Sunteți pe pagina 1din 11

Analiza de discurs gramatica textului

Prima prelegere: nivelul de analiza si interpretare textuala

Termeni-cheie in interpretarea textului


Propozitii, uterante, corpus propozitional (nivel formal) predicatele, epxresiile referentiale si universul discursul context si text; text-in-context Referinta si sensul (nivel semantic) Relevanta: definitia si aplicabilitatea la nivelul textului (nivel pragmatic de analiza) Extensiunile si prototipurile Intensiunea si extensiunea textuala

Rolul contextului in interpretarea textului


Referinta, presupozitia, implicatia, inferenta (termeni-ancora de analiza textuala); Relatia autor lector, comparabila cu relatia vorbitor ascultator (ca act de comunicare; text vs. conversatie ca unitate de analiza

Referinta (1)
Lyons (1968): relatia dintre cuvinte si obiecte este relatia de referinta: cuvintele se refera la obiecte, desemneaza obiecte din lumea posibila existenta si accesibila fiintelor umane (ilustrare prin intermediul semanticii lexicale), ele explica relatia dintre limbaj si lume, in absenta utilizatorilor limbajului. Cu toate acestea, vorbitorul (autorul) este cel care face referirea, care construieste o anumita relatie intre obiect si limbaj, iar interlocutorul (in conversatie sau intrun text) ar trebui sa decodeze ACEEASI relatie, acelasi tip de semnificatie (denotatie si conotatie, implicit) gestionata de autor/vorbitor. In aceste circumstante de indeplinire a conditiei de conversatie/lectura (felicity condition), se poate vorbi de comunicarea corecta, biunivoca, din punct de vedere informational (lingvistic) si cultural (socio-antropologic, un ultima instanta).

Referinta (2)
Strawson (1950): Referinta nu este realizata de o anumita expresie lingvistica, vorbitorul/scriitorul (autorul unui text) decide si atribuie o anumita referinta unui cuvant sau unei expresii lingvistice (idem in Searle, 1979). Asadar, Referinta este considerata un act de comunicare in sine, o actiune initiata de vorbitor/autor.

Presupozitia
= mutual complicity between interlocutors (Frege, 1948); Stalnaker (1978): = shared/common ground of knowledge of the participants in the conversation. Therefore, similarly to reference, presupposition is attributed to what sentences and propositions refer/denote, it is NOT intrinsic in those linguistic expressions per se.

Implicatia
= ceea ce implica, sugereaza sau semnifica vorbitorul intr-o conversatie (Grice, 1975, conversational implicature); Exista implicatii conventionale, care sunt determinate de sensul conventional al cuvintelor folosite (Grice, 1975:44). De exemplu, in textul de mai jos, vorbitorul nu afirma direct existenta unei proprietati (a englezilor), ci forma unei expresii folosite in mod conventional implica faptul ca o asemenea relatie este valabila: E.g. El este englez, asadar este un om curajos.

Maximele principiului de cooperare: - Cantitate - Calitate - Relevanta (relationare) - Modalitate: - claritate, coerenta, conciziune, logica (coeziune/ordine, ierarhizarea ideilor), politete

Principiul de cooperare conversationala (cooperative principle, Grice, 1975)

Perspectiva receptorului unui mesaj (vorbit/scris)


Inferenta in interpretarea unui mesaj (text), receptorul recurge la inferenta, la capacitatea proprie de a deduce sensuri, semnificatii, informatii pe care le decodifica in mesaj. Inferenta face parte din actul de interpretare/analiza a unitatii de analiza (discourse analysis). Inferenta este implicita sau explicita. Receptorul nu are acces direct la sensul atribuit ca dovada a intentiei autoriale, asadar recurge la acte de inferenta, adica la acte cognitive si lingvistice proprii. In masura in care aceste interpretari fac parte din fondul comun (common/shared knowledge), interpretarea va fi una corecta si actul de comunicare si va desfasura in mod fericit (felicitous communication), fie in conversatie, fie in lectura unui text scris.

Contextul situational
Metodologia lingvisticii pragmatice (analiza de discurs) se bazeaza in exclusivitate pe un principiu general acceptat, contextul in care apare un text sau se creeaza o anumita conversatie (cf. Sadock, 1978). - contextul unei uterante (context of utterance); Contextul unui text (text-in-context) Cu alte cuvinte, niciun text nu poate fi analizat izolat, separat de textele aparute anterior sau de contextul situatiei cand a fost scris (principiul intertextualitatii) Contextul situational este un conglomerat de trasaturi (proprietati, indicatori sau coordonate) co-textuale: - lumile posibile strai de fapt, traduse in expresii lingvistice ale modalitatii: might be, could be, supposed to be, sau de existenta afirmata: be, exist; - coordonata temporala: timpul gramatical, adverbe de timp; - coordonata spatiala: aici, acolo (deixa temporala si spatiala); - coordonata auditoriului/receptorului: adresantul: tu, voi, dvs., el, ea, ei/ele; - deixa demonstrativa (indicata in text/conversatie): expresii de indexare (indexical expressions); - discursul anterior (intertextualitatea) - coordonata de atribuire (referinta): o serie infinita de obiecte, seturi, secvente, etc. care creeaza diverse categorii deictice.

Paragraf, fraze, formatul textului (template): - genul scurt: articol, editorial, comentariu, analiza, sinteza (sumar de presa), raport, referat, prolog, prefata, postfata, preludiu, concluzie, etc.

Principiul interpretarii localizate local interpretation) si principiul analogiei