Sunteți pe pagina 1din 11

Vezica urinara hipertona

Efectuat : Stan Cristina

Vezica hiperactiv reprezint un sindrom caracterizat printr-o nevoie frecvent de a urina, att ziua ct i noaptea. Aceast imperiozitate micional poate fi sau nu nsoit de pierdere de urin. Vezica hiperactiv nu pune n pericol viaa persoanei cu acest sindrom, ns cauzeaz disconfort. Pacientul are polachiurie, adic urineaz foarte des ziua, are i nocturie, adic urineaz foarte des noaptea, toate acestea ns n contextul n care pacientul nu are o infecie urinar sau o alt patologie urologic care s determine aceste simptome.

Deci este un sindrom complex, dar nu este n cadrul unei patologii cunoscute urologice

Fiziopatologie
Vezica hiperactiva se datoreaza in principal contractiilor spastice involuntare ale muschiului detrusor al vezicii urinare (muschiul neted ce inconjoara colul). In mod normal, detrusorul se contracta doar cand vezica este plina (300-350 ml de urina) ca urmare a impulsurilor primite de la presoreceptorii din peretele ei, insa in cazul existentei unei vezici hiperactive, contractiile sunt declansate chiar si de prezenta a 100 ml de urina. Din acest motiv, pacientul va urina foarte frecvent, de multe ori senzatia de mictiune aparand in momente nepotrivite.

Din momentul in care mictiunea a fost initiata (in mod voit sau involuntar, uneori), actul in sine devine reflex si nu mai poate fi controlat de pacient. Sistemul nervos preia controlul acestuia si va trimite detrusorului impulsuri ce ii vor intensifica de fapt contractiile. Presiunea intravezicala creste, urina se va evacua, iar muschiul se va mentine contractat pana la golirea completa. Acest proces apare si se desfasoara in cateva secunde, iar uneori pacientul nu are timp sa ajunga la toaleta. In aceasta situatie apare incontinenta urinara prin vezica hiperactiva. Din acest motiv vezica hiperactiva este o conditie ce interfera in mod constant cu activitatile zilnice ale pacientului, creiandu-i o stare permanenta de disconfort si alterandu-i calitatea vietii sociale si activitatea sexuala.

Cauze :
Cauza principala de aparitie a vezicii hiperactive o constituie functionarea defectuoasa a detrusorului. Aceasta poate, la randul ei sa fie determinata de: - leziuni nervoase asociate unor traumatisme abdominale sau pelvine, sau unor interventii chirurgicale - litiaze vezicale - reactii adverse ale unor medicamente, in special diuretice si produse ce contin cafeina - boli neurologice (boala Parkinson, scleroza multipla, accidente vasculare cerebrale, leziuni de maduva spinala) - infectii de tract urinar - tumori vezicale maligne si benigne, malformatii congenitale - obstructie de col vezical prin bride si aderente aparute in urma unor interventii anterioare pentru corectarea incontinentei

Simptome :
Specialistii considera ca exista o triada simptomatica ce sugereaza prezenta vezicii hiperactive: - mictiuni frecvente - imperiozitate de urinare - incontinenta urinara (cu golirea partiala sau totala).

Forme clinice:
In vezica neurogena spastica completa (reflexa centrala sau automata) apar contractii involuntare ale detrusorului, ceea ce duce la reducerea capacitatii vezicale, cu cresterea presiunii intravezicale; Aceasta va determina hipertrofia detrusorului si a trigonului, cu instalarea unui pseudo sindrom obstructiv urinar. Si sensibilitatea vezicala va fi afectata, cu perceptia senzatiilor de a urina si de plenitudine vezicala diminuate sau abolite. Tabloul clinic va fi dominat de simptomatologie neurologica, caracterizata prin paralizie spastica, cu hiper-reflexie, si modificari ale sensibilitatii, si urinara, in care bolnavul urineaza involuntar, frecvent, deseori cu dificultate, tonusul sfincterian fiind normal (reflex bulbo-cavernos normal sau hiperactiv). Vezica are capacitate diminuata, dar umplerea ei poate determina reflexe vegetative severe, cu hipertensiune arteriala, bradicardie, cefalee, piloerectie si transpiratii (disreflexie autonoma), iar pentru golire necesita stimularea unor zone reflexogene (pielea abdomenului, coapsei, organelor genitale).

Vezica neurogena spastica incompleta (hipereflexa sau neinhibata) asociaza perceptia normala a senzatiei de umplere a vezicii si eliminarea normala a urinei; deseori insa, mictiunea are un caracter precipitat, uneori involuntar (incontinenta cu imperiozitate mictionala). Examenul neurologic va evidentia leziunea de fond a sistemului nervos central, cu simptomele neurologice, ce predomina, cu reflexe periferice anormale, hiperreflexe etc. si, uneori, cu deficite ale sensibilitatii.

Diagnostic :
Pentru diagnosticarea vezicii hiperactive este nevoie de o anamnez corect a pacientului, dar i de utilizarea unui calendar micional. Pacientul trebuie s completeze timp de trei zile orele la care a urinat i cantitile de urin la fiecare urinare. De asemenea trebuie notat n calendar dac au existat pierderi de urin prin imperiozitate urinar, dar i aportul lichidian pe care l-a avut n acea perioad. Acest calendar micional este foarte important pentru punerea unui diagnostic corect devezic hiperactiv. De asemena se face o ecografie care deceleaz alt patologie a vezicii urinare, litiaz, tumor sau un adenom de prostat la brbai sau un cancer de prostat.

Diagnosticul unei afectari neurologice vezicale depinde de o anamneza si un examen fizic (inclusiv neurologic) complete, ca si de folosirea investigatiilor radiologice (UIV, cistouretrografie mictionala, tomografie computerizata, rezonanta magnetica nucleara), urologice (ultrasonografie, cistoscopie), urodinamice (uroflowmetrie, cistometrie, profilul presiunii uretrale) si neurologice (electromiografie, potentiale evocate). Vezica urinara neurogena este diagnosticata prin inregistrarea cu atentie a aportului de fluide si prin masurarea cantitatii de urina ramasa in vezica urinara, dupa urinare (volumul de urina reziduala). Aceasta masurare se face prin drenarea vezicii urinare cu un tub de cauciuc mic (cateter), dupa ce persoana a urinat. Functia renala, de asemenea, este evaluata prin teste de laborator regulate de sange si urina. Aceste masuratori pot ajuta la determinarea modificarilor in conformitate cu vezica urinara, pentru a evalua eficacitatea tratamentului. Doctorii pot privi in interiorul vezicii urinare si in tuburile care duc de la aceasta de la rinichi (uretere). Metoda poate fi utilizata pentru a evalua pierderea de fibre musculare si tesuturi elastice si pot fi extrase unele bucati pentru biopsie.

Tratament :
Tratamentul pentru vezica neurogen include intervenii chirurgicale sau nonchirurgicale. Exist cteva dispozitive folosite pentru tratamentul vezicii neurogene printre care:

1. absorbantele (msur temporar de meninere uscat a pielii pacientului care sufer de incontinen urinar),
2. dispozitivele uretrale ocluzive (acestea se pot plasa fie n uretr, fie deasupra meatului uretral pentru a mpiedica scurgerea de urin)

3. cateterele urinare (dispozitive care trebuie schimbate lunar, pentru c altfel ele devin colonizate de bacterii).
4. catetere suprapubiene indicate mai ales pacienilor care sufer de leziuni ale mduvei spinale sau a cror vezic nu funcioneaz. n cazul folosirii cateterelor pot aprea complicaii de tipul infeciilor, nfundrii sau formrii de pietre vezicale. Intervenia chirurgical are drept scop creterea rezistenei externe ureterale. Operaiile includsuspensia gtului vezical, sfincterul urinar artificial.