Sunteți pe pagina 1din 18

TEORIA MARXIST-LENINISTă A

IMPERIALISMULUI îN RELAţIILE
INTERNAţIONALE. ANALIZă

Coordonator ştiinţific:
Conf. univ. dr. Florin PINTESCU
Absolvent:
Ionuţ Marius SOLCAN

Suceava - 2009
CUPRINS
I. MARXISMUL ŞI NEOMARXISMUL
I.1. Clasă, producţie şi relaţii internaţionale în lucrările lui Marx
I.2. Neomarxismul
I.3. Marxismul şi teoria relaţiilor internaţionale în actualitate

II. ANALIZA CRITICĂ A TEORIEI LUI LENIN PRIVIND IMPERIALISMUL


II.1. Vladimir Ulianov (Lenin) – Viaţa şi opera
II.1.2. Locul lui Lenin în Istorie
II.2. ,,Imperialismul, stadiul cel mai înalt al capitalismului’’
II.3. Leninismul

III. BUNĂSTAREA ŢĂRILOR DEZVOLTATE VERSUS EXPLOATAREA


ŢĂRILOR SUBDEZVOLTATE. ANALIZĂ CRITICĂ
III.1. Naţiuni burgheze şi naţiuni proletare
III.2. Naţiunile proletare şi şansa lor în sistem
Cuvinte cheie

Ø ideologie
Ø mase
Ø antitotalitarism
Ø izvoare
Ø marxism-leninism
Ø neomarxism
Ø relaţii internaţionale
Ø imperialism
Ø capitalism
Ø ţări dezvoltate
Ø ţări subdezvoltate
Ø sistemul mondial
Ø structuri politice
Marxismul

Karl Friedrich
Marx Engels
Marxism
Ø Istoria se învârte în jurul
procesului muncii.
Ø Globalizarea de tip capitalist eroda
dramatic fundamentele sistemului
internaţional de state.
Ø Capitalismul, reuşise să avanseze
enorm în ceea ce priveşte
reducerea sentimentului de
înstrăinare între societăţi.
Ø Capitalismul era un sistem de
exploatare.
Ø Filosofii oferiseră doar interpretari
ale lumii, pe când principală
problemă era schimbarea
acesteia.
MARXISM
ØImperialismul şi comerţul nu facuseră decât să
distrugă starea de izolare a societăţilor omeneşti
anterioare.
ØRelaţia dintre internaţionalizare şi internaţionalism.
ØRăzboiul era ameninţarea principală la adresa
creării societăţii perfecte.
ØImportanţa geopoliticii în istoria umanităţii
ØCucerirea întregii lume pentru a o transforma în
piaţa.
ØMembrii proletariatului aveau mai mult în comun
cu burghezia naţională proprie decât cu clasele
muncitoare din alte ţari.
ØRelaţiile dintre state erau importante, însă se
prezentau ca forţe ,,secundare" sau ,,terţiare“.
ØRolul războiului în istoria umanitaţii.
Neomarxismul

Ø Factorilor materiali şi idei.


Ø Hegemonie.
Ø ,,Bloc istoric“.
Ø Contrahegemonie.
Ø Spre deosebire de Marx,
Gramsci credea că lupta pentru
schimbare în societate se putea
purta la nivel intelectual şi nu în
mod violent.

Antonio
Gramsci
Neomarxism
Ø Natura hegemonică a ordinii
mondiale.
Ø Dezvoltarea capitalistă
transnaţională, structurile de stat şi
instituţiile economice internaţionale
interacţionează pentru a da naştere
hegemoniei globale şi inegalităţilor
de putere aferente.
Ø Cunoaşterea serveşte întotdeauna
cuiva anume şi unui scop anume.
Ø Avânt al politicii identitare asociată
cu naţiunile minoritare şi popoarele
indigene.

Robert
Cox
Neomarxism

Ø Supraestimarea importanţei ,,muncii"


pentru structura socială şi schimbarea
istorică.
Ø Subestimarea rolului interacţiunii adică
al formelor de comunicare care fac
posibilă convieţuirea fiinţelor umane.
Ø Respins de timpuriu afirmaţile marxiste
clasice.
Ø Societăţii bune în care există o mai mare
întelegere umană şi în care nimeni nu îl
privează ,,pe celălalt de alteritate".
Ø Idealurilor clasice marxiste, precum Juergen
abolirea proprietăţii private, sfârşitul Habermas
instrumentalizării muncii, proprietatea
comună a mijloacelor de producţie.
Ø Oamenii recurg la proceduri specifice
pentru a dezvolta principii politice.
Marxismul în actualitate

Jean Lyotard Jacques


Derrida
Ø Imperialismul occidental şi Ø Internaţională nouă.
răspândirea capitalismului Ø Revizuiriea idealului lui
erau necesare în vederea Marx de ,,dispariţie a
eliberării ,,popoarelor statului“.
lipsite de istorie“.
Ø Comunitatea globală a
discursului.
Locul lui Lenin în istorie
Ø Dacă o ţiglă rătăcitoare l-ar fi omorât
pe Robespierre, locul său ar fi fost în
mod sigur luat de un altul, şi chiar dacă
acest altul ar fi fost inferior din toate
punctele de vedere, evenimentele n-ar
fi urmat mai puţin aceeaşi
direcţie.(Plehanov)
Ø Cine poate rivaliza în istorie cu Lenin?
Cezar, Richelieu, Cromwell, Napoleon,
Robespierre.
Ø Cultura sa clasică e dintre cele mai
limitate.
Ø Hazardurile emigraţiei l-au purtat în
centrele strălucitoare ale civilizaţiei
Europei aflată la apogeul său.
Ø omul care va bulversa universul.
Imperialismul stadiul cel mai înalt al
capitalismului
Ø Concentrarea producţiei şi a
capitalului
Ø Fuziunea capitalului bancar cu cel
industrial şi formarea, pe baza
acestui „capital financiar“, a unei
oligarhii financiare;
Ø Exportul de capital ia tot mai mult
locul exportului de mărfuri şi capătă
o însemnătate deosebit de mare;
Ø Formarea unor uniuni monopoliste
internaţionale ale capitaliştilor care
împart între ele lumea;
Ø Terminarea împărţirii teritoriale a
globului pămîntesc între cele mai
mari puteri capitaliste.
Imperialismul stadiul cel mai înalt al
capitalismului

Ø Explicaţia cauzelor Primului Razboi Mondial.


Ø Răspunsuri convingatoare din punct de vedere politic, dar nu
empiric.
Ø Studiul imperialismului critica aserţiunea liberală conform
căreia capitalismul târziu era dedicat internaţionalismului
liberului schimb, care ar fi urmat să conducă la pace între
naţiuni.
Ø Ideologiile naţionaliste şi militariste puseseră în umbra
loialităţile de clasă şi împiedicaseră conflictul de clasă în acest
mediu internaţional în schimbare.
Ø Capitalismul se răspândeşte în mod inegal în lume.
Leninismul

Ø Diferenţa dintre primii creştini şi bolşevici este că


cei dintâi stiau că cred, în vreme ce Lenin şi
adepţii săi credeau că ştiu.(Martin Malia)
Ø Leninismul şi legatura sa cu marxismu.
Ø mesianism politic.
Ø Creaţie de după 1923 a epigonilor troika Zinoviev-
Kamenev-Stalin.
Ø Leninismul a suprimat democraţia în numele unei
factice ,,democraţii superioare”.
Ø Leninismul, iniţial un fenomen cultural şi politic rus,
apoi unul de dimensiuni planetare.
Ø Secolul XX a fost în fapt secolul lui Lenin.
Naţiuni burgheze şi naţiuni proletare
Ø Esenţa sistemului mondial este
reprezentată de structura lui inegalitară.
Ø Clasa statelor „burgheze” din centrul
sistemului şi clasa „proletară” a statelor
din periferie.
Ø Pentru societăţile din periferie
mobilizarea dezvoltării şi succesul
decolării economice este limitată de
violenţa structurală.
Ø Apariţia capitalismului occidental a fost
posibilă doar pe costul ariilor
extraoccidentale.
Ø Decolarea economică este un simplu
fenomen de întârziere.
Ø Statele aflate în punctul culminant al
arhitecturii economico-financiare a lumii
sunt veritabile locomotive ale dezvoltării.
Ø Asistenţă financiară şi concesională.
Naţiuni proletare şi şansa lor în sistemul
internaţional
Ø Creşterea economică este
posibilă şi pentru statele
periferiale proletare.
Ø tigrii asiatici, Canada, Noua
Zeelandă, Australia,
Brazilia, Mexic, China,
India, Republica Cehă,
Ungaria etc.
Ø Asistaţii planetei.
Ø Nu sclavia şi colonialismul
au fost cauza dezvoltării
occidentale.
Ø Izolarea şi neasumarea
concurenţe.
Ø Avuţia naţiunilor este
capitalul intelectual.
Algoritmul succesului naţiunilor
Ø Sistem politic democrat şi
stabil.
Ø Corupţia şi clientelismul noilor
guvernanţi.
Ø Economie socialistă de piaţa.
Ø Îndoctrinarea “socialist-
egalitaristă”.
Ø Justiţia socială.
Ø drepturile cetăţenilor.
Ø Concentrarea puterii în mâinile
oamenilor politici.
Ø Garantarea proprietăţii private,
libertătţii individuale şi a
investiţiilor străine
Concluzii
Ø Dimensiunea fundamentală a marxismului
este cea economică.
Ø Marxismul a eşuat, ca oricare altă încercare
în momentul în care a căutat să prezică
evoluţia socialului.
Ø Lenin considera imperialismul ca fiind faza terminală a capitalismului.
Ø Mă întreb atunci, când în calitate de şef al Uniunii Sovietice, Lenin a
anexat republicile caucaziene, a spus că o face pentru a le proteja de
atenţia imperialistă a puterilor occidentale?
Ø Marxiştii afirmă că bunăstarea ţărilor dezvoltate este realizată pur şi
simplu prin exploatarea ţărilor subdezvoltate
Ø Pentru ca o societate subdezvoltată să progreseze spre o economie
de piaţa viabilă şi spre prosperitate, este necesar ca elitele politice să-
si dea silinţa sincer şi ferm să menţină o societate “deschisă”, să
respecte libertatea individuală, să încurajeze participarea societăţii
civile şi să asigure independenţa organelor juridice