Sunteți pe pagina 1din 23

TRATAMENTUL CARIILOR N VEDEREA RESTAURRII CU AMALGAM: INDICAII, TEHNICI DE PREPARARE I OBTURARE A CAVITILOR

AMALGAMUL DE ARGINT La scar mondial, amalgamul dentar este cel mai des folosit material pentru obturaii directe, n special pentru dinii premolari i molari. Dei folosirea larg rspndit a amalgamului dentar este dovada avantajelor lui substaniale, el prezint de asemenea cteva dezavantaje, cea mai evident dintre ele fiind aspectul su inestetic. La fel ca i alte materiale metalice, amalgamul dentar nu se aseamn cu dinii n aspect, o problem estetic care devine chiar i mai sever atunci cnd amalgamul se nnegrete din cauza faptului c i pierde luciul. Amalgamul dentar este de asemenea cel mai puin rezistent dintre toate aliaje dentare obinuite, permind degradarea ambiental. Cea mai serioas provocare a amalgamului dentar din ultima vreme este ns ngrijorarea legat de eliberarea mercurului n organism. Deoarece amalgamul dentar ntotdeauna conine o cantitate substanial de mercur, eliberarea unei anumite cantiti din acest element toxic este inevitabil. Proprietile favorabile ale amalgamului dentar, care susin utilizarea lui n ciuda numeroaselor provocrilor i dezvoltrii unor alternative, includ: costul sczut, uurin n aplicare, toleran la variaii n procedura de aplicare i longevitate nalt. Durata de via a restauraiilor din amalgam variaz n mare msur, dar restauraiile de amalgam de 30 sau mai muli ani vechime nu sunt neobinuite. Exist totui i cazuri de eecuri premature. n timp ce unele dintre ele pot fi atribuite unor erori n aplicare, cauzele altor eecuri pot fi atribuite alterrii structurii i proprietilor amalgamului n timpul utilizrii.

Dou elementele pe care toate amalgamurile se bazeaz sunt mercurul i argintul. Cnd mercurul reacioneaz cu argintul i cantitatea de mercur este mai mare de 50% ca greutate, reacia de amalgamare creeaz compuii metalici de argint i mercur de compoziie teoretic stiochiometric, Ag 2Hg 3 i AgHg. n amalgamele dentare, aceste faze se numesc 1 i 1, respectiv. Cnd amalgamul dentar este preparat n cabinetul dentar, produsul reaciei de amalgamare argint-mercur este n special faza 1, i el devine matricea structurii de amalgam n care toate fazele vor fi incorporate. Totui, toate amalgamele dentare conin de asemenea staniu pentru a mbunti proprietile mecanice, pentru a controla viteza de amalgamare, i pentru a furniza astfel un timp de lucru corespunztor pentru dentist. Un alt element esenial n amalgamele moderne este cuprul, ce mbuntete mai departe proprietile materialelor. Printre elementele minore ale aliajului se numr, zincul este cel mai des folosit ca i "agent de curare" pentru a ndeprta impuritile n timpul topirii elementelor pentru pregtirea aliajului pentru amalgamul dentar, i care este folosit n forma de pulbere la prepararea amalgamului. Alte elemente care au fost folosite uneori pentru a mbunti propriettile amalgamului dentar includ paladiu i indiu. n practica dentar, amalgamul se prepar n cantiti mici, corespunztoare obturrii unei cavitii, prin amestecarea pulberii de aliaj cu mercur ntr-un proces denumit triturare. Triturarea ntr-un mojar a fost nlocui cu amalgamatoarele mecanice, n care amestecarea pudrei de aliaj cu mercurul se face ntr-o capsul de plastic care este agitat ntr-un dispozitiv motorizat. Scopurile principale ale triturrii sunt acoperirea tuturor particulelor de pudr cu mercur i ndeprtarea unei cantiti de oxid din particulele de pulbere de aliaj, care ar mpiedica sau influena negativ reacia cu mercurul.

Cantitatea de mercur folosit n triturare este ntotdeauna mai mic dect cea necesar pentru amalgamarea complet a ntregii mase de aliaj. Asemeni oricrui material potrivit nlocuirii permanente a unui esut n corpul uman, amalgamul dentar prezint rezisten ridicat la coroziunea din mediul bucal. Totui dintre materialele restorative obinuite, amalgamul dentar este unul dintre cele mai susceptibile la aciunea distructiv a acestui mediu, datorit reacilor electro-chimice. Indicaiile obturaiilor din amalgam sunt: carii primare fisurale cavitare medii i mari; carii recurente adiacente unor obturaii din amalgam; existena multiplelor contacte ocluzale pe suprafaa viitoarei obturaii sau la marginea acesteia; cnd nu poate fi meninut o izolare perfect, necesar restaurrilor cu materiale adezive; la pacieni cu risc cariogen crescut. Contraindicaiile sunt: la pacienii care au multiple obturaii din amalgam, care prin corodare ar putea produce intoxicaii cu mercur; la pacieni cu aparate gnato-protetice conjuncte metalice la care poate apare fenomenul de galvanism oral; la pacienii cu teren alergic care au prezentat n trecut reacii adverse la amalgam; n leziuni fisurale mici unde se pot aplica restaurri adezive.

Compozitia pulberii care se adauga mercurului: Argintul (40-74%)creste expansiunea, rezistenta si reduce fluajul. Staniul (25-30)scade expansiunea, rezistenta, duritatea si creste timpul de priza. Are mai multa afinitate pt. mercur decat argintul. Cuprul (2-30)creste expansiunea, rezistenta si duritatea si reduce fluajul. Zincul (0-2) usureaza condensarea, iar in cursul proceselor de fabricatie evita formarea oxizilor. (Contaminarea cu umiditate a amalgamelor cu continut de zinc det. o expansiune intarziata a materialului). Mercurul (Hg) poate intra in compozitia in proportie de 2-3%. Indiul, introdus in mercurul unor produse comerciale (in proportie de 10-15%), scade cantitatea de mercur necesar titrurarii, creste umectabilitatea amalgamului si scade cantitatea de mercur evaporata atat in timpul prizei cat si dupa aceasta. Aliajele pt. amalgam - pulberea (care se adauga mercurului) se prezinta sub forma de: - pilitura (sunt particule de forma neregulatacu lungimea de 60120m,latimea de 10-70m si grosimea de 10-35m) - particule sferice (cu diametre cuprinse intre 2-43m) - amestec de pilitura si particule sferice(rezistenta lor e mai crescuta).

Clasificarea aliajelor pt. amalgam: - aliaje cu continut redus de cupru (< 6% Cu, se numesc aliaje conventionale), - aliaje cu continut crescut de cupru (> 6% Cu); - aliaje ternare (sunt cele care contin argint, staniu si cupru) - cuaternare (sunt cele care mai contin in plus si zincul); -aliaje cu particule sferice, pilitura sau cu particule amestecate. Timpul de priza: Reprezinta intervalul scurs de la debutul prepararii pana in momentul in care cristalizarea este completa.(Intervalul de timp care separa finalul triturarii de momentul intaririi amalgamului se numeste timp de priza.) Timpul de priza e influentat de: faza aliajului Ag-Sn (faza corespunde unor amalgame cu priza lenta, in timp ce faza + da amalgame cu priza rapida care se intaresc in mai putin de 1 min.), raportul pulbere mercur (proportia normala se considera 5/8 in procente de greutate, insemnand 52% Hg; cu cat continutul in mercur e mai mare, cu atat priza e mai lenta), dimensiunea particulelor (cu cat particulele de aliaj sunt mai mici, cu atat timpul de priza va fi mai redus), presiunea de condensare (presiunea crescuta de condensare det. eliminarea unei cantitati mai mari de mercur din amalgam, cu reducerea consecutiva a timpului de priza).

Mecanismul de priza al amalgamelor cu continut redus de cupru Punctul de plecare este reprezentat de compusul intermetalic Ag3Sn (faza ). Faza dominanta este Ag2Hg3 (= 1) aprox. 54-56% volum; proportia de faza e de 27-35%, iar de faza 2 e de 11-13%. (Dupa priza se mai pot produce reactii prin procese de difuziune). Ag3Sn + Hg Ag2Hg3 + Sn7-8Hg + Ag3Sn (nereactionat) + Hg 1 + 2 + Mecanismul de priza al amalgamelor cu continut crescut de cupru Amalgame cu particule amestecate (pilitura si particule sferice): Solubilitatea staniului in mercur e cea mai mare,urmata de argint si peurma de cupru. (De aceea particulele de Ag-Sn se dizolva aproape in totalitate in mercur). In prima etapa: Ag3Sn () + Hg Ag2Hg3 ( 1) + Sn7-8Hg ( 2) + Ag3Sn () (nereactionat) In a 2-a etapa: Sn7-8Hg ( 2) + AgCu Cu6Sn5 () + Ag2Hg3 ( 1) (Dupa priza finala, structura amalgamului consta dintr-o faza 1, care inconjoara particulele de Ag3Sn () si Ag-Cu. Partic. de Ag-Cu sunt inconjurate de faza (). Amalgame cu aliaje cu compozitie unica: Aici faza este in proportie mai mare. Continutul de 2 este nul.

Proprietati: Proprietati fizice: - Variatii dimensionale datorate prizei In primele 20 min. amalgamul sufera o contractie, dat. absorbtiei de mercur de catre faza . Apoi urmeaza o dilatare prin formarea fazelor 1 si 2. La sfarsit apare o contractie lejera, ca. 1m/cm Dimensiunile se stabilizeaza dupa 6-8 ore. Factorii care influenteaza variatiile dimensionale sunt: compozitia aliajului, dimensiunea particulelor (cu cat dimensiunea particulelor e mai mica, cu atat expansiunea totala e mai mica), raportul aliaj-mercur (cu cat cantitatea de mercur liber e mai mare, cu atat va fi si expansiunea mai mare), durata si viteza de triturare (cu cat timpul de triturare e mai lung, cu atat expansiunea e mai redusa), intervalul de timp scurs intre triturare si condensare (nu trebuie sa se scurga mai mult de 3-3,5 minute intre cele 2 operatiuni, deoarece in acest moment trebuie sa se formeze fazele 1 si 2), presiunea de condensare (cresterea presiunii de condensare reduce expansiunea), contaminarea cu umiditate inainte de priza a amalgamului care contine zinc (Apa det. o reactie electrolitica intre zinc si alte metale.Ca urmare are loc o expnsiune de 4% care nu apare in primele 24 ore, ci la 3-5 zile)

- Dilatarea termica. Coeficientul de dilatare termica a amalgamului e de 2 ori mai mare decat cel al tesuturilor dentare. Aceasta duce la separatia marginala, ceea ce duce la infiltrarea salivei intre dinteobturatie, ea fiind eliminata o data cu revenirea obturatiei la temperatura normala. Procesul de patrundere-expulzare a salivei intre obturatie si dinte poarta numele de percolare conditionata termic. - Rezistenza la compresiune. Rezistenta la compresiune depinde de: compozitia aliajului, dimensiunea si forma particulelor (particulele mici si sferice dau rezistenta crescuta), timpul de triturare, cantitatea de mercur (mai mult de 55% mercur face sa scada rezistenta), condensarea, porozitatea.Cele mai mari valori ale rezistentei la compresiune, la o ora, le au materialele cu continut crescut de cupru si compozitie unica (iar cele mai mici valori le au cele cu pilitura si continut scazut de cupru). - Rezistenta la tractiune. E mult mai redusa decat cea la compresiune - Plasticitatea. In momentul insertiei, pasta de amalgam trebuie sa aiba o plasticitate suficienta pt. a permite adaptarea in cavitate. Pe urma valoarea plasticitatii trebuie sa scada in scopul unei condensari eficiente a amalgamului. - Deformarea permanenta. E lenta progresiva si ireversibila. Cele mai mari valori ale deformarii permanente (6,3%) au amalgamele cu pilitura si cu continut redus de cupru. Cele mai mici valori (0,05-0,09%) le au amalgamele cu compozitie unica si cele cu continut crescut de cupru. - Conductivitatea termica. Amalgamele sunt bune conducatoare de caldura. De aceea, reconstituirile profunde trebuie asociate cu obturatii de baza care sa asigure protectia pulpei.

- Integritatea marginala. In zona marginala a obturatiei, amalgamul nu are voie sa ramana neprotejat de smalt, depasind suprafata acestuia, deoarece acest lucru determina fractura marginala a amalgamului. - Porozitatea. Bulele apar dat. continutului ridicat de mercur si dat. umiditatii incorporate in timpul malaxarii. Porii la suprafata obturatiei apar dat. eliminarii mercurului, ca urmare a supraincalzirii in timpul lustruirii obturatiei. Microporii din masa obturatiei apar ca urmare a expansiunii, dat. excesului de mercur sau dat. insuficientei presiuni de condensare a amalgamului. Proprietati chimice: - Alterarea chimica a amalgamelor se produce prin coroziune chimica si electrochimica. - Coroziunea chimica: Are loc la nivelul suprafetelor obturatiilor. Se prezinta prin modificari de culoare (innegrire), sulfurari. - Coroziunea electrochimica: Poate avea loc atat la suprafata amalgamului, cat si in masa acestuia. Amalgamele cu continut crescut de cupru sufera mai greu procese de coroziune, dat. absentei fazei 2, care e cea mai activa d.p.d.v.electrochimic.

Pt coroziunea fazei 2 in solutie salina avem urmatoarea reactie: Sn7-8Hg (2) + H2O + O2 + Cl Sn4(OH)6Cl2 + Hg Mercurul eliberat poate reactiona in masa obturatiei cu faza nereactionata, formand faze 1 si 2 suplimentare. Asadar,coroziunea electrochimica nu det. eliberarea de mercur din amalgamul intarit. Proprietati biologice: - Ionii metalici (de staniu, argint sau cupru) pot penetra in canaliculele dentinare, producand coloratii disgratioase. De aceea e bine sa se protejeze peretii cavitatilor cu lacuri, pt. a evita penetrarea ionilor metalici in dentina - Sensibilitatea imediata se poate datora contactelor premature sau formarii de microfisuri la nivelul structurilor dentare. - Sensibilitatea tardiva poate aparea la 10-12 zile de la inserarea obturatiei. Cauza principala este expansiunea tardiva a obturatiilor din amalgame cu continut crescut de zinc, dat. contaminarii cu umiditate in timpul prepararii sau inserarii. (Expansiunea tardiva are loc atat la amalgamele cu continut scazut de cupru cat si la cele cu continut crescut de cupru.)

Proportia si cantitatile de aliaj si mercur Proportia aliajului si mercurului: Proportia de mercur variaza intre 54% (pt. aliajele conventionale) si 43% (pt. aliajele cu continut crescut de Cu cu compozitie unica). Cantitatea de mercur se stabileste prin cantarire sau dozare volumetrica. Cantitatea de aliaj se stabileste si ea prin cantarire si dozare volumetrica. Exista si cantitati de aliaje precantarite in ambalaje sau sub forma de tablete. In prezent se utilizeaza frecvent capsulele predozate. Acestea contin aliajul si mercurul in compartimente separate printr-o membrana. (Inainte de folosire, membrana e rupta prin comprimarea capsulei). Reducerea proportiei de mercur se poate obtine prin: stoarcerea amestecului inainte de inserarea in cavitate (metoda nerecomandata), sau prin tehnica minimului de mercur (aceasta metoda se asociaza cu amalgamarea mecanica). Cantitatile de mercur si aliaj: 400-800 mg de aliaj, preparata cu cantitatea corespunzatoare de mercur, sunt suficiente pt. majoritatea reconstituirilor. Daca e necesara o cantitate mai mare de amalgam, e de preferat sa se efectueze mai multe preparari, decat sa se amestece odata o cantitate mai mare de 800mg.

Consideratii clinice asupra amalgamului Avantajele amalgamului: - proprietatile mecanice sunt f. bune - rata uzurii e aproape similara cu a smaltului - pretul de cost e cel mai mic dintre toate materialele restaurative Dezavantaje: - culoare nefizionomica - lipsa adeziunii face necesara prepararea retentiva (implica sacrificii mari de tesuturi dure dentare) - amalgamul are efecte nocive - coroziunea excesiva si fracturarea marginilor - sensibilitatea postoperatorie (durerea) - cariile secundare marginale Masuri pt. reducerea riscului de intoxicatie cu mercur in cabinet - depozitarea mercurului in recipiente bine inchise - manipularea deasupra unor suprafete care pot fi usor curatite - evitarea atingerii mercurului si amalgamului cu mana - colectarea resturilor de amalgam si depozitarea lor in apa cu adaos de tiosulfat de sodiu sau glicerina, lichidul trebuind sa umple complet recipientul - aerisirea frecventa a incaperilor - evitarea supraincalzirii mercurului sau amalgamului - determinarea anuala a nivelului mercurului in organism la persoanele care lucreaza in cabinete dentare

S-ar putea să vă placă și