DEFICIENTE FIZICE SI SAU NEUROMOTORII SI TULBURARI PSIHOMOTORII

INTRODUCERE
Deficientele fizice si / sau neuromotorii reprezinta categoria tulburarilor care afecteaza in special componentele motrice ale persoanei, avand o serie de consecinte in planul imaginii de sine si in modalitatile de relationare cu factorii de mediu sau cu alte persoane. Deficientele neuromotorii sunt determinate in principal de afectarea structurilor si functiilor neuronale, de la nivelul central sau periferic raspunzatoare de functionarea mecanismului neuromuscular. Deficientele sau tulburarile psihomotorii sunt determinate in principal de calitatea proceselor psihice care influenteaza controlul si functionarea mecanismului neuromuscular.

Aceasta diferentiere in prezentarea tulburarilor neuromotorii si psihomotorii are ceva un caracter didactic accentuat care ne ajuta sa intelegem detaliile si mecanismele specifice fiecarui proces; in realitate este foarte dificil sa identificam limita dntre cele doua categorii de tulburari sau procese datorita gradului mare de integrare la nivel superior a functiilor neuromotorii si psihomotorii (nu putem vorbi despre reactii/efecte neuromotrice fara o minima influenta a factorului psihic, la fel cum orice reactie psihomotrice are drept suport o componenta neuromotorie).

CLASIFICARE

Clasificarea deficientelor fizice si/sau neuromotorii este facuta in special prin raportare la factorii etiologici. Din aceasta perspectiv putem identifica urmatoarele categorii majore de tulburari : 1.Tulburari genetice si congenitale dintre cele mai cunoscute enumeram: - sindromul Langdon-Down (trisomia 21) boala genetica avand drept trasaturi hipotonie generalizata si dismorfia tipica (mongolismul), asociata cu deficiente de intelect; - malformatii ale aparatului locomotor si ale membrelor superioare unele malformatii pot fi transmise pe linie ereditara, si anume: acheilopodia (absenta completa a membrelor, camptodactilia (imposibilitatea de a intinde complet degetele ca urmare a unor procese patologice sau a unei malformatii congenitale) si polidactilia; In general, malformatiile la nivelul membrelor se impart astfel:

amelii lipsa totala a unui membru ectromelii lipsa partiala a unui membru, care poate fi: distala (hemimelie) -lipseste un segment distal (mana, picior, gamba); proximala(focomelie)lipseste un segment sau o parte dintr-un segment proximal (de exemplu, femurul); longitudinala in care lipseste sau este insuficient dezvoltat unul dintre oasele gambei sau antebratului, unul sau mai multe degete,etc. - difermitatea Sprengel (umarul ridicat congenital); toracele in palnie (pectus excavatum) pe langa aspectul estetic, are multiple consecinte asupra respiratiei si functionarii inimii; - luxatia congenitala a soldului.

2.Tulburari ale procesului de crestere cele mai frecvente sunt:

rahitismul afectiune a cartilajelor de crestere ale copilului mic,manifestata prin degenerarea si cresterea anarhica a matricei cartilaginose, datorata nedepunerii sarurilor fosfo- calcice, in special in absenta vitaminei D, dar si altor cauze de natura metabolica sau igienei alimentare; piciorul plat - destul de frecvent la copii, este expresia unei hipotonii musculare generalizate, uneori insotit de genu valgum sau atitudini cifotice la varste mai mari; hipotrofia staturala (nanismul) apare din cauza unor tulburari endocrine (la nivelul hipofizei, tiroidei, glandelor sexuale) sau pe fondul unor distrofii sau afectiuni cronice grave ale nou nascutului; inegaliatatea membrelor are importanta preponderent estetica in cazul membrelor superioare sau importanta preponderent functionala la nivelul membrelor inferioare(sunt afectate mersul, stabilitatea in pozitie ortostatica, verticalitatea corpului);

osteocondrodistrofiile un grup larg de afectiuni osoase sau osteoarticulare care survin in perioada de crestere(in cele mai multe cazuri sunt insotite de durere, necroza si fragmentarea nucleilor ososi de crestere); malformatiile coloanei vertebrale sunt prezente sub diferite forme : de la defecte de segmentare sau inchidere a arcurilor vertebrale, la anomalii de umar, aberatii de forma si sinostoze; cele mai frecvent intilnite sunt cifozele(accentuarea curburii din regiunea dorsala) si scoliozele(deviatii ale coloanei in plan frontal); pe langa consecintele de ordin estetic aceste malformatii au si o influenta semnificativa la nivelul altor segmente ale corpului(artriculatii ale membrelor, miscarile membrelor in timpul mersului sau al altor activitati).

3.Sechele posttraumatice mai frecvente sunt: a.paraplegia posttraumatica induce o infirmitate severa care schimba total cursul vietii persoanei: in functie de locul si gravitatea leziunii, printr-un program terapeutic comlex se pot face reeducarea functionala si readaptarea persoanei la viata sociala si familiala, pentru a avea un grad cat mai redus de dependenta; b.paralizia obstetricala este o leziune radiculara a plexului brahial ca urmare a interventiilor obstetricale din timpul nasterii; c.alte tipuri de pareze de origine medulara care determina sechele de de tip spastic ori flasc, limitate la un anumit segment sau cu o actiune mai extinsa; d.retractia ischiemica a flexorilor degetelor (boala Volkmann) apare prin comprehensiunea arterei humerale urmata de scaderea aportului sangvin la nivelul muschilor flexori ai degetelor; efectul poate fi provocat si de un aparat gipsat foarte stramt.

4.Deficiente osteoarticulare si musculare cele mai frecvente sunt:

a.traumatisme musculo-tendinoase contuzii si rupturi consecutive unor traumatisme sau in cadrul unui tablou clinic mai complex; b.retractii musculare blocarea unei miscari datorata retractiei si fibrozarii unui muschi: - torticolisul retractia muschiului sternocleidomastoidian; -contractura in abductie a umarului; -fibroza progresiva a muschiului cvadriceps; -fibrosa psttraumatica a muschiului cvadriceps; -soldul in resort;

5.Deficiente preponderant neurologice:

a.boli ale neuronului motor central in special sechele ale encefalopatiilor cornice infantile:
- sindromul pyramidal: hemipagia spastica infantila, diplegia spastica (tetraplegia spastica si paraplegia spastica); - sindromul extrapiramidal: manifestari de tip atetozic (sindromul coreic, sindromul atetozic, sindromul distonic), sindromul rigiditatii cerebrale; - sindroame ataxice: ataxia cerebeloasa congenitala, diplegia ataxica, infirmitate motorie cerebrala; b. boli ale neuronului motor periferic :
sechele poliomelitice; leziuni nervoase periferice; spina bifida; distrofii neuromusculare;

Privita sub aspectul formarii, dezvoltarii, educarii si integrarii sale in sfera functionala a psihismului uman, psihomotricitatea imbraca aspecte foarte variate datorita interferentelor determinate de relatiile permanente ale individului cu mediul inconjurator in procesul adaptativ si educational la care este supus.Conduitele psihomotorii ale fiecarui individ evolueaza in functie de inzestrarea sa aptitudinala, de gradul de dezvoltare fizica si intelectuala si de influentele educative carora a fost supus pe tot parcursul copilariei. (Alois Gherghut - Polirom 2007 Sinteze de psihopedagogie speciala)