Sunteți pe pagina 1din 20

Civilizaţia şi culturile Africii vechi

Mandics György
“La început, cu toţii am trăit în triburi. Oamenii trăiau în
grupuri mici şi se hrăneau vânând şi cultivând. Când le
povestim vieţile, ajungem să reflectăm asupra vieţilor
noastre."

Art Wolfe
Cultura pigmeilor
- în zona pădurilor umede din Africa Centrală, în Zambia
şi Etiopia
Grecii vorbeau în legendele lor de omuleţi, mici cât un
cot, 1,40 - 1,50 metri;
(cot= pügmê)
Tehnici de supravieţuire
1.Vânătoarea
Grupul de bărbaţi pleacă după răsăritul soarelui şi
vânează câteva ore. Vânarea elefantului este destul de rară,
dar spectaculoasă, datorită diferenţei izbitoare de dimensiuni,
lancea de elefant având 2, 10 metri.

2. Culegerea
Deşi această activitate este făcută preponderent de
femei, chiar şi vânătorul , dacă întâlneşte ceva pe drum, va
culege totul într-un coş de nuiele, pe care-l împleteşte pe loc.

3. Pescuitul
Tehnica pescuitului este făcută de bărbaţi cu săgeata şi
de femei cu undiţa de spin.
Credinţe
Credinţa lor majoră este legată de un spirit al pădurii,
denumit la diferite grupuri: Tore, Kvum, Komba. Stăpâneşte
animalele, pământul, guvernează ploaia, fiind strămoşul
grupului.

Identificăm un strămoş cu numele de vânt, el fiind


responsabil de mişcarea crengilor copacilor când vânătorii
pornesc la drum.
Rituri
Ritualurile de adoraţia soarelui şi a lunii, este un exemplu
de gândire arhaică, facând referire la cei doi strămoşi mitici.
Ritul “lunii” se sărbătoreşte înainte de sezonul ploilor,
invocând strămoşii femeilor pentru a da fertilitate. Faptul că
bărbaţii nu au acces la acest ritual şi ei adoră “soarele” se explică
prin legile dualiste.
Întâlnim rituri în caz de vânătoare nereuşită sau ploi
prelungite. Strămoşul este invocat în trei moduri:
• prin rugă verbală
• prin trompetele sacre – “Tore”, folosite cu prilejul invocării
strămoşului când le lipseşte vânatul
• prin vise halucinogene.
Cultura producătorilor
- păstori şi cultivatori -
Ideologia tribală
Lumea spiritelor – principiu explicativ universal

Credinţa în spirite, care după moarte îşi găsesc sălaş în diferite


obiecte sau fiinţe. Oaia şi berbecul devin locul spiritelor strămoşilor
păstorilor. La cultivatori apare yams-ul, meiul şi grâul ca loc de
sălaş al spiritelor străbunilor.

Societatea tribală cultivă un sentiment al egalităţii şi încrederii, dar


este şi leagănul cultivării agresiunii faţă de alte triburi şi etnii :

Uciderea omului străin apare ca un “vânat mai dificil”


Ritualizarea vieţii tribale
Omul intră în circuitul ritual îndată cu naşterea.

La Manja (Africa Ecuatorială), ceremonia de naştere este


condusă de cel mai bătrân om – Wan-tua. El prepară o băutură
(zézé), oferind spiritelor strămoşilor prima înghiţitură; apoi bea în
sănătatea noului născut 3 înghiţituri dacă e băiat şi 4 dacă e fată.
Rituri de iniţiere
Riturile de iniţiere masculine constau în circumcizii,
ruperea rituală a dinţilor (pentru ca omul să nu semene cu
fiara)
Riturile de iniţiere feminine constau în deflorări rituale,
ruperi de dinţi şi secţionarea pielii.
Rituri de căsătorie
Procesul de căsătorie este destul de lung.

La aceeaşi Manja, tatăl alege viitoarea noră. Se trimit


drept peţitoare trei femei purtând brăţări de fier pe care le
depun la casa fetei, invocând 2 pretexte.
Dacă propunerea e acceptată, sora şi fratele fetei trebuie să
poarte brăţările.
După o noapte petrecută în casa viitorilor socrii, tânărul
trebuie să lucreze timp de un an câmpul lor.
Apoi, dacă e acceptat, începe să achite dota pretinsă
pentru fată.
Rituri legate de moarte
Cultura Badariană (4000 – 3000 î.e.n. ) din nordul Văii
Nilului a avut o contribuţie la profilul egiptean al cultului
morţilor.
Gropile sunt căptuşite cu rogojini; în unele morminte
există un mic acoperiş deasupra mortului.
Cele mai senzaţionale sunt mormintele de bovine;
aşezate în mormânt, înfăşurate în rogojină, prefigurând
celebrele mumii de animale.
Rituri legate de moarte
În cultura Falii (nordul Camerunului) întâlnim două tipuri de
rituri :

• într-o zonă morţii sunt depuşi în urne


• în alta se practică jupuirea rituală a morţilor şi înmormântarea
lor
în gropi cu cărbuni de lemn

La etnia Kurama (centrul Nigeriei), morţii sunt înmormântaţi


în faţa caselor; bărbaţii sub o laviţă de lut, iar copii în zidul casei
pentru a simţi “căldura mamei”.
Rituri legate de moarte
În cultura Pahuin (în Gabon) spiritele defuncţilor se
numesc “bekun”.
După primul an îşi găsesc loc în animalele totem,
alegerea animalului fiind în funcţie de descendenţă, de
caracterul mortului şi de caracterul morţii.
Când cadavrul a putrezit, craniul se scoate din mormânt
şi se păstrează în cutii de scoarţă. Spiritele se duc în ţara lui
Nsambe, un loc asemănător pământului, unde trăiesc până la
îmbătrânirea lor.
Rituri legate de activitatea biologică

Fiecare populaţie are un cod al alimentelor permise şi interzise.

Naşterea este legată de următorul tabu alimentar:


 femeia nu are voie să consume carnea unei veveriţe deoarece
viitorul copil s-ar putea “infecta” de spiritul animalului.

În ce priveşte sexualitatea, putem identifica rituri de fertilitate.


Există credinţa că femeia goală este un stimulent al creşterii
fertilităţii solului, iar uniunea sacră pe câmp înainte de semănat
este o asigurare a recoltei bune.
Credinţa în forţa magică
Vrăjitorii creează o alianţă cu un duh al strămoşilor.
Pentru a feri populaţia de “radiaţia spiritului” vrăjitorul
este purtat pe cărările dintre sate într-o palankină, cu faţa
voalată.
La înmormântare caută semnul vrăjii în măruntaiele mortului.
Vă mulţumim!

Mateescu Emilia
Pârvulescu Andreea
Bibliografie

György, M., Civilizaţia şi culturile Africii


vechi.Editura Sport – 1981
Turism,