Sunteți pe pagina 1din 17

DIMENSIUNEA RELIGIOASA A

EXISTENTEI

CUPRINS :
Mentalitatea

medievala Mitropolitul Varlaam Antim Ivireanul Tudor Arghezi

MENTALITATEA MEDIEVALA

Omul medieval are alta mentalitate decat omul modern, traind in alt orizont cultural. Omul medieval este prin excelenta un homo religiosus, care comunica cu Dumnezeu, si cu sfintii, crede in semne si minuni, are cultul moastelor, face pelerinaje la locuri sfinte. Omul medieval vede lumea ca pe o creatie divina, I se supune neconditionat lui Dumnezeu, iar cataclismele si razboaiele ii apar ca moduri de avertizare sau pedeapsa din partea lui Dumnezeu ori ca interventie a puterii diavolului. In ambele cazuri, iesirea din impas presupune recunoasterea pacatelor si indreptarea lor prin penitenta. Realitatea din jur ofera semne la care au acces cu precadere cei initiati: calugari si peoti, astrologii de pe langa curtile domnesti, voievodul insusi care domnea ca unsul lui Dumnezeu pe pamant. Mentalitatea medievala se confrunta cu marile epidemii de ciuma, catastrofe naturale (cutremure, inundatii), perioade lungi de seceta si foamete, razboaie ce dureaza uneori zeci de ani. Toate genereaza sentimentul de instabilitate a lumii si nesiguranta a vietii.

EMANCIPAREA LIMBII ROMANE: MITROPOLITUL VARLAAM

Cel dintai dintre carturarii afirmati intr-un context cultural caracterizat prin incercarile tot mai insistente de introducere a limbii romane in biserica a fost mitopolitul Varlaam. Principala sa contributie in domeniul culturii religioase este Cazania, lucrare in care limba romana dobandeste un stil propriu, departandu-se astfel de modelele slavone. Mitropolitul Varlaam pune in valoare, prin fraze expresive, intreaga bogatie a limbii romane. Primele accente ale prozei artistice pot fi intalnite in pasaje remarcabile prin energia tonului si prin ritmul constructiei. Figuri de stil precum repetitia si enumeratia ies imediat in evidenta.

Pentr-acea, sa socoteasca cine cum este intru inima sa si cine cu ce gand asculta cuvantul lui Dumnezeu, ca pentru acea scrie evanghelistul lui Dumnezeu ca, graind Domnul Hristos aceste cuvinte, striga: Cine are urechi de auzit, sa auda. Striga Hristos cu cuvantul, cu lucrul, cu vieata, cu moartea, ca sa ne intoarcem catr-insul. Striga celor surzi sa auda, stiga celor ce dorm ca sa se trezeasca, striga celor lenesi ca sa se simta, striga celor neintelegatori sa inteleaga, striga celor rataciti sa se intoarca, striga celor pacatosi sa se pocaeasca. Striga cu scripturile in toate zilele, cu slugile sale, cu arhiereii, cu preotii, cu toti invatatorii bisericei; striga tuturor de toata varsta: batranilor, tinerilor, sanatosilor, bogatilor, saracilor; striga sa-si aduca aminte de moarte, de ziua cea infricosata a giudetului si de prapastia iadului, unde se vor munci pacatosii carii nu se pocaesc; striga sa-si aduca aminte dup-aceea de imparatia ceriului si de plata aceea ce va sa o dea Dumnezeu intr-acea zi: bunatatea, framsetea, dulceata, odihna, veselia intru imparatia cea de sus a ceriului.

Cazania lui Varlaam contine cele dintai pagini cu valente literare din cultura noastra, un exemplu elocvent constituindu-l acest pasaj in care fumul devine un simbol al vietii pacatoase:

Cand petreace omul in fum, atunci-i lacramadza ochii si de iutimea fumului doru-l ochii si orbasc: iar deaca iase la vazduh curat si la vreame cu senin de se prambla pre langa izvoara de ape curatatoare, atunce samtu mai vesel ochii si mai curati, si sanatate dobandesc di in vazduh curat. Asea si noi, fratilor, deaca intram in fumul pacatelor lumiei acestia, intru mancari fara vreame si in betii, in lacomia avutiei aurului si argintului satelor si a vecinilor, si intr-alte pohte de pacate, atunce si noua foarte lacramadza ochii sufletului nostru, si de iutimea acelui fum inselatoriu durere si orbie foarte cumplita rabda ochii nostri. Ca a nimica alta nu se asamana ispravile noastre intr-aceasta lume, numai fumului. Si nu numai ispravile noastre, ce si dzilele si anii si viata noastra, toate ca un fum trec. Si cine va petreace intraceaste fumuroase si inselatoare lucruri, aceluia-i iaste mentea intunecata cu intunearecul pacatelor si pohtelor trupului..

ANTIM IVIREANUL

Cel mai de seam ierarh al rii Romneti, deopotriv pastor i nvtor, a fost i rmne Mitropolitul Antim Ivireanul . Dei n-a fost romn de neam, prin harul cuvintelor i al vieii lui, Mitropolitul Antim a fost iubit i preuit de poporul nostru , care a vzut n el un adevrat om al lui Dumnezeu .

Didahiile au aparut intr-o vreme in care catolicismul si calvinismul isi faceau mult simtita prezenta. Calvinismul, care in secolul al XVIIIlea, incepuse sa ameninte cu prozelitismul sau multe biserici ortodoxe, provocase o puternica miscare de aparare a credintei noastre. Pericolul acestui prozelitism care prinsese radacini in Transilvania inca din secolul al XVIIlea, incepuse sa se infiltreze si in Biserica ortodoxa din Tara Romaneasca, din momentul in care fostul patriarh al Alexandriei si apoi al Constantinopolului, Ciril Lucas banuit ca simpatiza cu aceasta confesiune tinuse cateva predici in Tara Romaneasca.

PSALMISTUL DE TUDOR ARGHEZI

Arghezi a scris 16 psalmi, dintre care 9 apar in volumul Cuvinte potrivite, dar tema nu este epuizata, ea fiind reluata sub o forma sau alta si in alte poezii. Tensiunea lirica a operei argheziene este rezultatul acestei cautari a sinelui neimplinit, vesnic solitar. Paradoxul arghezian este ca sacralizeaza profanul si releva sacrul in formele profanului derizoriu, miniatural. Dezbaterea filozofica argheziana din poezia religioasa a fost privita si in prelungirea celei pascaliene.

Slavona ncepe sa patrunda la noi din prima jumatate a secolului al X-lea, asa cum o dovedesc inscriptiile de pe teritoriul Dobrogei si Munteniei. Cele mai vechi manuscrise care s-au pastrat (copii ale unor carti de cult religios facute n manastiri bulgaresti sau srbesti) sunt nsa din secolul al XII-lea.

Macarie scrie, din porunca lui Petru Rares, Letopisetul de cnd sa nceput ara Moldovei, pentu ca sa nu fie acoperite n mormntul uitarii lucrurile ce s-au ntamplat n vremurile si n stapnirile trecute si care au ajuns pna la noi". Creator de scoala, Macarie nu face numai naratiune istorica, ci si memorialistica, relatnd evenimentele la care a fost martor ocular. Stilul lui, fiind nsa imitat dupa cronicari straini, este cam greoi.

Eftimie, ucenic al lui Macarie, continua cronica acestuia, scriind din porunca lui Lapusneanu, pentru a-i justifica cruzimea fata de boieri. Stilul lui este mai simplu si mai accesibil.

Azarie, este ultimul cronicar romn de limba slavona, un alt ucenic al episcopului Macarie, continua si el Cronica Moldovei n aceeasi maniera partinitoare. El acuza vehemente pe Despot - Voda si Ion - Voda Armeanul, care, n dorinta de a instaura o domnie autoritara, si atrasese ura boierilor.

Literatura romna n limba slavona atinge, n secolul al XVI-lea, o culme a dezvoltarii sale cu nvataturile lui Neagoe Basarab catre fiul sau Teodosie. Aceasta nu mai este opera unui ecleric,ci chiar a renumitului domnitor, personalitate politica remarcabila prin tendinta de centralizare a puterii n statul feudal si prin ntinsa cultura pe care o acumulase. Scrise pentru a servi la educatia fiului sau, nvataturile constituie o adevarata enciclopedie a cunostintelor moral - politice, filozofice si pedagogice, o sinteza romneasca a gndirii si experientei avansate a evului mediu. Lucrarea este o capodopera a literaturii noastre vechi, nu numai prin continutul ei, ci si prin maniera n care a fost scrisa. Aceasta ii confera o mare valoare artistica. Capitolele finale, spre exemplu,consacrate mamei, sotiei si copiilor, impresioneaza n mod deosebit prin sensibilitatea,duiosia si lirismul autorului. Data fiind nsemnatura practica si valoarea lor literara, nvtaturile au fost traduse n romneste nca din secolul al XVIIlea.