Sunteți pe pagina 1din 104

TEMA I

ROMANTISMUL

Definitie A aparut in prima jumatate a secolului XIX in Europa ca expresie a framantarilor politice, sociale, intelectuale si morale. Se manifesta in filozofie, literatura, muzica, arte plastice sub forma elanurilor revolutionare, declansand in constiinta artistica sperante entuziaste sau tonuri pesimiste. Estetica romantismului a aparut ca o reactie impotriva clasicismului rasturnand toate principiile estetice ale acestuia.

Trasaturile Romantismului
Literatura romantica e rezultatul sentimentului si al fanteziei creatoare fata de clasicism care il concepeau ca rezultat al ratiunii. Personajul romantic apartine oricarui mediu social ,de obicei celui mai umil, fiind un erou exceptional in imprejurari exceptionale (Razvan si Vidra Razvan). Personajele intruchipeaza elementele si sentimetele autorului : firi problematice, inadaptabile, instabile, optimiste, angelice, demonice, generoase, exaltate. Stilul scriitorul romantic e liber sa-si imbogateasca stilul si limbajul poetic, apeland la toate straturile limbii (regionalisme, arhaisme). Apare interesul pentru natura care devine locala particularizandu-se in functie de starile afective ale eroului sau ale poetului. Interesul pentru folclor si traditie devine sursa inepuizabila pentru poezia romantica; aceasta a valorificat folclorul prin expresia limbajului . Interesul pentru istorie Reabilitarea personalitatii umane, infatisata in toata complexitatea ei contradictorie animata de ambitii personale sau idealuri colective Libertatea totala in abordarea oricarei specii literare si chiar amestecul speciilor fiind preferate; meditatia, elegia, romanta, drama istorica, nuvela istorica Subiectivismul realitatea este reprezentata asa cum o doreste autorul

Evadarea in vis, stari halucinatorii Imagineaza calea de acces la adevar si esente, gustul pentru fantastic, supranatural . Preferinte pentru : peisajul selenar, corpuscular, Evul mediu intunecat sau idealizat, Orientul fabulos, introducerea liricului in eseu, predilectia pentru obscuritate, simbol Romantismul romanesc In literatura romana, Romantismul coexista cu Clasicismul. Aparand in aceeasi perioada, Istoria literaturii a stabilit 3 etape: Coincide cu preromantismul si este ilustrata de Gheorghe Asachi si Ion Heliade Radulescu in domeniile scolii nationale, presei si teatrului. In aceasta perioada, cei doi sau Grigore Alexandrescu, intorc privirile spre istoria nationala valorificand tema ruinelor preluata de la Volney. Se fac numeroase traduceri din literatura franceza. A doua este inaugurata de Dacia Literara (1840). Mihail Kogalniceanu in articolul program intitulat Introductie, stableste norme privind originilitatea literaturii romane, cerand autorilor sa creeze o literatura cu un pronuntat caracter national indicand ca surse de inspiratie istoria, folclorul, natura si viata sociala. Datorita acestor indemnuri Introductia este manifestul Romantismului romanesc. Aceasta etapa cuprinde Pasoptismul (1848) care da literaturii romantice romanesti o nota revolutionara. Se manifesta dupa 1848 si se prelungeste pana spre Primul Razboi Mondial. Este perioada maturitatii romantismului romanesc.

Dacia Literara
In anul 1840, Mihail Kogalniceanu publica revista Dacia literarasi redacteaza Introductia programul revistei care are la baza patru idei importante pentru dezvoltarea literaturii romane:

1. Dezvoltarea unei literaturi originale si nationale.

Originalitatea este conceputa de Kogalniceanu inauntrul sferei culturii nationale. Aceasta este pentru el insusirea cea mai pretioasa a unei literaturi. In acest sens el indica drept sursa de inspiratie pentru scriitori: istoria, folclorul( obiceiurile, traditia populara nationala), natura si viata de zi cu zi. Istoria noastra are destule fapte eroice , frumoasele noastre tari sunt destul de mari, obiceiurile noastre sunt destul de pitoresti si de poetice, pentru ca sa putem gasi si la noi sujeturi de scris. Accentul pe ideea de originalitate ca si indrumarea scriitorilor spre istoria nationala si folclor sunt elemente ce leaga aceste program de doctrina romantica.

2. Renuntarea la traduceri si imitatii.

Daca inainte de 1840 traducerile si imitatiile erau preponderente in viata literara romaneasca , existand prea putina creatie originala, prin acest program Mihail Kogalniceanu lupta impotriva acestora. Pentru el traducerile si imitatiile nu alcatuiesc o literatura, dimpotriva au devenit periculoase pentru ca omoara duhul national.

3. Literatura si limba romana unica pentru toti romanii.

Mihail Kogalniceanu intelgea astfel sa pregateasca unirea Moldovei cu Tara Romaneasca prin realizarea unei unitati spirituale. Drept urmare isi propune ca revista sa publice creatiile romanesti din oricare parte a fostei Dacii numai sa fie bune. Ideea valorii artistice a operelor se coroboreaza in opinia lui Kogalniceanu cu aceea a diversitatii de stiluri individuale sau regionale. Individualitatea unei literaturi nationale nu respinge, dimpotriva, implica diversitatea de stiluri, mentionand ca in paginile revistei vor fi publicate creatii ale scriitorilor modoveni, munteni, ardeleni, banateni, bucovineni fiecare cu ideile sale, cu limba sa, cu chipul sau.

4.Critica obiectiva

Dezvoltandu-se o literatura originala era necesara aparita criticii literare. Colaboratorii Daciei literare pledau pentru o critica obiectiva. Ea trebuia sa aiba in vedere cartea si nu autorul, deci obiectivitatea criticii va trebui sa se bazeze pe criteriile originalitatii si pe valoarea estetica.

Acum se pun bazele criticii obiective, literatura romana fixandu-si principiile elementare pentru totdeauna.

LIRICA PASOPTISTA- Umbra lui Mircea la Cozia de Grigore Alexandrescu

Poezia (meditatie romantica) este inserata in jurnalul de calatorie al lui Grigore Alexandrescu. Semnificatia titlului: umbra-prezenta tacuta si tainica a celui ce a fost Mircea cel Batran. Tema poeziei: trecutul glorios devine model moral pentru societatea contemporana. Structura si continutul meditatiei : exista trei secvente mari, iar prima si ultima se afla in raport de simetrie. Prima secventa cuprinde: o meditatie romantica prin care se contureaza spatiul romantic , nocturn, in mijlocul naturii unde isi va face aparitia umbra mareata a luil Mircea. Oltul , muntii recunosc marea fantoma al carei nume rasuna ca un ecou in spatiul stapanit odinioara. Secventa a II-a: eroul liric ii aduce un omagiu fantomei incoronate in numele generatiei sale de fii ai Romaniei.Sunt slavite victoriile lui Mircea, idealurile lui si ale vremurilor apuse. Comparatia trecut-prezent vadeste un spirit iluminist atasat ideii de progres, a inlocuirii razboiului bici groaznic cu gandirea in pace Secventa a III-a : spectacolul misterios al reinvierii umbrelor se incheie intr-un cadru asemanator cu cel descris la inceputul poeziei.Mareata fantoma reintra in mormant, intunericul noptii e sporit de norii ce se adun si se intind.Se reia imaginea turnurilor cele- inaltecomparate cu fantome de mari veacuri

ALEXANDRU LAPUSNEANUL- NUVELA ISTORICA


1. 2. 3.

4.

CARACTERISTICI ALE NUVELEI ISTORICE: O constructie cu un fir narativ central; Tendinta de obiectivare a perspectivei narative; Aparenta verosimilitatii faptelor prezentate; Personajele sunt caractere bine conturate; Este inspirata din trecutul istoric: tema ,subiectul obiceiuri, vestimentatie; TEMA NUVELEI :cea de-a doua domnie a lui Alexandru Lapusneanul;lupta pentru impunerea autoritatii domnesti; ELEMENTE DE REALITATE SI FICTIUNE: nuvela se inspira din cronicile lui Grigore Ureche si Miron Costin; personajele au numele si unele trasaturi reale corespunzatoare personalitatilor istorice din cronici; realizarea personajelor se remarca prin viziunea romantica a autorului si prin conceptia pasoptista despre istorie; reconstituirea epocii se realizeaza prin culoarea locala , care depinde de arta naratiunii si a descrierii. SUBIECTUL Conflictul : lupta pentru putere intre domnitor si boieri; timpul si spatiul :intoarcerea lui Lapusneanu pe tronul Moldovei, in a doua domnie; textul este organizat in patru capitole, care poarta cate un motto reprezentativ; expozitiunea si intriga se gasesc in capitolul I (Daca voi nu ma vreti, eu va vreu)

5.

Desfasurarea actiunii- capitolul al II-lea (Ai sa dai sama, doamna!) Punctul culminant-capitolul al III-lea (Capul lui Motoc vrem) Deznodamantul- capitolul al IV-lea (De ma voi scula, pre multi am sa popesc si eu) Incipitul-rezuma evenimentele care justifica revenirea la tron a lui Lapusneanul. Finalul- consemneaza moartea domnitorului-tiran :Acest fel fu sfarsitul lui Alexandru Lapusneanul, care lasa o pata de sange in istoria Moldaviei. PERSONAJELE Lapusneanul personaj principal, romantic, exceptional care actioneaza in situatii de exceptie( scena uciderii celor 47 de boieri, a pedepsirii lui Motoc, scena mortii tiranului); Reprezinta tipul domnitorului tiran si crud, alcatuit din lumini si umbre, prin antiteza cu doamna Ruxanda; Domina celelalte personaje prin forta lui exceptionala; Este inteligent ,bun diplomat, o minte dedicata maleficului, detine arta disimularii, rece, o fire vindicativa. Doamna Ruxanda- personaj secundar, fiica lui Petru Rares, nepoata lui Stefan cel Mare; este o eroina de tip romantic, realizata pe baza contrastelor cu domnitorul :angelic-demonic, blandetecruzime, caracter slab- caracter puternic; nu actioneaza din proprie vointa, este o fire influentabila, tematoare. Motoc boier tradator, viclean, las, intrigant; il tradase pe Lapusneanul la prima domnie, iar acum devine lingusitor. Lapusneanul se razbuna pentru tradarea lui si-l arunca multimii stranse la portile palatului. Personaje episodice: Spancioc si Stroici-boierii tineri, patrioti, cu rol justitiar. Personajul colectiv: Lapusneanul cunoaste forta gloatei si psihologia acesteia ,manipuland-o in folosul sau, al propriei razbunari. Modalitati de caracterizare : caracterizare directa (portretul fizic al domnitorului), cuvintele mitropolitului Teofan (Crud si cumplit este omul acesta),autocaracterizarea; Caracterizarea indirecta- fapte, inlantuirea gradata a scenelor din capitolul al III-lea, limbajul, vestimentatie ,gesturi, relatia cu alte personaje. Naratorul este omniscient, omniprezent, focalizare zero, viziune dindarat.

TEMA 2
Clasicismul JUNIMEA SI TITU MAIORESCU

Clasicismul a aprut n Frana sec. al XVII-lea fiind un curent raionalist iubitor de echilibru, ordine i rigoare. Societatea francez din sec. al XVII-lea realizeaz un tip ideal de om reprezentat de nobilul de la curtea monarhului absolut. Clasicismul valorific Poeticele antichitii scrise de Aristotel i Horaiu sau ale Renaterii i e momentul n care Boileau, valorificndu-le, cristalizeaz estetica clasicismului n lucrarea "Arta poetic", el devenind teoreticianul curentului. Rene Descartes, n "Discurs asupra metodei", lanseaz dou idei eseniale ale clasicismului: raiunea ca facultate esenial a omului, nevoia de ordine i de logic.

Trsturi
1) ca expresie a raiunii arta trebuie s mbine utilul cu plcutul pentru a exprima adevrul identificat cu
binele i frumosul; de aici finalitatea artei care trebuie s plac i s moralizeze n acelai timp; 2) clasicismul pledeaz pentru puritatea speciilor literare, pentru o anumit specializare a scriitorilor n general; se prefer tragedia, idila, oda, epigrama, rondelul, satira, epistola, epopeea, fabula, comedia. Idila, tragedia, oda, epopeea sunt specii ale aristocraiei. Satira, fabula, comedia sunt specii ale poporului. 3) personajul literar clasic are trsturi distincte; el reprezint un tip ideal cu nsuiri morale nalte i face parte din rndul aristocraiei sau chiar din familia regal. Este dominat de o singur trstur de caracter (curaj, vitejie, laitate, avariie, naivitate etc.) care rmne aceeai de-a lungul operei literare.

Personajul clasic este dominat de raiune i nu de sentiment. Datoria lui este de a-i demonstra virtuile.

4) Natura reprezint pentru clasici doar un fapt general cu valoare decorativ fr

particulariti sau rezonane n sufletul omului. Natura este cadru, decor, surs de inspiraie,antichitatea greac i latin ignorndu -i adesea istoria i eroii naionali.

5) Stilul - o trstur dominant este frumuseea i puritatea lui. Aa zisul stil nalt care nu permite amestecul de stiluri. De aici interdicia folosirii unor cuvinte sau expresii aparinnd limbii populare, acestea fiind lipsite, n concepia clasicilor, de resurse estetice.

6) opera de art trebuie s respecte urmtoarele principii:


generalitate; esenialitate; verosimilitate; caracter moralizator. de loc: aciunea s se desfoare n acelai loc; de timp: s nu depeasc limita a 24 ore; de aciune: unitatea prilor n cadrul subiectului.

7) regula celor 3 uniti ale unei piese de teatru:


Concluzie: Obligaia respectrii acestor reguli a condus la exagerri ceea ce a atras


reacia violent a romanticilor. In literatura romn, care are o adevrat vocaie a clasicismului, ceea ce explic persistena elementului clasic pn n epoca actual, au aprut primele manifestri prin poezia Vcretilor i a lui Costache Enache n primele decenii ale sec. al XlX lea.

Stabilitatea politica, dezvoltarea relaiilor capitaliste, dobndirea independentei de stat vor face posibil manifestarea uneia dintre cele mai strlucite etape ale culturii noastre - consacrate prin sintagma Epoca marilor clasici, marcat de apariia, la Iai, a Societii Junimea, - februarie 1864 si a revistei Convorbiri literare" - 1 martie 1867. Junimea, formata de tineri intelectuali formai la studii in strintate, a ntreprins acea fundamentare ideologica mergnd de la problemele limbii literare si ale esteticii literare..." (I. Negoitescu) la promovarea literaturii prin revista Convorbiri literare" - baza cea mai rapida a noii direcii fiind poezia lui Eminescu, creia i s-au adugat apoi, in decursul timpului, proza lui Creanga si Slavici, comediile lui Caragiale si, in cele din urma, romanele lui Duiliu Zamfirescu. Bazele Junimii au fost puse de: Petre P. Carp (1837-1919), liceniat in tiine economice si drept, la Universitatea din Bonn Vasile Pogor (1833-1906) liceniat in drept, la Paris Theodor Rosetti (1837-1923), absolvent al Facultii de Drept din Paris Iacob Negruzzi (1843-1932), cu doctoratul in tiine juridice la Berlin Titu Maiorescu (1840-1917), liceniat in filozofie in Germania si in Drept la Paris Gheorghe Panu (1848-1910), memoralist Alexandru Lambrior (1845-1933), lingvist Vasile Conta (1845-1882), filozof 1863-1874 - activitatea s-a desfurat la Iai si a fost importanta mai ales prin caracterul ei polemic in domeniul limbii, al literaturii si al culturii. Se promoveaz in aceasta perioada principii estetice si morale. 1874-1885 - se consolideaz o noua direcie" in literatura romana, prin apariia operelor de maturitate ale lui Eminescu, Creanga, Caragiale, Slavici. diminuarea criticismului. Dup 1885 - Junimea", mpreuna cu revista Convorbiri literare" se muta la Bucureti. Activitatea junimitilor se canalizeaz in aceasta perioada ctre preocupri universitare, cptnd un caracter academic. Se ocupa de alte domenii ale vieii culturale, neabordate pana acum si anume filozofia, istoria, geografia. Ca urmare se publica primele studii de istorie (A. D. Xenopol - Istoria romanilor", in 14 volume), de filozofie (Vasile Conta).

Obiectivele Junimii: rspndirea spiritului critic incurajarea literaturii naionale neatrnarea intelectuala a poporului roman originalitatea culturii si a literaturii romane crearea si impunerea valorilor naionale educarea oamenilor prin cultura (culturalizarea maselor) unificarea limbii romane literare. Contribuia lui Titu Maiorescu la dezvoltarea culturii si a literaturii romane. Idei estetice Titu Maiorescu (1840-1917), fiul dasclului transilvnean Ioan Maiorescu, originar din Transilvania, s-a nscut la Craiova. Face studii la Craiova, Braov, la Institutul Theresianum din Viena, incheind ca sef de promoie, in anul 1858; studii superioare la Berlin si Paris; Ia doctoratul in filozofie si licena in drept si litere. Din anul 1861 (cnd se rentoarce in tara) pana in 1874, lucreaz la Iai ca director al Colegiului National si al Scolii Normale de Ia Trei Ierarhi, avandu-l ca elev pe Ion Creanga. A fost rector al Universitii din Iai, profesor de filozofie. A fondat Societatea Junimea si revista Convorbiri literare. In perioada 1874-1917 activeaz la Bucureti, unde a fost: avocat, profesor la Universitatea din Bucureti, deputat, ministru al nvmntului. Ca elev la Viena, de la vrsta de 15 ani va tine un jurnal toata viata. Intre 1910-1912 este deputat in Parlamentul Romniei, prim-ministru si ministru de externe in Guvernul Romniei. In 1913 prezideaz Conferina de Pace de Ia Bucureti, care pune capt Rzboiului Balcanic. Opera Volume: Critice" (1874) Studii despre limba: Despre scrierea limbei romane" (1866); Betia de cuvinte" (1873); O cercetare critica asupra poeziei de la 1867; Comediile d-lui Caragiale

Principiile estetice ale lui Titu Maiorescu


Studiile din care se pot desprinde ideile estetice ale lui Titu Maiorescu sunt : O cercetare critica asupra poeziei romane de la 1867, Comediile domnului Caragiale 1885 si Poeti si critici. In general ideile lui estetice nu sunt originale, el fiind influentat de filosofii germani: Hegel, Schopenhauer. O Cercetare critica asupra poeziei romane de la 1867 Primul studiu insoteste o antologie alcatuita de junimistii din literatura de la inceputul secolului si pana la ei. Din aceasta antologie lipseau poetii Vacaresti, Asachi, Eliade Radulescu. Studiul cuprinde doua parti: conditiunea materiala a poeziei conditiunea ideala In aceasta impartire care vizeaza in primul rand forma poeziei si apoi cuprinsul ei de sentimente se observa influenta lui Herbart. Prima conditie a poeziei este aceea ca prin cuvintele ei sa sugereze imaginile. In continuare, el apreciaza ca in procesul evolutiei oricarei limbi termenii se abstractizeaza, isi pierd posibilitatea de a sensibiliza si uneori chiar se compromit. In acest sens el a facut unele recomandari:

sa se utilizeze expresiile cele mai noi care sa fie capabile sa sensibilizeze obiectul denumit (ex: simt durere = durerea ma invaluie ) ; sa se utilizeze epitetele, mai cu seama ornante ; sa se utilizeze personificari, comparatii, metafore ( figuri de stil). Comparatiei ii cere sa fie noua si justa.

A doua parte a studiului ia in discutie diferenta dintre stiinta si arta Ideea sau obiectul exprimat prin poezie, este intotdeauna un sentiment sau o pasiune, niciodata o cugetare exclusiv intelectuala, deci obiectivul poeziei il constituie sentimentele ca: iubirea, ura, tristetea , mania, disperarea. Titu Maiorescu afirma: invatatura, politica sunt obiecte ale stiintei, niciodata ale artelor Comediile domnului Caragiale 1885 Criticul atrage atentia ca moralitatea sau imoralitatea artei nu trebuie judecate dupa aspectul operei, dupa forma acesteia. Daca am judeca astfel, ar trebui sa eliminam din muzee nudurile.Cu privire la moralitatea sau imoralitatea teatrului lui Caragiale, Titu Maiorescu raspunde intr-un mod semnificativ pentru modul cum el concepe functia criticii literare. Problema esentiala a criticii este de a stabili daca opera are valoare estetica sau nu. Despre O scrisoare pierduta, Titu Maiorescu spune ca e o capodopera, fiind superioara piesei O noapte furtunoasa, insa in privinta piesei Dale carnavalului este extrem de sever considerand-o o simpla farsa. Refereindu-se la problema moralitatii artei afirma ca ea are o functie moralizatoare. Apeleaza la ideile lui Schopenhauer care sustine ca vointa de a trai se manifesta la om sub forma egoismului; din egoism oamenii comit fapte rele si devin imorali. Pentru a scapa de tirania vointei de a trai exista trei mijloace: mila crestina, contemplatia estetica, asceza. Arta ne face sa devenim pentru moment mai buni. De aici, opera lui Caragiale are valoare morala. Despre O scrisoare pierduta, Titu Maiorescu spune ca e o capodopera, fiind superioara piesei O noapte furtunoasa, insa in privinta piesei Dale carnavalului este extrem de sever considerand-o o simpla farsa

O SCRISOARE PIERDUTA DE I. L. CARAGIALE Reprezentata pe scena in 1884


O scrisoare pierduta este o comedie de moravuri. Caracteristici ale textului dramatic (comedia): opera este structurat in patru acte, alcatuite din scene; este construita prin replicile dintre personaje; interventiile directe ale autorului in text se marcheaza prin paranteze si se numesc didascalii; la inceputul piesei se prezinta lista cu personaje; modurile principale de expunere sunt: dialogul si monologul dramatic; situatia finala este marcata de veselie prin rezolvarea cu bine a conflictelor; procedee specifice comediei: comicul de situatie, comicul de moravuri, de caractere, de limbaj, de nume. Surse de inspiratie: alegerile pentru Adunarea Constituanta pentru alcatuirea unei noi Camere a Deputatilor; discutarea modificarilor pentru Constitutia care era in vigoare din anul 1886. Titlul- instrumentul santajului politic, pretextul conflictului din comedie; Tema: satirizarea aspectelor societatii contemporane autorului; Subiectul: actiunea se desfasoara in capitala unui judet de munte, in zilele noastre, intr-o periada electorala, peparcursul a trei zile; intriga: pierderea unei scrisori de dragoste a prefectului Tipatescu, adresata Zoei Trahanache, sotia celui mai bun prieten ; Catavencu, membru al opozitiei, avocat, proprietar al ziarului Racnetul Carpatilor va sustrage scrisoarea de la cetateanul turmentat si o va folosi pentru a obtine un loc in Camera; partidul de guvernamant refuza sa-l sustina, mai ales ca de la Centru va fi trimis Agamemnon Dandanache;

acesta va fi ales deputat; scrisoarea este pierduta de Catavencu si revine la Zoe; finalul aduce bucurie si toate personajele par multumite de rezolvarea conflictelor.

Personajele:
Trahanache-presedintele mai multor comitete si comitii; tipul incornoratului, al politicianului abil; Tipatescu-prefectul judetului,tipul donjuanului,reprezentant al partidului de guvernamant; Agamemnon Dandanache-luptator de la 1848, politician demagog; Catavencu-avocat, director proprietar al ziarului Racnetul Carpatilor, presedinbte-fondator al Societatii Enciclopedice-CooperativeAurora Economica Romana,tipul santajistului, al politicianului demagog; Pristanda-politistul orasului, functionarul umil, corupt; Zoe Trahanache-sotia lui Zaharia Trahanache, tipul cochetei adulterine; Farfuridi si Branzovenescu- avocati, membri in diferite comitete si comitii formeaza un cuplu comic al politicianului incult si demagog; sunt personaje plate, care nu sufera transformari pe parcursul actiunii; individualizarea personajelor se realizeaza prin : comportament, limbaj, nume si trasaturi psihologice; caracterizarea eroilor se face in mod indirect prin : fapte, ganduri,relatiile cu alte personaje,limbaj; caracterizarea indirecta se realizeaza de catre autor prin didascalii si de catre alte personaje; Tipuri de comic: comicul de situatie: este constituit din evenimente care provoaca rasul: pierderea si regasirea succesiva a scrisorii, evenimentele la care participa Tipatescu, Zoe, Trahanache (triunghiul conjugal),aparitia lui Dandanache;

comicul de moravuri: vizeaza viata politica(demagogia, santajul), viata de familie(triunghiul conjugal);

comicul de caracter:evidentiaza caractere general-umane: incultura, demagogia lui Catavencu, a lui Farfuridi,a luiDandanache sau Pristanda;
comicul de nume: surprinde o trasatura dominanta de caracter: Trahanache tipul ticaitului, al personalitatii usor modelabile, Catavencu (cata-vorbeste mult si fara rost) foloseste cuvinte al caror sens nu-l cunoaste; comicul de limbaj: ticuri verbale:Ai putintica rabdare,stimabile!(Trahanache), Industria romana e admirabila, sublima,putem zice, dar lipseste cu desavarsire(Catavencu), Curat murdar

TEMA 3
MIHAI EMINESCU

Luceafarul A aparut in 1883 in aprilie:- in Almanahul Societatii Academice, Romania Juna din Viena, - in august in revista Convorbiri literare, - in decembrie in volumul Poezii-editia Titu Maiorescu. Poemul a fost conceput inca din timpul studentiei la Berlin, pastrat in manuscris si reluat in variante succesive in perioada 1880-1883. Este o capodopera a literaturii romane fiind conceput ca o sinteza a intregii creatii eminesciene. Tema centrala a poemului este problematica omului de geniu in raport cu lumea, iubirea si cunoasterea . In poem se intalnesc aproape toate temele creatiei eminesciene: iubirea, cosmogonia si timpul. natura,

Ca motive sunt valorificate: m. zburatorului, m. oniric, m. lunii, m. ingerului, m. demonului, m. metamorfozei, m. calatoriei intergalactice, m. fetei de imparat, m. florilor de tei. La baza poemului se afla izvoare folclorice, filosofice si cultural- mitologice. 1)Izvoare folclorice. Ca orice romantic, Eminescu a manifestat un interes deosebit pentru folclorul national. El a cules basme pe care le-a prelucrat versificandu-le. Punctele de plecare ale poemului Luceafarul sunt : Fata in gradina de aur cules de Richard Kunisch intr-o calatorie in Tarile Romane si publicat intr-un memorial aparut la Berlin in 1861. si Miron si frumoasa fara corp; Mitul zburatorului.

2) Izvoare filosofice

Sunt folosite conceptele lui Schopenhauer din lucrarea Lumea ca vointa si reprezentare. Eminescu a declarat ca intentia lui a fost sa infatiseze o drama a geniului insingurat si nefericit. - Pentru aceasta, el a asimilat si a transformat in simboluri lirice urmatoarele antinomii din filozofia lui Schopenhauer in legatura cu geniul si omul comun aflati in sfere diferite.

Geniul - inteligenta - ratiune

Omul comun -instinctualitate

- obiectivitate
- capacitatea de a-si depasi sfera - aspiratie spre cunoastere - puterea de a se sacrifica pt atingerea scopului obiectiv - singuratate 3) Izvoare cultural-mitologice a). Motive din mitologia greaca

-subiectivitate
-incapacitatea de a-si depasi sfera -vointa de a fi fericit in sensul spetei -sociabilitate

- prima metamorfoza din apa, neptunica- conform careia cerul si marea se afla la originea lumii (Platon). Ca sa-ti urmez chemarea Iar cerul este tatal meu Si muma mea e marea.

Din sfera mea veni cu greu

a doua metamorfoza, uranica- la originea lumii se afla noaptea (Aristotel si Hesiod)

Din sfera mea veni cu greu


Ca sa te-ascult si-acuma Si soarele e tatal meu Iar noaptea-mi este muma.

b). Motive din mitologia indiana- in expunerea Demiurgului (gnome)


c). Sugestii literare, stiintifice: in descrierea calatoriei cosmice, in simbolizarea lui Hyperion ca geniu (Holderlin) si in realizarea schemei prozodice dupa modelul baladelor lui Burger. Apartenenta la gen:

Luceafarul este un poem epico-lirico-dramatic fiind considerat o capodopera a literaturii romane.

Genul literar preponderent e cel liric, intamplarile si personajele sunt simboluri, metafore, in care sintetizeaza idei filosofice, atitudini morale, o viziune poetica. In poem se intalnesc procedee si elemente de compozitie si expresie ale unor specii lirice precum:

1 .elegia - in strofele in care fata de imparat ii evoca lui Catalin nostalgia dragostei

ei de neatins.

2. idila - iubirea dintre Catalin si Catalina in tablourile II si IV, 3. meditatia filosofica - in care Demiurgul defineste locul oamenilor in Univers. 4. pastelul cosmic, calatoria lui Hyperion spre Demiurg 5. pastelul terestru (tabloul IV). Lirice sunt si pateticele chemari ale fetei adresate Luceafarului sau raspunsurile lui prin cele doua metamorfoze si replici ce exprima pasiunea iubirii. Apartine genului epic prin formula de introducere: A fost odata.. specifica basmului. existenta personajelor vociale poetului, mastile lui, Tudor Vianu vorbeste despre o lirica a rolurilor; schema epica a poemului este reprezentata de elementul narativ preluat din basm si care e pretext pentru reflectia filosofica.

Apartine genului dramatic. Categoria dramaticului trebuie inteleasa in doua sensuri: Primul sens tine de tehnica si are in vedere faptul ca poemul este alcatuit dintr-o succesiune de scene unde dialogul are un rol important.

Ex: intalnirea dintre fata de imparat si Luceafar, scena Catalin-Catalina din tablourile II si IV, dialogul dintre Demiurg si Hyperion, schimbul de replici dintre Hyperion si Catalina din finalul poemului. Al doilea sens este unul de substanta, multe scene fiind dramatice datorita intensitatii trairilor sufletesti.

Ex: Catalina il invoca pe Hyperion , este o traire dramatica, fata se zbate intre aspiratia ei catre inalt, efortul de a-si depasi conditia terestra si chemarea pamantului. Dramatica este si hotararea Luceafarului de a se naste din pacat, de asemenea, declaratia de dragoste pe care i-o face Catalin Catalinei in tabloul IV.

Aceasta interferenta de genuri caracteristica romantismului confera poeziei o mare profunzime si posibilitati multiple de interpretare, ea fiind o poveste fantastica de iubire.
Structura si compozitia: poemul este structurat pe doua planuri: terestru-cosmic / real-fantastic. Este un poem de 98 de strofe, organizat intr-o succesiune de patru tablouri legate de asemanarile si diferentele dintre ele.

Tabloul I pare o poveste fantastica de iubire intre doua fiinte apartinand unor lumi diferite. Cadrul este terestru si cosmic, atmosfera este grava, solemna, gesturile sunt ceremonioase, protocolare, comunicarea indirecta se realizeaza in vis.
Tabloul II este un inceput de idila intre semeni: Catalin-Catalina. Cadrul este terestru, atmosfera este intima, familiara, gesturile sunt rapide, stereotipe, dictate de instinct, comunicarea este directa. Tabloul III prezinta calatoria intergalactica a lui Hyperion si dialogul lui cu Demiurgul. Cadrul este cosmic, atmosfera este glaciala, limbajul sententios, gnomic, dialogul este presupus.

Tabloul IV reprezinta povestea fericirii prin iubire si a revelatiei Luceafarului asupra diferentelor dintre cele duoa lumi. Cadrul este terestru si cosmic precum in primul tablou. Atmosfera este pe de o parte feerica, intima, senzuala ca in idile, pe de alta parte este rece, distanta, rationala. Dialogul s-a anulat, cuvintele nu mai comunica.
Semnificatii :

- o prima interpretare si cea mai veche apartine lui Mihai Emincescu : `daca geniul nu cunoaste moarte si numele lui scapa de noaptea uitarii, aici pe Pamant el nu este capabil de a ferici pe cineva, nici de a fi fericit.El nu are moarte, dar nu are nici noroc. - Din acest punct de vedere,Luceafarul este o alegorie pe tema romantica, a geniului in lume, ceea ce inseamna ca povestea, personajele, relatiile dintre ele sunt transpuse intr-o suita de metafore, simboluri, personificari. - Problematica geniului este dezbatuta din perspectiva filosofiei lui Schopenhauer. - Potrivit filosofului german, cunoasterea lumii este accesibila doar omului de geniu, singurul capabil sa se obiectiveze. Spre deosebire de el, omul comun nu-si poate depasi conditia subiectiva. - Mihai Eminescu prelucreaza artistic ideile lui Schopenhauer inzestrandu-si eroulnu numai cu atributele cunoasterii rationale ci si cu o capacitate afectiva. - Aceasta capacitate afectiva a Luceafarului devenit simbol al omului de geniu este punctul generator al alegoriei in poemul lui Eminescu. - Fata de imparat este pentru Hyperion nu doar obiectul cunoasterii ci si iubita sa. Setea de iubire il determina sa se sacrifice. Ideea devine simbol al iubirii vazuta ca ideal tangibil doar prin credinta si sacrificiu. - Nu tot asa reactioneaza fata, desi il doreste si il invoca de 2 ori, tot de atatea ori il respinge pentru ca nul intelege, iar apropierea lui il sperie : ochiul tau ma-ngheata, privirea ta ma arde, desi vorbesti pe inteles, eu nu te pot pricepe. - Dragostea dintre ei nu poate fi implinita, hotararea lui de a se sacrifica ramane fara scop. - Eminescu prezinta aici intr-o viziune filosofica, un univers static.

TEMA 4
MOARA CU NOROC DE IOAN SLAVICI

MOARA CU NOROC DE IOAN SLAVICI PUBLICATA IN ANUL 1881 Incadrarea in gen si specie literara:

apartine genului epic; naratiunea se desfasoara cronologic,linear, prin inlantuirea secventelor narative; naratorul este omniscient si omniprezent; opera este nuvela psihologica prin tema si prin modalitatile de investigare psihologica a personajelor; Accentul cade pe desfasurarea conflictului interior. Tema nuvelei: influenta nefasta a banului si efectele dezumanizante ale dorintei de inavutire rapida. Conflictul nuvelei: cel interior: dorinta lui Ghita de a se imbogati dar si de a ramane un om cinstit; Cel exterior: intre Lica Samadaul si Ghita. Subiectul: incipitul: cuvintele batranei, soacra lui Ghita,reprezinta un precept moral:Omul sa fie multumit cu saracia sa, caci, daca-i vorba, nu bogatia, ci linistea colibei tale te face fericit.; finalul: acelasi personaj plaseaza evenimentele tragice pe seama destinului: Simteam eu ca nu are sa iasa bine; dar asa le-a fost data.; actiunea se desfasoara intre doua sarbatori religioase importante: de la Sfantul Gheorghe pana la Paste(pe parcursul unui an); expozitiunea: Ghita, cizmar in satul sau, se hotaraste sa ia in arenda hanul de la Moara cu noroc pentru a scapa de saracie si a avea un trai mai bun; la inceput afacerile merg bine si el se bucura de semnele bunastarii impreuna cu familia sa(Ana si cei doi copii); intriga: aparitia lui Lica Samadaul la han tulbura armonia in care traia familia lui Ghita, fapt care va declansa conflictul interior al personajului; desfasurarea actiunii: Ghita se asociaza cu Lica in afacerile necinstite ale acestuia, participand la jefuira arendasului, la uciderea unei femei si a unui copil;

se indeparteaza de Ana; se aliaza cu Pintea,jandarmul, pentru a-l prinde pe Lica, oferindu-I dovezi ale vinovatiei acestuia; isi indeamna sotia sa se apropie de Lica si o lasa singura la han, in timp ce el merge sa anunte pe Pintea ca are dovada vinovatiei samadaului; punctul culminant: intors la han, Ghita observa apropierea dintre Ana si Lica si de aceea isi ucide nevasta, iar el este omorat de catre Raut; deznodamantul: hanul este incendiat, Lica se sinucide, iar singurele personaje care supravietuiesc sunt: batrana si cei doi nepoti. Personajele Ghita- personajul principal al nuvelei este prezentat la inceput ca fiind: harnic, bland, dornic de munca, gospodar, hotarat sa ofere familiei sale o viata mai buna. slabiciunea carciumarului este banul, fapt speculat de Lica in favoarea afacerilor sale necurate. Conflictul interior al personajului: dorinta de a se imbogati cat mai repede dar si de a ramane pana la urma un om cinstit. Ghita este surprins in plina transformare sub influenta lui Lica: el devine tot mai ursuz , se aprinde pentru orisice lucru de nimic, nu mai zambea ca inainte, ci radea cu hohot, incat iti venea sa te sperii de el. Isi pierde repede rabdarea, se indeparteaza de Ana. Recunoaste propria slabiciune dar nu are puterea de a rezolva situatia spunand ca: Asa m-a lasat Dumnezeu!...Ce sa-mi fac daca e in mine ceva mai tare decat vointa mea? Devine complicele lui Lica , jurand stramb in procesul arendasului jefuit si al femeii omorate. Din dorinta de razbunare, Ghita colaboreaza cu Pintea dar ii ofera probe ale vinovatiei lui Lica dupa ce si-a oprit jumatate din banii castigati necinstit. Caracterul slab al lui Ghita va duce la deznodamantul tragic al familiei sale: el o ucide pe Ana iar Raut il omoara din ordinul lui Lica. Ana- personaj secundar, sotia lui Ghita; era mai tanara decat el , educata in spiritul familiei si al respectului pentru valorile traditionale. Ana era tanara si frumoasa, Ana era frageda si subtirica, Ana era sprintena si mladioasa. Ana este pentru sotul ei si un partener caruia ii impartaseste gandurile si ii asculta sfaturile. Ea mentine echilibrul, armonia familiei.

Ana este indepartata de Ghita si impinsa de sotul ei in bratele lui Lica.

Incalca juramantul casatoriei si isi primeste pedeapsa chiar de la Ghita.


Esteun om de treizeci si sase de ani, inalt, uscativ si supt la fata, cu mustata lunga, cu ochii mici si verzi si cu sparncenele dese si impreunate la mijloc. Lica era porcar, dar nu din cei cinstiti ci din aceia care se bucurau castigul obtinut prin furt. Domina tinutul, avea o personalitate puternica si de aceea Ghita trebuia sa colaboreze cu el pentru a ramane la Moara cu noroc. Lica isi impune de la inceput regulile: Eu voiesc sa stiu cine umbla pe drum, cine trece pe aici, cine ce zice si cine ce face, si voiesc ca nimeni in afara de mine sa nustie. Se foloseste de patima pentru bani a lui Ghita. Sfarsitul personajului : se sinucide pentru a nu fi prins de Pintea. caracterizare directa: portrete fizice bine conturate(Lica, Ana, Ghita); mijloace de investigatie psihologica: monologul interior, autoanaliza; caracterizare indirecta: gesturi dialogul relatiile dintre personaje; Naratorul obiectiv isi lasa personajele sa-si dezvaluie trasaturile.

Lica- personaj secundar, cu caracter malefic.

Modalitati de caracterizare:

TEMA 5
POVESTEA LUI HARAP-ALB DE ION CREANGA

ION CREANGA-POVESTEA LUI HARAP-ALB S-a publicat in revista Convorbiri literare in anul 1877
Caracteristici ale basmului popular:

basmul apartine literaturii populare si are caracter oral, anonim, colectiv si traditional; o specie epica de mare intindere; se prezinta intamplari fantastice ale unor personaje imaginare; eroii au insusiri supranaturale; fabulosul domina basmul popular: totul se petrece pe un taram imaginar; structura se bazeaza pe cele trei formule : initiala, mediana si finala; eroul iese invingator si cu ajutorul altor personaje: donatori, adjuvanti; lipsa provoaca intotdeauna inceputul naratiunii; timpul si spatiul sunt nedeterminate; finalul este fericit, in favoarea eroului, conform principiului: binele invinge raul; G.Calinescu spunea ca basmul este o oglindire a vietii in moduri fabuloase. basmul cult preia elemente ale basmului popular; perspectiva este a unui autor omniscient; formula initiala este:Amu cica era odata; formula mediana:Ca cuvantul din poveste, inainte mult mai este; formula finala: Si a tinut veselia ani intregi; fantasticul ia nastere prin incalcarea rationalitatii, creand o lume opusa realului, banalitatii; supranaturalul popular se imbina cu evocarea satului moldovenesc, humulestean; personajele amintesc de eroii-tarani din Humulesti; Harap-Alb este un erou atipic pentru basm: are trasaturi exceptionale dar nu neaparat supranaturale; eroul se formeaza de-a lungul basmului trecand prin experiente diferite cu caracter etic, de aceea creatia lui Creanga este un bildungsroman.

Caracteristici ale basmului cult Povestea lui Harap-Alb:


supranaturalul este inlocuit cu eticul; Subiectul: incipitul: formula de inceput:Amu cica era odata evoca atat timpul fabulos cat si spatiul imaginar infinit si instituie o conventie cu cititorul prin care orice situatie devine posibila; expozitiunea: un crai avea trei feciori iar fratele lui, Verde imparat avea trei fete si ii lipsea un mostenitor pentru tron (motivul lipsei); craiul trebuie sa aleaga pe unul dintre fiii sai pentru a-l trimite la Verde imparat sa-i fie mostenitor; mezinul trece proba curajului si primeste din partea tatalui sfatul de a se feri de omul span si de cel rosu; intriga:fiul cel mic, plecat de la palatul tatalui sau, incalca sfatul parintesc si accepta pe Span ca sluga;printr-un viclesug, Spanul il va atrage pa mezinul imparatului intr-o cursa si-l va transforma in sluga sa,Harap-Alb; desfasurarea actiunii: ajunsi la Verde imparat, spanul se da drept fiul imparatului, iar pe Harap-Alb il prezinta ca fiind sluga sa; Harap-Alb va fi trimis sa aduca salatele uriase din gradina ursului si pielea cu nestemate a cerbului fermecat, probe la care va fi ajutat de Sfanta Duminica; ultima incercare este de a aduce pe fata Imparatului Rosu pentru a-i fi sotie Spanului; in aceasta incercare va fi ajutat de cele cinci personaje himerice(Setila , Flamanzila, Gerila Ochila si Pasri-Lati-Lungila), animale fabuloase(calul, craiasa furnicilor si a albinelor); dupa ce trece peste toate incercarile la care a fost supus, Harap-Alb va primi pe fata Imparatului Rosu cu care se va intoarce la Span; momentul culminant: fata Imparatului Rosu il va demasca pa Span, aratand ca Harap-Alb este adevaratul crai; Spanul va taia capul lui Harap-Alb, iar calul il va omori pe Span; Harap-Alb va fi readus la viata de catre fata Imparatului Rosu cu cele trei smicele de mar verde, cu apa moarta si cu apa vie; deznodamantul: eroul se va casatori cu fata Imparatului Rosu, devenind mostenitorul lui Verde imparat . Personajele Harap-Alb este protagonistul basmului, se incadreaza in categoria personajelor pozitive, realiste;

semnificatia numelui: este construit oximoronic: harap se refera la statutul sau de sluga, iar alb face trimitere catre calitatile lui exceptionale evidentiate in fiecare incercare; starneste simpatia lui Verde imparat si a fetelor sale si isi face usor prieteni; el dovedeste loialitate fata de stapanul sau, nu-si incalca juramantul, asumandu-si urmarile greselilor; este un tanar : harnic ,generos (o miluieste pe Sfanta Duminica fara a astepta vreun ajutor din partea acesteia); respecta valorile traditiei si ale intelepciunii parintesti( ia hainele, armele si calul din tinerete ale tatalui sau); generozitatea si grija fata de animalele fragile (furnici si albine) vor fi rasplatite de catre acestea in momentele de cumpana ale eroului; Harap-Alb reuseste sa vada dincolo de aparente si se intovaraseste cu cele cinci namile fabuloase, care ii vor fi de ajutor la trecerea probelor la care il va supune Imparatul Rosu; impresionat de frumusetea fetei de imparat, el se indragosteste de aceasta, dar o va aduce Spanului, asa cum a promis; momentul in care este readus la viata marcheaza intoarcerea la statutul initial, de print; Calul-personaj adjuvant: la inceput apare ca fiind rapciugos si jigarit dar se transforma intr-unul aratos, cu puteri supranaturale dupa ce mananca jar; calul ii este sfatuitor si initiator; Spanul: antieroul, personaj negativ, intruchipand maleficul; esteschima raului, dar cu rol de initiator: si unii ca acestia sunt trebuitori pe lume cateodata, pentru ca fac pe oameni sa prinda la minte. cele cinci personaje himerice, adjuvante:Setila, Gerila, Flamanzila. Ochila si Pasari-Lati-Lungila sunt prezentate in mod caricatural, ingrosandu-se o trasatura dominanta; ele sunt intruchipari ale unor trasaturi cum ar fi: foamea exagerata, frigul perceput ca fiind devastattor, agerimea, curiozitatea umana fireasca; Imparatul Verde-se afla intr-un capat al pamantului, departe de fratele sau; este o fire pasnica, iubeste poezia, colectioneaza pietre scumpe si ii place sa aiba invitati oameni de seama din toate tinuturile; Craiul-este la celalalt capat al pamantului fata de fratele sau; A fost un bun luptator, curajos, astfel incat pentru el proba curajului este cea mai imporatnta in selectia fiului care va pleca sa devina mostenitor al imparatiei fratelui sau;

Modaliati de caracterizare: caracterizare directa prin realizarea portretelor fizice(cele cinci namile fabuloase), parerea altor personaje(Sfanta Duminica:puterea milosteniei si inima ta cea buna te ajuta , Harap-Alb); caracterizarea indirecta- prin dialog, fapte, atitudini, gesturi;

Originalitatea basmului Povestea lui Harap-Alb-arta narativa realismul in povestea lui Creanga se observa atat din faptul ca totul porneste de la o situatie reala, dar si din arta caracterizarii si a individualizarii unor personaje; eroul(Harap-Alb) are atat calitati cat si defecte: se teme de unele incercari la care-l supune Spanul, se simte deznadajduit, nu are puteri supranaturale si nu poate trece cu bine probele daca nu este ajutat de alte personaje; modul de a vorbi si de a se comporta al fiintelor himerice se aseamana cu al taranilor din Humulesti; diferentele dintre o poveste a lui Creanga si una populara ies in evidenta analizand urmatoarele niveluri ale operei: arta povestirii, fantastical,umorul,eruditia paremiologica, limbajul. 1.Arta povestirii. Modul de a povesti al lui Creanga se caracterizeaza prin: ritm rapid (eliminarea explicatiilor generale, a digresiunilor, a descrierilor). : individualizarea actiunilor si a personajelor prin amanunte care particularizeaza: dramatizarea actiunii prin dialog. 2.Particularitatile fantasticului. Fantasticul este umanizat, personajele au un comportament, gesturI,o psihologie, o mentalitate si un limbaj care amintesc de eroii din Amintiri din copilarie, deci este o lume concreta ,taraneasca, humulesteana. Se vorbeste despre localizarea fantasticului. 3.Eruditia paremiologica. Sunt folosite proverbe, zicatori, vorbe de duh pe care le introduce prin expresia vorba ceea . Citatul paremiologic are urmatoarele efecte : -da rapiditate povestirii ; -produce haz ; -aseaza intamplarile in perspectiva unui umanism popular.

4. Comicul este provocat prin mijloace diferite :

a) exprimare mucalita ( sa traiasca trei zile cu cea de-alaltaieri ) ; b) ironia( Doar unu-i imparatul Ros, vestit pentru milostenia lui ) ; c) porecle si apelative caricaturale (Buzila, mangositi) ; d) zeflemisirea ( Tare-mi esti drag !Te-as vari in san, dar nu incapi de urechi ) ; e) diminutive cu valoare augmentative : buzisoare, bauturica ; f) caracterizari pitoresti ( caracterizare lui Gerila, Ochila) ; g) scene comice (cearta dintre Gerila si ceilalti, discutia dintre imparatul Ros si petitori ; h) citate cu expresii si vorbe de duh ( Da-i cu cinstea sa peara rusinea). 5. Limbajul Creanga foloseste limba populara, termeni regionali, expresii, ziceri tipice. Scriitorul nu copiaza limba taraneasca, ci o recreeaza si devine marca a stilului sau. Originalitatea se evidentiaza prin urmatoarele aspecte : vocabularul specific- regionalisme ; exprimare locutionala ; limbajul afectiv Creanga se implica, participa sufleteste. Exprimarea afectiva este marcata de prezenta interjectiilor, a exclamatiilor, a dativului etic ( Si odata mi ti-l insfaca cu dintii de cap ) ; economia de mijloace- Creanga nu foloseste metafora; expresivitatea limbii provine din comparatii ( Hojma tolocaneste pentru nimica toata, curat ca un nebun ) ; oralitatea stilului desi scrise, frazele lui Creanga lasa impresia de spunere. Oralitatea rezulta din : -prezenta expresiilor onomatopeice ; -verbe imitative ; -interjectii ; -expresii narative tipice (si odata, si atunci) ; -intrebari si exclamari ; fraze ritmate sau versuri populare ( De-ar sti omul ce-a pati, /Dinainte s-ar pazi ).

TEMA 6 MODERNISMUL
GEORGE BACOVIA LUCIAN BLAGA

Modernismul include in sens larg toate miscarile artistice fundamentate sau nu ideologic, care exprima o ruptura de traditie. Curentele postromantice, incepand cu simbolismul, sunt moderniste deoarece au contestat vechile valori si reperele culturale anterioare. In perioada interbelica, s-au manifestat in literatura romana doua tendinte opuse:traditionalismul si modernismul. Bazele teoretice ale modernismului au fost puse de criticul Eugen Lovinescu, mentor al cenaclului si revistei Sburatorul. Teoriile ce aveau ca scop aducerea culturii romane la nivelul celei europene au fost: Teoria imitatiei; Teoria sincronismului; Teoria mutatiei valorilor estetice. Lovinescu preia din sociologie doctrina imitatiei(Gabriel Tarde) si contrazice teoria formelor fara fond a mentorului sau spiritual ,Titu Maiorescu, si considera ca forma poate crea fondul, iar imitarea poate avea efect benefic Teoria sincronismului se infatiseaza, in concepia lui E.Lovinescu, nu ca o teorie a adaptrii intamplatoare la ritmul culturii europene, ci a tririi in acelai spaiu sufletesc". Adversar hotart al inchistarii tradiionaliste, criticul nu este insa un partizan al inovaiei de orice natura, dup cum, teoretician al sincronismului, el nu se declara de acord cu negarea caracterului naional. Toate indrumarile mai noi ale literaturii romane sunt izvorte din contactul mai viu cu literaturile occidentale si ndeosebi cu literatura franceza mai noua, adic de dup 1880". Dup opinia criticului, influentele si sincronizrile nu vor acoperi niciodat fondul nostru etnic, intregrarea in tendina generala a culturii moderne realizandu-se doar cu ceea ce ne este specific. Teoria mutatiei valorilor estetice viza in conceptia lui E. Lovinescu: - trecerea prozei de la o tematica preponderent rurala la una citadina; - dezvoltarea romanului obiectiv; - dezvoltarea romanului de analiza; - dezvoltarea romanului citadin; - intelectualizarea prozei si a poeziei;

- trecerea poeziei de la epic la liric;

- folosirea unor forme narative moderne.


Prin imitatie se ajunge la sincronizare, aceasta fiind o forma a evolutiei in cultura. Aceste idei au stat la baza celei mai importante epoci din istoria literaturii romane, dupa aceea a marilor clasici. Teoria mutatiei valorilor estetice viza in conceptia lui E. Lovinescu: - trecerea prozei de la o tematica preponderent rurala la una citadina; - dezvoltarea romanului obiectiv; - dezvoltarea romanului de analiza; - dezvoltarea romanului citadin; - intelectualizarea prozei si a poeziei; - trecerea poeziei de la epic la liric; - folosirea unor forme narative moderne.

Prin imitatie se ajunge la sincronizare, aceasta fiind o forma a evolutiei in cultura. Aceste idei au stat la baza celei mai importante epoci din istoria literaturii romane, dupa aceea a marilor clasici. Proza se obiectiveaza- romanul Ion de Liviu Rebreanu; Romanul de analiza de factura moderna aplica tehnici narative ca:fluxul constiintei, memoria involuntara, dupa modelul scriitorului francez Marcel Proust. Ex. Romanele Ultima noapte de dragoste,intaia noapte de razboi si Patul lui Procust de Camil Petrescu. Poezia se desprinde de epic, de anecdotic, se intelectualizeaza, prezentand o viziune filozofica asupra lumii, intr-un limbaj incifrat (Ion Barbu). In teatru, apar drama de idei(Camil Petrescu), drama mitologica (Lucian Blaga- influentat de expresionism). Fara a face parte din cenaclul Sburatorul, sunt modernisti si scriitorii Tudor Arghezi,Lucian Blaga, George Bacovia.

Curent literar modernist, ce apare ca o reactie estetica impotriva poeziei retorice a romanticilor si a impersonalitatii reci a parnasienilor, n ultinele decenii ale secolului al XIX-lea n Frana i extins apoi n ntreaga Europ. Retorismului romantic i este opus muzicalitatea i discreia tririlor lirice, n timp ce caracterului sculptural i pictural al poeticii parnasiene i e contrapus vagul simurilor i al tririlor, vaporozitatea imaginilor i strile sufleteti nedefinite, de spea reveriei i melancoliei, a nostalgiei spre trmurile ndeprtate. Denumirea curentului este propusa de Jean Moreas, ntr-un manifest intitulat Le Symbolisme (publicat n suplimentul Le Figaro Litteraire), care devine manifestul literar al miscarii (derivat de la cuvantul "symbolore" - "semn de recunoastere")- 18 septembrie 1886. ROMANTISMUL Cultivarea sensibilitatii, a imaginaiei i a fanteziei creatoare; Evaziunea n trecut; Contemplarea naturii; Temele: istoria, natura, folclorul, tradiia, realitatea social; Categorii estetice: feericul, fantasticul, macabrul, grotescul, sublimul; Ca figur de stil se folosete antiteza; Interesul pentru tradiie, istorie i folclor naional; Prezentarea unor personaje excepionale; Personaje: inadaptatul, pesimistul, nebunul, demonul, geniul; Importana deosebit accordat sentimentelor omeneti; Descoperirea infinitului spaial i temporal; Libertate de creaie; Ironia romantic

SIMBOLISMUL

Respingerea prozaismului;

Sugestia;
Cultivarea simbolului; Corespondenele; Sinestezia; Obsesia culorilor i a unor instrumente muzicale; Muzicalitatea interioar a poeziei; Inclinaia ctre stri sufleteti nedefinite; Teme, motive, simboluri: iubirea, singurtatea, nevroza, speenul, reveria, ploaia, oraul, boala, moartea, descompunerea materiei, evadarea n spaii exotice, parcul, parfumul etc.; Cultivarea versului liber ; Preferinta pentru mediul citadin; Figuri umane: nebuni, fitzici, vagabonzi, femei pierdute i mori.

Reprezentantii de seama ai curentului simbolist sunt: -francezii Charles Baudelaire, Arthur Rimbaud, Paul Verlaine, Stphane Mallarm, Jean Moras;

-belgienii Emile Verhaeren, M. Maeterlinck;


-germanii Stefan George, Rainer Maria Rike; -spaniolii Rubn Dari, Antonio Machado; -italianul DAnnunzio; -romnii Alexandru Macedonski, Dimitrie Anghel, Stefan Petica, Ion Minulescu, George Bacovia, D. Iacobescu, Demostene Botez. Etapele simbolismului romnesc 1.Momentul experienelor, al tatonrilor: -activitatea de pionierat desfurat de Al. Macedonski la revista Literatorul, n care public articolul Poezia viitorului-1892- n care teoretizeaz noua poezie. -n ansanblu, creaia artistic macedonskian nu e simbolist, ci n ea se mbin tendine diverse: romantice (Nopile), romantic parnasiene (Noapte de decemvrie), parnasiene (Poema rondelurilor), simboliste (Rondelul rozelor) -Dimitrie Anghel cultiv rafinamentul senzaiilor olfactiv-muzicale, predispoziia pentru reverie, preferina pentru strile vagi, nedefinite (vol. n grdin, Fantazii). -ali poei simboliti: Traian Demetrescu, Iulius Cezar Svescu, tefan Petic. 2.Direcia pseudosimbolist de la revista Viaa nou -Ovid Densusianu opune poeziei de orientare smntorist o poezie citadin, wagnerian.

3.Simbolismul exterior, minulescian -Ion Minulescu nu este un simbolist de substan; este simbolist mai mult prin mijloace dect prin viziune i sensibilitate; manifest atracie fa de tehnica i motivele simboliste. 4.Simbolismul autentic -George Bacovia : simbolism depresiv ; cultiv simbolul ca modalitate de surprindere a corespondenelor eului cu lumea, cu natura i universal; sugestivitate melodic interiorizat; teme i motive tipic simboliste (trgul provincial ca element al claustrrii, nevroza, descompunerea materiei).

Simbolismul nu se constituie ca o opoziie fa de romantisn i parnasianism, ci, mai curnd, i are reperele negative n epigonismul eminescian i n ideologia smntorist. Simbolisnul romnesc a fost receptat n condiii de paralelism i transformat progresiv, autohtonizat n concordan cu realitile sociale, cu climatul spiritual i cu sensibilitatea proprie literaturii romne; nu este un femonen de imitaie. Simbolismul romnesc i-a ncorporat parnasianismul; a fost o tendin de modernizare a vieii n totalitatea ei, i nu doar de nnoire artistic.
S-a mbogit aria tematic a poeziei; evitnd spaiul rural, poeii simboliti evoc oraul, cu parcul i edificiile lui monumentale. n funcie de predominantele unor priveliti pot fi detaate dou tendine: 1. creaii ce mrturisesc foamea de spaiu, avnturile spre pitorescul exotic (Ion Minulescu) 2. tristeea, revoltele, resemnrile unor poei vistori i melancolici, interiorizai (G. Bacovia) N-a marcat n istoria poeziei romneti un moment de ruptur, ci anticipeaz i pregtete poezia modern.

GEORGE BACOVIA- PLUMB Simbolist autentic


Universul poetic: este poetul toamnelor dezolante, al iernilor apocaliptice sau al caldurilor toride si al primaverilor nevrotice; cadrul: orasul de provincie, cu peisaje dezolante, ca cafenele sarace, o realitate demoralizanta; motive frecvente: al toamnei, al somnului, plansului, tristetei, al nevrozei al descompunerii; gama de culori este restransa sustinand relatia sentiment-nuanta cromatica: monotonia este sugerata prin violet si gri, nevroza prin verde crud, albastru si roz; corespondenta intre culori si trairile interioare ale poetului: uratul, tristetea plictisul, monotonia isi gasesc exprimarea prin elemente ale lumii muzicale (clavirul-melancolia, armonica si fanfara-melancolia,flautulnevroza); in poezia lui Bacovia gasim influente din simbolisti francezi: Baudelaire, Verlaine, iar in ceea ce priveste culoarea se simt influente de la Renoir Degas.

Analiza poeziei Plumb Apare in volumul Plumb, in anul 1916. Titlul:plumb-motiv al singuratatii apasatoare; este reluat de sase ori in poezie , este cuvantul cheie; Tema:conditia poetului intr-o societate care-l respinge, il izoleaza; Structura poeziei: cele doua catrene corespund celor doua planuri ale realitatii: cea exterioara (cimitirul, cavoul-elemente ale izolarii), cea interioara ( iubirea sufocata, atinsa de aripa mortii); simbolul central, plumb, se asociaza elementelor funerare: sicrie de plumb, flori de plumb, coroane de plumb,amorul de plumb; Astfel, materia nu intra in descompunere ci impietreste; Universul este asezat sub aripa mortii: campul semantic: sicrie,cavou,coroane, funerar vestmant, aripile de plumb; Versul:Dormea intors amorul meu de plumb exprima zborul invers(creatia) obsedat de greutatea teluricului si nu de libertatea absolutului;

constructia implica elemente de simetrie: paralelismul sintactic , distributia cuvantului plumb sau asezarea laitmotivului stam singur; Limbajul poetic: expresivitatea: elementele de recurenta, lumea obiectuala inlocuita cu aceea interioara(amorul de plumb, aripile de plumb), elemente ale muzicalitatii care sustin sentimentul specific bacovian; sugestia: corespondente intre planul obiectiv si cel subiectiv, muzicalitatea interioara( Si scartiau coroanele de plumb./ Dormea intors amorul meu de plumb), epitete metaforice ( dormeau adanc, flori de plumb) ambiguitatea: semnificatia bogata a cuvantului plumb( apasare sufleteasca, izolare, starea depresiva, disperarea) Muzicalitatea este imprimata de repetitia imperfectelor si de tonurile inchise ale cuvintelor din rima(vestmant/vant).

LUCIAN BLAGA-EU NU STRIVESC COROLA DE MINUNI A LUMII

O arta poetica, expresie a profesiunii de credinta a lui Lucian Blaga. Stransa legatura dintre univers, poezie si preocuparile lui din domeniul filosofiei fiind valorificarea celor doua concepte: cunoasterea paradisiaca si luciferica. El va constitui un sistem filosofic dupa 15 ani de la aparitia poeziei. Tema: atitudinea poetului in fata misterelor universului Ideea poetica: preocuparea de a da un raspuns gravelor intrebari privitoare la destinul omului in univers, la problemele cunoasterii, la rolul creatorului in raport cu lumea. Cunoasterea poate fii paradisiaca, misterul este redus cu ajutorul ratiunii si luciferica, misterul este sporit cu ajutorul imaginatiei poetice. Referindu-se la cele doua tipuri de cunoastere, Blaga marturiseste ca datoria noastra in fata unui mister nu este sa-l lamurim ci sa-l adancim asa de mult incat sa-l prefacem intr-un mister si mai mare. daca sar lamuri misterele, omul nu ar mai fi creator. Rolul poeziei decurgand in aceleasi convingeri, este acela ca prin mit si simbol, elemente specifice imaginatiei, creatorul sa patrunda in tainele universului sporindule. Structura: o scurta confesiune, de unde rezulta ca rolul poetului fata de tainele care ne inconjoara este de a le potenta. Compozitie: Se remarca frecventa opozitiilor care se amplifica in jurul pronumelor : eu, altii, lumina mea, lumina altora, ochii, flori, buze, morminte. Toti termenii au un sens figurat: pronumele personal eu, cuvant cheie al poeziei semnifica poetul , cunoasterea luciferica alaturi de lumina mea, nu strivesc, iubesc, nu ucid, sporesc, imbogatesc, in timp ce, lumina altora , altii sugruma - cunoastere paradisiaca. Alt termen cu sens figurat este corola de minuni = misterul universal.

flori, ochi, buze, morminte = infatisari concrete ale misterlor


flori = frumusetea naturii ochi = frumusetea sufletului buze = sarut, rostire morminte = viata, moarte

Pentru a accentua ideea sa cu privire la potentarea misterelor universului poetul foloseste o comparatie ampla, sugestiva : Si-ntocmai cum cu razele ei albe luna nu miscoreaza, ci tremuratoare/ mareste si mai tare taina noptii/asa imbogatesc si eu intunecata zare / cu largi fiori de sfant mister. Atitudinea de protejare a misterelor se explica prin iubire, iubirea la Blaga este un instrument al cunoasterii. De aceea finalul poeziei transcende printr-o propozitie cauzala, intensitatea trairii : caci eu iubesc si ochi, si flori, si buze ,si morminte. Problematica indreptateste asezarea poeziei in fruntea volumului de debut ca act de manifestare a unui crez artistic si a unei conduite filosofice.

- capacitatea de plasticizare a ideilor


- caracterul modern al poeziei pornind de la conditia ganditorului - versul litber Particularitati ale stilului. Reprezentarile artistice sunt insotite permanent de un plan filosofic secundar. - ritm interior determinat de gandirea filosofica a poetului

-. Elemente moderniste (expresionismul): misterul universului

cunoasterea
lumea, un spectacol de intuneric si lumina limbajul metaforic, abstractizat, simboluri nelinistea existentiala, gustul pentru mister

repetitia conjunctie si si a adverbului de intarire si


versul liber lirismul exprimat subiectiv discursil liric este organizat in jurul unor antiteze (intuneric - trup >> paradisiac ; lumina spirit >> luciferica) Balaga considera ca adevarata cunoastere este cea care potenteaza misterul deoarece este singura modalitate de a imita actul divin al creatiunii realizat de Marele Anonim expresionismul lui Blaga este astfel specific ca tendinta a omului catre absolut tendinta tipica gandirii eminesciene ingambamentul imaginea esentializata a lumii

sentimental metafizic.

TEMA 7
TUDOR ARGHEZI ION BARBU

TUDOR ARGHEZI-TESTAMENT
Univers poetic
Este cel mai mare poet roman de la Eminescu, dupa cum il defineste critica interbelica. S-au remarcat afinitati cu lirica eminesciana prin tematica si meditatie. Desi traieste in perioada de afirmare a curentelor literare din secolul 20, de la semanatorism, poporanism si simbolism la traditionalism ortodoxist, expresionism si ermetism, ori la curente de avantgarda, poetul nu se incadreaza direct in nici unul, declarand ca in literatura a fost fara mama si fara tata . Creatia lui se inscrie intre traditionalism si modernism. Originalitatea sa consta in extinderea ariei tematice si inventivitate imagistica, spargerea tiparelor sintactice prin dislocari topice in vers, bogatie si expresivitate in lexic. Arghezi a inovat la nivelul lexicului ceea ce l-a facut pe Ibraileanu sa afirme ca intrun fel s-a scris inainte de Arghezi, altfel dupa el. Prozator, poet, dramaturg, cronicar, publicist , traducator , el a fost o prezenta activa in viata spirituala a epocii sale. A debutat la 16 ani in Liga Ortodoxa a lui Macedonski cu poezia Tatalui meu. Ii apare in 1927 primul volum de poezii Cuvinte potrivite, urmat de Flori de mucigai. Ca prozator, scrie Icoana pe lemn, romanele : Lina , Ochii Maicii Domnului si Cimitirul Buna- Vestire Tematica poeziei sale Poezia filosofica Poezia autodefinirii : Vraciul , Cantec Arta poetica: Testament si Flori de mucigai Lirica existentiala: confruntarea cu Divinitatea- Psalmii ; atitudinea in fata mortii -De ce-as fi trist, Duhovniceasca , De-a v-ati ascuns . Lirica sociogonica: Cantare omnului Poezia sociala: Cuvinte potrivite, Flori de mucigai Poezia de dragoste: Versuri de seara Poezia jocului, a boabei si a faramei : Prisaca , Martisoare , Cantec de adormit Mitura

Analiza poezie Testament


Deschide volumul debutului, Cuvinte potrivite din anul 1927. Este considerata o poezie programatica: se sustin probleme de ideologie literara si de tehnica artistica, definind viziunea poetica argheziana. Titlul: Testament este cuvant care trimite catre sfere diferite, aceea a juridicului( act pentru urmasi), spre registrul biblic( sacrul poetic) dar si spre testamentul literar initiat de Enachita Vacarescu. Structura poetica si semnificatii: Cartea este metafora centrala a poeziei ,in jurul careia se construieste intregul text; cartea capata mai multe sensuri fundamentale pentru existenta ulterioara a mostenitorului (Cartea mea-i, fiule, o treapta.): acela de treapta- punte intre generatii, intre trecut si prezent; este, de asemenea ,hrisov: intaiul act care atesta nasterea unei natiuni, care-i consemneaza istoria; cartea-opera poetica este vazuta ca un rezultat al evolutiei creatoare, de la material la spiritual, un produs al trudei acumulte veacuri la rand ,schimbul instrumentelor de munca si scris s-a produs in timp; materialul lingvistic vechi, neslefuit, rudimentar se inlocuieste treptat, prin slefuire, prin mestesug, cu acelecuvinte potrivite(Din graiul lor cu-ndemnuri pentru vite/Eu am ivit cuvinte potrivite); poezia, ca mestesug are puterea de schimba uratul, realitatea dura, in frumos, estetic: Din bube, mucegaiuri si noroi/Iscat-am frumuseti si preturi noi; contrastele isi gasesc locul potrivit intre versuril lui Arghezi: Veninul strans l-am preschimbat in miere./Facui din zdrente muguri si coroane.; Ca si la Octavian Goga, poezia lui Arghezi poate avea rol justitiar, eternizand trecutul ; Violenta verbala poetica este ca un bici pedepsitor, iar poetul un mesager al durerilor de veacuri; Finalul creatiei ne ofera o noua definitie a poeziei ca sinteza intre har(slova de foc) si truda(slova faurita). Limbajul poetic: asocierea cuvintelor in grupuri neobisnuite: material-abstract, sacru-laic; Metafora este puternica si inedita: Dumnezeu de piatra, Hotar inalt, cu doua lumi pe poale, Cartea mea-i, fiule, o treapta.
Elemente aflate in antiteza, definind procesul creatiei: Am luat ocara, si torcand usure/ Am pus-o cand sa-mbie, cand sanjure., slova de foc si slova faurita Schimbarea persoanei verbelor: de la persoana I la a II-a si apoi persoana I plural, exprimand legatura dintre generatii, implicarea colectiva in transferul valorilor traditionale.

ION BARBU- JOC SECUND

Universul poetic Poetul a fost dublat de un matematician si modul de a gandi in spiritul abstract s-a impus si in planul reprezentarilor poetice: Pentru mine poezia este o prelungire a geometriei, asa ca, ramanand poet, n-am parasit niciodata domeniul divin al geometriei.(Ion Barbu).

Starea poetica barbiana este o contemplare a lumii, o dorinta de comunicare cu Universul.


Etapele creatiei lui Ion Barbu:
1.

etapa parnasiana, intre 1919 si 1920, in care se descriu peisaje pasteluri exotice si se accentueaza aspiratia spre cunoastere; muntii, Copacul, Umanizare, Raul. Etapa baladica si orientala- creatia poetului se indreapta spre un univers concret, realizand poezii cu caracter narativ, in care evoca o lume pitoreasca, balcanica: Riga Crypto si Lapona Enigel, Domnisoara Hus, Dupa melci.

2.

Etapa ermetica- incifrarea semnificatiilor: Oul dogmatic, Joc secund. Ermetismul- provine de la numele zeului grec Hermes; se constituie intr-o tendinta de ascundere, de incifrare a sensului poetic. JOC SECUND( DIN CEAS DEDUS)

Poezia are caracter de arta poetica si se inscrie in etapa modernismului barbian. Titlul: substantivul joc exprima o receptare a realitatii prin fantezia mintii, prin geometrizarea spatiului; secund specifica incadrarea jocului in zona superioara esentei, a abstractului. Structura si semnificatii: Primul vers contine un epitet metaforiccalma creasta prin care se desemneaza universul ideilor.(Arta ar fi o rasfrangere la puterea a doua a realitatii.).

Poezia este o creatie ce depaseste timpul (din ceas dedus), devenind o imagine mai pura a acestei lumi. Lumea reala exista sub zenit, in obiectivitate,iar poezia se afla sub semnul nadirului, prin reflectare. Zborul invers este o pierdere in nadir, intr-o lume mai pura. Creatia isi ascunde sensurile asa cum marea isi protejeaza cantecul sub clopotele verzi ale meduzelor. Noul univers al poeziei are un sens propriu, intern diferit de al lumii care o reflecta. Limbajul poetic abundenta metaforelor, a inversiunilor(mantuit azur), a epitetelor(harfe rasfirate, calma creasta)

folosirea adjectivelor participiale: dedus, intrata si a unor infinitive lungi(insumare, inecare).


ambiguitatea textului vine si din constructii sintactice inverse sau fraze fara predicat(prima strofa). iambul este singura unitate metrica a poemului, rima este incrucisata.

TEMA 8
TRADITIONALISMUL

TRASATURILE TRADITIONALISMULUI

Miscare literara care considera valorile trecutului superioare noului. Viziunea idilica asupra trecutului si asupra satului atemporal se accentueaza in samanatorism datorita conceptieie lui Nicolae Iorga: satul era un loc al armoniei depline;

viata rurala era prezentata in opozitie cu cea din orase, neconforma spiritului national
oamenii plecati la oras traiau sentimentul dezradacinarii al instrainarii de satul natal. Traditionalismul interbelic s-a conturat in jurul revistei Gandirea, aparuta la Cluj in anul 1921. Revista Gandirea se va muta la Bucuresti in anul 1924 sub conducerea lui Nechifor Crainic Nechifor Crainic, ideologul acestei orientari literare, expune programul :

influenta straina conducea la deznationalizarea culturii romane, instrainarea de sufletul


poporului; se militeaza pentru autohtonizarea religiei ortodoxe, asa cum se intalneste in folclor; reinvierea in constiinta romanilor a trecutului nostru; cultivarea folclorului, accentuand zonele lui magice, bogatul fond mitic: obiceiuriCaloianul,Pastele Blajinilor) Reprezentanti ai traditionalismului gandirist: Lucian Blaga, Ion Pillat, Vasile Voiculescu, Mateiu Caragiale, Cezar Petrescu.

IN GRADINA GHETSEMANI- VASILE VOICULESCU


Face parte din vol Parga aparut in 1921, volum care marcheaza afirmatia originalitatii stilului lui Voiculescu Desi majoritatea temelor si motivelor erau anticipate in primele sale volume, poetul depaseste traditia ortodoxa prin spiritualizarea imaginii si innoirea expresiei . Acum tehnica poetului este mai precizata, expresia mai individualizata, scenele si motivele biblice nu mai sunt simple elemente decorative, ci alegorii ale nelinistii omului in aspiratia sa catre Dumnezeu.

Punctul de plecare al poeziei se afla in cele patru Evanghelii.


Vasile Voiculescu mentine in structura poemului majoritatea detaliilor din textul biblic pe care le dezvolta. In poezia de inspiratie religioasa, imaginea lui Iisus apare de obicei asociata cu tema durerii, scriitorul oprinduse asupra patimii acestuia. Rugaciunea din Gradina Ghetsemani are loc inaintea arestarii lui Iisus de catre soldatii romani, in urma tradarii lui Iuda. Poetul se opreste asupra acestui moment, in care Iisus apare ca om framantat de sfarsitul ce se apropie, fiind constient in acelasi timp de misiunea pe care o are . Intreaga poezie se organizeaza astfel in jurul elementelor ce tin de natura duala a lui Iisus. Inaintea mortii Iisus ezita, indoielile si nelinistea, teama de moarte sunt ale omului, depasirea momentelor de zbucium, de teama, tin de natura divina. In prima strofa cu ajutorul imaginilor vizuale, poetul prezinta zbuciumul omenesc, lupta cu un destin care-l inspaimanta: Iisus lupta cu soarta si nu primea paharul / Cazut pe branci in iarba, se-mpotrivea intr-una Prin contrast vizual sunt puse in opozitie omenescul si divinul sugerate pe o parte de sangele care reprezinta omul, viata terestra si pe de alta parte albul, simbol al puritatii ceresti: curgeau sudori de sange pe chipul alb ca varul Intensitatea durerii, capata proportii cosmice, intreaga natura fiind strabatuta de o jale metafizica Si-amarnica-i strigare starnea in slavi, furtuna

ROMAN TRADITIONAL-ROMAN MODERN Romanul traditional presupune o atitudine obiectiva si impersonala a autorului fata de universal creat. Naratorul este omniscient, omniprezent. Focalizarea este zero. Naratiunea se face la persoana aIII-a. Ordinea evenimentelor este cronologica, logica, iar firul epic- linear. Personajele sunt tipuri umane constante, evolutia lor este previzibila, sunt integrate in mediul social . Observatia asupra personajelor se face din exterior. Constructia este echilibrata, uneori circulara. Modurile de expunere se imbina. Se acorda atentie detaliului semnificativ. Mediul prezentat este cel rural, iar viziunea asupra realitatii este etica. Sunt preferate romane monografice,sociale,romanul fresca. Ex. Baltagul de M. Sadoveanu. Romanul modern este citadin. Prezentarea evenimentelor se face la persoana I, in mod subiectiv. Focalizarea este interna. Intriga nu este importanta ,fiind subordonata analizei. Tehnica de analiza psihologica se face prin introspectie, monolog interior, fluxul constiintei, memoria involuntara, dupa modelul lui Marcel Proust.

BALTAGUL-MIHAIL SADOVEANU

Romanul apare in anul 1930. Se incadreaza in specia romanului realist traditional. Titlul: a dat nastere unor interpretari diferite: unealta specifica munteanului pentru a-si castiga painea; unealta crimei; simbolic inchide drumul initierii lui Gheorghita.

Tema: viata pastorala, transhumanta, in contextul unei lumi situate in prgul secolului XX Structura si subiectul : Romanul este alcatuit din 16 capitole bazat pe trei nuclee epice. n expoziie/expoziiune este fixat cadrul spaial, aflm referine temporale (timpul de desfurare a aciunii) i se fac referiri la personaje mai ales se insist de la nceput asupra Vitoriei, acest tip reprezentativ pentru lumea arhaic, ancorat n respectarea tradiiei i a datinei. Aciunea se petrece ntr-un sat de munte, n Mgura Tarcului. Autorul situeaz n prim-planul romanului familia lui Lipan, insistnd asupra chipului eroinei,care torcnd pe prispa casei, singur i-amintete o legend despre felul de a fi al muntenilor, n care sunt fixate trsturile de caracter i condiiile grele de trai ca fiind semne ale lui Dumnezeu date fiecrui neam nc de la zidirea neamurilor. Autorul introduce, prin aceast legend, unul din motivele mioritice: motivul transhumanei, sugerat prin cele dou verbe autentice legate de condiia lor de pstor: suim, coborm, micare specific oierilor din vremuri ancestrale. . Visele, alte semne, o fac s cread c prelungita absen a lui Nechifor este impus de un fapt de Aciunea este deci plasat ntr-un timp anume: cel al sosirii nentrziate a iernii; curnd va vremii prin a urla lupii, deci vine iarna, zice argatul Mitea, care se ntoarce cu oile i vacile. Vitoria i aaz gospodria pentru iarn. n sufletul ei ngrijorarea devine nelinite de excepie.

Vitoria i scrie (prin preot) o scrisoare lui Gheorghi, chemndu-l acas. De la preot merge la baba Maranda, vrjitoarea satului, n ale crei previziuni oculte Nechifor s-ar fi lsat prins n mrejele unei femei cu ochii verzi. Vitoria se hotrte s-i spun lui Gheorghi c trebuie s plece n cutarea tatlui su. Nesigurana i sfioenia lui Gheorghi o determin pe Vitoria s nu-l trimit singur, ci s plece mpreun. Intriga: hotararea Vitoriei Lipan de a pleca impreuna cu fiul sau in cautarea lui Nechifor Lipan Desfasurarea actiunii (capitolele VII-XII): Desfurarea aciunii cuprinde drumul strbtut de Vitoria n cutarea lui Nechifor. nainte de a pleca merge la biseric, apoi vinde produse hangiului David din Clugreni, iar banii i las, pn a doua zi, printelui, temndu-se s nu fie clcat de hoi. Cei doi, mpreun cu domnul David, dup ce trec prin Bistria, fac popas la hanul lui Donea, la Bicaz. Aici afl urma lui Nechifor. Plecarea ei la nceputul lui martie nu este ntmpltoare, ci pentru c n aceast lun Sfntul Gheorghe strpunge cu sulia luminii solare balaurul iernii i al ntunericului; n martie (alt mit) lumina nvinge ntunericul. Pe tot parcursul drumului femeia ntreab de un datornic cu cciul brumrie, clare pe un cal negru intat. La Borca ntlnete o cumetrie, la Cruci o nunt, de unde observ c urmele lui Nechifor sunt tot mai sigure, ceea ce o face s-i continue drumul spre ara Dornelor, i au purces spre Vatra Dornei aflnd c acolo fusese n toamn trg de oi. Drumul nu e sigur. Acostai de un strin cu gnduri necurate, reuesc s scape, ameninndu-l i ajung la han. Aici afla ca s-a fcut tranzacia ntre Nechifor care cumprase 300 de oi i ali doi oieri. Trecnd muntele Stnioara la Suha, afl de la hangiul Iorgu Vasiliu, c pe la Sfinii Mihail i Gavril trecuser doi ciobani cu turmele: Calistat Bogza i Ilie Cuui. n Sabasa, n curtea unui gospodar, l gsete pe Lupu, cinele credincios al lui Nechifor Lipan. Vitoria l recupereaz pe Lupu pltind o sum de bani. Lupu este cel care i conduce la cel disprut. Punctul culminant: inhumarea ramasitelor lui Lipan si indeplinirea obligatiilor funerare. La masa de pomenire sunt invitai subprefectul i oamenii si i cei doi oieri. n urma investigaiilor fcute de ea,reuete, n ciuda lipsei dovezilor, s reconstituie n mintea ei crima. Spera ns s-i determine pe cei doi ucigai s se autodemate.

Vitoria relateaza atat de veridic faptele, incat Bogza isi recunoaste crima, este lovit cu baltagul de Gheorghita si muscat de cainele Lupu. Cutui isi va recunoaste si el fapta si va fi arestat de autoritati. Deznodamantul: Vitoria hotrte ceea ce are de fcut ntr-un viitor apropiat: ntoarcerea dup 40 de zile la mormntul lui Nechifor, unde s vin s se nchine i Minodora. Caracterizarea personajelor Eroul principal i prezent n desfurarea aciunii este Vitoria Lipan, deosebit prin frumuseea fizic i sufleteasc, prin inteligena i tria moral, prin spiritul echilibrat, prin tenacitatea prin care-i urmrete scopul propus. De remarcat la Vitoria Lipan devotamentul i statornicia moral, inteligena n descifrarea i nelegerea sufletului omenesc. Arta de a-i disimula inteniile o stpnete n mod impecabil. Negustorul David, impresionat de inteligena, caracterul ferm, i mrturisete domnului Iordan c, dac n-ar fi fost nsurat, ar fi cerut-o de soie. Vitoria triete ntrit de credina neclintit n Dumnezeu: Era aa o hotrre de mai sus ctre care inima ei ntr-una sta ngenuncheat. Vitoria pare o iniiat, de vreme ce recunoate n faa negustorului David c drumul ei a fost poruncit de o instan suprem, divin: S tii dumneata c eu am pornit dup semne i porunci. Cunoate, tie mersul vremii i se conduce dup semnele naturii. Vitoria respect justiia divin i stimuleaz pe cea omeneasc, rmne de neclintit n aprarea credinei religioase cu caracter ritualic. Pentru Vitoria este sacr obligaia de a-l ngropa pe Nechifor, de a efectua ritualurile nmormntrii i de a rzbuna crima. Stilul caracterizat prin naturalee, simplitate (dar nu simplism) armonia rezultat din folosirea cuvintelor ce confer muzicalitate comunicrii, fineea, concizia demnitatea care impune folosirea numai a cuvintelor elevate de simul cultivat al limbii i evitarea celor triviale, grosolane, cu tent de invectiv vulgar, oralitatea, ironia care mbrac nuane diverse de la persiflare la sarcasm,contribuie la realizarea personajului. Un rol deosebit l au dialogul i monologul interior prin care Sadoveanu i realizeaz personajul literar.

Numele dat celor dou personaje principale,Vitoria i Nechifor sunt simbolice

Simbolul acestor nume este triumful iubirii asupra tragicului existenei, asupra rului din oameni, cci Lumea asta-i mare i plin de ruti (Vitoria este o form regional de la Victoria, iar Nechifor este un nume ce-i afl originea n cuvintele greceti Nike phoros purttor de victorie).
Un alt personaj al romanului este Nechifor Lipan, marele absent, cunoscut indirect, prin intermediul celorlalte personaje. Ca i Vitoria, este o figur emblematic pentru lumea oierilor de pe Raru. Din monologurile interioare ale Vitoriei aflm c era un om nu frumos, dar impuntor, inegalabil povestitor, nelipsit de la petrecerile rurale. Avea o fire comunicativ i pasional, i plcea s mai i rmn n compania unei femei frumoase dar n-ar fi prsit-o pe Vitoria, nu i-ar fi clcat jurmntul de credin i s se fi sturat de vechi i s fi cutat nou cum ncearc s insinueze Calistrat Bogza. O caracteristic deosebit a lui Nechifor : este, ca i Vitoria, un iniiat. Cnd Nechifor avea numai 4 ani se mbolnvise de hidropic, o boal letal, dar din care se poate salva numai pe ci oculte, magice. Nechifor a fost vndut simbolic vrjitoarei satului pe-un bnu de aram, trecndu-i-l peste fereastra casei ca peste un prag al morii. Vrjitoarea, dup ce l-a descntat, i-a schimbat numele din Gheorghe n Nechifor ca s nu-l mai cunoasc bolile i moartea.

Nechifor, dotat cu nelepciune, nvase de la btrnii oieri slov i poveti care conineau o moral profund. tia s spun vorbe adnci pe care le spusese cu neles la vreme potrivit.
Curajos, nu se temea s plece n toiul nopii pe poteci de munte i de hoi nu se temea; avea mare stpnire asupra lor. Nechifor i iubea cinele, pe care-l hrnea cu mna lui, spre admiraia hangiului. Chiar i dup moarte, spiritul su continua s fie ghid pentru familia sa. n gndul acesta care i venise dintr-o dat s caute cinele, Vitoria cunoscu o alt binecuvntare. De unde-i venise gndul? Fr ndoial c de la Nechifor () sufletul lui se ntorsese ctre dnsa i-i ddea ndemnuri. Un alt personaj este Gheorghi. El motenise de la tatl su nu numai numele tainic al acestuia, rostit de Vitoria n ceasurile ei de sfietoare tristee luntric, ca semn al iubirii purtate, ci i fora fizic a acestuia. Este un copil, un adolescent, care se iniiaz n tainele vieii de pstor, n meteugul oieritului. Astfel se explic de ce se afl departe de cas, n blile Jijiei.

Vitoria l face s neleag c trebuie s se maturizeze: nelege c jucriile au stat. De acu trebuie s te ari brbat. Eu n-am alt sprijin i am nevoie de braul tu. Drumul vieii i morii lui Lipan alturi de mama sa este un drum de iniiere n misterele vieii. Gheorghi n-are rolul numai de nsoitor al mamei, ci i revine rolul major de preluare a responsabilitilor tatlui su. Orice proces de iniiere este nsoit de o moarte simbolic. Vrsta jucriilor moare cnd la porunca repetat a mamei coboar n rp s privegheze osemintele printelui su i, dup datin, s in aprins lumnarea. Gheorghi, purttor al crui nume nseamn victoriosul, nvinge rul. Fiul Vitoriei, dei nu are nsuiri fantastice, este totui un Harap-Alb al lui Creang, simbol al binelui, care parcurge un drum iniiatic, devenind braul care s lucreze i s protejeze familia i s rostuiasc motenirea patern. ,,Baltagul rmne o oper de referin pentru specia literar care se numete roman, pentru c este: creaie epic de mare ntindere, aciunea este ampl, desfurat pe mai multe planuri; conine conflicte umane i frmntri sufleteti puternice; un numr mare de personaje i varietate de tipuri umane; aciune dens, dinamic; personajele sunt principale, secundare i episodice; sunt respectate momentele subiectului; modurile de expunere: naraiunea, descrierea, dialogul i monologul interior; modalitile narative: consemnarea obiectiv a faptelor, relatare la persoana a III-a.

TEMA 9
REALISMUL LIVIU REBREANU

REALISMUL

Curent literar aparut la mijlocul secolului al XIX-lea ca o reactie impotriva romantismului. Opera literara este conceputa ca reflectare obiectiva a realitatii, in complexitatea acestia. Eroul este integrat in mediul de viata familial, social, economic, politic,cultural,fiind un produs al acestuia. El este tipic, in sensul ca reprezinta o clasa sociala sau morala.. Primeaza observatia sociala si psihologica. Faptele, caracterele sunt veridice, verosimile. Stilul este obiectiv, impersonal. Predomina descrierea concentrica si tehnica detaliului. Constructia operelor este solida, adesea circulara. Naratorul este omniscient, omniprezent. Focalizarea este zero. Un tip de realism este cel balzacian. Trasaturi : teme- mostenirea, arivismul, paternitatea ; tehnica narativa originala- expozitiune ampla, descriere detaliata a mediului de viata ; tipuri de personaje avarul, arivistul, fata batrana ; arta personajului inainte de a fi introduse in actiune este prezentat amanuntit prin mediul de viata, vestimentatie, portret fizic. In literatura romana Enigma Otiliei de G. Calinescu , Ion de Liviu Rebreanu si altele

ROMANUL ION-LIVIU REBREANU


In perioada interbelica, romanul a avut o evolutie rapida.

Liviu Rebreanu deschide drumul romanului romanesc cu Ion impunand romanul obiectiv. Aria tematica se largeste substantial. Se dezvolta romanul de evocare istorica: ex: Fratii Jderi de Mihail Sadoveanu, romanul de analiza psihologica cultivat de Camil Petrescu Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi, Patul lui Procust, romanul indirect dupa modelul lui Gide al lui Mircea Eliade ex: Maytrei In acesata perioada scriitorii trec de la o tematica preponderent rurala la una citadina conform modernismului lovinescian: romanele Hortensiei Papadat- Bengescu, ale lui Camil Petrescu, Anton Holban, Cezar Petrescu. Formulele epice traditionale coexista cu tehnici artistice moderne: in creatia lui Cezar Petrescu se simte influenta lui Marcel Proust, in creatia lui Mircea Eliade influenta lui Gide si Joyce. Romanul evolueaza de la forma obiectiva la cea subiectiva. RomnaulIon este publicat in anul 1920, fiind considerat de E. Lovinescu cea mai mare creatie epica romaneasca. Surse ale romanului: o scena vazuta pe coastele dimprejurul satului in care un taran in haine de sarbatoare se apleaca si saruta pamantul; pedepsirea unei fete bogate dintr-un sat de catre tatal sau ca s-a lasat sedusa de un taran sarac; Situatia grea a taranilor din satele ardelenesti relatata chiar de un taran numit Ion. Ion-roman realist obiectiv: narator omniscient, omniprezent; obiectivitatea, impersonalitate naratorului, detasat, neimplicat in faptele prezentate; viziune dindarat , nonfocalizata;

intentia accentuata de veridicitate; naratiune la persoana a-III-a; naratorul prezinta realitatea din roman ca pe un proces logic, cu final explicabil si previzibil; evenimentele sunt inlantuite cauzal si temporal, acestea devenind credibile; cititorul are impresia de veridicitate si de obiectivitate. Titlul: este dat de numele personajului principal; este un nume comun, obisnuit in spatiul rural; Ion poate reprezenta o categorie sociala, a taranului fara pamant, care se lupta pentru existenta sa. Tema: problematica pamantului in satul ardelenesc de la inceputul secolului al XX-lea Structura si subiectul: este alcatuit din doua parti: Glasul pamantului si Glasul iubirii, avand 13 capitole; alcatuire de corp sferoid ,structura circulara; simetrie intre incipit si fianl realizata prin descrierea drumului care se intra si se iese din satul Pripas, locul desfasurarii actiunii; prezenta a doua planuri paralele: destinul taranimii si al intelectualitatii; Expozitiunea: intr-o zi de duminica, satul se strange la hora in curtea Todosiei, vaduva lui Maxim Oprea; oamenii din sat sunt asezati dupa conditia sociala, batranii, fruntasii satului, invatatorul si preotul; Ion o ia la joc pe Ana cea bogata, desi o place pe Florica; Ana fusese harazita lui George Bulbuc, fiu de bogatas; Vasile Baciu, tatal Anei, il acuza pe Ion ca ar umbla dupa fiica lui, astfel ca in confruntarea lor verbala Ion este numit hot si talhar, sarantoc; Intriga: aceasta confruntare satrneste nemultumirea lui Ion si hotararea lui de a-si schimba statul social renuntand la iubirea lui pentru Florica; Rusinea indurata de flacau va intari dorinta de razbunare ,seducand-o pe Ana pentru a-l obliga pe Vasile Baciu sa ii dea fata de nevasta impreuna cu averea cuvenita. Desfasurarea actiunii: Ana devine obiect de negociere intre tatal sau si Ion; Ana este batuta si de tata si de Ion, alungata de la o casa la alta, ea ajunge la disperare;

dupa nunta dintre Ion si Ana, Vasile Baciu se hotaraste sa puna averea pe numele ginerelui; Ana da nastere lui Petrisor , dar nici acest eveniment nu schimba purtarea brutala a lui Ion fata de ea; fire slaba, Ana se sinucide si la scurt timp moare si copilul, nefiind bine ingrijit de mama lui Ion; acum Ion este liber sa se indrepte catre Florica, dar aceasta se maritase cu George Bulbuc; surprins de acesta in casa cu Florica, Ion este omorat prin lovituri cu sapa. In celalalt plan ,invatatorul Herdelea are si el necazuri: si-a zidit casa pe pamanturile bisericii, iar acum a ajuns in conflict cu preotul; are doua fete de maritat, Ghighi si Laura, pentru care trebuie sa aiba zestre; fiul,Titu, este o fire de poet; reuseste pana la urma sa gaseasca partide bune pentru a-si marita fetele; Intra in conflict cu autoritatile si va fi inlocuit cu invatatorul Zagreanu si nevoit sa plece in alt sat; Punctul culminant: Ion este lovit de mai multe ori cu sapa de catre Bulbuc deoarece il prinde in casa cu sotia sa, Florica. Deznodamantul: George Bulbuc va fi arestat, iar Florica ramane de rasul satului; familia Herdelea isi paraseste casa si satul, invatatorul fiind inlocuit cu altul mai tanar; preotul Belciug isi construieste biserica noua si organizeaza sarbatorirea sfintirii acesteia. Personajele Ion: este personaj principal si eponim cu insusiri contradictorii(viclenie-naivitate, gingasie-brutalitate); reprezinta o larga clasa sociala: a taranului ardelean lipsit de pamant; este tipul parvenitului, omul fara scrupule manat de instinctul de a se ajunge, de a fi cineva in satul sau; provine dintr-o familie care a saracit deoarece tatal sau, Glanetasu, a vandut pamanturile avute ca zestre de la nevasta lui, Zenobia, si i-a cheltuit pe bautura; Ion este harnic, ca elev fusese silitor si cuminte, dar a renuntat la scoala pentru pasiunea lui de a avea pamant(iute si harnic ca ma-sa);

impins de dorinta de a avea pamant, Ion renunta la Florica si o alege pe Ana cea urata dar bagata (glasul pamantului este mai puternic decat cel al iubirii); pentru Ion ,pamnatul reprezinta atat un mod de existenta cat si o identitate sociala; scena care sta la baza romanului este a sarutarii pamantului de catre Ion: acesta se simte un urias la picioarele caruia se zbate un balaur.(Glasul pamantului patrundea navalnic in sufletul flacaului, ca o chemare, coplesindu-l.); patima pentru pamant il face sa nu vada suferinta Anei, tragismul mortii lui Petrisor si nici sa sesizeze nepotrivita apropiere de Florica, maritata cu George Bulbuc; ii era drga munca, oboseala il intarata, se simtea infratit cu lutul pe care-l frmnta in mainile sale(Munca ii era draga, oricat ar fi fost de aspra, ca o ravna ispititoare.); finalul sau este previzibil: eroul este prins intre Eros si Thanatos de patima obsesiva pentru pamant. Modaliati de caracterizare: caracterizarea directa: observatiile autorului despre Ion, monologul interior, opinia altor personaje; Se remarca aici tehnica pluraritatii perspectivelor: doamna Herdelea spunea ca Ion e un baiat cumsecade.E muncitor, e harnic, e saritor, e istet, iar preotul il considera un stricat si-un bataus, si-un om de nimic te tii mai destept decat toti dar umbli numai dupa blestamatii.;

caracterizarea indirecta: relatia dintre personaje, dialogul, gesturi, atitudini si fapte.


Ana: este o tanara bogata din satul Pripas, fiica lui Vasile Baciu; dupa ce i-a murit mama, a fost crescuta de tatal ei, care se insurase pentru avere dar care a fost muncitor dedicat familiei si a sporit averea. Portertul Anei este privit in opozitie cu al Floricai: Ana era urata, dar bogata ,Florica era frumoasa dar saraca(fata aceasta uscat, cu ochii pierduti in cap de plans, cu obrajii galbejiti, cu pete cenusii, si care, impopotionata cum era astazi, parea si mai urata.); Ana reprezinta soarta femeii de la tara: doua brate de lucru, o zestre si o producatoare de copii.

Ana, fire slaba, se va lasa usor in bratele lui Ion, uitand ca a fost promisa lui George Bulbuc;

soarta Anei va fi mai rea decat a altei femei din sat: este batuta si de tata si de Ion, alungata de la o casa la alta, astfel ca ramanand fara sprijin se va spanzura;
Ion nu are niciun regret ci simte ca este liber si poate sa asculte de glasul iubirii. Titu Herdelea: este fiul invatatorului din sat; are 23 de ani, mandria familiei Herdelea; a fost un elev eminent dar la liceul din Armadia, in clasa a III-a, a inceput sa simta ca e persecutat si este mutat la liceul unguresc din Bistrita si apoi la liceul sasesc;

nu isi da bacalaureatul, astfel ca tatal sau nu-l poate vedea preot, notar sau invatator;
publica o poezie in revista Familia si se considera poet; mai superficial decat Ion, Titu se conduce dupa principii simple: Unde te duce viata, acolo trebuie sa mergi si ce-ti porunceste ea trebuie sa faci! Numai nebunii umbla sa-I stavileasca mersul, s-o abata din calea ei. in ultimul capitol se sintetizeaza evolutia lui Titu: aflat la Bucuresti, el trmite o scrisoare parintilor, in care gasim un tanar maturizat de suferinta dorului de casa, impresionat de evenimentele traite la Sibiu; Arta prozatorului Formula epica a obiectivitatii impune relatarea cronologica a evenimentelor. Fiecarpersonaj este introdus in roman cu o biografie sumara Cele doua planuri paralele se interfereaza si apoi se desprind in functie de evenimentele din viata satului.

Personajele din roman sunt conturate in paralel, subliniindu-se trasaturile opuse: Ana-Florica, Ion-Titu, Vasile Baciu-Herdelea.
Stilul cenusiu al scriitorului concentreaza metafora in jurul unui singur termen:pamantul. Destinele eroilor sunt anticipate de semne a caror prezenta accentueaza obiectivitatea. Tehnica detaliului (incipit-final) sustine caracterul realist al romanului, imaginea de oglinda a realitatii.

Enigma Otiliei-G. CALINESCU


roman realist, tip balzacian. a aparut in 1938 in doua volume , este al II-lea dupa Cartea nuntii

In perioada interbelica, romanul a avut o evolutie rapida. Liviu Rebreanu deschide drumul romanului romanesc cu Ion impunand romanul obiectiv. Aria tematica se largeste substantial. Se dezvolta romanul de evocare istorica: ex: Fratii Jderi de Mihail Sadoveanu, romanul de analiza psihologica cultivat de Camil Petrescu Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi, Patul lui Procust, romanul indirect dupa modelul lui Gide al lui Mircea Eliade ex: Maytrei In acesata perioada scriitorii trec de la o tematica preponderent rurala la una citadina conform modernismului lovinescian: romanele Hortensiei Papadat- Bengescu, ale lui Camil Petrescu, Anton Holban, Cezar Petrescu. Formulele epice traditionale coexista cu tehnici artistice moderne: in creatia lui Cezar Petrescu se simte influenta lui Marcel Proust, in creatia lui Mircea Eliade influenta lui Gide si Joyce. Romanul evolueaza de la forma obiectiva la cea subiectiva. Enigma Otiliei constituie o revenire la formula obiectiva de roman, la metoda balzaciana. Romanul lui G.Calinescu devine astfel unul polemic, replica la cultivarea in epoca a formulei proustiene, dar si o ilustrare a conceptiei sale privind curentele literare. Astfel el afirma ca Nu exista in realitate un fenomen artistic pur classic sau pur romantic. Acest lucru se poate realiza doar in retorta. Calinescu este autorul primelor romane citadine de tip clasic. Cu romanul Enigma Otiliei el aduce o viziune originala, moderna romanul fiind situat intre traditie si inovatie.

Elemente balzaciene: Tema: mostenirea care declanseaza si mobilizeaza energii umane ce se confrunta clanul Tulea impreuna cu Stanica Ratiu urmaresc averea lui Costache Giurgiuveanu. Motivul paternitatii: concretizat in raportul dintre parinti si copii: Costache Giurgiuveanu-Otilia, Pascalopol-Otilia, Aglae-Otilia.

Titlul initial al romanului a fost Parintii Otiliei fiind schimbat de editor. Expozitiunea ampla in care actiunea este plasata in timp: O seara la inceputul lunii iulie 1909 cu putin inainte de ora 20 si in spatiu: pe strada Antim.

Este prezentat unul dintre personajele principale si anume Felix Sima, un tanar de 18 ani imbracat in uniforma de licean, care a sosit de la Iasi la Bucuresti pentru a urma facultatea de medicina. Tehnica detaliului: prin acest procedeu sunt realizate portretele fizice ale personajelor. Primul al lui Felix, al lui Costache Giurgiuveanu si cel al celor aflati la masa de joc: Pascalopol, Aglae, Aurica si mai tarziu al lui Stanica Ratiu. Tot prin tehnica detaliului se face descrierea minutioasa a strazii Antim, a cladirilor acesteia. Era o strada pustie si intunecata avand un aspect bizar, o caricatura in moloz a unei strazi italice fiind prezentata varietatea arhitecturala, amestecul de stiluri. Este descris exteriorul casei lui Costache Giurgiuveanu, aceasta indicand gustul estetic indoielnic si caracterul proprietarului: casa avea o intentie de grandoare prin imitatii ieftine, prin geamurile patrate acoperite cu hartie translucida pentru a imita vitraliile de catedrala. Ferestrele erau de o inaltime absurda, zidaria era crapata, iar din crapaturi ieseau buruieni. Usa de lemn umflat si descleiat, imensa, de forma unei ferestre gotice, in general degradarea cladirii contureaza imaginea despre proprietar. Interiorul este asemanator: in holul de la intrare se afla o imitatie: un cupidon din ipsos vopsit maro, geamurile pline de praf nu aveau perdele, usa si scarile care scartaiau. Aceasta descriere contureaza o atmosfera lugubra si misterioasa si contribuie la caracterizarea personajului.

Camera Otiliei: o defineste intru totul pe fata: Aici se afla o masa de toaleta cu 3 oglinzi mobile si cu multe sertare. Motivul oglinzilor prezent sugereaza firea imprevizibila a fetei dar oglinda este si elementul indispensabil al cochetariei feminine. Dezordinea ce stapaneste denota firea exuberanta a Otilei si amestecul de feminitatea si copilarie. Peste tot erau aruncate rochii, palarii, pantofi, partituri, jurnale de moda frantuzesti, carti, papusi.

Toate alcatuiesc universul spiritual al fetei. Casa lui Pascalopol: mobila, obiectele de arta exprima rafinamentul, bunul gust, placerea confortului, bunastarea. Acelasi lucru se poate observa si la conacul din Baragan. Salonul Familiei Tulea are peretii incarcati de tablouri, copii dupa carti postale ilustrate care vorbesc despre involutia lui Titi si despre lipsa lui de imaginatie. Peste tot se aflau perne cusute cu margele colorate de catre Simion Tulea amintind procesul de degradare psihica a acestuia care avea crize periodice. Ordinea si curatenia care parca inghetau tot trimit la firea acra, rea a Aglaei. Astfel mobila, vesmintele, mediul de viata in general prefigureaza caracterul, exprima atitudinea despre viata, educatia personajelor, temperamental. Toate aceste exemple ilustreaza conceptia clasica balzaciana de exprimare a caracterului prin detalii semnificative. Elemente clasiciste: Tipologia personajelor: acestea sunt conturate realist dar sunt caractere dominate de o singura trasatura fundamentala care le incadreaza intr-un anumit tip uman: : avarul Costache Giurgiuveanu : arivistul-Stanica Ratiu : baba absoluta-Aglae : fata batrana-Aurica. Elemente romantice: analiza sentimentului iubirii (a lui Felix fata de Otilia); descrierea Baraganului; motivul orfanului; antiteza dintre Otilia si Felix care nu urmaresc averea lui Mos Costache si clanul Tulea; Generozitatea lui Pascalopol se opune avaritiei lui Mos Costache.

Elemente moderne:

introspectia; finetea, luciditatea si precizia analizei pshilogice; Interesul pentru psihologii contradictorii, tulburatoare : ex: Otilia si Pascalopol; Otilia il iubeste pe Felix dar se casatoreste cu Pascalopol; Pascalopol nu isi poate defini in mod clar sentimentele fata de Otilia; Interesul pentru cazuri patologice: degradea psihica, alienarea la Simion Tulea, consecintele ereditatii la Titi Tulea; Pluriperspectivismul in caracterizarea Otiliei; Personajul-martor: Felix. Perspectiva narativa: omniscienta partiala deoarece multe secvente din roman sunt prezentate prin prisma personajului martor si actor: Felix Evenimentele sunt relatate cronologic la persoana a III-a . Structura romanului:

fiind un roman realist are o constructie circulara: incepe si se incheie cu descrierea casei lui Mos Costache si cu vorbele acestuia Aici nu sta nimeni. Romanul e structurat pe doua planuri:

Un plan urmareste destinul celor 2 familii si al membriilor acestora: Familia lui Costache Giurgiuveanu si a fiicei sale vitrege Otilia Marculescu si Familia Tulea la care se adauga si Stanica Ratiu, ginerele. Mobilul principal al tuturor actiunilor acestora este averea lui Mos Costache pe care o doreste Aglae, sora lui, pentru copiii sai si la care se adauga, inventiv si rapace Stanica Ratiu; Eforturile acestora sunt canalizate spre inalturarea Otiliei, fata celei de-a doua sotii a lui Costache Giurgiuveanu crescuta de acesta fara acte de adoptie. Tot in acest plan este urmarit si destinul lui Pascalopol.

Al doilea plan prezinta evolutia lui Felix Sima, ramas orfan si venit la Bucuresti ca sa studieze medicina, dornic de a face cariera. - Din acest punct de vedere ,Enigma Otiliei este un bildungs-roman; - El traieste prima experienta de dragoste. Aceasta constituie fondul liric al romanului: o iubire adolescentina. Costache Giurgiuveanu este tutorele lui Felix avand obligatia sa-i administreze bunurile lasate de tatal sau. Felix se indragosteste de Otilia, devine gelos pe Pascalopol, o prezenta nelipsita din preajma fetei si necesara prin generozitatea si cavalerismul omului rafinat. Otilia il iubeste pe Felix dar nu vrea sa-i fie o piedica in cariera si ia hotararea sa plece cu Pascalopol. Inteligenta si discernamantul izvorate dintr-o existenta timpurie nesigura, fiind orfana suferind umilinte, o fac pe Otilia sa-l accepte pe Pascalopol drept sot. Felix nu intelege acest lucru. Totusi este preocupat de carierea, ajunge un medic celebru, profesor universitar, facand o casatorie stralucita. Otilia va ramane o amintire, o imagine a eternului feminin. In celalalt plan al romanului este prezentat declinul clanului Tulea: -Aglae nu reuseste sa puna mana pe banii lui Mos Costache acestia fiind furati de Stanica, ceea ce provoaca moartea acestuia, dupa care o paraseste pe Olimpia , se casatoreste cu Georgeta care-l propulseaza in inalta societate bucuresteana. Aurica ramane fata batrana. -Titi divorteaza de Ana Sohatchi si se legana din ce in ce mai mult. Simion Tulea moare la ospiciu, parasit de familie. Modalitati de caracterizare: cele clasice: caracterizarea directa de catre narator, alte personaje, autocaracterizare; caracterizarea indirecta prin gesturi, vorbe, fapte. prin mediu (indirecta) de tip balzacian moderna: pluriperspectivismul (caracterizarea Otiliei)

caracterizarea directa: portretele fizice ale personajelor (prin tehnica detaliului-tip balzacian).

Caracterizarea Otiliei Chipul Otiliei este prezentat tot la inceputul romanului prin intermediul personajului martor: Felix un cap prelung, tanar, incarcat cu bucle pana la umeri. Urmeaza prezentarea vestimentara care sugereaza suplete, delicatete, finete: Fata era imbracata intr-o rochie dintr-un material foarte moale, care cadea usor, stransa bine la mijloc. Pe umeri purta o coreleta . Prezenta ei invioreaza atmosfera lugubra si apasatoare a casei. Ea raspandeste in jurul ei gratie, inteligenta, delicatete, creeaza o atmosfera placuta prin melodiile pe care le canta la pian. Amestec de copilarie si adolescenta, are un efect ciudat asupra lui Pascalopol fata de care manifesta gesturi materne (ii potriveste nodul de la cravata) sau familiare (se aseaza pe genunchii lui). Ea reprezinta feminitatea in devenire. Pascalopol nu-si poate defini sentimentele fata de ea. Otilia este cel mai complex personaj din roman. Este proiectia scriitorului in afara. Otilia cest moi! G. Calinescu. In conturarea Otiliei este folosita ca tehnica pluriperspectivismul. Ea se reflecta diferit in ochii celor din jur. Mos Costache: ea este fe-fe-fetita tatii, o sorbea umil din ochi era fericit cand o vedea;

Pascalopol: este o mare strengarita cu un suflet de artista, o floare rara.


Aglae si Aurica: purtarile ei sunt asemeni fetelor fara capatai e o dezmatata. Felix: ea este o fata deosebita cu o mare sensibilitate. Nelinistea adolescentina, bucuriile ei sunt surprinse cu finetea observatiei. Fire nastrusnica, visatoare, imprevizibila, aduce o nota de bucurie, de lumina in casa lui Costache Giurgiuveanu.

Exbueranta alearga in picioarele goale in iarba, doarme in fan, canta, fluiera, danseaza. Tot comportamentul ei aduce indignarea clanului Tulea.
Si Otilia este caracterizata prin mediul de viata (camera ei).

Personajul se autocaracterizeaza analizandu-se cu luciditate. Intr-o discutie cu Felix ea-i marturiseste ca este capricioasa si vrea sa fie libera pentru ca ea se plictiseste repede. Si fata de Felix are griji materne: il ingrijeste, doreste ca el sa-si atinga visul Desi-l iubeste pe Felix, are nevoie de Pascalopol fiind lipsita in copilarie de dragostea mamei care murise. Calatoria la Paris o maturizeaza, devine mai sigura pe ea, schimbare pe care Felix o percepe. Ea ramane o enigma atat pentru Felix cat si pentru Pascalopol, niciunul neputand sa inteleaga gestul din final: casatoria cu Pascalopol. Cu sufletul este alaturi de Felix dar spirit practic, fiind convinsa ca viata nu tine decat cativa ani pentru o femeie, se marita cu Pascalopol. Pascalopol ii reda libertatea dupa o perioada de 5 ani, iar fotografia pe care i-o va arata lui Felix va infatisa o femeie frumoasa dar complet diferita. Caracterizarea lui Felix Personajul-martor si actor al romanului, un caracter in formare. Prin tehnica detaliului i se face si lui un portret fizic la inceput:

- El este un tanar de vreo optsprezece ani, imbracat in uniforma de licean ce intra in strada Antim, venind dinspre strada Sf. Apostoli cu un soi de valiza in mana, nu prea mare, dar desigur foarte grea, fiindca, obosit, o trecea des dintr-o mana-ntr-alta. uniforma neagra ii era stransa bine pe talie, ca un vesmant militar, iar gulerul tare si foarte inalt si sapca umflata ii dadeau un aer barbatesc si elegant. Fata ii era insa juvenila si prelunga, aproape feminina din pricina suvitelor mari de par ce-i cadeau de sub sapca, dar culoarea maslinie a obrazului si taietura elinica a nasului corectau pintr-o nota voluntara intaia impresie . El are ambitia de a deveni un medic celebru. Deschide seria personajelor de exceptie din opera calinesciana. In casa lui Mos Costache o intalneste pe Otilia de care se indragosteste, pe care o iubeste sincer dar a carei enigma nu va reusi s-o dezlege.

Parcurge drumul de la simpla atractie la acuitatea sentimentului iubirii. Simte nevoia de a fi permanent langa ea dar relatia acesteia cu Pascalopol il deranjeaza.

Numeroase pagini descriu starile prin care trece Felix el traind o multitudine de sentimente: neliniste, incertitudine, atractie, dezamagire, gelozie, fericire dar absenta ei il arunca din nou in incertitudine.
Fata de Pascalopol are sentimente contradictorii de gelozie si simpatie. Niciunul dintre ei nu este sigur de iubirea fetei. Spirit rational nu se pierde cu firea cand cei doi pleaca la Paris, din contra isi concentreaza atentia asupra studiului remarcandu-se la facultate. Relatia cu Georgeta il maturizeaza. Pentru el Otilia va ramane permanent un mister. Tine la Mos Costache: o data pentru ca este singura sa ruda si pentru ca este tatal Otiliei. Epilogul il infatiseasa pe Felix devenind o celebritate dar cu nostalgia Otiliei. Aceasta nostalgie il face sa se intoarca pe strada Antim, unde vede casa si mai paraginita si isi aminteste cuvintele tutorelui sau aici nu sta nimeni. Cei doi adolescenti se opun antitetic arivistilor din jurul lor fiind singurii care nu urmaresc averea lui Mos Costache pe care il iubesc sincer.

Stanica Ratiu: un Dinu Paturica modern (personaj din Ciocoii vechi si noi) incadrandu-se in tipul arivistului. este un avocat fara procese, sotul neligitim al Olimpiei, fiica cea mare a Aglaei Tulea; tipul de individ care asteapta o avere care sa-i modifice radical viata; este volubil, indiscret, circula in diferite medii; afla, se informeaza, agresiv cand este cazul, fara nici un scrupul, cu o mare disponibilitate de adaptare si supravietuire; inteligent si escroc, fanfaron si abject;

ideea de familie pe care o cultiva permanent nu-l impiedica s-o paraseasca pe Olimpia dupa ce ii fura banii lui Costache Giurgiuveanu si sa se insoare cu Georgeta, femeie intretinuta dar cu relatii in inalta societate bucuresteana; este un artist al intrigii, spioneaza pe la usi, pe la ferestre, ii povesteste lui Costache Giurgiuveanu o serie de cazuri in care mostenitorii i-au omorat pe proprietari pentru a-l inspaimanta; este implicat in afaceri dubioase, nu-si raspecta nici macar propria familie furand niste cesti de portelan ale matusei, fura bani din poseta unei verisoare; dupa ce pune mana pe banii lui Costache Giurgiuveanu provocandu-i acestuia moartea, isi va deschide un birou de avocatura si va deveni proprietarul unui bloc. conturat astfel el a fost asociat personajului Gore Pirgu din Craii de curte veche de Mateiu Caragiale; temele lui favorite sunt paternitatea, casatoria, de care face mare caz desi nu are grija de primul copil care moare (Relisor), atat din neglijenta lui cat si a Olimpiei. obiectivul urmarit este banul; este un arivist lacom, versatil, tine teorii despre societate, familie, profesiune. personajul este caracterizat si direct printr-un portret realizat tot din perspectiva lui Felix: are un par bogat, negru, o mustacioara in forma de musca, era imbracat intr-un costum soie-ecru avand o lavaliere mare; trece cu usurinta de la o stare la alta, este volubil, trivial, labil demagog, adopta maniere distinse fata de Aglae, se induioseaza fata de situatia lui Simion. Aglae Tulea: si acestui personaj i se face un portret fizic de catre personajul martor si actor Felix, in momentul in care tanarul intra in casa tutorelui sau era cam de aceeasi varsta cu Pascalopol: avea buze subtiri, fata galbicioasa, obrajii brazdati de cute mari, ochii bulbucati, nasul incovoiat; se inscrie in tipologia babei absolute; caracterizarea indirecta indica faptele si actiunile pe care le intreprinde pentru a pune mana pe averea fratelui sau; doreste s-o indeparteze pe Otilia de Mos Costache pentru ca acesta sa n-o infieze si sa nu-i lase averea;

si ea este intruchiparea dorintei de imbogatire: scopul este capatuirea copiilor si mai ales a lui Titi; lacomia de bani este trasatura esentiala; este rece, odioasa, marginita, meschina, desconsidera orice preocupare intelectuala; colegul lui Felix, Weissman o caracterizeaza direct spunand ca este baba absoluta fara cusur in rau; observatia acestuia este justa deoarece ea nu are nici un sentiment nici fata de fratele sau cand este bolnav, si nici fata de Simion pe care-l duce la ospiciu fara sa-l mai viziteze. zgarcita si rapace, caracterul ei nu poate fi contracarat decat de Stanica Ratiu; si ea este caracterizata indirect prin mediul de viata (vezi el.balzaciene). Aurica Tulea: este fata batrana obsedata de casatorie, vede in fiecare barbat un pretendent; este dezechilibrata psihic pierzand orice decenta; la fel ca mama ei are numai rautati fata de Otilia. Titi Tulea: personajul este caracterizat direct si indirect. Otilia il considera prost, a ramas repetent de cateva ori. e un vlajgan molatic iar invatatura ii da dureri de cap; singura lui preocupare este copierea cartilor illustrate, tablouri cu care va impodobi salonul familiei; este instabil psihic si apatic, ii place ordinea militara, se leagana intruna; crizele lui de apatie sunt luate de Aglae drept dovezi de cumintenie; se va casatori cu Ana Sohatchi de care se desparte si doreste sa se casatoreasca cu Georgeta. este in cele din urma student la Belle-Arte. Simion Tulea: - batran si senil, sotul Aglaei, are comportamentul unui degenerat; se uita in oglinda, isi pipaie muschii, se crede Iisus, brodeaza, va sfarsi la ospiciu.

Pascalopol: este introdus in scena tot de personajul martor si actor Felix; i se face si lui un portret fizic: este un om de 50 de ani, are un costum din stofa fina, un ceas cu lant de aur care-i atarna la vesta; se remarca finetea pielii, taietura englezeasca a mustatii carunte; este politicos si manierat; un personaj nou in literatura romana, dupa cum afirma Pompiliu Constantinescu;

detaliile pun in lumina pozitia sociala, trasaturile fizice si morale;


este neimplinit matrimonial si se substituie intr-unul dintre parintii Otiliei; este indragostitul matur, dezamagit si trist pentru ca traieste doar o iluzie; nu isi poate defini cu exactitate sentimentele fata de Otilia; vine in casa lui Mos Costache cu sentimentul ca are o familie; ii povesteste lui Felix ca a facut studii in Germania, apoi la Paris, calatorise aproape in toata Europa, fusese casatorit putin timp, dar se intorsese in tara pentru a-si administra averea dupa moartea mamei; traieste in lux si rafinament, are o fire boema; fata de Otilia are sentimente puternice, ii satisface toate capriciile inlocuind ceea ce ar fi trebuit sa faca Mos Costache; pentru el Otilia este un vitiu sentimental; a fost asociat de catre criticii literari eroilor lui Turgheniev prin blazare si noblete sufleteasca; si acest personaj este caracterizat indirect prin mediul de viata (vezi casa si conacul lui Pascalopol) .

TEMA 7
ROMANUL SUBIECTIV CAMIL PETRESCU

Elemente noi ale esteticii romanului Actul de creatie reprezinta, pentru Camil Petrescu, un act de cunoastere, de descoperire. Literatura unei epoci trebuie sa fie sincrona cu filosofia si cu celelalte domenii ale cunoasterii. Romanul inseamna experienta interioara. Camil Petrescu declara: eu nu pot vorbi onest decat la persoana intai. In noul roman timpul este subiectiv perceput, iar totul se relateaza la persoana I. Se constata identitatea narator-personaj, cu o perspectiva unica a faptelor prezentate. Gandurile, faptele se subordoneaza fluxului memoriei si introspectiei. Personajul este un intelectual lucid care-si traieste profund drama in constiinta. Este dominanta autoanaliza alaturi de monolog si analiza psihologica. Se valorifica scrisorile si jurnalul de campanie creand impresia de autenticitate a evenimentelor. Romanul se structureaza in jurul unei pasiuni, idei. Geneza romanului Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi(ROMANUL IONIC) Preocuparea scriitorului de a scrie despre razboi.

Experienta traita pe front in timpul primului razboi mondial.


Ideile sustinute in conerinta Noua structura si opera lui Marcel Proust. Caracteristicile romanului modern subiectiv: relatarea se constituie la persoana I, realizand unicitatea perspectivei; faptele, evenimentele stau sub semnul introspectiei, al fluxului memoriei; se adopta formula monologului confesiv; Autenticitatea se sustine atat prin relatatre la persoana I cat si prin valorificarea notelor din jurnalul de campanie;

personajul este un intelectual lucid, care crede in existenta ideii absolute de iubire. Titlul : anunta existenta a doua parti ce corespund unor experiente fundamentale , iubirea si razboiul. Romanul apare in anul 1930 si propune o creatie originala de tip analitic. Structura: romanul are doua parti: prima relateaza experienta iubirii prin analiza relatiei dintre Ela si Gheorghidiu; a doua parte este jurnalul eroului aflat pe front in Primul Razboi Mondial. legatura dintre cele doua parti se realizeaza printr-o constiinta care se autoanalizeaza si prezinta evenimentele la persoana I, dar si prin artificiul literar din primul capitol(relatarea unei scene de la popota ofiterilor din regimentul XX, despre un act de infidelitate ). Subiectul In prima parte asistam la o descriere monografica a unei iubiri esuate dintre Ela si Gheorghidiu Gheorghidiu rememoreaza experienta conjugala dupa ce isi impune punctul de vedere intr-o discutie la popota ofiterilor: Cei care se iubesc au drept de viata si de moarte unul asupra celuilalt. Casatoria cu Ela, cea mai frumoasa studenta de la Litere, este linistita o vreme, mai ales ca cei doi duc o existenta modesta. Mostenirea primita dupa moartea unchiului schimba destinul cuplului si ii da lui Gheorghidiu posibilitatea de a reflecta asupra existentei lui individuale, iar Elei prilejul de a deveni ea insasi. Ela se implica tot mai mult in relatiile cu noii prieteni, in participarea la petreceri mondene sau iesiri in afara orasului. Gheorghidiu devine din ce in ce mai gelos, fara a avea o motivare a unor acte concrete, ci mai degraba o prejudecata sociala si o exagerare a gesturilor ei. Asistam la o succesiune: despartire- impacare si iar despartire care marcheaza traseul acestei casnicii. Intamplarea de la Odobesti creeaza o grava criza in relatia de cuplu, mai ales datorita prezentei domnului G alaturi de Ela in cele mai multa situatii. Concentrat pe front, Gheorghidiu este convins ca Ela il inseala cu domnul G si incearca sa obtina o permisie so viziteze pe sotia lui care se mutase mai aproape de el, la Campulung. Ela ii cere sa-i treaca o parte din bani pe numele ei deoarece se temea ca ar ramane saraca daca lui i s-ar intampla ceva pe front.

Gheorghidiu este si mai convins acum ca Ela vrea sa-si faca un viitor alaturi de Grigoriade.

Ranit, Gheorghidiu se intoarce acasa si descopera ca nu mai este atras de sotia lui, astfel este hotarat sa divorteze si sa-I cedeze o mare parte din avere impreuna cu tot trecutul.
Partea a II-a Razboiul este relatat asa cum l-a trait, din perspectiva combatantului. Se descrie mai mult viata interioara a celui care va participa la razboi si care cauta mereu certitudini. Razboiul este cumplit, iar scriitorulsurprinde evenimente care capata proportii uriase.

La popota se discuta despre maretia razboiului, despre lipsa de eroism, dar si despre incapacitatea conducerii militare si slaba dotare a armatei noastre.
Capitolul Ne-a acoperit pamantul lui Dumnezeu surprinde dramatismul luptei, una dintre zilele cele mai grozave din viata mea. Sunt descrise invalmaseala, exploziile, zgomotul care asurzeste pe soldati. Toti traiesc sentimentul groazei, nimic nu mai pare eroic, ci totul este apocaliptic, fiecare parca, isi asteapta sfarsitul. Gheorghidiu retine panica, lasitatea, durerea si nedumerirea celorlalti. Se demasca ororile razboiului. Drama colectiva anuleaza pe cea individuala, ii deschide alte perspective asupra vietii. Personajele Gheorghidiu este student stralucit la Filozofie, cu o conditie materiala modesta, deoarece tatal sau risipise averea in initiative culturale neprofitabile. In facultate o cunoaste pe Ela pentru care face o pasiune, finalizandu-si relatia cu o casatorie. Gheorghidiu simte ca orgoliul a fost baza iubirii pentru Ela, dar si o armonie spirituala. El analizeaza toul din perspectiva omului superior, aflat intamplator intr-o anumita situatie. Este convins ca pe Ela o schimba mostenirea primita fiindca nu daduse importanta unor dorinte ale ei manifestate modest: lipsa unor prieteni, a petrecerilor, a implicarii in situatii practice(discutia despre bani, afaceri la masa din familia lui Gheorghidiu).

Este adept al iubirii unice, absolute si descopera astfel, ratiunea insasi de a fi . Pe Ela o vede ca pe un ideal implinit: as fi vrut-o mereu feminina, deasupra discutiilor acestora vulgare, plapanda si avand nevoie sa fie protejata. Sentimentul nesigurantei il macina si accentueaza problemele cuplului. El traieste drama intelectualului intolerant alimentata de orgoliul manifestat in viata publica si in cea privata. Opinia fata de colegii de la popota demonstreaza existenta unui filozof, a unui individ ce se distanteaza de ceilalti: Folositi un material nediferentiat dublat de cunoasterea adevarului unic. Chiar si sentimentele le marturiseste sub semnul stiintei, analizei profunde. Personajul isi exprima dorinta de cunoastere absoluta : N-as vrea sa existe pe lume o experienta definitiva, ca aceea pe care o voi face, de la care sa lipsesc, mai exact sa lipseasc ea din intregul meu sufletescAr constitui pentru mine o limitare. Natura reflexiva si hipersensibila, Gheorghidiu se autoanalizeaza lucid in situatii-limita (razboiul). Nu accepta compromisul, cauta mereu lumea pura a ideilor. Caracterizarea directa este dominanta: monolog, autoanaliza. Caracterizarea indirecta este pusa in evidenta prin dialog, fapte, gesturi ,relatia cu alte personaje. Ela era cea mai frumoasa studenta de la Litere, cu o situatie materiala modesta. Este un personaj a carui existenta se construieste dintr-o perspectiva unica, a lui Gheorghidiu. Ea ne apare frumoasa, generoasa, dar superficiala si totusi feminina. Interventia ei in discutii despre bani, il surprinde pe Gheorghidiu:Nevasta-mea, cu ochii ei albastri si neprihaniti, a intervenit in discutie cu o pasiune si o indarjire de care nu o credeam in stare Existenta ei ar fi trebuit sa se desfasoare dupa coordonatele impuse da la inceput de Gheorghidiu. Ea iese din tipar, se implica in viata mondena dar nu face decat sa il indeparteze pe Gheorghidiu. Implicarea in probleme legate de mostenire trezeste suspiciunea sotului sau. Ea creeaza o stare de gelozie prin placerea de a fi in centrul atentiei, de a fi admirata si de a raspunde prin mici gesturi lui Grigoriade. Dorinta Elei de primi o parte din avere pe numele ei ,produce ruptura definitiva si intareste sentimentul de infidelitate.

TEMA 8
ROMANUL POSTBELIC MOROMETII - MARIN PREDA


a. b. c.

Morometii de Marin Preda apare in doua volume astfel: primul in anul 1955, iar al doilea in anul 1967.
Titlul este numele familiei aflate in centrul romanului. Este o familie de tip patriarhal, a lui Ilie Moromete. Surse de inspiratie: copilaria, adolescenta si maturitatea autorului; Creatii epice ca: Salcamul,Intalnirea din pamanturi,Calul. Primul volum Actiunea este plasata cu trei ani inaintea celui de-al Doilea Razboi Mondial(1937), in satul Silistea-Gumesti din Campia dunareana. Este structurata in trei secvente epice: Fapte de viata care se petrec de sambata seara pana duminica noaptea, de la intoarcerea Morometilor de la camp pana la fuga Polinei cu Birica; Satul prezentat la seceris; Conflictul dintra Moromete si fiii lui cei mari. Volumul prezinta simetrie compozitionala prin reluarea observatiei despre timp: timpul era foarte rabdator cu oamenii; viata se scurgea fara conflicte mari. si Timpul nu mai avea rabdare . Actiunea volumului se realizeaza prin accentul pus asupra unor scene fundamentale din viata satului. Scena cinei subliniaza statutul membrilor familiei la masa.Astfel, Paraschiv, Nila si Achim stateau langa usa, Moromete statea parca deasupra tuturor, Catrina si cele doua fete, Tita si Ilinca erau aproape de vatra, iar Niculae parca nu-si gasea locul. Scena dezvaluie ierarhia familiala, gruparea copiilor dupa relatiile dintre frati, semnaland de la inceput animozitatile existente. Moromete se distinge drept o autoritate suprema, stapanul familiei. Taierea salcamului : acest moment sugereaza inceputul declinului familiei lui Moromete si al satului. Momentul se proiecteaza pe fundalul unui bocet care se aude din cimitir , exprimand o durere universala in care se cuprind omul si natura. Aparent Moromete taie salcamul fara remuscari dar atitudinea lui evidentiaza tensiune interioara:intr-adins, Nila il taiem, intelegi, asa, ca sa se mire prostii. Caderea salcamului este descrisa magistral, dramatic: se clatina, se impotrivi, balabanindu-se cateva clipe ca si cand n-ar fi vrut sa paraseasca cerul, apoi deodata porni spre pamant, strivind linistea diminetii.

Adunarile din poiana lui Iocan : aici se aduna barbatii imbracati in straie de sarbatoare, unde Moromete, Cocosila si Dumitru lui Nae citeau ziarul si comentau ironic politica. Totul se desfasoara dupa un ceremonial, incepand cu drumul lui Moromete si continuand cu intampinarea acestuia si discutiile despre politica. Oamenii interpreteaza totul din perspectiva vietii lor de zi cu zi.

Scena secerisului se construieste pe baza unui ritual.


Se infatiseaza o realitate arhetipala: miscarile, gesturile, pregatirea si plecarea la camp. Secerisul este trait de satul intreg, ca un ceremonial mitic, specific unei colectivitati arhaice. Carutele din sat erau toate aliniate ca intr-o procesiune, iar in urma lor casele raman goale. Plecarea celor trei fii mai mari la Bucuresti cu oile si caii este sustinuta de sora lui Moromete, Guica. De acum incepe decaderea lui Moromete, transformarea lui, sufera un adevarat soc, se simte invins. Volumul al II-lea a aparut in anul 1967, dupa 12 ani de la primul volum. Partea I Moromete ii roaga pe cei tri fii sa vina acasa dar acestia refuza. Printr-o scrisoare se anunta moartea lui Nila in lupta de la Cotul Donului. Catrina se indeparteaza de Moromete dupa ce afla ca ar fi vrut sa treaca totul pe numele fiilor. Tita se marita dar dupa scurt timp ii moare sotul. Niculae se instraineaza de tatal sau si curand intra in randurile partidului comunist, care tocmai se instalase la putere. Aristide intocmea liste cu noii aderenti la partid, fara ca oamenii sa-si fi dat acordul Moromete incepe sa se imbolnaveasca , iar Catrina se obisnuieste la Alboaica. Niculae este trimis in sat ca activist pentru a participa la strangerea recoltei.

Partea aII-a Moromete o duce din ce in ce mai greu cu plata impozitelor si nu exista posibilitatea sa fie amanate; ii cere bani lui Niculae. Se purtau discutii in curtea lui Moromete, pe prispa. Niculae incearca s-o impace pa Catrina cu Moromete. Marioara Fintina venea pe la Ilinca, fiindca il placea pe Niculae. Partea a III-a Moromete participa la seceris alaturi de fiul Alboaicei. Dupa multa chibzuiala, Niculae se duce la Marioara si ii spune ca nu are nicio obligatie fata de ea si ca nu se poate insura cu ea. Dupa treiarat, fiecare taran urma sa plateasca statului cotele. Niculae , Plotoaga si Isosica incearca sa curete graul de neghina, astfel incat, taranii sa plateasca cotele. Moromete se impotrivea mereu noilor reguli impuse de conducerea partidului. Taranii se invoiesc pana la urma si platesc cotele. Partea a IV-a Moromete trece pe numele Ilincai trei pogoane si jumatate din locul casei pentru a se putea marita. Se formeaza o noua comisie care sa stranga cotele de la oameni. Niculae va ramane pana la urma cu Mariora cu care avea si un copil. Moromete moare, dupa ce se indepartase de familie. Sustine pana la sfarsit ca i-a placut sa fie un om liber. Moromete- caracterizare Autorul construieste personajul plecand de la tatal sau, Tudor Calarasu. Moromete are trei baieti din prima casatorie(Nila, Paraschiv si Achim), doua fete(Ilinca si Tita) si pe Niculae din a doua casatorie. Personajul are o pozitie privilegiata inca din primul capitol(scena cinei). Desi isi iubeste copiii si vrea binele acestora, isi cenzureaza orice manifestare de afectiune fata de ei.(scena serbarii scolare)

Placerea vorbei este o pasiune pentru taranul mucalit, care profita de orice intalnire ( poiana lui Iocan, discutiile de pe stanoaga). Disimularea este definitorie pentru firea lui Moromete(scena cu Jupuitu). Viata este pentru personaj un prilej de contemplare. El ramane lucid si echilibrat, dar o fire sucita, cu reactii neasteptate. Filozofia lui de viata se bazeaza si pe tehnica amanarii, incercand sa taraganeze orice decizie sau atitudine care nu-i convine. Il caracterizeaza ironia ascutita , inteligenta deosebita, felul sau de a face haz de necaz.(taierea salcamului) In finalul volumului intai, Moromete devine aparent nepasatornu mai fu vazut stand ceasuri intregi pe prispa sau la drum pe stanoaga. Destramarea familiei duce la prabusirea lui morala. Constiinta deteriorarii unei ordini durabile ii provoaca o tristete rece:Am facut tot ce trebuia. Si daca lumea e asa cum zic ei si nu e asa cum zic eu, ce mai ramane de facut? Spre sfarsitul romanului : Moromete are aproape 80 de ani, ii este alaturi doar Ilinca, este slabit si umbla prin sat, pe camp. Moartea sa reprezinta disparitia unei lumi a carei filozofie se poate rezuma astfel:Domnule, eu totdeauna am dus o viata independenta. Este taranul filozof, o fire reflexiva deosebit total fata de taranul din romanele lui Rebreanu. Se observa caracterizarea directa (mai ales in capitolul al X-lea),prezenta monolgului. Caracterizarea indirecta: fapte, gesturi dialog.

Arta literara
Fluxul epic creeaza senzatia de viata in care detaliul releva talentul narativ al autorului. Prozatorul descopera complexitatea sufletului taranesc, care sta sub semnul ratiunii. Se remarca realismul viziunii, observatia obiectiva, stilul analitic. Se impleteste stilul indirect liber cu cel direct. Accentuandu-se oralitatea, ironia. Se observa viziunea scenica, simtul comic si tragic, observatia psihologica.

TEMA 9
NEOMODERNISMUL NICHITA STANESCU

Neomodernismul- curent literar


Este caracteristic perioadei 1960-1970, care va repune poezie in drepturile sale depline, dupa ce fusese anulata si inlocuita cu literatura ideologizata politic: redescoperirea emotiei estetice, a lirismului pur si a sensului metaforei se cultiva: spiritul ludic, ironia si autoironia, ambiguizarea limbajului cititorul devine un cautator de sensuri ascunse, un adevarat initiat refacerea legaturilor cu modernismul interbelic ambiguizarea limbajului Nichita Stanescu este considerat liderul poetic al celor care creau in perioada saizecistilor. In prima etapa a creatiei se remarca inca influenta modelelor moderniste dar este evidenta capacitatea poetului de a reinnoi limbajul(crearea de cuvinte si expresii noi: Necuvintele, Dezimblanzirea) Primul volum, publicat in anul 1960, Sensul iubirii se concentreaza asupra unei teme majore si anume iubirea, vazuta ca act de cunoastere. Aceasta poate duce la schimbari radicale in alcatuirea fiintei, a universului Timpul este o alta tema a poeziei lui Nichita Stanescu. I se asociaza simboluri ale absolutului ca: stele aripa, curcubeulsau cerul. Infinitul, o alta tema a liricii poetului, se regaseste in dorul de absolut si in incercarea de a surprinde eternul in fiinta cuvantului. Conditia umana, ca tema artistica, isi asociaza simboluri ale umanului sau ale lumii imperfecte. Al doilea volum, intitulat O viziune a sentimentelor, aduce in prim plan o modalitate originala de a privi lumea. In acest volum gasim si poezia Leoaica tanara, iubirea . Titlul contine o metafora explicata deja care avertizeaza asupra dimensiunii noi atribuite iubirii. Tema :iubirea vazuta ca o modalitate de cunoastere a lumii, cu puteri creatoare. Structura poeziei: se observa trei secvente in care metafora devine singura modalitate de transmitere a viziunii subiective asupra evolutiei iubirii si care asigura si unitatea formala a textului.

Prima secventa: ne socheaza prin asocierea sentimentului cu forta unei leoaice tinere, iar relatia concretabstract tine sub control intentia ludica. Primele momente ale intalnirii cu iubirea sunt asociate cu imagini ale gresivitatii motivandu-se totul prin etapele instalarii sentimentului: asteptarea, seductia, comuniunea dintre om si iubire:Ma pandise-n incordare/ mai demult./ Coltii albi mi i-a infipt in fata,/ m-a muscat, leoaica azi de fata. Instalarea iubirii este perceputa ca pe o surpriza si cu cat neasteptatul este mai puternic cu atat reactia de acceptare se contureaza socant creand tensiune poetica. Secventa a II-a: fiinta este acaparata total de acest sentimente care potenteaza creatia si cunoasterea. Astfel ne aflam in fata unei cosmogonii care valorifica pe aceea eminesciana. Omul capata o noua identitate ca si lumea care se reconstituie dintr-un cercde-a dura. Eul poetic este proiectat in centrul universului, in afara timpului: in jurul meu , natura/ se facu un cerc, de-a dura,/cand mai larg, cand mai aproape,/ ca o strangere de ape.

Metafora curcubeului taiat in doua sugereaza doua sensuri : unul biblic al impacarii lui Dumnezeu cu lumea si altul al unitatii in diversitatate a simturilor fiintei umane.
Miscarea de ascensiune a simturilor nu este decat o cunoastere ce aspira spre absolut, spre armonie si imaterial. Secventa a III-a: ne surprinde prin imaginea unei fiinte total schimbate sub influenta noii experiente a iubirii, a cunoasterii:Mi-am dus mana la spranceana,/la tampla si la barbie/ dar mana nu le mai stie Receptarea lumii se va face acum afectiv cu sentimentul de ciclicitate a reluarii procesului de initiere si percepere a iubirii in timp. Ultimele versuri ale poeziei trimit catre o integrare a fiintei intr-o lume a carei eternitate este asigurata de repetabilitate: inca-o vreme,/ si-nca o vreme Trasaturi neomoderniste ale poeziei: recuperarea sentimentului iubirii; relatia abstract-concret; limbajul ambiguu; dominatia metaforei;

TEMA 10
TEATRUL POSTBELIC IONA DE MARIN SORESCU

Iona de Marin Sorescu

Piesa Iona a fost scisa in 1965 si publicata in 1968. A fost reprezentata pe scena in stagiunea 19681969la Teatrul Mic , in regia lui Andrei Serban.. Opera se constituie ca o meditatie , ca o parabola creatoare a unei mitologii si anume mitologia omului contemporan. Alaturi de Paracliserul si Matca formeaza o trilogie dramatica intitulata Setea muntelui de sare , titlu metafora care simbolizeaza setea omului de absolut. Toate cele 3 piese sunt opere moderne in genul celor scrise de Beckett sau Eugen Ionescu si se constituie intr-o cautare spirituala. Temele dezvolate de aceste monologuri dramatice, merg pana la un punct in directia existentialistilor (omul in fata existentei coplesitoare ) insa Marin Sorescu nu face din moarte o problema fundamentala si nu cauta in absurd o solutie de salvare . Iona cea mai existentialista dintre piesele sale da o rezolvare originala unui conflict cunoscut in literatura si anume omul fata in fata cu moartea. Pentru Albert Camus ,( a scris Strainul, Ciuma).. individul aflat intr-o situatie de acest fel nu are decat o singura solutie si anume sa iasa cat mai demn din comedia existentei prin sinucidere, care dupa scriitorul francez este un act de revolta si demintate. . Sorescu reluand aceasta dezbatere da alta interpretare faptelor facand din revolta fata de conditia imposibila in care l-a pus existenta, adevarata problema a unui individ. Cele 3 piese propun trei solutii intr-o drama existentiala , desi situatiile in care se afla indivizii sunt diferite .

GENEZA

Piesa are la origine cunoscutul mit biblic a lui Iona , fiul lui Amitai care este insarcinat in taina sa propovaduiasca cuvantul Domnului in cetatea Ninive . Vrea insa sa se ascunda . Se imbarca pe o corabie si incearca sa fuga la Tarsis , dar este pedepsit de Dumnezeu care straneste o fortuna si corabierii il arunca pe Iona in valuri . Din porunca divina Iona este inghitit de un peste urias (un chit). Dupa 3 zile si 3 nopti , timp in care Iona se roaga lui Dumnezeu , va fi eliberat si aruncat pe uscat . Piesa lui Sorescu nu are nimic religios , dramaturgul pastrand doar numele din fabula biblica si intamplarea ,Iona fiind inghitit de o balena. Plecand de la metafora lui Nietzsche solitudinea m-a inghitit ca o balena Iona da expresie srigatului tragic al individului insingurat care face eforturi disperate pentru a-si regasi identitatea.

TEMA

Pe de alta parte acest monolog al lui Sorescu este interesant si ca demonstratie a unei problematici filozofice de natura existentiala cu privire la raportul dintre individ si societate , dintre libertate si necesitate, dintre sens si nonsens . El prezinta imaginea lumii ca o ierarhie de sfere prelungita in timp si spatiu caruia omul se straduieste sa-i reziste in efortul de a-si pastra identitatea.
4 tablouri , sub forma unui monolog (solilocviu), un dialog aparent , deoarece Iona vorbeste cu sine , ceea ce simbolizeaza dorinta omului modern de a alunga singuratatea. Primul tablou infatiseaza pe Iona pe tarmul marii ,aceasta sugerand libertate, aspiratie, iluzie si chiar deschidere spre un orizont nelimitat. Iona este un pescar ghinionist care desi isi doreste sa prinda pestele cel mare prinde numai fate chiar si in vis nu-i apar decat pesti mici . Ca sa nu se faca de ras isi ia cu el un acvariu pentru a pescui pesti din el . Din aceasta cauza el se simte un ratat , pentru a prinde pestele cel mare, Iona isi striga numele , el cugeta asupra relatiei intre viata si moarte ajungand la concluzia ca marea este plina de nade frumos colorate care sugereaza capcanele vietii atragatoare, fascinante dar si pericolele existentei . Iona isi asuma aceasta existenta . Finalul tabloului I il prezinta pe Iona inghitit de un peste urias cu care incearca sa se lupte strigand dupa ajutor .Exclamatia de-ar fi macar ecoul sugereaza pornirea eroului intr-o aventura a cunoasterii.

STRUCTURA

Taboul 2 se petrece in interiorul primului peste , in intuneric , ceea ce il determina pe Iona sa constate ca incepe sa fie tarziu in mine. Iona vorbeste mult , logosul fiind expresia supravietuirii, solilocviul continua cu puternica accente filozofice exprimand cele mai variate idei existentiale, de ex: de ce trebuie sa se culce toti oamenii la sfarsitul vietii sau de ce oamenii isi pierd timpul cu lucruri ce nu le folosesc dupa moarte. Iona doreste sa se simta liber fac ce vreau, vorbesc , sa vedem daca pot si sami tin gura . Eroul isi aminteste povestea chitului dar n u-l intereseaza decat in masura in care ar fi ancorata in real. Iona gaseste un cutit , semn al libertatii de actiune si constata lipsa de vigilenta a pestelui recomanda ca ar trebui sa se puna un gratar la intrarea in orice suflet de unde reiese ideea unei selectii lucide a lucrurilor importante din viata . In finalul tabloului Iona devine visator si se simte ispitit sa construiasca o banca de lemn in mijlocul marii , unde sa se odihneasca pescarusii si vantul . Aceasta banca ar fi o constructie grandioasa , singurul lucru pe care l-ar fi facut in viata lui . Avand de jur imprejur marea, aceasta banca ar fi fost un lacas de stat cu capul in maini in mijlocul sufletului. Tabloul 3 se desfasoara in interiorul celui de al doilea peste care inghitise la randul sau primul peste. Aici se afla o mica moara de vant care poate sa se invarteasca sau sa se invarteasca , simbol al zadarniciei . Iona mediteaza acum la viata , la conditia omului in lume , la ciclicitatea vietii; oamenii sunt coplesiti de viata si ii uita pe cei apropriati. Apar doua personaje figurante ; pescarul 1 si pescarul 2 , fiecare cu cate o barna in spate fara sa scoata nici un cuvant, simbolizand oamenii ce-si duc povara data de destin, dar care nici nu se framanta pentru gasirea de motivatii. Iona vorbeste cu ei , vrand sa le inteleaga conditia umila . El constata ca viata aici inauntru, intr-un spatiu restrictiv nu este una sanatoasa spiritual si Iona se intreaba de ce oamenii trebuie sa duca un astfel de trai. De ce ii mai mananca chitul daca n-are conditii? Iona devine increzator , se inchipuie o mare si puternica unghie ca de la piciorul lui Dumnezeu . Iona ramane singur cu propria constiinta. Apar in acest tablou motive noi; gemenii , prin prezenta ochilor care l privesc si cu care dialogheaza. Iona adreseaza o scrisoare mamei sale , gandindu-se ca toti oamenii se gandesc la mama lor fiica la mama, mama la mama , bunica la mama pana se ajunge la o singura mama , una imensa.

Apare ideea repetabilitatii existentiale a omului sugerta prin rugamintea adresata mamei de a naste mereu deoarece ne scapa totdeauna ceva din viata . Replicile se succed cu vioiciune si amaraciune in acelasi timp , cu tonuri grave sau ironice. Finalul tabloului il ilustreaza o infinitate de ochi care-l privesc , simbolizand nenascutii pe care chitul ii pastra in pantece. Tabloul 4 il prezinta pe Iona in gura ultimului peste spintecat pe un tarm nisipos plin de alge ; respira acum alt aer , dar nu vede marea deoarece orizontul este format din burti de peste. Este singur in pustietatea imensa si-si strige semenii Hei!. Apar cei doi pescari care au in spinare barnele , iar Iona se intreaba de ce intalneste mereu aceasi oameni, sugerand limita omenirii captive. Meditand asupra relatiei dintre om si divinitate, Iona nu are nici o speranta de-naltare, drama omului este aceea a vietii apasatoare, sufocanta in care nimeni nu poate evada in libertate Problema e daca mai reusesti sa iesi din ceva, odata ce te-ai nascut . Doamne cati pesti, unul intr-altul!. Toti oamenii au acelasi destin de muritor, toate lucrurile sunt pesti. Intelegem din toate acestea ca pescarul a intrat intr-un alt cerc si ca universul este un fel de palnie dantesca.A trai in aceasta lume de determinari circulare este marele eroism al omului. Problema esentiala pentru Iona nu este sinuciderea ci daca mai reusesti sa iesi din ceva odata ce te-ai nascut . Finalul piesei este tulburator; trezit din amnezie Iona isi aminteste despre parinti, copilarie , scoala , despre proprioa viata pe care o vede frumoasa, minunata , nenorocita si caraghioasa , formata din ani pe care am trait-o eu. Isi aminteste numele , constata ca destinul a fost potrivnic , ca totul e inversdar nu renunta spunand plec din nou.Solutia de iesire pe care o gaseste Iona este aceea a spintecarii propriei burti , ce semnifica evadarea din propriul destin . Gestul este insotit de cuvintele Razbim noi cumva la lumina ceea ce poate insemna un nou inceput. Este o retragere in sine.

SEMNIFICATII

Apare metafora pestelui care este viziunea centrala a piesei. In pantelecele chitului, Iona se descopera pe sine , ca un ins captiv intr-un labirint in care omul este vanat si vanator.
Motivul labirintului: - drum al cunoasterii; devine sinonim cu lupta impotriva propriei singuratati mine -nu este intrarea doar in alt spatiu ci si in alt timp incepe sa fie tarziu in

- Iona apare ca un pedepsit pentriu vina de a fi fortat norocul; ; drumul este orientat continuu spre iesire.In mitologie labirintul era si spatiul initierii prin cunoastere; iesirea din labirint este inteleasa cu renastere si poate avea valoare initiatica. Motivul dedublarii: -personajul ajunge de la dedublarea verbala la cea a propriei fiinte; el vorbeste cu sine , se striga, se ipostaziaza in Iona cel fara de noroc la pescuit si Iona cel cu noroc la nori. Solititudinea : - care este legata de motivul instrainarii si al claustrarii; e acentuata de prezenta celor doi pescari muti. Iona sufera de singuratate si incearca s-o depaseasca, vrea sa vorbeasca si vorbeste chiar daca nu I se raspunde, cu mama sa, cu cei doi pescari. Personajul se descopera solitar dupa fiecare evadare. Solititudinea este insa sansa solidaritatii cu sine .

. Personajul evolueaza de la starea de inconstienta la cea de luciditate si vizionarism.


- Iona are vocatia singuratatii , scopul sau este sa iasa din labirint. El cauta un sens , este rational , evolueza spre luciditate, spre cunoastere de sine , vrea sa se naca din nou, spre a deveni alt Iona , capabil sasi asume destinul . Obsesia renasterii este rezultatul nevoii de a avea mereu o sansa. Esecul nu anuleaza increderea in puterea spiritului de a invinge destinul si de a atribui un sens , o ratiune. TEHNICI ALE TEATRULUI MODERN Iona este o creatie moderna contruita pe un pretext mitic cu un singur personaj . Elemente de expresionism in centru se afla problematica eului - personajul nu este un resemnat ci un ins activ, protestatar -supus unui process de transformare launtrica sufleteasca el cauta sa evadeze , se cauta pe sine , se dedubleaza - personaj generic

Mijloace de expresie ironia, grotescul si tragicul - final deschis specific teatrului modern - final deschis specific operelor moderne Procedee specifice - solilocviul

- stilizarea conflictului - abandonarea formelor traditionale ale dramaticului : intriga , conflict, deznodamant , elemente de teatru absurd - solititudinea ca tema - fomula operei deschise

TEMA 11
POSTMODERNISMUL

Postmodernismul

Elementul de compunere post din termenul postmodernism defineste exact curentul din punct de vedere istoric si topologic. Postmodernismul vine dupa modernism, dupa o intreaga evolutie sedimentata istoric a literaturii.

Spre deosebire de curentele si atitudinile anterioare, el intentioneaza sa nu se mai inscrie in aceasta evolutie, ci sa o aboleasca, privind mai intai istoria literaturii ca pe un tot si aderand apoi la acele segmente din ea ce pot fi exploatate si reinterpretate . Scriitorul postmodern are sentimentul ca toate lucrurile au fost deja scrise si atunci face din aceasta o premisa pe care isi construieste propria reactie, una esentialmente culturala, a citatului intertextual si a parafrazei. El incorporeaza in propriul text fragmente de texte si experiente ale altora, recunoscandu-le si numindu-le explicit. Asadar face literatura pornind mai degraba de la literatura ce-l precede decat de la realitatea istorica a sec al XX-lea.

Pe de o parte scriitorul postmodern este ironic si pe de alta ludic


Ludic pentru ca aceasta noua literatura, in marginea si in spiritual unei literaturi deja scrise dezvolta bucuria reinterpretarii personale a unor vechi scrieri. Postmodernismul se indeparteaza prin urmare de la acea linie dreapta a evolutiei literaturii, a progresului si a progresiei estetice oprite in avangardism (modernism extrem) atasandu-se la o traditie pe care in loc sa o nege o recreaza. Identitatea si substanta sa ies din acel element de compunere post, care semnaleaza o continuitate ludica si deci ironica. Postmodernismul in general este un concept complex referitor la civilizatia de dupa 1950 corespunzand societatii postindustriale.

Termenul a fost folosit mai intai de urbanistii americani, apoi de filosofi, economisti psihologi. In Europa s-a aplicat dupa 1960 tuturor formelor de cultura. La noi apare dupa 1980, scriitorii din aceasta perioada numindu-se si optzecisti.

Trasaturile in literatura

Nu se mai vorbeste de opera ci de text caracterizat prin discontinuitate. Arta antimimetica ignora forma referentiala a limbajului (arta nu imita realitatea). Autoreferentialitate; Opera se refera la ea insasi. Intertext-referiri la alte opere, citate din alte opere, inserate in opera postmodernista; Preiau traditia ironic-ludic Reprezentanti: M. Cartarescu, Traian T. Cosovei, Ion Stratan, Florin Iaru, Al. Musina. In proza: M. Nedelcu, St. Agopian, M. Cartarescu Se cultiva proza scurta, ;poezia cotidianului, a faptului divers.

Teme: banalul cotidian, caminele, navetele, vacantele, lecturile, filmele, raporturile individului cu sistemul in care se integreaza. Ce intalnim in postmodernism: mitologia derizoriului, intertexul prin pastisa(citat din texte consecrate), asimilare ironica a cliseelor colocviale culturale, amestec ludic de registre stilistice, poezie narativizata, relatare de aspecte banale, refuzul metaforei plasticitati, demitologizare prin ludic parodic. De exemplu: Levantul, epopea lui Mircea Cartarescu in 12 canturi parodie ce in postmodernism opusul te cufunda in reverii(in visare in care sunt amestecate stiluri citate formule lexicale din sec 18-19. Budila-Expres Al. Musina)

1883, Aprilie de Ion Stratan

Titlul reprezinta data aparitiei Luceafarului. Aici se intalneste autoreferentialitatea, adica poezia este inspirata din alte opera nu din relitate, apare si antimimeticul, autoironic. Poezia incepe cu versuri din Luceafarul eminescian: Da orizont nemarginit singuratatii marii. Acest procedeu este intertextualitatea, tehnica prin care in cadrul poeziei nou create s-au introdus versuri din Luceafarul. Urmatoarele doua versuri: Si gandesc uneori cum va fi cerul dupa ce nu vom mai fi dau un ton elegiac textului si totodata un aspect prozaic.

Urmeaza versuri in care sunt prezente imagini vizuale: Cum orizontul va deveni roz inainte de rasarit, aici limbajul este metaforic pentru ca apar conotatii, rozul fiind de fapt viata frumoasa.
Sunt prezentate motive intalnite in creatia eminesciana: orizontul, marea, considerate leagan al vietii. Cuvintele materii lichide, materiale sunt neologisme care contribuie la crearea unui limbaj nepoetic. Urmatoarele trei versuri prezinta o imagine grotesca luminati pana la schelete; apare antiteza lumina - noapte si totodata cea intre subiecti si obiecti. A fi subiect inseamna a avea contiinta existentei de sine, obiecti care este cuvant inventat sugereaza o entitate fara constiinta fara sentimente. Pe gratarele noptii ne vom gandi ca am fost subiecti nu obiecti vreodata.