Sunteți pe pagina 1din 34

"Omul este masura tuturor lucrurilor" spunea Protagoras: protejarea fortei de munca, indiferent de reglementarile legale, trebuie sa fie

considerata drept principiu de baza in activitatea firmei si un obiectiv la fel de important ca si profitul.
O asemenea politica trebuie sa transforme obligativitatea legala a realizarii securitatii si sanatatii in munca intr-o actiune voluntara, intr-o asumare voita a responsabilitatii pentru conditii decente de munca ale salariatilor. Criteriul de securitate a muncii trebuie sa apara, cel putin tot att de important ca si criteriul economic, conjugat si nu subordonat acestuia. Construirea si implementarea unui sistem performant al managemenului securitatii si sanatatii in munca necesita obligatoriu cunostinte fundamentale in doua domenii: stiinta managementului si protectia muncii.

La momentul actual noile tendinte la nivel european si international in domeniul sanatatii si securitatii in munca sunt reprezentate de elaborarea de sisteme integrate de management care includ managementul sanatatii si securitatii in munca alaturi de managementul calitatii si al mediului.
Statisticile Uniunii Europene, cu toate deficientele generate de incompleta comparabilitate a datelor, au relevat faptul ca in cursul unui an al deceniului precedent, din 120 milioane de persoane angajate in cele 15 state membre, aproximativ 5 milioane au suportat un accident de munca care a determinat o incapacitate temporara de munca mai mare de 3 zile. Anual, in aceste tari circa 6000 de accidente de munca se soldeaza cu decesul lucratorului.

Fiecare accident inseamna suferinte fizice si psihice, pierderi de venituri s.a. pentru cei implicati - victime, familie, prieteni, dar si o pierdere de timp de munca pentru firma in care are loc evenimentul si pentru societate.
La nivel mondial, investigatiile efectuate de Biroul International al Muncii indica un cost direct al accidentelor si bolilor profesionale de aproximativ 1% din produsul national brut, in timp ce pierderile totale datorate acestor evenimente totalizeaza in tarile dezvoltate 2 - 4% din produsul national brut. Baza reglementarilor privind accidentele de munca o constituie Legea protectiei muncii nr.90/1996, cu normele metodologice privind comunicarea, cercetarea, inregistrarea, raportarea si evidenta accidentelor de munca.

Legea defineste cadrul organizatoric al protectiei muncii si responsabilitatile privind coordonarea si controlul acestei activitati, transpunnd Directiva cadru 89/391/CEE. Legea protectiei muncii nr.90/1996 defineste accidentul de munca ca fiind vatamarea violenta a organismului, precum si intoxicatia acuta profesionala, care au loc in timpul procesului de munca sau in indeplinirea indatoririlor de serviciu, indiferent de natura juridica a contractului in baza caruia se desfasoara activitatea, si care provoaca incapacitate temporara de munca de cel putin 3 zile, invaliditate ori deces.
Accidentele sunt evenimente neasteptate, neprevizibile si necontrolate care au ca rezultat lezarea integritatii fizice a muncitorilor si/sau distrugeri de bunuri materiale. Aceeasi lege prezinta cazuri particulare considerate de asemenea ca si accidente de munca. Alte acte normative care se refera la accidente de munca si boli profesionale sunt reprezentate Legea nr. 346/2002 privind asigurarea pentru accidente de munca si boli profesionale, modificata si completata prin Legea nr. 598/2003, precum si de alte acte normative. La acestea se adauga legislatia privind asigurarile pentru accidentele de munca si boli profesionale, precum si alte reglementari in domeniu.

Clasificarea accidentelor de munc n raport cu urmrile suferite de victim i cu numrul persoanelor accidentate: Accidente care produc incapacitate temporara de munca cel putin 3 zile Accidente care produc invaliditate Accidente mortale

Exemplu:
Deplasarea unui lucrator pe calea de acces care are o suprafata alunecoasa si care ii provoaca acestuia caderea de la acelasi nivel , in urma careia sufera o fractura la mana dreapta.

Exemplu: Intervenia unui lucrtor la un echipament de munc in zona organelor de masin in miscare de rotatie, la care a fost indeprtat aprtoarea de protecie si care a determinat prinderea minii drepte.

Exemplu:

Cderea de la nlime a unui lucrtor care nu purta centur de siguran si a suferit contuzii majore craniene, leziuni interne multiple provocnd ulterior decesul.

Exemplu:
Un angajat al Complexului Energetic Turceni a murit, luni, dup ce a czut de la o nlime de aproximativ 16 metri, n timp ce executa lucrri de reparaii la grupul energetic numrul 4.

Clasificarea accidentelor de munc n raport cu numarul de persoane implicate in accident:


Individuale Colective

Exemplu: Reclamantul menioneaz ca, in data de 08.02.2007, aflndu-se in timpul serviciului, in tura de la orele 12-21, executa manevre de completare a rafturilor cu mrfuri, conform sarcinilor de serviciu atribuite. In timp ce ridica un glaf cu marfa, de pe tavanul magazinului s-a desprins carcasa de protecie a unui neon care l-a accidentat in zona capului si a fetei, producndu-i leziuni care iniial au necesitat ngrijiri medicale de circa 15 zile, conform certificatului medico-legal emis de IML Craiova.

Exemplu: Accident colectiv de munca in cazul celor 9 profesoare care au ajuns in spital inainte de Sarbatori din cauza soferului de autobuz cu care acestea mergeau spre scoala la in care profesau, din cauza neatentiei soferului. Autobuzul a sfarsit in afara carosabilului, intr-un sant.

Exemplu: Executarea operaiei de sudur la un rezervor de combustibil lichid, fr a-l umple cu ap, si care prin explozie a provoacat arsuri la un numr de 3 lucrtori, arsuri care au avut drept consecinte cel puin 3 zile calendaristice de incapacitate temporar de munc.

Alte tipuri de accidente de munc:


Accidentul

suferit de persoane aflate in vizita in intreprindere si/sau unitate, cu permisiunea angajatorului;


Accidentul

suferit de persoanele care indeplinesc sarcini de stat sau de interes public, sportive, in ara sau in afara granielor trii, in timpul si din cauza indeplinirii acestor sarcini;
Accidentul

survenit in cadrul activitatilor cultural-sportive organizate, in timpul si din cauza indeplinirii acestor activitati;
Accidentul

suferit de orice persoana, ca urmare a unei actiuni intreprinse din proprie initiativa pentru salvarea de vieti omenesti;
Accidentul

suferit in timpul deplasarii de la sediul persoanei juridice sau de la adresa persoanei fizice la locul de munca sau de la un loc de munca la altul, pentru indeplinirea unei sarcini de munca;

Exemplu:
Pe calea de acces ctre birourile unei fabrici de vopsele a fost scos temporar capacul unui cmin de la reteaua de canalizare, iar unul dintre vizitatorii aflati intr-o vizit de lucru cade in cmin si isi fractureaz piciorul stng.

Exemplu: Un funcionar public agresat in timpul serviciului de ctre o persoan sufer un traumatism in urma cruia are oincapacitate temporar de munca de cel puin 3 zile calendaristice.

Exemplu:
n timpul desfurrii unui concurs organizat de 2 coli se rupe o balustrad de la o platform de srituri i un elev cade de pe platform. n urma impactului elevul ii fractureaz piciorul.

n timp ce lucrtorul coboar cu nite hrtii ntr-o mn, acesta se ntinde pentru a se ine de balustrad, deoarece treptele sunt ntr-o stare proast, iluminatul este slab i se teme c i va pierde echilibrul. Balustrada se desprinde deoarece garniturile (uruburile) au ieit din perete. Ca urmare, lucrtorul cade n jos pe scri.

Exemplu: n timpul unei viituri pe rul Siret un elev este luat de ap, iar un tnr sare n ap pentru a-l salva i se lovete grav la coloana vertebral.

Exemplu: Accidentul de circulaie suferit de ctre soferul unui autoturism, care in timpul efecturii unui transport de materiale, a intrat in coeziune cu un alt autoturism suferind leziuni multiple.

Clasificarea accidentelor de munc n raport cu natura factorilor ce determina accidentul:


Mecanice Electrice Termice Chimice Combinate

Exemplu: Un muncitor la o fabrica de otel s-a ciocnit de o alta masina care transporta bunurile, in timp ce acesta isi ducea la bun sfarsit sarcina.

Exemplu:
Electricianul Gircsis Iuliu, angajat la SC Electrica Baia Mare, Centrul de Exploatare Medie si Joasa Tensiune, in timp ce executa o lucrare de reparatii la reteaua de joasa tensiune pe strada Minerilor, a suferit un accident de munca prin electrocutare.

Exemplu:
Un muncitor la o topitorie, s-a apropiat mult prea mult de un cuptor incins, acesta avand nevoie de ingrijiri medicale urgente, din cauza arsurilor de pe corp si fata.

Exemplu: Un accident chimic a avut loc n Ucraina, provocat de deraierea unui tren. Cincisprezece cisterne ale trenului ncrcate cu fosfor galben, care este deosebit de toxic i care la peste 40 de grade se aprinde, sau rsturnat. Un nor de substan toxic se ntinde pe 90 de kilometri ptrai i plutete deasupra a 14 sate din jurul oraului Lvov, n urma dezermetizrii a ase vagoane-cistern.

Exemplu: Reactorul #4 a suferit o explozie catastrofal a cazanelor sub presiune de abur din componena acestuia, care a declanat un incendiu, o serie de explozii adiionale la centrala nucleara.

Primul ajutor n accidentele de munca


Asistenta medicala de urgenta ocupa un loc special n ngrijirea medicala, trebuind sa rezolve prompt si competent, cazurile care pun n pericol imediat viata accidentatului. n conformitate cu legislatia actuala de protectie a muncii, obligatia de a asigura securitatea si sanatatea angajatilor revine conducatorului unitatii. n acest context, acesta are sarcina de a organiza si dota punctele de prim ajutor n cadrul unitatii. n cazul n care n unitate exista servicii de medicina de ntreprindere, acestora le revine sarcina principala de a acorda primul ajutor. Primul ajutor n caz de accidentare trebuie sa fie acordat la locul unde s-a produs accidentul de catre orice persoana care este pregatita pentru aceasta. Pentru personalul medico-sanitar, acordarea primului ajutor la locul producerii unui accident constituie o obligatie profesionala.

Actiunile salvatorului n cazul producerii unui accident trebuie sa se desfasoare n mai multe etape:

analiza situatiei: determinarea naturii accidentului prin interogarea martorilor sau a victimei (daca este posibil), cercetarea elementelor materiale semnificative; identificarea pericolelor imediate: daca acestea pot fi nlaturate, se va implica sau va ruga pe altcineva sa o faca, iar daca nu, va interzice accesul n zona periculoasa si va da alarma; examinarea victimei, identificarea riscurilor care persista si care pot conduce la extinderea accidentarii, protejarea victimei; stabilirea actiunilor care trebuie realizate pentru nlaturarea riscurilor precum si a materialelor necesare n acest scop, fara a pune n acelasi timp n pericol securitatea salvatorilor sau a altor persoane; victima va fi deplasata numai daca exista n continuare riscul de accidentare sau de agravare a conditiei ei; anuntarea accidentului; acordarea primului ajutor; supravegherea victimei si asteptarea sosirii echipelor de specialitate; participa la transportul accidentatului.

Hemoragia
Scurgerea sangelui in afara vaselor sanguine se numeste hemoragie. Se pot deosebi mai multe tipuri de hemoragii:

Hemoragiile externe - in care sangele se scurge in afara organismului datorita

sectionarii unor vase de sange. In functie de vasele sectionate deosebim: - Hemoragii arteriale, in care sangele, de culoare rosu aprins, tasneste intr-un jet sacadat, in acelasi ritm cu pulsatiile inimii; - Hemoragii venoase, in care sangele, avand o culoare rosu-inchis, curge lin continuu; - Hemoragii capilare, in care curgerea sangelui se observa pe toata suprafata ranii, avand intensitate redusa.

Hemoragiile interne - in care sangele care curge ramane in interiorul organismului.


O categorie deosebita o pot forma hemoragiile interne exteriorizate, in care sangele ajunge in afara corpului dupa ce a trecut printr-o cavitate naturala care face comunicarea organismului cu exteriorul. Hemoragiile interne sunt insotite de semne prin care se pot banui si diagnostica: ameteala, cresterea numarului de batai ale inimii pe minut, cresterea numarului de batai ale inimii, cresterea numarului de respiratii. Pulsul este slab, tensiunea arteriala sub limita normala. Bolnavul este nemultumit, palid, vorbeste sacadat, are transpiratii reci si chinuit de sete extrem de mare.

Operatiunea de oprire a unei hemoragii se numeste hemostaza. Oprirea rapida si cu competenta este una din actiunile decisive care trebuie executate de catre cel ce acorda primul ajutor in cazul accidentelor. Se realizeaza in doua feluri: natural si artificial. Hemostaza naturala se datoreaza capacitatii sangelui de a se coagula in momentul in care a venit in contact cu mediul exterior. Se produce in cazul hemoragiilor mici, capilare. Cel mai simplu mod de a face o hemostaza provizorie este aplicarea unui pansament compresiv. Cateva comprese aplicate pe plaga, o bucata de vata si un bandaj ceva mai strans sunt suficiente pentru a opri o sangerare medie. Daca hemoragia nu se opreste, este necesara comprimarea vasului din care curge sangele. In hemoragia arteriala, comprimarea se face intr-un punct situat cat mai aproape de rana si mai sus, intre rana si inima. In hemoragiile venoase, comprimarea se face sub rana pentru a opri venirea sangelui de la periferie catre inima. Comprimarea vaselor se face mai bine in locurile in care ele sunt mai aproape de un plan osos si se poate face direct, cu degetul sau cu toata mana, insa numai pentru o hemostaza de scurta durata. Cand se intentioneza comprimarea pentru o perioada mai indelungata a vasului de sange se foloseste garoul.

Hemostaza

Este un tub sau banda elastica de cauciuc. La nevoie, el poate fi improvizat dintr-o camera de bicicleta, o fasa, o bucata de panza, o curea sau orice altceva care poate fi rasucit si strans pe brat sau pe picior. Garoul este aplicat pana la oprirea hemoragiei. Mentinerea aplicata a garoului nu poate depasi o ora. Ori de cate ori se aplica garoul trebuie notata ora si data aplicarii pentru evitarea unor accidente grave din cauza neoxigenarii teritoriilor de sub garou. Daca este necesar, se slabeste usor garoul, pe perioade scurte de timp.

Garoul

Pansamentul
De modul in care este facut primul pansament depinde modul de vindecare al ranii. Pentru tratarea locala a unei rani se vor intreprinde urmatoarele actiuni: Spalarea mainilor si asigurarea pe cat posibil a sterilizarii instrumentelor; Oprirea hemoragiei cu ajutorul mijloacelor cunoscute - garou, comprese sterile - in functie de intensitatea si locul hemoragiei. Controlul ranii. Ranitul va fi dezbracat sau se va recurge la taierea hainelor in zona ranii pentru a se putea aprecia locul unde se afla rana, intinderea si aspectul ei. Curatirea ranii. In rana pot ramane deseori corpuri straine (bucatele de stofa, cioburi) ce trebuie inlaturate cu ajutorul unei pense sterile. Cea mai buna curatire a plagii se realizeaza turnand apa oxigenata, solutie 3%. In spuma ce se ridica, se antreneaza majoritatea corpilor straini ce se gasesc in plaga. Spalarea si antiseptizarea ranii si a zonei adiacente. O regula esentiala este de a nu lucra dinspre zonele vecine, spre rana, pentru a nu aduce microbii de pe pielea intacta in plaga. Rana se spala cu o solutie de apa oxigenata 3% sau solutie de rivanol 1. Spalarea se va face folosind o bucata de tifon prinsa intr-o pensa sterila. Dupa ce se spala rana, se trece la spalarea pielii din jur. Se face apoi o dezinfectie a pielii, prin badijionare cu tinctura de iod sau alcool. Niciodata nu se da cu tinctura de iod pe rana! Executarea,pansamentului : - Faza 1. Daca exista la indemana praf de sulfamida se poate presara pe plaga. In lipsa lui este de preferat sa nu se puna nimic pe rana. In nici un caz nu se aplica ulei sau alte grasimi, deoarece acestea pot fi daunatoare. - Faza 2. Aplicarea peste rana a catorva comprese sterile, in asa fel incat rana sa fie acoperita. In cazul absentei compreselor sterile se pot folosi bucati de carpa curata. - Faza 3. Peste compresele sterile se aplica un strat de vata. - Faza 4. Bandajarea. Trebuie sa respecte urmatoarele reguli: sa fie facuta cu miscari usoare, fara a provoca dureri; sa acopere in intregime si uniform rana si circa 15 cm adiacenti; sa nu aiba excesiv de multe straturi de fasa; sa nu fie prea strans pentru a nu stanjeni circulatia sangelui in zona afectata; sa nu incomodeze ranitul. Daca plaga este mare, trebuie ca accidentatul sa fie transportat pe targa pana la locul acordarii unui tratament medical de specialitate.

Fractura
Fracturile sunt ruperi totale sau partiale ale unui os, determinate de cauze accidentale. Semnele unei fracturi sunt: - Durerea locala care apare brusc, in momentul accidentului, este situata exact la locul fracturii ; se exagereaza prin apasarea focarului de fractura si se diminueaza dupa imobilizare ; - Deformarea locala, care tine de deplasarea fragmentelor din focarul de fractura si poate apare in lungul osului sau laterala; - Impotenta functionala adica imposibilitatea folosirii membrului fracturat. - Echimoza (vanataia) apare la interval de 1- 2 zile dupa accident. Semnele de siguranta ale unei fracturi sunt: - Mobilitatea anormala la nivelul focarului de fractura, in functie de axele osului respectiv; - Frecatura osoasa (zgomot de paraitura, care apare la miscarea sau lovirea capetelor fracturate); - Lipsa de transmitere a miscarii la distanta; Se recomanda a nu se insista prea mult la cercetarea semnelor de siguranta a unei fracturi deoarece la mobilizarea capetelor osoase se poate provoca ranirea unor artere sau a unor nervi din vecinatate. Imobilizarea unei fracturi se face astfel: Clavicula: se utilizeaza doi colaci de panza rasuciti si legati la spate; Brat: 1- 2 atele aplicate pe brat si apoi legarea bratului de torace; Antebrat: 1 - 2 atele aplicate pe antebratul respectiv si suspendarea antebratului cu ajutorul unei fese legate de gat; Picior: de obicei imobilizarea cuprinde in intregime membrul respectiv. Pentru aceasta, in cazul in care avem 2 atele, acestea se aseaza fata in fata, pe partile laterale ale piciorului, in cazul in care avem o atela, o asezam pe partea laterala a piciorului si folosim, ca a doua atela, celalalt picior, legand strans picioarele victimei accidentului rutier. Pentru fixarea oricarui tip de atela, trebuie avut grija ca aceasta sa nu apese pe rani sau sa produca rani accidentatului. Pentru aceasta orice obiect folosit drept atela va fi infasurat in fasa sau carpa. Ca regula generala, orice atela trebuie sa depaseasca deasupra si dedesupt ambele articulatii ale osului fracturat, imobilizandu-le.

S-ar putea să vă placă și