Sunteți pe pagina 1din 13

Teoria dezvoltarii afective Henri Wallon

Definirea

teoriei dezvoltarii afective in viziunea lui Henri Wallon.

Cunoasterea

stadiilor dezvoltarii afective intelegerea caracteristicilor fiecarui stadiu.


implicatiilor practice

si

Identificarea

explica comportamentul copilului ca pe un tot, afectivitatea si inteligenta influentandu-se de-a lungul devenirii persoanei dezvoltarea psihica se realizeaza stadial: 6 etape (0 si 1416 ani) 3 etape orientate centrifug - cunoasterea realitatii: dezvoltarea cognitiva 3 etape orientate centripet construirea persoanei: dezvoltarea afectiva

varsta

Dezvoltare afectiva stadii centripete -

Dezvoltare cognitiva stadii centripete Stadiul impulsiv

0-3 luni

3-12 luni
1-3 ani 3-6 ani 6-11 ani 11- 14/16 ani

Stadiul emotional
Stadiul personalismului Adolescenta

Stadiul senzoriomotor si proiectiv Stadiul categorial -

debut: 2-3 luni, apogeu: 6 luni preponderenta expresiilor emoionale: gesturi, atitudini, mimici care exprima nevoi diferite provocnd intervenia anturajului; nuanarea expresiilor vocale si a reactiilor motrice exprimand emotii diferite: durere, bucurie, frica, suparare copilul se manifesta prin gesturi, comunica prin mimica si vocalizare apare constiinta corporala si cea sociala

3-4 ani : Opozitie


refuzul obisnuinta cristalizarea vointei dependenta de adult Dorinta de a cuceri afectiunea celor din jur duce la duplicitati, mascarea intentiilor, pastrarea unor secrete.

4-5 ani: Narcisism


personalism mai pozitiv perioada a gratiei si a timiditatii Copilul se place daca este placut de altul, se admira numai daca este admirat

5-6 ani: Imitatie


formarea gustului de a imita In jocurile imitative se regaseste ambivalenta identificare- ostilitate Imitatia nu este o simpla copiere de gesturi ci de valori si personaje, prin imatatie copilul asimilandu-l pe altul.

sentimentul modificarii reforma si transformare ambivalenta sentimentelor afirmarea identitatii autonomie afilierea la grup

Mediul (3-6 ani receptivitate maxima): Mediu, care include obiecte fizice i relaii umane, este de o importan major pentru dezvoltarea persoanei. n acest sens, este de o importan fundamental c mediul fizic din grdini sa fie planificat si structurat in functie de caracteristicile si particularitatile grupelor de copii. Rolul de cellalt n construirea cunotinelor este indiscutabil. Astfel, interaciunile copilului cu profesorul i cu ceilali copii s devin o condiie pentru construirea nu numai a cunoaterii, ci si a personalitatii lor ca intreg.

Emotia: Rol primordial n dezvoltarea subiectului, n special pentru copii in contextul educatiei timpurii fiind necesara si foarte importanta o relatie emotionala buna intre educator si copii Conflicte, crize i contradiciile sunt importante pentru nelegerea persoanei umane. Cunoscnd importana i necesitatea de comportament opozant a copilului fa de cealalt pentru construirea personalitii sale, educatorul poate atribui o valoare pozitiv conflictului i poate folosi strategii pedagogice pentru a evita situatii care implica o mai mare dezordine emoional.

Educator practica de predare Educatorul nu mai este agentul exclusiv de informare i educare a copiilor, deoarece interaciunea cu ali copii de asemenea, joac un rol-cheie n dezvoltarea i nvarea fiecaruia. Cu toate acestea rolul sau este extrem de important, deoarece el este cel care va facilita i media interactiunile copiilor intre ei si cu mediul inconjurator. Practica de predare trebuie s se bazeze pe nevoile copiilor ca un ntreg promovand dezvoltarea lor sub toate aspectele: afectiv, cognitiv si locomotor.

Bonchis, E. (2006); Teorii ale dezvoltarii copilului; Editura Dacia, Cluj-Napoca; Wallon, H., (1964); De la act la gandire; Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti; Wallon, H., (1975); Evolutia psihologica a copilului; Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti;