Sunteți pe pagina 1din 42

CT-ul

Aparatajul tehnic medical este prevazut doar pentru a confirma diagnosticul, nu al pune

COMPUTER-TOMOGRAFIA

Computer-tomografia (CT) face parte din explorrile imagistice secionale, fiind o metod relativ recent rezultat din combinarea utilizrii razelor X i a computerului. CT se bazeaz pe dou principii: msurarea densitii radiologice la traversarea razelor X printr-un corp; reconstrucia imaginii unui obiect plecind de la proieciile sale diferite, practic realizind o reproducere bidimensional a realitii tridimensionale.

Imaginea CT este reprezentare anatomic a unei seciuni axiale a corpului uman de o grosime prestabilit, prin determinarea absorbiei razelor X care traverseaza corpul uman din diferite unghiuri.

Principiu de lucru (plan general): 1) Tubul de raze X se rotete in jurul bolnavului; 2) Pe partea opus detectorii receptioneaza energia fotonic ce a traversat corpul uman i o transforma in energie luminoas; 3) O fotodiod transform energia luminoas in semnale electrice; 4)Aceste semnale sunt apoi digitalizate i transmise unui procesor de imagini, ce reconstruiete imaginea pe baza unui numr mare de msurtori, doza de iradiere fiind apreciabil. In timpul scanrii sunt obinute diferite profile de atenuare sau proiecii. Profilele de atenuare sunt o colectare a datelor obinute de la canalele de detectori la o poziie unghiular dat a unitii tub-detector.

CT-urile moderne au aproximativ 1.400 de proiecii la 360o sau aproximativ 4 proiecii pe grad. Fiecare profil de atenuare cuprinde datele obinute de la aproximativ 1.500 de canale de detectori, aproximativ 30 de canale pe grad in cazul deschiderii de 50 o a fasciculului de radiaii.

Schema de ansamblu a unei uniti CT cuprinde:

sistemul de achiziie a datelor, sistemul de procesare a datelor, sistemul de vizualizare i stocare a datelor, sistemul de comand a ansamblului.

Sistemul de achiziie a datelor


Sistemul de achiziie a datelor cuprinde tubul de radiaii X, detectorii i o serie de elemente electronice asociate, toate montate intr-un cadru denumit GANTRY. Aceste componente au cunoscut schimbri considerabile de-a lungul timpului. Tuburile sunt de capacitate medie i nu difer principial de cele clasice. Detectorii pot fi solizi, gazoi sau semiconductori.

Detectorii gazoi
Detectorii gazoi constau din camere de ionizare in care circul Xenon sub presiune (nu mai mult de 25 atmosfere). Aceste camere (mai mult de 700) sunt confecionate simultan in cursul fabricaiei, iar Xenonul circul liber, presiunea lui fiind constant. Peretele camruelor este confecionat din plcue de Tugnsten subire, care servesc ca electrozi, reducind radiaiile difuzate i ajungind la colimarea fasciculului.

Detectorii solizi

Detectorii solizi sunt confecionai din iodur de cesiu i tungstat de cadmiu marcai cu un senzor de silicon care va permite detectorilor s aib o deschidere mic i s fie bine impachetai. Avem aproximativ 600-1.200 de detectori amplasai pe un segment de cerc denumit ibanan de detectori in cazul aparatelor de generaia a 3-a

Detectori solizi vs Detectori gazosi

Diferena dintre detectorii solizi i cei gazoi const in: 1. gradul de conversie a energiei (100% in cazul detectorilor solizi i doar 60-80% in cazul detectorilor gazoi); 2. ionizarea remanent (puternica in cazul detectorilor solizi i absena in cazul detectorilor gazoi).

In conformitate cu sistemul de achezitie deoebim urmatoarele generatii de CT:


Prima generaie folosea un singur tub i un singur detector, efectuind micri de rotaie i translaie in jurul corpului. Dezavantajul major al acestei instalaii era timpul lung de scanare;

Generaia a 2-a folosea de asemenea micarea de rotaie i translaie, dar erau folosii mai muli detectori, iar fasciculul era sub form de evantai;

generaia a 3-a a permis renunarea la micarea de translaie, tubul i detectorul efectuind numai micare de rotaie, iar unghiul de divergen era deschis in aa fel ca s cuprind intreg corpul. Rotaia detectorilor concomitent cu tubul a permis o mai bun colimare a detectorilor, reducerea radiaiilor difuzate i a zgomotului de imagine i in consecin o ameliorare considerabil a calitii imaginii;

generaia a 4-a are in general aceleai principii ca i generaia a 3-a, dar detectorii sunt fici, dispui circular, pe 360 o in timp ce tubul se rotete in jurul corpului. Colimarea strimt a detectorilor limiteaz numrul de proiecii. Pentru a compensa aceasta, detectorii trebuie colimai larg, ceea ce duce la creterea radiaiei difuzate i a zgomotului de imagine i in consecin o diminuare a rezoluiei de densitate

Concluzionam:
Aceste patru generatii de CT constituie CT clasic sau convenional, in care grosimea seciunii i distana dintre ele sunt prestabilite. Pauza scurt dintre seciune, rezervat micrii mesei pentru seciunea urmtoare, permite de asemenea reluarea respiraiei i evitarea in acest fel a artefactelor de micare. Datele colectate de la fiecare seciune sunt stocate separat.

CT-spiral
CT-spiral, sau volumetric presupune micarea continu a mesei i rotirea continu a tubului in timp ce pacientul avanseaz in Gantry. Raportul dintre viteza mesei/rotaie (nu per secunda) i grosimea seciunii este cunoscut sub denumirea de PITCH. Reconstrucia imaginii este facut dintr-un singur set de date la grosimea i intervalul dorit

Avantajele CT-spiral sunt: reducerea timpului de explorare (un examen de abdomen este efectuat numai in 1-2 minute, fiind necesare 2-3 spire, fiecare de aproximativ 25-30 secunde); nu depinde de respiraia i inconstana micrilor respiratorii; ameliorarea detectabilitii leziunilor in special a celor mici; reducerea cantitii de SDC utilizat i in consecina a costului examinrii; posibilitatea reformatrii rapide in planuri multiple sau a reconstruirii; reducerea dozei de iradiere a bolnavului.

Sistemul de procesare a datelor. Semnalele electrice rezultate in urma conversiei energiei luminoase a detectorilor de catre fotodioda sunt numerizate (matematizate) i stocate pe o matrice de reconstrucie, iar apoi comparate cu matricea implementat in aparat. Fiecrui ptrel al matricei ii corespunde o unitate de densitate exprimat printr-o nuan de gri. Cu cit aceste uniti de densitate sunt mai mici cu atit imaginea va fi mai bun. Unitatea de volum constituent a imaginii este denumit VOXEL, iar corespondentul bidimensional al voxelului PIXEL. Pixelul reprezint, prin urmare, suma valorilor dintr-un voxel i este cea mai mic unitate constituent a imaginii

Unitatea de msur a densitii este denumita Unitate Hounsfield(UH) i este definit ca i a 1/1000 din diferena de densitate dintre ap i aer sau 1/1000 din diferena de densitate dintre aer i compacta osoas. Grila de densiti este arbitrar, densitatea aerului fiind considerat -1000, a apei 0, iar densitatea osoas +1000 (sau mai mult in funcie de performanele aparatului).

Vizualizarea datelor i comanda ansamblului Imaginea obinut dup reconstrucie este prezentat pe monitorul din incperea in care se gsete consola.

Operatorul are posibilitatea prelucrrii imaginii i ameliorrii datelor unei imagini deja achiziionat, dar are la indemin i o serie de elemente operaionale pe care le selecteaz inaintea scanrii i de care va depinde in mare msura calitatea imaginii:
voltajul este proporional cu volumul scanat (cu cit este mai mare cu atat penetrabilitatea este mai mare, iar valorile densitometrice mai corecte); miliamperajul trebuie s fie optim, un miliamperaj prea mic ducind la artefacte de fotopenie;

colimarea este folosit in funcie de scop, seciunile fine vor avea un zgomot foarte ridicat i trebuiesc efectuate cu KV ridicat, ceea ce duce la creterea iradierii bolnavului i uzura tubului; pasul sau incrementul este distana cu care se deplaseaz masa pe care este aezat bolnavul, fiind de regul egal cu grosimea seciunii. Este un parametru tehnic foarte important care determin in mare masur calitatea examinrii, dar i durata ei. Leziunile mici trebuiesc examinate cu seciuni fine, cele mari cu seciuni groase, evetual discontinue. Calitatea unei imagini reformatate sau reconstruite va fi cu atit mai buna cu cit seciunile sunt mai fine; zoomul (mrirea imaginii) poate fi prospectiv sau retrospectiv, ultimul obinindu-se prin mrirea imaginii dup achiziie, lucru care scade considerabil calitatea imaginii.

Stocarea imaginilor obinute poate fi fcut pe discul computerului, pe disc optic, CD, etc. Imaginea stocat poate fi revzut ulterior i eventual inregistrat pe film radiografic ori fotografic.

Densitatea esuturilor/fereastra Densitatea unei structuri este reprezentat prin nuane de gri i depinde de cantitatea de radiaii atenuate. Structurile cu o densitate mare produc o atenuare important a radiaiilor, iar pe ecran apar in nuane de culoare gri deschis spre alb, avind un numr CT mare. Cele cu densitate mic: grsimea, bila, urina, sunt reprezentate pe ecran de nuane gri inchis spre negru i au valori de atenuare mici sau negative. Imaginea poate fi imbuntit pe ecran prin modificarea numrului de trepte de gri (lrgimea ferestrei) sau prin nivelul la care fereastra este setat (nivelul ferestrei). Nivelul ferestrei reprezint densitatea medie a structurilor din aria scanata i trebuie aleas pentru a fi cit mai aproape de densitatea medie a esutului examinat.

Lrgimea ferestrei reprezint diferena dintre densitatea cea mai mic i cea mare de pe imagine. Lrgimea ferestrei trebuie s fie cu atit mai mare cu cit diferena de densitate dintre structurile studiate va fi mai mare i mai strimt pentru structurile cu diferene mici de densitate. O fereastr strimt avind contrastul cel mai ridicat va acoperi numai o poriune redus din grila de densiti. In general nivelul de densitate pentru majoritatea structurilor din organism se situeaz Intre +10 i +90 UH. Structurile cu coninut aeric i lipomatos au valori negative. Astfel, un lipom are valoare de atenuare de -50 UH. Administrarea SDC modific semnificativ densitatea esuturilor a caror valoare crete cu 40-60 UH. Pentru esuturile moi nivelul ferestrei va fi in jur de 50 UH, iar lrgimea ei la aproximativ 350.

Pentru torace se va utiliza o fereastra de esuturi moi care va permite studiul structurilor mediastinale i o fereastr de parenchim cu nivel la aproximativ -500 i lrgimea la aproximativ +2000. Studiul craniului va necesita de asemenea o fereastr de parenchim cu nivel la aproximativ +35 UH i lrgimea la aproximativ +80 i o fereastr osoas pentru studiul calotei i a bazei craniului nivel la aproximativ +500 i lrgime la aproximativ +1500

CT cerebrum

Tomografie computerizat abdomen, dreapta examinare cu SDC

CT torace, fereastr plamin respectiv fereastr mediastin

Tomografie computerizat genunchi , respectiv bra

Diferenierea intre tubular i nodular pe imaginea CT

Diferenierea intre tubular i nodular pe imaginea CT este esenial dar poate fi extrem de dificil in condiiile in care densitatea acelor structuri este apropiat. Urmrirea secvenial a seciunilor proximal i distal de seciunea in studiu poate ajuta la elucidarea aspectului ca i folosirea contrastului i.v.. De regul imaginile nodulare sunt vizibile doar pe una sau dou seciuni, in timp ce un vas sau o masa muscular poate fi urmrit pe mai multe seciuni.

Administrarea SDC

Diferenierea structurilor normale de cele patologice sau chiar a celor normale intre ele este adesea foarte dificil datorit valorilor de atenuare apropiate ale acestora. Pentru ca o structur s fie perceput separat este necesar ca intre ea i structurile adiacente s existe o diferen de densitate de 4-6 UH. Administrarea SDC conduce la creteri cu 40-60 UH a densitii, accentuind diferenele de densitate intre esuturi i permiind individualizarea lor

Structurile din jur determin in mod substanial calitatea i aspectul imaginii. Un hematom cerebral va aprea hiperdens datorit faptului c masa cerebral are valori de densitate inferioare singelui proaspt, pe cind un hematom hepatic va aprea hipodens, parenchimul hepatic avind valori densitometrice superioare singelui. Administrarea SDC poate fi fcuta pe diferite ci (i.v., oral, endorectal, endovaginal, etc).

Indicaiile administrrii SDC sunt:

precizarea vascularizaiei masei tumorale; diferenierea intre o mas tumoral i o malformaie vascular; identificarea structurilor tubului digestiv; diferenierea elementelor hilului hepatic ori pulmonar; evaluarea tractului urinar; detectarea leziunilor focale (hepatice, pancreatice, cerebrale, etc) i precizarea naturii lor; identificarea pachetului vascular, raporturilor sale cu masa tumoral.

Tehnica administrrii SDC este aleas de examinator. Pentru contrastul i.v. poate fi in bolus (cantitate mare in timp scurt). Pentru celelalte ci de administrare tehnica trebuie adaptat scopului urmrit. Metodologia examinrii trebuie s in cont i de comportamentul particular al unor structuri la administrarea contrastului. In investigarea etajului abdominal superior trebuie s se in cont c pancreasul se incarc i se spal inaintea splinei i a ficatului i ca atare scanarea va incepe cu el.

Artefactele

Prezena artefactelor ingreuneaz interpretarea imaginilor, iar cunoaterea lor prezint importan deosebit atit pentru evitarea sau diminuarea lor cit i pentru evitarea falselor interpretri. Exist in principal dou tipuri de artefacte: Artefacte inerente (rezultate in principal din prelucrarea datelor) Alinierea greit a detectorilor cu raze X Inomogeniti in emisia fasciculului Erori de msurare Artefacte de coast Artefacte de fos posterioar stripe artefacte

Artefacte de malfuncie (de aparat i utilizator): Ring artefact (eroare de detectori) Artefacte de micare (pot fi diminuate prin sedarea pacientului, reducerea timpului de scanare i coordonarea respiraiei) Efectul de volum parial este artefactul cel mai frecvent intilnit. Este datorat folosirii unei seciuni prea groase fa de dimensiunile structurii de interes.

Operatorul determin grosimea seciunii in funcie de regiunea explorat. Pentru torace i abdomen se folosesc seciuni de 8 sau 10 mm, in timp ce baza craniului, fosa posterioar sau coloana trebuiesc examinate cu seciuni mai fine, 2-5 mm. O structur poate fi inclus in grosimea unei seciuni in intregime sau numai parial. Valoarea densitometric a voxelului depinde de media atenurii tuturor structurilor din interiorul ei. Dac o structur are imagini nete pe o seciune, ea va aparea bine definit (cazul aortei sau cavei abdominale). Efectul de volum parial survine atunci cind structura nu ocup in intregime grosimea unei seciuni : de exemplu cind structura include o parte a corpului vertebral i o parte a discului adiacent, definirea leziunii va fi slab. Aceasta se intampl i in cazul organelor care se subiaz in cadrul unei seciuni precum polul renal sau vezica biliar.

Pregtirea examinarii presupune informarea pacientului despre metodologia examinrii, posibile reacii la substanele de contrast i efectul nociv al examinrii dar i a medicului asupra unor date menite s previn eventualele accidente sau s ajute la interpretare precum: existena unor episoade alergice anterioare la substana de contrast iodate sau a unor boli alergizante; funcia renal (nivelul crescut al creatininei contraindic explorarea cu contrast, iar la pacienii care urmeaz dializ pentru insuficiena renal cronic explorarea CT cu contrast va preceda cu cel mult 24 sau 48 ore dializa);

funcia tiroidei (administrarea contrastului la hipertiroidieni poate cauza crize tireotoxice, iar la cei care urmeaz tratament cu iod radioactiv ineficientizeaz tratamentul prin blocarea tiroidei); nivelul glicemiei (se impun precauii in administrarea contrastului la diabetici); investigaiile CT sau prin alte metode imagistice anterioare pot ajuta la elaborarea diagnosticului sau prin comparaie la precizarea gradului de rspuns ori evoluie a bolii;

prezena substanei baritate in tubul digestiv de la o explorare anterioar impun aminarea examenului CT cu 2-3 zile; prezena unor obiecte metalice in regiunea examinat precum cercei ori proteze dentare pot artefacta imaginea i se impune indeprtarea lor.