SINDROMUL DE IMOBILIZARE

Sindromul de imobilizare
Sindromul de imobilizare este alcatuit dintr-un tablou clinic complex, specific geriatric, cu conditionare etiologica multipla, care are componenta iatrogena importanta. Factori favorizanti:
varsta inaintata terenul: modificarile neuropsihice ale varstnicului (tendinta la depresie, anxietatea), predispozitia la imbolnaviri psihosomatice conduita anturajului familial, social, de ingrijire medicala poate constitui factor favorizant, uneori determinant.

Sindromul de imobilizare
Factori determinanti:
afectiuni grave, severe, invalidante care impun imobilizari de lunga durata afectiuni psihice teama de cadere la pacienti care au avut crize episodice de vertije benigne, AIT-uri, cadere cu leziune osteoarticulara fara gravitate duc la aparitia unui fals sindrom de imobilizare tratarea incorecta a unor stari de agitatie psihomotorie reversibile, de scurta durata, legate de schimbarea brusca a mediului(internare in spital, camin-spital), transferuri nepregatite psihologic suficient duc la sindroame de imobilizare afectiuni benigne cu evolutie scurta, boli intercurente pot duce le imobilizare la un batran care nu a fost mobilizat precoce tulburari de vedere (degenerescente retiniana, angiopatii retiniene gr III, iv. Glaucom, cataracta) tulburari de mers si tendinta de cadere (sechele AVC, boala Parkinson, hipotensiune arteriala) afectiuni osteoarticulare insotite de dureri articulare, mialgii, deformari ale picioarelor tulburari sfincteriene televizor frigul in lunile de iarna lipsa unei activitati sustinute, motivate, fatigabilitate crescuta

Sindromul de imobilizare
Simptome psihice:
anxietate depresie dezorientare scaderea performantelor cognitive, mentale dependenta regresiva dezinteres opozitie, negativism stare revendicativa mutism plans insomnie

Sindromul de imobilizare
Simptome somatice:
amiotrofia limitarea miscarilor active- limitarea mobilizarii- retractii musculare, redori articulare leziuni cutanate- escare crestere ponderala prin marirea masei adipoase cand nu exista o boala casectizanta tulburari digestive: inapetenta, constipatie tulburari sfincteriene susceptibilitate la infectii pulmonare, urinare susceptibilitate la embolii pulmonare

Semne metabolice:
demineralizare osoasa osteoporoza negativarea raportului azotat precipitarea calculilor urinari

Sindromul de imobilizare
Tratament
preventiv
al bolii cauzale, urgent, cu mobilizare cat mai precoce, initial pasiva, apoi activa. La pacientii comatosi, program de rotatie la 2 ore pentru a evita aparitia escarelor cand bolnavul devine constient si cooperant: ergoterapie de functie(indrumarea si sprijinirea pacientului pentru a-si relua activitatile cotidiene toalete, alimentare, deplasare) cand boala a survenit pe teren depresiv, la echipa de kinetoterapie va trebui sa intervine un psiholog cu experienta in gerontopsihologie caldura si protectie din partea anturajului reeducarea -redobandirea posibilitatilor psihomotorii de autonomie si autoservire reabilitarea- reintegrarea bolnavului recuperat biologic, psihologic in viata activa tratament medicamentos si igieno-dietetic

curativ

Sindromul de imobilizare
-EscareEscarele sunt leziuni care apar in locurile in care pielea sufera presiunea greutatii corpului:
regiunea sacrata 43%- in pozitia culcat pe spate trohanterul mare- in pozitia culcat pe o parte calcaie ischion in pozitia sezanda maleole peroniere fetele mediale ale genunchilor fetele mediale ale coapselor -arcada zigomatica pavilionul auricular

Sindromul de imobilizare
-EscareTipuri de escare
escare superficiale, dureroase: decolarea pielii sau inrosirea ei, ulceratii superficiale escare profunde, initial cu pielea intacta, rezulta dintr-un proces de necroza musculara care ulterior abcedeaza, ducand la formarea unei cavitati ce poate ajunge pana la os escare superficiale gangrenoase: placarde negre, extinse, nu ulcereaza, nu duc la formarea unei rani deschise. Se dezvolta pe suprafete osoase (trohantere) si se complica cu osteomielita. escara cu evolutie supraacuta (galopanta) este o forma clinica ce evolueaza in cateva ore (1-6 ore), apare la varstnicii cu afectiuni neuro-psihice, la care se declanseaza imediat criza de adaptare, sau la bolnavii cu accidente vasculare cerebrale repetate.Probabil ca intervin si modificari neurodistrofice rapide si profunde. Leziunea evolueaza rapid in profunzime, pe orizontala si pe verticala, nu raspunde la tratament.

Sindromul de imobilizare
-EscarePrevenirea escarelor consta in mobilizarea bolnavului: pacientul mobil va fi mentinut in timpul zilei cat mai activ pacientul imobilizat la pat trebuie intors din 2 in 2 ore ( 2 ore pe spate, 2 ore pe dreapta, 2 ore pe burta, 2 ore pe stanga) intoarcerea bolnavului trebuie facuta prin ridicare, nu prin frecare mentinerea unei igiene corporale riguroase: spalare, uscare, pudra de talc mentinerea curata a lenjeriei alimentatie corecta (obezitatea favorizeaza formarea escarelor) hidratare corecta evitarea sedativelor si hipnoticelor dispozitive de suport (saltele sau paturi) care sa previna aparitia escarelor

Sindromul de imobilizare
-EscareTratament general masuri dietetice anabolizante vitamine oligoelemente tratamentul anemiei: fier, vitamina B12, acid folic tratamentul infectiilor Tratament local evitarea agravarii (extinderii si a adancirii) escarei evitarea si tratarea infectiei favorizarea procesului de vindecare