Sunteți pe pagina 1din 47

BAZELE GENERALE ALE KINETOTERAPIEI

CURS VIII

8.2. Exerciii de gimnastic pe grupe de muschi


Orice activitate cu caracter fizic constituie un exerciiu pentru muschi, chiar dac efortul este static sau miscarea este executat pasiv. Lucrnd analitic, fiecare muschi n parte, vom folosi Gimnastica grupelor si a lanurilor de muschi, caracterizat de fapt prin contracia uneia sau a mai multor grupe de muschi, independente din punct de vedere funcional.

n aceast gimnastic a grupelor si lanurilor de muschi, preocuparea principal este: - de a exercita, dezvolta si perfeciona funciile motoare normale, -de a reeduca si recupera funciile slbite sau afectate de diverse cauze patologice, - de a contribui la echilibrarea funcional a ntregului organism.
Ca si n Gimnastica articular, n Gimnastica grupelor si a lanurilor de muschi este nevoie de o modalitate bine stabilit de lucru, care implic cunoasterea exact a efectelor, dar si respectarea unor reguli, astfel:

a. Cunoasterea: -structurii funcionale a muschilor, - grosimii si lungimii lor, - inseriilor pe segmentele osoase, - sensului si forei miscrii pe care o realizeaz. b.Examenul morfologic si funcional al acestor grupe de muschi trebuie s se fac prin probe simple si la ndemna tuturor. n cazurile patologice, de modificri morfolo gice si funcionale, folosim examenul clinic si o serie de probe funcionale: - dinamometria, - examenul electric etc. n acest caz este nevoie de o metod unica de examinare, bilantul muscular.

c.Exerciiile pe grupe de muschi vor fi executate dup necesiti; - ex. pentru cresterea volumului si forei muschilor, se vor folosi mijloacele cele mai potrivite de ngreuiere; -ex.pentru scurtarea sau alungirea fibrelor musculare, se pot folosi contraciile concentrice sau excentrice. d.Rezistena muschilor se dezvolt printr-un nr. mare de repetri ale contraciilor izometrice sau izotonice, prin autorezsten si rezisten manual sau mecanic. e.Elasticitatea muschilor se pstreaz, dezvolt sau se reface prin miscri ample si ntinderi ale muschilor, executate excentric si n afara segmentului de contracie.

f.Viteza miscrilor se dezvolt prin exerciii de durat scurt si executate rapid si ritmic, repetate des. g.Proprietile fiziologice ale muschilor nu pot fi exercitate separat una de cealalt si nici fr a ine seama de contribuia lanului nervos senzitivomotor sau de centrii nervosi coordonatori; Exerciiile pentru muschi sunt n acelasi timp cele mai bune exerciii pentru nervii motori respectivi. Prin repetare ndelungat, funciilemuschilor si nervilor se mbuntesc progresiv,iar miscrile se execut mai economic si mai coordonat.

h.Odat cu fortificarea muschilor creste si rezistena tendoanele si a celorlalte formaiuni aponevrotice. i.Exerciiile musculare produc efecte secundare care se rsfrng asupra funciilor circulatorii, trofice, locale si generale ale corpului. Indicaiile terapeutice ale gimnasticii musculare sunt dictate de necesitatea urgent de a reface volumul si fora muschilor atrofiai din cauza unor leziuni sau tulburri ale muschilor si nervilor motori.

Exercitarea analitic a grupelor de muschi se aplic n pareze si paralizii, contracturi si tulburri de coordonare a miscrilor, localizate mai ales la membre. Odat cu funciile neuromotoare sunt stimulate si funciile vasculare si trofice. Gimnastica analitic a muschilor este contraindicat n afeciunile inflamatorii locale ale muschilor, articulaiilor si oaselor, n traumatismele grave si dup interveniile chirurgicale recente.

8.3. Educarea si reeducarea neuromotorie. Educarea miscrii sau reeducarea neuromotoare nseamn perfecionarea mecanismelor dinamice, cresterea capacitii de adaptare a organismului la sarcini noi, mai grele sau mai complexe. Cnd aciunile necesare ndeplinirii unor acte motorii elementare ,,deprinderile motrice de baz sau executarea unui exerciiu fizic ct de simplu, dar mai ales cnd activitile profesionale nu mai pot fi executate sau se execut defectuos, fiind limitate din punct de vedere al forei sau vitezei, al amplitudinii si coordonrii, al preciziei si abilitii, trebuie s ne gndim la restabilirea funciilor si capacitilor dinamice prin reeducarea neuromotoare" (Ionescu, A.,1994).

Reeducarea este necesar uneori dup mbolnviri si accidente care altereaz structura elementelor anatomice si tulbur funciile fiziolo gice,: -ale aparatului locomotor, -ale celorlalte organe si funcii, - circulatorii, - trofice, - de sensibilitate, - secretorii etc. Aceste tulburri fiziopatologice, continu s se manifeste,mult vreme, chiar dup ce leziunile sau mbolnvirile s-au vindecat. Ele se datoreaz, n general, unor tulburri ale sistemului nervos vegetativ si se trateaz prin reeducare funcional, care const n miscri metodice, masaj si fizioterapie.

Atunci cnd si componentele psihice ale miscrii:- voina,- curajul,- perseverena etc.sunt alterate, este necesar Reeducarea psihomotric. Reeducarea neuromotoare si psihomotoare se realizeaz prin: - exerciii fizice pasive, - active si - active cu rezisten, prin care se: - nva din nou miscrile ce nu se mai pot executa, -se corecteaz cele ce se execut defectuos, - se controleaz si se stpnesc miscrile anormale, - se compenseaz miscrile care lipsesc, - se instituie o disciplin si o coordonare psihomotoare nou si normal.

Activitatea de reeducare funcional este dominat de trei probleme mari:


A. reeducarea echilibrului corpului, B. reeducarea miscrilor membrelor superioare si n special a abilitii manuale, C. reeducarea miscrilor membrelor inferioare si, mai ales, reeducarea mersului

A. Reeducarea funciei de echilibru a corpului Tulburrile de echilibru au cauze foarte variate,g rupa schematic, n trei categorii: 1. uoare pierderea obisnuinei de a sta n picioare, sau cu capul ridicat, n urma unei lungi perioade de imobilizare n poziia culcat,la care se adaug dese ori starea de slbiciune si de anemie provocate de boal. 2. de intensitate medie, sunt cele de natur ortopedic, determinate, n special, de asimetria n lungimea si n puterea de sprijin a membrelor inferioare. 3. grave, cele mai grave si mai frecvente tulburri de echilibru sunt de natur neurogen.

n orice poziie si n orice miscare a corpului exist elemente de echilibru care asigur: - stabilitatea corpului, - orientarea pe coordonatele spaiale, - coordonarea miscrilor. Aceste elemente au o importan variabil, n raport cu: - poziile si miscrile corpului, - factorii patologici care scad stabilitatea s produc dezechilibrul. Organismul face fa solicitrilor exerciiilor de gimnastic de echilibru, printr-o activitate reflex neuro muscular prompta i fin, ce se manifest prin corectarea continu a poziiei corpului, printr-o precis orientare n spaiu si o perfect coordonare a miscrilor.

Exerciiile de echilibru din kinetoterapie ncep: - de la cele mai simple si mai stabile poziii, din culcat si asezat, cu variantele lor, - la poziiile derivate din poziia stnd, - pn la ngreuiate progresiv prin miscri si procedee tehnice foarte variate.

Exerciiile din poziia culcat constau n: - ridicarea capului, - ridicarea trunchiului, - trecerea treptat n poziia culcat rezemat, - trecerea n culcat pe o latur, - trecerea pe partea anterioar a corpului.

Exerciiile din poziia asezat: - ncep din poziia asezat rezemat, - dup care se trece la derivatele ei: - asezat nclinat, - aplecat cu trunchiul ndoit nainte sau lateral si, cu trunchiul rsucit ntr-o parte sau alta. Aceste exerciii sunt ngreuiate prin diferite miscri simetrice sau asimetrice ale membrelor superioare. Exerciii din poziia pe genunchi este folosit, a. la nceput, cele mai stabile variante; - pe genunchi pe clcie asezat, - pe genunchii deprtai,

b. apoi la cele mai puin stabile: - pe un genunchi, cu cellalt ndoit n fa sau ntins napoi. Aceste poziii sunt ngreuiate prin schimbarea poziiei capului si trunchiului sau prin poziii si miscri asimetrice ale membrelor superioare. Exerciii din poziia stnd Cele mai importante exerciii de echilibru se execut din poziia stnd si din mers pe o brn. Trecerea la poziia stnd se face progresiv, prin poziia a.stnd rezemat:-cu spatele lipit de perete sau de o scar fix, b. sprijinit :prijin viu, sprijin cu minile proprii.

Din poziia stnd se pot executa urmtoarele categorii de exerciii: -Exerciii de echilibru cu reducerea suprafeei de sprijin: stnd cu picioarele apropiate; stnd cu un picior nainte, n prelungirea celuilalt; stnd pe vrful unui singur picior; mers pe o linie sinuoas; mers ascendent, descendent, trecnd peste mici obstacole;

- Exerciii de echilibru cu deprtarea centru lui de greutate al corpului sau al segmente lor sale de baza de susinere: stnd pe vrfuri, cu membrele superioare sus; mers pe o banc ngust, pe o brn etc. mers pe vrfuri cu membrele superioare n diferite poziii. nlarea nivelului de sprijin n poziii si n mers, n raport cu solul,determin, la majoritatea oamenilor, o serie de tulburri de echilibru, mai ales subiective, care influeneaz negativ stabilita tea corpului,precizia si sigurana miscrilor. n gimnastic, nlimea sprijinului poate creste progresiv; la aceasta se poate aduga ngustarea sprijinului, alungirea distanei de parcurs, nclinarea pantei etc.

- Exerciii de echilibru cu dispunerea centrului de greutate al corpului sau al segmentelor sale n afara suprafeei de sprijin: stnd pe vrfuri pe o brn: ducerea unui membru superior n sus si aceluilalt lateral. Mna dus lateral poate susine un obiect (greutate, mciuc, baston). - Exerciii de echilibru folosind poziii neobisnuite ale corpului: mers pe brn cu capul mult nclinat nainte, cu capul pe spate, nclinat lateral sau rsucit; mers cu trunchiul ndoit nainte sau rsucit. - Exerciii de echilibru prin schimbarea procede ului obisnuit de deplasare: mers lateral; mers napoi; mers ghemuit; mers pe patru labe.

- Exerciii de echilibru cu modificarea vitezei si ritmului: mers lent; mers cu schimbarea pasilor (mersul repede este favorabil meninerii echilibrului). - Mers n echilibru cu trecerea peste obstacole sau cu transport de greuti: mers cu trecerea peste obstacole diverse; mers cu o greutate pe cap, pe spate sau n brae. - Exerciii de echilibru cu scderea controlului senzorial: meninerea echilibrului n stnd (pe sol, la nlime) cu ochii nchisi; mersul la nlime cu distragerea ateniei.

Instabilitatea aparatului de sprijin scade sigurana n exerciiile de echilibru, iar schimbarea condiiilor de lucru le ngreuiaz. Exerciiile de echilibru se sistematizeaz dup poziiile de baz si dup tehnica folosit: - exerciii individuale si exerciii n doi, trei sau mai muli parteneri; - exerciii pe sol sau pe aparate; - exerciii simple (ca mersul) sau complexe (ca mersul cu diverse miscri de brae, de cap si trunchi). - exerciii speciale de echilibru, care se ncadreaz n gimnastica artistic, sportiv sau acrobatic.

Poziiile si miscrile de echilibru constituie o metod de gimnastic folosit pentru dezvoltarea acestei funcii, necesar la toate vrstele, dar mai ales la copiii mici si persoanele n vrst naintat. Aceste exerciii sunt ncadrate n gimnastica de corectare a deficienelor fizice, cu scopul de a menine atitudinea corecta a corpului si de a ndrepta deviaiile capului si gtului, ale coloanei vertebrale si ale membrelor. Exerciiile de echilibru au devenit mijloace specifice de reeducare funcional n asimetriile funcionale prin inegalitatea membrelor inferioare, prin paralizii flasce sau spastice, prin miscri necoordonate si prin alte tulburri funcionale, ortopedice si neurologice.

B. Reeducarea miscrilor membrelor superioare Importana membrelor superioare si mai ales a minilor n viaa si activitatea omului este incontestabil. ntre miscrile membrelor superioare si activitile de instruire si educare, de munc, exist cele mai strnse legturi de natur funcional. Deficienele morfologice si funcionale ale membrelor superioare: - tulburrile de coordonare - lipsa unei legturi funcionale perfecte ntre gndire si miscare, mpiedic folosirea minilor n toate aciunile practice ale omului.

Existnd numeroase posibiliti de alterare morfologic si de apariie a unor tulburri funcionale ale membrelor superioare, s-au putut dezvolta numeroase procedee de reeducare si recuperare funcional a lor. Exerciiile pentru reeducarea funcional a membrelor superioare pot fi grupate n: - simple sau complexe, - simetrice sau asimetrice; Ele pot s dezvolte: - fora, - rezistena, - viteza, - coordonarea miscrilor.

n unele cazuri, miscrile anormale, nestpnite, necoordonate, ca: -ticurile, -tremurturile, -spasmele, -miscrile anormale acestea trebuie s fie mai nti stpnite si apoi orientate n sens normal.

C. Reeducarea miscrilor membrelor inferioare Reeducarea funcional a membrelor inferioare se ncepe, n cazurile de pierdere a funciilor neuromotoare, din a.poziia culcat si asezat, continundu-se n b.poziiile pe genunchi si stnd.

Din poziia culcat dorsal se ncepe cu: - exerciii simple de flexie si extensie a picioarelor, - circumducie a gleznelor, - flexia si extensia genunchilor, - flexia si extensia, abducia si adducia, rotaia si circumducia soldurilor.

Pentru exercitarea sensibilitii cinetice se apas cu tlpile pe un plan vertical, montat n patul pacientului. Cele mai importante sunt: - ridicarea n asezat, - pe genunchi, - stnd, cnd pacienii au nevoie de sprijin mecanic sau de sprijin viu. Din poziia stnd cu sprijin, se nva: - trecerea greutii corpului pe un picior sau pe altul, - legnarea corpului cu diferite miscri ale membrelor superioare.

Exerciiile de mers sunt cele mai importante miscri de reeducare neuromotoare. Mersul nu poate fi nvat sau recptat fr s se fi obinut, prin exerciii prealabile: - posibilitatea de luare si meninere, fr sprijin, a poziiei stnd n stare de echilibru stabil, - posibilitatea de miscare alternativ a picioarelor. Primele exerciii de mers se nva: - cu sprijin viu, - ntre bare paralele, - cu crje si bastoane, - cu ajutorul unor crucioare sau al altor dispozitive mecanice.

8.4. Exerciii fizice cu caracter aplicativ Mersul si alergarea. Cura de teren Mersul este exerciiul cel mai simplu si mai util dintre exerciiile aplicative; el poate varia de la plimbarea scurt de cteva minute pe zi, la mersul pe jos pe distane lungi, care poate s dureze ore ntregi. Mersul constituie un stimulent moderat al funciilor organice si un procedeu de linistire a sistemului nervos. Plimbrile n aer liber si excursiile n mijlocul naturii sunt recomandate, pentru efectele lor linistitoare si derivative, oamenilor obosii de prea mult munc intelectual sau alte activiti sedentare.

Alergrile sunt exerciii aplicative mai complexe si mai obositoare, care stimuleaz mai intens marile funciuni organice si consum o cantitate mai mare de energie. n kinetoterapie se pot folosi alergri foarte scurte (de nclzire) n partea de nceput a sedinei de exercitare si alergri mai lungi, n partea fundamental, atunci cnd se urmreste stimularea intens a dezasimilaiei sau mbuntirea capacitii de efort. Cura de teren este un procedeu curativo-pro filactic, folosit n staiuni balneoclimaterice si n sanatorii, acolo unde se poate aplica mersul pe teren variat. Cura de teren const din mers ncet si linistit, ritmic si uniform, pe poteci sau drumuri ascendente,n platou sau descendente.

Lungimea distanelor, bine msurat si mar cat cu stlpi indicatori, variaz de la cteva sute de metri la civa kilometri; nclinarea pantelor este foarte mic si variaz ntre 5 si 20*. Din loc n loc, pe parcurs, sunt prevzute popasuri cu bnci pentru odihn, iar ntre traseele principale se fac drumuri de legtur pentru a scurta sau a lungi, a usura sau a ngreuia, a varia si grada mersul. Cura se practic n toate anotimpurile, pe timp frumos, fr vnt, ploaie, frig sau cldur excesiv. Plimbrile se fac o dat sau de dou ori pe zi, cu o or naintea meselor principale sau cu 34 ore dup mas.

Cura de teren este un exerciiu de durat, pentru c funciile mari ale organismului se antreneaz sau se recupereaz foarte ncet, iar efortul trebuie s fie bine dozat pentru a nu produce oboseal. Cura de teren se recomand bolnavilor cronici sau convalescenilor dup boli pulmonare, bolnavilor cu afeciuni compensate de cord si vase, n tratamentul bolilor de nutriie si al unor boli psihice si n unele forme de reumatism cronic. Acest procedeu este contraindicat n fazele acute si febrile ale bolilor aparatului respirator, n strile de insuficien accentuat a cordului si n timpul crizelor de hipertensiune.

Exerciiile de trre Exerciiile de trre, ca si cele de echilibru, pot fi folosite pentru educarea si reeducarea neuromotorie, datorit caracterului aplicativ si al solicitrilor la care supun organismele implicate n efectuarea lor. Exerciiile de trre constau din deplasri ale corpului executate n poziii cu baz larg de susinere si cu centrul de greutate foarte apropiat de aceast baz. Poziiile fundamentale din care se execut trrea sunt trei: -pe genunchi, - asezat, - culcat. Aceste poziii ofer corpului o mare stabilitate, n schimb deplasrile se fac cu un efort intens.

Trrea propriu-zis rezult din miscrile de trunchi, la care contribuie membrele superioare si inferioare. Ex.de trre sunt foarte obositoare, dar al ternnd miscarea corpului cu a membrelor si efortul cu pauzele, pot deveni exerciii de durat. Deplasarea se poateface simetric sau asimetric; - prin miscrile simetrice se obine trrea nainte sau napoi, -prin miscri asime trice se obine tr rea oblic,n cerc sau n zigzag.

a.Exerciii de trre din poziia pe genunchi Poziia pe genunchi este foarte incomod,de aceea exerciiile din aceast poziie sunt destul de rar indicate. Se folosesc mai des variantele: 1. pe genunchi i pe genunchi pe clcie asezat, 2. pe genunchi cu sprijin pe palme, Acestea care constituie poziia de baza a unor exerciii importante de trre din metoda Klapp. Miscrile de pe loc sunt pregtitoare pentru trrea propriu-zis si se execut prin modifica rea poziiei trunchiului si a membrelor: - nclinarea trunchiului nainte, - aplecarea spre orizontal si sub orizontal, asigurnd sprijinul gambelor napoi; - ndoiri si rsuciri de truchi, cu miscri ale membrelor superioare si inferioare.

1.Trrea pe genunchi se execut spre - nainte - lateral, - n cerc etc; cu trunchiul: - vertical, - nclinat sau - aplecat, cu minile: -pe solduri, - la umeri, - la ceaf cu membrele superioare ntinse: - n sus, - nainte, - lateral.

2. Poziia pe genunchi cu sprijin pe palme pune trunchiul n plan orizontal. Greutatea capului, a centurii scapulare si a membrelor superioare, a toracelui si a abdomenu lui, care n poziia vertica l se sprijin pe coloana vertebral, scade foarte mult,usurnd sarcinile mecanice ale coloanei; greutatea acestor pri ale corpului se sprijin acum pe membrele superioare si inferioare. Graie acestui fapt, mobilitatea coloanei vertebrale creste, iar miscrile de trunchi executa te din aceast poziie sunt mai ample n toate sensurile. Poziia orizontal a trunchiului favorizeaz circulaia sngelui, iar cordul are de luptat mai puin mpotriva gravitaiei dect n poziia stnd.

Poziia pe genunchi cu sprijin pe palme are trei variante principale: - cu trunchiul deasupra liniei orizontale, - cu trunchiul la orizontal, - cu trunchiul sub orizontal. n prima poziie, cu trunchiul deasupra orizontalei, capul este puin ridicat, trunchiul oblic de sus n jos si dinainte napoi, membrele superioare ntinse, cu palmele aplicate n faa genunchilor, coapsele usor nclinate dinante napoi. n poziia a doua, cu trunchiul la orizontal, capul se menine usor ridicat, membrele superioare si inferioare sunt verticale.

n poziia a treia, cu trunchiul sub orizontal capul si trunchiul coboar sub linia orizontal, membrele superioare sunt ndoite, sau ntinse nainte, oblic nainte sau lateral; coloana vertebral tinde s-si inverseze curburile, cifoznd regiunea lombar si lordoznd pe cea toracal. Din patrupedie se pot executa miscri de pe loc sau dindeplasare ale trunchiului, membrelor superioare si inferioare. b.Exerciii de trre din poziia asezat Poziia asezat este fixatoare pentru bazin si coloana vertebral lombar, dar cifozant pentru ntreg spatele. Trrea din poziia asezat antreneaz muschii din jurul bazinului, muschii memb. inferioare si ai spatelui, mai puin ai membrelor superioare si ai planului anterior al trunchiului.

Miscrile se execut din poziia asezat cu membrele inferioare ntinse pe sol sau cu ghenun chii flectai si tlpile n sprijin pe sol. Pentru corectarea deviaiilor scoliotice lombare se folosesc exerciii din poziia asezat asimetric pe unul dintre solduri si pe o coaps: - cu genunchii flectai si cu gambele apropiate, - cu un genunchi flectat si cu cellalt ntins, - cu un genunchi flectat si cu cellalt ntins napoi Primele exerciii se fac pe loc si constau, mai ales, din treceri din poziia fundamental n pozi ii derivate. Trrea propriu-zis se realizeaz prin schimbarea greutii de pe un sold pe altul si mpingerea nainte a membrelor inferioare.

Exerciiile de trre din poziia asezat sunt utilizate pentru tonifierea muschilor bazinului si membrelor inferioare, pentru corectarea atitudinii lordotice sau a scoliozelor lombare; ele sunt foarte eficiente n tratamentul obezitii localizate n regiunea abdominal, a bazinului si coapselor. c.Exerciii de trre din poziia culcat Poziia culcat (decubit), cu toate derivatele sale, permite executarea adevratelor exerciii de trre. Trrea din aceast poziie se face prin alunecarea corpului pe sol, cu sau fr ajutorul membrelor superioare si inferioare.

1.Poziia culcat dorsal este relativ improprie exerciiilor de trre, dar poate fi mult usurat prin mpingerea tlpilor pe sol(trre nainte), sau prin tragerea cu palmele(trre napoi). 2.Poziia culcat facial este mai avantajoas pentru exerciiile de trre. 3.Poziia culcat lateral permite o trre greoaie, asimetric, n direcia capului sau a picioarelor. Exerciiile de trre constituie o metod dintre cele mai apreciate; ele se execut fie individual, fie n grupuri mici si omogene, la comanda kinetoterapeutului, sau dup exemplul si ritmul primului executant; dup muzic.

Trrile sunt exerciii grele de for, rezisten si coordonare. Sunt monotone si destul de obositoare, mai ales pentru copii. Deoarece necesit contracia static si dinamic a unui mare numr de muschi ai trunchiului si blocheaz uneori miscrile toracelui, exerciiile de trre se vor executa n ritm lent si vor fi ntrerupte de pauze dese, pentru respiraie si rela xare; odihna se va face n poziie corect, culcat dorsal.Exerciiile de trre pot fi introduse n partea fundamental a sedinelor de recuperare; se ncepe cu exerciii de mobilitate, se continu cu exerciii corective si se ncheie cu exerciii de for sau de rezisten; pentru a nveseli si nvi ora aceste sedine,exerciiile se completeaz, mai ales pentru copii, cu ntreceri si jocuri.

Exerciiile de trre se folosesc pentru corec tarea deficienelor morfologice si funcionale, fortificarea musculaturii si diminuarea rezervelor grsoase. Aceste exerciii contribuie la: - corectarea atitudinilor coloanei vertebrale - corectarea deformatiilor toracelui si bazinului, - tonifiaz muschii trunchiului si membrelor; - tratamentul obezitii. Efortul intens care puse n aciune marile mase de muschi consum o bun parte din rezervele de grsime ale corpului, de aceea sunt indicate n programele de slbire.

Exerciiile de trre sunt contraindicate n: - cazurile de debilitate si slbire accentuat a forelor pacientului, - n tulburrile si bolile aparatului respirator si cardiovascular, - n tuberculoza vertebral("morbul lui Pott") - n alte afeciuni dureroase si evolutive ale aparatului locomotor. Pentru a practica corect exerciile de trre, avem nevoie de o sal special de kinetoterapie, spaioas,luminoas, bine aerisit si mai ales foarte curat. Mrimea ei depinde de numrul participanilor; o sal mijlocie are dimensiunile de 8-16 m. Podeaua slii (de scndur sau parchet) trebuie s fie acoperit n ntregime cu un covor de linoleum, care permite o bun alunecare. 77