Sunteți pe pagina 1din 54

Exista 6 metode de cercetare:

A. B. C. D. E. F. Metoda observatiei Metoda testelor Metoda biografica Metoda interviului Metoda chestionarul Metoda experimentului

A. METODA TESTELOR
Testul reprezinta o proba standardizata, din punct de vedere al sarcinii propuse spre rezolvare, al conditiilor de aplicare si instructiunilor date, precum si al modalitatilor de cotare si interpretare a rezultatelor obtinute.

Elaborarea unui test presupune:


Stabilirea structurii interne a acestuia Aspectele psihologice masurate Sistemul de evaluare Valoarea testului pentru cunoastere si predictie

Clasificarea testelor:
Teste de inteligenta si dezvoltare mintala Teste de aptitudini si capacitati Teste de personalitate teste obiective de personalitate tehnici proiective Teste docimologice

Obiectii aduse testelor:


Testarea presupune etichetarea individului Testele nu sunt suficient de valide pentru a fi folosite in luarea unor decizii individuale

B.

METODA BIOGRAFICA

(denumita si anamneza dupa termenul folosit in medicina) implica o analiza a datelor privind trecutul unei persoane si a modului ei actual de existenta Vizeaza 2 etape:
culegerea datelor analiza datelor

PROCEDEE SPECIFICE
Analiza unor documente(acte de stre civila) Analiza unor produse ale activitatii(picturi) Analiza cursului vietii(povestirea propriei vieti) Analiza unor microunitati biografice(descrierea unei zile)

Uzitand de metoda biografica putem cu usurinta preciza o serie de situatii si relatii ce influienteaza formarea personalitatii copilului. Pedagogul poate ajuta copilul implicandu-se in urmatoarele probleme: Parinti prea severi Parinti ce isi rasfata prea mult copii Inconsecventa educationala Relatii neechilibrate intre frati sau parinti

CONCLUZII
Cunoscand particularitatile individuale ale elevilor pedagogul isi poate alege cele mai eficiente metode de predare si interventie psihopedagogice. Revine deci fiecarui cadru didactic sarcina intelegerii comportamentului si psihologia elevilor sai.

C. Interviul
Un itinerariu O improvizatie, Un fapt de vorbire, O interactiune sociala,

I.

Definitie
Interviul reprezinta o conversatie intre doua sau mai multe persoane, desfasurata dupa anumite reguli metodologie, prin care se urmareste obtinerea unor informatii cu privire la o persoana, in legatura cu o tema fixata anterior.

II. Reguli
Sa fie premeditat; Sa aiba un scop bine precizat; Sa vizeze obiective precise; Sa respecte anumite reguli;

III. Clasificare
a) b) Repetabilitatea interviului (nr. interv.): Unice; Multiple; Repetate (panel); Numar persoane participante: Interviu individual; Triada; Interviu de grup;

III. Clasificare
c) d) Functia interviului in cercetare: De explorare; Principal; De completare a datelor; Tipul de subiecti: Copii; Adolescenti; Adulti; Batrani;

III. Clasificare
e) Modalitate de comunicare: Interviul face-to-face; Interviul telefonic;
f) Calitatea informatiilor obtinute (profunzime): Extensiv (superficial); Intensiv (profunzime);

III. Clasificare
g) Gradul de libertate a cercetatorului
(directivitate, structurare, sistematizare): Tipuri de interviu
Libertate Profunzime Directivitatea

Nivelul Nivelul 1 1 Interviul nestructurat Interviul nestructurat


Interviul clinic Interviul clinic Interviu in profunzime Interviu in profunzime

Nivelul Nivelul 3 3 Interviul structurat Interviul structurat


Interviul ghidat Interviul ghidat Interviul focalizat Interviul focalizat

Nivelul Nivelul 2 2
Interviul sem-istructurat Interviul sem-istructurat

Interviul cu deschise Interviul cu intr. intr. deschise Interviul cu intr. intr. deschise Interviul cu deschise

IV. Planul de interviu cuprinde


Ghidul de interviu; Strategii de recrutare a studentilor; Strategii de punere a intrebarilor; Strategii de ascultare, interventie si relansare; Conduita personala in timpul interviului; Precizarea tipurilor de discurs care pot fi obtinute:
Secvente narative; Secvente informative;

Strategii de incheiere a interviului si retragere; Tipuri de observatii care trebuie consemnate dupa realizarea interviului;

V.Ghidul/Schema/Grila de interviu
1. Definitie: Este un ansamblu organizat de teme si/sau intrebari care structureaza activitatea de adresare a intrebarilor, de ascultare, de interventie a celui care intervieveaza. 2. Gradul de formalizare a ghidului depinde de: Natura temei studiate; Cunostinte anterioare ale cercetatorului despre tema; Tipuri de cercetare (exploratorie, principala si complementara); Tipul de interviu preconizat (structurat/nestructurat); Modul de analiza a datelor;

3.

Nivelul de utilizare a ghidului de interviu


Pentru forma non-directiva cateva teme (generale). Pentru forma semi-directiva un numar mai mare de teme + rol orientativ. Pentru forma directiva o succesiune de intrebari/teme fixate si respectate intru-totul;

4.

Constructia ghidului de interviu


Mai multe intrebari posibile -> selectarea celor potrivite, structurarea ad-hoc, spontaneitate, deficienta in standardizare; Se elaboreaza o strategie generala a interviului -> elaborare intrebari -> ordonare pe categorii; Se stabilesc temele -> se ordoneaza -> se construieste ghidul tematic.

5.

Reguli pentru alcatuirea ghidului de interviu:


Teme/intrebari cuprinse in interviu sa acopere domeniul/obiectul cercetat; Structurare simpla + Logica interna = Derulare optima + Memorare facila; Evitarea intrebarilor lungi/duble/triple Utilizarea intrebarilor deschise apoi a celor inchise; Alegerea unor cuvinte uzuale si concise; Structurarea intrebarilor; Fraze de trecere de la o tesma la alta; Trecere de la subiecte impersonale la personale; Trecere de la prezent la trecut si apoi la viitor;

6.

Testarea ghidului de interviu


Testarea intelegerii explicatiilor corelate interviului; Testarea intelegerii intrebarilor; Testarea derularii propriu-zise a interviului;

VI. Formarea intervievatorului


Cunostinte teoretice despre interviu Deprinderi practice:
Deprinderi fundamentale de intervievare Deprinderi de prezentare proprie in fata respondentului Stapanirea unor tehnici de persuasiune Deprinderi de a obtine informati relevante de la subiect Deprinderi de pastrare a standardelor de neutralitate, etica, anonimat confidentialitate

VII. Realizarea interviului:


1. Acceptarea sau refuzul intervievarii 2. Reguli pentru realizarea interviului 3. Comunicare, receptivitate si motivare in cadrul interviului 4. Interactiunea intervievat intervievator din perspectiva variabilelor sociodemografice 5. Incheierea interviului

1. Acceptarea sau refuzul intervievarii: Motive:


Reflexul de politete; Dorinta de a influenta; Nevoia de a vorbi;

2. Reguli pentru realizarea interviului a) Pregatirea:


Familiarizare cu scopurile cercetarii; Invatare pe de rost in ordine a intrebarilor si a instructiunilor; b) Preliminariile:
Mod simplu si natural de a intra in contact cu subiectii; Respectare cu exactitate a procedurii pentru selectionare subiecti; Notare observatii pentru fiecare refuz;

2.

Reguli pentru realizarea interviului

c)

Punerea intrebarilor:
In mod clar si lent; Pastrarea atentiei la raspunsurile respondentului; Evitarea sugerarii raspunsurilor;

d)

Raporturile cu subiectul:
Empatizare; Explicatii clare si concise; Cooperare;

f)

Incheierea:
Reprogramare; Amabilitate;

3.

Comunicare, receptivitate si motivare in cadrul interviului

Relatii interpersonale pe 3 directii: Marirea gradului de receptivitate la cercetare a respondentului: Intalnire placuta si satisfacatoare; Importanta cercetarii + informatii noi pentru subiect; Infrangerea blocajelor subiectului fata de interviu; Mentinerea motivatiei de participare a subiectului; Acordarea respectului reciproc;

4.

Interactiunea intervievat intervievator din perspectiva variabilelor socio-demografice:

Doua tipuri de relatii standard: Convenienta defensiva (complicitate, intelegere reciproca); Neutralitate binevoitoare (acceptare cu rezerve, colaborare respectuasa);

5. Incheierea interviului:
Cand expunerea subiectului devine redundanta; Cand subiectul este obosit; Tacerile sunt numeroase, prelungite; Cand ghidul de interviu a fost epuizat;

Actiuni recomandate:
Rezumarea interviului; Impresiile si observatiile subiectului; Date de identificare;

D. FOCUS GRUP

I. Definirea focus grupului


Focus grupul este un interviu semistructurat care ne permite s aflm percepiile, motivaiile, sentimentele, nevoile i atitudinile oamenilor. O discuie de grup planificat organizat pentru obinerea percepiilor legate de o arie de interes strict delimitat, desfurat ntr-un mediu permisiv; discuie relaxat i adesea plcut pentru participanii care i mprtesc ideile i percepiile; membrii grupului se influeneaz reciproc, rspunznd ideilor i comentariilor (Kreuger, apud. Marlow, 1993: 55-56). O metod de cercetare social, de natur calitativ care const n a recruta unul sau mai multe grupuri, de 6 pn la 12 persoane n funcie de criterii omogene, apoi a suscita o discuie deschis pornind de la temele de studiu pentru ca la sfarit s se fac analiza pe viu prin analiza raspunsurilor participanilor (Morgan,1988)

II. Originile, Scopul aplicabilitate

principal,

Arii

de

Originile iau natere n anii 30, fiind folosit de Lazarsfeld i Merton n cercetri efectuate n timpul celui de-al doilea rzboi mondial.
In prezent, in Romania, metoda focus grup-ului este din ce in ce mai frecvent utilizata, mai ales in cercetarea de marketing, dar incepe sa castige teren si in cadrul stiintelor sociale. Scopul principal este de a obine informaii directe, cu valoare de opinii. Arii de aplicabilitate a focus grupului: n toate domeniile vieii sociale.

III. Avantaje utilizarii focus grupului:


Identificarea unor probleme care nu au fost contientizate de ctre comunitate. Identificarea profilului unui potenial grup int a unor servicii sociale n construcie. Surprinderea percepiilor asupra unor instituii, organizaii sau servicii sociale oferite populaiei de ctre autoritile locale i/sau organizaii nonguvernamentale. Evidenierea efectelor pe care le-a avut o anumit decizie la nivel comunitar privind oferirea unor faciliti pentru populaie. Identificarea unui anumit serviciu social i poziionarea acestuia n registrul serviciilor oferite ctre populaie. Identificarea percepiilor, opiniilor i reaciilor privind calitatea unor servicii primite de ctre membrii comunitii.

III. Avantaje utilizarii focus grupului:


Testarea unor mesaje de campanie folosite n promovarea unor idei, servicii, organizaii. Identificarea tipului dominant de vulnerabilitate social (Cojocaru t, 2003a: 533-547) caracteristic unui anumit grup int i identificarea celor mai eficiente intervenii folosite n trecut pentru reducerea acestei vulnerabiliti. Identificarea unor reacii, comportamente, motivaiilor ntr-o situaie real. Evaluarea resurselor existente n comunitate care pot fi utilizate n favoarea membrilor si. Identificarea unor resurse pierdute (Miftode, 2002: 74-76) care pot fi accesate de ctre comunitate etc.

IV. Elaborarea i testarea ghidului de interviu:

Ghidul de interviu reprezint o suit de ntrebri prezentate ntr-o succesiune logic, de tip plnie (ntrebrile trebuie s urmeze drumul de la general la foarte specific), care permit acoperirea tuturor obiectivelor stabilite i permit culegerea unui volum de informaii suficient de mare pentru analiz i obinerea unor informaii de profunzime legate de tema studiat.
V. Construirea ghidului de interviu:
Are rolul de a dirija discuiile n direciile dorite. Sprijin moderatorul pentru organizarea eficient a focus grupului. Pstreaz discuiile n limitele dorite pentru atingerea obiectivelor stabilite. ncurajeaz obinerea unor informaii de calitate prin structurarea acestora n funcie de scheletul logic stabilit de iniiator i respectarea timpului alocat ntlnirii. Este strns legat de universul tematic ales. Nu se reduce la itemii propui, asemenea unui chestionar, ci este construit mai degrab asemenea unui scenariu pentru a-i putea mprti gndurile, ideile, prerile, sentimentele. Se folosesc doar ntrebri deschise.

VI.Stabilirea structurii grupului i a modalitilor de selectare a participanilor


a) Eantionarea Eantionul trebuie s fie doar o bun aproximaie a populaiei int. Recrutarea participanilor se face n funcie de obiectivele cercetrii/evalurii. O modalitate frecvent utilizat n eantionare este reprezentativitatea modal. Eterogenitatea (3 variabile intr-un eantion) Mrimea eantionului este extrem de variabil cercettorii se orienteaz spre circa 100 de subieci. b) Compozitia i mrimea grupului

c)

Marimea grupului de subiecti


Se recomand o medie de 9 participani/edin, cu limite extreme ntre 6 si 12.

Argumente pentru a avea un grup mic: Grupul mic este mai uor de organizat i de controlat de ctre moderator. Grupurile mari se fragmenteaz n grupuri mai mici care poart discuii locale. n grupuri mari participanii ii pierd rbdarea, suprapunerile verbale sunt numeroase. Grupurile mari sunt greu de nregistrat: subiecii vorbesc cu intensitate diferit i la distane variabile fa de microfon.

VII. Stabilirea datei, locului i pregtirea acestuia pentru ntlnire Invitaia pentru ntlnire este lansat cu 6-7 zile nainte. Pentru ntlnirea respectiv se folosesc locaii neutre. Spaiul este izolat i aerisit. Scaunele i mesele sunt poziionate n cerc. Se verific dac aparatura de nregistrare funcioneaz (camera video, reportofon).

VIII. Pregtirea moderatorului, a asistentului moderator

Reguli pe care trebuie s le respecte moderatorul:

S cunoasc foarte bine ghidul de interviu i obiectivele evalurii/cercetrii; S trateze toi participanii cu respect i n mod egal; S aib rbdare cu persoanele care se exprim cu dificultate; S nu se implice prin oferirea unor rspunsuri; S nu dea impresia unei autoriti; S se ncadreze n timpul anticipat pentru realizarea focus grupului; S maniferte fermitate n ceea ce privete pstrarea temei de discuie;

VIII.Pregtirea moderatorului, a asistentului moderator Reguli pe care trebuie s le respecte moderatorul:

S nu fie partizan unor opinii exprimate de ctre unii participani, S aib simul umorului, s nu-i exprime preri personale; S fie un ascultator activ; S fie prietenos, cald i amabil; S aib o atitudine pozitiv care s ncurajeze participanii; S treac de la o ntrebare la alta fr a se repeta; S fie flexibil, dinamic etc.

IX. Realizarea focus-grupului


a) Prezentarea participantilor (spargerea ghetii) Geoffrian (1997) considera c la nceputul discuiei fiecare particpant trebuie s furnizeze celorlalti cateva date despre sine. b) Enuntarea temei si a regulilor de discutie Se prezint importana stiinific a discuiei, instituia organizatoare i cea beneficiar a rezultatelor. Se dau asigurri cu privire la anonimatul subiecilor i confidenialitatea opiniilor exprimate. Se explic necesitatea nregistrarii discuiei. Se prezint regulile pentru toat lumea.

c)

Prezentarea stimulilor focali (Punctul de plecare)


Prezentarea unei imagini, a unui obiect, text, nregistrare video, chestionar; Scenariu comportamental; Eveniment concret; Concept; Scenarii role-playing; Exercitii de asociere de cuvinte; Completarea de fraze si teme imaginare.

d) Stilurile de moderare a grupului facilitare a procesului


Presupune investirea participantului cu competen. Moderarea efectiv poate imbrca mai multe forme, n funcie de accentul pus de intervievator: Pe proces (procedur) Pe continut (date) Funcie de cele 2, Millward (1995) a analizat modalitile de animare a grupurilor i a indentificat 4 tipuri de moderare:

e) Procese intalnite in focus grup:


i. Efectul de avalan (nlnuirea) - Atunci cnd un comentariu fcut de cineva antreneaz o nlnuire de rspunsuri din partea participanilor. ii. Stimularea - Membrii devin tot mai interesai i doresc tot mai mult s-i expun ideile i sentimentele. iii. Securizarea - Cei care rspund s-ar putea s nu-i exprime opinia din teama de a fi: neinformai, radicali, deizinteresai, etc. iv. Spontaneitatea Rspunsurile indivizilor pot fi mai spontane, mai neconvenionale.

f)

Controlul participantilor

Anumite tipuri de participani necesita o atentie sporita din partea moderatorului: Dominantul Tipul care ii asum rolul de leader, care tinde s preia atribuiile moderatorului. Expertul Are un nivel mai ridicat de instrucie, o poziie social mai bun sau o experien profesional care il favorizeaz. Vorbareul - Persoana care tot timpul are ceva de spus. Ostilitatea Comportamentul agresiv fa de restul grupului, sau fa de un alt participant (ironii, etichete acordate participanilor, ton ridicat). Timidul Nu are curajul s-i exprime opiniile n faa strinilor.

g) Gestiunea timpului
Se recomad 1-2 ore cu adulii i jumtate de or cu copiii. Motive pentru care nu este recomandat depairea timpului:

Discuia lncezete pentru c apare oboseala n rndul participanilor. Tema este ntoars pe toate feele. Redundana informaiilor. nsusi moderatorul este obosit i nu mai poate antrena la fel participanii

E. Metoda Chestionarului
Chestionarul este probabil cea mai folosit metod n cercetrile psihosociologice de nivel cantitativ i instrumentul preferat al sociologilor

Structura chestionarului
1. Partea introductiva Denumita si scrisoare de explicatie, aceasta prima parte are rolul de a oferi explicatii cu privire la rolul anchetei, la scopurile si obiectivele sale, la ce vor fi folosite rezultatele studiului, care sunt valentele sale pragmatice si se subliniaza faptul ca raspunsurile persoanei in cauza sunt foarte importante pentru reusita anchetei

2. Instructiunile de aplicare
In aceasta sectiune se vor face precizarile concrete referitoare la timp si la modalitatile concrete de raspuns la intrebarile din chestionar

3. Chestionarul propriu-zis Contine intrebarile sau itemii propriu-zisi. Aceste intrebari trebuie sa indeplineasca o serie de criterii legate de formatul, continutul si formularea lor specifica.
3.1. Formatul chestionarului Intr-un chestionar ntrebrile urmeaz de cele mai multe ori o logic intern stabilit de cercettor. 3.2. Coninutul i tipul ntrebrilor n construcia ntrebrilor trebuie s se in cont de o serie de criterii: relevanta, simetria, claritatea si simplitatea, adaptarea limbajului.

Dup funcia lor ntrebrile pot fi (Chelcea, 2004):


a. Introductive b. De trecere sau de tampon c. Filtru d. Bifurcate e. Tip de ce f. De control g. De indentificare

3.3 Formularea intrebarilor Intrebarile trebuie sa fie formulate intr-o maniera clara, simpla, fara inflorituri stilistice, respectand regulile gramaticale si topica frazei sau a propozitiei.

4. Clasificarea chestionarelor
a) Clasificarea chestionarelor dup coninutul informaiilor adunate vizeaz calitatea informaiilor. Din acest punct de vedere, se disting dou tipuri de chestionare:
de date factuale, de tip administrativ, referitoare la fapte obiective, susceptibile de a fi observate direct i verificate i de alte persoane.

b) Dup forma ntrebrilor si a stimulilor se pot distinge chestionare:


cu ntrebri nchise cu ntrebri deschise chestionare cu ntrebri mixte.

F. Metoda Experimentului
Experimentul este considerat cea mai importanta metoda de cercetare, avand posibilitatea de a furniza date precise si obiective. Intelegem prin experiment provocarea unui fenomen psihic, in conditii bine determinate, cu scopul de a gasi sau verifica o ipoteza.

Se pot descrie 3 feluri de experimente psihologice:


Experimentul de laborator Exprimentul in conditii standardizate Experimentul natural

Metoda experimentala este foarte valoroasa. Totusi, in psihologie a dat mai putine rezultate decat se spera, deoarece in acest domeniu ne lovim de o serie de dificultati specifice. Ele au fost scoase in relief de filosofii care, de-a lungul anilor, au contestat insasi posibilitatea experimentului in psihologie.

Experimentul presupune analiza, adica disocierea unor variabile, a unor procese. Dar psihicul este extrem de unitar si separarea perceptiei de gandire, sau de afectivitate este imposibila