Sunteți pe pagina 1din 57

Infectia reprezinta ansamblul tulburarilor functionale si al modificarilor lezionale , locale si sistemice produse de reactia organismului la patrunderea si inmultirea germenilor

patogeni. Infectia chirurgicala se deosebeste de cea medicala prin 4 caracteristici: - focarul infectios este, de regula, evident la examenul clinic; - de obicei este polimicrobiana si formeaza puroi; - are caracter invaziv prin difuziunea germenilor patogeni din focarul infectios in regiunea respectiva sau in tot organismul; - focarul infectios necesita tratament chirurgical prin incizie, debridare, drenaj.

Cauzele determinante sunt reprezentate de germenii infectiosi ce provin fie din mediul exterior, fie din flora proprie a bolnavului. Factorii favorizanti: - factorii generali sunt reprezentati de unele stari patologice congenitale sau dobandite, de varstele extreme si de scaderea rezistentei organismului; - factorii locali ce pot favoriza infectii sunt: - traumatisme severe - piele si haine murdare ce vin in contact cu diferite plagi - tulburari circulatorii - corpi sau materiale straine din plaga - tehnica chirurgicala incorecta - durata mare a operatiei - tuburi de dren - zdrobiri de tesuturi.

Mecanismul de producere este in raport cu calea de patrundere a germenilor, patogenia agentilor infectanti si rezistenta organismului; Calea de patrundere poate fi: - directa cand plaga ia contact in mod direct cu germenii proveniti din aer, sol, cavitati septice, instrumente nesterile; - indirecta, germenii fiind vehiculati pe cale hematogena, limfatica, de-a lungul unor interstitii sau planuri de clivaj sau prin translocatie bacteriana. Patogenia agentilor infectiosi se caracterizeaza prin capacitatea lor de a invada organismul, de a anula mecanismele lui de aparare si de a produce leziuni in celule si tesuturi. Rezistenta organismului cuprinde totalitatea mijloacelor specifice si nespecifice(prima linie de aparare impotriva infectiei o constituie pielea sanatoasa).

Infectia chirurgicala se manifesta prin semne locale, regionale si generale, in raport cu natura germenilor, virulenta tulpinilor si reactivitatea organismului. Semnele locale: - roseata (rubor), expresie a vasodilatatiei locale; - caldura (calor), urmare a vasodilatatiei si activarii fluxului sanghin; - tumefactia (tumor), rezultat al exudatului lichidian si a diapedezei leucocitare, cu producerea de puroi; - durerea (dolor), produsa prin excitarea terminatiilor nervoase. - lezarea functiei segmentului respectiv (functio-lesa). Semne regionale: - limfangita reticulara sau tronculara; - adenita sau adenoflegmon. Semne generale, in raport cu gravitatea infectiei: - ascensiunea termica; - frisonul; - tahicardia; - alterarea starii generale.

Au rolul de a identifica germneul si sensibilitatea lui la antibiotice, de a aprecia potentialul biologic al organismului si de a preciza existenta unor focare greu de identificat clinic. - frotiu din plaga sau secretie, coloratia Gram; - culturi din plaga sau secretii; - hemoculturi; - hemoleucograma - VSH - dozari ale ureei, glicemiei, transaminazelor; - ultrasonografia utila in colectii profunde; - CT - RMN.

Evolutia infectiilor se face, de obicei, spre agravare, cu afectarea tesuturilor din jur sau cu tendinta la generalizare. Vindecarea spontana se obtine foarte rar. Complicatiile: - extensii locale; - distrugeri de tesuturi vecine cu aparitia de hemoragii, tulburari neurologice, miozite, osteite, osteomielite; - septicemii,septicopioemii.

Tratamentul profilactic consta in evitarea traumatismelor, tratarea corecta a plagilor sau altor traumatisme capabile sa produca infectii, respectarea regulilor de asepsie si antisepsie in interventiile operatorii, igiena pielii, antibioterapie; Tratamentul medical are rol adjuvant si se poate aplica atat inainte cat si dupa tratamentul chirurgical: - revulsii locale cu gheata sau antiseptice; - antibioterapie; - vaccinoterapia nespecifica; - tratament simptomatic: analgetice, antipiretice.

Este cel de baza si are drept obiective evacuarea puroiului si oprirea extensiei. Pentru tratarea focarului, in raport cu natura si gravitatea infectiei se executa: - incizii in zona de infectie care trebuie sa fie largi, in raport cu localizarea colectiei si formatiuniile anatomice vecine; - contraincizii; - debridarea tesuturilor ce formeaza septuri cu indepartarea celor mortificate si trasformarea colectiei intr-o cavitate unica; - excizia tesuturilor necrozate sau gangrenate, pana in tesut sanatos; - spalarea cavitatii restante cu solutii antiseptice; - drenaj; - pansament.

Dpvd evolutiv: acute: evolueaza rapid, cu debut brusc, semne clinice generale zgomotoase si necesita tartament de urgenta (celulita, flegmon, gangrena gazoasa, fasciita necrozanta); cronice, prezinta o simptomatologie mai stearsa; Dupa intinderea fenomenlor inflamatorii: limitate(abces, furuncul, hidrosadenita); difuze(celulita, flegmon, fasciita); generalizate; Dupa profunzimea leziunilor: superficiale; profunde.

Este o colectie purulenta, bine delimitata de straturile din jur, formata din distrugeri tisulare, germeni si leucocite. Pot fi superficiale, situate in tesuturi, accesibile examenului clinic, sau profunde, localizate in organe interne.

Frecventa este crescuta la diabetici, casectici, alcoolici. Cauzele abceselor sunt reprezentate de: germeni piogeni (stafilococ, streptococ, E Colii); substante chimice iritante injectate intramuscular sau substante ce produc necroze.

Macroscopic, prezinta 2 componente: 1. Cavitatea neoformata, alcatuita din 3 straturi: intern, ce contine fibrina, leucocite, germeni piogeni; intermediar alcatuit din tesut conjuctiv tanar si vase de neoformatie, cu rol in regenerare; - exterior, format din tesut conjunctiv scleros si infiltrat inflamator. 2. Continutul, reprezentat de puroi.

Semne generale reprezentate de febra, frisoane, curbatura, anorexie, insomnie. Semne locale roseata, tumefactie, durere, fluctuenta(semn patognomonic de colectie lichidiana).

Diagnosticul pozitiv se stabileste pe baza semnelor generale si locale si prin punctie; Diagnosticul diferential se face cu flegmonul, abcesul rece incalzit, hematomul posttraumatic, lipoame, limfangioame, chist sebaceu infectat Complicatiile sunt reprezentate de limfangite, adenite, adenoflegmoane, septicemie sau fistulizari.

Tratamentul general : analgetice, sedative,antibiotice (numai in faza de initiala, de abcedare sau conform antibiogramei); Tratamentul local este in conform cu stadiul evolutiv: in perioada inflamatorie se aplica gheata in faza de abcedare se face tratament chirurgical sub anestezie.

Abcesul in buton de camasa, alcatuit din 2 cavitati, unite printr-un traiect; Abcesul in bisac, apare in cazul strangularii cavitatii; Abcesul de fixatie.

Este o infectie stafilococica, necrozanta a foliculului pilo-sebaceu. Este mai frecvent la varsta tanara Cauza determinanta este stafilococul auriu; Cauzele favorizante sunt reprezentate de: - igiena precara a tegumentelor; - iritatii mecanice ale pielii - terenul:diabet, avitaminoze, alcoolism, surmenaj.

Este in functie de stadiul evolutiv si de elemetele anatomice interesate. Initial apare o mica tumefactie rosietica, centrata de un fir de par, pruriginoasa ce se transforma in pustula subepidermica.Dupa 3-4 zile, pustula difuzeaza profund, cuprinde glanda sebacee si foliculul pilos.Flictena se deschide, elimina o serozitate purulenta, iar profund, apare o zona de necroza (burbionul), care in 2-3 zile se elimina, lasand in urma lui un crater ce se vindeca prin cicatrizare.

Semnele generale apar in cazuri mai severe si sunt reprezentate de cefalee, anorexie, febra, frisoane si alterarea starii generale. Semnele locale sunt in raport cu evolutia anatomo-patologica: Durere ca o arsura si prurit care dureaza 2-4 zile Tumefactie cronica, rosie-violacee, dura, centrata de un fir de par.

Complicatii: limfangita tronculara, adenita, adenoflegmon, erizipel,chiar septicemii. Forme anatomo-clinice: furunculoza = aparitia si evolutia simultana a mai multor furuncule; furunculul antracoid = aparitia si evolutia simultana de furuncule, in mai multi foliculi pilo-sebacei invecinati.

Tratamentul profilactic consta in igiena regiunilor piloase si evitarea microtraumatismelor; Tratamentul general se aplica numai in cazuri grave : antibioterapie, vaccinoterapie, analgetice, antipiretice. Tratamentul local : izolarea si dezinfectia micropustulei, incizia cu decolarea lambourilor tegumentare pana in zona sanatoasa, urmate de pansamente cu antiseptice.

Este o infectie stafilococica a glandelor sudoripare, in diverse stadii de evolutie, cu localizarea cea mai frecventa in axila, dar si la nivelul areolei mamare, pube, labii mari, regiunea anala; Leziunea este localizata in derm si intereseaza glomerulul glandei sudoripare, imbracand mai mult aspectul unui abces.

Debutul se face prin aparitia unei tumefactii nodulare, profunde, pruriginoase, dure, dureroase, aderente la piele. Semnele generale sunt asemanatoare cu cele ale furunculelor, dar de intensitate mai mica; Evolutia obisnuita este spre extindere si fistulizare, rar se produce vindecare spontana;

Initial se aplica revulsivante local, fizioterapie, antibiotice; In faza de abcedare, sub anestezie locala, se fac incizii cu evacuarea puroiului si aplicarea unor mici mese pentru drenaj; In cazurile cu evolutie zgomotoasa se administreaza antibiotice si se urmareste cresterea reactivitatii prin vaccinoterapie.

Este o inflamatie septica a vaselor si trunchiurilor limfatice ce poate insoti orice infectie, ca urmare a patrunderii, in interiorul lor, a unor germeni microbieni virulenti. Cauza poate fi orice germen microbian, favorizata de existenta unor plagi, escoriatii sau infectii.

1.Limfangita reticulara este localizata in regiunea superficiala a limfaticelor tegumentare in vecinatatea plagii sau infectiei clinic apare ca linii fine, rosii, corespunzatoare traiectului limfaticelor, pe un fond de hiperemie cutanata si edem si cu adenopatie satelita, insotita de febra, durere, curbatura. 2.Limfangita tronculara intereseaza trunchiurile limfatice superficiale si succede limfangitei reticulare; clinic, se manifesta sub forma unor terenuri rosii, pe traiectul trunchiurilor limfatice mari, cu aspect rectiliniu, paralele sau anastomozate, ce merg centrifug, spre zona ganglionilor regionali, iar la palpare se simt cordoane indurate si dureroase. - evolueaza cu febra, frisoane, cefalee;

3.Limfangita supurata apare in caz de virulenta crescuta a germenilor, sub forma unor cordoane rosii, indurate, dureroase cu interesarea tesuturilor din jur, ce evolueaza spre supuratie, insotite de fenomene generale accentuate; 4.Limfangita gangrenoasa apare in infectii cu germeni anaerobi sau in asociatii anaerobe, la bolnavi cu reactivitate scazuta, pe fondul unui placard de limfangita reticulara. clinic se manifesta cu semne generale intense, iar local, cu flictene sero-sanghinolente care, dupa ce se sparg, se acopera cu false membrane, urmate de instalarea supuratiei de aspect gangrenos.

Tratamentul profilactic consta in atitudine corecta fata de plagi si infectii; Tratamentul medical are la baza antiflogistice (contra bacteriilor) cu substante antiseptice, antibiotice, analgetice, antipiretice; Tratametul chirurgical este indicat in limfangitele supurate si gangrenoase si consta in incizii, spalaturi, drenaje + tratament medical.

Este inflamatia acuta nodulului limfatic; Cauza determinanta o constituie limfangita acuta.

1.Adenita acuta afecteaza unul sau mai multi ganglioni limfatici regionali; clinic se manifesta cu dureri locale, spontan sau la palpare; palparea evidentiaza nodulul, de consistenta crescuta, volum variabil, dureros, cu mobilitate pastrata. 2.Adenita supurata apare in evolutia unei adenite acute, pe un teren deficitar si in infectii cu germeni virulenti; clinic, tegumente supraiacente hiperemice, nodul marit de volum, dureros, fixat la piele si fluctuent, cu semne generale ale unei inflamatii septice localizate.

3.Adenoflegmonul(perinodulopatia supurata) Se instaleaza ca urmare a evolutiei septice a unui abces ganglionar, interesand mai multi nodului invecinati; Clinic, semnele generale sunt accentuate iar local apare ca un bloc inflamator, pseudotumoral, indurat, dureros, cu tegumente rosii si aderente la tumora inflamatorie si cu zone fluctuente cu tendinta la fistulizare Se asociaza impotenta functinala a segmentului respectiv Complicatiile sunt frecvente: eroziuni vasculare, hemoragii, tromboflebite, artrite, osteite, flegmoane.

Tratamentul medical se adreseaza adenitei acute si consta in repaus, antibioterapie tintita, tratarea corecta a portii de intrare, alalgetice, antipiretice. Tratamentul chirurgical este indicat in caz de abces sau flegmon cu evacuarea puroiului si sfacelurilor, spalaturi, drenaj cu mese si pansamente umede + antibioterapie conform antibiogramei.

Este o boala infecto-contagioasa, produsa de streptococul beta-hemolitic (grup A) si manifestata clinic printr-o dermita. Cauze favorizante sunt determinate de escoriatii, plagi cutanate, scaderi de temperatura, anemie; Afectiunea debuteaza in derm unde apare o serozitate abundenta ce umple spatiile conjunctive. In epiderm, reactia inflamatorie produce eritem si edem.

Debutul este brusc, cu frison violent urmat de ascensiunea termica (40C) si alterarea starii generale. In perioada de stare, temperatura ramane in platou si apare tahicardie, oligurie, astenie. Local, placardul erizipelatos este mai clar in centru si prezinta un burelet marginal ce se extinde excentric, serpinginos. Pot aparea flictene sero-sanghinolente sau supuratie in hipoderm.

Explorarile paraclinice evidentiaza leucocitoza cu neutrofilie, albuminurie si uneori hematurie. Dg. pozitiv se bazeaza pe existenta plagii, pe placardul erizipelatos cu bureletul marginal si starea generala alterata. Dg. paraclinic se face cu celulita, dermite alergice, eritemul de infectii, flegmoane. Evolutia dureaza cateva zile daca este tratat corect. Complicatiile sunt locale (abcese, flegmoane, flebite, artrite, gangrene), regionale si generale (endocardita, nefrita, reumatism, septicemii).

Tratamentul este medical si are la baza administrarea de penicilina, timp de 7-10 zile. Tratamenul chirurgical consta in pansamente umede antiseptice, iar la nevoie incizii.

Este o inflamatie acuta a tesutului celular, produsa in general de streptococ, caracterizata prin difuziune, fara tendinta la delimitare si prin necroza masiva a tesuturilor interesate. Se dezvolta, de obicei, in tesutul celular subcutanat si in interstitiile conjunctive.

Cauza determinanta cea mai frecventa este streptococul si mai rar stafilococul, anaerobii sau asociatiile de germeni. Cauzele favorizante sunt reprezentate de plagi zdrobite, delabrate si afractuoase, nerespectarea asepsiei-antisepsiei, injectarea de substante vasoconstrictoare sau ulcerate in tesutul celuloadipos, tare organice (diabet, cancer, alcoolism, cardiopatii), la care se adauga virulenta crescuta a germenului si reactivitatea scazuta a organismului.

Flegmonul poate fi : supraaponevrotic, localizat in tesutul celular subcutanat; subaponevrotic, in tesutul celular subaponevrotic dar si in cel subcutanat; - profund, intereseaza tesutul celular din jurul unor organe; D.p.v.d. macroscopic, flegmonul evolueaza in mai multe stadii: invazie, in primele 1-2 zile, cu edem, serozitate fara puroi si tesuturi cu tenta violacee; inflamatie acuta, apare puroiul care nu este colectat si incepe difuziunea; necroza, apare supuratia cu puroi tipic, sanghinolent cu necroza tesuturilor, aparitia sfacelurilor, ulceratii sau tromboze ale vaselor; reparatie, eliminarea tesuturilor necrozate si aparitia de cicatrici vicioase si tulburari functionale

In perioada de invazie predomina semnele generale febra, frisoane, tahicardie, anorexie, voma, oligurie. Local, apare edemul inflamator, limfangita reticulara perilezionala si adenita regionala. Tegumentele sunt hiperemiate, calde, lucioase. In perioada inflamatorie (zilele 2-4), starea generala este alterata, bolnavul prezentand cianoza buzelor, facies pamantiu. Local durerile devin insuportabile, edemul se mareste, apar zone fluctuente asociate sau nu cu flictene cu continut sero-sanghinolet

In faza de necroza (zilele 5-6), starea generala se poate agrava foarte mult, la bolnavii netratati, cu instalarea socului toxico-septic si deces. La bolnavii tratati, starea generala se amelioreaza. Local, supuratia diseca si disloca formatiuni anatomice, producand necroza acestora si perforatia pielii cu eliminarea de secretii fetide si sfaceluri. In stadiul de reparatie, care se instaleaza dupa evacuarea puroiului si sfacelurilor, semnele generale revin treptat la normal, iar local asistam la eliminarea tuturor resturilor de tesuturi devitalizate cu aparitia unor cicatrici vicioase si instalarea de tulburari functionale din partea formatiunilor interesate.

Diagnosticul pozitiv se stabileste pe baza antecedentelor (plagi, injectii, intepaturi) a semnelor generale si a celor locale. Diagnosticul diferential se face cu: erizipelul flegmonos: are burelet marginal caracteristic; gangrena gazoasa: starea generala este foarte alterata iar local prezinta crepitatii; osteomielita acuta; seroame cu evolutie rapida; - celulita crepitanta neclostridiana;

Fara tratament, evolutia este grava, in raport cu virulenta germenului si rezistenta organismului. Sub tratament se obtine vindecarea cu sau fara sechele. Complicatiile sunt locale, regionale si generale: - locale sunt reprezentate de necroze cu distrugeri de tesuturi, hemoragii secundare prin eroziuni vasculare, tromboflebite; - regionale: artrite, osteite, pleurezii, peritonite; - generale: septicemii, insamantari la distanta: endocardite;

Tratamentul profilactic consta in respectarea asepsieiantisepsiei la injectii si tratarea corecta a oricarei plagi; Tratamentul medical detine rol important si consta in antibioterapie, sustinerea starii generale(analgetice, antipiretice, perfuzii) si vaccinoterapia nespecifica; Tratamentul chirurgical este cel de baza. Este indicat in faza de abcedare si contraindicat in faza de invazie. Consta in incizii largi in zona de max fluctuenta, debridari de tesuturi cu excizia celor necrozate, drenaj multiplu si spalaturi cu solutii antiseptice.

Flegmonul fesier: este cel mai frecvent intalnit si reprezinta infectia tesutului celulo-adipos din zona fesiera. Flegmonul ischio-rectal: reprezinta supuratia lojii ischiorectale, delimitata de ridicatorii anali, septul fascial, sfincterul anal si obturatorul intern si poate evolua bilateral. Flegmonul perirectal superior, localizat in tesutul celulo-adipos din spatiul perirectal superior, delimitat de peritoneu, rect, ridicatorii anali si peretele pelvin. Flegmonul perirenal, la nivelul tesutuli celulo-adipos perirenal.