Sunteți pe pagina 1din 42

Specii de peti

Morunul-Huso huso Familia Acipenseridae

Morunul este unul dintre cei mai mari pesti de apa dulce din Europa familia sturionilor Acipenseridae. Este raspandit in special in Marea Neagra, Marea Caspica, mai putin in Marea Mediterana si Marea Adriatica iar pentru reproducere urca pe fluviile tributare ale acestora. Particularitati morfologice cap lui este mic in raport cu corpul gura semilunara, mare, buza inferioara continua are mustati latite si franjurate corpul este gros si relativ inalt botul este scurt si moale (comparativ cu celelalte specii de sturioni),conic si turtit in jos. La exemplarele tinere, triunghiular, ascutit la varf si acoperit cu scuturi tari care nu cresc. La exemplarele mai varstnice aceste scuturi se ingroapa in piele, incat borul devine din ce in ce mai scurt si moale.

fenomenul de ingropare a scuturilor in piele pe masura inaintarii in varsta se petrece pe tot corpul morunului. Asa se explica de ce exemplarele varstnice au pielea lipsita de scuturi. Coloritul morunilor din Dunare este mai deschis decat al celor din Marea Neagra. Partea dorsala si lateralele sunt brun-cenusii, chiar negricioase, iar abdomenul alb-galbui. Maturitatea sexuala a morunului apare la varsta de 15-18 ani la mascul si 16-21 de ani la femela. Fecunditate: Femelele depun pe substratul nisipos sau pietos intre 500.000 si 5.000.000 de icre. Icrele negre ale morunului sunt foarte apreciate. Dupa un timp foarte scurt, doar de o saptamana, puietul care iese din oua migreaza spre mare. Acest peste creste incet, dar traieste in general mult, 30-60 de ani, uneori poate depasi si 100 de ani.

O femela de 100 kg, n varsta de circa 20-25 de ani, poate depune 8 mil. de icre. Icrele de morun sunt mai mari dect ale celorlalti sturioni, avand diametrul de 2,5-3 mm si culoarea cenusie. Perioada de reproducere. Perioada de reproducere este din martie pana in mai, cu o intensitate maxima in luna aprilie. Temperatura optima este cuprinsa intre 9 si 170 C. Locurile de reproducere. Dintre toti sturionii, morunul intreprinde cea mai lunga migratie in amonte. Prin urmare indiguirile si barajele au avut un impact puternic asupra reproducerii naturale la aceasta specie. Locurile de reproducere sunt situate la adancimi de 420 m in zone cu fund pietros sau chiar stancos. Hrana variaza in functie de sezon. Morunul este un peste pradator. In Dunare, morunul se hraneste cu peste: crap, avat, babusca , platica , cega .In stomac s-au gasit si pasari de apa. In Marea Neagra, in zona costiera se hraneste cu guvizi, hamsie, creveti, crabi. In timpul iernii consuma barbuni, bacaliar , calcan, guvizi, crustacei, moluste .

Nisetrul-Acipenser guldenstaedti Familia- Acipenseridae

In familia sturionilor, nisetrul ocupa, dupa morun, un loc important, datorita valorii sale economice. Nisetrulu prezinta o distributie geografica asemanatoare cu cea a morunului. Arealul de distributie este localizat in Marea Caspica, Marea Neagra si Marea Azov si pe raurile tributare, dar, din cauza construirii de baraje, inmultirea este, in momentul de fata, periclitata. Pe langa construirea intensa de baraje, pescuitul excesiv si poluarea industriala au facut ca habitatul de inmultire si crestere sa fie puse in pericol. In tara noastra este cel mai rar sturion de interes economic. Particulariati morfologice se deosebeste de morun prin botul ceva mai lung, lat si obtuz mustatile sunt rotunjite, nefranjurate si inserate mai aproape de varful botului decat de gura scuturile cornoase sunt mult mai mari decat la morun

corpul, ingrosat in partea din fata si ingust spre coada, acoperit printre randurile de placi cu scutele, placute mici, stelate, cu 8-16 scuturi dorsale prevazute cu un tep scurt central, 25-44 laterale si 6-13 ventrale. Coloritul difera in functie de caracteristicile habitatului. Astfel, coloritul exemplarelor din mare este mai intens decat al celor din Dunare. In mod obisnuit, lateralele si partea dorsala sunt cenusiigalbui, iar abdomenul alb-galbui. Nisetrul atinge maturitatea sexuala relativ tarziu (8-12 ani masculii si 12-20 de femelele), reproducandu-se odata la 2-3 ani. Dupa Kukuradze et al. (1975), femelele de nisetru din Dunare se reproduc odata la 5 6 ani. Masculii ating maturitatea sexula la 8 12 ani, femelele la 13 15 ani. Fecunditate: Dupa Manea (1980), fecunditatea absoluta este de 44.400 420. 000 icre la exemplare cu varste intre 9 si 20 ani.

Sezonul reproductiv dureaza de la sfarsitul lui aprilie pana la mijlocul lunii iunie. Locurile de reproducere: Nisetrul se reproduce in fluvii, pe substrat stancos, cu pietris sau nisip la adancime de 425 m. Hrana: Dupa Manea (1980), in Marea Neagra nisetrul consuma moluste, crustacee (crevete, crabi) si pesti (hamsie, sprot, cambula, guvizi). In Dunare, consuma larve de insecte, pesti. Un studiu recent indica prezenta polichetilor si crustaceilor in tubul digestiv al puilor de nisetru din zona costiera romaneasca a Marii Negre (Buival si Ciotica). Greutatea veriaza intre 20-30 kg la lungimea obisnuita de 100-160 cm, mai rar 80-100 kg.

Pastruga-Acipenser stellatus Familia-Acipenseridae

Pastruga este raspandita in Marea Caspica, Marea de Azov, Marea Neagra, Marea Egee si in afluentii acestora. Este o specie migratoare. Din Marea Neagra, pastruga migreaza in Dunare. In trecut, pastruga migra pentru reproducere si in afluentii Dunarii: Prut, Siret, Olt, Jiu. De asemenea urca in Tisa si afluentul acesteia, Cris. Particularitati morfologice botul este alungit, ingust si turtit dorso-ventral cu o lungime de 59-65% din lc este un caracter distinctiv, prin care specia poate fi usor delimitata de celelalte specii ale genului gura este transversala, de marime medie buza inferioara este intrerupta la mijloc mustatile sunt scurte si nefranjurate corpul este alungit si fusiform pielea este acoperita de scutele pectinate si stelate

Mediul de viata isi pune amprenta si asupra coloritului. Astfel, exemplarele marine sunt mai intens colorate decat cele din Dunare. In functie de perioada de migratie, este posibil ca in Dunare sa existadoua forme de pastruga: forma de primavara si forma de iarna. Partea dorsala este neagracafenie, deschinzadu-se usor pe flancuri, iar abdomenul alb spre gri. Maturitatea sexuala: In Dunare maturitatea este atinsa la 7 10 ani de masculi si la 10 14 ani de catre femele. Pastruga nu se reproduce in fiecare an. Fecunditate variaza intre 30.000 si 180.000 icre. Perioada de reproducere: in aprilie mai la temperaturi ale apei cuprinse intre 8 150 C.

Locurile de reproducere: pastruga se reproduce in rauri pe substrat stancos, cu prundis, pietris amestecat cu fragmente de scoici si nisip grosier Longevitate: Cel mai varstnic exemplar de pastruga capturat in partea nord-vestica a Marii Negre avea 23 ani. Hrana: in Dunare, in primele stadii de viata, puii se hranesc cu larve de chironomide, trichoptere, efemeroptere, crustacei. In Marea Neagra, puii consuma viermi, moluste si crustacei. Adultii se hranesc cu peste, crustacei. Un studiu mai recent efectuat pe juvenili de pastruga din sectorul romanesc al Marii Negre indica prezenta crustaceilor in continutul stomacal. Greutatea variaza intre 50-150 kg la lungimea corpului cuprinsa intre 170-200 cm dar pot ajunge si la 4-5 m lungime si 500-1200 kg (rar 2000 kg)

Cega-Acipenser ruthenus Familia-Acipenseridae

Cega este o specie comuna de sturion euro-asiatic. Este unul dintre cei mai mici sturioni, o specie comuna in Europa Centrala. Cega este pescuita, dar poate fi si crescuta pentru caviarul si gelatina ce se obtin din icrele sale sau capturata pentru acvaristica. Cega este rar intalnita in Romania, fiind raspandita si influviilecare se varsa in Oceanul Arctic. Traieste in Dunare, urcand pana la Bratislava si Viena. In Romania in: Mures, Somes, primavara intra din Dunare in Jiu, Olt, Arges, Prut, Siret, Tisa, Arges. Prefera adancimile cu fund mare. Particularitati morfologice caracterul care variaza cel mai mult este lungimea botului, deosebindu-se astfel mai multe varietati capul conic, botul ascutit, lunguiet, triunghiular, cu gura inferioara are mustati franjurate si coada nesimetrica corpul este alungit, aproape cilindric

pe corp se gasesc intre 12-17 scuturi dorsale, 58-70 laterale si 12-18abdominale; Cega se recunoaste mai putin dupa colorit, care poate varia. Exista chiar exemplare albinoase, lipsite de pigment. Culoarea pe spate este cafenie cu nuante cenusii verzui si pe burta galbui-roz. Maturitatea sexuala: masculii la 3-7 ani (de obicei 4-5 ani), femelele la 5-12 ani (de obicei 7-9 ani). Probabil ca dupa atingerea maturitatii sexuale se reproduce anual, dar acest fapt trebuie confirmat. Fecunditate variaza intre 15.000 44.000 icre Perioada de reproducere: incepe la mijlocul lunii aprilie si dureaza pana la sfarsitul lunii mai, uneori pana la inceputul lui iunie. Temperatura optima de reproducere este de 12 170 C .

Locurile de reproducere: Locul de reproducere este intotdeauna in Dunare, la o adancime de 6-8 metri, in locuri cu un curent puternic pentru a preveni depunerea malului pe icre. Longevitate. Atinge o varsta de 22-24 ani. Femelele traiesc mai mult decat masculii. Hrana consta din organisme bentonice - aproape exclusiv crustacee si larve de insecte, de preferinta cele de efemeride, apartinand genului Palingenia. Larvele acestor insecte se dezvolta la adancimi de 6-8 m, aceste locuri constituind locuri de hranire/aglomerare ale cegii. Consuma si viermi, larve de trichoptere si chironomide. Greutate: cel mai mic sturion de la noi (obisnuit nu depaseste cateva kilograme) Greutatea este de 1-4 kg exceptional 16kg; lungime 40-60 cm exceptional 1,25 m.

Calcan-Scopthalmus Maeoticus Familia-Pleuronectiforme

Calcanul traieste in Marea Neagra si Marea Azov, pana la adancimi de 90 -100m. In apele noastre traieste in faciesul de nisip pe toata lungimea litoralului romanesc. Particularitati morfologice peste marin plat, de forma romboidala gura se afla in pozitie inferioara, oblica, cu dinti asezati pe mai multe randuri buzele sunt subtiri cu prelungiri tegumentare ochii sunt grupati pe partea stanga a capului corpul fiind acoperit de butoni ososi cu tepi si solzi rudimentari inotatoarea dorsala si anala sunt franjurate si incadreaza pestele de la gat pana la peduncul, care este foarte scurt; caudala este rotunjita, pectoralele sunt situate cate una pe fiecare latura corporala, ventralele se afla insa mult impinse inainte. Culoarea generala este asemanatoare mediului: nisipie cu pete cenusii-galbui, partea de dedesubt fiind alba.

Calcanul atinge maturitatea sexuala in al cincilea an de viata traiesc aproximativ 25 de ani. Perioada de reproducere: primavara, in perioada martie-aprilie, se apropie de zona litoralului, pana la o adancime de 18-30 m, unde pe anumite locuri se aglomereaza in carduri mari. Dupa reproducere, pestii se imprastie, nu mai stau in carduri si trec la o nutritie foarte activa. Femela depune timp de o saptamana sau chiar mai mult, un numar de 10-15 milioane de icre (cu diametrul de 1 mm) la o adancime de 10-40 m. Tineretul se hraneste la inceput cu crabi, moluste, creveti si puiet de peste, dar exemplarele mai in varsta se hranesc aproape exclusiv cu pesti (guvizi, bacaliari, stavrizi, scrumbii albastre etc.). Dezvoltare: Lungimea obisnuita este de 60-70 cm, rar 1 m, iar greutatea de 6-7 kg, rar 10 kg. Creste relativ incet : dupa 10 ani atinge lungimea de 55 cm si greutatea de 3,5 kg.

Ton-Thunnus Albacares Familia-Scombridae

Tonul face parte dintre cei mai valorosi pesti ai marilor si oceanelor, el traind si in Marea Neagra. Particularitati morfologice are forma unui fus gros, ascutit la ambele capete tonul are corpul mare, gros, cu capul ca de delfin pielea lui este groasa, puternic vascularizata, ceea ce face ca temperatura corpului sa fie in stransa dependenta de temperatura apei; deasupra pielii sunt dispusi solzii, care imbraca si apara intregul corp. Aripioara dorsala este dubla, urmata, ca si cea anala, de noua pinule; caudala este larg desfacuta n doi lobi lungi.

Culoarea generala a corpului este albastrui-inchis, laturile si abdomenul fiind cenusii cu pete argintii, iar aripioarele albastrui, cu pinule galbene,marginite cu negru. Reproducerea tonului are loc n intervalul mai-iulie, el putandu-se inmulti si in Marea Neagra, unde vine din Marea Mediterana. Dimensiuni: poate atinge 5 m lungime si 500-600 kg greutate. Hrana: este un notator pelagic foarte bun. Rapitor prin excelenta, se hraneste cu scrumbii albastre, lufari, sardele etc. De obicei, porneste la vanatoare n carduri mici, atacand crdurile de pesti pelagici.

Anghila-Anguilla anguilla Familia-Anguillidae

Denumire in engleza Eel, European Eel Denumire populara Anghila, Tiparul de mare, Sarpe de mare, Peste sarpe, Sageata sau Heliosul In reteaua hidrografica a Dunarii un peste deosebit de rar esteanghila, poate unul dintre cei mai misteriosi pesti din lume, lung de peste unmetru, cu trup de sarpe, vietuind de regula in raurile ce se varsa in OceanulAtlantic.Si povestea reproducerii acestuia are un farmec aparte, nenumarate legende deosebindu-l de ceilalti pesti, asa-zisi "comuni". Acest peste traieste si se dezlovta in unele rauri europere si din Afica de Nord, in apa dulce, dar se reproduce in apa marilor. Anghila se intalneste rar in Marea Neagra. In tara noastra este semnalata in apele din Transilvania (Mures, Olt, Somesu Mare), in Dunare(Galati), unele balti din zona Dunarii si raurile fluente ale Dunarii, in lungul litoratului romanesc si in lacul Mangalia. Aceasta specie migreaza ajungand din rauri in mari si ulterior in Oceanul Atlantic-Marea Sargaselor.

Particularitati morfologice are forma de sarpe, de unde si numeroasele povestiri populare fantastice despre acest peste femelele intotdeauna sunt mai lungi decat masculii capul cu aspect conic, mai mult sau mai putin turtit dorsoventral mandibula mai lunga decat maxilla pe falci are dinti numerosi si ascutiti corpul mai mult cilindric, putin turtit lateral in regiunea posterioara,este acoperit cu un mucus care face sa fie foarte alunecos acest peste are doua innotatoare laterale de dimensiuni foarte mici in comparatie cu restul corpului mai are o inotatoare ce duce din jur imprejurul corpului de la cea dorsala pana la cea anala, incluzand caudala, aceasta aripioara numara peste 500 de radii

Coloratia este destul de simpla, dar variaza in functie de sex, mediu, adaptata perfect la traiul pe fundul apei, variaza de la verde inchis, nuante maslinii si pana la negru inchis-lucios cu nuante de galbui sau cu doua dungi galbene pe burta. Uneori la exemplarele batrane apare negru-argintiu fiind in dependenta cu varsta pestelui; La tineri predomina coloratia galbuie-cafenie-cenusie, la cei maturisexual devine metalica, abdomenul cu stralucire cenusie. Se deosebesc exemplare cu abdomenul galben sau cel putin doua dungi galbene si ochi mici si exemplare cu abdomenul albcurat, spatele foarte intunecat si ochii mari. Marutitatea sexuala: intre 6-12 ani pentru masculi si 9-18 ani pentru femele, anghilele se intorc acolo unde s-au nascut dupa un drum pe aproximativ 5-6 luni, in Marea Sargaselor din Oceanul Atlantic, in largul statului Florida(SUA), singurul loc in care se reproduce si de unde nu se mai intorc .

Aici algele enorme alcatuiesc adevarate jungle subacvatice. La sute de metri adancime se desfasoara teribila reproducere a anghilelor, niciodata urmarita de vreun ochi uman. Se presupune insa ca, datorita faptului ca nu se mai hranesc, cu aparatul digestiv atrofiat, supuse presiunii enorme a apei, din corpurile lor strivite se revarsa secretiile seminale, astfel, prin sacrificiul parintilor producandu-se fecundarea. Puii, care nu depasesc 2 mm, pornesc in cea de-a doua calatorie a vietii - inotand la suprafata apei catre apele dulci ale Europei pe acelasi drum ca si generatiile anterioare. La inceput, sunt purtati de curenti, iar dupa 2 ani inoata orientandu-se cu ajutorul organelor de simt. In decursul calatoriei, care dureaza 3 ani, puiul de anghilacreste pana la 75 mm. La inceput, este un pestisor fricos, care traieste in carduri si se hraneste cu racusori, melci si pestisori. Cu trecerea anilor,anghila devine rapitor.

Hrana: incepand ca un nevinovat mancator de larve si melci, crustacei, viermisi alte vietuitoare acvatice, treptat acesta devine un rapitor de temut; Anghila vaneaza numai noaptea, deosebit in cazul sau fiind faptul ca, pentru a ajunge in alte locuri nu se sfieste sa traverseze malurile, tarandu-se.Este un spectacol cu adevarat inedit sa vezi tarandu-se pe campuri si araturi cate o anghila, inaintand prin undulatiile corpului sau serpentiform. Anghila are de partea sa o bogata mucozitate a glandelor, fiind atat delunecos incat viu nu poate fi tinut in mana, decat daca este infasurat intr-obucata de hartie sau de carpa. Dezvoltare: la varsta de aproximativ 3 ani puiul de anghila masoara maxim 75 mm. Poate atinge o lungime de pana la 150 cm si cu o greutate maxima de pana la 6,5 - 10 kg. In majoritatea cazurilor gasim acest peste cu o lungimede 50-80 100 cm si o greutate de 1-2 kg;

Somon-Salmo salar Familia-Salmonidae

Somonul este o specie de peste din familia salmonidelor, care se gaseste innordul Oceaului Atlantic si in rauri care se varsa in Oceanul Atlantic (ca urmare a introduceri umane) Pacificului de Nord. Salmo salar este, de asemenea comercial cunoscut sub numele de dafin, somon negru, somon caplin-scull, lautar, grilse, grilt, Kelt, somon fara iesire la mare, ouananiche, somon afara, Parr, somon Sebago, somon de argint, somotei, somon primavara sau winnish. Reproducere: somonul adult revine la locul natal pentru a se reproduce. Aceasta migrare are loc intr-un interval de timp usor diferit, pentru fiecare specie si pentru fiecare flux. In general, aceasta se produce in timpul verii sau toamna, in cele cinci comune de Nord ale Pacificului.

Reproducerea poate fi declansata de lungimea zilei, temperatura apei sau a altor schimbari de mediu. Unii somoni inoata mii de kilometri pentru a ajunge la gura de varsare afluxului de unde au luat viata. Hrana: dupa ce sacul vitelin este absorbit de catre organism, el incepe savaneze. Minorii incep cu nevertebrate mici, dar pe masura ce se maturizeaza,acestea pot manca ocazional pesti mici. In acest timp ei vaneaza atat in substrat cat si in curent; Unii pui au fost observati chiar mancand icre de somon. Frecvent consuma cel mai mult caddisflies, blackfies, mayflies sistoneflies. Ca adulti, consuma anghile, creveti, uneori hering si pesti, astfeldimensiunea creste dramatic

Scrumbia albastra-Scomber scombrus Familia-Scombrinae

Scrumbia albastra este raspandita in apele de coasta din America de Nord, Oceanul Atlantic, Marea Marmara, Marea Egee, MareaNordului, Marea Mediterana, Marea Neagra si Marea de Azov. Scrumbia albastra este unul ditre cel mai valorosi peste ai Marii Negre, este un peste pelagic care treieste in bancuri in mare, in aporpiere de tarm. Particularitati morfologice spre deosebire de alti pesti, scrumbiile nu au vezica inotatoare, ceea ce le ajuta pe de o parte sa schimbe repede adancimea. Dezavantajul lipsei vezicii, este faptul ca pentru a nu se scufunda trebuie sa inoate fara intrerupere corpul fusiform avand solzi marunti corpul este brazdat de diferite dungi verticale de culoare inchisa

are gura larga si dinti ascutiti; ochii sunt mari si inotatoarele scurte. Colorit: Corpul este brazdat de diferite dungi, verticale de culoare inchisa. Maturitate sexuala: masculii ajung la varsta sexuala la 2 ani, iar femelele la 3-4 ani, unde au o fecundiate cuprinsa intre 10.000 150.000 de icre; Perioada de reproducere: in dreptul litoralului romanesc apare in aprilie-mai, cand temperatura apei marii atinge 89C, si sta aici pana in octombrie-noiembrie; in decembrie se afla deja in marile Egee si Marmara, unde se reproduce la sfarsitul iernii-inceputul primaverii. Longevitate: pot ajunge la varsta de 11 ani

Hrana: se hranesc cu plancton, viermi si puietul altor pesti ca heringi, gadidae sau clupeidae. In cautarea hranei, scrumbia albastra se deplaseaza de la o mare laalta;dupa ce se ospateaza, cardurile de scrumbii albastre se intorc inMarea Marmara, unde se reproduc. Puii de scrumbie patrund in Marea Neagra, deoarece aici gasesc hranadin belsug pentru a se dezvolta Dimensiuni: pestii au o lungime intre 18-20 de cm, rar ajunge la 40 de cm. Poate ajunge la o greutate de pana la 250 grame, rar ajunge la 500-700 de grame

Scrumbia de Dunare-Alosa pontica Familia-Cleupeidae

Face parte din familia Clupeidae, alaturi de gingirica, rizeafca, sprotetc.,toti fiind pesti marini pelagici (inoata intre doua ape) si gregari (decard). Secretul acestui miraculos peste, scrumbia de Dunare (Alosa Pontica),consta in schimbarea metabolismului din momentul intrarii in Dunare (de laapa sarata la apa dulce) pentru reproductie si pana la revenirea ei in MareaNeagra. Specia traieste in Marea Neagra si Marea de Azov unde ierneaza la distante apreciabile de tarm si adancimi mari.Este raspandita si comuna in litoralul romanesc primavara si toamna. Particularitati morfologice are lungimea botului mai mare decat diametrul ochiului pleoapa adipoasa este foarte bine dezvoltata corpul Scrumbiei de Dunare este alungit si comprimat lateral are solzii mari si caduci se desprind usor, de culoare argintiustralucitor

gura are dinti bine dezvoltati pe falci, limba si vomer. Culoarea este verde-albastruie-inchisa, pe flancuri mai deschisa, spre alb-argintiu, cu reflexe roz. Maturitate sexuala: este atinsa inca de la talia de 16,5-18,0cm, cam in al 4-5-lea an de viata. Perioada de reproducere: in martie, bancurile din sudul Marii Negre se deplaseaza spre nord,ajungand la gurile Dunarii unde stationeaza un timp, dupa care urca insusul fluviului pentru reproducere. Locurile de reproducere sunt situate in cea mai mare parte in zonaBraila Calarasi, dar s-au inregistrat carduri in amonte pana la Portile-de-Fier. Primavara, in timpul migratiei, scrumbiile de Dunare se ingrasa foartemult, devenind mai rotunde. Dupa ce-si depun icrele multe dintre ele mor, iarcele care se reintorc in mare sunt foarte slabe.

Hrana: scrumbia de Dunare se hraneste numai in mare, cu pesti de talie mica si crustacee; dar mai consuma si guvizi, staveizi, hamsii, aterne, uve si crustacei marini,miside, gamaride, creveti etc. Greutate: in mod obisnuit se pescuiesc exemplare de 30-40 de cm si 200-300 degrame, si mai rar mai mari, pana la 1 kg. Importanta economica: desi carnea contine multe oase, este foarte apreciata datorita gustului ei fin (grasimi 18,8-21,8%) ocupand primul loc printre clupeide; se consuma proaspata, sarata, afumata.

Bibliografie
http://www.acvaristica.info http://www.balta-milotina.ro/calcan/ http://www.balti.ro/specii-de-pesti/scrumbiaalbastra.html http://www.crap.ro/pagina/74/323/anghila.html http://ddni.ro http://www.depescuit.ro http://dli.ro/ http://ghidpescuit.ro/specii-de-pesti/din-mareaneagra/calcanul/ http://ghidpescuit.ro/specii-de-pesti/din-mareaneagra/scrumbia-albastra/

http://www.gradinapovestilor.ro/natura/scrumbia_de_ dunare.shtml http://www.gorjexclusiv.ro/fir-intins/scrumbia-dedunare.html http://www.pescarclub21.ro/nomenclatorulpestilor.html http://pentru.pescari.net/scrumbia-de-dunare.html http://pescuitul.3x.ro/Pesti_Migratori.htm http://www.pescarulsportiv.go.ro/html/calcanul.htm http://www.pvtv.ro http://valuriledunarii.blogspot.ro/2010/09/misterulanghileleor.html

S-ar putea să vă placă și