Tema:Cromatografia de gaze i lichide

Cromatografia este o metod de analiz care se bazeaz pe separarea n zone spaiale distinct a componenilor unui amestec la trecerea acestuia printr-un mediu n care componenii se deplaseaz cu viteze diferite. Termenul de cromatografie provine de la cuvntul grecesc chroma care nseamn culoare.

Se disting dou tipuri de cromatografii: 1. Cromatografia de gaze 2. Cromatografia de lichide

Cromatografia de gaze
Cromatografia de gaze este cea mai raspandit metod de analiz croma-tografic, datorit faptului c prezint o serie de avantaje. Folosirea unui gaz ca faz mobil face posibil realizarea unui transfer de mas rapid ntre fazele mobil i staionar, datorit vitezei de difuziune ridicate a componentelor; n acest fel echilibrele de distribuie se pot stabili de foarte multe ori ntr-un interval scurt de timp.

Viscozitatea redusa a gazelor face posibila folosirea unor coloane lungi si cu retinere mica, de foarte mare eficacitate. Detectia componentelor separate se face usor, folosind tehnici simple de mare sensibilitate, usor adaptabile la controlul analitic automat. Gaz cromatografia se poate cupla usor cu alte metode instrumentale, cum sunt metodele spectrale, ceea ce permite realizarea unei analize detaliate.

Aparatura
Aparatura folosita in cromatografia de gaze se caracterizeaza printr-o gama variata de tipuri, de complexitate diferita.

Schema de principiu a unui cromatograf de gaze

Caracteristica schemei de principiu a unui cromatograf de gaze

1- sursa de gaz purtator; 2 - dispozitivul de reglare si masurare a debitului de gaz pur-tator; 3 - dispozitivul pentru introducerea probei; 4 - termostatul; 5 - coloana cro-matografica; 6 - detectorul; 7 - inregistratorul

Modul de introducere a probei de analizat in aparat depinde de starea de agregare a acesteia: probele gazoase se introduc cu ajutorul seringilor, pipete-lor sau a unor robinete, iar cele lichide cu seringi de tip Hamilton. Probele li-chide sunt vaporizate in camera de vaporizare a aparatului, dupa care sunt an-trenate de catre gazul purtator. Temperatura de operare a coloanei cromatografice variaza in limite largi, functie de natura amestecului supus separarii: - 80 oC . + 400 oC.

In general, analiza cromatografica de gaze se desfasoara la temperatura constanta (cromatografie izoterma); in cazul separarii unui amestec complex, ce contine multe componente cu temperaturi de fierbere diferite, cuprinse intrun interval larg de temperatura, se procedeaza la operarea coloanei cromato-grafice in conditii de regim de temperatura programata, care realizeaza cresterea progresiva a temperaturii, pe masura ce analiza se desfasoara, marind in acest fel viteza fazei mobile cu componentele separate.

Marimile care definesc rezolutia separarii cromatografice

Valori mari ale rezolutiei presupun o buna separare, iar valori mici (subunitare) separari nesatisfacatoare. Analiza calitativa consta in identificarea componentelor separate si se realizeaza prin doua procedee: a) cu ajutorul parametrilor de retinere (retentie), mai exact prin intermediul timpului de retentie, definit ca timpul scurs din momentul introducerii probei de analizat in coloana cromatografica pana la aparitia maximului peak-ului componentei respective, asa dupa cum se observa in fugura ce urmeaza.

 Figura data caracterizeaza timpul de retentie

Folosind acest procedeu se compara timpii de retinere ai componentelor din proba de separat de analizat cu cei ai etaloanelor cromatografice (substante de referinta). b) identificarea componentelor cu ajutorul detectorilor specifici consta in cuplarea gaz cromatografiei cu metode spectrale de identificare, cum sunt spectrofotometria de absorbtie in infrarosu, in ultraviolet, spectrometria de masa, rezonanta magnetica nucleara etc.

Aceasta figura defineste timpul de retinere

Analiza cantitativa
Analiza cantitativa se realizeaza, in cele mai multe cazuri, prin masurarea suprafetei picurilor cromatografice si corelarea lor cu concentratia componen-telor prezente in proba de analizat. Calcularea suprafetei picurilor cromatografice se realizeaza inmultind inal-timea lui, masurata din varful acestuia pana la linia de baza, cu latimea lui, corespunzatoare la jumatatea inaltimii, asa cum se arata in figura urmatoare.

Cromatografia de lichide
Cromatografia de lichide de nalt performan (HPLC [112]) acoper azi, n proporie aproximativ 80%, analiza substanelor moleculare: organice, organo-metalice i anorganice inclusiv compuii foarte polari sau labili termic pecum i compuii cu mas molecular ridicat (naturali sau sintetici). De aceea, mpreun cu cromatografia de gaze constituie un punct de sprijin important n analizele chimice moderne.

Dei eficacitatea coloanelor nu o egaleaz nc pe cea din GC, prin faptul c se poate modifica, pe lng faza staionar, i faza mobil, cromatografia de lichide (LC) face posibile separri i analize uneori imposibil de realizat prin alte tehnici. Cuplajul cu spectrometria de mas a transformat, n ultimul timp, aceast metod n principalul mijloc de analiza a compuilor moleculari naturali sausintetici, constituind unul din pilonii pe care s-a dezvoltat biochimia i biotehnologia modern.

Metoda constituie o evoluie a unei metode mai vechi, cromatografia pe coloan clasic, care servea n primul rnd la izolarea preparativ a compuilor naturali. Prin introducerea pompelor i n consecin, lucrnduse la presiuni tot mai ridicate (200 atm), dezvoltarea unor faze staionare performante, de dimensiuni tot mai mici (recent constituite din granule de faze staionare sferice, cu diametre 2-5m), n coloane tot mai scurte (3-10cm) s-a ajuns, ncepnd cu anul 1969, la configuraia actual. Se poate observa c din rezervoarele coninnd unul sau mai muli solveni pompa (sau pompele), alimenteaz coloana cu eluent (de regul un amestec de doi sau mai muli solveni). n imediata vecintate a coloanei se introduce proba, automat, prin intermediul unui ventil cu by pass.

n coloana aflat ntr-o etuv termostat, are loc separarea propriu-zis. Efluentul coloanei intr ntr-un detector de unde componentul, dac este separat complet, poate fi colectat i izolat, cu ajutorul unui colector de fraciuni. Semnalul este nregistrat fie cu un nregistrator, fie direct n memoria unui calculator. n esen, un cromatograf analitic HPLC are structura din fig. 2 unde nu s-a mai prezentat colectorul de fraciuni, interesant doar din punct de vedere preparativ. Se poate observa asemnarea cu GC singura deosebire major constituind-o sursa de eluent - pompa.

Pompe pentru HPLC

Pompa este considerat una dintre cele mai importante componente ale HPLC deoarece permite realizarea unui debit constant al eluentului prin ntreg sistemul: injector, coloan, detector mrind deosebit de mult viteza separrii.

ntr-un cromatograf de lichide pot exista una sau mai multe pompe, fiecare furniznd o presiune care poate atinge 20mii kPa (cca. 200atm). Presiunea deosebit este necesar deoarece coloana are o umplutur de finee mare i, n lipsa presiunii, debitul ar fi nepractic de mic.

Sisteme de introducere a probei

n cazul HPLC injecia probei trebuie fcut ntr-un timp ct mai scurt, pentru a nu deranja regimul dinamic al eluentului prin coloan i detector. Dificultatea provine de la presiunea ridicat la care lucreaz coloana (20mii kPa). Sistemul cel mai utilizat n cromatografele de lichide este ventilul cu 6 ci, numit i ventil de introducere a probei, prevzut cu bucle interschimbabile.

Deoarece eluentul ader la perei, pentru completa ndeprtare a sa n momentul alimentrii buclei cu prob, este necesar injectarea prin bucl a unui volum de cel puin de trei ori volumul acesteia, nainte de comutarea pe analiz. Bucla lucreaz n dou etape. Etapa A (fig. 3-A) n care bucla este umplut cu prob cu ajutorul unei seringi sau n alt mod. Apoi are loc comutarea pe analiz (fig. 3-B) cnd prin rotire cu 60, n direcia acelor de ceasornic, manual sau automat, bucla este parcurs de eluentul de la pomp i coninutul acesteia este antrenat n coloan. Volumul probelor pentru coloan obinuite

Evident aceste ventile sunt confecionate din materiale rezistente la coroziune i la solveni (oel inoxidabil, tantal, teflon etc).