Sunteți pe pagina 1din 13

Student: Cioroiu Beatrice Grupa: 4 Profesor indrumator: Prof. Dr.

Nazarie Smaranda

Una dintre problemele ce se pun in practica stomatologica este aceea a individualizarii anesteziei in raport cu starea bolnavului. Interventiile stomatologice curente, fiind de scurta durata, nu prea implica probleme ale starii generale. Cand bolnavii prezinta insa un fond patologic complex sau stari fiziologice particulare, intervin dificultati in indicatia anesteziei potrivite pentru cazul dat. In cazurile in care se impune utilizarea unor anumite substante si evitarea altora, starea bolnavului necesita anestezia generala; sunt cazuri, in care devine necesar un consult de specialitate sau amanarea interventiei pentru efectuarea in prealabil a unui tratament prin care sa se compenseze eventualele dezechilibre existente. Principalele indicatii privind individualizarea anesteziei, depind de varsta, constitutia si starile patologice ale bolnavului.

Constitutia bolnavului:

Alegerea anesteziei se va face in raport cu felul interventiei de executat, cu durata acesteia si bineinteles, cu starea generala a bolnavului. Ei pot beneficia atat de anestezie locala, cat si de anestezie generala. Debilitatea generala impune scaderea corespunzatoare a dozelor oricaror substante administrate. Sunt cu deosebire sensibili la barbiturice; se va prefera anestezia locala sau narcoza cu protoxid de azot, acordandu-se toata atentia mentinerii unei ventilatii adecvate

Bolnavii cu stari de debilitate fizica:

crescuta la anestezie si sunt greu de manevrat in scaunul dentar. Se va prefera executarea interventiilor de durata mica sub anestezia locala sau narcoza scurta cu barbiturice; protoxidul de azot este putin eficient. La obezi, mentinerea libertatii cailor respiratorii este adesea dificila. Trebuie tinut seama in administrarea anesteziei generale, deoarece la indivizii pletorici, cianoza apare foarte precoce. Starea psihica a bolnavului constituie de asemenea un criteriu foarte important in alegerea anesteziei; unii reclama anestezia generala exclusiv pt a evita traume psihice pe care le considera greu de suportat. Este cunoscut faptul ca din aceasta cauza, un mare nr de persoane nu ajung la stomatolog decat in stari de suferinta extrema si de aceea,

Bolnavii foarte robusti, prezinta adesea o rezistenta

extinderea practicii anesteziei generale in stomatologie urmeaza sa raspunda si acestei probleme. Pe de alta parte, insa, se impune ca indicatia anesteziei generale sa fie stabilita cu discernamant. O premedicatie bine aleasa si administrata corect este deosebit de eficienta in cazurile de labilitate psihica. Contactul cu medicul constituie pt bolnav, un factor de psihoterapie hotarator. La copii, anestezia intampina unele dificultati legate de caracteristicile morfo-fiziologice ale varstei. Prezinta fata de adulti o reactivitate diferita, cu un grad de manifest, care impun un discernamant riguros atat in stabilirea indicatiilor terapeutice, in alegerea metodei tehnicii operatorii, cat si in alegerea metodei de anestezie, a tehnicii si a substantelor anestezice de folosit.

Trebuie avut in vedere faptul ca unii copii, care au avut un contact anterior dezagreabil cu cabinetul stomatologic, pastreaza amintirea vechii suferinte, au capatat o teama profunda si o neincredere, pe care le manifesta adesea in mod violent, colaborarea cu medicul devenind imposibila. Exista cazuri in care chiar daca a prins anestezia, nu stau linistiti pt a li se putea efectua tratamentul necesar. De aceea, de necesitate, la copii trebuie sa se recurga la anestezia generala, chiar si in unele situatii simple. Desi copii prezinta o buna toleranta fata de anestezicele locale, anestezia loco-regionala, are indicatii limitate.

In aceste anestezii, se va avea in vedere ca, in raport cu cresterea, se modifica si pozitia canalelor osoase si a gaurilor prin care strabat aceste ramuri si anume: gaura suborbitara este situata mai jos, in raport cu distanta dintre marginea inferioara a orbitei si marginea procesului alveolar, datorita lipsei de dezvoltare al acestuia; gaura este mascata progresiv in timpul cresterii, prin bombarea osoasa a bosei canine si a peretelui sinusal; inainte de eruptia molarilor (de 6 si 12 ani), tuberozitatea maxilarului este mai stearsa, cu o panta mai inclinata, iar orificiile de patrundere a nervilor dentari superiori si posteriori sunt situate mai sus ca la adulti; de aceea se va da acului de injectie o oblicitate mai accentuata spre a mentine

contactul cu osul, iar adancimea pe care trebuie introdus acul si la care va fi facut depozitul anestezi, va fi aproape egala cu cea de la adulti; gaurile incisive si palatina sunt mai largi decat la adulti, accesul se face mult mai usor; gaura incisiva este mai apropiata de marginea gingivala, intre incisivii centrali superiori; gaurile palatine variaza ca pozitie in raport cu varsta copilului, respectiv cu ultimul molar erupt pe arcada (in dreptul molarului de 6 ani sau de 12 ani).

In aceste anestezii se va tine seama de faptul ca: ramul ascendent al mandibulei la copil este mult mai scurt in raport cu ramul orizontal; unghiul este mai deschis, mai obtuz; inaltimea ramului orizontal este relativ mai redusa, datorita nedezvoltarii procesului alveolar; apofiza coronoida este mai voluminoasa, mai inalta, incizura sigmoida aproape stearsa, condilul mai mic si orientat mult inapoi.

Pentru anestezia tronculara periferica la spina Spix, intepatura se va face mai jos, deoarece gaura mandibulara este situata la un nivel inferior planului ce trece prin fata ocluzala a molarilor; daca acul este introdus la nivelul acestui plan se cade deasupra spinei Spix, pe tuberozitatea mandibulara sau in trigonul infracizural, obtinandu-se anestezia celor 3 ramuri ale nervului mandibular (dentar inferior, lingual si bucal).
este deosebit de dificil de efectuat la copii, din cauza situatiei sale foarte apropiata de marginea bazala. Structura spongioasa a osului juvenil permite o mai usoara penetratie a solutiei anestezice si, de aceea, anestezia plexala poate fi folosita la copii cu succes nu numai maxilar, ci si la mandibula.

Anestezia tronculara periferica la gaura mentoniera

vedere ca acestia necesita proportional o cantitate mai mare de anestezic, in comparatie cu adultul, din cauza activitatii metabolice mai vii; pe de alta parte, limita dintre doza terapeutica si cea toxica este mai mica, fapt care favorizeaza recerea rapida, insensibila chiar, de la lipsa de anestezie la supradozaj la intoxicatie, cu aparitia uneori instantanee a accidentelor.

In administrarea anesteziei generale la copii, se va avea in

! PREZENTA FAMILIEI ALATURI DE COPIL SI IN SPECIAL A MAMEI, INFLUENTEAZA NEGATIV REACTIILE ACESTUIA, INGREUNAND MULT MUNCA MEDICULUI..
Constatarile facute arata ca dupa ce mama aparasit cabinetul stomatologic, de obicei copilul se linisteste, colaborarea cu medicul devenind favorabila efectuarii anesteziei si interventiei.

putine implicatii asupra parenchimelor deficitare, a caror actiune este mai limitata si mai usor de supravegheat. Se vor evita corectivele cu actiune vasopresiva brutala, adrenalina, iar concentratiile solutiilor nu vor depasi 1-2%. Alaturi de varsta cronologica, trebuie apreciata varsta biologica a bolnavului, in functie de capacitatea mentala si functionala a organelor vitale, de raspunsul la stres si effort. Riscul varstelor inaintate il constituie prezenta afectiunilor degenerative si in primul rand al aterosclerozei. Batranii sunt predispusi la depresiune respiratorie si prezinta in general un grad oarecare de emfizem pulmonar.

La varstnici in general anestezia loco-regionala are mai

! Nu va fi administrata niciodata anestezia generala la batrani in ambulatoriu. Atunci cand se decide folosirea ei, bolnavii vor fi obligatoriu internati in spital.

Alegerea anesteziei in raport cu varsta , Nicolae Ganuta, Ion Canavea, pg. 210.

S-ar putea să vă placă și