Sunteți pe pagina 1din 29

Studiu de Caz:

Limba romana este singura in Europa care se vorbeste aproape in acelasi chip in toate partile locuite de romani ( Mihai Eminescu)

Cuprins
Originea latina a limbii romane Motivele sustinerii latinitatii Mitul Dacic De la latina populara la limba romana Mostenirea latina Mostenirea culturala lasata de romani Armele dacilor Galerie Foto Proverbe latinesti Bibliografie Anexe Realizatori
Sfarsit

Originea latina a limbii romane

Baza oricrei literaturi naionale este viaa spiritual a poporului, iar organul ei de exprimare este limba lui. Nscut pentru a servi ca mijloc de comunicare, limba n-a putut s nu atrag atenia asupra sa.

Grigore Ureche : Letopiseul rii Moldovei Miron Costin : Unde trebuia s fie Deus, avem Dumnezeu sau Dumnedzeu, al mieu n loc de meus, aa s-a stricat limba; unde era coelum, avem cierul; homo omul; frons frunte; angelus indzierul. Unele cuvinte au rmas chiar ntregi : barba barba, aa i luna, iar altele foarte mici deosebiri. n plus s-au mai adugat mai trziu i puine cuvinte ungureti. n sfrit, lundu-se cele sfinte de la srbi, s-au adugat i puine cuvinte slavoneti. De neamul moldovenilor, din ce ar au ieit strmoii lor : lumii la vedere felul neamului, din ce izvor i semine sntu lcuitorii rei noastre, Moldovei i rii Munteneti i romnii din rile ungureti.

Motivele sustinerii latinitatii


Teoria formrii poporului romn se bazeaz pe celebra afirmaie a lui Grigore Ureche, care, nu se tie de ce, a scris c toi romnii de la Rm (Roma, adic) se trag. Minciuna latinizrii/romanizrii dacilor a fost creat n secolul XIX, odat cu coala Ardelean i continu ntr-un mod ciudat pna n zilele noastre. Dei exist dovezi copleitoare care ne fac s punem la ndoial originea latin a acestui popor se continu i n zilele noastre susinerea unei teze care pare din ce n ce mai netiinific. Cei care au pus n circulaie aceast idee ( originea latin a poporului nostru ) au fost intelectualii din coala Ardelean, care, aveau o intenie ludabil n fond, prin susinerea latinitii acestui popor. Un motiv politic pur. O minciun nobil pentru un scop nobil. Au recunoscut-o Iorga, Titulescu etc.

Nu putem trece, desigur, nici peste erorile nvtorilor colii Ardelene, cu privire la puritatea latin a originii limbii i poporului romn, ca i peste alte neajunsuri derivnd din aceast concepie greit. Am vazut, pn acum, c tot susin mai mult sau mai puin consecvent originea roman a poporului i limbii romne. Pe aceast linie, pentru ei, romnii nu erau dect urmaii nealterai ai colonitilor romani adui n Dacia de mpratul Traian, dup cum limba romn era latina vorbit de acetia, dar corupt de-a lungul secolelor, datorit influenelor strine la care a fost supus de urmai. Ei susin, n principiu, dispariia elementului autohton daco-getic i, ca atare, neag aportul acestuia la formarea limbii i a poporului romn.

Mitul Dacic

Geto-dacii, dupa spusele lui Herodot, au fost cei mai viteji si drepti dintre traci Ceramica Daca

Costumul National

Popor razboinic, cu o religie politeista la inceput, dacii vedeau in moarte o eliberare. Credinta in zeul suprem Gebeleizis ii facea neinfricati pe campul de lupta, virtute ce s-a pastrat si dupa ce vechea religie a fost inlocuita de cultul lui Zalmoxe. La fel ca si la alte neamuri hiperboreene, adevarata viata incepea in lumea de dincolo, alaturi de zeul patron. Daca radeau si se veseleau la moartea unuia dintre ei, cand se nastea un copil plingeau si se intristau de soarta pe care o va avea acesta in lume.

De la latina populara la limba romana


O LIMBA ROMANICA Limba romana face parte din familia limbilor romanice, impreuna cu limba franceza, italiana, portugheza, spaniola, catalana, provensala, retoromana, sarda, dalmata. Toate limbile romanice au evoluat din limba latina, care, vorbita initial in regiunea din jurul Romei, se extinde pe teritoriul vast al Imperiului Roman. In secolul al V-lea d.H., Imperiul se prabuseste, se rup legaturile cu centrul (Roma), dar si intre provinciile romane. In tinuturile cucerite se impune latina vulgara (populara), vorbita de colonistii stabiliti in acele locuri si folosita in administratia romana ca unic mijloc de comunicare cu populatiile autohtone. Contactul lingvistic intre cuceritori si cuceriti are ca efect abandonarea treptata a limbilor autohtone in favoarea latinei populare. In timp, insa, ele constituie substratul care confera individualitate limbilor romanice nou formate.

Latina clasica este varianta scrisa a limbii latine, folosita incepand din secolul al III-lea i.H. si pana in secolul al VI-lea d.H. Ca limba oficiala a Imperiului si ca limba vorbita de paturile culte, respecta riguros normele lingvistice, se pastreaza ca limba literara in operele autorilor clasici. Din secolul al VI-lea d.H., latina culta supravietuieste, ca limba a culturii medievale, pe tot cuprinsul Europei, in opere stiintifice, in corespondenta dintre carturarii vremii, in cancelariile imperiale, dar si ca limba de cult a crestinilor din Apus.

Latina populara (vulgara) reprezinta varianta orala a limbii latine, folosita in vorbirea familiara, receptiva la inovatii si ignorand aspectele normative. Este singura limba de comunicare intre diversele populatii ale Imperiului Roman si suporta schimbari din partea vorbitorilor autohtoni cuceriti. In fiecare provincie apar alte modificari, determinate de limba vorbita de localnici. Se creeaza astfel premisele aparitiei limbilor romanice.

Mostenirea Latina
Procesul de transformare a latinei populare dureaza cateva secole si are anumite particularitati in spatiul de la nordul si sudul Dunarii, determinate de rusticitatea vietii economice si sociale; lingvistii folosesc termenul latina dunareana. Se pot reconstitui liniile de evolutie la fiecare nivel al limbii. In fonetica actioneaza mai multe legi: vocala i dupa consoana produce modificarea consoanei (dicere > dzicere > zicere) sau disparitia ei; se transforma vocalele a accentual, o si e in pozitie nazala (adica urmate de n sau n + consoana, m + consoana) in a, u, i sau i; grupurile consonantice se modifica: ct > pt; cl > el' > k' [chi]; gl > gl' > g' [ghi]; legea rotacismului (consoana 1 in pozitie intervocalica devine r); In morfologie, apar cateva schimbari importante: verbul are cele patru conjugari ca in latina si cu aceleasi vocale tematice: conj. I -a > -a (lat. cantare > rom. canto); conj. a II-a -e > -ea (lat. habere > rom. avea); conj. a III-a -e > -e (lat. scribere > rom. scrie); conj. a IV-a -/ > -i (lat.fugire > rom.fugi); se mentin cele trei moduri verbale personale (indicativ, conjunctiv, imperativ) si trei moduri nepersonale (infinitiv, gerunziu, participiu)

se pastreaza pronume si numerale, dar si numeroase adverbe si prepozitii. Vocabularul dovedeste mostenirea latina, la analiza fondului principal lexical. Criteriul de evaluare il reprezinta frecventa folosirii cuvintelor de catre vorbitori. Sunt de origine latina cuvintele din seriile semantice cu circulatie: om, corp omenesc, familie, culori, natura, vegetatie, animale domestice si

animale salbatice, actiuni cotidiene si fenomene ale naturii

Mostenirea culturala lasata de romani


Civilizaia i cultura roman a asimilat vechile civilizaii mediteraneene, experienele etruscilor n construcii , tehnici i materiale , ca i tradiiile greceti i ale popoarelor din Asia Mic, impunndu-se lumii antice ca o civilizaie unitar . Roma a lsat motenire posteritii opere de art de o valoare inestimabil . Monumentele numeroase , rmase din timpul civilizaiei romane, arat marea varietate de forme ale construciilor romane. Scara i proporiile monumentale, impresionantele conceptii ale bazilicilor, ale termelor i monumentelor funerare, noua tehnic constructiv a arcurilor i bolilor, construcia rezervoarelor, a podurilor, a apeductelor i viaductelor, a oselelor, a arcurilor de triumf, fac din arhitectura roman o enciclopedie morfologic a arhitecturii . Constructiile romane ilustreaz mreia , grandoarea i autoritatea republicii i a Imperiului , sentimentul de supremaie al romanilor asupra lumii .

Arhitectura a oferit forme de manifestare particulare care au fost impuse de cerinele vieii publice de stat ale societii Romei antice. Pietele publice, bazilicile, amfitreatele, templele , termele , locuinele particulare , magazinele , ofereau ansambluri incluse n concepia urbanismului roman , care trasa reeaua strzilor i a arterelor de circulaie, ntre zona central i zidurile cetii . La Roma au fost construite numeroase forumuri , de ctre mpraii romani care le-au dat numele: Cezar, Augustus, Traian , Nerva , Vespasian . Cel mai important dintre acestea este Forumul lui Traian , construit la nceputul secolului al-II-lea . Compus din dou piete cu un arc de triumf , cu statuia lui Traian , cu templul de cult al mpratului , cu bazilica Ulpia i Columna lui Traian, apare i astzi ca cel mai impresionant dintre forumurile romane .

Armele Dacilor
Lancile

Securea

CUTITUL

Scutul

Spadele

Galerie Foto

Columna lui Traian

Lacas de cult

Coloseumul

Proverbe Latinesti
Vitam impendere vero = Sa-ti dai viata pentru ajutor Sic transit gloria mundi = Asa trece gloria lumii Ad augusta per angusta = Pe calea ingusta la rezultate glorioase Ex oriente lux = Lumea vine de la rasarit

Facile dictu, difficile factu = usor de zis,m dificil de facut


Festina Lente = Grabeste-te incet Hihil sine Deo = Nimic fara Dumnezeu

Veni Vidi Vici = Am venit, am vazut, am invins

Bibliografie
Lucian Boia Istorie i mit n contiina romneasc, Humanitas, 2000 Adolf Armbruster Romanitatea romnilor. Istoria unei idei, ed. Academiei, 1972, pp. 38-66 Sorin Mitu Geneza identitii naionale la romnii ardeleni, ed. Humanitas, 1997, pp. 273-282 Ovidiu Babu-Buznea Dacii n contiina romanticilor notri: schi la o istorie a dacismului, ed. Minerva, 1979 Deac, Augustin Istoria adevrului istoric (vol. I), Ed. Tentant, 2001 Densuianu, Nicolae Dacia preistoric, Ed. Meridiane, 1986 Dragan, Iosif Constantin Noi, Tracii Istoria multimilenar a neamului romnesc Ed. Scrisul romnesc, 1976

Eliade, Mircea De la Zalmoxis la Genghis-Han, Ed. tiinific i enciclopedic, 198Gheorghe, Gabriel Studii de cultur i civilizaie romneasc, Fundaia Gndirea, 2001 Gramatopol, Mihai Art i arheologie dacic i roman, Ed. Sport - turism, 1982 Internet George Calinescu:Istoria literaturii romane,editura Minerva,1983 Dinu C. Giurescu- Istoria ilustra a romnilor Constantin Cantacuzino- Istoria rii romneti Miron Costin- Istorie n versuri polone despre Moldova i ara Romneasc Nicolae Densuianu- "Dacia preistoric" Vasile Alecsandri- Cantecul gintei latine Lucian Blaga- Revolta fondului nostru nelatin

Anexe
Gheoghe incai: Neamul care se folosete de una i aceeai limb, corupt nendoios, dar roman sau latin, diferit totui de italian, francez, spaniol, ns apropiat cel mai mult de vallic i de italian, nu numai eu, ci i alii am crezut de cuviin s o numim cu numele general daco-roman, de aceea c, vorbindu-se n diferite regiuni i provincii, a primit chiar i nume diferite de la acele regiuni sau de la prile lor...

Petru Maior: ...Din cele pn aci despre limba ltineasc cea comnu zise lesne se poate afla nceputul limbei romneti. Aceaia se tie c mulimea cea nemrginit a romanilor, a croara rmie snt romnii, pre la nceputul sutei a doao de la Hs. n zilele mpratului Traian, au venit din Italia n Dachia; i au venit cu acea limb ltineasc, carea n vremea aceaia stpnea n Italia. Aadar limba romneasc e acea limb ltineasc comun, carea pre la nceputul sutei a doao era n gura romanilor i a tuturor italianilor... ...Aceaia se pricepe, cci ntr romni snt mai multe dialecte... ns, mcar c limba romnilor e mprit n mai multe dialecte, a cror osebire mai vrtos st n pronuniaia sau rspunderea unor slove, totui romnii cei dincoace de Dunre toi se neleg laolalt; bani, cri nice nu au fr o dialect singur: desclinirea dialectelor numai n vorb se aude...

Dinu C. Giurescu(Istoria ilustra a romnilor):

Cretinismul daco-roman, ca i limba lor, este de caracter latin i adoptarea lui a avut loc treptat, prin difuzarea n masa locuitorilor, nicidecum printr+o hotrre a unei autoritai centrale(rege, principe), ca i n alte ri.

Constantin Cantacuzino(Istoria Trii Romneti) Iar noi nt-alt chip de ai notri i de toi ci sunt rumni, inem i credem, adeverindu-ne den mai aleii i mai adeveriii btrni istorici i de alii mai ncoace, c valahii, cum le zic ei, iar noi, rumnii, sntem adevrai romani n credin i n brbie, den carii Ulpie Traian i-au aezat aici n urma lui Decheval, dupre ce tot l-au supus i l-au pierdut ; i apoi alt i alalt tot ireagul mprailor aa i-au inut i i-au lsat aezai aici i dintr-acelora rmi s trag pn astzi rumnii acetea. ns rumnii neleg nu numai cetea de aici, ce i den Ardeal, carii nc i mai neaoi snt, i moldovenii, i toi ci i ntr-alt parte s afl i au aceast limb, mcar fie i cevai mai osebit n nite cuvinte den amestecarea altor limbi, cum s-au zis mai sus, iar tot unii snt. Ce dar pe acetea, cum zic, tot romani i inem, c toi acetea dintr-o fntn au izvot i cur.

Cntecul gintei latine


Vasile Alecsandri Latina gint e regin ntre-ale lumii ginte mari; Ea poart-n frunte-o stea divin Lucind prin timpii seculari. Menirea ei tot nainte Mre ndreapt paii si. Ea merge-n capul altor ginte Vrsnd lumin-n urma ei. Latina gint e vergin, Cu farmec dulce, rpitor; Strinu-n cale-i se nclin i pe genunchi cade cu dor. Frumoas, vie, zmbitoare, Sub cer senin, n aer cald, Ea se mireaz-n splendid soare, Se scald-n mare de smarald. Latina gint are parte De-ale pmntului comori i mult voios ea le mparte Cu celelalte-a ei surori. Dar e teribil-n mnie Cnd braul ei liberator Lovete-n cruda tiranie i lupt pentru-al su onor. n ziua cea de judecat, Cnd fa-n cer cu Domnul sfnt Latina gint-a fi-ntrebat Ce a fcut pe-acest pmnt? Ea va rspunde sus i tare: ,,O! Doamne,-n lume ct am stat, n ochii si plini de-admirare Pe tine te-am reprezentat!

Dialectele limbii romane


dialectul daco-roman s-a dezvoltat in nordul Dunarii, pe teritoriul actual al Romaniei, are numarul cel mai mare de vorbitori, a evoluat ca limba literara, dar si-a diversificat in timp varietal regionale, sub-dialecte: banatean, crisean, maramuresean, moldovean si muntean: dialectul aroman s-a dezvoltat in zone din mai multe tari balcanice (Grecia, Albania, Macedonia, Bulgaria), scris cu alfabet grecesc, apoi latin, are o literatura culta; aromanii au trecut si in secolul al XX-lea prin stramutari dintr-o zona in alta, datorita tramantarilor istoriei; multi s-au stabilit in Romania; dialectul megleno-roman are pozitie intermediara intre cele doua, cca. 5000 de vorbitori in zone restranse si compacte (regiunile Meglen si Salonic din Grecia, Voivodina din Serbia, orasele Gevgelija si Skopje din Macedonia); lipsesc scrierile culte, iar literatura populara s-a pastrat sn cateva culegeri de la inceputul secolului al XX-lea; dialectul istro-roman se afla in curs de disparitie, cca 1500 de vorbitori, in nord-vestul Croatiei (mai ales sate din peninsula Istria); are o literatura populara (dominata de basme scurte, snoave, proverbe), putine scrieri culte.

Realizatori:
Sasu Flavia Sava Ileana Seserman Sabrina Stauceanu Paula Profesor coordonator: Stefancu Gabriela

Clasa a-XI-a F C.N.Mihai Eminescu, Suceava