Sunteți pe pagina 1din 38

RADUCA CAMELIA MARIANA anul III , grupa 2

Muntii Banatului Cuprinsi intre Defileul Dunarii in sud, culoarul Timis-Cerna in est, Campia Lugojului in nord si o succesiune de dealuri in vest, Muntii Banatului reprezinta subdiviziunea sudica a Carpatilor Occidentali. Ei par o continuare fireasca a Carpatilor Meridionali spre vest, dincolo de culoarul Timis-Cerna, in lungul caruia se afla la o altitudine cu 1000 m. mai scazuta.

Geneza Aceast grup s-a format prin procese intense de cutare i ridicare a materialelor de-a lungul orogenezei alpine. Intruziunile granitice s-au format anterior n timpul orogenezei hercinice. Muntii Banatului s-au comportat in ultimul timp al fazelor orogenice ca un bloc rigid suferind numeroase modificari.Prezenta culoarului tectonic Timis-Cerna a facut ca acest masiv sa apara distinct,izolat de celelalte masive vecine.

Relief si subdiviziuni in Muntii Banatului Inaltimile Muntiilor Banatului coboara in trepte spre vest.Partea centrala este ce mai inalta; ea corespunde Muntiilor Semenic,ce ating 1446m.Ei se invecineaza cu Muntii Almaj,de care sunt despartiti prin Depresiunea Almaj (Bozovia).Muntii Almajului sunt mai josi (1224m in Vf.Svinecea Mare) si mai fragmentati.In vestul lor ,ca o treapta joasa cu inaltimi ce abia trec peste 700m(alt.maxima fiind 727m),se afla Muntii Locvei.Muntii Semenic sunt marginiti la vest de Muntii Aninei(cu alt.de 8001000m,culminand cu alt.de 1160m in Vf.Lordisu).La contactul cu Dealurile Vestice,se afla treapta joasa a Muntiilor Dognecea(617m).

In general,Muntii Banatului prezinta un relief domol,zona cea mai inalta a lor nedepasind limita inferioara a ghetariilor cuaternari si deci fiind fara aspecte alpestre, contrastand cu Carpatii Meridionali aflati dincolo de culoarul Timis-Cerna. Varietatea relifului este datorata prezentei carstului,dezvoltat mai ales in Muntii Aninei unde este reprezentat printr-o gama larga de forme:doline ,uvale, lapiezuri,printre care si pesteri cum ar fi:Pestera Comarnic sau Cheile Nerei. Varietatea reliefului decurge si din extinderea depresiunilor,a vailor longitudinale si transversale,a culoarului tectonic, a pasurilor .

Intre culmile Semenicului si Almajului se afla Depresiunea Almaj,denumita si Tara florilor de mar, ca urmare a extinderii livezilor.In Vestul Muntiilor Banatului se intinde Depresiunea Caras-Ezeris, ce se continua spre sud-vest cu depresiunea Oravitei.

Dupa ce traverseaza Depresiunea Almaj ,Nera isi inscrie un traseu transversal intre Muntii Aninei si Muntii Locvei,formandu-si vestitele chei Spre vest ca un sant alungit pe directia nord-sud,se afla culoarul Timis-Cerna.In mijlocul acestui culoar ,pe cumpana apelor dintre Timis si Mehadia se gaseste trecatoarea Domasnea(poarta Orientala 540m).Intre Muntii Banatului si cei de pe teritoriul Iugoslaviei,Dunarea formeaza de la Bazias la Varciorova cel mai lung delileu din Europa(134km),a carei maretie e amplificata in urma crearii lacului de acumulare si a barajului Portile-De-Fier.

Arealele calcaroase au un relief carstic foarte reprezentativ: pesteri (Pestera Comarnic), chei (Cheile Minisului, Cheile Nerei, Cheile Carasului), cursuri subterane, izvoare carstice, vai seci. Pe flis se dezvolta forme de relief structural, iar pe sisturile cristaline s-au conservat formale de modelare ciclica (platformele de eroziune), mai reduse altitudinal decat in Carpatii Meridionali. In partea de vest si nord Muntii Banatului sunt marginiti de o bordura deluroasa formata din strate sedimentare friabile (depuneri submarine si litorale din timpul pliocenului) cvasiorizontale si acumulari de pietrisuri si nisipuri piemontane

Din punct de vedere climatic,muntii Banatului se inscriu in conditii generalre ale climatului de munti josi,cu temperaturi medii anuale 26C,precipitatii abundente(800-1200mm/an). Apar influente de nuanta submediteraneana,evidente mai ales pentru altitudinile mai joase.Aceste influente sunt concentrate prin valori ridicate a precipitatiilor,peste 1200mm annual,desi inaltimea acestor munti nu trece de 1400m. La nivelul depresiunilor,temperatura medie anuala depaseste 9C,iar precipitatiile sunt bogate(700-1000mm/an) ,Defileul Dunarii fiind adapostit de muntii a caror temperatura medie a lunii Ianuarie nu depaseste -1C,iar a lunii Iulie 21-22C. In culoarul Timis-Cerna apar inversiuni de temperatura,specifice depresiunilor intramontane.

Cel mai important curs de apa este Dunarea, care intre intrarea sa in tara (Bazias) si Orsova formeaza o zona de defileu., Defileul Dunarii. In regim natural Dunarea avea o succesiune de bazinete si sectoare mai inguste (cum sunt Cazanele), in prezent, datorita construirii S.H.N. Portile de Fier, cursul Dunarii a fost transformat intr-un lac, foarte lung si ingust, cu numeroase golfuri in zona confluentelor. Dunarea primeste ca afluenti directi pe Caras (in exteriorul tarii), Nera (la Bazias) si Cerna (la Orsova).

Spre nord raurile sunt adunate de Timis (inclusiv Barzava). In afara lacului de pe Dunare, in Muntii Banatului exista cateva lacuri mici pentru hidroenergie si alimentare cu apa (pe Barzava si Timis) si lacuri carstice semipermanente.

Cerna dreneaza sudul culoarului tectonic.Din Muntii Aninei izvoraste Carasul care traverseaza in continuare Depresiunea Caras-Ezeris.In sudul Muntiilor Banatului,Dunarea isi formeaza defileul ,care intre Bazias si Gura Vaii prezinta sector de val;e ingusta si de vale largita(La Moldova Veche si Orsova).De aceea,lacul de acumulare care se intinde in lungul defileului,e mai ingust in stramtori si mai lat in bazine. Apele statatoare sunt reprezentate prin acumulari antropice de interes energetic si de alimentare industriala:pe Barzava lacul Valiug si Gozna,iar pe Dunare Portiile-De-Fier.

Apele subterane cuprind apele freatice,discontinui ,influentate de precipitatii.In calcare exista uneori mari aglomerari.

Vegetatia Asociatia vegetala predominanta este ce de padure.Cuvertura vegetala resimte influentele climatice,prin restrangerea etajului coiniferelor la cateva palcuri in Muntii Semenic si extinderea fagului si a padurilor de amestec de fag si stejar spre poale. Apar si elemente temofile,submediteraneene :mojdreanul,carpenul oriental,liliacul salbatic,alunul turcesc.Altitidinal ,etajele nu se delimiteaza strict,ele se interfereaza in zone de tranzitie,formand paduri de amestec.Pe alocuri,prin vai reci si umbrite si in depresiuni se produc inversiuni de vegetatie,esentele termofile urcand pe culmi,iar cele de clima rece ,coborand pe vaile umbrite. Fauna Este variata :viezurele,usrsul brun,cerbul,caprioara,jderul etc.Se adauga o varitate de pasari :ciocanitoarea,cinteza,pitigoiul de munte.Fauna submediteraneeana este reprezentata prin scorpioni,vipera cu corn,broasca testoasa.Fauna acvatica cuprinde cleanul si mreana,iar la altitudini mari apar lipanul si nisipartia.

Solurile Sunt strans corelate cu roca ,clima si vegetatia.Apar solurile brun-roscate de padure brune si brun-acide pe culmile inalte ,favorizate de climatul racoros si umed si de existente padurilor.La inaltimi mai mari,apar podsolurile.Se remarca prezenta rendzinelor,dezvoltate pe calcare,a lacovistelor si a solurilor aluvionare de lunca. Partea superficial terestr se succede de la clasa cambisolurilor-cu tipurile brun rocate i brune acide-, la clasa spodosolurilor-cu tipurile brun-acide montane i podzoluri. Pe calcare s-au dezvoltat solurile terra rossa. Resurse naturale Zona sudic beneficeaz de resurse (mici) de crbuni superiori (antracit) i fier n Munii Aninei. Alte resurse naturale sunt pdurile, pitorescul deosebit al regiunii, solurile din depresiuni (cultivate cu meri i duzi), marmura de calitate superioar din Munii Poiana Rusc. Tot n aceti muni sunt cele mai nsemnate resurse de fier ale rii. Dunrea reprezint o bogie natural deosebit.

Populatia si asezarile omenesti in Muntii Banatului Culoarul Timis-Cerna si Muntii Banatului au reprezentat in perioada dacoromana un teritoriu de populare intensa. Dierna (Orsova) si Ad Mediam (Mehadia) erau puncte de tranzit obligatoriu spre Sarmizegetusa Ulpia Traiana. In secolele XIII -XIX au exista un intens schimb de populatie intre Muntii Banatului si Oltenia, in ambele sensuri. In prezent densitatea populatiei variaza intre 25-50 loc./kmp. in apropierea centrelor urbane (Resita, Caransebes, Oravita). Sporul natural este foarte redus, frecvent negativ, ceea ce duce la depopularea unor asezari rurale. Exista un aport alogen, ceea ce contribuie la realizarea unui echilibru demografic.

Asezarile rurale, in general mici, au frecvent activitati legate de cresterea animalelor, activitati miniere sau ale economiei forestiere. Asezarile urbane sunt: Resita (97.000 loc.), Caransebes (32.000 loc.), Bocsa (19.000 loc.), Moldova Noua (17.000 loc.). Resita s-a dezvoltat foarte mult datorita industriei metalurgice; are in prezent functii mai diversificate, dar o structura urbana influentata de spatiul limitat oferit de relieful vaii Barzavei. Caransebes este principalul centru urban din culoarul Timis Cerna cu o industrie mai modesta (in care predomina prelucrarea lemnului), dar cu functii de transport (nod feroviar, rutier, aeroport) si culturale. Celelalte orase au fiecare structuri urbane si functionale proprii, astfel: Bocsa este un oras industrial (industria constructoare de masini); Moldova Noua este un centru industrial, cu un port la Dunare (moldova Veche); Orsova, stramutat pe un amplasament nou si integral reconstruit, are activitati industriale (industria de nave, prelucrarea bumbacului) si este un port de tranzit; Oravita are un trecut semnificativ (primul teatru romanesc,centru administrativ, industrie de prelucrare a cuprului0, dar cu o industrie mai modesta in prezent (textila, lemn); Anina este un centru minier.

Agricultura Muntii Banatului contribuie la productia agricola a tarii,desi relieful este accidentat,panza freatica la suprafata,solurile cu fertilitate slaba. In culoarul Timis-Cerna si Depresiunea Almaj se extinde bazinul pomical din Dealurile Banatului,in cadrul caruia marul si prunul predomina. Zootehnia se sprijina pe cultura plantelor de nutret(trifoiul,borgeagul),dar si pajistile de fanete naturala,ce se diferentiaza dupa locul in care se afla. In ceea ce priveste cresterea animalelor,speciile sunt variate:se cresc bovine pentru lapte si carne,ovine pentru piei,porcine si pasari. Efectele prezentei omului asupra mediului din Muntii Banatului In zona mai inalta a Muntilor Banatului,pentru ca aici nu se poate vorbi de zona alpina,prezenta omului s-a facut simtita in doua directii:pastoritul(pentru obiceiuri de acest gen este cunoscuta Depresiune Almaj,unde pe de alta parte se gasesc numeroase elemente etnografice si folclorice)si circulatia turistica,prezenta in special in Muntii Aninei unde relieful carstic este bine dezvoltat,creand un pitoresc deosebit:Cheile Nerei,ale Minisului si Carasului,pestera Comarnic,dar si in Muntii Semenic,unde se afla complexul turistic cu acelasi nume,important in practicarea sporturilor de iarna,situat intre Vf.Semenic si Piatra Goznei.

Turismul dispune de obiective notabile (Defileul Dunarii cu Cazanele, zona carstica Anina, cheile, amenajarile turistice din Semenic etc.). SEMENIC
Munii Semenicului fac parte din grupa sudic a Carpailor Occidentali, culminnd cu Vrful Piatra Goznei (1447 m) i Vrful Semenic (1445 m) i reprezint un important nod hidrografic castelul de ap al Banatului din care izvorsc Timiul, Nera, Brzava etc. n ceea ce privete constituia lor geologic, putem separa dou zone cristaline: zona Mini i zona Sebe. Relieful coboar, de la nord de Vrful Semenic, pn la Vrful Nemanu Mare (1122 m)

n regiunea izvoarelor Timiului se gsete depresiunea Grna, format prin eroziune diferenial. n aceti muni nu se ntlnesc urme glaciare, ci doar efectele modelrii preglaciare, depresiuni nivale, vluriri i vrfuri piramidale. Alturi de Munii Semenicului, n aceeai grup, se mai gsesc i Munii Aninei i ai Dognecei, formnd nucleul Munilor Banatului. ntreg acest ansamblu montan formeaz o zon turistic important, unde se poate practica un turism complex. n acest areal se afl rezervaiile naturale Semenic - Cheile Caraului i Cheile Nerei - Beunia, de o mare valoare i frumusee. Complexul turistic Semenic se gsete la peste 1400 m altitudine, ntre vrfurile Piatra Goznei i Semenic, situat ntr-un cadru natural atractiv, beneficiind de amenajri pentru sporturi de iarn i ci de acces.

n afara unui teleferic, exist drumuri de acces din Reia - Vliug i Slatina Timi - Trei Ape - Grna. Acest al doilea drum face legtura cu linia ferat Timioara - Bucureti prin Slatina-Timi, de unde pe oseaua E 70 sunt circa 20 km pn la Caransebe. Zona Semenic are avantajul unei lungi perioade de zpad, ca i pe Muntele Mic. Sunt destul de puine locuri n ar n care zpada s persiste, chiar i 6 luni pe an . Turitii gsesc aici un schilift i mai multe prtii, iar n ceea ce privete cazarea, staiunea Semenic dispune de peste 400 locuri de cazare n principal n cabanele Gozna, Nedeea i Semenic, ca i n vilele din zon.
In zona muntilor Semenic se regasesc urmatoarele rezervatii naturale si arii protejate: Rezervatia Buhui Marghitas; Rezervatia Cheile Carasului; Rezervatia Cheile Girlistei; Rezervatia Izvoarele Carasului; Rezervatia Izvoarele Nerei; Rezervatia Pestera Buhui; Rezervatia Pestera Comarnic.

MUNTII POIANA RUSCA


Muntii Poiana Rusca constituie partea de nord-vest a Carpatilor Meridionali.Se intind pe o suprafata de 2640 kmp. Impreuna cu muntii Sureanu, Candrel din est si muntii Aninei, Semenic, Dognecei, Almaj si Locva, Poiana Rusca se inscrie intr-un brau muntos cu altitudini medii in jur de 700-1000m, care urmareste curbura Carpatilor Meridionali inconjurand pe la nord-nord-vest zona axiala inalta cu relief alpin a muntilor Retezat, Tarcu si Godeanu si se contureaza ca o treapta de relief intermediara intre zonele periferice, depresionare si partea centrala, mai inalta, a Meridionalilor. Masivul Poiana Rusca poate fi considerat a fi o punte de legatura intre Carpatii Meridionali si muntii Apuseni, deoarece spre nord se extind pana in lunca Muresului, care, intre Deva si Ilia separa muntii Poiana Rusca de muntii Metaliferi, in timp ce spre est si vest, intre Carpatii Meridionali si muntii Apuseni, se interpun zonele joase Lugoj, Strei si depresiunea Transilvaniei. Catre nord, Poiana Rusca se invecineaza cu muntii Metaliferi si cu dealurile Lipovei.Limita nordica urmareste lunca Muresului intre Deva si Dobra, de unde continua spre vest-sud-vest in lungul vailor Ohaba, Icuta si Bega pana in apropierea Lugojului.

La vest, masivul este marginit de depresiunea Caransebesului. Limita este marcata de lunca Timisului, de la localitatea Maciova pana la comuna Costeiu, situata la nord de Lugoj. Spre sud, limita urmareste valea Bista, de la localitatea Maciova pana la Portile de Fier ale Transilvaniei. Lunca Bistrei separa muntii Poiana Rusca de masivele Varful Pietrii si Muntele Mic. Limita estica este marcata de zonele depresionare ale Hategului si Streiului, urmand linie care ar uni orasele Hateg, Hunedoara si Deva.In aceasta regiune relieful munto al masivului Poiana Rusca coboara treptat printr-o zona de dealuri pana in luncile Sreiului, Cernei si Muresului. La est de aceasta zona joasa se ridica muntii Sureanu.

Totodata masivul Poiana Rusca poate fi considerat ca o punte de legatura ntre Carpatii Meridionali si Muntii Apuseni, deoarece spre nord se extind pna n lunca Muresului, care ntre Deva si Ilia separa Muntii Poiana Rusca de Muntii Metaliferi, n timp ce spre est si vest ntre Carpatii Meridionali si Muntii Apuseni se interpun zonele joase Lugoj, Strei si depresiunea Transilvaniei. Catre nord, Muntii Poiana Rusca se nvecineaza cu Muntii Metaliferi si cu dealurile Lipovei. Limita nordica urmareste lunca Muresului ntre localitatile Deva si Dobra, de unde continua spre VSV n lungul vailor Ohaba, Icuta si Bega pna n apropierea Lugojului. Limita estica este marcata de zonele depresionare ale Hategului si Streiului urmnd o linie care ar uni orasele Hateg, Calan, Hunedoara si Deva. In aceasta regiune relieful muntos al masivului Poiana Rusca coboara treptat printr-o zona de dealuri pna n luncile Streiului, Cernei si Muresului. La est de aceasta zona joasa se ridica Muntii Sebesului (surean).

Masivul Poiana Rusca se caracterizeaza printr-un relief nivelat n trepte si fragmentat n culmi lungi, ale caror naltimi maxime oscileaza n jur de 1300 m. In zonele marginale din est, nord-vest si sud-vest, si anume n regiunile HategDeva, Dobra-Lugoj si Tincova-Maciova, ntre zona muntoasa si depresiunile periferice se contureaza un relief de dealuri cu altitudini cuprinse ntre 200-300 m. In stnga vaii Bega, ntre Margina si Traian Vuia, acest relief ondulat trece n terase fluviatile extinse. Zona periferica a masivului este marcata prin cmpiile aluviale si terasele rurilor Mures, Timis, Bega, Strei, Cerna si Bistra. In zona muntoasa propriu-zisa se disting doua unitati geomorfologice principale: n partea de vest, de la depresiunea Caransebesului pna la bazinele superioare ale rurilor Bega si Cerna, se contureaza un relief puternic modelat, cu pante accentuate, care urca relativ repede, mai ales din cmpiile aluviale ale Timisului si Bistrei, spre partea centrala a muntilor; jumatatea estica a masivului se prezinta, n schimb, sub forma unui platou nalt, ferastruit adnc de ape. In aceasta zona de platou, care reprezinta o peneplena pretortoniana, se recunosc mai multe trepte de nivelare situate la altitudini de 400-500 m n partile marginale, la 600-800 m n partea mediana si la 900-1 000 m n aria centrala a masivului. Culmile largi din zona nalta a Muntilor Poiana Rusca, la altitudini de peste 1 100 m, conserva un relief vechi, mbatrnit, partial reactivat, sincron cu platoul fosil situat la est.

Platoul mentionat constituie una dintre particularitatile reliefului din Muntii Poiana Rusca. De pe platou privirea cuprinde zarea aproape pna la capat, lasand impresia unei suprafete plane continui n care nu se banuiesc abrupturile si denivelarile adnci sapate de ape. Reactivarea energiei de eroziune nu a reprofilat aceste vai pna la obarsie. De aceea, n zonele de izvoare vaile sunt adesea colmatate, apa curgnd meandrat n propriile aluviuni. Profilul vailor n aceste portiuni este larg, putin adnc, cu versantii domoli. Aspectul general seamana cu acela al unei regiuni de dealuri. Padurenii, care locuiesc pe aceste plaiuri din timpuri stravechi, au contribuit la modelarea regiunilor mai sus mentionate, prin nivelarea lor n terase, n scopul practicarii unei agriculturi restrnse care sa acopere nevoile locale. Terasarea reliefului ofera culmilor locuite, din zona de platou, un aspect cu totul particular.

Muntii Poiana Rusca sUnt dominati de o culmE centrala nalta care unestE cele doua culminatii principale ale masivului - vrful Pades (1.374 m) si vrful Rusca (1 356 m). Din aceste vrfuri se desprind radiar culmi lungi, numite de localnici ,,picioare", care coboara pna n depresiunile periferice. Din vrful Pades se desprinde catre nord o culme care, prin vrfurile Balaurul, Preslop, Ambros, Benesu, ajunge pna la Tomesti; din vrful Balaurului se desface spre vest o alta culme care se extinde prin vrfurile Brainul Mare si Gomila Mare pna la Frdea; spre sud culmea Pades-Rares-Fintnii se bifurca din vrful Poeti (Peti) spre Maciova, peste vrful Trei Hotare si spre Voislova, prin Ascutita Mica, Scarisoara si Magura. Din vrful Rusca porneste catre NV, pna la Romnesti, o culme peste vrful Stlpului, Druja si vrful Scalinului. Un alt "picior" ajunge prin vrful Chiciora n Dealul Batrna, de unde se desprinde o ramificatie spre Roscani si alta spre cotul vaii Dobra. Spre SE se contureaza o culme prin Dealul Cririnii si vrful Chiciora, pna n Magura Fruntii, de unde o ramificatie coboara spre sud, la Marga, iar culmea principala se ndreapta spre E, pentru a ajunge pna la Hateg prin Dealul Socilor, Titiana, Varaticu, salasele Mesteacan, Prislop si Vrful Curatului

Din punct de vedere al constitutiei geologice, n Muntii Poiana Rusca se disting trei ansambluri principale de formatiuni litologice: a) Formatiuni metamorfice, raspndite n cea mai mare parte a ariei cu relief muntos. In jumatatea sudica amuntilor, la sud de aliniamentul TincovaRuschita-Vadu Dobrii-Cincis, marcat prin mai multe dislocatii tectonice importante, afloreaza roci intens metamorfozate cunoscute si sub denumirea de ,,cristalinul getic". Aceste sisturi cristaline snt reprezentate prin micasisturi, micasisturi cu granati, amfibolite, gnaise si gnaise oculare. Subordonat, apar intercalatii subtiri de calcare si corpuri mici de roci granitoide. Vrsta acestor formatiuni metamorfice, care n ansamblul lor se ncadreaza n seria de Sebes-Lotru, se esti-meaza la 850-1 000 milioane ani. Relieful format pe sisturile cristaline mentionate se caracterizeaza prin culmi nalte cu pante abrupte. Versantii prapastiosi ai Cheilor Cernei snt sapati n gnaisele oculare de la NE de Lunca Cernii. In partea de est a cristalinului getic se contureaza o zona alungita, orientata E-V, constituita din sisturi cristaline mai tinere (Precambrian superior-Cambrian) si mai slab metamorfozate, n care se intercaleaza nivele cu calcare, dolomite si sisturi amfibolice. Aceste formatiuni, cunoscute sub denumirea de seria de Dabca, formeaza culmea Prislop-Varatic.

Dintre formele de relief deosebite, conditionate de rocile calcaroase, poate fi amintita stanca n forma de piramida de la Tomesti, situata n versantul stang al vaii Bega, imediat amonte de fabrica de sticla. Stnca reprezinta un rest ruiniform al unui strat vertical de calcar alb-cenusiu rubanat, ramas n relief datorita unui sistem de fisuri care l-a modelat. Formatiuni magmatice, cu raspandire limitata n cadrul Muntilor Poiana Rusca, sunt reprezentate prin: Masive intrusive de granodiorite. Datorita alterarii superficiale mai intensive a rocilor grano-dioritice n comparatie cu sisturile cristaline sau cu rocile din aureola de contact, masivele granodioritice au fost nivelate mai usor de catre eroziune, detasandu-se geomorfologic de nvelisul lor prin caracterul mai domol si naltimile relativ mai reduse ale reliefului. Exemple n acest sens le ofera marile corpuri granodioritice dintre Tincova si Nadrag si din Valea Vrciorova. Stalpi vulcanici de andezite. Asemenea formatiuni se cunosc n zona muntoasa de la vest de Deva, unde andezitele neogene formeaza proeminente evidente n relief, cum ar fi de exemplu Dealul Cetatii, situat langa orasul Deva, si Dealul Cozia.

Formatiuni sedimentare apar n zonele periferice, deluroase si n bazinul sedimentar Rusca Montana. Acest bazin sedimentar este marginit n cea mai mare parte de sisteme importante de dislocatii tectonice marcate n relief prin denivelari, n special n regiunile Lunca Cernii si Rusca Montana. In cadrul acestor formatiuni se disting doua asociatii principale de roci, cu efecte diferite asupra modelarii reliefului: roci puternic consolidate reprezentate prin calcare jurasice, gresii, conglomerate si marne cretacice, gresii si conglomerate roscate eocene, si roci slab consolidate reprezentate prin argile, marne si gresii nisipoase, nisipuri si pietrisuri de varsta mio-pliocena. Calcarele jurasice formeaza abruptul mpadurit din versantul stang al vaii Valisoara de la Cavaran si stancile albe izolate de pe crestele de la est si sud-vest de Rusca Montana. Pe gresiile sj conglomeratele cretacice se dezvolta relieful muntos din partea de vest a bazinului Rusca Montana, de la vest de Deva si din regiunea cuprinsa ntre localitatile Dobra, Roscani, Fagetel, Radulesti-Dumbravita si Lesnic. Relieful scund si domol din zona periferica, cu dealuri, a masivului Poiana Rusca este modelat n depozitele argiloase si nisipoase cu pietrisuri de varsta mio-pliocena.

VEGETAIE sI SOLURI

Covorul vegetal al Muntilor Poiana Rusca este reprezentat n cea mai mare parte prin paduri, care n zona de platou din partea de est si nord-est a masivului lasa loc unor suprafete ntinse de pasuni si pajisti. In apropierea localitatilor din zona nalta, lipsita de paduri, padurenii cultiva pentru nccesitatile gospodariilor proprii cartofi, gru, secara s.a. In zonele colinare din marginea masivului cstiga mult n importanta livezile cu pomi fructiferi. Distributia zonala a vegetatiei este determinata de variatia conditiilor de clima, de altitudine si de constitutie a solului. Astfel, pe culmea centrala, la altitudini n jur de 1300 m se ntlnesc zone nguste de pajisti alpine presarate cu tufarisuri de ienuperi. In jur, cobornd pna la 800-900 m, se dezvolta paduri de amestec de fag (Fagus silvatica), brad (Abies alba) si molid (Picea abies). Mai n exterior, se contureaza o zona extinsa cu paduri montane si colinare de fag si carpen care patrund si pe versantii vailor adnci din zona de platou, despadurita, a masivului. Esentelor lemnoase principale din aceste paduri li se adauga local mesteacanul (Betula verrucosa), fie sub forma de amestec, fie n plcuri izolate. In partea marginala, joasa, si n zona colinara, mai ales din vestul si estul masivului, se ntind paduri de cer si fag, care n lungul extremitatii nord-vestice si mai rar n est trec n paduri de stejar.

Muntii Poiana Rusca adapostesc o fauna bogata, distribuita n functie de zonele de vegetatie si de altitudine. Padurile de fag, brad si molid din partea centrala a masivului snt populate de ursul brun (Ursus arctos), care s-a nmultit in special in ultima vreme, de cerbul carpatin (Cervus elaphus), caprioara (Capreolus capreolus), mistret (Sus scrofa). Mai rar se ntlneste rsul (Lynx lynx). Mult mai raspndite snt lupul (Canis lupus) si vulpea (Canis vulpes) care coboara pna n zonele marginale ale masivului, iepurele in zona de platou si n luncile rurilor periferice si veverita (Sciurus vulgaris), care adesea poate fi ntlnita pe potecile turistice din padure. Reptilele snt reprezentate prin soprle (n special soplrla de munte Lacerta vivipara), salamandre si serpi. Trebuie mentionata prezenta, pe lnga vipera comuna (Vipera berus), a viperei cu corn (Vipera ammodhytes), care este raspndita cu precadere n partea de nord-est a masivului, ntre altele si pe Dealul Cetatii de lnga orasul Deva.

Pe platoul Muntilor Poiana Rusca, pe plaiurile nsorite ale culmilor care coboara din vrful Rusca, s-a conservat o populatie bastinasa cu radacini adnci n trecutul neamului romnesc. Locuitorii asezarilor din aceasta regiune si spun ,,padureni". Ei reprezinta o ,,insula etnografica" n care s-a pastrat cultura populara arhaica, extrem de originala si de diferentiata fata de aceea a regiunilor nvecinate. Trasaturile principale ale acestei culturi constau n: amplasarea asezarilor pe culme, culturi agricole pe dealuri terasate, lipsa olaritului, portul specific (n special al femeilor) si graiul. La nceputul secolului II e.n. partea de est a Muntilor Poiana Rusca se afla n aria principalelor centre dacice si romane. La poalele masivului, n depresiunea Hategului, era asezata capitala provinciei Dacia Ulpia Traiana Sarmizegetusa. O parte din daci se retrasesera n muntii nvecinati. Pozitia geografica a asezarii padurenilor le-a permis, probabil secole de-a rndul, o izolare partiala fata de influentele externe mai trzii, ceea ce explica conservarea, n graiul actual, a unor expresii de origine latina, cum ar fi, de exemplu, ,,a vulnera" pentru a lovi si pastrarea unor entitati particulare ale portului. Totusi, influenta slava a reusit, mai trziu, sa patrunda n tinutul padurenilor.

Satele padurenilor nu depasesc limita zonei nalte de platou a Muntilor Poiana Rusca, raspndirea si denumirea lor fiind indicate n schita alaturata. Prima atestare scrisa a unora dintre aceste asezari dateaza din 1297, si anume, printr-un document n care satelc Zlasti si Ruda snt mentionate ca supuse ale prcalabului de Hunedoara. Ulterior, n secolele XIV si XV gasim mentiuni despre toate asezarile cunoscute astazi si despre altele care probabil au disparut cu timpul. Padurenii se nscriu n tipul dinaric, cu cap rotund (brachicefal), fata lunga (leptoprosop) si nas proeminent. Ocupatia lor consta n cresterea vitelor, cultivarea unor suprafete restrnse pe terase nivelate n jurul asezarilor, sculptura n lemn, tesatorie si broderie, toate n limitele necesitatilor de trai propriu. n ultimul timp mioritul si lucrul n padure au devenit preocuparile de baza ale padurenilor.

Muntii Poiana Rusca, ca si celelalte masive muntoase din jur mai putin frecventate n prezent de iubitorii de drumetie n comparatie cu regiunile din sud, ascund frumuseti peisagistice inedite. Cele doua lacuri de acumulare, poienile nsorite ale platoului, padurile ntinse din zona muntoasa si versantii abrupti ai reliefului dolomitic si calcaros se mpletesc armonios oferind variate atractii turistice usor accesibile, att cu piciorul ct si cu masina. Posibilitatile de patrundere cu mijloace moderne pna n inima masivului si lipsa de dificultate n parcurgerea traseelor constituie una din particularitatile potentialului turistic al masivului. Pot gasi, astfel, satisfactii depline pe lnga adeptii turismului ,,clasic" si cei care, n numar din ce n ce mai mare, prefera drumetia pe patru roti. Pentru practicarea turismului n aceasta zona montana este recomandabila luna septembrie, toamna n general fiind anotimpul cel mai favorabil att din punct de vedere al conditiilor climatice ct si al pitorescului peisajului.

Resursele energetice sunt modeste, fiind reduse la cele hidrografice. Pe baza unor materii prime energetice aduse din alte regiuni (gaz metan din Depresiunea Transilvaniei si carbuni din Depresiunea Petrosani) au fost construite mari agregate termoenergetice din Mintia-Deva (una din cele mai mari termocentrale din tara), Calan, Hunedoara si Bistra. Industria metalurgica este bine reprezentata si dezvoltata datorita resuselor de minereu de fier. Desi pe ansamblul economieie rezervele de fier sunt modeste, ele avut o mare importanta in aparitia si dezvoltarea industriei siderurgice de la Hunedoara, Bistra, Calan si Nadrag. Minereurile de fier au un continut relativ redua de fier (20-30 %). Principalele centre de extractie sunt localizate la Ghelari si Teliuc (si alte centre mai mici). Centru siderurgic Hunedoara isi are inceputul cu peste 100 de ani in urma. El foloseste in prezent minereurile de fier din Poiana Rusca (la care se aduga minereuri aduse din import prin intermediul nodului feroviar Simeria, huila din bazunul Petrosani, calcar siderurgic de la Sandulesti-Turda, gaz metan (adus printr-o conduscta), mangan (adus din zona Vatra Dornei). Are instalatii complexe: cocserii, furnale, otelarii, laminoare.

Metalurgia neferoasa cuprinde exploatari de minereuri complexe cu un continut mai mare de cupru si zinc (Deva, Muncelu Mic) sau plumb (Ruschita). Constructiile de masini sunt concentrate la Hunedoara, Deva, Simeria (reparatii de material rulant). La Marginea, in culoarul Begai, exista o intreprindere de produse de distilare a lemnului. Rocile de constructie extrase sunt: marmura (la Ruschita, dar si la Caprioara si Alun, in apropier) si andezit (Deva). La Bircea se produc prefabricate, iar la Tomesti articole de sticlarie. Resusele forestiere sunt prelucrate in centrele din jur (Hateg, Deva, Carasebes, Bistra). Fondul funciar dispune de terenuri arabile concentrate pe margini (indeosebi in zona Strei-Hateg) si pe culmile netede din partea de nord-est. Pasunile naturale favorizeaza cresterea bovinelor si ovinelor. In zona Hateg-Strei exista plantatii pomicole ale caror produse sunt prelucrate la Hateg. Ramuri ale industriei alimentare sunt localizate si in alte orase.

Caile de comunicatii sunt concentrate pe margini. Pe Valea Muresului magistrala 2 trece prin Simeria si Deva. La Simeria se face conexiunea cu linia transcarpatica electrificata FiliasiPetrosani-Simeria cu o deosebita insemnatate economica. Cai ferate locale (Simeria-Hunedoara, Caransebes-Hateg) au, de asemenea, utilizari industriale. Soselele au traiectorii similare. Obiectivele turistice sunt concentrate la Deva (inclusiv Cetatea Devei), Hunedoara, Hateg (inclusiv rezervatia de zimbri), Cala (inclusiv baile cu caracter local, folosite inca din timpul imperiului roman), Sarmizegetusa Ulpia Traiana (fosta capitala a Daciei romane), zona Ruschita, Tinutul Padurenilor, Lacul Cincis si Lacul Surdus (Fardea).

BIBLIOGRAFIE
KRUTNER, H. G., KRUTNER, FL., MUREAN, M., MUREAN. G. -Stratigrafia, evoluia magmatismului, metamorfismul i tectonica formaiunilor cristaline din unitatea epimetamorfic a masivului Poiana Rusc. Dri de seam. Corn. Stat Geol. Bucureti, 1969. Haegan, Ioan - Habitat i populaie n Banat, editura Mirton, Timioara, 2003 Prvu, Daniel - Ocuparea si anexarea Banatului (1716-1718). Organizarea administrativ a acestuia, , Quaestiones disputatae (revist studeneasc de istorie i arheologie), nr. 2 - 2004, Univ. de Vest, Timioara Krautner, H, G, (1984),- Muntii Poiana Rusca. Ghid turistic, Edit. Sport- Turism, Bucuresti. www. alpinet. org www.hoinari. ro www. wikipedia. org www. ropedia. ro