Sunteți pe pagina 1din 24

Expertiza medico-legala psihiatrica la minori Delicventa juvenila

Anca Aiftinca-medic rezident psihiatrie anul II

Definitie:
Expertiza medico-legala psihiatrica este o cercetare complexa

interdisciplinara care are ca si scop depistarea tulburarilor psiho-patologice si a influentelor asupra acestora: -Capacitatii individului de a putea aprecia continutul si consecintele actelor efectuate si considerate antisociale -Si a posibilitatii individului de a-si exprima liber vointa in fata unui act pe care l-a deliberat si comis Comisia este formata din: - Medic legist (presedintele comisiei) - 2 medici psihiatri - 1 psiholog

Discernamant. Responsabilitate.Iresponsabilitate.
Discernamantul reprezinta facultatea psihica, capacitatea

sau libertatea de a distinge intre legal si ilegal, bine si rau, permis si nepermis, licit si ilicit, corect si incorect, util si inutil, si se bazeaza pe perceperea si reprezentarea realitatii: natura actului comis, continutul si consecintele faptelor savarsite, bazandu-se pe gandire logica, pe functii afective integre, si pe functii volitive normale. Prof. M. Terbancea si Dragomirescu V. T. au sesizat un criteriu corespunzator infractorilor minori: capacitatea psihica, pentru ca acesti infractori minori prezinta o personalitate in formare.

Responsabilitatea. Iresponsabilitatea.
-Infractiunea reprezinta fapta savarsita cu intentie, care prezinta un pericol social, care a fost efectuata cu buna stiinta, sau din culpa (greseala) -Vinovatia (art.18 CP) exista atunci cand fapta, care prezinta pericol social, este efectuata cu intentie (art.19 CP) sau din culpa -Codul Penal prevede ca Nu constituie infractiune fapta prevazuta de legea penala daca faptuitorul, in momenul savarsirii ei, fie din cauza alienatiei mintale, fie din alte cauze, nu putea sa-si dea seama de actiunile sau inactiunile sale, ori nu putea fi stapan pe ele. Continutul acestei prevederi sta la baza termenului de iresponsabilitate.

-In tara noastra nu exista situatii intermediare intre responsabilitate si iresponsabilitate si anume responsabilitatea atenuata, in schimb notiunile de discernamant scazut si capacitate psihica diminuata exista, ele echivaleaza cu responsabilitatea, insa cu circumstantele atenuante apreciate de instanta de judecata.
Expertiza medico-legala se efectueaza : -cu examinarea obligatorie, de catre comisie, a persoanei si documentelor ce apartin sau fac referire la aceasta -numai a documentelor

In timpul efectuarii expertizei evaluam: -nivelul de dezvoltare cognitiva (teste psihometrice) -nivelul de instruire generala si profesionala -nivelul de educatie familiala si institutionala -experienta de viata -prezenta unor factori organici cerebrali sau somatoviscerali

Pentru efectuarea expertizei sunt necesare:

-actele continute in dosarul penal -evaluarea psihiatrica completa, efectuata intr-un serviciu de specialitate -evaluarea neurologica -evaluarea psihologica complexa -ancheta sociala -documentele medicale

Alte obiective ale expertizei:

-evaluarea starii de sanatate psihica, neurologica, senzoriala sau somatica, chiar daca tulburarile nu au legatura directa cu fapta comisa -evidentierea cauzelor medicale si a factorilor biologici sau socio-culturali care au contribuit la dezvoltarea comportamentului antisocial -identificarea particularitatilor psihopatologice, psihologice si socio-culturale cu importanta pentru riscul de recurenta si a masurilor care pot diminua sau elimina acest risc -identificarea masurilor medicale si psihopedagogice necesare pentru tratarea si recuperarea minorului delicvent -evaluarea conditiilor socio-familiale si a rolului lor patogen

la minorii care au fost victimele unor fapte prevazute de

legea penala -se urmareste modul in care minorul a fost afectat de trauma respectiva sau cum va fi afectata dezvoltarea fizica si psihica pe termen lung Fata de minorul care raspunde penal si care a comis o fapta prevazuta de legea penala se pot lua masuri educative sau se aplica pedepse

Masurile sunt reprezentate de:

A-masurile educative: a)-mustrare b)-libertatea supravegheata c)-internarea intr-un centru de reeducare d)-internarea intr-un institut medical-educativ B-pedepsele: -amenda penala -inchisoarea

Particularitatile expertizei medico-legale psihiatrice la minori

-art.99 C.P.:,,Minorul care nu a implinit varsta de 14 ani,


nu raspunde penal. Minorul care are varsta intre 14 si 16 ani, raspunde penal numai daca se dovedeste ca a savarsit fapta cu discernamant. Minorul care a implinit varsta de 16 ani raspunde penal. -pentru aprecierea gradului de discernamant, trebuie tinut cont in cadrul expertizei, de particularitatile dezvoltarii sistemului nervos la copil, de tulburarile de comportament legate de perioada pubertara realizanduse o minutioasa ancheta sociala. Rolul de a propune masurile cu caracter educativ ii revine expertizei

-Metodologia expertizei are un caracter mai aparte si pune accentul pe recuperarea minorului. Ne intereseaza ancheta sociala: mediul familial, comportamentul la scoala, relatiile cu colegii si prietenii. -Din datele statistice reiese ca infractiunile comise de minori nu sunt grave, pe primul loc se situeaza furturile de obiecte dorite de ei, facut individual sau in grup, apoi vagabondajul, infractiunile de lovire, prostitutia, etc si mai rar omoruri, violuri, perversiuni sexuale, etc.

-Cei mai multi infractori minori sunt psihopati cu tulburari de comportament. Cei cu deficit mental sau cu epilepsie savarsesc intotdeuna fapte mai grave (violuri, omoruri, leziuni grave si foarte grave) -Se noteaza gravitatea delicventei juvenile prin repercursiunile sale psihologice si sociale. In randul minorilor poate parea un personaj cu rol de inductor negativ -Minorul este dependent d.p.d.v. material si afectiv de parinti, iar cultural si educativ de mediul si societatea in care traieste, experienta sa de viata este dependenta de varsta si de conditiile de mediu socio-cultural in care traieste. A intelege ce este bine si ce este rau, presupune multa experienta si educatie familiala si sociala.

-Anamneza minorilor presupune o mare atentie, pentru ca minorii au o ideatie bogata cu tendinta la mitomanie facuta in scopul de a fi mai interesanti, de a deveni apreciati si in centrul atentiei. -Expertiza trebuie sa arate care este gradul dezvoltarii psihice, daca este corespunzatoare varstei sau se gaseste sub nivelul acesteia, stadiul formarii discernamantului si in ce masura poate aprecia minorul faptele savarsite si consecintele.

Delicventa juvenila
Fenomen ce include totalitatea incalcarilor de norme sociale

savarsite de catre tineri sub 18 ani, incalcari sanctionate penal -activitati ilegale comise de copil/adolescent Forma a comportamentului deviant -rezida in formele de conduita aflate in discordanta cu valorile si normele unui anumit sistem socio-uman Fenomenul delicventei: -copii cu tulburari de comportament (termen medical) -tineri inadaptati (termen sociologic) -copii- problema(psiho-pedagogic) -minori delicventi (juridic)

Profilul psihologic al delicventului minor:

-inclinatia catre agresivitate -instabilitate emotionala -inadaptarea sociala -duplicitatea conduitei -dezechilibrul existential

Alte cercetari pornesc de la conceptul de maturizare sociala, din aceasta perspectiva, delicventul: -individ cu o insuficienta maturizare sociala si cu dificultati de integrare in societate, care intra in conflicte -prezinta un deficit de socializare -decalaje intre nivelul maturizarii intelectuale pe de o parte, si nivelul dezvoltarii afectiv-motivationale si caracterialactionale pe de alta parte, decalaje intre dezvoltarea intelectuala si dezvoltarea judecatilor si sentimentelor morale

Etiologie
A. Factori biologici

-Hiperactivitatea cu deficit de atentie (ADHD) si dizabilitatile de invatare -Conexiunile dintre dizabilitatile de invatare, ADHD si delicventa juvenila sunt multi-factoriale: -impulsivitatea si lipsa de judecata -lipsa stimei de sine si stresul secundar tulburarilor, il predispune la activitati criminale -dificultatile parintilor de a educa un copil cu ADHD contribuie la stresul lor, si adesea la un comportament punitiv care accentueaza reactiile copiilor

B. Factorii sociologici -Suferinta emotionala- cauzata de un dezechilibru material tinde sa determine adolescentii fie sa se retraga in abuzul de droguri, fie sa apeleze la crima -Edwin Sutherland: comportamentul delicvent este invatat, in cadrul grupurilor foarte apropiate C. Factori psihologici -combinatie intre predispozitia biologica si mediul social -probleme in dezvoltarea supra-Eului -Erik Erickson: -afirma ca nu reusesc sa isi gaseasca propria identitate -Teoria invatarii: modelele din familie, reactia familiei la actiunile copilului sunt esentiale in evitarea sau angajarea in activitati delicvente

Mc Cord si Zolta: disciplina laxa si inconstanta predispune la

delicventa Gottfredson si Hirschi: atasamentul parintilor si supravegherea copilului sunt necesare pentru un individ sa invete auto-controlul Reiner si Kaufman au sugerat ca parintii cu tulburari de personalitate antisociala, uneori in mod inconstient, isi realizeaza dorintele proprii prin intermediul copiilor lor

Factorii implicati in determinarea deviantei comportamentale a minorilor pot fi sistematizati in doua mari categorii: a. factori individuali, de personalitate: -particularitatile si structura somato-fiziologica si neuropsihica -structura psihologica particulara a minorului -posibilitatile intelectuale -particularitatile afectiv-temperamentale b.Factori externi, sociali: -familiali, socio-afectivi si educationali; socio-culturali; economici

Studiile au stabilit ca factorii implicati au urmatoarea pondere: -31,20% cei de ordin individual, de personalitate -25% cei de ordin extern, sociali -43,8% combinati,

Bibliografie:
-Astarastoae, V.,Scripcaru, Gh., Medicina legala pentru juristi, in Expertiza medico-legala psihiatrica (ed.Polirom), Iasi, p189
- Belis, V., Dragomirescu, V., Nanes, C., Gacea, E., Panaitescu, V.,

Drugescu, N. (1992), Medicina legala, in Expertiza medico-legala psihiatrica (ed.Teora), Bucuresti, pp176-183
- Dragomirescu, V. (1976), Psihosociologia comportamentului deviant,

Editura Stiintifica si Enciclopedica, Bucuresti


- Moraru, I., Voinea, V. (1967), Medicina Legala, Editura Medicala,

Bucuresti
- Ciornea, T., Ianovici, N., Scripcaru, Gh. (1979), Medicina si drept,

Editura Junimea, Iasi.


- Plahteanu, M. (1996), Sinteze in Medicina Legala, in Raspundere

juridica a minorilor (ed. Performantica), Iasi, pp 181-211


- Dobrescu, I., Manual de Psihiatrie a Copilului si Adolescentului vol 2

-Codul Penal Roman, Codul de Procedura Penala

VA MULTUMESC !