoniu, aur i argint, precum i cantiti mici de sulf i arsen. ndeprtarea impuritilor se face ntr-un cuptor cu flacr, sau prin cuprul electrolitic (prin electroliz), obinndu-se cupru de puritate aproape maxim, 99,9%.

n laborator Cea mai cunoscut reacie de obinere a cuprului n laborator este cea dintre fier i sulfat de cupru. Prin aceasta se poate obine cupru, depunndu-se pe bucata de fier metalic introdus n eprubet. Totodat, prin electroliza soluiei de sulfat de cupru se poate obine acid sulfuri

Starea naturala
Cuprul se gaseste ca metal liber n natura sau sub forma de compusi sau minerale. Cea mai mare bucat de cupru elementar gsit n natur cntrea 420 de tone, i a fost gsit n anul 1857 in Michigan, Statele Unite ale Americii. Multe minerale conin cupru, ca de exemplu calcopirita, azuritul, malachitul Denumire Formul Coninut (%) Cupru nativ Cu 100 Cuprit Cu2O 88,82 Algodonit Cu6As 83,58 Tenorit CuO 79,89 Calcocit Cu2S 79.85

Mai rar apar n natura minerale oxidice de cupru, de ex. cuprita Cu2O si carbonatii bazici, malachita CuCO3 x Cu(OH)2 si azurita 2CuCO3 x Cu(OH)2. Cuprul nu lipseste nici de silicati, cum este dioplasul hexagonal de culoare verde folosit ca piatra de podoaba.

Proprietati fizice
Cuprul metallic are culoarea rosie caracteristica; n foite extreme de subtiri apare, prin transparenta, albastru-verzui. Cristalizeaza in retea cubica cu fete centrate si nu prezinta polimorfism. Proprietatile fizice ale cuprului metalic sunt mult influentate de impuritati si, n special caracteristicile mecanice, de procedeele de prelucrare. Conductibilitatea scade nsa considerabil,cnd cuprul este impurificat, chiar cu cantitati mici de fosfor, arsen, siliciu sau fier (P, As, Si, Fe). ( Cantitati sub 0,1% din aceste elemente reduce valoarea conductibilitatii electrice cu 20% sau chiar mai mult ). Din cauza aceasta, n electrotehnica se utilizeaza pe scara mare cuprul cel mai pur, electrolitic.

Cuprul pur este un metal moale (duritate 3 n scara Mohs), destul de rezistent la rupere si foarte ductil, se lucreaza bine cu ciocanul, la rece, si se modeleaza la presiuni mari. Conductibilitatea calorica a cuprului este tot att de mare ca a argintului ( 0,93 fata de a argintului, considerata egala cu 1) si mult mai mare dect a altor metale uzuale. De aceea se utilizeaza cupru ori de cte ori este nevoie sa se transmita usor de caldura (tevi fierbatoare la locomotive, cazane de distilare etc.). De asemenea conductibilitatea electrica a cuprului, apropiata de a argintului, ntrece mult pe a celorlalte metale.

Un disc din cupru (99.95% pur)

Proprietati chimice
La temperatura camerei, cuprul nu se combina cu oxigenul din aer (formeza nsa ncet, cu bioxidul de carbon si apa din atmosfera, un carbonat basic verzui ). ncalzit n aer sau oxigen, se oxideaza dand Tenorit (CuO) sau, la temperatura mai nalta: Cuprit (Cu2O). Cuprul se combina, chiar la rece, cu clorul (umed) si cu ceilalti halogeni; de asemenea are o mare afinitate pentru sulf si seleniu. Nu se combina direct cu azotul, hidrogenul si carbonul; formeza nsa indirect combinatii cu aceste elemente. Potentialul de oxidare al cuprului fiind negativ, cuprul nu se dizolva n acizi diluati, ci numai n acizii oxidanti concentrati, cum sunt acidul sulfuric (H2SO4) si acid azotic (HNO3).

De aceea este surprinzatoare, la prima vedere, dizolvarea cuprului, cu degajare de H2, n acid clorhidric concentrat. n realitate, n aceasta reactie nu se formeaza ionul Cu+, ci un ion complex [CuCl2]-. Prin formarea complexului, concentratia ionilor cuprosi este att de mult micsorata, nct potentialul cuprului creste peste acela al hidrogenului. Tot asa se explica dizolvarea cuprului metalic, cu degajare de hidrogen, ntr-o solutie concentrata de cianura de sodiu: Cu + 2CN + HOH -> [Cu(CN)2] + HO + H2

Utilizari
robineti; cabluri electrice si conductori; monezi; placi de circuite; confectionarea de instalatii, de site, a radiatoarelor de masini, etc.

Cuprul

Cuprul in organismul uman


Cu toate c este un metal, cuprul este, totodat, un element indispensabil vieii. Se gsete n toate esuturile organismului, dar cel mai mult cupru se gsete n ficat, iar cantiti mai mici se gsesc i n creier, inim, rinichi i muchi. Ca efecte benefice, cuprul ajut organismul s utilizeze fier-ul din snge, reducnd aciunile radicalilor liberi asupra esuturilor. Consumarea alimentelor de cupru poate, totodat, preveni anumite boli sau deficiene, cum ar fi alergiile, chelia, SIDA, leucemia, osteoporoza i ulcerul stomacal. mpreun cu fierul (un alt metal), cuprul ajut la sinteza celulelor roii din snge.

Cuprul este larg rspndit n alimente, fructe i carne: n ficat, scoici, nuci, legume, n majoritatea cerealelor, n struguri (cea mai bogat surs). Primele date arata ca doza medie de cupru ntr-un regim normal era de 2 5 mg. [10] Apa de buti apele minerale aduc o parte din necesarul zilnic de cupru al organismului. Alte alimente cu coninut de cupru sunt crustaceele, i legume verzi (fasolea verde, etc), semine, ciuperci i chiar i pudra de cacao.

Bibliografie
1.Nenitescu C.D. - Chimie generala 2.Mincu Iulian - Elemente de biochimie si fiziologie a nutritiei 3.Ceausescu D. - Chimie anorganica
Legaturi externe: http://ro.wikipedia.org/wiki/Cupru

STUDENT: CALUS LAURENTIU VLAD SPECIALIZAREA: ECTS ANUL: I

PROFESOR COORDONATOR: FELICIA DUMITRU