Sunteți pe pagina 1din 77

In Dictionarul de Psihologie Larousse, psihopatologia

sau psihologia patologic este definit ca disciplin avnd drept obiect studiul tulburrilor de comportament, de contiin i de comunicare, situandu-se la jumatatea drumului dintre psihologie si psihiatrie. Ea i propune mai nti s neleag faptul patologic printr-un efort de ptrundere n universul morbid al subiectului, sesiznd semnificaia simptomului aa cum este trit de acesta. n al doilea rnd psihopatologia caut s explice stabilind relaiile de cauzalitate ntre fenomenele observate. Psihiatria pediatrica este o ramura a psihiatriei care se adreseaza copilului, incepand cu varsta de sugar, pana la cea de adolescent si adult tanar (18 ani). In Franta ea a aparut ca o competenta atestata prin studii speciale in 1972. printre precursorii acestei stiinte, arte figureaz medici ca E. Seguin, T. Simon, psihologi ca A. Binet si pedagogi ca J.H.Pestalozzi dar ea se sprijin puternic pe lucrrile lui S. Freud, Anna Freud si R. Spitz.

Psihopatologia copilului abordeaz tulburrile psihice

i de dezvoltare din perspectiva mecanismelor psihice explicative, a contextului multifactorial cauzal (biologic, familial i socio-educaional) i al efectelor dezadaptative pe termen scurt i pe termen lung n evoluia copilului. Ea ofer baz teoretic, psihodiagnostic i experimental pentru intervenia profilactic i curativ de tip educaional i psihoterapeutic.

PROBLEM
CARE CREDEI C SUNT CAUZELE CARE

DETERMIN COMPORTAMENTELE REACTIVE, NEVROZELE SAU SINDROAMELE N COPILRIE?

Instrumente de evaluare psihodiagnostica


Etiologia, prognosticul i epidemiologia tulburrilor psihice ale

copilriei Factori etiologici Se consider c n cazul copiilor, spre deosebire de aduli, majoritatea tulburrilor psihice sunt reprezentate mai curnd de sindroame reactive la factorii de mediu (familie, coal, comunitatea de apartenen) i n mai mic msur de entiti nozologice de marcat intensitate i gravitate psihopatologic. Sunt 4 grupe de factori incriminai n etiologia tulburrilor psihice ale copilului, majoritatea acestora interacionnd n maniere specifice de la caz la caz i determinnd sau favoriznd rspunsuri dezadaptative sau afeciuni psihice diverse: -factori genetici, (ereditari) -factori temperamentali -factori somatici (organici- n special leziuni cerebrale precum i o serie de maladii somatice) -factori de mediu (familiali, sociali, culturali, economici i de risc ecologic)

Factorii ereditari
Factorii ereditari sunt poligenici i se refer la

predispoziia pentru manifestarea anumitor tipuri de maladii, dar ei nu controleaz n mod direct aceste boli. Factorii somatici care predispun la tulburri psihice n copilrie 12%dintre copiii bolnavi somatici cu vrste ntre 10-11 ani au si probleme psihiatrice La copiii cu probleme cerebrale, 34% prezint tulburri psihice, chiar dac factorii socali de risc sunt abseni.

Factori determinai de anomaliile sarcinii i naterii:


-grade diverse de afectare cerebral ce pot determina

tulburri de comportament, retard mental, dificulti de citire i de calcul. -condiiile favorizante sunt cele legate de patologia sarcinii, asfixia perinatal, naterea prematur, factori care, corelai cu dezavantajul social pot determina certe tulburri psihice. Factorii de mediu se asociaz variabil n complexul etiologic al anumitor afeciuni, uneori fiind factori determinani n tulburrile psihogene sau favorizani i agravani n dezvoltarea altor patologii. -Familia deine prin modul su defectuos de funcionare o pondere semnificativ n declanarea i ntreinerea unor rspunsuri patologice ale copilului.

Dintre factorii familiali disfuncionali cu cel mai

mare impact patogen menionm: -separarea prelungit sau definitiv de prini (decesul
unuia sau ambilor prini fiind unul dintre factorii stresori cei mai importani), -separarea temporar a prinilor prin crize conjugale sau divor, -relaiile conflictuale i inadecvate (incest, abuz fizic sau sexual, alcoolism, violen familial), -relaiile conflictuale n familii reconstituite sau mixte (fratriile i parentalitatea vitreg) -relaiile familiale discordante -boala sau personalitatea deviant a unuia dintre prini -abandonul sau privarea de mam

Schema anamnezei la copii


I. ISTORIA TULBURRILOR Simptomele actuale i trecute. II. COMPOZIIA FAMILIEI I CONDIIILE DE VIA Structura familial pe mai multe generaii; se indic numele, vrsta i activitile tuturor membrilor familiei, ca i date legate de cstorii, nateri, separri, decese, maladii, schimbri profesionale i de locuin, i alte evenimente semnificative. prinii i eventual bunicii (profesie i nivel de studiu); fratria i alte persoane aflate n legtur strns; condiii de via ale familiei.

III. EVENIMENTE MARCANTE DIN VIAA COPILULUI Maladii i intervenii chirurgicale; Separri de mediul familial motive, circumstane, durat,

reacii ale copilului, contacte cu prinii); Evenimente marcante pentru copil i familia sa (decese, separarea prinilor, divor etc.) IV. SARCINA I NATEREA Condiii fiziologice i patologice; starea copilului la natere (greutate, strigt, debutul suptului etc.); Condiii psihologice (copil dorit sau nu, trirea mamei n raport cu situaia de sarcin etc.)

V. DEZVOLTAREA N PRIMA COPILRIE


1. Dezvoltarea somatic (dezvoltarea staturo-ponderal, incidena posibilelor maladii la vrsta mic); 2. Dezvoltarea psihomotorie. - vrsta mersului; eventual precizri asupra etapelor anterioare: susinerea capului, postura aezat fr susinere etc. ; - etapele ulterioare: coordonri psihomotorii complexe etc.; - regresiile: motivele de nelinite care au fost justificate pe tot parcursul dezvoltrii psihomotorii; 3. Dezvoltarea limbajului (vrsta i observaii asupra dezvoltrii limbajului): - primele vocalizri (gngurit). Primele cuvinte (altele dect mama i tata). Primele construcii verbale (dou sau trei cuvinte folosite mpreun). Fraze complete (cu relaii i construcii gramaticale).
folosirea corect a pronumelor (eventuale anomalii); limbajul curent (trebuie precizate: deformri fonetice, limbajul de bebelu etc.)

Dezvoltarea cognitiv

VI. EVOLUIA RELAIILOR CU ANTURAJUL I SCHIMBURILE AFECTIVE


1. Alimentaia: - prima alptare: natural sau artificial; - apetitul, nivelul de satisfacere a bebeluului, ritmul somn-veghe, atitudinea mamei; - nrcatul: vrsta. Acceptarea alimentelor solide. Curiozitatea sau rezistena n faa alimentelor noi. - dobndirea autonomiei alimentare: folosirea tacmurilor. Curenia. Alegerea alimentelor. Ritmul i durata meselor. Conflictele cu mama. 2. Primul zmbet intenionat. Temerile n faa unor persoane necunoscute. Tolerana fa de absena mamei. Somnul: ritualurile de adormire i alte ritualuri legate de somn. Achiziia controlului sfincterian. - vrsta i stabilitatea achiziiilor. Principii de educaie. Docilitatea copilului. 5. Reacii la primele interdicii (mai ales cele care sunt legate de achiziia autonomiei motrice). 6. Conduite i interese sexuale. - curiozitatea i ntrebrile legate de diferenele dintre sexe, asupra originii copiilor, conduitele masturbatorii i manifestri ale sexualitii infantile. - conduite sexuale i percepia rolurilor masculine i feminine.

VII. VIAA COLAR. grdinia: vrsta de intrare la grdini. Primele reacii i adaptarea

ulterioar (relaii cu educatoarea); istoricul vieii colare (succesiunea claselor frecventate, schimbri de coal etc.); rezultate colare; proiecte de viitor (colare, profesionale); atitudini cu privire la activitatea colar (interes, reacii la reuita sau eecul colar etc.); relaii cu ceilali copii. Caracteristici ale jocului: team, agresivitate, dominan, izolare etc. Alte particulariti de caracter, care sunt evidente pentru prini, sau primele manifestri ale adolescenei.

VIII. LOCUL COPILULUI N EXPECTANELE PRINILOR I N

DINAMICA CUPLULUI PARENTAL Proiecii ale copilului, nainte de natere.

Asemnri presupuse cu unul sau altul dintre prini, satisfacia i decepia

n faa sexului copilului, alegerea prenumelor etc. Concepii i atitudini educative (eventuale divergene ntre prini); Preferine i manifestri de intoleran. Locul, rolul i poziia copilului n grupul familial i n miturile familiale.


GHID DE INTERVIU PENTRU ADOLESCENTI SAU TINERI

Constelatia familiei :

1.

Care era atmosfera in familia ta ? Care erau valorile familie tale? Cati frati aveti ?Care a fost relatia cu ei in copilarie ? Dar acum ? Cine semana mai mult cu tine ? In ce mod ? Cine era mai diferit de tine ? In ce mod ? Esti un tip critic ? Poti sa suporti critica venita de la cineva ? Socrii ? Care este atitudinea ta fata de acestia ? Care este sau care ar fi rolul lor in casnicia ta ? 7. Care este atitudinea ta fata de sex? Fata de propriul sex? Experiente sexuale? 8. Care este sentimentul legat de copii ? Iti doresti ? Daca da, Cand ? Cati ? Care este abordarea ta generala legata de rolul de parinte ? Ce idei ai despre stilul de educare sau disciplinare ? 9. Ce inseamna pentru tine sa fii indragostit sau sa iubesti?

2. Care este profesia dvs sau pregatirea de baza ? Interese comune si hobby-uri : Cum iti petreci timpul liber ? ce hobbyuri ai ? ( intelectuale sau fizice) Preferi sa socializezi cu un singur prieten, un grup restrans sau cu grupuri mari de prieteni? Ce tip de socializare preferi (ex. cele in care comunici, vizionezi filme, cluburi de noapte , jocul de carti sau ruleta)? 3. Patternuri legate de obisnuinte zilnice : Care este ritmul tau pe timpul zilei ? Timpul de trezire si timpul de retragere la odihna ? Ce cantitate de somn iti trebuie pentru a sti ca esti odihnit ? Iti place sa fie cald in camera ta sau rece ? Esti foarte sensibil la zgomote sau la lumina ? Ai un program corect al meselor ? Bei ? Si daca da, car de frecvent si cat ? De ce ? Daca nu, de ce alegi sa nu bei ? Fumezi ? Cat de mult ? Daca nu, de ce alegi sa nu fumezi ? Ai fumat vreodata ? Iei droguri ? Ai luat vreodata ? Daca da atunci de ce, cat si care este frecventa ? Cat este de importanta curatenia pentru tine ? Dar hainele ? Casa/acasa ?

4. Setul de valori : Care este mottoul vietii tale ? Care sunt regulile dupa care te ghidezi in viata ? Te consideri o persoana religioasa ? Daca da, de ce ? Daca nu, de ce nu ? Cat de mult esti interesat de interesele celorlalti ? Dar de familia de origine, familia extinsa ? Comunitatea ta ? Problemele universale si cele ale natiei tale ? Care sunt interesele tale culturale ? Iti plac manelele, opera, rockul sau ce fel de muzica ? 5. Care este atitudinea ta fata de munca ? Crezi ca ar trebui ca ambii parteneri de cuplu sa munceasca ? Care este atitudinea ta fata de bani sau fata de alte posesii, modul in care sa fie cheltuiti banii, sau pastrati ? Vezi finantele ca fiind ale ambilor, la comun sau din contra fiecare cu contul sau ?

Interviul psihiatric in cazul copilului este mai dificil de realizat, in special in cazul copilului foarte mic, datorita absentei unui limbaj expresiv si incapacitatii copilului mic cu limbaj de a-si exprima sentimentele, nevoile si suferintele. De aceea, interviul psihiatric se bazeaza pe observarea directa a comportamentelor copilului (jocul, comunicarea cu membrii familiei, conduita fata de acestia, exprimarea prin desen), dar si prin analiza datelor culese de la parinti sau persoanele din anturajul apropiat(rude, educatori, profesori). Simptomele unor afectiuni psihice la copii au adesea un aspect mai putin bine definit sau mult diferit decat in cazul adultilor, ceea ce face ca diagnosticul sa fie mai greu de stabilit, iar evolutia sa fie imprevizibila. Incidenta si prevalenta tot mai mare a unor boli cu debut in copilarie sau specifice acestei perioade de viata, precum sindromul ADHD, tulburarile de spectru autist, tulburarile de conduita, de invatare sau alimentare, impun necesitatea unor controale periodice medicale si tratamentul cat mai precoce instituit, de statusul mental si psihic al copilului depinzand toata evolutia lui ca adult integru, responsabil, normal integrat intr-o lume plina de solicitari, exigente, stres, si in care marginalizarea de catre societate este inca mult prea mare.

Instrumente de evaluare psihodiagnostica


Examenul somatic se face n amanuntime, fiind cunoscute

implicatiile largi ale patologiei organice generale n aparitia tulburarilor psihice la copil. Vom fi atenti la dismorfii , malformatii, dezvoltare somato-endocrina, boli actuale, tratamente actuale. Examenul neurologic vizeaza examinarea sistematica din perspectiva sistemului nervos central, periferic si organe de simt. Se insista asupra prezentei posibile a unei debilitati motorii, retard motor, deficit functional, crize epileptice, deficit senzorial. Examinarea psihologica este diferita de la caz la caz, aducnd date pretioase cu privire la nivelul intelectual si structurarea personalitatii copilului. Tulburarile psihologic e, psihiatrice si de dezvoltare beneficiaza astazi de o abundenta de teste specifice, care le cuantifica caracteristicile.

Evaluarea comportamentala . Stabilirea terapiei

comportamentale, ca o parte majora a practicii clinice, a atras dupa sine un numar de schimbari n conceptualizarea tulburarilor, alegerea tratamentul lor si n evaluarea tratamentului. Sarcina centrala a evaluarii comportamentale este de a identifica relatiile functionale ntre problemele prezente, influentele cognitive si cele ale mediului. Aceasta implica cercetarea asociatiilor antecedente, concurente, contextuale si consecintele care influenteaza aspectele clinice. Evaluarea comportamentala a depins foarte mult de observatia directa, naturalista, aceasta mpreuna cu compromiterea evaluarii, au co ndus la evaluari ale observatiei detaliate, concentrate psihometric, ca o tehnica de strngere a datelor. Chiar si pe perioada scurta a internarilor n sectie de psihiatrie comportamentul copiilor este urmarit atent si trecut n foaia de observatie n evol utie, iar n epicriza se raporteaza totdeauna "observatia pe sectie", alaturi de examenul psihic si psihologic. Electroencefalograma este necesara, n primul rnd, pentru depistarea disfunctiei cerebrale minime ce confera un grad de vulnerabilitate pentru bolile psihice; pentru diagnosticul diferential al manifestarilor critice functionale, pavorului nocturn, automatismului ambulator nocturn, enurezisului, cu epilepsia.

Alte examinari paraclinice care se impun n urma

examinarii clinice psihiatrice sunt selectate n functie de caz: explorari imagistice cerebrale, examen oftalmologic (fund de ochi, acuitate vizuala), teste cito-genetice, enzimatice, imunologice, examenul lichidului cefalorahidian, dozari hormonale, aminoacizi, urinari, test HIV

Datele obtinute din interviu, examinare psihica, somatica, neurologica,


psihologica, electroencefalografica, alte examinari paraclinice, sunt sistematizate si se face sinteza diagnostica a cazului n tipare nozologice actuale, n conformitate cu clasifi carea OMS (ICD-10), sau cu cea adoptata de psihiatrii americani (DSM IV). De regula, diagnosticul psihiatric cuprinde: pe prima axa diagnosticul fenomenologic, cel al afectiunii psihice care a determinat internarea, sau consultul cu mentiunea ca ar putea fi mai multe diagnostice de acest gen; a doua axa diagnostica cuprinde afectiuni sau disfunctii neurologice asociate; a treia enumera bolile somatice concomitente; a patra descrie structura de personalitate pe care apare tulburarea actuala (daca este vorba, evident, de o dizarmonie de personalitate); ultimul diagnostic vizeaza mediul n care traieste copilul, de exemplu "Conflict familial", sau "Mediu policarentat". Numai formulnd astfel concluzia diagnostica finala putem avea o imagine completa, unitara, a supra copilului care are nevoie de o interventie terapeutica adecvata.

Datele anamnestice se culeg din mai multe surse: apartinatori (mama, tata, bunici, frati ), vecini,

colectivitate (gradinita, scoala), autoritati, pacient. Ancheta sociala efectuata de asistentul social aduce date cu semnificatie din teren. Obiectivele examinarii psihiatrice sunt explorarea vietii psihice a individului, acordnd, la copil, o mai mare importanta determinarii nivelului de dezvoltare a proceselor cognitive, insistnd pe perceptia culorilor si a formelor spatiale, atentie, memorie, imaginatie, gndire, limbaj. Examinarea psihologica este diferita de la caz la caz, aducnd date pretioase cu privire la nivelul intelectual si structurarea personalitatii copilului. Tulburarile psihologice, psihiatrice si de dezvoltare beneficiaza astazi de o abundenta de teste specifice, care le cuantifica caracteristicile.

Observaia clinic nr. 1 .Pacienta G. M. (Mdlina), n vrst de 9 ani, este adus de mam pentru neascultare, opoziie, comportament "ciudat". n timp ce mama mi explica, suprat, c vrea s interneze fetia, pe coridorul n care ne aflam are loc o altercaie ntre doi copii din secie. Cearta pornise de la o portocal, iar btaia s-a ncheiat rapid (pn s poat interveni personalul) cu victoria unuia din biei, care l-a mucat pe cellalt de mn. Mdlina s -a apropiat, speriat, de noi. Mama conti nua s povesteasc "Vedei, ea n-a tiut niciodat ce nseamn s i doreti o portocal, pentru c a

avut totul nainte de a cere!". Privirea plin de repro a fetiei s -a ridicat spre mam. Aceasta a continuat pe acelai ton aspru, cu aceeai vitez "Ce vrei s spui, c eu ar fi trebuit s m internez aici?"...Expresia feei copilului se schimb, un zmbet pozna o inund, pocnete din degete i spune n oapt, mulumit: "Att!". Mama roete i rencepe discursul aproape fr pauz de respiraie, cu umiline i injurii la adresa micuei ei. Aproape c nu o puteam urmri. Am invitat -o n cabinet, lsnd fetia n grija unei asistente. Mama provenea dintr-o familie srac. Copilria i -a fost marcat de mersul cu vacile la pscut, totdeauna cu cartea n mn i ambiia de "a face coal. S -a ridicat prin propriile fore, realizndu se frumos, urmnd facultatea de arte plastice. S -a cstorit cu un brbat tolerant, bine poziionat social, dar care, prin natura profesiei este mult plecat n strintate.

Mdlina, unicul copil al familiei, a fost crescut cu

guvernant vorbitoare de limba englez, a primit totul "pe tav", dar i s -a cerut supunere i performan. A fost supravegheat ndeaproape, nu a avut voie s se joace cu ali copii de team "s nu nvee prostii". Nu i-a putut alege prietenele sau colegele de banc. n prima zi de coal mama a "testat" copiii i a "numit -o" pe Adina coleg de banc a Mdlinei. Peste cteva sptmni, cnd a constatat c notele Adinei las de dorit, mama a mers din no u n clas, a studiat atent caietele colegelor i carnetele lor de note i ales din nou, o alt feti, care s stea n banc cu a ei. De la primele teme mama s -a plasat n spatele Mdlinei, plmuind -o cnd greea, rupnd pagini din caiete. Cnd micua a primit o not de 8 a trimis -o de acas "n lume". Mdlina este, n schimb, mbrcat ca o ppu, iar tatal ei, n scurtul timp ct st acas este ntors adesea din drum: Iar ai luat pulovrul maro i pantalonii gri; nu vezi c nu se asorteaz?"

Motivele internrii Mdlinei sunt de ordin comportamental.

La mas, mama strig i lovete copilul "Mdlina, ia coatele de pe mas!". Fetia ridic coatele, pune sup n lingur i la jumtatea distanei ntre farfurie i gur rstoarn coninutul, fcnd stropi pe faa de mas apretat. Repet gestul, urmrind pe sub gene reacia mamei, care este pe punctul de a exploda. Pe strad, femeia strig la fetia ei "Mdlina, mic-te mai repede!". Copilul ncetinete pasul, se uit indiferent n jur, ca i cnd s-ar fi pronunat un alt nume, nu al ei, iar n momentul n care mama rcnete exasperat de comportamentul minorei, aceasta se oprete s priveasc cu interes ntr -o vitrin (dei era o frizerie).

PARTICULARITATI PSIHOPATOLOGICE GENERALE LA COPI I SI ADOLESCENTI


1.1. Tulburarile cantitative ale perceptiei. 1.1.1. Hiperestezia presupune o modificare a pragului perceptiv, scaderea

pragului de excitabilitate fata de stimuli. Astfel lumina, zgomotele obisnuite deranjeaza, sunt percepute dureros. La fel, se exagereaza stimulii proveniti de la propriul corp (algofobii). Hiperestezia senzoriala apare n nevroze, surmenaj, debutul schizofreniei. 1.1.2. Hipoestezia se caracterizeaza prin cresterea pragului de excitabilitate, astfel ca zgomotele obisnuite, de exemplu, sunt percepute ndepartat, ca prin ceata. Copiii cu retard psihic sever si profund, n crizele lor de furie si pot smulge parul fara sa simta durere. Tulburarea se ntlneste n stari stuporoase, dementa, debutul oniric al schizofreniei, depresie, sindrom psihoorganic. 1.1.3. Anestezia este pierderea capacitatii de a percepe un anumit stimul. Poate mbraca doua aspecte, fiind organica (medicamentoasa-terapeutica, sau traumatica atunci cnd are la baza sectiunea medulara sau a unor trunchiuri nervoase), sau psihogena, cu determinism psihologic (stress), la perso nalitati dizarmonice histrionice. n aceasta ultima eventualitate, anesteziile sunt polisenzoriale (auz, vaz, durere). 1.1.4. Nesiguranta perceptiva apare atunci cnd scade controlul unitatii si identitatii eu -lui. Copilul nu este sigur de propriile perceptii, nu cunoaste sensul realului, n boli ca: schizofrenie, intoxicatii.

Tulburarile calitative, n ordinea complexitatii lor sunt: iluziile,

tulburarile psihosenzoriale, halucinatiile. 1.2.1.Iluziile sunt perceptii false ale unor obiecte existente n realitate. Pot apare si la indivizii normali, mai ales la copii, care sunt influentati de conditiile ambientale (ntuneric), avnd o redusa experienta, o slaba capacitate de a distinge realul de imaginar, mai ales la prescolari, n asa numita "vrsta fermecatoare", guvernata de fantezie, sub influenta emotiilor. O caracteristica a dezvoltarii copilului sub 7 ani este labilitatea sa afectiva, anxietatea, imaginatia debordanta. Patrunznd n lumea lui, este usor de nteles de ce, n mod fiziologic, seara, la lumina insuficienta, singur n patutul lui, dupa ce a ascultat povestea cu capra cu trei iezi, va tipa, cernd protectie, i dentificnd lucrurile din jur cu cadrul din basm. La adulti pot apare n conditii de oboseala, sau n starea de trecere dintre veghe si somn.

1.2.2.2.Tulburarile de schema corporala se

caracterizeaza prin perceptia eronata a propriului corp. Pierre-Abelli a numit-o "semnul oglinzii": bolnavul se priveste n oglinda si are impresia ca anumite segmente ale corpului s-au modificat, i se pare ca este prea nalt, sau prea mic, sau pluteste. Tulburarile sunt caracteristice schizofreniei si anorexiei mentale. 1.2..2.3.Tulburarile perceptiei temporale sunt frecvente la copil, ncadrarea temporala fiind o achizitie tardiva (n jurul vrstei de 8 ani), din acest motiv fiind mai greu de depistat.

2. IMAGINATIA este acea functie psihica prin care se

realizeaza reflectarea mintala a unor imagini care nu au fost percepute anterior, dar al caror izvor provine tot din realitatea obisnuita. Prin intermediul ei, omul poate transforma realitatea n conformitate cu nevoile si interesele lui; fara imaginatie nu se poate vorbi despre stiinta sau despre activitate creatoar e. Ce frumos, genial, si-a imaginat Jules Verne calatoria spre centrul pamntului, sau drumul spre luna, sau sub apa, desi nu a fost niciodata acolo, avnd ca suport cadre, evenimente, fenomene existente n viata de fiecare zi. 2.1.Scaderea imaginatiei poate fi ntlnita n contextul general al insuficientei psihice, fie prin nedezvoltare (retard psihic), fie prin denivelare (dementa).

2.2.2.Mitomania este tendinta constitutionala de a

altera realitatea. Dupre descrie trei grade ale mitomaniei la copil: 2.2.2.1.Simpla alterare a adevarului apare la copiii mici gratie lipsei de experienta polisenzoriala, fiind adesea stimulata de povestile adultilor. Minciuna propriu-zisa se submparte n: Pseudominciuna apare la copilul sub 7 ani din cauza gndirii lui magice, n care posibilul se confunda foarte usor cu realul, motiv pentru care ea nu constituie semnul unei alterari psihice. Minciuna sociala sau adevarata apare numai dupa 7 ani, cnd copilul este con stient de deformarea realitatii, prin care urmareste un anumit scop.

Minciuna patologica apare atunci cnd copilul nu este

constient de faptul ca minte (psihopati). Minciuna reactiva, de tip nevrotic, apare exploziv, n contextul unei tensiuni emotionale puternice, fara ca persoana n cauza sa poata da ulterior o explicatie minciunii sale.

3. ATENTIA nu este o functie psihica independenta, pentru

ca nu reflecta realitatea obiectiva cum fac celelalte functii. Ea asigura nsa concentrarea optima, la un moment dat, a functiilor psihice n directia unui obiect sau fenomen n scop de cunoastere sau de adaptare, asigurnd astfel o cunoastere ct mai adecvata. Atentia poate fi involuntara, nedirijata constient spre ceva din afara; presupune distributivitate, capacitatea de a sesiza fenomenele din jur fara un efort deosebit, dirijat anume. Ea are nsa si o componenta voluntara, ca un efort constient, att de necesar pentru cunoastere si nvat are. Are un anumit volum, suprafata, mobilitate, tenacitate, selectivitate. Va depinde de starea organismului n general si de cea a sistemului nervos central, n special. Atentia este strns legata de memorie, de integritatea functiilor cognitive, de instincte, pulsiuni, de sistemul motivational. 3.1.Hiperprosexia este exagerarea capacitatii de concentrare a atentiei, involuntar, nedorit, ca volum, intensitate, dar cu caracter de instabilitate.

3.3. Aspecte ale consilierii copiilor i

adolescenilor 3.3.1.Elemente de psihopatologie a copilului si adolescentului Nevrozele copilariei / nevroza infantila

Nevroza psihogena este o afectiune care pleaca de la o stare de

conflictualitate psihica, de intensitate mica / medie, de durata lunga. Conflictul ce se afla le originea unei nevroze infantile este un conflict ce perturba echilibrul functional, fiind insotit de tulburari neurovegetative. Aceste perturbari sunt traite uneori ca boli organice, insotite de o scadere a randamentului, a capacitatilor generale ale copilului de a se integra. Caracteristicile nevrozei infantile Este o boala de intensitate mica, care nu perturba constiinta, personalitatea. Nu presupune niciodata leziuni biologice, fiind pur psihologica si avand o reversibilitate absoluta. Exclude obligatoriu tulburari de tip delirant, halucinator. Aceste stare de conflictualitate, care genereaza suferinta psihica este, de obicei, de lunga durata si cel mai frecvent este izvorul suferintei copilului. Acesta rezulta din relatiile perturbatorii cu persoane semnificative din viata sa, iar gama posibilitatilor de manifestare a nevrozei infantile este foarte diversa. Este foarte greu de stabilit debutul nevrozei infantile, deoarece mult timp unele simptome pe care le consideram doar expresia unei nevroze monosimptomatice pot avea efectiv, doar un caracter fiziologic, adica sa fie mascate sub aceasta forma.De exemplu, enurezisul, balbismul se pot mentine o lung perioada de timp, fara sa atraga atentia asupra unei nevroze structurate.

Cauzele declansante, cauzele favorizante si cauzele predispozante

consteleaza impreuna o fenomenologie de risc! Este putin probabil sa apara o nevroza infantila daca actioneaza doar una din aceste cauze. Notiunea de conflict care sta la originea unei nevroze infantile cuprinde toate situatiile care genereaza o tensiune psihica negativa, determinata de simultaneitatea a cel putin doua motive. Aceste motive sunt de mare semnificatie subiectiva pentru copil si depasesc capacitatea lui de adaptare. Actiunea acestor motive corelate il pune pe copil in imposibilitatea de a se elibera de tensiuni. Atunci conflictul / tensiunea nu se rezolva, chiar daca dureaza putin, o perioada scurta. Copilul nu poate rezolva efectiv aceasta traume, o va trena, ceea ce pentru un adult n-ar avea o semnificatie extraordinara, nu depaseste un registru al normalitatii. Copilul in subiectivitatea lui poate sa se considere incapabil de a face fata situatiei. Atunci tensiunea treneaza, se acumuleaza. Ea este sublatenta ceea ce inseamna ca la un moment dat se structureaza intr-o conditie favorizanta pentru decompensarea nevrotica. Nu toate conflictele duc la nevroza infantila! Dar la unii copii treneaza si exista riscul unei decopensari. Aceasta se face cu ajutorul unor mecanisme de compensare.

Exista doua mecanisme de compensare folosite de copii

pentru a face fata unor situatii critice: 1.Fantezia evadarea in imaginar care duce la rezolvarea unor conflicte la nivelul imaginatiei. De aceea jocul prin el insusi are valoare terapeutica. Copiii foarte stresati, ce au diferite tensiuni, le descarca in joc. Ei dramatizeaza conflictul pe care il traverseaza, il rezolva la nivel imaginativ. 2.Compensarea prin fuga de situatie sau atribuirea vinei altuia Acest tip de compensare se centreaza mai curand pe planul realului. Situatiile conflictuale ce dezvolta / instaleaza o nevroza infantila sunt cele care treneaza si se repercuteaza negativ, pe de o parte, asupra dezvoltarii si comportamentului copilului, pe de alta parte. Daca un conflict a reusit sa perturbe dezvoltarea copilului si sa afecteze comportamentul copilului, incet, aceste elemente vor duce la instalarea unor tulburari functionale manifestate prin dezechilibru functional, dezvoltarea inegala in plan instinctiv, vegetativ/ neurovegetativ sau emotional.

Nevroza infantila
Cauze: dupa 7 ani, dezvoltarea personalitatii copilului a atins un

anumit nivel care ii permite sa reactioneze la tensiunea conflictuala, sa si traiasca subiectiv, sa integreze aceasta tensiune, sa o interiorizeze si sa-si creeze mecanismele de defensa. Pana la 7 ani, copilul nu este in stare sa-si construiasca raspunsuri. El reactioneaza limitat la ceea ce I se intampla. La 7 ani personalitatea copilului permite structurarea unor mecanisme de defensa. Daca aceste mecanisme au esuat se instaleaza nevroza. In general, exista trei forme de manifestare ale nevrozei infantile: 1. Dereglarile regimului de viata 2. Deprinderile nevrotice 3. Nevrozele propriu zise

1.Dereglrile regimului de viata Survin atunci cand domeniul activitatii instinctuale, ca urmare a persistentei

conflictelor, a conditiilor de viata nesatisfacatoare. Tipuri de dereglari: Anorexia / lipsa poftei de mancare are doua forme: Simpla consta in pierderea poftei de mancare, fara o cauza digestiva, ci sub influenta starii de tensiune negativa persistenta; Mentala apare pe fondul subnutritiei cronice, cand tulburarea psihica initiala se accentueaza, copilul devenind apatic, depresiv, cu idei de inutilitate, umilinta, pierzand controlul constient asupra starii sale. Aceasta stare psihica ce insoteste initial inhibitia alimentarii, creeaza conditii ca pacientul sa nu poata depasi starea. Cel mai frecvent in declansarea anorexiei mentale sunt incriminate conflictele cu parintii si 25% dintre cazuri pot sa evolueze catre mortalitat. Copilul invata in cursul bolii sa-si controleze motivatia de foame, de a-si impiedica satisfacerea foamei. Cel mai frecvent anorexia mentala apare la fete intre 11-15 ani. Anorexia antreneaza o deformare a imaginii corporale, fiind insotita de o perceptie distorsionata a imaginii corporale. Este un comportament tipic mai ales la preadolescente, de a-si controla alimentatia prin manevre precum: voma, diaree, dosirea/ aruncarea mancarii. De multe ori viata endocrina nu se va reface, daca anorexia este intr-un stadiu avansat. Copilul poate avea tulburari trofice si secretorii foarte severe (aspect uscat), tulburari ale perceptiei imaginii corporale (cea mai mare problema).

De multe ori, fetele insotesc aceste perceptii distorsionate cu

comportamente depresive si chiar de idei legate de sinucidere. Chiar daca sunt extrem de suple, imaginea pe care o percep este a unei persoane corpolente, daca nu obeze, chiar dezgustatoare, deprimanta. Se indoiesc ca ceilalti le accepta corporalitatea asa cum este, fac eforturi disperate si invata singure cum sa elimine tot ce au mancat. Bulimia este o afectiune foarte grava care apare uneori in "coada" unei anorexii mentale. Este, de fapt, o exagerare a poftei de mancare. In fazele de trecere de la anorexia mentala pot sa apara in compensatie, fenomene bulimice. Rareori, cand se produc fenomene bulimice apar si dereglari hipotalamice. Exista, deci, o componenta importanta neuroendocrina in acest gen de afectiuni. Constipatia are o valoare simbolica: copilul refuza sa comunice, sa efectuaze un anumit tip de activitate, pe care o resimte ca fiind presanta, constrangatoare. De aceea, frecvent este constipat. Diareea este opusul constipatiei. Un copil timorat, emotiv, labil poate avea diaree, ce se pote fixa ca o deprindere fiziologica. Aceasta este de natura functionala si nu organica. Varsaturile reprezinta uneori debutul unei anorexii, al unei depresii

2.Deprinderile nevrotice Uneori tensiunea conflictuala poate duce la gasirea unor obiceiuri/ indeletniciri cu ajutorul carora copilul se poate degaja de tensiune. Uneori aceste deprinderi sunt foarte bine fixate/ inserate in copil, si chiar devin componente ale personalitatii. Din acest motiv, fixate in timp, este foarte greu sa le elimini. Exista doua categorii de deprinderi nevrotice: Deprinderi nevrotice dureroase/ care provoaca durerea constau in obiceiul de a-si produce durere. Astfel, copilul isi refuza, aparent, unele conflicte, pe care insa nu le poate exprima. Copilul nu se va plange niciodata ca are o suparare legata de o problema, ca este neapreciat, ci substitutiv - printr-o deprindere dureroasa, se va obisnui sa produca starea de tensiune, de neincredere, de insatisfactie, de frustratie. De exemplu: Onicofagia rosul unghiilor; Rosul degetelor unii isi produc adevarate leziuni; Tricotilomania deprinderea de a-si rasuci parul, de a-l smulge, este un simptom foarte dificil; Muscarea buzelor pana la producerea unor leziuni; Scobitul in nas cu violenta, la copiii mici; Acneea - la adolescenti, conduce la acnee generalizata si se ajunge la o infatisare neplacuta; Frecarea leziunilor cutanate pana se adancesc, uneori cu suprainfectie. Suprainfectia este cauzata de deprinderea nevrotica de a le "scurma" permanent; Deprinderi nevrotice de placere de cautare a placerii, care sa reechilibreze tensiunea. De exemplu: Suptul degetului uneori pana la varste mari; Onania / masturbarea - apar odata cu trezirea dorintelor sexuale deprinderi care pana la un punct sunt normale. Daca se fixeaza capata o conotatie nevrotica.; Mancatul convulsiv de dulciuri cand este foarte anxios, copilul mananca multe dulciuri sau roade un prosop, o paturica, daca este foarte mic.

3. Nevrozele propriu-zise Nevrozele propriu-zise apar dupa 7 ani. Categorii: 1. Ticurile sunt nevroze motorii. Ticurile constau in miscari / focalizari involuntare, bruste, rapide, stereotipe, nonritmice. Aceste miscari apar in starea de veghe, fara a exista un scop care sa motiveze actiunea respectiva. Sunt repetitive, localizate, dar ar putea fi suprimate printr-un efort de concentrare a atentiei, de preluare a controlului voluntar. Ticul este trait de copil ca fiind irezistibil, dar exista intervale de timp in care el este suprimat. Nu are un caracter permanent. El poate aparea: in urma unor traume de natura psihologica; prin imitatie; prin fixarea unor mecanisme de aparare, care iau forma simbolica a ticului. Exista ticuri motorii sau verbale / motorii (gleparospasmul). Fiecare pot fi simple / complexe.

1.1.Ticurile motorii simple: Clipitul Ridicatul din umar (cauta un sprijin imaginar) Grimasele faciale/ orofaciale Figura prezinta un clipit, este implicata o miscare - secusa - la nivelul obrajilor sau gurii. Sunt ticuri de expresie (accentuate in timpul emotiilor).

1.2.Ticurile motorii complexe sunt gesturi faciale. Exemple: ticuri ce angreneaza toti muschii faciesului combinate cu

dificultati de deplasare. De exemplu: la o femeie casatorita pleoapele deveneau rigide, globii oculari se rulau catre spate.Ticul era expresia unei modalitati simbolice de a reduce sentimentul de insatisfactie si respingere din partea sotului. Ticul nu se manifesta in timpul noptii. Cand este pe strada/ in public, deci in tensiune, capata o repetitivitate, intensitate, se accentueaza. Ticul este mecanismul de aparare patologic. Exista resurse energetice foarte mari, insa prost canalizate intr-un tic. Ticul este o mobilizare energetica a unui potential energetic consumat/ actualizat, de un grad crescut de tensiune.

Ticul apare atunci cand copilul simte o tensiune emotionala

timp indelungat, dar nu este legat de un conflict foarte grav. Exemplu: nu are incredere in sine, are o imagine de sine negativa. Aceasta tensiune ii creeaza o jena care nu persista tot timpul, dar care ii creeaza un de asteptare anxios. Exemplu: Ii este teama sa nu fie vazut; Ii este teama sa nu fie intrebat; Ii este teama sa nu fie atins; Pentru ca ii este teama cauta un mecanism de aparare care sa ii reduca nivelul de tensiune crescut. Aceasta tensiune crescuta este redusa prin miscare. Pe cale naturala, ticul descarca motor si capata semnificatia de mecanism de aparare, insa este un mecanism de aparare patologic, nu adaptativ. Daca aceste ticuri se fixeaza, ele devin deprinderi, comportamente nevrotice. Este vorba de un prost rulaj al disponibilului energetic al fiintei umane.

Ticurile vocale simple Tusitul; Dresul vocii; Murmuratul "va sa zica"; Exemplu: oamenii care stau in tensiune si nu-si pot reduce altfel tensiunea, apeleaza la astfel de ticuri vocale. Ticurile vocale complexe prin repetarea unor

cuvinte / expresii in afara contextului. Exemple:"va sa zica", "deci";ticuri formate din cuvinte inacceptabile social, de obicei, obscene. Fenomenul se numeste coprolalie. Repetarea ultimului sunet / cuvant auzit. Fenomenul se numeste ecolalie.

Un alt tic nevrotic este enurezisul / enureza. Enurezisul este un discontrol urinar ce poate aparea la copiii de peste 2-

3 ani. Acesta consta in pierderi involuntare de urina fie diurne, fie nocturne. Cand se manifesta la un copil peste 7 ani / de varsta scolara semnifica o regresie emotionala pe scara achizitiilor legate de nivelul lui de maturizare emotionala. Mentinerea enurezisului la o varsta inaintata (7 ani) este generata de o situatie conflictuala. Este o forma de aparare patologica, o modalitate prin care copilul atrage atentia anturajului asupra unei situatii pe care el nu o poate tolera. Enurezisul are o valoare simbolica. Enurezisul nu poate fi tolerat de societate / familie. Prin acest gest, desi este un mecanism inconstient, copilul atrage atentia parintilor asupra unei situatii de netolerat, pentru ca nu are o alta modalitate de "a spune" acest lucru decat corporal prin enurezis. Enurezisul este o metafora corporala. Exista foarte rar enurezis cu o componenta organica. Dar dupa ce se fac toate investigatiile si se elimina ipoteza diabetului care inseamna pierderea urinei, lipsa de control asupra sfincterului urinar si se constata ca nu este vorba de o componenta organica, obiectivata, inseamna ca este un enurezis metaforic. Pe masura ce scade toleranta celor din jur / din familie, manifestarile copilului in enureza cresc in compexitate, se imbogatesc cu componente astenice, obsesivo-fobice, copilul devine timid, nesigur, fricos; cateodata apare si diurn si nocturn, apoi enurezis mixt.

Exista posibilitatea ca pe masura ce anturajul respinge simptomul

aplica pedepse copilului cu atat mai mult enurezisul se complica, devine tot mai grav. Se impune o strategie terapeutica de familie dupa ce se decripteaza semnificatia metaforica a simptomului, se analizeaza relatiile cu ceilalti, se reaseaza rolurile in familie. Simptomul ajunge sa devina inutil ca mecanism de reducere a tensiunii din familie. Se asociaza si tehnici comportamentale. Pana nu dispare semnificatia de simptom reactiv nu se lucreaza doar cu tehnici comportamentale, de conditionare pentru ca enureza se va mentine! Copilul trebuie trezit in fiecare noapte la o anumita ora si il impiedici sa doarma, pentru ca astfel el capata control. Daca se practica doar tehnici comportamentale, fara a lucra si rezolva contextul familial, chiar daca enurezisul se amelioreaza el poate reveni sau migra sa se transforme in alt simptom nevrotic (de exemplu: encopreza). Encoreza / encoprezis este perturbarea deprinderilor complexe, constand in pierderea fecalelor, care se asociaza sau nu cu enureza. Encopreza fragilizeaza psihicul si devine un handicap producator de rusine, de blam greu de tratat.

Balbismul este o deteriorare de fluenta vorbirii caracterizata prin

repetari frecvente, prelungiri de sunete / silabe. Este o problema, mai ales daca apare dupa o perioada de dezvoltare normala a copilului. De exemplu, dupa 3-4 ani, daca nu a avut balbism, dar apare la aceasta varsta, se pune problema caeste de origine nevrotica. Copilul traieste dureros aceasta disritmie / tulburare de expresie verbala, pentru ca pana la aparitia ei el isi crease anumite relatii confortabile cu lumea. Balbismul il face pe copil sa se simta tinta jignirilor, marginalizarilor copiilor. El traieste o adevarata drama din cauza copiilor foarte cruzi, o stare de frustrare foarte mare. Tulburarile cardiace, respiratorii si digestive sunt cauzate de tensiuni conflictuale. Acestea exprima o somato-forma ce exprima fie o situatie de protest, fie incapacitatea de a-si exprima emotiile reprimate. Atunci apar aceste tipuri de tulburari. Exemple: tulburari cardiace: aritmie, tahicardie, palpitatii; tulburari digestive: diareea, constipatia; tulburari respiratorii: dispneea de effort (se sufoca, nu poate urca 5 etaje), alergia forma psihogena de fixatie, de exprimare, la nivel respirator, urticarie la nivelul pielii. Cefaleea sau durerea de cap manifestata cronic, considerata un simptom al nevrozei infantile. Se rezolva doar atunci cand se descopera starea de conflict care a generat-o. Exemplul dat referitor la baiatul cu tulburari (simptom de cefalee) => copilul "divortului".

TULBURARILE ANXIOASE In categoria nevrozelor, a tulburarilor psihogene ale copilariei intra

tulburarile anxioase ale copilariei. Anxietatea este starea fizica difuza de neliniste, de apasare, de ingrijorare, de teama nemotivata. Persoana traieste sentimente de insecuritate, numite stare de anxietate. Tulburarile anxioase ale copilariei include mai multe stari nevrotice in care anxietatea este elementul dominant. Acestea sunt stari diverse, polimorfe. Exista 3 forme de manifestare la copil dupa DSM: 1.Anxietatea de separatie 2.Tulburarea evitanta a copilariei 3.Anxietatea excesiva - este generalizata la o varietate de situatii. In mod asociat / aditional, la aceste 3 forme specifice anxietatii, in copilarie pot aparea variabil si alte tulburari anxioase. Acestea pot sa apara si la adulti. Exemple: Fobia simpla; Foba seriala / de contact; Frica; Tulburarea obsesiv-compulsiva; Tulburarea stress-ului post-traumatic.

1. Anxietatea de separatie Principalul simptom dupa care se recunoaste aceasta tulburare este

anxietatea excesiva in legatura cu separarea de mama, de persoana de care copilul e atasat, ce joaca rolul de tutore. Cand survine separarea, copilul poate experimenta o neliniste ce merge pana la panica. Reactia depaseste, de obicei, nivelul de dezvoltare al copuilui, nu e tipica pentru un copil de varsta lui. Copilul care sufera de anxietate de separare e incomodat si manifesta urmatoarele simptome comportamentale: Calatoreste departe de casa / in locuri nefamiliare; Poate refuza sa-si viziteze chiar si prietenii, sa mearga la scoala / in tabara, sa doarma altundeva decat acasa; Poate sa fie incapabil sa stea singur in camera; Are un comportament adeziv, e strans lipit de parinti (cateodata ii urmareste prin toata casa). Cand copilul anticipa o eventuala separare pot aparea si acuze somatice: dureri gastrice, cefalee, greata, iar la copiii mai mari (adolescenti), simptome cardio-vasculare: palpitatii, ameteli, lesin. Cateodata, adolescentii transfera in persoane importante din viata lui acesta anxietate de separatie. (de exemplu: intr-un prieten, frate etc.). cand persoana pleaca de acasa, manifesta aceste tulburari de tip neuro-vegetativ. Este suficient sa anticipe plecarea; nu e nevoie sa intre intr-o "anxietate declarata" ca e nelinistit, se teme. (nu va spune acest lucru), ci va avea tulburari functionale, jena respiratorie, palpitatii, dureri de stomac.

Cand sunt separati de persoanele de care sunt atasati, acesti copii au frici morbide. Exemplu: teama ca lor insisi / persoanelor importante din viata lor li s-ar putea intampla ceva rau: un accident, o boala, moarte. Copiii isi pot exprima teama de a fi pierduti , de a nu se mai intalni niciodata cu persoana respectiva. Pe masura ce copilul creste, fricile se pot sistematiza in jurul unor pericole potential identificabile => si devine el insusi un fobic treptat. Fobicul nu se urca in masina, nu calatoreste cu trenul pentru ca se teme de un accident. Nu traverseaza spatiul larg decat insotit pentru ca se teme de un accident cu o masina. Majoritatea copiilor mici acuza o anxietate invadanta in legatura cu pericole legate de o boala foarte grava, cu moartea. Cand separarea e amenintatoare / iminenta apare anxietatea anticipatorie (la copiii mai mari). Copiii mai mici sufera foarte mult cand separarea survine ca atare. Ei nu au capacitatea sa anticipe.

Copiii cu anxietate de separatie manifesta frecvent: Frici de animale, de monstri; Frici de situatii percepute ca un pericol pentru integritatea familiei; Teama de accidente de automobil, de calatoria cu avionul; Preocupari in legatura cu agonia, moartea; Dificultati in a merge la culcare insista ca cineva sa stea cu ei pana ce adorm. Uneori, copiii fug din propria camera in camera / patul parintilor sau dorm la usa camerei; Se poate ajunge la trairea unor stari de panica, de angoasa. Acesti copii pot prezenta episoade curente de retragere sociala, apatie, tristete, dificultati de concentrare. Ocazional, copiii devin violenti fata de persoana perceputa ca fiind vinovata de producerea separarii de cel iubit.

Exista si alte elemente asociate cu anxietatea de separare: Frica de intuneric; Dispozitie depresiva ce poate conduce la distimie, depresie majora. Copilul e pretentios, intrusiv, necesita o stare constanta, este foarte dependent => te secatuieste; Se plange ca nimeni nu-l iubeste, nu are grija de el. Cateodata spune ca ar putea sa fie mort, in special, daca separarea este fortata. Alti copii sunt extrem de constiinciosi, supusi, dornici sa placa, fac tot posibilul numai sa nu fie lasati singuri. In general, daca nu apare amenintarea cu separarea, acesti copii au o intelegere sociala buna, stabilesc relatii interpersonale corespunzatoare, insa atasamentul de persoana respectiva este foarte mare. In formele ei severe, tulburarea devine incapacitanta. Exemplu: copilul este incapabil sa mearga la scoala, sa se comporte autonom. Aceasta tulburare se dezvolta dupa unele stresuri de viata. Exemple de factori de stress ce pot duce la anxietatea de sepratie: Pierderi majore decesul unei rude / animal iubit; Maladie grava a copilului care l-a incapacitat pe o perioada lunga de timp Maladia unei rude apropiate;o schimbare in ambienta copilului; Exemplu: mutatul dintr-o scoala in alta / gradinita / casa / bloc. Acesta presupune un risc foarte mare pentru ca nu poate sa-si schimbe atat de usor obisnuintele, asteptarile, linistea, echilibrul precar abia dobandit. Studiul realizat in 1987 si in 1992 investigheaza pe 45 de copii intre 5-2 ani simptomele anxietatii de separatie. S-au constatat diferente semnificative intre cei mai mici (5-8 ani) si cei mai mari (9-12 ani) . Cei mici au o simptomatologie mai bogata in care apar cosmarurile din timpul noptii. La cei mari simptomatologia este dominata de furie, iritare, comportament violent.

2.Tulburarea evitanta a personalitatii Aceasta se manifesta prin timiditate excesiva in contactul cu persoane

nonfamiliare. Timiditatea are un grad mare de severitate, astfel incat interfera cu activitatea sociala a copilului in relatie cu egalii, pe o durata de cel putin 6 luni. Timiditatea se asociaza cu dorinta clara de implicare sociala cu oameni apropiati / familiari astfel incat relatia cu membrii familiei / alte persoane sunt foarte calde, satisfacatoare. Copiii sunt foarte afectuosi ca si adultii timizi retractili, sensibili, introvertiti care in intimitate au o mare capacitate emotionala pot avea o fobie sociala. Copiii cu tulburare evitanta a personalitatii apar ca fiind retrasi social, jenati, lipsiti de initiativa cand se afla in compania unor persoane straine. Sunt anxiosi ori de cate ori se pune problema de a interactona cu strainii. Cand anxietatea este severa ei pot deveni muti sau incoerenti, chiar daca aptitudinile de comunicare sunt nealterate. Acesti copii nu sunt agresivi, ci lipsiti de incredere in ei. Tulburarea evitanta a personalitatii apare rar singura, fiind insotita de obicei, de alta tulburare => anxietatea excesiva.

Problema timiditatii a tulburarii evitante a personalitatii

apare in primii ani de scoala, de obicei, la gradinita, cand copilul intra in colectivitate. Cu timpul, la unii se amelioreaza spontan, la altii evolueaza episodic /se cronicizeaza. In cazurile grave apare o deteriorare severa in activitatea sociala, cateodata si scolara. Daca un copil foarte inteligent este timid, blocajul emotional mil poate pune uneori in incapacitatea de a face fata chiar unor sarcini marunte. Boala este o incapacitanta serioasa. Timizii pot genera un lot de adulti anxiosi, pentru ca potentialul emotional, creativ este complet blocat. Accentul se pune pe ludoterapie jocuri de tip creativ, care sa dezvolte imaginatia, creativitatea si nu pe contact social, activitati colective. Intrarea in colectiv accentueaza trauma pentru ca e incapabil sa faca fata. Se impune gasirea unor modalitati care sa-l faca depaseasca neincrederea in sine, modalitati prin care se afirma, atrage atentia.

3. Anxietatea excesiva Este o alta forma de anxietate. Copilul este extrem de sfios, se teme de evenimentele viitoare: examene, posibilitatea unei raniri, condamnari, includerea in activitatile de grup ale egalilor, se teme in legatura cu satisfacerea asteptarilor. Exemple: Punctualitatea se teme sa nu intarzie si intarzie; Respectarea dispozitiilor date strict se teme sa nu le incalce; Activitatile imprevizibile prefera sa faca activitatile de rutina, pe care le stie bine; Este foarte preocupat de comportamentul anterior este ruminativ (se gandeste mult la ce a facut, cum a facut, repeta, verifica, pierde foarte mult analizand si / dubitand; dubiteaza pe tema discomfortului /pericolului posibil. Copilul solicita multa reasigurare. Copilul poate fi foarte anxios in legatura cu competenta sa in difetrite arii de manifestare. De exemplu: inteligenta sa, capacitatea sa de a rezolva o anumita situatie. Este preocupat de ce cred altii despre performantele sale, de cum este vazut. Aceasta evidentiaza jena senzitiva de relatie (aparesi la adult). Tulburarea este insotita de o serie de simptome si pe plan somatic. Exista expresii somatice: nod in gat, cefalee, respiratie scurta, greata, ameteala, dificultate in a adormi, insomnie, adormiri); Copilul poate fi nervos si tensionat; Unii prezinta fobie sociala, refuza chiar sa mearga la scoala; Altii pot fi foarte zelosi, conformisti, premianti, fac sacrificii mari pentru a fi siguri ca nu vor fi respinsi, ca vor fi intelesi, acceptati; Au tendinte perfectioniste; Pot fi nelinistiti pe plan motor, pot avea obiceiuri nevrotice (smulg parul, rod unghiile); Pot refuza sa se angajeze in activitati specifice varstei, pentru ca se minimalizeaza, devalorizeaza; Isi pot impune exigente de performanta complet nerealiste; Se compara permanent cu altii, se minimalizeaza, au o mare neincredere in ei.

Debutul anxietatii excesive se poate produce brusc / gradual, cu exacerbari asociate cu stressul. Poate persista si in viata adulta ca tulburare anxioasa sau ca fobie sociala. Are o tendinta foarte mare de pastrare, de cronicizare. Adultii anxiosi cu siguranta au fost copii anxiosi. Tulburarea apare frecvent la copiii unici la parinti, la primii nascuti sau la copiii care apartin grupurilor socio-economice cu nivel ridicat mediilor superioare. Apare in familiile unde exista preocupari legate de performanta (de intelectuali), in familiile care doresc ca copiii sa obtina rezultate foarte

inalte, imprimandu-le un control sever si exigente foarte inalte. Rezultatul este o crestere progresiva a anxietatii. Anxietatea excesiva este prezenta cand copilul manifesta cel putin 4 din urmatoarele comportamente: Este foarte ingrijorat in mod nerealist in legatura cu evenimentele viitoare; au o gandire de tip catastrofic. Este preocupat exagerat de evenimente trecute. Ei oscileaza ori in viitor, ori in trecut fara a se centra pe prezent; Preocupari nerealiste legate de propria competenta; Manifesta simptome somatice diverse; Este exagerat de constiincios; Are nevoie excesiva de aprobare; Este incapabil sa se relaxeze; Este crispat corporal. Fobiile sunt tulburari psihice ce se manifesta printr-o teama persistenta, evitare, copilul recunoscand ca teama este excesiva si nerezonabila in legatura cu un anumit obiect.

Fobiile pot fi: foarte simple exemple: fobii de animale, teama de proceduri medicale, de medicamente; seriale cele mai frecvente la copii include teama de a nu vorbi in public, teama de a manca in public. Cercetarile in domeniu arata ca: numarul fobiilor simple scade odata cu inaintarea copilului in varsta; complexitatea fobiilor seriale creste odata cu varsta (devenim mai rautaciosi, mai izolati cu

cat inaintam in varsta); fobiile apar mai frecvent la fetite decat la baieti

4. Panica Panica se produce cu / fara agorafobie = teama de a parcurge

/ a traversa spatii largi neinsotit. Panica fara agorafobie se caracterizeaza prin: atac spontan de anxietate, cu multiple simptome fiziologice. Panica de agorafobie cuprinde pe langa atacul de panica si un comportament de evitare a situatiei ce ar putea declansa atacul.
5. Tulburarea obsesiv - compulsiva Este o tulburare extrem de rara la copii (doar 2% din totalul

tulburarilor la copii). Se caracterizeaza prin aparitia unor ganduri / ritualuri comportamentale obsesive si deranjante. Intreruperea acestor ganduri / ritualuri provoaca o stare de stress extrem. Cele mai frecvente ganduri obsesive sunt legate de: Indoiala (am facut bine / n-am facut bine; am scris / n-am scris); Moarte; Contaminare.

Comportamentele obsesive cele mai frecvente sunt: Spalarea; Verificarea; Atingerea; Ritualurile de numarare. Aritmomania Este o tulburare foarte dificila si extrem de greu de abordat. Daca ritualurile devin ceremonialuri obsesive, aritmomania poate deveni poarta de intrare intr-o schizofrenie. Uneori se poate structura o personalitate psihostenica severa (K. Leonhard). Tulburarea de stress post-traumatic reprezinta o tulburare anxioasa ce apare la copil pe fondul unei perioade de stress intens si continuu, prelungit. Exemple: dezastru natural; abuz fizic / sexual. Aceasta tulburare consta in retrairea repetata a evenimentului traumatic, evitarea asociatiilor asociate acelui eveniment si simptome de excitatie persistenta. Trauma este reiterata, retraita, traita dramatic, individul este tensionat multa vreme.

Tulburarile de comportament Tulburrile de comportament presupun aparitia unor manifestari de

conduita ce depasesc limita normalitatii => abateri ale unor atitudini structurale fata de munca, lucruri sau propria persoana. Sunt foarte numeroase. Pot avea interferente cu alte tulburari:Nucleul psihopatic, Delicventa juvenila 1. Modalitati de manifestare: -Ca simptom in alta boala psihica (psihotic sau cu un substrat functional organic) -Fie asociate cu tulburarile nevrotice (opozitie, negare, protest, demisie), fie confundate cu manifestari ale tulburarilor nevrotice. -Ca deprinderi de comportament pe fondul unor conditii insuficiente si trenante, ce pot facilita dezvoltarea dizarmonica a personalitatii, cu timpul structurandu-se chiar o psihopatie. -Sindrom in anomaliile de personalitate -Copilul socheaza prin organizarea dizarmonica a personalitatii; -Comportamentul sau constituie sursa viitoarelor psihopatii ale adultului; -Comportamentul este foarte rezistent la tratament si educatie.

2. Cauzele tulburarilor de comportament: a. Cauzele legate de factori genetici nu sunt foarte bine

cunoscute. Majoritatea copiilor ce manifesta precoce tulburari de comportament sunt inca de la nastere iritabili, fara program regulat de viata, neresponsivi in mod adecvat la efort. b. Un alt factor il poate reprezenta o educatie necorespunzatoare, caracterizata prin inconsecventa, libertate exagerata;sau educatie autoritara, neelastica, neunitara, contradictorie aceasta manifestandu-se mai ales in familii fara experienta, cu stress marital prelungit, cu conflicte parentale frecvente; Exista 2 tipuri de atitudini parentale ce pot influenta dezvoltarea acestui comportament la copii, prezente pe urmatoarele axe: 1.axa de la acceptanta, caldura care se intinde pana la rejectie, ostilitate, autoritate brutala 2.axa structurata pe comportamente caracterizate pe autonomie pana la control

Parintii isi pot structura comportamentele dupa

aceste doua axe: Cadranul 1 intre autoritate si acceptanta: copii dezordonati, necompetitivi, neadaptati; Cadranul 2 intre autonomie si rejectie: copii neglijenti, impulsivi,duri, delincventi; Cadranul 3 intre acceptanta si control: copii ordonati, adaptati,prietenosi; Cadranul 4 intre rejectie si control excesiv: copiii sunt caracterizati de un conformism de tip agresiv, atitudini de culpabilitate, reactii nevrotice, timiditate, dificultate de relationare; Uneori tulburarile de comportament apar in urma unor influente parentale nesincronizate, aceasta mai ales in familiile succesive in care creste copilul, suportand stresuri de tip atitudinal (parinti divortati, recasatoriti, bunici)

Clasificarea tulburarilor de comportament; criterii A. Dupa izvorul sau originea tulburarilor de comportament exista 4 tipuri de

tulburari de compotament: 1. Tulburari de comportament de tip criza biopsihosociala determinate de trecerea copilului printr-o stare de criza legata de o etapa de varsta critica; 2. Tulburari de comportament de tip carential, determinate de carente afective si materiale. Aceste carente, indiferent de natura lor, vor duce la insuficiente care nu vor satisface copiii in cauza chiar sub aspectul trebuintelor lor elementare si vor genera tulburari de comportament. 3. Tulburari de comportament de tip sociopatic (comportament deviant) isi au originea in evenimente extrafamiliale (impactul cu gasca/ banda de prieteni e atat de puternic incat poate sa se structureze intr-un model sociopat). Sociopatia se induce prin contagiune. Tulburarile de comportament ce pot aparea ca simple simptome in tulburari psihice mai complexe. B.Din punct de vedere al fenomenologiei clinice de manifestare tulburarile de comportament sunt: 1. Neepisodice unde intra paternuri foarte puternice precum: Neascultarea Agresivitatea Minciuna Furtul Fuga Vagabondajul

3.3.2. Strategii de cognitiv-comportamental pentru copii i adolesceni consiliere i psihoterapie


Terapeutul va trebui s-i structureze demersul innd seama de

particularitile stilului cognitivspecific copiilor i adolescenilor. Menionm , n cele ce urmez, cteva dintre strategiile cognitiv-comportamentale utilizate n terapia copiilor i adolescenilor cu probleme. Verificarea semnificaiei termenilor Copiii i adolescenii pot s utilizeze frecvent termeni folosii de ctre aduli, crora le confer oa lt semnificaie sau pot utiliza termeni argotici, al cror sens este nelesde subieci din aceei categorie de vrst i mai puin de aduli. Dei ntrebrile directe referitoare la sensul unor termeni pot fi plictisitoare pentru copii i adolesceni, acestea treprezint ns cel mai eficient mijloc prin care terapeutul se va asigura de faptul c a neles despre ce este vorba. Astfel, contrarargumentarea unui gnd negativ de tipul nimeni nu m iubete sau nimnui nu i pas de mineva avea mai puin succes dac terapeutul va face aformaii de genul: muli oameni te iubesc sau acest lucru nu este adevrat. O manier mai eficient de abordarea a unei astfel de situaiiar putea fi parafrazarea celor afirmate de adolescent sub forma unei ntrebri: Chiar nimeni, nimeni din lumea asta nu ine la tine? Procednd astfel, terapeutul l va determina pe copil sau adolescent s modifice treptat intensitatea cu care nutrete convingerea respectiv. ntrebrile terapeutice vor trebui s aib drept scop identificarea unor excepii de la regulile absolutiste formulate de clientul copil sau adolescent.

Etape n consilierea copiilor si adolescenilor


O prima etapa importanta a consilierii copiilor si adolescenilor este

adaptarea la cadrul procesului de consiliere. Copiii si adolescenii sunt ajutai sa realizeze activitile propuse in funcie de caracteristicile personale; prinii sunt informai despre evoluia copilului de-a lungul ntregului proces. Copiii si adolescenii sunt sprijinii de ctre consilier pentru: a. Exersarea si perfecionarea capacitailor de exprimare verbala si nonverbala a sentimentelor, tririlor, opiniilor lor, diversificarea si mbuntirea metodelor de comunicare cu ali copii si cu adulii. In acest scop copilul este ncurajat, prin crearea unui mediu sigur si suportiv, sa isi exprime tririle prin cuvinte, aciuni sau joc, in funcie de gradul sau de dezvoltare. Trebuie utilizate metode si activitati adaptate pentru a-l ajuta pe client sa isi contientizeze, sa isi exprime tririle afective i sentimentele si sa le fac fata. Experienele copilului sunt utilizate pentru a-l ajuta sa isi inteleaga sentimentele si relaiile cu adulii si ceilali copii si pentru a-si dezvolta vocabularul relativ la tririle sale. Copilul si adolescentul este ajutat s-i depeasc blocajele emoionale si s-i dezvolte strategii de rezolvare a conflictelor personale si interpersonale

b. Creterea ncrederii in sine si acceptarea de sine


Copiii i adolescenii sunt ascultai si ncurajai sa isi exprime sentimentele

si opiniile; pe baza acestora se stabilesc de comun acord obiectivele de ndeplinit i activitile aferente acestora. Copiii sunt ncurajai sa ia propriile decizii si sa-i asume responsabilitatea pentru aciunile lor. Este ncurajata dezvoltarea deprinderilor de autoajutorare in cadrul activitilor zilnice. Copilul este valorizat i ncurajat n ceea ce privete comportamentele pozitive i succesele nregistrate de acesta. Cnd sunt implicai i prinii n ndeplinirea acestui obiectiv, acetia sunt sprijinii in explorarea diferenelor dintre comportamentele ateptate si cele pe care le manifest copilul in prezent, acceptarea i nelegerea copilului lund n considerare particularitile i interesele lui. Reeaua familiala si comunitara este utilizata pentru a introduce modele pozitive pentru copil, pentru a-si dezvolta o imagine de sine pozitiva. c. Dezvoltarea capacitailor de integrare sociala, satisfacerea nevoilor de apartenena a copiilor si adolescenilor la grup. Asistentul social iniiaz activitati si ncurajeaz experiene care duc la cooperarea cu ali copii si cu adulii; situaiile de conflict sunt discutate cu copilul si cu prinii; jocul si experienele de invatare sunt utilizate pentru ncurajarea interaciunilor dintre copil si adult.

3.4. Consilierea de grup


Specificul grupului de consiliere const n faptul c interaciunea dintre participani este folosit n scopul de a facilita schimbarea comportamental. Rolul consilierului const n a crea un mediu securizant n care fiecare membru

al grupului isi poate expune preocuprile privind diferitele aspecte ale vieii sale: familie, relaii interpersonale, relaii profesionale, sociale. Consilierea de grup permite lucrul simultan cu mai muli clieni; ea ofer un context n care se pot analiza problemele de natur interpersonal, fiecare client beneficiaz de sprijin i ajutor din partea membrilor grupului dar ofer, n acelai timp, sprijin i ajutor; activitile de grup permit experimentarea de noi comportamente i modaliti de comunicare. Consilierea de grup nu se recomanda in situaiile in care clientul se afl ntr-o situaie de criz, nu este compatibil cu situaia de lucru in grup sau cnd exista pericolul nclcrii principiului confidenialitii fara acordul clientului. Se recomand organizarea de grupuri care s fie formate din cinci pana la maxim zece clieni. Frecventa minima a sesiunilor de consiliere de grup este de o edina de 2 ore o data pe saptamana.

3.5. Consilierea persoanelor cu dizabiliti


Datorita dizabilitilor de natur fizic sau mental, aceast categorie

de clieni este izolat ca efect al etichetrii, mentalitilor i a dificultilor pe care le ntmpin n integrarea n societate. Din acest punct de vedere, consilierul trebuie s fie informat n privina condiiilor de mediu social n care triete clientul cu dizabiliti. Datorita perceperii distorsionate a persoanelor cu dizabiliti, caracteristicile anumitor cazuri sunt generalizate de ctre membrii comunitatii i atribuite tuturor persoanelor cu dizabiliti. Consecina const n perceperea persoanelor cu dizabiliti ca fiind marcate de limite importante, altele dect cele care decurg din problematica specific. Unul din obiectivele specifice ale consilierii persoanelor cu dizabiliti const n decelarea influenelor negative ale mediului i izolarea factorilor supraadugai de nevoile reale, specifice, ale clienilor.

Eficiena n consilierea persoanelor cu dizabiliti este

rezultatul cunoaterii de ctre profesionist a urmtoarelor aspecte: - legislaiei, programelor, facilitilor, resurselor specifice alocate acestei categorii de populaie; - metodelor de diagnostic i de clasificare a dizabilitilor; - caracteristicilor diferitelor etape ale dezvoltrii i obstacole ntmpinate de persoanele cu dizabiliti; - modelelor nvrii n cazul persoanelor cu dizabiliti i resursele necesare aplicrii acestora. n cazul asistenei sociale destinate persoanelor cu handicap, aplicarea modelelor de consiliere trebuie fcut cu precauie, inndu-se seama n primul rnd de categoria handicapului n care se ncadreaz persoana.

Sistemul de analiz bio-psiho-socio-cultural


Factorii acestui model de analiz, cu larg aplicabilitate practic sunt urmtorii: Factorii biologici: -adolescena ca dezvoltare fizic, -ereditatea, -comportamentul dependent Factorii psihologici -trsturile de personalitate -dezvoltarea emoional -toate caracteristicile adolescenei pe coordonatele ei psihologice, -dezvoltarea cognitiv Factorii sociologici -informaiile despre familie, -grupul de vrst, (grupul de prieteni), -anturajul -integrarea n coal, -condiiile de locuit Factorii culturali -educaia, religia, apartenena etnic, tradiii, obiceiuri, -prejudeci, stereotipurile existente n societate Factorul cultural este influenat, n primul rnd de cutumele, normee i valorileunei societi.

Studiu de caz

n asistena social, investigaia ncepe n momentul n care clientul se afl n criz. Pentru exemplificarea modului de utilizare a modelului psihosocial prezentm urmtorul studiu de caz. A.M.este o persoan cu handicap fizic, n vrst de 19 ani,este cstorit i are un copil de un an i acum este nsrcinat, urmnd s nasc peste 6 luni. Soul este omer, consum frecvent alcool i are manifestri violente repetate. Singura relaie bun a ei este cea cu mama. A.M. ia n considerare posibilitatea unui avort pentru a numai duce pe lume nc o persoan cu handicap. A.M. apeleaz la asistentul social n cadrul unui cabinet de planificare familial i acuz faptul c nu i mai suport soul i nici copilul pentru c o leag de so. Analiza celor 4 categorii de factori, n acest caz prezint urmtorul tablou. Factorii biologici: -adolescent, 19 ani, gravid, ereditate afectat Factorii psihologici -adolescen trzie, momentul de criz, relaia mam-copil Factorii sociologici -cstorit, relaie bun cu mama, dependent de mam, -f amilie cu probleme(alcoolism, violen) Factorii culturali -prejudecata c nu-i suport copilul pentru c o leag de so. Mecanismele defensive utilizate de client sunt urmtoarele: -proiecia, regresia, refularea sentimentelor materne Nevoile principale sunt: -de refulare i stabilizare emoional, -de securitate fizic, -de protecie

Strile psihice posibile, prin care poate trece o persoan cu o anumit

problem grav sunt: oc-negare-mnie-stare depresiv. Abordarea psihosocial lucreaz cu 5 principii: 1. Pstrez principiul freudian: unele sentimente i gnduri semnificative nu sunt contientizate 2. Presonalitatea este un sistem de fore fluid i dinamic care influeneaz comportamentul 3. Mecanismele defensive pot fi pozitive sau negative. 4. Simptomele sunt ncercri adaptativede dezvoltare i rezolvare a unor conflicte interne 5. Nevrozele au origini sociale i sunt nrdcinate n experiena individual legat de relaionarea cu ceilali. Cauzele stresului prezentat de subiect pot fi determinate de: -nevoile nesatisfcute n copilrie, -presiunile exercitate de mediu, -tensiunile care apar ntre ego i superego, -frustrrile determinate de handicapul fizic

n acest caz, scopurile asistentului social pentru rezolvarea acestui caz se refer la identificarea factorilor care influeneaz existena subiectului. Pentru rezolvarea acestui caz se recomand ca asistentul social s pun cteva ntrebri eseniale pentru identificarea factorilor care influeneaz negativ existena subiectului: -Cum te cheam, ci ani ai -Ci frai ai -Aceste manifestri le-ai avut i nainte de 16 ani (vrem s identificm dac sunt specifice vrstei) -Ce vrst au fraii ti -Care este modelul pe care vrei s-l urmezi -Dac situaia ta financiar ar fi mai bun, crezi c n familie conflictele s-ar diminua_ -Ai vreun grup de prieteni Factorii biologici identificai n caz sunt vrsta i tatl bolnav. Factorii psihologici identificai n caz sunt: criza adolescentin, nivelul de frustrare, depresia tatlui, agresivitatea, complexul de inferioritate accentuat, tensiunile relaionale. Factorii sociologici sunt: mediul de provenine, omajul tatlui, starea material. coala. Factorii culturali sunt: locul de provenien Republica Moldova, relaiile clientului, nivelul de educaie, tipul de cultur familial din care acesta face parte, bazat pe dogmatism i rigiditate.

Situaia de criz (o situaie traumatica pentru client) este perceput de client ca 3.6. Consilierea n situaie de criz generatoare de consecine cu efect extrem de negativ asupra vieii sale

individuale, familiale si sociale. Intervenia in situaia de criz presupune lucrul intensiv i de scurt durat cu clientul, prin centrarea pe situaia concret i gsirea unei soluii pentru acesta care s l ajute s-i foloseasc resursele pentru a depi situaia i s-i desfoare activitile de zi cu zi ntr-un mod ct mai acceptabil i eficient pentru el i pentru cei din jur. Obiectivul pe termen lung al interveniei const n evitarea efectelor negative ale situaiei asupra clientului si familiei sale. Se exploreaz resursele i sprijinul imediat de care dispune clientul, capacitatea de toleran a clientului, mediul personal sau instituional care poate susine clientul. Dup ce alternativele au fost explorate n raport cu suportul aferent, clientul va decide calea de aciune. Clientul se va angaja n respectarea cii de aciune alese. Criza implic o pierdere de bunuri materiale, de persoane prin deces, a unor idealuri sau apariia unor handicapuri. Exist 2 tipuri de crize n funcie de modul de producere: -criza de dezvoltare (criza de pubertate, naterea unui copil, menopauza, pensionarea, moartea cauzat de btrnee, etc.) -crize neateptate (boli terminale- cancer, SIDA, accidente soldate cu handicap, etc.)

Criza este o tulburare emoinal acut n starea de echilibru a subiectului

nsoit de o prbuire a capacitii acestuia de adaptare. Cnd apare criza, apar manifestri fiziologice, psihologice, manifestri cognitive, manifestri relaionale. Criza este determinat de un eveniment stresant care duce la producerea unei pierderi. Criza este temporar. Pentru depirea strii de criz se lucreaz pe mai multe planuri incluznd n procesul de intervenie subiectul, familia, comunitatea i instituiile din diverse domenii ale societii. Efectele unei crize pe plan psihic, sunt urmtoarele: 1. paralizia (n urma ocolui), 2. negarea, 3. mnia, concretizat n formula de ce mi se ntmpl tocmai mie 4. resemnarea este o stare pasiv (n care subiectul i spune asta este, triesc cu durerea mea, renun s mai lupt) 5. negocierea este etapa n care subiectul ajunge s-i spun atept aceasta dac cineva mi explic de ce sau este ultimul lucru ru care mi se poate ntmpla 6. acceptarea reprezint intervenia n criz avnd ca obiect adaptarea subiectului la efectele crizei n aa fel, nct s aib posibilitatea de a rezolva alt criz cnd se va confrunta cu aceasta. O criz poate crea un stres posttraumatic. Orice rezolvare a unei crize trebuie s dureze aproximativ 6-8 sptmni. Reintegrarea dup o criz reprezint o resocializare a subiectului ntr-un context adaptativ nou.

Criza prbuete mecanismele adaptative i defensive ale clientului. nc n 1991, Roberts descria 7 etape ale rezolvrii unei crize dup cum urmeaz: 1. evaluarea riscului i siguranei clientului i a celor apropiai lui, 2. stabilirea unei relaii de comunicare adecvat cu clienii (centrat pe afeciune) 3. identificarea problemei majore a clientului, 4. rezolvarea emoiilor, sentimentelor din jurul problemei identificate i oferirea de sprijin, 5. explorarea alternativelor, 6. formularea unui plan de aciune, 7. oferirea unui sprijin post-criz.

Principiile de aciune pentru rezolvarea crizei sunt urmtoarele: 1. nu este anormal ca subiectul s experiementeze un dezechilibru social, psihic i fizic, 2. crizele fac parte integrant din viaa fiecrui om, 3. orice om are tendina de a reechilibra sau menine echilibrul sistemului din care face parte, 4. orice criz creeaz o stare de vulnerabilitate, 5. starea de vulnerabilitate creat de criz este un cadru propice al interveniei, 6. criza ofer oportuniti de dezvoltare sau de patologizare n funcie de demersul interveniei.

Etapele tehnicii bazate pe abordarea centrat pe sarcin sunt urmtoarele:


-explorarea i precizarea problemei din punctul de vedere al subiectului, -realizarea unui contact (client-asistent social), centrat pe problem (o definete, stabilete obiectivele, temporizare exact cu 8-12 sptmni). Contextul este redeschis negocierii. -planificarea sarcinilor -stabilirea factorilor motivatori i explicarea necesitii ndeplinirii unor sarcini, -anticiparea obstacolelor, -simularea-modelarea (dirijat), -revizuirea problemelor i sarcinilor ataate acestora, -analiza contextual- identificarea i utilizarea resurselor, -ncheierea interveniei.

Reid enumer problemele la care se poate aplica strategia abordrii centrate pe sarcin: 1. conflictele interpersonale, 2. insatisfaciile legate de relaiile sociale, 3. problemele cu organizaii i instituii formale, 4. dificultile n ndeplinirea unor roluri sociale. 5. problemele legate de luarea deciziilor, 6. stresul emoional. 7. resursele inadecvate fa de nevoile subiectului 8. unele probleme psihologice i comportamentale care pot fi abordate potrivit modelului centrat pe sarcin. Asistentul social trebuie s urmreasc n cadrul acestui model, n momentul transpunerii sale n practic: -acurateea prezentrii problemei de ctre client, -scopul i implicaiile pe care le au obiectivele asumate, -consistena informaiilor care se circumscriu problemei.