Sunteți pe pagina 1din 21

Ministerul Sntii al Republicii Moldova Universitatea de Stat de Medicin i Farmacie "Nicolae Testemitanu Catedra Chirurgie OMF i Implantologie oral

Arsenie Guan

Sialozele
A efectuat: Glinschi Vitalie, gr. 301

Chisinau 2014

Termenul "sialoza" a fost introdus de ctre S. Rauch n 1956. In cadrul acestui termen se combina bolile degenerative ale glandelor salivare, care sunt cauzate de dereglari generale n organism i conduc la modificri patologice ale secreiei. Modificrile de tip inflamator in glande tratate ca secundare, care apar ca urmare a patrunderii in glanda a infeciei prin duct din cauza salivaiei reduse. Acest termen accentueaz natura non-inflamatorie primar a bolii. Termenul a fost adoptat de ctre OMS i inclus n clasificarea histologica Internaional de tumori ale glandelor salivare n 1974 i n 1991 in grupul "afectiuni pseudotumorale.

Sinonime: sialoadenoza, sialozadenita, sialadenit interstiial, sialopatia hipertrofic sialoza simptomatica, hipertrofia benign a glandelor salivare, etc.

Etiologie
n funcie de motivele care determina modificari degenerative in glandele salivare mari au fost propuse mai multe clasificri ale sialozelor (S. Rauch, 1959; G. Siefert, 1966, BC Kovalenko, 1970 IF Romacheva, 1973; J. Haubrich, 1976; Sementchenko GI, AF Kovalenko , 1982; BC Kolesov, 1987; PM Solntcev i colaboratorii, 1991, etc.). A.M. Solntseva si colab. (1991), face distincia ntre urmtoarele tipuri de sialoze: - Endocrine; - Neurogene; - Asociate cu malnutriie (nutriionale); - Mixte; - De etiologie necunoscut.

n patogeneza joac un rol important dereglarea vegetativ cauzat n principal de partea simpatica a sistemului nervos autonom a glandei salivare.
Sialozele endocrine se dezvolta n bolile endocrine, tulburari hormonale si alte dereglari (tulburari ale funciei gonadelor, diabet zaharat, gusa toxica difuza, debutul menopauzei, etc). Sialozele neurogenice apar n osteocondroza coloanei cervicale, traume psihice, nevroze vegetative, sindrom diencefalic, etc. Sialozele nutritionale se observa n emaciere, bolile tractului gastro-intestinal (hepatite, ciroza, colita, pancreatita, etc) Sialoze mixte - o combinaie de factori etiologici enumerate anterior.

Cel mai frecvent sunt afectate: 1. parotidele; 2. glandele submandibulare 3. iar sublingualele - exceptional

Clinica
Manifestrile clinice ale sialozelor sunt asemntoare ntre ele, indiferent de factori etiologici care le-au cauzat . Se caracterizeaza printr-o marire in volum recidivanta a glandelor parotide, mai rar a altor glande salivare mari . Marirea in dimensiuni a glandei apare de multe ori fr un motiv aparent . Pacientii de obicei asociaza aceasta cu hipotermie, supranclzire, rceli i ali factori. Marirea in volum persista de la cteva zile pina la cteva sptmni i apoi ncet revine la norma. Frecventa recidivelor variaza (de la o dat pe sptmn pina la o data la ase luni). Dimensiuni marite ale glandelor salivare variaza de la abia vizibile pina la edematierea pronunat. La fel, pacientii deseori acuza senzatia de uscaciune bucal, dificultati n fonaie, masticaie, deglutiie. In evolutia sialozei Kolesov (1987) distinge trei etape : iniial a (etapa de hipersecreie) , etapa clinicei exprimate (faza de producere scazuta a secretiei i modificri degenerative ale epiteliului) i tardiv a (stadiu de lipomatoza i fibroza).

La examenul obiectiv se atesta: asimetrie faciala cauzata de marire unilaterala a glandei parotide sau glande parotide marite bilateral. Glandele la palpare sunt de obicei indolore sau slab dolore. Culoarea pielii nu este schimbata Pielea se ia usor in plica ( marire neinsemnata in volum a glandei) sau nu se ia in plica ( la o marire considerabila in dimensiuni) Deschiderea cavitatii bucale e libera Mucoasa bucala de obicei este uscata i poate fi hiperemiata deoarece cei mai multi pacienti se adreseaza la medic n faza de producere scazuta a secretiei Orificiul de deschidere a ductului nu este schimbat. La masajul glandei la majoritatea pacientilor din duct se elimina saliva transparenta, de fluxul de saliva clar este alocat , mai rar - saliva vscoasa cu mucus si fulgi de fibrina, iar n unele cazuri - saliva tulbure. Eliminarea salivei din glanda afectata este scazuta. A.F Kovalenko ( 1982) a constatat o dereglare a formarii fermentilor de catre glanda.

Marire in volum a glandei parotide:

Marire in volum a glandei parotide:

Sialografia
n urma sialografiei glandei parotide se releva urmtoarele modificri : ingustarea ducturilor mici i mai mari , desen mai sarac a parenchimului. ngustarea canalelor excretoare este conditionata de compresia acestora prin intermediul hipertrofiei i hiperplaziei celulelor parenchimului glandei. Dac in timpul sialozei se dezvolta modificrile inflamatorii , e posibila deformarea canalului excretor principal i a ducturilor de ordinul I, II , i anume se dezvolt sialodochita. Pe linga aceasta, in glanda se observa modificri inflamatorii sub form infiltrate de celule rotunde periductale , i nstadiu avansat al sialozei - nlocuirea celulelor parenchimului glandei cu tesut adipos sau fibros. ( BC Kolesov , 1987). Tabloul citologic al salivei este fara modificari patologice.

Sialografia glandei parotide:

Din grupul mare ale sialozelor fac parte cteva afeciuni cu o simptomatologie clinica specific:
- sindromul Gougerot-Sjogren, - boala Mickulitz, - boala Besnier-Boeck-Schaumann, - leziunea limfoepiteliala benigna.

Sindromul Sjogren -tripl simptomatologie: buco-faringiene (xerostomia), ocular i articular. - Boala apare mai frecvent la femei dupa varsta de 40-45 ani. - Clinic, boala poate debuta prin manifestri parotidiene, oculare sau articulare, de tip reumatismal.

Boala Mickulicz

-Este o afectiune rara, cu evolutie benigna -Care se manifesta prin hipertrofia simetrica a glandelor salivare si lacrimale insotita de scaderea, pana la disparitie, a secretiei acestor glande. -Afecteaz vrstnici, atat femei ct si barbati. Subiectiv, bolnavii acuza senzatia de uscaciune a cavitatii bucale si senzatia de corpi straini la nivelul conjunctivei bulbare datorita uscaciunii corneei. -Dupa o perioada de crestere progresiva, glandele raman intr-un stadiu constant hipertrofiat fara sa-si modifice volumul in continuare. -Prinderea concomitenta a glandelor salivare (parotide, submandibulare, sublinguale) si lacrimale precum bilteralitatea afectiunii, permit punerea diagnosticului in formele cu evolutie tipica.

Boala Besnier-Boeck-Scaumanann Este considerata o afectiune a sistemului reticuloendotelial cu simptomatologie polimorfa. Se caracterizeaza prin :

- leziuni cutanate nodulare (sarcoidele BoecK); - leziuni ale mucoasei valului, amigdalelor si faringelui sub forma unor noduli alb-galbui cu lizereu rosu, diseminati sau in grupuri; - leziuni osoase, ganglionare, pulmonare etc. Tumefierea glandelor parotide i mai rar submandibulare reprezinta un semn esential al acestei afeciuni.

Leziunea limfoepiteliala benigna Este asemanata de multi autori cu sindromul Sjogren sau cu boala Mickulicz, datorita simptomatologiei comune (parotidomegalie uni- sau bilaterala si hiposialie), dar fara afectarea glandelor lacrimale. Diferentierea nu poate fi facuta decat histologic. Se presupune c s -ar maligniza fie pe linie limfatica (limfom malign), fie epitelial (adenocarcinom).

Diagnostic
Diagnosticarea bolii prezint anumite dificulti din cauza varietatii de factori etiologici care duc la dezvoltarea sialozei. Diagnosticul se bazeaza pe anamneza, examenul clinic al pacientului, precum i rezultatele sialografiei si a sialometriei, precum i datele morfologice ale biopsiei de studiu ale glandelor salivare. Aceti pacieni trebuie s se efectueze o evaluare complet pentru a identifica bolile existente n alte organe i sisteme.

Tratament
Tratamentul pacienilor cu sialoza ar trebui s vizeze n primul rnd, tratarea bolii care a fost cauza modificrilor degenerative ale glandei ( hormonale , neurogene , etc ) . Adica, tratamentul bolnavilor cu sialoze ar trebui s fie efectuat n colaborare cu endocrinolog , neurolog , ginecolog , internist , sau alt specialist. Stomatologul efectueaza un tratamentul simptomatic si are drept scop lupta cu xerostomia si consecinte sale. Se pot lua urmatoarele masuri: -Pentru ameliorarea uscaciunii mucoasei bucale- saliva artificial -Pentru a normaliza salivaie - acupunctura , galvanizare i electroforez de novocain ( hidrocortizon , iod , galantamina , etc ), n regiunea glandelor salivare -Blocadele cu anestetice a ganglionilor cervicali superiori -terapie antiinflamatorie ( salol , methenamine , etc ) , inhibitori de proteaz ( LD Chulak , 1983) - Vitaminoterapie masiva (A, B, C, PP) si cu fier. - Prednisonul - 30 mg de zi, marindu-se treptat doza. - Imunosupresoare de tipul Azathioprinei, Ciclofosfamidei, Clorambucilul sau al Dpenicilaminei. - Imunodepresoare - reduce infiltratul limfocitar ,dar sub supravegherea stricta. - Instilatiile endocanaliculare cu hidrocortizon n stadiile initiale, 6-8 instilatii endocanaliculare de hidrocortizon la care se adauga si penicilina.

Tratamentul chirurgical se efectueaza in cazul formelor cu hipertrofie parotidiana marcat de tip pseudotumoral se poate practica parotidectomia subtotal cu conservarea nervului facial. Cel mai complicat se trateaza pacientii cu sialoze de tip mixt (afectiunile asociate agraveaza evolutia bolii), de asemenea pacientii cu sialoze de etiologie necunoscuta.

Multumesc pentru atentie!