Hepatita virala B

Dr. Diana Stoica Medic specialist epidemiologie

Generalitati
Infectia cu virusul hepatitic B continua sa constituie o importanta problema de sanatate publica pe plan mondial, cu toate ca actualmente exista mijloace eficiente de preventie activa. Virusul hepatitic B este un virus foarte ciudat, din foarte multe privinte. Este ciudat pentru ca dupa ce genereaza o infectie acuta, renunta la cotropirea organismului in proportie de 60%. Altfel spus, aprox. 60% dintre pacientii cara fac hepatita acuta cu VHB au sansa sa se vindece in timp, dar aprox. 40% dintre ei raman purtatori de virus si mai devreme sau mai tarziu, vor dezvolta hepatita cronica, ciroza hepatica si/sau cancer hepatic.

Peste 65% din populatia lumii traieste in zone cu prevalenta ridicata a infectiei VHB, peste 2 miliarde de persoane au trecut deja prin infectie.

Infectia cu VHB constituie a 9-a cauza de mortalitate pe glob si prima cauza de deces prin cancer hepatic primar, in zone ca Asia de Sud-Est si Africa Subsahariana.

Agentul etiologic.
Boala este determinata de virusul hepatitic B ce face parte din fam. Hepadnaviridae. Este un ADN- virus.

Virusul este stabil la conditiile mediului inconjurator, ramane infectant la temperatura camerei (aprox o saptamana), la iradierea cu UV, la temperaturi de -20C (cateva luni).
Este inactivat la 100C in 20-30 minute, prin autoclavare. Este sensibil la decontaminanti de tip glutaraldehida 2%, detergenti cationici, substante alcaline, alcool 70%, dar mai ales la substante clorigene.

Virusul hepatitic B este de 100 de ori mai infectant decat HIV.

Procesul epidemiologic
Sursa de agent patogen este umana, fiind reprezentata de: Bolnavii cu forme acute tipice (25-40%) Bolnavii cu infectie atipica (inaparenta)- sunt sursele majoritare 60-75% Bolnavii cu infectie cronica (hepatita cronica, ciroza) Purtatorii preinfectiosi- au o mare importanta epidemiologica, deoarece disemineaza virusul inainte de debutul bolii. Purtatorii sanatosi si fosti bolnavi pot fi eliminatori virali pentru saptamani sau chiar luni de zile. Daca durata de portaj a Ag HBs se prelungeste mai multe luni, purtatorii devin cronici, putand disemina VHB ani de zile sau toata viata.

Virusul hepatitic B a fost evidentiat in numeroase fluide biologice: sange, sperma, lichid oral, colostru, secretii genitale.

Moduri si cai de transmitere

Modul direct

Transmiterea perinatala este prezenta mai ales in zone cu endemicitatea ridicata a VHB (India, Arabia Saudita). Infectarea fatului este posibila prin transferul virusului transplacentar, dar mai ales este consecinta expunerii nou-nascutului la sangele contaminat in timpul nasterii (95%). Postnatal, infectia se poate realiza prin alte fluide biologice (lichid oral sau lapte materndaca exista ragade mamelonare).

 Transmiterea perinatala este conditionata de

momentul debutului infectiei acute B a mamei. Riscul ca fatul sa se infecteze este de 6-10 % cand mama face hepatita acuta cu VHB in primul si al doilea trimestru de sarcina, si de 70% din trimestrul III de sarcina. Contaminarea fatului are loc cel mai adesea atunci cand gravida este purtatoare cronica. Transmiterea vertical-perinatala a VHB a fost apreciata in tara noastra la 1,4-7%.

Transmiterea sexuala prin contacte sexuale neprotejate, multiple Transmiterea percutana sau permucoasa este mediata de sange: transfuzii, leziuni preexistente, la personalul medical, muscatura, proceduri stomatologice, etc

Modul indirect presupune transmiterea oculta sau orizontala. Este favorizata de existenta unor microleziuni tegumentare sau mucoase la sursele de virus si la receptivi. Ex. tatuaj, piercing, manichiura/pediuchiura, folosirea seringilor la consumatorii de droguri intravenoase.

Receptivitatea
Receptivitatea populatiei este generala, dar este in relatie cu endemicitatea infectiei: In zone cu endemicitate inalta, infectia cu VHB se contracteaza devreme in viata (infectare perinatala sau in prima copilarie); In zonele cu prevalenta redusa a purtatorilor de AgHBs, receptivitatea este deplasata spre varsta adulta. Grupuri cu risc: personal medico-sanitar, pacientii, persoane cu risc din cauza unor practice/obiceiuri sexuale, voiajori, etc.

Manifestarea procesului epidemiologic

Endemia este manifestarea predominanta a infectiei cu VHB. Se pot delimita pe glob 3 zone: Cu endemicitate inalta, unde rata portajului de AgHBs depaseste 8%, iar rata cumulativa de infectie este de 60%. Cu endemicitate intermediara (medie)- determinate de un portaj viral de 2-7% si prevalenta cumulata de 20-60% (Romania) Cu endemicitate scazuta- cu un portaj viral de sub 2% si o rata de prevalenta cumulata de 4-6%.

Tablou clinic
Incubatia este de 60-90 zile Cele mai frecvente forme de debut sunt cele de tip neuroastenic (astenie, adinamie, fatigabilitate).
Cu destula frecventa apar manifestarile dispeptice: anorexie, greata,

jena sau durere epigastrica. Mai rar debutul este de tip pseudogripal (mialgii, artralgii). La aprox. 10% dintre pacienti pot aparea poliartrite, urticarie, exantem de tip maculo-papular. In perioada de stare sunt semnalate icterul, urini hipercrome, decolorarea materiilor fecale si hepatomegalia.

Convalescenta este mai lunga, vindecarea anatomica survenind dupa mai mult de 3-4 luni, cu risc de persistent, recadere sau cronicizare.

Diagnosticul pozitiv
Date epidemiologice Date clinice

Date

de laborator (teste nespecifice si teste specificmarkerii virali)

Markerii virali.
AgHBs: antigenul de suprafata neinfectios per se este pozitiv in infectiile acute si cronice este primul marker serologic care apare, in perioada de incubatie AgHBe: component a miezului viral prezenta serica a lui denota infectivitate este pozitiv in infectiile acute si cronice apare imediat dupa AgHBs persista 10-11 saptamani dupa debutul clinic, persistenta lui peste aceasta perioada poate fi un indiciu de cronicizare.

Ac anti-HBs: apar ultimii si sunt singurii protectivi arata o infectie vindecata/ imunitate persistenta sunt pozitivi in convalescenta sau supa vaccinare Ac anti-HBe: la pacientii in curs de vindecare, Ag HBe dispare si este inlocuit de Ac anti-HBe deci Ac anti-HBe arata replicare virala diminuata/ infectivitate scazuta sau absenta sunt pozitivi in convalescenta/ in infectiile cornice cu replicare virala redusa de obicei traduc evolutia spre vindecare cu debarasare de virus Ac anti-HBc: cei de tip IgM traduc o infectie recenta (acuta); sunt pozitivi in infectiile acute sau in acutizari ale infectiei cronice. Cei de tip IgG (totali) au rol anamnestic si traduc o infectie in antecedente.

Situatii.
Susceptibil la infectie AgHBs- negativ Ac anti-HBc- negativi Ac anti-HBs- negativi Trecerea prin boala (imunitate postinfectie) AgHBs- negativ Ac anti-HBc de tip IgG (totali) pozitivi Ac anti-HBs pozitivi

Imunitate postvaccinala AgHBs- negativ Ac anti-HBc negativi Ac anti-HBs pozitivi Infectie acuta AgHBs- pozitiv Ac anti-HBc de tip IgM pozitivi Ac anti-HBs negativi Infectie cronica AgHBs- pozitiv Ac anti-HBc totali (IgG) pozitivi Ac anti-HBc de tip IgM negativi Ac anti-HBs negativi

Tratament
Tratament simptomatic Tratament hepatoprotector Tratament igieno-dietetic Interferon pegylat+ LAMIVUDINA (Zefix)

Preventia
Preventia generala Educatie sanitara populationala Respectarea precautiunilor universale Prelucrarea corecta a instrumentarului Evitarea comportamentelor la risc

Preventia speciala face apel la utilizarea interferonului in scopul de a reduce riscul spre infectia cronica alaturi de alte antivirale.
Preventia specifica se realizeaza prin vaccinare.