Sunteți pe pagina 1din 23

Dicionarul explicativ al limbii romane definete efortul ca fiind Incordare voluntar a puterilor fizice sau psihice ale organismului

n vederea realizrii unui randament superior celui obinuit; strdanie, strduin Efortul este rezultatul multiplelor solicitri (musculare, cardio-respiratorii, endocrinometabolice, psihice etc.) la care este supus organismul uman in timpul prestrii unor activiti de natura diferit. Pentru antrenamentul sportiv si pentru competiie, efortul reprezint un proces de mobilizare a resurselor fizice si psihice necesare nvingerii solicitrilor produse de travaliul din edina de antrenament sau din concurs, in vederea exprimrii la parametrii superiori a capacitaii motrice a sportivului.

Efort fizic specific


Din punct de vedere biologic, efortul fizic si in special cel sportiv este un stimul (excitant) biologic adecvat care obliga organismul sa rspund prin manifestri electrice, mecanice, termice. Acest stimul, cnd este bine dozat si administrat corespunztor particularitilor individului, conduce la acumulri cantitative si calitative ce vizeaz obinerea performantei maxime. Stimulul de antrenament este reprezentat de aciunile motrice executate in vederea atingerii unui obiectiv si poate avea caracteristici diverse(nalt, lung, continuu, fracionat, constant, aritmic, stereotip, precis). Specificitatea stimulilor este data de structura micrii care selecioneaz grupele musculare solicitate, durata acestei solicitri,tipul de aciune nuro-musculara, metabolica si de adaptare a structurilor osteo- tendinoase, dar si de ansamblul de funcii pe care le activeaz dup o ierarhie si ordine precisa, efecte care determina implicit alctuirea programelor de pregtire. Specificitatea stimulilor este determinata de caracteristicile lor de reaciile provocate sistemelor organismului implicate prioritar, de calitile psihologice ale sportivului, de vrsta, nivel de pregtire, de poziia lor in substructurile macro-ciclului, de condiiile ambientale.

Antrenament sportiv
Intr-o accepiune generala antrenamentul este un proces in care prin exerciiu se vizeaz ameliorarea unui nivel de pregtire intr-un anumit domeniu. Un proces ce produce la nivelul organismului o modificare de stare (fizica, motoare, cognitiva, afectiva,) - Martin 1977. Proces instructiv educativ, continuu, sistematic si gradat de adaptare a organismului uman la eforturi psihice si fizice intense in ideea creterii capacitaii de performanta. Antrenamentul sportiv este un proces de pregtire specializat. Acesta vizeaz si are ca obiect de studiu si de lucru performerul si performanta. A. Dragnea (1996) releva faptul ca antrenamentul sportiv este un proces de lunga durata, conceput ca un sistem motric - funcional in vederea realizrii unei conduite performante in concurs. Aceasta conduita este rezultatul adaptrii superioare a organismului la eforturi fizice si psihice intense. A. Demeter (1994) definete antrenamentul fizic ca fiind un proces pedagogic complex, organizat pe o perioada lunga si finalizat prin adaptri consecutive, optimale, pana la obinerea adaptrii maxime, exprimata prin atingerea miestriei sportive maxime si meninerea ei in timp. Gh. Carstea (1999) considera antrenamentul ca pe un proces instructiv educativ desfurat sistematic si continuu, gradat, de adaptare a organismului uman la eforturile fizice si psihice intense, in scopul obinerii de rezultate nalte intr-una din formele de practicare competitiva a exerciiilor fizice.

Tipuri de efort sportiv. Clasificare Efortul de antrenament se concretizeaz intr-o prestaie fizica si psihica a sportivilor, in care, printr-un proces de nvingere contienta a solicitrilor din pregtire, se urmrete atingerea unui nivel superior al capacitaii de performanta. Efortul de competiie, ca prestaie fizica si psihica a sportivilor, ce se concretizeaz intr-un proces contient de valorificare a pregtirii dobndite concomitent in confruntri individuale sau colective, urmrete obinerea de performante superioare. Datele literaturii de specialitate atesta faptul ca efectul biologic al strii de antrenament, echilibrul neuro- endocrin-metabolic corespunztor reprezint o condiie prioritara a realizrii unei bune adaptri de antrenament, a unei eficiente susinute in efort si a unei capacitai optime de refacere dup efort. Efortul sportiv - stimul pozitiv Aceasta apreciere este argumentata de faptul ca solicitrile pretinse de efortul sportiv produc acumulri cantitative si calitative ce duc la o stare superioara de funcionare a organismului, de adaptare, numita supra-compensaie, se constituie in baza performantei sportive. Efortul sportiv are ca efect adaptarea organismului, fapt ce implica o cretere evidenta a potenialului bio-psiho-motric al individului. Solicitarea sportiva, efortul sportiv este un factor de influenta pozitiv, favorabil, care se adreseaz sferei biologice care suporta fenomene catabolice de tip ergotrop (in timpul efortului) si fenomene anabolice de tip trofotrop (in procesul de refacere).

Efortul sportiv - factor de stres Efortul de antrenament, cat si cel de competiie include si factori de tensiune psihica, emoionala, indui de aspectul de ntrecere, de concurs, al prestaiei sportive. Astfel, organismul este pus pe plan fizic si psihic in condiii de "tensiune funcionala activa", element inclus de Selye, citat de Avramoff (1970) in noiunea de stres. Este acceptata opinia specialitilor, conform creia efortul fizic, profesional sau sportiv, la nivel de performanta (si mare performanta), poate fi considerat factor de stres. In teoria stresului, supunerea prelungita a sportivilor la activiti musculare intense si emoii puternice, poate provoca dezvoltarea unui sindrom general de adaptare. Efortul sportiv abordat ca factor de stres se prezint sub doua aspecte: biologic (stres fizic) si psihic (stres psihic). Elementele stresului fizic sunt determinate de necesitile si efectele biologice ale activitii musculare din timpul antrenamentului sau concursului, cnd se accentueaz activitatea sistemelor si organelor de susinere metabolica cu creterea produselor hormonale, dar implicit si sporete concentraiei metaboliilor cu efecte toxice. In plus, in efortul sportiv apare si stresul psihic (emoional), care este reacia organismului la factori psiho-emoionali manifestata in tensiune psihica. Reaciile endocrine sunt mrite semnificativ in competiie, din cauza febrei de concurs, a strii de stres emoional crescut in condiii de ntrecere, comparativ cu cele de antrenament.

Echilibrul neuro-endocrin armonios al organismului, dat de antrenament se tulbura in concursuri, factorii emoionali si efecte inhibitorii: unele cercetri au demonstrat statistic creteri semnificative a 17-hidroxizi, numai in competiie. Stresul psiho-fizic indus de forarea pregtirii sportive, peste capacitatea de adaptare a individului conduce la instalarea unor stri patologice ale condiiei biologice si psihice a sportivilor. Prin atributele sale de stimul sau factor de stres, efortul sportiv activeaz mecanismele reglatoare ale homeostaziei. Prestaia sportiva acioneaz ca "perturbaie", ce deranjeaz echilibrul biologic al organismului; efectele acestei situaii se concretizeaz in procese de tip fizico-chimic ce intervin pentru pstrarea constanta a mediului intern, mai precis pentru meninerea homeostaziei. Mecanismele homeo-statice sunt de tip fizico-chimic (sistemele tampon), enzimatic, hormonal si nervos. Unii stimuli din mediul extern produc perturbaii ale homeostaziei, determinnd organismul sa treac in alta stare, numita heterostazie sau adaptare, prin care se modifica valorile indicilor fiziologici sub aciunea stimulilor. Adaptarea indusa de efortul fizic poate fi de doua tipuri: - adaptarea imediata - in care mecanismul de autoreglare funcioneaz in timpul efortului si in perioada de revenire post efort si re-echilibreaza constantele tulburate; - adaptarea tardiva - in care, prin mecanisme de autoorganizare si auto-structurare asupra componentelor biologice, se produce o ameliorare funcionala a organismului sportivului in repaus si o activare funcionala maxima in timpul efortului.

Efortul sportiv, de antrenament sau de concurs asigura o adaptare ulterioara la nivel superior (celui anterior), cu pstrarea homeostaziei in limite fiziologice mai restrnse. A. Astfel, in funcie de intensitatea efortului se disting: efort de intensitate maximala, cu o durata de 10-15 secunde si se caracterizeaz prin cel mai mare debit energetic (cantitatea de energie eliberata pe unitatea de timp). Durata acestui efort fiind discutabila, unii dau un interval mai mic, 3-8 secunde (Zatiorschi). Energia se elibereaz pe cale anaeroba din ATP-ul care se resintetizeaz din fosfo-creatina. efort de intensitate sub-maximala, cu o durata de pana la un minut. Eliberarea de energie se face tot pe cale anaeroba, dar substratul energetic este mai complex; pe langa ATP si CP se degradeaz si substratul glucidic in cadrul glicolizei anaerobe din care rezulta acid lactic. efort de intensitate mare, cu o durata de pana la 6 minute, cu eliberare de energie att pe cale anaeroba cat si aeroba. efort de intensitate moderata, cu o durata de pana la 60 de minute. Formarea de energie se realizeaz pe cale aeroba in condiii de stare stabila relativa, denumita si ergostaza. Apare un oarecare echilibru intre consumul de oxigen si necesarul de oxigen. Se nregistreaz totui un mic deficit de oxigen, care va fi acoperit dup efort, printr-un consum mrit de oxigen. Substratul energetic este reprezentat de glucide. efort de intensitate mica, cu durata intre 60 de minute si cteva ore, in care formarea de energie are loc pe cale aeroba. ntregul necesar de oxigen este acoperit de consum, deci apare starea stabila adevrata. Substratul energetic este reprezentat de glucide si lipide.

B. Dup aprovizionarea cu O2, a organismului, efortul poate fi: - efort anaerob, cnd acesta se realizeaz in condiii de apnee sau intr-o ventilatie limitata. Eliberarea energiei se desfasoara in lipsa oxigenului si in functie de substratul energetic vorbim de efortul anaerob alactacid, cu substrat energetic ATP si CP, din a caror metabolizare rezulta energie in mod exploziv prin ruperea legaturilor fosfatmacroergice si efort anaerob lactacid, cu substrat energetic imediat tot ATP, dar a carei resinteza se realizeaza prin glicoliza anaeroba, din care rezulta acid lactic.

Efortul anaerob alactacid Substratul energetic al acestui tip de efort il reprezinta sistemul fosfagenelor (ATP si CP), care prin reactiile catalizate de enzimele: miozin ATP-aza si fosfofructokinaza, elibereaza in mod exploziv o mare cantitate de energic la ruperea legaturilor fosfat.

Aceste eforturi se caracterizeaz prin: - degradarea completa a CP si utilizarea ATP; - dezvoltarea exploziva a unei mari cantitati de energie denumita putere maxima anaeroba alactacida; - participarea celorlalte 2 procese de resinteza a ATP sunt foarte reduse; - puterea musculara dezvoltata este foarte crescuta, dar nu poate fi meninuta mai mult de 7 s la un neantrenat si 10 s la un antrenat (deoarece se epuizeaz CP si modifica echilibrul acidobazic, prin intrarea in aciune a glicolizei); - debitul energetic este maxim, caracteristic fosfogenelor si se menine aproximativ 7 s dup care scade brusc; efortul nu poate fi meninut la aceeai putere dect prin scderea intensitii; - volumul de lucru este mic datorita incapacitii muchilor de a lucra peste 10 s la intensitate maxima; - capacitatea (cantitatea totala de energie cheltuita) este mica, comparativ cu eforturile lactacide sau aerobe; - numeroase procese biochimice declanate in cursul efortului, continua si in faza de revenire; - resinteza substanelor energetice spoliate in efort (ATP si CP) se face imediat dup efort, din ADP, AMP, C si P, prin reacii inverse celor de degradare. Procesele de refacere sunt aerobe si in mica msura, glicolitice. - in eforturile anaerobe alactacide se contracteaz o datorie de oxigen care se pltete la sfritul efortului, prin consum de oxigen mrit - datorie denumita alactacida (fig. 1). - datoria de O2 alactacida are valori de 2,5 l la adultul sedentar si 6 l la antrenat; durata rambursrii este de 3-5 minute (comparativ cu datoria de O2 lactacida de 10 12 l la care durata rambursrii este de pana la l ora);

Fig. 1 - Plata datoriei de oxigen

Datoria de O2 alactacida servete la: - refacerea stocului de fosfogene; - refacerea oxigenului fixat pe mioglobina; - hiper-reactivitatea sistemului cardiovascular si respirator in perioada postefort: pe msura ce durata efortului se prelungete peste 7-10 s, ajungnd la aproximativ 20 s, creste producia de energie pe cale lactacida. Efortul anaerob lactacid Durata acestor eforturi este de maximum 60 s. Substratul energetic pe baza cruia se resintetizeaz ATP-ul, l reprezint glucidele. Glucoza sau glicogenul degradeaz intra-citoplasmatic in anaerobioza (ciclul Embden-Mayerhoff), proces denumit glicoliza anaeroba. Degradarea anaeroba a glucidelor este incompleta, ajungndu-se la acid lactic, de unde si denumirea de efort lactacid. Exemple de eforturi anaerobe lactacide sunt probele din alergare pe 200 m,400m sau 4x400m sunt considerate eforturi lactacide, dovada lactacidemiile crescute in timpul efortului (12 - 14 milimoli/l) Caracteristicele eforturilor anaerobe lactacide: - putere maximala (energie pe unitatea de timp) crescuta, dar de aproximativ 50% din puterea maximala alactacida; - puterea maximala lactacida este atinsa la 10-15 s si poate contine aproximativ 40 s, dupa care intensitatea prestatiei scade; - cheltuielile energetice sunt acoperite prin epuizarea stocului de CP si utilizarea glicogenului si/sau glucozei;

- producia de energie pe cale aeroba este si ea prezenta, dar acoper aproximativ 20% din necesarul total energetic; - producia crescuta de acid lactic este evidenta de creterea concentraiei H+ care produc o mare aciditate intracelulara; - perturbarea echilibrului acidobazic al organismului ce obliga adesea sportivul la abandon; - cnd cantitatea de acid lactic este foarte crescuta, acesta acioneaz ca o supapa care inhiba glicoliza si deci, ferete organismul de o acidifiere ce n-ar putea fi suportata; - capacitatea (cantitatea totala de energie) este limitata, tocmai prin acidoza crescuta care inhiba glicoliza, nainte ca rezervele glucidice musculare sa se fi epuizat; - dup efort, are loc resinteza CP si excreia - metabolizarea acidului lactic. Acidul lactic migreaz din muchi in snge si apoi in alte esuturi; - efortul fiind anaerob, se contracteaz o datorie de oxigen care este pltita dup efort - datorie de oxigen lactacida , cu valori de aproximativ 10-12 1; - resinteza de glucoza si proteine, din acidul lactic acumulat, constituie cai importante de refacere metabolica suplimentara a organismului; - refacerea activa practicata dup efort, constituie o modalitate rapida si adecvata de metabolizare a acidului lactic; - viteza de eliminare a acidului lactic este (dup Saltin), de 50% in 25 min si 100% in 60 min.; - puterea maxima glicolitica este limitata de cantitatea de enzime care asigura transformarea glicogenului in acid lactic; - randamentul crescut in aceste eforturi se datoreaz musculaturii bogate in fibre albe (Ft),caracterizate prin metabolism anaerob.

efort aerob, in care lucrul se desfasoara in condiii aerobe. Doar in primele 2-3 minute pana cnd sistemele de captare si transport a oxigenului isi ridica nivelul funcional se lucreaz in deficit de oxigen. Eforturile aerobe Toate solicitrile care depesc 2-5 minute si a cror intensitate permite o aprovizionare cvasi-completa cu O2, sunt considerate eforturi aerobe. Modalitatea de resinteza a ATP-ului, o constituie oxidarea completa intra-mitocondrial a glucidelor, a acizilor grai liberi, in prezenta oxigenului. Reaciile de degradare aeroba sunt reprezentate (dup Mathews si Fox) de: a) glicoliza aeroba; b) ciclul Krebs; c) sistemul transportorilor de electroni. Degradarea oxidativa a substratului energetic este completa pana la CO2, H2 O si energie. ntruct eforturile cu dominanta aeroba mai sunt denumite eforturi de andurana se impune definirea noiunii ('endurance' = putere de a suporta). Dup Zatiorski, andurana este capacitatea de a efectua o perioada ndelungata o activitate oarecare, fara a-i scdea eficacitatea, in ali termeni, ca semnifica capacitatea de a rezista la oboseala, in acest sens si in funcie de sursa energetica, se vorbete de andurana anaeroba alactica si lactica. In practica, termenul de andurana este folosit pentru activitile in regim aerob stabil. Referitor la sistemul energetic aerob de refacere a ATP-ului si deci, de susinere a unui efort de lunga durata, caracteristicile acestuia sunt: - puterea maximala aeroba (PMA), respectiv cantitatea maxima de energie eliberata pe unitatea de timp cnd debitul energetic este maxim, se atinge dup o perioada de 2-3 minute si poale fi meninuta la valori maximale 5 minute sau, dup unii autori, maximum 10 minute (de exemplu, cursele de 1500 - 3000 m);

- puterea maximala este relativ modesta si este evaluata la 20-30% din puterea anaeroba alactacida; - dei puterea maximala este mica si randamentul de asemenea, metabolismul aerob are avantajul de a putea funciona practic timp nelimitat, cu condiia unui aport corespunztor de substane nutritive si oxigen; - ineria este mare, respectiv 3-4 min. la neantrenai si aproximativ 1,5 - 2 min. la antrenai; - cu cat efortul este mai solicitant si se desfasoara la un procentaj mai mare din VO2 max., cu att lactacidemia este mai mare (lactacidemia se amplifica in efort si apoi se stabilizeaz): - daca producia si metabolizarea lactatului cresc in mod egal, efortul ramane per total aerob; - metabolismul aerob constituie o sursa bogata de energie (350 - 450g glicogen si 13 - 15 Kg lipide, fata de fosfogene 19-23 mmol/Kg); - performanta in eforturile aerobe depinde si de procentajul de fibre roii, dotate cu rezerve energetice si enzimatic specifice metabolismului aerob, precum si de o densitate si mrime considerabila a numrului si taliei mitocondriilor; efort mixt, care se intalneste in sporturile in care intensitatea efortului permite aprovizionarea pariala a organismului cu oxigen (ex: proba de 1500 m), substratul energetic este reprezentat de ATP, CP, acidul lactic si degradarea aeroba a glucidelor. Energia este furnizata att aerob cat si anaerob in funcie de intensitatea efortului pe traseu. C. Dup tipul de contracie, efortul poate fi: efort izotonic (dinamic), in care contraciile musculare presupun creterea iniiala a tensiunii interne si apoi pstrarea constanta a acesteia tot timpul contraciei, iar fibrele musculare se scurteaz fie deplasnd segmentele corporale, fie efectund lucru mecanic deplasnd o greutate.

efort izometric (static), care presupune doar creterea tensiunii interne a fibrelor musculare fara scurtarea muchiului si deci fara efectuarea de lucru mecanic. efort izokinetic (in care tensiunea interna este mare in toate fibrele musculare active, pe toata durata contraciei); D. In funcie de organul, aparatul si sistemul antrenat in efort evideniaz: efort de tip neuromuscular, in care solicitarea se adreseaz preponderent sistemului neuromuscular. Eficienta acestui efort depinde de nivelul de dezvoltare si organizare a sistemului nervos central si periferic, capabil sa mobilizeze prompt, economicos si in condiii diverse, efectorii musculari. efort de tip cardio-respirator, in care aparatul cardiovascular, respirator si sngele sunt direct responsabile de valorile optime ale consumului maxim de oxigen utilizat de esuturi in scopul degajarii unei cantitati suficiente de energie. efort de tip energetic, denumit si efort endocrino-metabolic. Performanta in acest tip de efort depinde de posibilitile organismului de a resintetiza chiar in timpul efortului, substratul energetic metabolizat. Refacerea substanelor productoare de energie presupune timp, de aceea eforturile aerobe pot oferi aceste condiii. In acest tip de efort intervine reglajul hormonal, de ex: ACTH-cortizol care determina si menine glicemia normala, furniznd substrat glucidic prin procese de gluconeogeneza si medulosuprarenala intervine prin secreia de catecolamine cu rol ergotrop mobilizator in efort. E. E. Avramoff difereniaz eforturile in funcie de caracterul repetarii miscarilor in: efort ciclic (stereotip, ritmic) in care micrile se repeta in unitate de timp, intrun anume ritm si au avantajul unei mai rapide automatizri, desfasurandu-se in conditii de economicitate energetica. efort aciclic, caracterizat printr-o succesiune de contracie si relaxare, in care neexistnd un ritm anume, nu se creeaz stereotipie dinamica si in final nu se produce automatizarea miscarilor.

F. In funcie de caracterul efortului mai putem evidenia in :


eforturi specifice, date de specificitatea stimulilor care caracterizeaz o proba atletica eforturi nespecifice , cu o structura si o dinamica diferita de cea specifica probei atletice analizate. ATP surs imediat de energie Se cunosc diferite grupe de substane organice (glucide, proteine, lipide) care pe langa alte roluri, ndeplinesc si funcie energetica importanta. Sursa energetica directa care furnizeaz energia necesara diverselor procese biologice, inclusiv contracii musculare este acidul adenozintrifosforic. Aceasta substana conine un complex molecular (adenozina) si trei radicali fosfat uniti prin doua legturi fosfat- macroergice (inmagazineaza o mare cantitate de energie.) Muchiul este apt sa se contracte numai datorita energiei eliberata din legturile fosfat-macroergice ale ATP. Aceasta substana este singurul carburant folosit de ctre muchi in cuplarea actinii cu miozina. ATP-ul in muchi se gsete in cantitate limitata, in sensul ca dup cteva secunde de lucru, rezervele sunt total epuizate. Ca atare, este imperios necesara refacerea, pe msura degradrii.

Tabelul nr. 2
Concentraie in muchi Concentraie in muchi Energie degajata Energie degajata Energie degajata

Substana energetica
1. ATP (mmol)

Kg/muchi

Masa musculara Kcal/kg

Kcal/mas total
1,2 1,8

4-6

120 180

0,04 0,06

2. CP (mmol)

15 17

450 510

0,15 0,17

4,5 5,1

FOSFAGENE (ATP + CP) 3. GLICOGEN

19 23

570 690

5,7 6,9

13 15

400 500

28 32

870 980

Concentraia musculara a substanelor furnizoare de energie

Substanele energetice se afla in anumite cantitati in muchi; ca atare, pe

masura ce diminueaz prin consum in scop energetic, acestea trebuie refcute.


Resinteza ATP-ului se realizeaz prin trei modalitati de aprovizionare energetica: a) CP (creatin-fosfatul); b) glucidele prin glicoliza anaeroba; c) glucidele si lipidele prin proces de oxidare.

Graficul din figura nr. 2 ilustreaz cele trei grupe de procese energetice, care in scop didactic pot fi difereniate si departajate, dei in realitate ele se ntreptrund si se intercondiioneaz, fiind complementare. Din acest considerent, nu putem vorbi de eforturi pur anaerobe sau pur aerobe.

Fig.2 - Cele trei procese de producere a energiei

Caracteristicile proceselor energetice Cele trei procese energetice au caracteristici funcionale diferite si anume: putere, capacitate si inerie. - Puterea debitul energetic maximal reprezint cantitatea de energie eliberata in unitatea de timp. De putere depinde in mare msura intensitatea efortului. - Capacitatea cantitatea totala de energie eliberata pe toata durata efortului. De aceasta caracteristica depide volumul efortului. - Ineria - durata de intervenie a procesului energetic la puterea sa maxima. innd cont de aceste caracteristici ale proceselor care furnizeaz energia in efort, se constata ca producerea de energie pe cale anaeroba beneficiaz de o putere crescuta, dar capacitatea (cantitatea totala de energie restituita) este mica, iar ineria este nula. Invers, in cazul proceselor aerobe, unde capacitatea este foarte crescuta, puterea este relativ modesta, iar ineria este mare. Fiecare dintre cele trei surse de furnizare a energiei pentru resinteza ATP-ului , dei activitate chiar in debutul efortului, devin preponderente numai dup un anumit timp propriu fiecruia (inerie), dar meninerea unui debit energetic maximal este determinat de factori limitani precum: Scderea sau dispariia rezervelor de fosfagene in cazul eforturilor anaerobe alactacide; O aciditate crescuta prin acumulare intracelulara de lactat in eforturile anaerobe lactacide; Prin posibilitile de transport si utilizarea oxigenului la nivel celular (VO2 max.) si scderea rezervelor de glicogen.

Tabelul nr. 3 Caracteristici funcionale PUTERE MAXIM CAPACITAE Sistem anaerob lactacid N 4 8 kw 25 kj A 12,5 kw 60 kj Sistem anaerob lactacid N 1,6 - 3,3 kw 75 200 kj A 8,3 kw 130 200 kj Sistem aerob N 1 1,5 kw 1500 5500 kj 3 min. 3 5 min. A 2,15 2,5 kw 45.00080.000 kj 1 2 min. 6 15 min.

INERTIE DURATA EFORT MENTINUT LA PUTERE MAXIMA

Nul 7s

20 30 s 10 s

20 30 s 30 s

20 30 s 50 s

Caracteristici functionale ale celor trei procese energetice la adultul neantrenat si antrenat

In concluzie, putem spune c efortul fizic este definit ca fiind reprezentat prin totalitatea actelor motrice coordonate in vederea efecturii unui lucru mecanic adecvat, ce are la baza transformarea optima a energiei chimice in energie mecanica - fenomen ce se intalneste numai in sistemele biologice contractile!!!