OBIECTIVELE LECTIEI

Sa defineasca controlul statistic Sa descrie metodele controlului statistic Sa enumere masurile care se impun in urma efectuarii controlului statistic Sa defineasca nivelul de calitate acceptabil AQL Sa deseneze schemele pentru esantionarea simpla, dubla si multipla

Controlul statistic

Este cea mai utilizata metoda si se bazeaza pe controlul prin esantionare, in cadrul caruia prin esantionul extras (n) controlat in totalitate se obtin rezultate si concluzii asupra intregului process de fabricatie sau lot de produse finite privind: stabilitatea fabricatiei; capabilitatea proceselor de fabricatie; precizia de realizare a caracteristicilor de calitate controlata.

Controlul statistic al calitatii se poate utiliza: in productia de serie indiferent de natura produsului; in productia de unicate a pieselor foarte mari; pentru verificarea unor parametri tehnici in flluxul procesului;
Metodele de control statistic al calitatii pot fi aplicate in doua situatii distincte: controlul statistic la receptia loturilor de produse pe baza nivelului de calitate acceptabil(AQL); controlul statistic pe flux de fabricatie;

Metode de control statistic al calitatii

In conceptia moderna, rolul controlului este de a actiona si interveni in mod operativ pentru ca produsul final sa corespunda conditiilor cerute- sa indeplineasca calitatea de conformitate sau altfel spus, toate elementele care caracterizeaza produsul final sa corespunda cu cele inscrise in documentatia de proiect , pe desenele de ansamblu sau in contract. Metodele de control al calitatii in procesul de fabricatie au in vedere toate etapele de realizare a unui produs si sunt urmatoarele: Autocontrolul; Controlul in lant; Controlul integral; Controlul prin sondaj empiric; Controlul statistic al calitatii.

Metode de control statistic la receptia loturilor de produse pe baza nivelului de calitate acceptabil(AQL)
Controlul statistic la receptia loturilor de produse pe baza nivelului de calitate acceptabil se aplica dupa ce un lot de piese subansamble sau produse au fost fabricate( inainte de livrare sau la receptie).La acest control, pe baza intelegerii intre furnizor si benficiar, se stabileste un plan de esantionare, se preleveaza un esantion din lotul de produse care se controleaza si, in functie de rezultate se accepta sau se respinge lotul.

Deoarece controlul statistic presupune controlarea unui esantion de n produse dintr-un lot de N produse, astfel incat n<<N, iar concluziile se refera la toate produsele N, pot aparea urmatoarele riscuri:

riscul furnizorului de a se respinge lotul chiar daca la un control integral s-ar constata lot corespunzator; riscul beneficiarului- de a accepta un lot chiar daca la un control integral s-ar constata un lot necorespunzator .

Prin aplicarea calculului probabilitatilor se poate determina care sunt valorile riscurilor ( si ) si cum se pot diminua valorile acestor riscuri.Cele doua riscuri pot fi eliminate si chiar reduse la zero daca : se analizeaza in prealabil procesul de fabricatie si masurile pentru stabilizarea acestuia; se stabilesc corect caracteristicile planului de esantionare.

In controlul statistic al calitatii la receptia loturilor de produse se foloseste termenul de nivel de calitate acceptabil(AQL), care se exprima in procente, este cuprins intre 0,01 si 10% si are urmatoarele valori:

0,01; 0,015; 0,025; 0,04; 0,065; 0,1; 0,15; 0,25; 0,4; 0,65; 1;1,5; 2,5; 4; 6,5; 10.

Nivelul de calitate acceptabil AQL

Este nivelul de calitate care corespunde unei probabilitati de acceptare specificate relativ ridicate intr-un plan de verificare; reprezinta fractiunea defectiva maxima ( sau numarul maxim de defecte pe 100 de unitati de produs) care, in scopul verificarii calitatii prin esantionare, poate fi considerata in mod satisfacator drept calitate medie a procesului de fabricatie la furnizor.
Cand se foloseste controlul statistic la receptia loturilor pe baza nivelului de calitate acceptabil AQL se pot aplica doua procedee :

verificarea calitatii prin atribute conf. STAS 3160/2-84- verificarea se face prin constatarea, pe fiecare unitate de produs a unui esantion prelevat dintr-un lot, a prezentei sau absentei unor caracteristici calitative dinainte stabilite si considerarea, dupa modul de exprimare a calitatii lotului, fie a numarului toatal de unitati care poseda sau nu aceste caracteristici, fie a numarului total de defecte gasite pe unitatile de produs din esantion;este o metoda de control specifica industriei metalurgice, cercetarii stiintifice, etc;

verificarea calitatii prin masurare conf. STAS 3160/3-84- verificarea calitatii se face prin masurarea unei caracteristici cantitative( masurabile) pe fiecare unitate de produs a unui esantion prelevat dintr-un lot;metoda este specifica industriei constructiilor de masini.

Ambele procedee prezinta o serie de elemente comune: ambele utilizeaza pentru indexarea planurilor de verificare, indicatorul AQL cu valori identice, sandardizate, pe domeniul 0,1 10%; pentru ambele procedee efectivul lotului si nivelul de verificare determina o litera de cod; in functie de litera de cod si de valoarea specificata pentru AQLse stabileste efectivul esantionului ce trebuie prelevat si verificat, precum si criteriul de acceptare corespunzator metodei de verificare adoptate;probabilitatea de acceptare a unui lot a carui calitate este egala cu cea caracterizata de valoarea stabilita pentru AQL se mareste odata cu cresterea efectivului esantionului, dar dupa legi statistice diferite. La aplicarea controlului statistic al calitatii loturilor de produse pe baza AQL, se folosesc o serie de termeni si simboluri conform STAS 3160-84 si care sunt prezentati in tabelul din anexa 1.

Planul de verificare
Aplicarea controlului statistic la receptia loturilor de produse finite presupune elaborarea unui plan de verificare care reprezinta ansamblul format din planul de esantionare, regulile specifice ce trebuie urmate pentru luarea deciziei de acceptare sau respingere a unui lot, in functie de nivelul calitatii acestuia. Pentru ambele metode (atribuire sau masurare), planul de verificare necesita definirea corecta a urmatoarelor caracteristici: nivelul de calitate acceptabil AQL; nivelul de verificare Nv; tipul de esantionare; gradul de severitate.

Nivelul de calitate acceptabila AQL este o problema contractuala intre furnizor si beneficiar; el trebuie stabilit functie de importanta produsului sau a caracteristicii de calitate controlate.

Defectele pe care le poate prezenta o piesa sau un produs pot fi clasificate in diferite moduri; cea mai sigura clasificare dupa gravitate este cea care considera doua clase:defecte majore si defecte minore.A fost definit de asemenea si conceptul de defect critic. Toate cele trei concepte defect minor, major, critic sunt explicate in tabelul din anexa1. Pentru un acelasi produs sau sau piesa se pot stabili doua valori ale AQL: o valoare mai mica pentru defectele majore si o valoare mai mare pentru defectele minore.In acest caz un lot este acceptat daca el corespunde pentru ambele planuri de verificare ( ambele valori AQL) si este respins daca unul din planuri sau ambele sunt gasite necorespunzatoare.In cazul produselor deosebit de importante se pot prevedea subdiviziuni ale aceleiasi categorii de defecte, atribuindu-se valori AQL si planuri de verificare separate fiecarei subclase.

Nivelul de verificare Nv, impreuna cu AQL , determina efectivul esantionului de verificat si stabileste in acest mod gradul de consistenta al informatiei asupra calitatii lotului din care a fost prelevat esantionul. Marimea riscului inerent fiecarui plan este pusa in evidenta de caracteristicile operative prezentate in STAS 3160/2-84 pentru metoda prin atribuire si 3160/3-84 pentru metoda prin masurare.Pentru nivelurile de verificare sunt stabilite doua categorii si anume:

niveluri de verificare uzuale Nv1, Nv2, Nv3, aplicabile produselor sau caracteristicilor cu timpi de control normali la care nu s-au mai efectuat controale in prealabil . Literature de specialitate demonstreaza ca Nv2 se aplica in cca 70% din cazuri, Nv1 cand este suficienta o informatie mai putin consistenta, iar Nv3 cand informatia trebuie sa fie mai substantiala ; niveluri de verificare speciale : S1, S2, S3, nu pot fi considerate decat esantioane cu efectiv mic si trebuie tolerate riscuri relative ridicate, datorita informatiei mai putin consistente oferita de esantion; sunt folosite pentru caracteristici care presupun un cost ridicat, durata mare a verificarii sau care presupun un control distructiv.

Exemplu: daca la un lot de 200 de autoturisme se verifica sistemul de directie sau de franare, se va aplica nivelul Nv3; in schimb daca la acelasi lot de autoturisme se verifica consumul de combustibil sau ( care necesita timp indelungat) sau rezistenta la soc ( proba distructiva) se va adopta nvelul S2 sau S1 . Tipul de esantionare, este diferit pentru cele doua metode: la metoda prin atribuire: esantionare simpla( vezi fig. 2.1), recomandata pentru producatorii instabili sau necunoscuti , esantionare dubla( fig. 2.2), recomandata pentru producatorii buni sau rai, esantionare multipla( fig. 2.3) recomandata pentru producatorii foarte buni sau foarte rai. La metoda prin masurare- numai esntionarea simpla

N unitati de produs

prelevat aleatoriu n

control

K defective (defecte)

K <= A lotul se accepta

K>= A lotul se respinge

Fig. 2.1 Esantionarea simpla

N unitati de produs

prelevat aleatoriu n1

control

K1 defective (defecte)

K <= A1 lotul se accepta

A1<K1<R1

K>= R1 lotul se respinge

din lotul N- n1

prelevat aleatoriu n2

control

K2 defective (defecte)

(k1+k2)<=A2 lotul se accepta

(k1+k2)>=R2 lotul se respinge

Fig. 2.2 Esantionarea dubla

N unitati de produs

prelevat aleatoriu n1 control

K1 defective (defecte)

K <= A1 lotul se accepta

A1<K1<R1

K>= R1 lotul se respinge

din lotul N- n1 prelevat aleatoriu n2 control K2 defective (defecte)

(k1+k2)<=A2 lotul se accepta

A2<(k1+k2)<R2

(k1+k2)>=R2 lotul se respinge

din lotul N- (n1+n2++n6) prelevat aleatoriu n7 control K7 defective (defecte)

(k1+k2+.k7)<=A7 lotul se accepta Fig. 2.3 Esantionarea multipla

(k1+k2+.k7)>=R7 lotul se respinge