Sunteți pe pagina 1din 59

Reumatismul

inflamator
dr. Suciu Oana
Procesul inflamator
 În membrana sinovială, capsula articulară, tecile şi
bursa tendonală şi/sau în masa musculară.
 efecte: lichid sinovial în exces, îngroşarea
membranei sinoviale → presiune intraarticulară
crescută → “tensionarea” structurilor articulare →
durere
 Spasm muscular reflex → redoare musculară
protectivă

 “rigidizarea” tendoanelor, scăderea forţei şi / sau a
masei musculare.
 Instalare progresivă posturi vicioase, deformare
articulară şi dereglarea axelor de mişcare. →
structuri “rigide” cu permanentizarea defectelor
Obiectivele programului
kinetoterapeutic
În faza acută
 scăderea durerii şi inflamaţiei:
– imobilizare articulară: atelă, bandaj, repaus în postură antalgică, tracţiuni uşoare,
masaj cu gheaţă
 menţinerea mobilităţii articulare:
– mobilizări pasive, pasivo-active, posturări în poziţii funcţionale, mobilizări active
contra-laterale
 menţinerea forţei şi rezistenţei musculare: exerciţii izometrice
 menţinerea troficităţii şi supleţei structurilor capsulo-ligamentare şi tendinoase.

În faza subacută:
 la cele anterioare se adaugă
– Creşterea amplitudinii de mobilizare, hidrokinetoterapie, scripetoterapie, posturări
forţate (până la durere)
– Exerciţii izometrice, mişcări active cu rezistenţă, TO fără încărcare intensă

În faza cronică activă:


 Combaterea inflamaţiei şi tendinţei distructive: posturări în poziţii funcţionale,
orteze, obiecte casnice adaptate
 Menţinerea forţei: exerciţii izometrice, dinamice cu rezistenţă progresivă

În faza cronică inactivă: în plus se urmăreşte corectarea posturilor vicioase prin


masaj insistent, profund urmat, în ordine, de multiple tehnici de mobilizare post
masaj → posturări funcţionale→ kinetoterapie → posturări funcţionale
Creşterea mobilităţii – probleme
teoretice
 Sinovita → slăbeşte capsula, ligam de susţinere →
produce lich articular exces →creşte spaţiul
articular → tensiuni de întindere structuri →
laxitate cu instabilitate

 Edem periarticular → compresiune articulară →


↓mobilit articul, apoi organizare fibroblast → ↓↓
mobilit articul

 Durerea → spasm m periarticulară flexo-


adductoare, ↓extensia; flexia (↓pres
intraarticulare) → pacient menţine flexum

 Durerea → inactivitate → aderenţe, scurtări


musculotendin, atrofie musc
Creşterea mobilităţii – probleme
practice
 Intensitatea exerc: durere sau discomfort
după efort < 1 h
! În faza acută interzisă întinderea ţes la limita
amplitud de mişcare, cu prudenţă în faza
subacută şi insistent în faza cronică
 Durata şedinţei:
– Artrită cronică stabilizată: 1 şed /zi
– Artrită acută sau subacută: 2-3 şed/ zi
 Momentul:
– pacient odihnit, nemâncat de 3 ore
– Pregătire: duş cald, baie caldă, masaj cu
gheaţă
 Alternare repaus - activitate
Creşterea forţei şi rezistenţei

musculare
Exerc adaptate stadiului de activitate al bolii
 Tonifiere în postura c m puţin dureroasă
 Exerc efectuate până la apariţia oboselii
 Exerc izometrice iar în faza cronică-inactivă: rezist de apă, mâna
FKT, scripetoterapie;
 exerc izom. se fac cu muşchiul la un nivel uşor scurtat faţă de poz
de repaus
 Exerc izot. rezistenţa prin încărcare lent-progresivă în funcție de
suportabilitate, 2-6 exerc/ zi pt fiec grup
 Nu se urmăreşte hipertrofie
 Contracarare slăbire musculară: 1 contr pt fiecare grupă musc>
30% forţa max, menţ forţa musc
 îmbunătăţire forţă şi rezist musc: 6 contr izom/zi
 Orice creştere trebuie menţinută; menţinere forţa câştigată:
program exerc
– Pac sedentari: exerc izom zilnice
– Pac activi: 2 ori/ sapt
POLIARTRITA REUMATOIDĂ
POLIARTRITA REUMATOIDĂ
 Cel mai frecvent şi mai studiat tip de
reumatism inflamator
 Principala leziune – inflamaţia sinovialei
diartrodiale:
 articulaţiile mâinii
 articulaţia radio-carpiană

 articulaţia genunchiului

 articulaţiile piciorului

 Evoluează cu distrucţia progresivă a


articulaţiei şi deformări articulare
Tablou clinic

 Articulaţii afectate:
 Tumefiere
 Limitare dureroasă a mişcărilor pasive
 Scăderea forţei musculare
 Hipotrofie musculară
 Contractură în flexie
 Deformări (tardiv)
Mâna reumatoidă
 Cele m afectate MCF II, III, bilateral
simetric şi RCC
 Atrofia muşchi interosoşi
 Mână “în spate de cămilă” : aplatizare
dos mână cu 2 tumefieri: pumn, MCF
 Deviaţie cubitală degete II-V
 Deget în gât de lebădă : flexie MCF,
IFD + hiperextensie IFP
 Deget în butonieră: flexie IFP +
extensie IFD
 Deget în ciocan: flexie IFD
 Police în Z
POLIARTRITA REUMATOIDĂ
aspecte clinice
POLIARTRITA
REUMATOIDĂ diagnostic
Criterii revizuite de clasificare a PR (ACR 1987)

I. Principii de clasificare
A. Sunt necesare 4 din 7 criterii pentru a încadra un pacient în
categoria PR
B. Pacienţii cu 2 sau mai multe diagnostice nu sunt excluşi
II. Criterii*
A. Redoare matinală – minim 1h
B. Artrită la ≥ 3 regiuni articulare
C. Artrită a articulaţiilor mâinii
D. Artrită simetrică
E. Noduli reumatoizi
F. Factor reumatoid în ser
G. Modificări radiografice

* Criteriile A-D trebuie să fie prezente timp de cel puţin 6 săptămâni.


Criteriile B-E trebuie să fie observate de un medic.
Tratament de recuperare -
obiective
 Combaterea durerii

 Menţinerea funcţionalităţii

 Menţinerea / refacerea mobilităţii


articulare

 Menţinerea / refacerea forţei musculare,


tonifiere musculară

 Recâştigarea / menţinerea abilităţii


Strategii terapeutice non-
farmacologice
 repaus – reduce inflamaţia şi durerea articulară
 kinetoterapie – exerciţii pentru menţinerea forţei musculare şi
a mobilităţii articulare, fără exacerbarea inflamaţiei.
 managementul durerii – masaj, stimulare electrică
transcutană, acupunctură, etc.
 imobilizare articulară - pentru a evita mişcările nedorite ale
articulaţiilor inflamate şi eventuale deformări.
 orteze şi mecanisme adaptative
 educarea pacientului şi a familiei acestuia.
 modificarea stilului de viaţă.
Obiectivele programului
kinetoterapeutic
În faza acută
 scăderea durerii şi inflamaţiei:
 imobilizare articulară: atelă, bandaj, repaus în postură antalgică, tracţiuni uşoare,
masaj cu gheaţă
 menţinerea mobilităţii articulare:
 mobilizări pasive, pasivo-active, posturări în poziţii funcţionale, mobilizări active
contra-laterale
 menţinerea forţei şi rezistenţei musculare: exerciţii izometrice
 menţinerea troficităţii şi supleţei structurilor capsulo-ligamentare şi tendinoase.

În faza subacută:
 la cele anterioare se adaugă
 Creşterea amplitudinii de mobilizare, hidrokinetoterapie, scripetoterapie, posturări
forţate
 Exerciţii izometrice, mişcări active cu rezistenţă, TO fără încărcare intensă

În faza cronică activă:


 Combaterea inflamaţiei şi tendinţei distructive: posturări în poziţii funcţionale,
orteze, obiecte casnice adaptate
 Menţinerea forţei: exerciţii izometrice, dinamice cu rezistenţă progresivă

În faza cronică inactivă:


 în plus se urmăreşte corectarea posturilor vicioase prin masaj insistent, profund
urmat, în ordine, de multiple tehnici de mobilizare post masaj → posturări
funcţionale→ kinetoterapie → posturări funcţionale
Terapie ocupaţională
Terapie ocupaţională
Terapie Terapie
chirurgicală medicamentoasă
 sinovectomie •AINS, antalgice
 artroplastie •Terapia de fond – DMARD’s
•Terapii biologice
 tenoplastie
 protezare articulară
SPONDILARTROPATIILE
SERONEGATIVE
Spondilartropatii
seronegative
 Spondilita anchilozantă
 Artrita reactivă
 Artrita psoriatică
 Artrita enterocolopatice
 Spondilartropatie juvenilă
 Spondilartropatii nediferenţiate
Spondilartropatii seronegative
– caractere clinice comune
 sacro-ileită radiologic
 artropatie periferică asimetrică
 entesopatii axiale sau periferice
 manifestări extraarticulare – uveită,
cardită, manifestări cutanate,
etc
SPONDILITA
ANCHILOZANTĂ
SPONDILITA ANCHILOZANTĂ
- SA
boală inflamatorie articulară cronică,
difuză a scheletului axial,
cu predilecţie pentru articulaţiile sacro-
iliace şi cu manifestări extraarticulare
caracteristice

 debut – adult tânăr


 sex masculin – mai frecvent afectat
SA - tablou clinic
• Artrită axială (sacroileită, spondilită)
• durere – regiunea lombară, sacro-iliacă, gluteală
– în a II-a parte a nopţii
• redoare matinală
• în câteva luni → bilaterală şi persistentă
• agravată de repausul prelungit
• ameliorată de exerciţiu fizic şi băi calde
Durere lombară joasă şi redoare ≥ 3 luni care se ameliorează cu efortul şi nu dispare în repaus
Limitarea mişcării coloanei lombare în plan sagital şi frontal
Limitarea expansiunii cutiei toracice
• Artrită periferică
• şold, umeri, genunchi

• Entesite
• joncţiune sterno-costală, procese spinoase, creasta
iliacă, marele trohanter, tuberozitate ischiatică, călcâi
SA – EXAMEN FIZIC
 SACROILEITĂ
 aplicarea de presiuni la nivelul articulaţiilor sacro-iliace
 compresiune la nivelul pelvisului, cu pacientul în decubit
lateral
 flexia, abducţia şi rotaţia externă a articulaţiei C-F
SA – EXAMEN FIZIC
 testul Schober – limitarea mobilităţii coloanei lombare
 indice degete-sol – limitarea mobilităţii coloanei
lombare
 testul Stibor - limitarea mobilităţii coloanei
 flexia laterală
 măsurarea diametrului toracic în inspir şi
expir
 distanţa occiput-perete – limitarea mobilităţii
coloanei cervicale
 distanţa menton-stern – limitarea mobilităţii
coloanei cervicale
 distanţa tragus-umăr – limitarea mobilităţii coloanei
cervicale
SA – EXAMEN FIZIC
SPONDILITA ANCHILOZANTĂ
SA – terapie recuperatorie
Obiective
 ameliorarea stării generale

 întârzierea sau oprirea progresiunii


bolii prin combaterea durerii şi
inflamaţiei
 menţinerea şi corectarea posturii şi
aliniamentului corpului, a supleţei
articulare şi tonusului muscular
 menţinerea şi creşterea volumelor
respiratorii mobilizabile
Relaxare metode: Jacobson, Maccagno,
Parrow
 Menţinerea şi corectarea
posturilor şi aliniamentului
corpului
 (SA = flexie cervicală ± înclinare
laterală, cifoza dorsală, delordozare
lombară cu bascularea înainte a
bazinului, flexia şoldurilor):
 adoptarea unor posturi în ADL;
 posturi corectoare
 exerciţii corectoare şi de conştientizare
poziţională
Posturi în activităţile zilnice
 decubit dorsal pe pat tare cu şoldurile şi
genunchii extinşi pe pat;

 statul pe scaun cu spătar înalt şi realizarea


permanentă al contactului spătarului cu spatele
până la spinele omoplaţilor;

 masa de lucru la nivelul pieptului şi antebraţele


pe masă;

 evitarea unei şederi îndelungate în fotoliu sau


scaun;

 în ortostatism menţine o distanţă maximă între


Exerciţii posturale
Forrestier
Între activităţile zilnice
 decubit dorsal cu mâinile sub cap şi când inspiră apasă cu
coatele şi capul pe pat (determină extensia integrală a
coloanei vertebrale);

 decubit ventral şi cu mâinile sub cap şi când inspiră ridică


capul şi umerii de pe pat (determină extensia coloanei
cervicodorsale) ;

 decubit ventral cu mâinile la spate şi când inspiră ridică


capul, umerii şi toracele de pe pat (determină extensia
coloanei dorsolombare) ;

 decubit ventral cu mâinile la spate şi când inspiră ridică


membrele inferioare de pe pat (determină extensia coloanei
lombosacrate).
Posturi corectoare
 Decubit ventral (DV) în sprijin pe antebraţe -
poziţia “sfinxului".

 DV cu perna sub piept, fruntea se sprijină de o


perniţă, saci cu nisip pe coloana dorsală şi pe
bazin.

 DD pe pat tare fără pernă sau o unică pernă sub


coloana dorsală, mâinile sub ceafă, coatele să
atingă patul.

 DD, pernă mică sub coloana dorsolombară, doi


saci cu nisip pe faţa anterioară a umerilor şi alţi
doi saci pe genunchi
Exerciţii corectoare şi de
conştientizare posturală
 Ortostatism cu călcâie la 15 cm, se ia contact cu sacru
pe zid, apoi cu omoplaţii, apoi occiput
 Din şezând, derulare coloană de-a lungul zidului
 Patrupedie: braţe flectate, lordozare/cifozare
 Când au apărut atitudini vicioase şi cu tendinţă la
fixare

 o serie de greutăţi (săculeţi cu nisip) aplicate progresiv de la


2-5 kg, pe genunchi sau / şi pe umeri, şolduri, pentru a
preveni sau corecta atitudinile vicioase
Menţinerea şi corectarea supleţei
articulare
 diminuarea sau chiar reducerea
durerii, decongestionarea - relaxarea
musculară în această regiune,
îmbunătăţirea mobilităţii pe toată
excursia de mişcare.
 creşterea amplitudinii coloanei cervico-dorso-lombo-sacrate
(CDLS) şi a rădăcinilor (SH şi CF):
 Pentru zona cervico-dorsală
 Pentru zona dorso-lombară: din patrupedie în poziţii lordozante Klapp;
 Exerc în spirală

 asuplizarea coloanei şi a articulaţiilor:


 hidrokinetoterapie;
 sporturi terapeutice (în special înotul).

 Streching pentru musculatura toracelui, trunchiului


 Metodologia de lucru
 Un program rezumativ general, ce poate fi aplicat la persoanele cu anumite
deficienţe sau la cei în criză de timp este următorul (Timpul de execuţie este
de 5 minute):
Stretching pentru musculatura toracelui :
 m. marele pectoral;
 funcţia: aducerea braţului din articulaţia umărului spre înainte şi spre
interior;
 contracţia musculară: braţele întinse înainte, apăsarea palmelor cu toată
forţa timp de 20 secunde;
 întindere: stând într-un colţ al camerei cu faţa la perete, braţele lateral,
mâinile sprijinite (şi antebraţele) pe perete şi împinge corpul înainte 20 sec.,
până ce se simte contracţia musculaturii de pe partea anterioară a toracelui.
Stretching pentru musculatura abdominală
 m. drept abdominal, m. oblici extern şi intern ai abdomenului, m.
psoas mare şi mic;
 funcţia: îndoirea spre înainte la nivelul toracelui şi a regiunii
lombare;
 contracţia musculară: din culcat pe spate ridicarea trunchiului la
un unghi de 30º faţă de sol cu mâinile pe coapse, menţinerea
poziţiei 20-30 sec.;
 întindere: aplecarea trunchiului înapoi (peste un sprijin aşezat la
10 cm deasupra regiunii ombilicale), menţinerea poziţiei 20-30
sec.
Stretching pentru muschii fexori interni ai şoldului
 m. psoasul mare, m. iliac, m. croitor, m. cvadriceps, adductorii;
 funcţia: flexia din articulaţia coxofemurală;
 contracţia musculară: pas fandant cu mâinile sprijinite pe
genunchi sau un obiect tare, apăsarea puternică în jos a piciorului
întins înapoi, timp de 20-30 sec.;
 întindere: cu trunchiul drept împingerea înainte a şoldului
piciorului întins, după apariţia senzaţiei de încordare la nivelul
soldului se va menţine poziţia 20-30 sec.
Menţinerea şi corectarea
tonusului muscular

 evitarea strictă a cifozării


coloanei CDLS

în principal tonifierea musculaturii


erectoare, musculaturii abdominale,
psoas-iliacului (lordozant)

în secundar tonifierea musculaturii


fesiere
Menţinerea şi creşterea volumelor
respiratorii mobilizabile
 în stadiile preanchilotice: gimnastica respiratorie corectivă,
reeducarea respiraţiei toracice

 pe măsură ce scade funcţia toracică în mecanica respiratorie:


începerea reeducării respiraţiei abdominale, continuarea
exerciţiilor de respiraţie toracică;

 în stadiile anchilotice finale: abandonarea exerciţiilor de


respiraţie toracică şi continuarea exerciţiilor de respiraţie
abdominală.

Tehnică:
 gimnastica respiratorie corectivă după metoda Heckscher
adaptată SA;
 corectarea poziţiilor şi curburilor vicioase: exerciţii EDE tip
Cotrel;
 tonifierea diafragmului şi a musculaturii toracice;
 reeducarea respiraţiei toracice (poziţionarea şi mişcarea
În stadiul de debut:
 tehnici şi metode de relaxare
 posturări nocturne pe pat dur
 exerciţii de conştientizare şi corectare posturală
 mobilizarea activă relaxantă a articulaţiilor
vertebrotoracice, şoldurilor, genunchilor şi
gleznelor
 tonifierea musculaturii fixatoare a omoplaţilor,
dorsală şi abdominală
 tonifieri musculare generale progresive
 gimnastică respiratorie cu accent pe
expansiunea toracică
 activitate fizică moderată, întretăiată de posturi
de repaus şi efectuată în poziţii funcţionale
corectate, care să prevină apariţia deformărilor
articulare
 hidrokinetoterapie şi înot terapeutic
În perioada de stare:
 tehnici şi metode de relaxare musculară globală; posturări cu efect
sedativ şi corectiv
 metoda Klapp şi Cotrel în poziţii lordozante
 tonifierea musculaturii paravertebrale
 gimnastică respiratorie cu accent pe respiraţia toracică maximă şi
educarea respiraţiei toraco-abdominale;
 exerciţii de conştienzare şi corectare posturală, în special în
activităţile vieţii zilnice→ metoda “Şcoala spatelui”;
 hidrokinetoterapei şi terapie ocupaţională în poziţii corijate

În perioada puseelor evolutive:


 posturări în extensie ale trunchiului şi membrelor;
 contracţii izometrice ale musculaturii centurilor→ asuplizarea
centurilor din patrupedie;
 gimnastică respiratorie cu insistenţă pe tonifierea musculaturii
principale şi accesorii, din poziţii corijate;

În stadiul final:
 tracţiuni, manipulări, elongaţii, progresiv şi cu prudenţă
 gimnastică respiratorie cu insistenţă pe respiraţia abdominală
 hidrokinetoterapie
 readaptare funcţională socio-profesională.
ARTRITA PSORIAZICĂ
Artrita psoriazică - clinic
 Oligoartrită asimetrică

 Poliartrita simetrică
 Artrita cu afectarea IFD
 Artrita mutilantă

 Spondilartropatia
Artrita psoriazică - clinic
Manifestări extraarticulare
 leziuni tegumentare
 psoriazis vulgar / pustular
 anomalii unghiale
 striaţii transversale, depresiuni punctiforme,
calcificări unghiale, onicoliză
 manifestări oculare
 conjunctivită, uveită anterioară
 insuficienţă aortică
ARTRITE REACTIVE
 artropatie inflamatorie în urma unei infecţii distale GI,
urogenitale

 Salmonella, Shigella, Yersinia, Campylobacter, Chlamydia


 oligoartrită asimetrică
 genunchi, glezne, degete de la picior, pumn
 entesite
 sdr. extraarticular
 diaree
 uretrită
 cervicită
 conjunctivită
 manifestări cutaneo-mucoase
 manifestări cardiace
 manifestări neurologice
 manifestări renale
ARTRITE REACTIVE

 artrită + uretrită + conjunctivită


⇒ sdr. Reiter
Bolile sistemice ale
ţesutului conjunctiv:
Bolile sistemice ale
ţesutului conjunctiv:
2. poliartrita reumatoidă,
3. lupus eritematos (sistemic, discoid, medicamentos),
4. sclerodermia (sindroame localizate, scleroza sistemică,
sindromul CREST, medicamentoasă),
5. fasceita eozinofilică,
6. sindromul mialgic eozinofilic,
7. sindromul Sjögren,
8. polimiozita şi dermatomiozita,
9. boli cu caracteristici comune cum e boala mixtă a ţesutului
conjunctiv,
10. polimialgie reumatoidă,
11. policondritele recurente,
12. paniculitele recurente,
13. eritem nodos,
14. boala Still cu debut la adult,
15. sindrom anticorpilor primari antifosfolipidici,
16. bolile nediferenţiate ale ţesutului conjunctiv
LUPUS ERITEMATOS SISTEMIC
LES – ≥ 4 criterii de
1 Rash malar
diagnostic
Eritem fix, plat sau reliefat pe eminenţele malare

2 Plăci eritematoase în relief cu cruste cheratozice aderente şi obstrucţii


Lupus discoid foliculare; pot fi prezente cicatrici atrofice
3 Fotosensibilita
te
4 Includ ulceraţii orale sau nazofaringiene observate de medic
Ulceraţii orale
5 Artrite neerozive, afectând 2 sau mai multe articulaţii periferice, caracterizate
Artrite prin tumefiere, durere sau exudat
6 Pleurita sau pericarditaafirmată pe ECG sau evidenţierea lichidului pericardic
Serozita
7 proteinurie peste 0,5 g/zi sau mai mare de 3 + sau cilindrii celulari
Afectare
8 renală
Afectare Convulsii sau psihoze fără alte cauze

neurologică
9 Anemie hemolitică sau leucopenie (mai puţin de 4000/microl sau limfopenie
Afectare (mai putin de 1500/micro.l) sau trombocitopenie ( mai putin de 100.000/microl)
hematologică în absenţa medicamentelor ce o pot induce
10 Preparate pozitive pentru celule LE sau anticorpi antiADN dc sau anti-Sm sau
Anomalii VDRL fals pozitive – cel puţin 6 luni
imunologice
11 Titru anormal de anticorpi antinucleari (AAN), determinaţi prin imunoflorescenţă
Anticorpi sau orice altă tehnica echivalentă, în orice moment, în absenţa medicamentelor
antinucleari cunoscute a induce AAN
LUPUS ERITEMATOS SISTEMIC

- artrite simetrice neerozive – artic mici + mari


!!! nu afectează articulaţiile coloanei vertebrale
- deformări articulare – secundare leziunilor capsulo-
articulare
LES – Terapia fizicală

 benefică pacienţilor cu LES

 Medicul de recuperare:
 evaluarea fiecărui pacient,
 plan terapeutic eficient care să :
 amelioreze durerea, redoarea şi inflamaţia
 îmbunătăţească mobilitatea articulară şi
funcţionalitatea articulară
LES – Terapia fizicală
 Exerciţiile aerobice pot îmbunătăţii capacitatea aerobică la pacienţii
cu LES formă moderată.
 Exerciţii de creştere a forţei sunt iniţiate când este cazul. Oboseala
poate împiedica progresul unor pacienţi.

 Exerciţii izometrice pentru pacienţii cu inflamaţii articulare, în


special şold şi pentru cvadriceps pentru a menţine stabilitatea
biomecanică.
 Exerciţii izotonice pot fi utilizate când inflamaţia este absentă sau
redusă.
 Activităţi legate de transferuri şi ambulaţie sunt importante pentru
menţinerea mobilităţii.

 Dacă durerea este prelungită peste 1-1,5 ore după activitate,


exerciţiile trebuiesc reduse în intensitate şi/sau durată.
LES – Terapia fizicală

 Exerciţii cu creşterea amplitudinii


de mişcare (ROM) în prezenţa inflamaţiei
pot creşte durerea. Exerciţiile izometrice pot fi
tolerate mai bine.

 Posturările pot preveni contracturile articulare


la pacienţii cu LES. A nu se utiliza perina sub un
genunchi dureros.

 Piscina - mediu excelent pentru efectuarea


exerciţiilor la nivelul articulaţiilor inflamate, atât
datorită flotabilităţii în apă (descărcare articulară),
cât şi efectului calmant al apei calde.
LES – Terapia ocupaţională
 ajută pacienţii să-şi recapete independenţa funcţională la
maximum posibil în ciuda problemelor cauzate de boală.

 Activităţile zilnice (hrănirea, îmbrăcatul, îmbăierea,


îngrijire şi gospodărire) sunt încurajate şi pot necesita
antrenament cu echipament, tehnici şi proceduri speciale.

 Oboseala este unul din cele mai frecvente simptome


întâlnite la pacienţii cu LES. TO poate fi utilă în învăţarea
pacientului a unor tehnici de conservare a energiei,
utilizând echipament adaptat.

 Trebuie efectuată o evaluare a siguranţei la domiciliu, şi


TO poate oferi recomandări de echipament (băncuţă
pentru cadă, şezut de toaletă ridicat, bară de susţinere)
pentru a creşte independenţa pacientului şi siguranţa
mişcării în locuinţă.