Sunteți pe pagina 1din 126

FIZIOLOGIA APARATULUI

DIGESTIV
- CURS 2 -

Functia de secretie:
saliva, sucul gastric, sucul
pancreatic, sucul intestinal, bila
SECREŢIILE
DIGESTIVE
•SALIVA

•SUC GASTRIC

•SUC PANCREATIC

•BILA

•SUC INTESTINAL
Cavitatea orala:
• mediu extrem de dinamic si unic
• singurul loc din organism unde tesuturile
mineralizate sunt expuse mediului exterior si
care implica interactiuni complexe intre
suprafete diferite, tesut gazda moale si
tare/alimente/aer/microorganisme
• scăldată permanent de salivă, care încearcă
să facă faţă unui mediu extrem de dinamic
SALIVA
• CE ESTE ?
• CARE ESTE COMPOZITIA ACESTEIA ?
• CE ROLURI ARE ?
• CE COMPUSI PUTEM DETERMINA ?
• CE SEMNIFICAŢIE CLINICĂ AU ?
Sa analizam saliva…
• oglinda” organismului
• fluid heterogen cu proteine, electroliti, hormoni
si alti compusi transportati din sange
• solutie de “spalare”, un lubrifiant, rezervor de
ioni, sistem tampon si antioxidant remarcabil
• prima linie defensiva in stresul oxidativ
Saliva, o noua sursa
neinvaziva de determinari
biochimice
AVANTAJELE SALIVEI
• recoltare rapida, oriunde , oricand si nestresanta
• stabilitate mare a probelor si posibilitate pastrarii lor
indelungate
• tehnica neinvaziva
• repetarea testelor se realizeaza mai usor
• minimalizarea contaminarii pacientilor si a personalului
medical
• concordanta excelenta cu nivelul sanguin pentru aproape
toti compusii
• sensibilitate comparabila cu a sangelui si specificitate mai
mare in unele cazuri
To be continued …
• ofera posibilitatea efectuarii unor studii in
dinamica
• permite o colaborare mai stransa si
permanenta cu pacientul
• nu necesita un echipament special
• se preteaza excelent pentru screening
Interesul pentru saliva
• evolutia tehnicilor de determinare cu o
mare sensibilitate→concentratia
componentelor salivare este de 10-100 de
ori mai mica decat in sange
• saliva - unanim recunoscuta ca mijloc de
investigare si diagnostic in mai multe
domenii medicale: endocrinologie,
medicina legala, toxicologie, medicina
interna, medicina dentara
Mandel spunea:
• “Saliva nu este un lichid obişnuit; aceasta
este lipsită de sinceritatea transpiraţiei,
dramatismul sângelui şi elocvenţa
lacrimilor”
• a devenit o alternativă neinvazivă pentru
biochimia clinică
Provenienţa salivei
• produsă de trei glande majore (2 parotide,
2 submandibulare şi 2 sublinguale) şi de
glande minore(GSM) localizate în buze,
mucoasa orală şi limbă
• contribuţia relativă a glandelor salivare
individuale la saliva totală este diferită în
condiţii normale şi de stimulare
Saliva reziduală
• produsă în proporţie de 60% de glanda
submandibulară / sublinguală şi 30% de
parotidă
• prezentă aproape permanent în cavitatea
orală
SALIVA TOTALĂ
• secretată de glandele salivare dar include
şi constituenţi proveniţi din sânge, bacterii
şi produşi ai acestora, viruşi, celule
epiteliale descuamate, electroliţi, fluid
crevicular şi resturi alimentare →
• ideală pentru identificarea unor biomarkeri
ai afecţiunilor orale şi sistemice
• frecvent studiată pentru evaluarea
afecţiunilor sistemice
Saliva totala
• Constituentii serici (medicamente, hormoni)
• ajung in saliva pe cai diferite: transport activ,
difuzie pasiva si ultrafiltrare
• sau ca rezultat al secretiei fluidului crevicular
• in functie de gradul de inflamatie al gingiei,
fluidul crevicular, f. mult studiat in ultimul timp-
considerat fie un transudat seric sau, mai
frecvent, un exudat inflamator ce contine
constituenti serici
Recoltarea salivei
• Cu/fara stimulare
• Stimulare – masticatia - guma de mestecat sau
parafina
• - gustativa – aplicare de acid citric pe
limba
• Afecteaza concentratia unor constituenti
• Saliva nestimulata- afectata de gradul de
hidratare, expunerea la lumina, pozitia corpului,
momentul recoltarii
SALIVA: PROPRIETĂŢI

• Volum: 1-1,5l/zi
↑ la stimularea alimentară
↓ la repaus alimentar şi somn
• Aspect: opalescent, filant
• pH: 6,7 (5,6-8)
• Osmolaritate: 50-100 mOsm (hipotonă)
• Vâscozitate: ↑
SALIVA: ROLURI

1. Rolul digestiv – amilaza salivară realizează digestia


amidonului până la maltoză.
2. Rolul protectiv prin:
1. lubrefierea structurilor moi şi dure din cavitatea bucală
2. formarea filmului de mucină de la suprafaţa alimentelor
şi a structurilor buco-dentare
3. Rol antibacterian,
antibacterian intervenind în menţinerea igienei buco-
dentare, prin lizozim, tiocianat, imunoglobuline.
4. Rol de stimulare a receptorilor gustativi în urma solubilizării
constituenţilor alimentari, inducând senzaţia de gust şi
reflexele secretorii salivare, gastrice, pancreatice.
SALIVA: ROLURI
5. Rol în menţinerea echilibrului hidroelectrolitic şi
acido-bazic.
6. Rol excretor pentru:
1. metaboliţi (uree, amoniac),
2. substanţe toxice (Pb, Hg, alcool, cocaină, nicotină),
3. hormoni,
4. virusuri (poliomielitei, parotiditei epidemice, rabiei),
5. medicamente.
COMPOZITIA SALIVEI
• Componentii salivei - ”mirror
of the body’s health"
COMPOZIŢIA CHIMICĂ
• mai mult de 99% apă- cel mai apos
produs de secreţie al organismului
• substanţa uscată ( ∼ 0,5%): substanţe
organice (2/3) şi anorganice (1/3)-foarte
dependentă de alimentele ingerate
SALIVA: COMPOZIŢIE
• Amilaza salivară: hidrolizează amidonul preparat → dextrine → maltoză
• Mucinele salivare: roluri: în formarea bolului alimentar,
asigură masticaţia, deglutiţia şi vorbirea,
participă la sistemele tampon.
• Natriul şi clorul: SALIVA < plasmă.
• Potasiul şi bicarbonatul: SALIVA > plasmă.
• Calciul: forme săruri anorganice
compuşi organici, fixat de macromolecule.
• Fluorul: rol în formarea fluorapatitei care asigură rezistenţa smalţului.

• Alţi constituenţi:
– oImunoglobulinele asigură apărarea antibacteriană. IgA secretor este
sintetizată în glandele salivare.
– oLizozimul distruge mucopolizaharidele din peretele bacteriilor;
– oTiocianatul are un rol antibacterian, inhibând dezvoltarea bacteriilor,
virusurilor şi micoplasmelor.
Compusi anorganici si organici
• cele mai importante componente
anorganice-Ca, fosfat
• bicarbonat, Na, K, Cl, I, F,
• cele mai importante componente
organice-proteinele
• identificate prin electroforeză cel puţin 150
• Saliva totală - ∼ 2,2 g/L (10-500µg/mL)
salivar
Componentele salivare majore
• Histatine : 2-4 kDa
• Staterina : 4-6 kDa
• Lizozimul : 14 kDa
• Cistatine : 14 kDa
• AC : 42-65 kDa
To be continued …
• Amilaza : 56-60 kDa
• Peroxidaze : 75-78 kDa
• Lactoferina : 75-78 kDa
• Mucina 2 (MG2) : 130 kDa
• IgAs : 280 kDa
• Mucina 1 (MG 1) : >1000 kDa
Albumina

• 1 -10% din proteinele totale salivare şi


concentraţia ei scade cu creşterea fluxului
salivar
• rol antioxidant + uratul şi ascorbatul
• Valori crescute la pacienţii supuşi chimioterapiei
şi la care apare stomatita→marker predictiv al
complicaţiior
• Valori scazute la pacientii diabetici, probabil
datorita accentuarii stresului oxidativ la nivelul
cavitatii orale, in conditiile existentei unei boli
parodontale
To be continued …
• rolul albuminei in saliva, desi minor, nu
poate fi neglijat, deoarece, în absenta
acesteia, activitatea de scavenger a uratului
scade
• scaderea albuminei la pacientii cu
parodontopatii indica un consum accentuat
al acestei proteine , in conditiile cresterii
stresului oxidativ
Saliva mai conţine
• Factori de crestere: factorul de creştere neuronal (NGF),
epitelial (EGF), insulin-like (IGF)- justifică activitatea
paracrină şi endocrină a glandelor salivare
• în saliva parotidiană – parotina -activitate hormonală-
implicată în calcifiere şi menţinerea homeostaziei calcemice
• chemokine şi citokine -implicate în procese acute,
inflamatorii şi imunoreglatoare
• Chemokinele şi receptorii lor - cheia înţelegerii infecţiilor cu
HIV
Citokinele salivare
• grup de GP cu rol imunoreglator
• secretate şi de keratinocitele mucoasei
orale → mucoasa are, pe lângă alte funcţii
şi o foarte importantă funcţie imunitară
• implicate în inflamaţie, apărarea antivirală
şi antitumorală
Compuşi cu greutate moleculară
mică
• saliva totală ∼ 18 aminoacizi
• cel mai abundent – Gly- probabil datorită
scindărilor hidrolitice ale proteinelor prin
intermediul enzimelor bacteriene
• GABA şi fosfatidiletanolamine
• tetrapeptină (Gly-Gly-Lys-Arg) - implicată în
metabolismul plăcii dentare
Alte proteine salivare
• proteina care îndepărtează mirosul
-odorant – binding protein- leagă acidul
3-metil-2-hexenoic, componentul major al
mirosului transpiraţiei
• aceeaşi proteină - implicată în respiraţia
patologică, cu miros neplăcut (ca o sursă
de acizi volatili) şi în comunicarea chimică
(sărutul !!!!, salivatia sugarilor la vederea
parintilor )
Sialina
• oligopeptidă
• stimulează metabolismul bacteriilor prin creşterea
producerii de acid lactic din glucoză
• creşterea pH-ului prin sinteza de compuşi bazici
• responsabil - un rest de Arg (din cei 4 AA ai peptidei)
• denumită şi factor de creştere a pH-ului
• rezultatul amplificării metabolismului - îndepărtarea
rapidă a glucidelor
• important sistem tampon alternant sistemului
bicarbonat
DEFENSINELE
• Ce denumire sugestivă !!!!
• Peptide cu valenţe antimicrobiene şi
citotoxice
• Valori crescute în salivă au fost detectate
la pacienţii cu cancere orale
Istoric
• Surprinzator- saliva a fost utilizata in scop
diagnostic in urma cu aproape 2000 de ani !!!
• In medicina traditionala chineza- saliva si
sangele- are ‘brothers’
• Au origine comuna → semnificatie diagnostica
• hipersalivatia→arsuri gastrice
• saliva dulce in afectiuni ale splinei sau intoxicatii
cu metale
Afectiuni sistemice (ereditare, autoimune,
cancer si boli infectioase)

• Afecteaza direct sau indirect glandele


salivare → volumul si compozitia salivei
• Modificarile unor markeri specifici →
diagnosticul si prognosticul acestor
afectiuni
BOLI EREDITARE
• Fibroza chistica- concentratii salivare crescute
de calciu, fosfati(incidenta calculilor dentari la
copii), proteine si lipide(alterarea proprietatilor
fizico-chimice ale salivei), uree, acid uric,
prostaglandine si EGF(epidermal growth factor)
cu activitate biologica scazuta
• 17-OHP(17-hidroxi-progesterona)- excelent test
screening –hiperplazia congenitala a glandelor
suprarenale-corelare perfecta intre nivelul
salivar si cel sanguin
Afectiuni autoimune
• Alterare- flux salivar, pH, capacitate
tampon, profilul citokinelor-
diagnosticul si monitorizarea
sindromului Sjögren
CANCER
• Datorita localizarii sale, saliva –fluid biologic
ideal pentru screening-ul leziunilor orale
premaligne si maligne, prognosticul malignizarii
• Markerii tumorali identificati in saliva –utili in
screening-ul afectiunilor maligne orale-
anticorpii p53(P53 mutation and mitotic
infidelity !!!!) si defensinele
• Nivelul catechinelor salivare(provenite din ceai)
şi activitatea catechin-esterazei salivare-rol în
prevenirea cancerului oral şi esofagian
• Prognosticul cancerului de san si ovar
Boala Alzheimer
• Activitatea acetilcolinesterazei
salivare - marker util al
modificarilor asociate bolii si al
eficientei terapeutice cu inhibitori
ai enzimei
Saliva-mediu ideal
• pentru evaluarea markerior turnoverului
tesutului osos
• impact deosebit in implantele dentare
• diagnosticarea si monitorizarea
osteoporozei si parodontopatiilor
• fosfataza alcalina, osteocalcina,
osteopontina, etc.
Afectiuni virale
• Saliva- o alternativa utila pentru
diagnosticul hepatitelor virale(A, B, C)
• sensibilitate si specificitate
remarcabile
HIV
• Teste salivare pentru diagnosticul HIV-Orasure®
(SUA)
• recoltarea si analiza salivei –modalitate simpla,
sigura, rapida, bine tolerata si precisa de
diagnosticare a infectiei cu HIV
• concordanţă excelentă între concentraţia
sanguină si cea salivara
• saliva pacienţilor infestaţi cu HIV - cantităţi
semnificativ mai mari de colagenaze şi inhibitori
ai acestora, comparativ cu pacienţii care nu sunt
seropozitivi-HIV
Monitorizarea medicamentelor
• Avantajele salivei
• - corelare perfecta intre nivelul salivar si cel
sanguin→index al nivelului sanguin(etanol)
• - apar rapid in saliva→detectare rapida
• - monitorizare rapida a nivelului unor
medicamente sau depistarea consumului
acestora
• - monitorizarea expunerii la tutun (tiocianat ,
cotinina, enzime) sau toxine, consumul de
droguri
Toxine
• Determinarea concentraţiei salivare a PG a evidenţiat
la fumători o incidenţă crescută a afecţiunilor orale
corelată cu o concentraţie salivară scăzută a acestor
compuşi
• Saliva - mediu optim de monitorizare a unor
substanţe chimice toxice pentru organismul uman
(pesticide, tetraclorură de carbon, nitraţI, etc.)
reprezantând în acelaşi timp şi o modalitate de
evaluare a concentraţiei tisulare a acestor compuşi
Substante sau compusi care sunt
corelati cu nivelul de stres
• Modificări ale unor componente salivare,
glucagon, cortisol, adrenalină, noradrenalină,
dopamină, peroxizi lipidici, antioxidanţi, sunt
relevante în stres, aşa cum au evidenţiat
determinările efectuate pe personalul medical de
pe ambulanţe, pacienţii care se prezintă la
cabinetele stomatologice, etc.
• Remarcabilă este şi corelarea perfectă între
parametrii salivari şi cei sanguini în stresul oxidativ
HORMONI
• Concordanţă excelentă între concentraţia sanguină şi cea salivară
• Reflecta concentratia hormonilor liberi
• Saliva- curent folosita pentru determinarea de cortisol,
dehidroepiandrosterona, testosteron, estradiol, estriol si progesterona
• monitorizare a pubertăţii precoce sau întârziate, a hiperplaziei
corticosuprarenalei, bolii Addison, amenoreei, hipopituitarismului,
dezvoltarea fătului în ultima perioadă a sarcinii
• progesterona şi estradiolul în salivă s-a impus ca o metodă neinvazivă
de investigare a funcţiei ovariene
Hormoni
• Cortisolul( C ), testosteronul( T ) şi raportul T/C în salivă
variază semnificativ în timpul competiţiilor sportive şi in
perioada de recuperare
• Cortisolul salivar creşte semnificativ în cursul
competiţiilor sportive nivelul salivar al testosteronei fiind
neafectat
• La sfârşitul competiţiei, cortisolul scade rapid, în
aproximativ 1,5 ore, la valoarea bazală iar testosterona
creşte rapid, rezultând un raport T/C foarte mare. In
perioada de recuparare fizică, raportul se menţine
crescut , >30% faţă de condiţiile bazale, timp de 5 zile
Cortisolul salivar
• Raportul T/C scăzut din timpul competiţiei corespunde fazei
catabolice
• Perioada de refacere post-competiţională se caracterizează
printr-o senzaţie de oboseală, incapacitate de antrenare
intensivă, recunoscută şi de antrenori şi, paradoxal, printr-un
raport T/C mare, corespunzător aşa-numitei faze anabolice
• cortisolului salivar facilitează diferenţierea pacienţilor cu
obezitate de cei cu sindrom Cushing şi poate fi un parametru
util de screening pentru pacienţii cu sindrom Cushing
Determinari de Ig
• sportivii de performanţă(atleti, jucatori de tenis,
schiori) -stresul fizic din perioada antrenamentelor şi
a competiţiilor induce o supresie a sistemului imunitar
oral →diminuare semnificativă a IgA salivară
• La aceleaşi concluzii -studiu efectuat cu cadre
didactice, în timpul anului universitar şi studenţi, după
o sesiune de examene
• Persoanele cu bună dispoziţie, cu mult umor, se
caracterizează printr-o concentraţie crescută de IgA
salivară şi deci predispoziţie mai mică la afecţiuni
respiratorii sau oro-dentare
To be continued …
• Extrem de utila in screening-ul infectiilor
virale(virusul herpesului la om, citomegalovirus,
Epstein-Barr)
• IgA – cel mai bun marker al infectiei cu
rotavirus(RV)
• IgAs - rol major în mecanismul de apărare local
• relaţie inversă între IgAs şi susceptibilitatea la
carii
• subiecţii cu concentraţii salivare mici de IgA şi
IgM -incidenţă mare a cariilor dentare
Boli infectioase
• Posibilitatea monitorizarii prin detectarea
de anticorpi specifici in saliva
• Helicobacter pylori – stimuleaza sinteza
de anticorpi specifici IgG (ELISA si PCR)
• A relevat prevalenta in saliva→explica
transmiterea pe cale orala
Alte aplicatii ale determinarilor
salivare
• Gangliozidele din glandele salivare au probabil
un rol în complicaţiile din diabet.
• Studiile relevă că polimorfismul
dezoxiribonucleazei I în salivă este deosebit de
util în medicina legală
• Factorul de activare plachetar(PAF) detectat în
saliva persoanelor sănătoase şi nivelul său este
crescut în parodontopatii
• Sursa celulară de PAF salivar este controversată
deşi numeroase date sugerează originea sa în
relaţie cu prezenţa inflamaţiei
Recent …
• diagnosticarea unor afecţiuni dureroase
cronice(artrita reumatoidă, osteoartrita, migrenele,
etc.) prin estimarea concentraţiei salivare de
serotonină, substanţă P(SP), calcitonin gene-related
peptide(CGRP), factorul de creştere neuronal(NGF)
• Concentraţiile salivare ale acestor parametrii sunt
semnificativ crescute la pacienţii cu astfel de
afecţiuni, comparativ cu persoanele sănătoase.
• Concentraţiile salivare ale SP şi CGRP sunt de
aproape 3 ori mai mari decât în plasmă
In patologia orala
• Parametrii salivari ca peroxidaza salivară, acidul
uric, albumina, acidul ascorbic, GGT- indicatori
ideali ai stresului oxidativ din diferite afecţiuni orale:
gingivite, parodontopatii, etc.
• Potenţialul antioxidant al salivei, asigurat în
principal de acidul uric, precum şi concentraţia
antioxidanţilor salivari scad în gingivite şi
parodontopatii
• Activităţile mieloperoxidazei din LPMN
polimorfonucleare, determinată prin
chemiluminescenţa LPMN şi peroxidazei salivare
cresc în gingivite si parodontopatii, constituind un
bun indicator al procesului inflamator
Markeri ai afectiunilor orale
• AST si FA din saliva – markeri ai
afectiunilor parodontale
• sistemul enzimatic salivar-compromis in
cazul expunerii la fum de tigara
• GGT salivar – marker al stresului oxidativ
indus de fumul de tigara
To be continued…
• cistatina S salivară - biomarker al rezistenţei la placa
bacteriană
• nivelului salivar al amilazei şi lizozimului -modalitate
neinvazivă de monitorizare a activităţii glandelor salivare
• Trombomodulina( TM )-proteoglican din keratinocitele
gingivale poate regla activitatea trombinei
• rol anticoagulant major- receptor al trombinei-
acţionează ca şi cofactor în activarea proteinei C
• scăzută în inflamaţiile gingivale şi parodontopatii
• Parodontopatiile din diabet se corelează cu valori
crescute ale metaloproteazelor salivare-utile astfel în
monitorizarea afecţiunilor parodontale asociate diabetului
Perspective
• elaborarea unor biomolecule în care domeniile
structurale să corespundă unor necesităţi
individuale
• salivă artificială care să includă oligozaharide
ale PRG - facilita lubrifierea în masticaţie
diminuând astfel abraziunile asociate
xerostomiei
• un domeniu adeziv de la mucină sau
fibronectină, prin cuplare cu un domeniu de la
lactoferină sau peroxidază → tratamentul
afecţiunilor orale asociate plăcii dentare
Continuarea investigaţiilor pe salivă
• va conduce cu siguranţă la descoperirea unor noi
utilităţi, saliva putând să ne ofere în continuare multe
surprize
• Era genomica in care am intrat a deschis noi
perspective determinarilor pe saliva-determinari de
ADN, ARN
• Dovada: initierea in 2004 a unui consortiu de
cercetare multidisciplinara da catre National Institute
of Dental and Craniofacial Research pentru
elaborarea unui catalog complet al proteinelor
salivare (Human Salivary Proteome Project)
SECRETIA SALIVARA

GLANDELE SALIVARE
• Parotide
• Sublinguale
• Submaxilare
• Glande mici diseminate
în mucoasa bucală
•Parotide seroase

•Sublinguale
mixte
•Submaxilare

•Glande mici
diseminate în mucoase
mucoasa bucală
Mecanismul elaborării salivei
• Saliva se formează în două etape:
• acinii elaborează saliva primară
• ductele salivare au loc procese de secreţie şi
reabsorbţie.
Funcţiile acinilor glandelor salivare
• Saliva primară se formează prin mecanism
predominant pasiv (filtrarea apei), dar şi prin
mecanism activ pentru unii ioni.
• Secreţia primară conţine amilază şi/sau mucină într-o
soluţie ionică cu concentraţie asemănătoare cu cea a
lichidului extracelular. Celulele acinare conţin
granulaţii de zimogen, localizate la polul apical.
• Saliva primară este izotonă are o compoziţie similară
cu un ultrafiltrat plasmatic, dar concentraţia K+ este
mai mare decât în plasmă.
SECRETIE /
REABSORBTIE
SECREŢIA SALIVARĂ PRIMARĂ

Saliva primară
- este izotonă (290-310
mOsm/l)
- are o compoziţie
similară cu un
ultrafiltrat plasmatic,
- are concentraţia K+
mai mare decât în
plasmă.
REABSORBŢIA / SECREŢIA DUCTALĂ

•ionii de Na+ sunt reabsorbiţi activ


Na+ Na+
•ionii de K+ sunt secretati activ.

Na+ intra în celula ductală prin:


- antiportul Na+/H+
- canale de Na+.
Na+ din celulă iese prin:
pompa Na+/K+ de pe membrana
bazo-laterală, ⇒
↓[Na+] în celulă şi
↓↑ [ K+] intracelular.

K+ iese în lumen prin antiportul


K+/H+ de pe membrana luminală.
REABSORBŢIA / SECREŢIA DUCTALĂ

Cl- din duct revine în celulă prin:


- canale de clor,
- antiport Cl-/HCO3-.

Na+ Na+
HCO3- reabs./secr.
[HCO3-] depinde de
- EAB
- [Na+] salivar.

Apa
Ductul - puţin permeabil
pentru apă ⇒
hipoosmolaritatea salivei finale.
Mecanismul elaborarii salivei

Na+

Cl-

K+ HCO3-
Na+
Na+

Cl-

K+ HCO3-
Na+

Cl-

HCO3-
K+ HCO3-
Na+

Cl-

HCO3- K+
K+ HCO3-
Na+

Cl-

H2 O
K+ HCO3-
Na+
Na+ Cl-

Cl-

HCO3- K+ H O
2

K+ HCO3-
concentraţia Na+ şi Cl- este egală, de aproximativ 15
mEq/l, ceea ce reprezintă 1/7 - 1/10 din concentraţia
plasmatică;
concentraţia K+ este de aproximativ 30 mEq/l adică de 6
ori mai mare decât în plasmă;
concentraţia HCO3- este de 50-70 mEq/l deci de 2-3 ori
mai mare ca în plasmă.
REGLAREA SECREŢIEI SALIVARE:
mecanisme la nivel celular

Secreţia primară
- ↑AMPc⇒ ↑amilaza: adrenalina (β), VIP
- ↑Ca ⇒ ↑H2O: adrenalina (α), Ach, sP
Modificările ductale
- Ach ↓ reabsorbţia Na şi Cl
- Ach ↑ secreţia de HCO3-
- Adr (β) ↑ reabs Na (secundar şi H2O)
- aldosteronul ↑ reabs Na (secundar şi H2O)
REGLAREA SECREŢIEI SALIVARE:
NERVOS (reflexe condiţionate şi necondiţionate)

Reglarea se face prin mecanism nervos:


nervos
 Inervaţia parasimpatică
- gl. SM +SL : nucleu salivator superior din punte → nerv VII
- gl P: nucleu salivator inferior din bulb → nerv IX
- gl.salivare mici: nucleu salivator inferior din bulb → nerv IX
 Inervaţia simpatică
- origine: coarne lat.măduvă T1-T4 → gg. cervical sup.→ gl. salivare

Rol:
stimularea parasimpaticului ⇒ secreţie salivară ↑ apoasă
stimularea simpaticului ⇒ secreţie salivară ↓ vîscoasă,
bogată în mucină + lizozim
REGLAREA SECREŢIEI SALIVARE:
parasimpaticul şi simpaticul
REGLAREA SECREŢIEI SALIVARE:
REFLEXE
Stimularea secreţiei se face prin mecanisme reflexe:
1. NECONDIŢIONATE
Stimul Cale Centru Cale Efector
aferentă eferentă
contactul cu mucoasa n.VII, Nucleu VII SM + SL ⇒
gustativă a limbii IX saliv.sup saliva de gustaţie

contactul cu mucoasa n.V Nucleu IX P ⇒ saliva


bucală şi dinţii saliv.inf. de masticaţie
contactul cu mucoasa n.X Nucleu IX P ⇒ saliva din
laringe, faringe, esofag saliv.inf. deglutiţie

2. CONDIŢIONATE
vederea + mirosul + evocarea alimentelor ⇒ secreţie salivară ↑
+
INFLUENŢE INTERCENTRALE cu centrii respiraţiei, deglutiţiei şi vomei
Reglarea secreţiei salivare
SECRETIA GASTRICĂ

• Cardia
• Fundus
• Corp
• Marea curbură
• Mica curbură
• Pilor
Funcţiile stomacului
• Depozit temporar de alimente
• Etapele iniţiale ale digestiei
- HCl denaturează proteinele alimentare
- activare pepsinogen
- pepsina clivează proteinele în peptide

Alimentele prelucrate (chimul gastric)


trec fracţionat în intestin
Bazele celulare ale funcţiei endocrine şi
exocrine ale stomacului

GLANDE GASTRICE
Fundus + corp
•Celule producătoare de mucus
•Celule parietale: HCl
•Celule zimogene: pepsinogen
•Celule endocrine

GLANDE PILORICE
Mucus
Celule G: gastrina
Bazele celulare ale funcţiei endocrine şi
exocrine ale stomacului

Mucoasa gastrică – glande gastrice


1. Celule producătoare de mucus
(zona gâtului glandelor)
2. Celule parietale (oxintice) → HCl
(glande fundice)
3. Celule zimogene (principale) → pepsină
4. Celule endocrine
(ex. în zona antrală: celule G → gastrină )
Structura glanda gastrică

Tipuri de
celule
GLANDA GASTRICA
Celule epiteliale

Celule
mucoase mucus

Celule HCl
parietale FI

Celule pepsinogen
zimogene
SUCUL GASTRIC
• Volum: 1-1,5l/zi
↑ la stimularea alimentară
↓ la repaus alimentar şi somn
• Aspect: incolor, limpede, uşor opalescent
• pH: acid 1,5 - 2,5
• Compoziţie: apă 99%
substanţe solide 1%
Secreţie primară acidă + Secreţie primară alcalină
(celule parietale) (celule ne-parietale)
SUCUL GASTRIC: COMPOZIŢIE, ROL
• Pepsinogen/pepsină
– enzimă proteolitică
• Lipaza gastrică, labferment
– la sugar
• Protecţia
• HCl mucoasei:
mucoasei
- denaturează proteine Mucus
- activează pepsinogenul Bicarbonat
- antimicrobian
• Mucus • Digestie
– barieră de protecţie HCl
• Factor intrinsec Pepsinogen
– absorbţia vitB12
SUCUL GASTRIC: COMPOZIŢIE, ROL

1. Pepsina
• Precursor inactiv = pepsinogen
• Enzima proteolitică - activă doar la pH < 3.5
• Stimulată de Ach

HCl
pepsinogen pepsină
SUCUL GASTRIC: COMPOZIŢIE, ROL

2. HCl – produs de celulele parietale


Rolurile HCl:
• intervine în denaturarea
proteinelor ⇒ acid proteine
• activează pepsinogenul la
pepsină
• transformă Fe3+ din
alimente în Fe2+ absorbabil
• ↑ eliberarea de secretină
din mucoasa duodenală
• are efect bactericid
SUCUL GASTRIC: COMPOZIŢIE, ROL

3. Mucusul gastric
• Mucus vizibil (care apare la pH alcalin)
→ Secretat de celulele epiteliale superficiale
• Mucus solubil (care apare la pH acid)
→ Secretat de celule mucoase auxiliare de la gâtul glandei,
celule ale glandelor pilorice şi cardiale

Compoziţie: proteine plasmatice


MPZ
factor intrinsec

Rol: protecţia mucoasei gastrice (“barieră de mucus”)


SUCUL GASTRIC: COMPOZIŢIE, ROL

4. Factorul intrinsec
→ Secretat de celulele
parietale în paralel cu
secreţia de HCl
Rol:
absorbţia vitaminei B12
REGLAREA SECREŢIEI GASTRICE
Reglarea secreţiei gastrice → neuro-umorală:

1)REGLAREA NERVOASĂ
Inervaţia parasimpatică: nervul vag (X) → gg.intramurali → stomac
Stimularea parasimpaticului ⇒ - ↑HCl +pepsina
(mediator ch. Ach) - ↑ gastrina
- ↑ histamina
Inervaţia simpatică: coarne lat.măduvă T5-T10 → gg.plex celiac → stomac
Stimularea simpaticului ⇒ secreţie gastrică ↓ cu mucus↑
(mediator NA)

2)REGLAREA UMORALĂ → prin hormoni gastro-intestinali


• Gastrină → efect stimulator
• Gastronă → efect inhibitor
• VIP (polipeptidul vasoactiv intestinal) → efect inhibitor
• GIP (polipeptidul gastro-inhibitor) → efect inhibitor
Gastrina
• eliberată de celulele G din glandele antropilorice
• acţionează pe un receptor specific (CCKb) de pe
membrana celulei parietale ⇒ stimulează producţia de
HCl
• stimulată de: distensia mecanică (prin GRP)
chimic: alimente bogate în AA
• inhibată de aciditate (ph < 2)

Histamina
• eliberată de celulele enterocromafine din mucoasa gastrică
• acţionează pe receptori H2 de pe membrana celulelor
parietale ⇒ stimulează secreţia HCl
• acţionează sinergic cu gastrina şi acetilcolina.
• stimulată de: gastrina
acetilcolina (Ach)
Fazele secreţiei gastrice
Faza cefalică (20 - 30% răspuns)
mecanism nervos
Faza gastrică (60 – 80% răspuns)
Nervos: colinergic
Endocrin: Gastrina
Paracrin: Histamina
Faza intestinală (5 - 10% răspuns)
Nervos: colinergic
Endocrin: Gastrina,CCK,Secretina
Faza cefalică
- începe după introducerea alimentelor în cavitatea bucală
↑SG : 50-150 ml/20 minute prin mecanisme:
1. reflex necondiţionat gastro-secretor

Stimul Cale Centru Cale Efector


aferentă eferentă

contactul cu nervii Nucleul n. X Mucoasa


receptorii gustativi VII,IX,X dorsal al vagului gastrică ⇒
de pe limbă din bulb ↑SG

2. reflex condiţionat gastro-secretor - cu participarea scoarţei


cerebrale
vederea, mirosul, evocarea alimentelor ⇒ ↑SG
FAZA
CEFALICĂ
Prin nervul vag (parasimpatic)
Vederea, mirosul, gândul, gustul alimentelor

Ach HCl
gastrina = HCl
histamina

HCl
Ach acţionează pe
celula parietală pe histamina
receptor M3
gastrina
Faza gastrică
- începe după pătrunderea alimentelor în stomac
↑SG : 200-350 ml/5 ore prin mecanisme:
1. Distensia gastrică ⇒ reflexe lungi (vago-vagale) ⇒ ↑gastrina
reflexe scurte (intramurale) ↑HCl
2. Peptide şi AA din alimente → excită direct muc.gastrică ⇒ ↑gastrina
↑HCl
Mediatorii chimici ai secreţiei acide:
- Acetilcolina = mediator chimic al nervului vag
- Histamina - eliberată din mastocite după stimulare vagală
- Gastrina - eliberată din celulele G (z. antro-pilorică stomac + duoden)
după stimulare vagală
- efecte: gastrice: - ↑sectreţia de HCl
- ↑secreţia de pepsină şi factor Castle
- sectreţia de gastrină → inhibată de pH<2, calcitonină
→ stimulată de alcool, cafea, peptone
FAZA GASTRICĂ

Distensia, alimente = reflexe


vagovagale şi locale
= HCl, pepsinogen
Distensia, alimente, stim. vagală
= eliberare gastrină
Elib. gastrină = HCl (receptor CCKB)
Faza intestinală
- începe la pătrunderea chimului gastric în duoden
(la 2-3 ore după masă; durată = 8-10 ore)
↑SG : 200-300 ml/5 ore;
se realizează prin mecanism umoral:
• Contactul mucoasei intestinale cu: - produşi de digestie
- SG acid
- alcool

eliberare gastrină ⇒ ↑ secr. de HCl+pepsină

• Contactul mucoasei duodenale cu: lipide, chim gastric hiperton



eliberare enterogastronă
secretină ⇒ ↓ secreţia gastrică
CCK
GIP
FAZA INTESTINALĂ

Acid in duoden
elib. gastrină
evacuare

gastrina
Secretina &
Cholecistokinina (CCK)

Circulatie
SECREŢIA PANCREATICĂ

Endocrină - insulină şi glucagon

Exocrină - enzime şi bicarbonat


SUCUL PANCREATIC: COMPOZIŢIE

Proprietăţi:
Proprietăţi cantitate = 1,5 l/zi
pH = 8 - 8,4
Compoziţie:
98,5 % apă
1,5 % rezidiu uscat: - substanţe anorganice:
HCO3- ↑↑
- substanţe organice:
enzime pentru: G, L, P
SUCUL PANCREATIC: COMPOZIŢIE
• Ioni: Na, K, ↑ HCO3- , Cl-
• Enzime
• Enzimele proteolitice
• Tripsina
• Chimotripsina
• Carboxipeptidaza
• Elastaza
• Dnaza
• Rnaza
!!! INACTIVE: enterokinaza
• Enzimele lipolitice tripsinogen chimotripsinogen procarboxipeptidaza

• Lipaza pancreatică
• Colesterolesterhidrolaza tripsina chimotripsina carboxipeptidaza
• Fosfolipaza A2
• Enzime glicolitice
• Amilaza pancreatică
SUCUL PANCREATIC: mecanism de
elaborare
2 componente:
Componenta enzimatică → produsă de acini = secreţie ecbolică
- este stimulată de PS, gastrină, CCK
Componenta hidro-electrolitică → produsă de celulele ductale = secr.hidrolatică
- este stimulată de secretină

Mecanismul de secreţie a componentei enzimatice


- Stadiu ribozomal: se sintetizează proenzima
- Stadiu de trecere în RER
- Stadiu de trecere în REN → vacuole cu granulaţii de zimogen
- Migrare vacuole cu zimogen la pol apical celule acinare ⇒ eliminare în lumen
Mecanismul de secreţie a componentei hidroelectrolitice
- în porţiunea de început a ductului ⇒ lichid izoton, bogat în HCO3-
- în porţiunea finală a ductului : HCO3- se reabsoarbe pasiv la schimb cu Cl- ⇒
⇒ în sucul pancreatic : ↓ HCO3- şi ↑ Cl- (dacă debitul secretor este mic)
Enzimele pancreatice

Celule acinare

Proteaze Lipaze Amilaze




Inactive
⇓ Active
Activate în
intestin
REGLAREA SECREŢIEI PANCREATICE
1) Reglarea nervoasă
•Inervaţia parasimpatică : nervul vag (X) ;
stimularea vagală ⇒ ↑ SP (direct şi prin ↑secreţiei de gastrină)
•Inervaţia simpatică: nervii splahnici;
stimularea simpatică ⇒ ↓ SP
2) Reglarea umorală
Hormon Loc de sinteză Stimul Efect
Secretină mucoasa duoden contactul cu hidrolatic
+jejun superior HCl
CCK mucoasa duoden contactul cu ecbolic
+jejun superior lipide, peptone

Gastrină cel G din zona ↑SP


antro-pilorică +
duoden
VIP muc. duoden ↑SP
Somatostatină pancreas ↓SP
REGLAREA SECREŢIEI PANCREATICE

• Faza cefalică - (10-15%)


activarea eferenţelor vagale ⇒ eliberarea
enzimelor
• Faza gastrică
fără importanţă la om
• Faza intestinală - majoritatea secreţiei
CCK – efect ecbolic (↑enzimele)
secretina – efect hidrolatic (↑ HCO3-)
Colecistokinina
stomac
duoden
CCK
Celule I

Peptide
Amino acizi, H+
lipide pancreas

Enzime
Secretina

lipide H+

Celule S
HCO3-

Secretina
SECREŢIA INTESTINALĂ
Intestinul subţire:
• vili la nivelul mucoasei
• cripte/glande Lieberkuhn între vili
• “margine în perie” a celulelor epiteliale
SECREŢIA INTESTINALĂ: compoziţie

Proprietăţi:
cantitate: 3l/zi
pH = alcalin (8)
- în perioade interdigestive: comp. ionică şi osmolaritate ≈
plasma
- în perioade digestive: suc intestinal pur, conţine 1g proteine/l

Compoziţie:
Compoziţie - depinde de zonă:
• în duoden predomină glande BRUNNER → secretă mucus
• în restul intestinului subţire predomină glande
LIEBERKUHN → produc SI propriu-zis
Glande Lieberkuhn Vil

Celule mucoase
(mucus)
Enterocite
Cel. endocrine
(margine în perie) (hormoni: reglarea
locală)

Celule Paneth
(granule secretorii)
SECREŢIA INTESTINALĂ: compoziţie
ENZIME
 enterokinaza → activează tripsina şi chimotripsina
 enzime proteolitice
• erepsina = amestec de enzime proteolitice; degradează pp ⇒ AA
• nucleaze → degradare polinucleotide ⇒ mononucleotide
• nucleotidaze → degradare mononucleotide ⇒ nucleozid + acid fosforic
• nucleozidaze → degradează nucleozide ⇒ pentoza + baza azotată

 enzime pentru glucide


• amilaza intestinală → det.hidroliza amidonului ⇒ maltoză
• dizaharidaze: maltaza → hidroliza maltozei ⇒ 2 mol. glucoză
zaharaza → hidroliza zaharozei ⇒ glucoză + fructoză
lactaza → hidroliza lactozei ⇒ glucoză + galactoză
lipide lipaza intestinală → hidroliza trigliceride (TG)
 enzime pentru lipide: ⇒ AG
+ MG
Secreţia de mucus
Protejează
duodenul de
Glande Brunner - mucoase aciditatea
chimului gastric

SNVPS + secreţia
SNVS - secreţia

Pancreas
Secreţia intestinală
Intestin subţire
Mucus/bicarbonat – protecţia mucoasei
Componenta hidroelectrolitică
reglare:
mec. Nervoase locale
mec. Hormonale (secretină, CCK) – rol minor

Intestin gros
Secretă mucus.
Secreţia hidroelectrolitică: reacţie de răspuns la stimuli
iritanţi.
Secreţia
intestinală NaCl
K+

K Na, K,
2Cl 2Cl
Na+
Cl- op Cl - Na+
P
Na+
cl K+ K+
Secretia cAMP
netă

Na+ Na+

Celule
secretorii
Secreţia intestinală - enzime şi hormoni

Enzime digestive: de la nivelul marginii în perie


Enterokinaza: secretată de mucoasa duodenală

Hormoni – secretaţi de celulele endocrine din mucoasă


Stimul: activare chemoreceptori de către componentele
din alimente
Stimulează secreţia la alte nivele:
Gastrina - duoden → stomac
Cholecistokinina – intestin subţire → pancreas
Secretina – intestin subţire → pancreas
REGLAREA SECRETIEI
INTESTINALE
• Reflexele locale = cele mai importante mecanisme de
reglare a secreţiei intestinului subţire (în special cele
iniţiate de stimului tactili sau iritanţi).

prezenţa chimului ⇒ declansarea secretiei intestinale


(volumul secretiei este d.p. cu volumul chimului)

Reglarea nervoasă
• - stimularea vagală creşte secreţia glandelor Brunner şi
probabil nu are efect asupra glandelor intestinale.
Reglarea umorală: intervin gastrina, CCK, secretina, VIP,
⇒ ↑ secreţia intestinală
SECREŢIA BILIARĂ
-este produsă de hepatocit ⇒ bilă hepatică
-este eliminată în căile biliare → este depozitată şi concentrată în
vezica biliară ⇒ bilă veziculară
- este eliberată în duoden în perioadele digestive ⇒ bilă coledociană

Proprietăţi Bilă hepatică Bilă veziculară

Culoare galbenă brună


Vîscozitate fluidă vîscoasă
pH alcalină neutru/alcalină
Conţinut mai concetrată

Secreţie continuă 750ml/zi depozitată 40-50


ml
SECREŢIA BILIARĂ
hepatocite Canaliculi biliari

Epiteliu cuboid Duct biliar