Sunteți pe pagina 1din 19

RABIA SAU TURBAREA

Rabia este o zoonoz determinat de transmiterea unui virus neurotrop din genul Lyssaviridae (familia Rhabdoviridae) de la animal la om, n special prin muctur i manifestat clinic ca encefalomielit acut, invariabil fatal la persoanele nevaccinate. Se cunosc doar cteva cazuri de rabie uman tratate cu succes (din care unele rmase cu sechele importante), prin aplicarea protocolului de tratament Milwaukee. Rabia uman reprezint de fapt un eveniment epidemiologic colateral, transmiterea de la om la om fiind excepional (ex: transmiterea prin transplant de cornee). La ora actual, rabia este considerat una din cele mai neglijate boli din lume, dar care reprezint o real povar pentru rile n curs de dezvoltare. La nivel mondial, apare n peste 150 de ri/teritorii, n special n mediul rural , n zone geografice izolate, aproximativ 55.000 de oameni decedeaz anual prin rabie (mai ales n Africa i Asia), 40% din cei mucai de un animal rabigen sunt copii sub 15 ani, iar cinii reprezint sursa de virus n 99% din decesele umane. Anual, peste 15 milioane de persoane primesc profilaxie post-expunere, estimndu-se c se previn astfel 327.000 de decese. Toate acestea recomand rabia drept principal zoonoz la nivel mondial, fapt pentru care se impune meninerea ei n atenia Sntii Publice. Rabia uman se consider a fi corelat n special cu epizootiile iar controlul ei este strns legat de controlul rabiei silvatice i domestice.

Europa s-a confruntat cu epizootii n secolul al XII-lea la lupi sau n secolul al XVIII-lea si XX la lupi, vulpi i cini. nainte de cel de-al II-lea Rzboi Mondial, cinele reprezenta specia cea mai afectat de turbare, pentru ca apoi vulpea roie (Vulpes vulpes) s devin principala surs i principalul vectorul al rspndirii virusului rabic n populaia de animale slbatice i domestice. ncepnd cu anul 1939, rspndirea epizootic a rabiei la vulpi s-a extins din Polonia, spre nord, vest i sud, cu o vitez anual de 20 pn la 60 km pe an, ajungnd la 1400 km fa de vestul Poloniei. Valul epizootic a cuprins Germania, Danemarca, Belgia, Frana, Elveia, Austria, Cehia, Ungaria, Croaia i Voivodina. Statele membre ale U.E.au demarat planuri de vaccinare antirabic cu momeli vaccinale orale la vulpile roii ncepnd cu anul 1989 - Olanda (1991), Elveia (1999), Frana (2000), Belgia&Luxemburg (2001), Republica Ceh (2004), reuind s elimine rabia silvatic. Alte state au implementat programe multianuale pe 5-10 ani, prin care au sczut incidena rabiei, att silvatice, ct i domestice. Din punct de vedere al legislaiei s-a elaborat Regulamentul nr.998/2003/CE, potrivit cruia niciun animal de companie nu poate circula n spaiul european fr a fi identificat prin tatuare/microcipare, fr a poseda paaport i carnet de sntate, n care s fie specificate de ctre medicul veterinar, toate vaccinrile antirabice i alte vaccinri obligatorii. n aceste condiii, n UE apar cteva cazuri sporadice de rabie uman importat, adesea la turiti n afara spatiului european, iar cazurile autohtone apar dup expunerea la animale slbatice, n special vulpi roii sau ratoni, n cteva state din centrul sau Estul Europei.

I. RABIA SILVATIC CU POSIBILITATEA EXTINDERII I LA ANIMALELE DOMESTICE Rabia silvatic este nc prevalent n Balcani i n unele ri S-E Europene (majoritatea la vulpi, lupi i ratoni), cu posibilitate de extindere i la animalele domestice. i liliecii insectivori pot juca un rol important pe teritoriul ntregii Europe, dar este dificil de cuantificat fenomenul, deoarece sistemele naionale de supraveghere a rabiei la animale variaz foarte mult ntre statele membre. Rabia a rmas n general enzootic printre animalele slbatice i domestice, n aceleai zone din UE ca i n anii precedeni (n special n ri ca Romnia, Italia, Bulgaria, Lituania i Letonia), cea silvatic reprezentnd pn la 90% din cazurile animale raportate. II. ANIMALE RABIGENE IMPORTATE ILEGAL/CU NERESPECTAREA LEGISLAIEI EUROPENE N VIGOARE Regiunile Europei considerate libere de rabie conform criteriilor Organizaiei Mondiale pentru Sntatea Animalelor, au riscul de introducere ilegal a unor animale domestice potenial infectate. Importul ilegal de animale din zone rabigene apare de altfel frecvent. In februarie 2008, n Frana, un cine a fost diagnosticat cu rabie, transmis prin contactul cu un alt cine provenit din Maroc i introdus ilegal la sfritul anului 2007. n Marea Britanie, a decedat n carantin un cine introdus legal, n acord cu Reglementarea nr.998/2003/CE. Per total n 2008, s-au raportat 4 cini importai cu rabie i unul autohton, infectat de un altul importat.

IV. CAZURI AUTOHTONE DE RABIE UMAN Trendul evolutiv al cazurilor de rabie uman n Romnia ultimilor 12 ani este prezentat n figura nr.1

Figura 1. Evoluia rabiei umane n Romnia, n perioada 2000-2012 (Surs: INSP) * An 2012 pn n aprilie 2012

Figura 2. Repartiia pe grupe de vrst a cazurilor de rabie uman, nregistrate n Romnia,n perioada 2000-2012 ((Surs: INSP)

ACTUALITI N CONTROLUL RABIEI N ROMNIA n Romania, rabia uman a fost transmis predominant de cine, pn n 1965, ulterior de vulpe i pisic. n Romnia, sursele de virus rabic sunt n ordine descresctoare - vulpea, pisica, cinele, lupul i mai rar bursucul, rsul, pisica slbatic, dihorul. Lupul este implicat n Nordul Transilvaniei, cinele n Cmpia Dunrii, vulpea n special n Muntenia i Oltenia. Rabia este rspndit n ntreaga ar la animalele slbatice i domestice, dar aria principal este nordul Moldovei spre sud, de-a lungul Prutului i Siretului pn n Muntenia.

Rabia (turbarea) este o boal produs de un virus si care afecteaz sistemul nervos central (creierul si mduva spinrii) att la animale ct si la oameni. Animalele infectate cu acest virus pot rspndi boala prin intermediul salivei sau contactului cu tesutul cerebral. Oamenii pot dobndi boala in urma muscturilor, produse att de la animale slbatice ct si domestice. Cauze Rabia este o boal care are ca si cauz infectia cu un virus, care apare de cele mai multe ori ca urmare a contactului cu saliva animalelor infectate. In majoritatea cazurilor, virusul este depistat la animale salbatice, cum ar fi liliecii, ratonii, sconcsii, vulpile sau coiotii. Din acest motiv se recomanda anuntarea autoritatilor medicale ori de cate ori au loc atacuri ale animalelor, mai ales daca acestea sunt salbatice. In acest fel, persoana sau persoanele respective pot fi informate despre posibilitatea infestarii cu rabie si daca se impun sau nu masuri profilactice. Ocazional, virusul se poate transmite si prin intermediul animalelor de companie, cum sunt pisicile sau cainii. Animalele de companie care nu parasesc niciodata apartamentul au un risc foarte mic de a fi expuse virusului care determina rabia. In situatii si mai rare, unele persoane se pot infecta fara a fi muscate de un animal infestat, fie prin manipularea unui animal care e infestat, fie prin inhalarea virusului, mai ales in locuri in care acesta se gaseste in cantitate foarte mare (pesterile in care traiesc lilieci de exemplu).

Simptome Aparitia simptomatologiei marcheaza un stadiu evolutiv al bolii care de cele mai multe ori este fatal. Virusul ataca si lezeaza sistemul nervos central care include atat encefalul (creierul) cat si maduva spinarii. Pentru a preveni rabia, persoanele infectate trebuie tratate inainte de aparitia vreunui simptom. Primele simptome pot aparea intr-un interval cuprins intre cateva zile si aproape un an, insa in majoritatea cazurilor simptomele se dezvolta in 4-6 saptamani de la momentul infectiei. Tratamentul afectiunii este indicat si in cazul in care simptomatologia nu debuteaza la scurt timp de la expunerea la virusul ce produce boala. Simptome la animale Animalele infestate pot manifesta simptome vizibile sau tulburari de comportament. Animalul care a muscat o persoana si care s-a comportat sau se comporta ciudat poate fi infectat cu virusul rabic. Este importanta urmarirea, pe cat este posibil, a animalului respectiv pentru a putea oferi un tratament corespunzator si la momentul oportun oricarei persoane care a intrat in contact cu animalul respectiv. Este foarte posibil ca un animal sa aiba rabie daca prezinta urmatoarele semne: lipsa fricii de oameni, mai ales la animalele salbatice atitudine timida la un animal de casa care era de obicei prietenos neliniste, excitabilitate, agresiune sau schimbari bruste de comportament salivare in exces animale active noaptea (lilieci, ratoni si sconcsi) care devin active in timpul zilei consumul de substante care in mod normal nu sunt comestibile paralizie, care uneori poate fi unicul semn.

Simptome la oameni Perioada tipica de incubatie a virusului rabic este de 4-6 saptamani. In aceasta perioada, de obicei nu este prezent nici un simptom al bolii. Primele simptome care apar includ durerea si amorteala la locul muscaturii, urmate apoi de simptomatologie vaga, care poate apare in multe alte afectiuni si care includ: - febra - tuse sau senzatia de gat uscat - durere, arsura, mancarime, furnicaturi sau amorteala la locul muscaturii sau al expunerii initiale - durere abdominala - anxietate sau neliniste care se accentueaza si poate evolua spre agitatie extrema Simptomatologia ulterioara este mai specifica si poate include: - perioade alternante de comportament normal si comportament bizar sau neobisnuit (anxietate, halucinatii, delir); - frica de apa (hidrofobie) sau frica de aer (aerofobie); - spasme musculare la nivelul muschilor fetei, gatului sau diafragmului, urmate de convulsii; - paralizia, care este adesea singurul simptom, se dezvolta in cazul unei forme de rabie mai putin obisnuita, rabia paralitica, care apare dupa muscatura liliecilor vampir; - fluctuatii mari ale temperaturii corporale, pulsului si presiunii sangvine; - coma, insuficienta cardiaca si respiratorie.

Investigatii
Investigatiile fac mai usor diagnosticul rabiei la oameni si pot include: - testul direct cu anticorpi fluorescenti. Este un test uzual, rapid, care

detecteaza proteinele ce alcatuiesc virusul rabic. Testul se face prin prelevarea unei mostre de tesut din zona potential infectata; - testul de polimerizare in lant. Acest test detecteaza materialul genetic (ADN) al proteinelor din virusul rabic, este foarte exact si poate fi facut din saliva, lichid cefalorahidian sau oricare alt tesut. Diagnosticul la animale este de asemenea dificil. Animalele care au un comportament ciudat pot fi infectate cu virusul rabic. Tratament Nu exista tratament. Odata ce boala se dezvolta la oameni, moartea e aproape sigura. Numai cativa oameni au supravietuit rabiei dupa o ingrijire medicala foarte intensa. S-au inregistrat si cateva cazuri de caini supravietuind infectiei, dar ele sunt foarte rare.

Ingrijirea ranii Cand o persoana este muscata de un animal, rana trebuie curatata imediat cu multa apa si sapun pentru a reduce riscul unei infectii. Este indicata efectuarea unui consult medical de specialitate pentru a se stabili un tratament mai complex al ranii.

Vaccinarea In cazul expunerii la virusul rabic este necesara administrarea unor vaccinuri. Acestea constituie terapia post expunere. Vaccinarea ajuta sistemul imun sa combata boala in stadiile timpurii. Cand se administreaza vaccinurile inaintea aparitiei simptomelor severe, ele previn de obicei dezvoltarea infectiei si cresc sansele de recuperare. Daca apar simptomele bolii vaccinurile nu mai sunt eficiente si persoana infectata decedeaza. Vaccinul este administrat in functie de riscul de expunere la virusul rabic. Medicii din cadrul Directiei de Sanatate Publica locale pot evalua acest risc si pot stabili daca este necesara vaccinarea. Printre factorii luati in calcul in determinarea riscului se numara: - tipul expunerii expunerea la virusul rabic se poate realiza prin intermediul unei muscaturi sau a altor rani. Ranile (infectia apare cand o leziune deschisa a pielii sau mucoaselor este expusa virusului) duc rar la aparitia bolii, tratamentul fiind necesar; - tipul animalului implicat unele animale au un risc mai mare de a fi infestate cu virusul rabic. Purtatorii comuni ai acestui virus sunt liliecii, sconcsi, ratonii, vulpile si coiotii.

Profilaxia postexpunere Tipurile de vaccin antirabic includ: - injectarea de anticorpi injectarea de anticorpi (imunoglobuline) antirabie inactiveaza virusul rabic care se gaseste in apropierea ranii (portii de intrare in organism), dar si cel care s-a raspandit in organism pana cand organismul isi poate sintetiza singur anticorpii; - vaccinarea in serie injectarea unor vaccinuri in serie determina sistemul imun sa isi creasca raspunsul impotriva virusului rabic. Vaccinurile antirabice folosite includ vaccinul cu celule diploide umane, vaccin cu virus rabic atenuat, vaccinul din celule de embrioni de pui purificati. Vaccinarea profilactica Vaccinarea profilactica sau profilaxia preexpunere este recomandata in aceste cazuri. Vaccinurile antirabice sunt recomandate si in cazul calatoriilor in zonele rurale. Deoarece copiii au un risc mai mare decat adultii de a fi muscati, iar muscaturile la copii tind sa fie mai severe, se recomanda vaccinarea profilactica a acestora inaintea calatoriilor. Faza tardiva a bolii Odata ce apar simptomele, functiile inimii, plamanilor si a altor organe vitale pot fi mentinute pentru un timp prin masuri medicale intensive, dar in cele din urma pacientul va deceda. In cazuri extrem de rare, cu ajutorul vaccinurilor, pacientul se poate vindeca. Dupa orice contact cu un animal ce poate fi infectat este necesara instituirea tratamentului. Tratament ambulatoriu Tratamentul ambulator se rezuma la evitarea contactului cu virusul, tratamentul imediat si adecvat al ranii urmat de consultul medical de specialitate pentru a determina daca exista riscul unei infectii.

Pentru a evita contactul cu virusul rabic se recomanda: - vaccinarea impotriva virusului rabic a animalelor de companie cum sunt pisicile si cainii; - daca animalul de companie a avut un alt proprietar, noul proprietar trebuie sa ii ceara acestuia fisa de vaccinari a animalului. Veterinarii elibereaza un certificat dupa vaccinarea animalelor. Cand nu exista astfel de documente este necesar ca medicul veterinar sa confirme vaccinarea; - evitarea contactului sau a tentativelor de a imblanzii animale salbatice. Copii trebuie instruiti sa evite aceste animale; - depozitarea gunoiului trebuie sa se faca in containerele special amenajate, in pungi de plastic astfel incat sa nu atraga animalele salbatice; - blocarea tuturor posibilelor cai de acces ale animalelor salbatice in domiciliu; - evitarea contactului cu cadavrelor animalelor si mai ales cu tesutul cerebral al acestora. Autoingrijirea in cazul muscaturii animalelor In cazul muscaturii de animale sau a altor contacte cu risc de infectie, se pot lua urmatoarele masuri: - curatatirea ranii si a altor zone expuse cu apa si sapun. Este necesar apoi un consult medical pentru a se decide daca sunt necesare si alte masuri; - daca animalul care provoaca muscatura este unul domestic (caine, pisica) se incearca prinderea acestuia sau contactarea propietarului; - daca muscatura este provocata de un animal salbatic nu se recomanda prinderea acestuia. Trebuie stabilita specia din care face parte animalul si daca prezinta tulburari ale comportamentului. Daca animalul a fost ucis, trebuie pastrat capul acestuia, fara a se atinge creierul. Medicii din cadrul Directiei de Sanatate Publica vor testa acest tesut pentru a determina daca virusul este prezent; - orice muscatura sau zgarietura puternica trebuie raportata Directiei de Sanatate Publica. Medicii vor evalua riscul de infectie si vor captura pentru testare animalul, care daca este infectat va fi eutanasiat; - medicii specialisti vor hotara daca este necesara vaccinarea antitetanica care ofera protectie impotriva tetanosului (infectie ce apare cand bacteria tetanica ajunge in contact cu o rana deschisa). Vaccinarea antitetanica care se efectueaza in copilarie in cadrul programului national de vaccinari trebuie apoi repetata din 10 in 10 ani. Revaccinarea se recomanda si atunci cand exista o rana contaminata si au trecut peste 5 ani de la ultima vaccinare sau daca nu se cunoaste data ultimei vaccinari. Se recomanda ca vaccinarea antitetanica sa se faca in primele 48 de ore dupa muscatura sau contaminarea ranii.

CAZURI PRACTICE DE RABIE In 2008, cazul romanesc, a fost reprezentat de un barbat de 40 ani, muscat de lup si decedat dupa cateva saptamani, in ciuda profilaxiei si tratamentului aplicat. Este primul caz indigen din ultimii 8 ani, ce apare pe teritoriul UE. In 2009 s-a raportat un caz de rabie umana, la o varstnica de 69 ani din Romania, dintr-o regiune rurala impadurita, din judetul Valcea. Aceasta a fost muscata de o vulpe, nu s-a prezentat pentru a primi ingrijiri medicale si dupa aparitia simptomelor in ciuda tratamentului, a decedat. Este al doilea an cand Romania inregistreaza cazuri de rabie indigena. In 2010 s-au inregistrat 2 cazuri fatale de rabie la o eleva de 11 ani, din judetul Olt. Muscata de o pisica la sfarsitul lunii iunie, internata in stare grava in august, a murit in septembrie. O alta eleva in varsta de 10 ani, din judetul Giurgiu, a fost internata in luna martie cu suspiciune de botulism si PAF(polipoza adenomatoas familial), infirmate ulterior. Tratamentul nespecific a cauzat decesul acesteia. Diagnosticul de rabie s-a pus pe baza examenului anatomo-patologic post-mortem, efectuat in luna iunie. Ancheta epidemiologica nu a relevat eventuale contacte cu animale bolnave. In februarie 2012 a decedat o fetita in varsta de 5 ani, din judetul Bacau, muscata in luna decembrie 2011 de un caine si care nu a fost vaccinata post-expunere. "Ziua Mondiala a Rabiei (28 septembrie - ziua in care a decedat Louis Pasteur) instituita din 2007, este menita sa atraga atentia atat specialistilor din domeniu, cat mai ales populatiei, in general, asupra pericolului reprezentat de aceasta patologie care poate fi prevenita, dar fatala in lipsa unei conduite adecvate post-expunere.