Dup primul rzboi mondial au aparut doua curente in politica europeana: politica de meninere i respectare a tratatelor de pace i a ordinii

i teritoriale, politic promovat de Frana i statele succesoare ale marilor imperii disprute, din Centrul i Sud-Estul Europei; politica de revizuire a tratatelor de pace, de revane, de modificare a frontierelor noilor state i revenire la situaia antebelic; aceast politic era susinut de Germania, URSS, Austria, Ungaria, Italia, Bulgaria. Perioada interbelic a fost dominat de confruntarea dintre aceste dou curente in politica europeana. Politica Frantei din perioada interbelica a avut la baza Tratatul de la Versailles , si s-a bazat pe doua concepte :conceptul de securitate colectiva si cooperarea neoficiala franco-engleza.

 Insa cooperarea aliatilor si punerea in aplicare a condiilor Tratatului de la

Versailles a fost prea fragila.Cele doua mari puteri invinse Germania si Rusia in urma izolarii politice in care se aflau dupa razboi ajung sa formeze o puternica legatura semnand la Rapallo in 16 aprilie 1922 o conventie.Cooperare din ce in ce mai puternica dintre Germania si Rusia a fost o lovitura puternica pentru sistemul de la Versailles.In incercare de iesire din incercuirea politica in care se afla, ministrul de externe al Germaniei ,Gustav Stresemann a propus Marii Britanii incheierea unui pact de garantie a granitelor vest-europene, iar in 9 ianuarie 1925 trimise guvernului francez un proiect oficial al unui asemenea pact .Tratativele care au urmat au capatat o forma finala in conferinta de la Locarno care a avut loc in Elvetia intre 5-16 octombrie 1925.Pactul prevedea inviolabilitatea frontierelor germano-franceze si germano-belgiene.In urma acestei conventii Germania putea spera la renegocierea anumitor puncte din Tratatul de la Versailles avand castigata securitatea granitei de vest.

 Stilul diplomatiei s-a schimbat dupa primul razboi mondial.

Din acel moment s-a constatat o accelerare a procesului de personalizare a relatiilor .Cand a urat bun venit Germaniei in Liga Natiunilor in 1926,ministrul de externe francez Aristide Briand a avut grija sa elogieze calitatile omologului sau Gustave Stresemann care la randul lui a raspuns in consecinta.Briand sa vazut nevoit sa recunoasca dupa succesele diplomatice reportate de Germania, ca pozitia de relativa superioritate a Frantei incepuse sa se erodeze ,si incerca sa poarte o politica de reconciliere cu Germania urmarind securitatea Frantei pe termen lung.Briand s-a folosit de aniversarea a zece ani de la intrarea Americii in razboi pentru a prezenta in iunie 1927 un proiect de tratat la Washington , in care cele doua guverne denuntau ideea razboiului dintr-e ele si cadeau de acord sa isi rezolve toate disputele pe cale pasnica.

Secretarul de Stat american , Frank B.Kellogg nu a stiut ce reactie sa adopte in fata unui asemenea document .Apropierea anului electoral 1928 l-a ajutat pe Kellog sa ia o decizie;pacea era un concept popular iar proiectul tratat de Briand avea avantajul ca nu putea declansa nici un fel de consecinte practice.La inceputul anului 1928 Kellog a pus capat tacerii si a acceptat proiectul de tratat, insa el propunea renuntarea la razboi sa includa cat mai multe natiuni cu putinta. Pe 28 august 1928 a fost semnat de catre cinsprezece state .Pactul de la Paris (mai cunoscut drept pactul BriandKellog)prin care se denunta razboiul ca instrument al politicii nationale. -

 Imediat insa dupa ce s-a semnat,Franta a adus modificari la propunerea initiala introducand o clauza de legalizare a razboaielor de autoaparare si cele duse onoarea obligatiilor impuse de statutul Ligii , de Tratatul de la Locarno , si de toate aliantele incheiate de

Franta.Initiativa a readus lucrurile in punctul initial , intrucat exceptiile acopereau toate cazurile ce puteau fi concepute .Apoi Statele unite au invocat doctrina Monroe , dreptul la autoaparare sau legitima aparare precum si prevederea ca fiecare natiune trebuie sa fie singurul judecator al cerintelor pe care le reclama legitma aparare

 Marea Britanie a avut rezerve fa de acest pact considernd c prevederile

lui nu erau compatibile cu interesele imperiului englez, de asemenea, britanicii aveau temeri fa de utilitatea pactului ca instrument de ntrire a pcii n Europa. n acest sens, Chamberlain i scria ambasadorului englez la Washington c pactul nu va fi decto bucat de hartie i argumenta aceast afirmaie: S presupunem c acordul va fi violat, s zicem chiar de Anglia. Cine va veni s ne readuc la ordine in timp ce SUA este neutr, Frana este preocupat de problema german, iar aliaii ei vor fi mancai,. N. Titulescu a sesizat i el poziia rezervat aMarii Britanii: Anglia oficial nu vede cu ochi buni toat aceast combinaiune bazat pe vorbrie.Pn la urm britanicii au acceptat proiectul francez, dar i-au impus punctul de vedere prin precizarea c Marea Britanie s aib libertatea de aciune n anumite regiuni unde are interese speciale. Aceast poziie adoptat de guvernul englez a fcut ca viitorul pact s nu aib nici o valoare practic dat fiind c nu putea fi aplicat n orice zon a lumii

Initial la cele cinsprezece state mai aderarea la Pactul Briand-Kellogg si altele rezultand un numr de 63 de state, aderare nsoit n cele mai multe cazuri,de rezerve.A fost i cazul Romniei i al Angliei care i-au rezervat dreptul de aprare a propriului teritoriu Pactul cuprindea 3 articole si va intra in mod formal in vigoare intre toti participanti la 24 iulie 1929. Cu toate lacunele de mai sus ,Pactul Briand-Kellog a intrat in istorie ca primul tratat international care interzice razboiul recomandand statelor sa isi rezolve litigiile pe cale pasnica .La doar trei ani de la momentul semnarii Pactul ,este incalcat de Japonia care ataca Manciuria

 Contradiciile dintre marile puteri au dus la o politic de narmare, ceea ce a

strnit o vie nelinite n snul opiniei publice. n acest context, Societatea Naiunilor a considerat necesar discutarea acestei probleme, in baza articolului 8 si ca o consecinta fireasca a obligatiilor ce rezulta din Pactul Briand-Kellogg s-a creat o comisie de pregtire a Conferinei de dezarmare care i-a nceput lucrrile la Geneva.

 n 2 februarie 1932, la Geneva i-a nceput lucrrile Conferina pentru

dezarmare. La aceasta au participat 61 de state, printre care SUA i URSS. n 8 februarie 1932, delegaia sovietic (condus de Litvinov) a propus un proiect de rezoluie privind dezarmarea general i total. Proiectul a fost respins de majoritatea delegailor, situaie n care delegaia sovietic a venit cu alte propuneri, de reducere treptat i progresiv a narmrii, marile puteri avnd obligaia s-i reduc narmrile mai mult dect celelalte. i aceast propunere a fost respins. n cadrul conferinei s-au cristalizat cteva opinii care au adncit contradiciile existente ducnd la ncordarea relaiilor interstatale. Propunerea francez (planul Tardieu) s se constituie fore armate internaionale, puse la dispoziia Societii Naiunilor. Aceste fore de poliie internaional trebuiau s ocupe teritoriile unde ar fi fost posibil izbucnirea unui conflict armat. Numai dup aceea se putea trece la limitarea narmrilor. Delegaiile Romniei, Poloniei, Cehoslovaciei i Bulgariei au susinut, cu unele rezerve, planul francez

 Propunerea britanic interzicerea submarinelor i necesitatea limitrii

radicale a forelor de uscat - a fost respins. Delegaia Germaniei a cerut egalitatea deplin a Germaniei cu celelalte ri n materie de armament.
Prima sesiune s-a ncheiat la 23 iulie 1932, pronunndu-se pentru

reducerea armamentelor mondiale, mpotriva armelor de distrugere n mas i pentru interzicerea bombardamentelor aeriene. nainte de nchiderea lucrrilor sesiunii, reprezentaii germani au condiionat participarea n continuare la conferin de recunoaterea egalitii Germaniei cu celelalte state. n urma sprijinului primit din partea Italiei i Angliei, sub presiunea guvernelor acestor ri, guvernul francez a fost nevoit s cedeze.

 n contextul creterii tensiunii internaionale i-a nceput lucrrile cea de-a

doua sesiune a conferinei pentru dezarmare, n martie 1933. Pe ordinea de zi se afla proiectul britanic, care prevedea reducerea armamentelor pn la limita care fcea imposibil declanarea rzboiului de agresiune. Planul britanicilor a czut. Germania hitlerist, pornit pe calea lichidrii tratatelor de pace, a prsit conferina n 14 octombrie 1933, situaie n care reprezentanii URSS au propus transformarea Conferinei ntr-un organ permanent pentru aprarea pcii, idee care a fost respins. La nceputul anului 1934, Conferina de la Geneva pentru dezarmare i-a ncetat lucrrile. Principalul obstacol n calea unei evoluii favorabile a tratativelor de dezarmare l constituia atitudinea germanilor, obsedai de preocuparea renarmrii i accentuarea disensiunilor franco-engleze.