Sunteți pe pagina 1din 30

Biocompatibilitate Curs 2

S.L. Dr. Ing. Iulian ANTONIAC

Factori care influenteaza biocompatibilitatea


Biocompatibiliatea este un concept complex care ia in

considerare toate procesele care au loc la interactiunea dintre biomaterial si un organism viu.
Biocompatibilitatea reprezinta capacitatea unui material de a rezista in

vivo si in vitro o perioada acceptabila de timp fara efecte daunatoare asupra organismului gazda.
Toate materialele folosite la executia implantelor medicale trebuie sa

fie biocompatibile, dar exista diferite grade de biocompatibilitate, n functie de utilizare .

Asadar, biomaterialul trebuie sa nu prezinte toxicitate

sau sa nu produca reactii inflamatorii, atunci cnd

Factori care influenteaza biocompatibilitatea


Pricipalele mecanisme de interactie dintre biomaterial si

mediul biologic sunt prezentate n tabelul urmator:


Influenta biomaterialului asupra mediului biologic A. Efecte locale 1.Interactiunea snge-biomaterial -absorbtia de proteine -coagularea -fibrinoliza -adeziunea proteinelor si leucocitelor -hemoliza 2.Toxicitatea 3.Modificari ale vindecarii normale -ncapsulare -reactia de corp strain 4.Infectii 5.Tumorigeneza B. Efecte sistemice 1.Embolizarea -trombi 2.Hipersensitivitatea 3.Eliberarea particulelor metalice n snge 4.Transportul particulelor limfatice Influenta mediului biologic asupra biomaterialului A. Efecte fizico-mecanice 1. Uzura abraziva 2. Frecarea 3. Coroziunea 4. Coroziunea sub tensiune 5. Degradarea

B. Efecte biologice 1. Absorbtia de substante din tesuturi 2. Degradarea enzimatica 3. Calcifierea

Factori care influenteaza biocompatibilitatea


Conform unor principii generale, s-a convenit aplicarea urmatoarelor

principii metodelor de evaluare biologica a dispozitivelor medicale: a) testele trebuie efectuate pe produsul finit sau esantioane reprezentative ale produsului finit sau ale materialelor; b) alegerea metodelor de testare trebuie sa tina seama de:
natura, gradul, durata, frecventa si conditiile de expunere sau de contact cu

suprafetele corpului uman cu dispozitivele n utilizarea normala prevazuta; natura fizica si chimica a produsului finit; potentialul toxic al componentilor chimici n formula produsului finit; faptul ca anumite teste (de exemplu cele destinate sa estimeze efectele sistemice) pot sa nu fie aplicabile n absenta substantelor extractibile, relatia dintre suprafata dispozitivului si talia corpului celui caruia i este aplicata; informatia existenta bazata pe literatura, experienta si testarile preclinice;

c) Daca se prepara extracte din dispozitive, se convine ca solventii si

conditiile de extractie utilizate sa fie corespunzatoare naturii si utilizarii produsului finit;

Factori care influenteaza biocompatibilitatea


Coroziunea este unul din procesele majore ce se desfasoara atunci

cnd un material metalic este n contact intim, prin implantare, cu cel putin un tesut al organismului uman, avnd drept rezultat continua degradare a acestora cu formarea unor diversi produsi de reactie. De asemenea, prin coroziune se formeaza ioni metalici ce pot avea efecte locale sau sistemice nocive.
Mediul fiziologic normal al organismului uman este un mediu apos, ce

contine apa, oxigen dizolvat, saruri, proteine, carbohidrati, lipide. Materialul metalic implantat este, n mod continuu, n contact cu diverse lichide biologice, cum ar fi: sngele, fluidul extracelular si fluidul sinovial.
Fluidul

extracelular, care este cel mai adesea n contact cu implanturile, contine cantitati mari de ioni, cum ar fi: Na, Cl HC03, OH, avnd un pH n jurul valorii de 7,4 ( 7,27,4), mentinut la o temperatura constanta de 370C. Drept rezultat, mediul fiziologic este foarte agresiv si, n consecinta, rezistenta la coroziune a materialelor metalice implantate este un important aspect al biocompatibilitatii acestora.

Factori care influenteaza biocompatibilitatea


Doua aspecte controleaza corozivitatea acestui mediu: solutia salina este un electrolit excelent, facilitnd

mecanismele electrochimice ale coroziunii, exista multe specii moleculare si celulare n tesuturi care au capacitalea de a cataliza anumile reactii chimice sau de a distruge anumiti componenti identificati ca straini organismului.
Valoarea normala pentru pH se modifica imediat dupa

operatia chirurgicala de implantare, functie de aceasta, si este variabil n timpul perioadei de vindecare. n momentul implantarii, valoarea pH se modifica spre valori acide de circa 5,2 n zonele afectate ale tesutusrilor si revine la normal n cteva zile. De asemenea, valoarea pH depinde

Factori care influenteaza biocompatibilitatea


Una dintre cele mai importante trasaturi ale unui

implant este aceea ca vine n contact cu tesuturile vii ale corpului, crend astfel o interfata intre ele.
Fenomenele care au loc la aceasta interfata sunt de

mare interes deoarece determina succesul sau esecul implantului, att din punct de vedere al reactiei imediate cat si al raspunsului pe termen lung.
Raspunsul biologic dintre implant si tesutul gazda

depinde n mare masura de locul implantarii si de proprietatile de suprafata ale implantelor, implicit de modul si gradul de finisare a acestora.

Factori care influenteaza biocompatibilitatea


Biomaterialele metalice au influente diferite asupra organismului uman,

distingndu-se diferite forme de reactii biologice, n functie de:

concentratia de metal;
la concentratii foarte mici, unele elemente ca cobalt, cupru, fier, mangan, zinc,

chiar si nichel sunt esentiale in metabolism la concentratii mari sau excesive aceleasi elemente pot duce la reactii toxice; foarte cunoscute sunt cele induse de arsenic, cobalt, nichel, plumb si multe altele.
timpul de expunere;
reactiile biologice sunt de regula nesemnificative la contactul cu majoritatea

metalelor, atunci cnd timpul de expunere este redus, (sub 30 zile); cu ct este mai mare timpul de expunere, cu att creste riscul unor reactii biologice nedorite.
calea de administrare.
caile de intrare n organismul uman a metalelor si ionilor metalici sunt variate: cale cutanata (contact cu pielea), cale respiratorie, cale digestiva,

Factori care influenteaza biocompatibilitatea


Varietatea aliajelor biomedicale este determinata de utilizarea lor, ele fiind utilizate preponderent pentru executia implantelor si protezelor utilizate n ortopedie si stomatologie. Implantele sunt realizate dintr-o mare varietate de aliaje, continnd de la doua la opt metale. Un total de mai mult de 30 de elemente, incluznd si borul-B, carbonul-C sau azotul-N, pot fi incluse n diferite clase de aliaje. Alte metale (ceriu-Ce, cesiu-Cs, seleniu-Se, etc.) pot fi adaugate n aliajele utilizate pentru executia ustensilelor si instrumentarului folosit n acupunctura. Principalele elemente metalice utilizate sunt (grupate dupa domeniul de utilizare): a) implante si proteze ortopedice sau dentare (Al, Co, Cr, Fe, Mn, Mo, Nb, Ni, Sn, Ta, Ti, V, W, Zr, etc.) Implantele folosite n stomatologie si chirurgia ortopedica sunt confectionate din trei mari clase diferite dealiaje, fiecare prezentnd componente caracteristice, alaturi de cele executate din metale pure:
metalele pure folosite la fabricarea dispozitivelor medicale sunt titanul-Ti, tantalul-Ta si aurul-

Au; aliajele pe baza de fier-Fe, cu un continut ridicat de crom-Cr, denumite oteluri inoxidabile; aliaje pe baza de cobalt-Co, cu un continut de 25-30% crom-Cr, 5-7% molibden-Mo si cantitati mici de alte metale ca nichel-Ni, mangan-Mn, zirconiu-Zr si staniu-Sn, respectiv cele cu aproximativ 20% crom-Cr, 10% nichel-Ni si pna la 15% wolfram-W; aliaje pe baza de titan-Ti, cu 70-90% sau mai mult titan-Ti, care contin procente mici de alte

Factori care influenteaza biocompatibilitatea


b) aliaje dentare
nepretioase (Al, B, Be, Cd, Co, Cr, Fe, Mn, Mo, Ni, Si, Ti, V, W, etc.); pretioase si semipretioase (Ag, Au, Cu, Fe, Ga, In, Ir, Pd, Pt, Rh, Ru, Sn, Ti, Zn,

etc.); amalgame dentare (Ag, Cu, Hg, Sn, Zn, etc.)

Refacerea danturii de mai multe ori n decursul vietii, si n particular folosirea a diferitelor aliaje pentru dantura partiala sau totala, plombe, restaurari din portelan, implante subcutanate, etc., genereaza inevitabil un polimetalism oral. Astfel, doua aliaje de compozitii diferite au potentiale electrice diferite si duc inevitabil la degajarea ionilor metalici n corpul uman. Pe piata europeana de desfacere a aliajelor biomedicale sunt disponibile mai mult de 1100 de aliaje dentare. n functie de compozitia lor chimica, ele se pot clasifica n cinci familii:
Amalgame dentare (mercur, argint, zinc, staniu si cupru); Aliaje pretioase (aur, platina, argint, cupru si mici cantitati de metale din grupa

platinei); Aliaje semipretioase din aur de calitate inferioara si paladiu (paladiu, argint, aur si mici cantitati de paladiu si cupru); Aliaje nepretioase: otel inoxidabil, aliaje de CoCr si NiCr, cteva din acestea pot contine cadmiu si beriliu; Aliaje de titan.

Factori care influenteaza biocompatibilitatea


Din literatura de specialitate se pot desprinde cteva aspecte generale referitoare la toxicitatea biomaterialelor metalice:
metalele pure sunt rareori toxice; puterea toxica a diferitilor ioni metalici variaza cu 2-3 ordine

de marime; efectele toxice, alergenice si carcinogenetice depind de concentratia si natura amestecurilor (oxizi, saruri simple sau complexe); doi compusi ai aceluiasi metal pot induce raspunsuri puternice dar diferite. De aceea, precizarea tipurilor de compusi e de o importanta capitala.

Un exemplu relevant este acela al compusilor nichelului (Ni): compusul NiCl2 este toxic, dar nu are efecte cancerigene; pe cnd compusul Ni3S2 este un compus puternic carcinogen.

Factori care influenteaza biocompatibilitatea


Eliberarea de ioni Leziunile cauzate de utilizarea aliajelor metalice ca biomateriale sunt datorate n principal eliberarii de ioni, ioni rezultati datorita coroziunii acestor aliaje. Acesti ioni eliberati sunt, n principal, urmatorii:
nichelul, cobaltul si cromul pentru orice aplicatie; beriliul, cadmiul, paladiul, argintul si cuprul pentru aliajele

dentare; titanul pentru aliaje metalice utilizate la executia, implantelelor ortopedice si stomatologice.

Eliberarea de ioni din proteze si implante este sursa principala a oricaror reactii nedorite, primare sau secundare, exceptnd fenomenul electrogalvanic care are loc n cavitatea bucala datorita prezentei diferitelor aliaje dentare, caz n care principala sursa de reactii nedorite poate fi curentul galvanic indus electrochimic,

Factori care influenteaza biocompatibilitatea


Investigatii laborioase asupra efectelor si reactiilor produse de

eliberarea de ioni sunt rare si nu s-au facut studii statistice si epidemiologice, desi se cunosc bine eliberarile de ioni de catre metale ca nichel, crom si cobalt.
Cobaltul se pare ca produce efecte similare celor ale nichelului si

ale cromului. Gradul de oxidare si de formare de complexe metalo-organice pot juca un rol esential, n special pentru crom, pentru ca prima forma ionica eliberata n mediu este cea trivalenta. Totusi forma sa toxica, alergenica si carcinogenetica, este cea hexavalenta.
n ceea ce priveste aliajele dentare, trebuie avut n vedere ca

acestea contin si alte metale care ar putea elibera ioni, si de aceea trebuie analizata si eliberarea de ioni ai metalelor, n special a cadmiului si beriliului.
Ionii de cadmiu induc efecte toxice, prin intermediul sulfurilor,

oxizilor si produsilor metalo-organici ai cadmiului care se formeaza cnd aliajele dentare ce contin cadmiu sunt n contact

Factori care influenteaza biocompatibilitatea


Particule rezultate prin uzura Un alt factor de risc este fenomenul de uzura, care apare n special la componentele protezelor articulare si la implanturile mobile, nestabilizate, care pot genera particule prin abraziune. Particulele produse prin uzura obtinute prin abraziune apar deci n mod esential n vecinatatea protezelor articulare si a implantelor cu o oarecare mobilitate.

Aceste particule pot induce reactii tisulare multiple, incluznd:


osteoliza; degradarea structurii normale a osului; reactia severa a macrofagelor; granuloame; capsule fibroase; reactii inflamatorii si imune;

Factori care influenteaza biocompatibilitatea


Toate acestea pot cauza destabilizarea si slabirea protezelor articulare, respectiv a implantelor. O artroplastie cu diferite materiale poate conduce la diferite particule produse prin uzura, de exemplu particule metalice, ceramice si polimerice. n general, marea majoritate a specialistilor admite n prezent ca:
biomaterialele polimerice si biomaterialele ceramice

dau mai putine probleme dect biomaterialele metalice, n ceea ce priveste desprinderea de particule prin uzare; forma si marimea particulelor au un rol important: n acest proces, deoarece fragmentele mai mici si cu contururile neregulate sunt mai active dect

Factori care influenteaza biocompatibilitatea


Reactii tisulare

Cele mai frecvente sunt leziunile granulomatoase, care apar n special n jurul aliajelor CoCrNi. Acestea sunt caracterizate printr-o mare densitate de fibre de colagen si de prezenta de celule gigantice multinucleare: fibroblasti; plasmocite; histiocite, etc. Granuloamele benigne contin frecvent precipitate ce confera un aspect negricios tesutului, evolutia acestor granuloame putnd duce uneori chiar la blocarea protezelor articulare care va necesita reinterventie chirurgicala. Un alt tip de leziune care poate apare este modificarea structurii osului. S-a observat ca placile de osteosinteza, realizate din biomateriale metalice, au fost total acoperite de tesutul osos nou format, dupa 3-4 ani, ceea ce face ca recuperarea acestor dispozitive sa devina deosebit de dificila. La nivelul interfetei os-implant pot avea loc fenomene de scleroza cu osteonecroza, numite si metaloza. Aceasta are doua

Factori care influenteaza biocompatibilitatea


Reactii tisulare

De aceea, pentru a mbunatati performanta att a implantelor metalice cranio-faciale si otologice, ct si a endoprotezelor, trebuie ca reactiile tisulare sa fie mai mici de 5% si succesul implantarii sa fie urmat de absenta simptomelor ca: durere, infectii. Cu privire la aliajele dentare nepretioase au fost mentionate urmatoarele: leziuni linguale; leziuni ale mucoasei orale sub forma de stomatita; hipertrofie tisulara; cheilita; angina; xerostomatita; stomatita angulara. Cu toate acestea, nu este bine precizata etiologia acestora, care poate fi: bacteriana; inflamatorie; imunologica; toxica; galvanica.
Majoritatea reactiilor tisulare sunt de origine inflamatorie. Majoritatea granuloamelor contin celule inflamatorii, ca de exemplu celule gigantice multinucleare; plasmocite; histiocite; celule mastoide si limfocite. Numarul, activitatea si functia acestor celule sunt controlate de mediatori endogeni ai inflamatiei: histamina; prostaglandine; limfokine; citokine si leucotriene. Studiile au aratat eliberarea de prostaglandina E , interleukina si colagenaza. Simptomatologia

Factori care influenteaza biocompatibilitatea


Sensibilizarea si alergiile Alergia a fost initial definita ca o reactie puternica a individului la substantele reintrate n organism. Aceasta definitie a fost modificata o data cu progresul cercetarilor imunologice. Substanta sensibilizanta, numita antigen, este o molecula sau o celula care, odata introdusa n organism, induce producerea de anticorpi sau celule specifice defensive.

Coombs si Gell (1975) au definit patru tipuri de alergii, din care cele mai importante sunt cele de tipul IV. Acestea sunt denumite dermatite de contact, si cele mai studiate sunt reactiile alergice produse de metalele din compozitia chimica a otelurilor inoxidabile sau a aliajelor de tip CoCr.
Efectul hipersensibilizant n dermatita de contact apare n general la nivelul pielii sub forma de eczema, dar pot apare si reactii la nivelul mucoaselor, sub forma de stomatita. Alergiile de tip IV apar cu mediere celulara fara producerea de anticorpi si din acest motiv nu este posibila desensibilizarea. Termenii

Factori care influenteaza biocompatibilitatea


Un alt factor de risc este fenomenul de uzura, care apare

n special la componentele protezelor articulare si la implanturile mobile, nestabilizate, care pot genera particule prin abraziune.
Particulele produse prin uzura obtinute prin abraziune

apar deci n mod esential n vecinatatea protezelor articulare si a implantelor cu o oarecare mobilitate.
Aceste particule pot induce reactii tisulare multiple,

incluznd:

osteoliza; degradarea structurii normale a osului; reactia severa a macrofagelor; granuloame; capsule fibroase; reactii inflamatorii si imune;

Factori care influenteaza biocompatibilitatea


Biodegradarea este un termen care poate fi folosit pentru reactii care

se produc n cteva minute sau pentru cele care au loc n ani. Uneori se poate proiecta ca aceste reactii sa se produca la un anumit timp dupa implantare, alteori acestea se produc la un anumit termen, neprevazut.
n urma biodegradarii, biomaterialele implantate se pot dizolva,

farmita, pot deveni elastice sau rigide. n ceea ce priveste produsele rezultate n urma degradarii, acestea pot fi toxice corpului sau pot fi concepute sa realizeze o functie farmaceutica.
Conform standardului ISO 10993, tipurile de teste care se efectueaza

pentru aprecierea biocompatibilitatii sunt: mutagenitatea; toxicitatea sistemica acuta; toxicitatea orala; citotoxicitatea; pirogenitatea; senzitivitatea; toxicitatea intravenoasa; hemoliza; iritatia; implantarea.

Factori care influenteaza biocompatibilitatea


Alergia a fost initial definita ca o reactie puternica a individului la substantele

reintrate n organism. Aceasta definitie a fost modificata o data cu progresul cercetarilor imunologice. Substanta sensibilizanta, numita antigen, este o molecula sau o celula care, odata introdusa n organism, induce producerea de anticorpi sau celule specifice defensive.
Termenii corecti din punct de vedere imunologic sunt aceia de sensibilizare si

hipersensibilizare, termenul de alergie fiind utilizat de obicei doar n situatiile clinice. Opiniile oamenilor de stiinta sunt nca mpartite despre potentialul sensibilizarii alergice al metalelor la pacientii care au implante sau endoproteze, desi majoritatea autorilor au demonstrat o strnsa legatura ntre concentratia de Ni, Cr si Co din aliajele utilizate ca biomateriale si potentialul alergic al acestora.
Relatia ntre alergii si biomaterialele metalice, a fost demonstrata si pentru

aliajele metalice utilizate n stomatologie, ca de exemplu nichel, crom si cobalt din aliajele comune, sau si mercurul si argintul din amalgamele dentare.

Factori care influenteaza biocompatibilitatea


Deteriorarea sau defectarea unor dispozitive medicale implantabile,

n special a celor utilizate n sistemul cardiovascular, este cauzata frecvent de formarea depozitelor nodulare de fosfat de calciu sau alti componenti care contin calciu, proces cunoscut sub numele de calcifiere sau mineralizare.
Cu toate ca depunerea de saruri minerale de calciu apare ca un

proces normal n oase si dinti, biomaterialele care intra n componenta dispozitivelor medicale nu trebuie sa se calcifice deoarece depozitele minerale pot interfera cu buna functionare a dispozitivului medical implantabil. De aceea, calcifierea biomaterialelor este abnormala sau patologica

Factori care influenteaza biocompatibilitatea


TESTAREA BIOLOGICA A BIOMATERIALELOR (A). Teste de evaluare initiala - Testele initiale de raspuns biologic sunt indicate n continuare:

1. Citotoxicitate Prin utilizarea tehnicilor de cultura celulara, aceste teste determina liza (moartea) celulara, inhibitia cresterii celulare si alte efecte asupra celulelor provocate de dispozitivele, materialele si/sau extractele lor.
2. Sensibilizare Aceste teste evalueaza pe un model corespunzator, probabilitatea sensibilizarii la contactul cu materialele, dispozitivele si/sau extractele lor. Aceste teste sunt adecvate, caci o expunere sau un contact chiar si n cantitati minime de substanta potential extractibila, poate sa conduca la reactii de sensibilizare sau alergie. 3. Potential iritant Aceste teste evalueaza potentialul iritant al dispozitivelor, materialelor si/sau extractele lor, utiliznd zone corespunzatoare sau tesuturi de implantare ca pielea, ochiul si mucoasele, pe un model adecvat. Testul (testele) realizat(e) trebuie sa adapteze zona de aplicare (piele, ochi, mucoasa) si durata expunerii cu scopul de a determina efectele iritante ale dispozitivelor, materialelor si substantelor potential extractibile.

Factori care influenteaza biocompatibilitatea


TESTAREA BIOLOGICA A BIOMATERIALELOR (A). Teste de evaluare initiala - Testele initiale de raspuns biologic sunt indicate n continuare:

4. Reactivitate intracutanata Aceste teste evalueaza reactia locala a tesutului la extracte cu dispozitiv. Ele sunt aplicabile atunci cnd determinarea potentialului iritant prin testari cutanate sau pe mucoase sunt neadecvate (de exemplu, pentru dispozitivele cu acces la circuitul sanguin). De asemenea, aceste teste pot fi utile atunci cnd substantele extractibile sunt hidrofobe.
5. Toxicitate sistemica (acuta) Aceste teste evalueaza pe un model animal potentialele efecte daunatoare datorate expunerii unice sau multiple, ntr-un timp mai mic de 24 h, a dispozitivelor, materialelor si/sau al extractelor lor. Ele sunt adecvate atunci cnd contactul antreneaza o absorbtie posibila de substanta extractibila toxica si produsele de degradare. Testele de pirogeniticitate sunt incluse pentru a detecta pirogeniticitatea extractelor, dispozitivelor sau materialelor. O singura testare nu poate diferentia pirogeniticitatea indusa de catre material, datorita contaminarii cu endotoxine.

Factori care influenteaza biocompatibilitatea


TESTAREA BIOLOGICA A BIOMATERIALELOR (A). Teste de evaluare initiala - Testele initiale de raspuns biologic sunt indicate n continuare:

7. Genotoxicitate Aceste teste utilizeaza culturi de celule de mamifere sau nemamifere, sau altfel de tehnici pentru a deternima mutatiile genetice, modificari ale numarului si structurii cromozomiale precum si alte efecte toxice asupra ADN-ului sau genelor, provocate de catre dispozitivele, materialelor si/sau extractele lor.
8. Implantare Aceste teste evalueaza efectele patologice locale asupra tesuturilor vii, att la nivel macroscopic ct si microscopic, ale unui esantion de material sau produs finit plasat sau implantat ntr-o zona de implantare sau un tesut corespunzator pentru aplicatia prevazuta. Se convine ca aceste teste sa fie adaptate zonei si duratei de implantare. Pentru un material, aceste teste sunt echivalente celor de toxicitate subacuta, daca se studiaza si efectele sistemice. 9. Hemocompatibilitate Aceste teste evalueaza, pe un model sau sistem corespunzator, efectele dispozitivelor sau materialelor n contact cu sngele, asupra sngelui sau componentelor sanguine. Testele specifice de hemocompatibilitate pot fi, de asemenea, imaginate pentru a simula geometria, conditiile de contact si dinamica fluidelor, n dispozitivul sau materialul supus aplicatiilor clinice. Testele de hemoliza determina gradul de liza a globulelor rosii si eliberarea hemoglobinei provocata de catre dispozitiv, materiale si/sau extractele lor in vitro.

Factori care influenteaza biocompatibilitatea


(B). Teste de evaluare complementara: 1. TOXICITATE CRONICA Aceste teste determina efectele unei sau mai multor expuneri ale dispozitivelor, materialelor si/sau extractelor lor pe durata unei perioade de cel putin 10% din durata de viata a animalului de experienta (de exemplu, peste 90 de zile pentru sobolan). Se convine ca aceste teste sa fie adaptate zonei de aplicare si duratei de expunere. 2. CARCINOGENITATE Aceste teste determina potentialul onconogen al dispozitivelor, materialelor si/sau extractele lor, n urma unei sau mai multor expuneri sau contacte pe o perioada de timp acoperind toata viata animalului supus testarii. Aceste teste pot fi concepute n scopul examinarii toxicitatii cronice si caracterului oncogen n cursul unui experiment. Testele de carginogenitate nu sunt n general efectuate dect daca exista rezultate care converg si care provin din alte surse. Se convine ca

Factori care influenteaza biocompatibilitatea


(B). Teste de evaluare complementara: 3. TOXICITATEA ASUPRA REPRODUCERII SI DEZVOLTARII (CRESTERII) Aceste teste evalueaza efectele potentiale ale dispozitivelor, materialelor si/sau extractele lor asupra functiei de reproducere, dezvoltarii embrionare (teratogenitate) si dezvoltarea prenatala si postnatala precoce. Testele de toxicitate sau testele biologice asupra reproducerii si cresterii nu sunt n general efectuate dect n cazul unde dispozitivul are o posibilitate de impact asupra capacitatii de reproducere a subiectului. Trebuie sa se tina seama de locul de aplicare a dispozitivului. 4. BIODEGRADARE Atunci cnd exista posibilitatea de degradare si/sau resorbtie, aceste teste pot pune n evidenta procesele de absorbtie, distributie, biotransformare si eliminare a substantelor extractibile si produsele de degradare a dispozitivelor, materialelor si/sau extractelor lor.

Factori care influenteaza biocompatibilitatea


Biomaterialele metalice au influente diferite asupra organismului uman,

distingndu-se diferite forme de reactii biologice, n functie de:

concentratia de metal; la concentratii foarte mici, unele elemente ca cobalt, cupru, fier, mangan, zinc, chiar si nichel sunt esentiale in metabolism la concentratii mari sau excesive aceleasi elemente pot duce la reactii toxice; foarte cunoscute sunt cele induse de arsenic, cobalt, nichel, plumb si multe altele.

timpul de expunere; reactiile biologice sunt de regula nesemnificative la contactul cu majoritatea

metalelor, atunci cnd timpul de expunere este redus, (sub 30 zile); cu ct este mai mare timpul de expunere, cu att creste riscul unor reactii biologice nedorite.
calea de administrare. caile de intrare n organismul uman a metalelor si ionilor metalici sunt variate: cale cutanata (contact cu pielea), cale respiratorie, cale digestiva, prin intermediul implantelor si protezelor executate din biomateriale metalice.

Factori care influenteaza biocompatibilitatea


Procedeele

experimentale recomandate, avnd ca scop evaluarea biocompatibilitatii unui material, tin cont de tendinta lui degradare, de interactiunea lui cu mediul nconjurator n conditiile reale de expunere care duc la deteriorarea celor doua componente.

Din pacate, masuratorile experimentale sunt limitate pentru ca, desi exista

metode puternice pentru examinari in vitro, realizarea conditiilor modelului de experimentare in vitro, astfel nct sa fie ct mai aproape de conditiile in vivo reale este foarte greu si uneori chiar imposibil datorita compozitiei extrem de complexe a mediului real.
Substantele prezente n concentratii foarte mici joaca un rol important n

comportarea degradarii biomaterialului metalic. Acest lucru se aplica urmatoarelor specii : speciilor care formeaza complecsi puternici cu ionii metalici; speciilor care influenteaza proprietatile redox ale sistemului;

Evaluare a biocompatibilitatii, n functie de categoriile de dispozitive si efectul biologic indus.


Categoriile de dispozitive
Efectul biologic Toxicitate sb-cronica (sub-acuta) Toxicitate sistemica (acuta) Iritatie sau reactie intercutanata

Contactul cu corpul

Dispozitivele de suprafata

Piele Membrane mucoase Suprafete deteriorate

Dispozitive care comunica cu exteriorul

Cale sangvina, indirect Comunicare prin tesut/os/dentina Snge care circula

Dispozitivele implantate

tesut/os
Snge

A B C A B C A B C A B C A B C A B C A B C A B C

X X X X X X X X X X X X X X X X X X X X X X X X

X X X X X X X X X X X X X X X X X X X X X X X X

X X X X X X X X X X X X

X X X X

X X X X X X X X X X X X X X

X X X

X X X X

X X X

X X X X

X X X

X X X

X X

Compatibilitate hematica X X X

Genotoxicitate

Citotoxicitate

Implantare

Durata contactului: A-limitata (<24 h) B-prelungita (>24 h spre 30 zile) C-permanenta (>30 zile)

Sterilizare