1

Rezonanta magnetica este un fenomen care implica campuri magnetice si pulsuri electromagnetice de radiofrecventa 1946 Bloch si Purcell (independent unul de celalalt) descopera fenomenul de rezonanta (premiul Nobel in 1952) si realizeaza prima aplicatie: spectroscopia RMN in studiul structurii moleculare 1967 Jackson aplica primele studii de spectroscopie pe tesuturi vii si obtine primul semnal RMN provenit de la tesutul unui animal 1971 Damadian arata ca tesuturile canceroase au semnal RMN diferit de cel al celor sanatoase

1974 Lauterbur realizeaza primele imagini ale tesutului unui animal cu ajutorul rezonantei magnetice nucleare
1982 Se incepe utilizarea in scop clinic a rezonantei magnetice nucleare
2

MAGNETIZAREA
In mod normal, nu exista o magnetizare a tesuturilor. Pentru a fi vizualizate prin RM, tesuturile trebuie magnetizate prin aplicarea unui camp magnetic exterior. Nu toate tesuturile se vor magnetiza la acelasi nivel.

In timpul procesului imagistic magnetizarea tesuturilor se modifica si rapiditatea acestui proces nu este aceeasi pentru toate tesuturile.
Tocmai aceasta diversitate in rapiditatea de modificare a magnetizarii este cea care diferentiaza tesuturile si conduce, in final, la obtinerea contrastului din imagine.
3

INTERACTIA CAMP MAGNETIC-NUCLEU

In inima atomului se afla nucleul; care este compus din neutroni si protoni. Nucleii cu un numar par de neutroni sau protoni poseda un moment de spin (postulat de Pauli in 1924 pentru a explica structura fina a spectrelor atomice). Centrii paramagnetici care pot manifesta fenomene de rezonanta magnetica nucleara pot fi nuclee cu spin diferit de zero (1H, 13C, 19F, 15N, 31P cu spinul nuclear I=1/2, 2D cu I=1, 11B cu I=3/2, etc). Protonii au o sarcina electrica pozitiva (+) si o miscare de rotatie numita spin (similara miscarii de rotatie a Pamantului in jurul propriei axe) Cele doua proprietati de mai sus creeaza un camp magnetic propriu protonului Protonul se comporta ca un mic magnet
4

INTERACTIA CAMP MAGNETIC-NUCLEU

Pentru a obtine magnetizarea tesuturilor, pacientul este introdus intr-un camp magnetic foarte intens, intrucat tesuturile se magnetizeaza foarte greu Magnetizarea tesuturilor corpului uman se datoreaza cu precadere nucleelor de hidrogen datorita faptului ca: sunt cele mai numeroase nuclee din constitutia tesuturilor biologice (1021/cm3) sunt alcatuite dintr-un singur proton au factorul giromagnetic cel mai mare (receptioneaza si emit semnale radio cu cea mai inalta frecventa pentru o intensitate data a campului magnetic aplicat)

INTERACTIA CAMP MAGNETIC-NUCLEU

In afara campului magnetic spinii protonici sunt aranjati aleator datorita agitatiei termice. Intr-un camp magnetic puternic protonii se vor alinia in doua moduri paralel sau antiparalel cu directia campului magnetic extern (B0)

INTERACTIA CAMP MAGNETIC-NUCLEU

MAGNETIZAREA LONGITUDINALA
E2 Protonii au nevoie de mai putina energie pentru a se orienta in sensul campului magnetic (paralel) decat in sens opus (antiparalel) astfel starea preferata de aliniere este cea care necesita mai putina energie, astfel mai multi protoni se vor orienta in sens paralel cu campul magnetic si mai putini antiparalel. Diferenta in numarul acestora este foarte mica si depinde de intensitatea campului magnetic aplicat, spre exemplu pentru 5.000.000 de protoni orientati antiparalel exista 5.000.004 protoni orientati in sens paralel Surplusul INFIM de protoni cu orientare paralela (4 la o populatie protonica totala de 10 milioane) este esential intrucat realizeaza magnetizarea longitudinala (M). Aceasta reprezinta fundamentul magnetizarii voxelilor de tesut din corpul pacientului care se afla in magnetul aparatului RM.

E1

INTERACTIA CAMP MAGNETIC-PROTON

In campul magnetic B0, protonii nu sunt aliniati nu sunt fixi, ci poseda o miscare de rotatie in jurul campului magnetic.

B0

Miscarea de rotatie a protonilor in jurul campului magnetic stationar este denumita miscare de precesie. Aceasta rezulta din interactia momentului magnetic de spin al protonului cu campul magnetic extern.
Miscarea de precesie a protonului se poate asemena cu miscarea unui titirez asezat in camp gravitational. Miscarea acestuia are 2 componente: miscarea de rotatie in jurul axei proprii, care corespunde spinului in cazul protonului si miscarea de precesie, care se observa in practica atunci cand titirezul este dezechilibrat prin lovire; el nu cade, ci continua sa se roteasca cu miscari ample in campul gravitational.

INTERACTIA CAMP MAGNETIC-PROTON

Miscarea de rotatie a titirezului in jurul propriei axe se face cu o anumita frecventa, adica cu un anumit numar de rotiri complete intr-o secunda. Analog cu aceasta si protonii au o frecventa de precesie in jurul propriei axe atunci cand se afla in camp magnetic: frecventa Larmor. Frecventa Larmor este direct proportionala cu intensitatea campului magnetic B0 si ratia giromagnetica conditia fundamentala pentru nasterea fenomenului de rezonanta magnetica. Ratia giromagnetica este o proprietate intrinseca a protonilor. Miscarea de precesie face ca protonii sa intre in rezonanta cu undele radio a caror frecventa este egala cu frecventa de precesie.

B0

INTERACTIA CAMP MAGNETIC-PROTON

Frecventa de precesie a protonilor in campuri magnetice de diferite intensitati
Bo(T) 0,5 1,0 1,5 2,0 4,0 Frecventa (MHz) 21,3 42,6 63,9 83,1 166,3

10

SPECTRUL ELECTROMAGNETIC

IRM

11

FENOMENUL DE REZONANTA MAGNETICA

Rezonanta inseamna schimbul maximal de energie dintre doua sisteme care oscileaza cu aceeasi frecventa.

CONDITIA DE REZONANTA ESTE CA FRECVENTA PULSLUI RF SA FIE EGALA CU FRECVENTA MISCARII DE PRECESIE A PROTONILOR DIN TESUTURI.
Daca se indeplineste conditia de rezonanta, atunci pulsul RF interactioneaza cu protonii si unii din protonii cu orientare paralela primesc energie si capata orientare antiparalela, deci magnetizarea longitudinala scade.

12

INTERACTIA CAMP MAGNETIC-UNDE RF

Forma de energie care produce semnal in corpul pacientului este constituita din unde de radiofrecventa (RF) care se transmit sub forma de pulsuri tesuturilor pacientului din magnet. Interactia dintre pulsul de RF si protonii din tesuturi nu se produce decat daca se indeplineste conditia de REZONANTA. 0 = B0 Semnalul RM poate fi detectat numai daca magnetizarea transversala este creata. Aceasta se datoreaza faptului ca magnetizarea transversala este dependenta de timp, si conform cu legea inductiei a lui Faraday, se induce o diferenta de potential in antena ce receptioneaza. In starea de echilibru termic magnetizarea longitudinala este statica si nu se indeplineste conditia de detectie a semnalului RM.

13

INTERACTIA CAMP MAGNETIC-UNDE RF

Atunci cand se aplica un puls de radiofrecventa de amplitudine B1 magnetizarea neta este perturbata si mutata din starea de echilibru in care se afla in planul xy. Astfel ia nastere magnetizarea transversala.

14

FREE INDUCTION DECAY (FID)

Odata ce pulsul de radiofrecventa (RF) este oprit magnetizarea transversala va scadea, tinzand catre pozitia de echilibru. Magnetizarea transversala are si ea o miscare de precesie la frecventa Larmor in jurul campului magnetic principal B0. Miscarea de precesie a magnetizarii este detectata de catre antena ca o diferena de potential. Tensiunea indusa are aspectul unei curbe cosinus ce se stinge catre final si se numeste free inducution decay (FID) (sau inductie nucleara libera).
15

TIMPII DE RELAXARE
Imediat dupa incetarea pulsului de RF, protonii care au fost excitati, revin la starea initiala; printr-un proces care se numeste RELAXARE Prin fenomenul de relaxare, magnetizarea transversala descreste, proces numit RELAXARE TRANSVERSALA, iar magnetizarea longitudinala creste catre valoarea sa initiala, proces numit RELAXARE LONGITUDINALA

16

RELAXAREA LONGITUDINALA T1
In urma aplicarii pulsului de radiofrecventa (RF) nucleii absorb energie si trec intr-o stare excitata. Ei pot reveni la starea initiala numai dupa ce surplusul de energie acumulat este cedat mediului inconjurator, care este numit retea. Dupa ce protonii au fost perturbati, revenirea magnetizarii longitudinale la starea de echilibru poate denumirea de timp de relaxare longitudinal T1 sau timp de relaxare spin-retea. Conditia principala pentru a se realiza transferul de energie de la nuclei la retea este ca si reteaua sa aiba un camp magnetic care sa preceseze la frecventa Larmor.

17

RELAXAREA LONGITUDINALA T1
Un astfel de camp magnetic apare datorita rotatiei si translatiei nucleilor in moleculele ce compun reteaua supusa miscarii Browniene. Frecventa medie a acestei miscari browniene depinde de marimea moleculelor ce compun reteaua. Moleculele mai mici se reorienteaza mult mai repede ca moleculele mai mari. Frecventa de rotatie a moleculelor de marime medie, cum sunt lipidele, este cea mai apropriata de frecventa Larmor.

18

RELAXAREA LONGITUDINALA T1
Astfel, magnetizarile asociate cu lipide se relaxeaza mult mai rapid ca cele asociate cu apa pura sau olecule mai mari, cum sunt proteinele. Acest aspect face ca timpul de relaxare T1 sa fie specific pentru fiecare componenta investigata. Timpul de relaxare T1 depinde de intensitatea campului magnetic B0, deoarece se modifica frecventa Larmor.

19

RELAXAREA LONGITUDINALA T1
Viteza acestui proces exponential este descrisa de timpul T1 care este egal cu timpul pana la care magnetizarea longitudinala se reface in proportie de 63%. Magnetizarea longitudinala recupereaza cel mai mult in intervalul 0 T1 Timpi de relaxare T1 diferiti pentru tesuturi diferite Aspectul curbei T1

20

RELAXAREA TRANSVERSALA T2
Pulsul de 90 converteste intreaga magnetizare longitudinala in magnetizare transversala. Dupa incetarea pulsului de RF magnetizarea transversala obtinuta descreste exponential catre zero. Magnetizarea transversala scade exponential deoarece momentele magnetice ce o compun se defazeaza ca urmare a interactiei dintre ele.

puls 90

21

RELAXAREA TRANSVERSALA T2
Orice interactie care schimba infinitizimal intensitatea camplui magnetic schimba deasemenea si frecventele de precesie . Aceasta duce la aparitia unui proces de defazare care are ca urmare miscsorarea magnetizarii transversale. Un proces numit relaxare T2 (relaxare transversala) descrie pierderea de faza datorita interactiilor dintre nucleii vecini. Timpul de relaxare transversal T2 caracterizeaza rata de micsorare a magnetizarii transversale.

22

RELAXAREA TRANSVERSALA T2
Spre deosebire de relaxarea T1 unde energia nucleilor era transferata retelei, in cazul procesului de relaxare T2 energia este schimbata de catre nuclei intre ei. Moleculele mai mari care se reorienteaza mai greu vor avea timpi de relaxare T2 mai scurti decat moleculele mai mici. Apa libera are un timp de relaxare T2 mai lung decat apa asociata cu macromolecule. Intensitatea campului magnetic influenteaza timpul de relaxare T2 mult mai putin decat in cazul lui T1. In practica curenta tesuturile biologice au timpi de relaxare T2 ce variaza intre 50 100 ms.

23

RELAXAREA TRANSVERSALA T2
RECAPITULARE
Ca rezultat al variatiei campului magnetic pe care il simte fiecare proton in parte, datorata neomogenitatilor, atat ale campului magnetic intern (microscopic), cat si ale celui extern (static), imediat dupa incetarea pulsului RF protonii se vor defaza, deoarece au frecvente de precesie diferite. Deoarece defazarea spinilor este o consecinta a interactiei reciproce dintre acestia, relaxarea transversala poarta denumirea si de RELAXAREA SPIN-SPIN.

Aspectul curbei T2

Aspectul curbei T2 pentru diferite tesuturi

24

CONTRASTUL IMAGINII IN IRM

Contrastul reprezinta diferenta de luminozitate intre nuantele de gri (culoare) ale doua regiuni adiacente de pe imagine. Contrastul dintre 2 pixeli din imagine este egal cu diferenta dintre nuantele lor de gri si, intrucat acestea sunt corelate cu magnetizarile tesuturilor (longitudinale si transversale), putem sa consideram contrastul ca fiind diferenta dintre magnetizarile voxelilor surprinse la un moment dat in timpul fenomenului de relaxare. In IRM exista 3 tipuri principale de contrast: T1, PD, T2
25

CONTRASTUL IMAGINII IN IRM

CONTRASTUL T1 Reteaua are campuri magnetice proprii, iar schimbul de energie intre protoni si retea se realizeaza eficient cand frecventa oscilatiilor campurilor magnetice ale acesteia este apropiata de frecventa Larmor de precesie a protonilor Atunci cand reteaua este constituita din apa pura, transferul de energie catre retea este lent, deoarece moleculele de apa sunt mici si fluctuatiile lor prea rapide. Deci lichidele (LCR) vor avea timpii T1 lungi. Cand reteaua este constituita din molecule de dimensiuni medii, transferul de energie se realizeaza mult mai rapid, T1 fiind scurt. Tesutul adipos are timp T1 scurt. Pentru acelasi tesut, timpul de relaxare T1 creste cu intensitatea campului magnetic extern.

26

CONTRASTUL IMAGINII IN IRM

CONTRAST T1
Tesutul adipos are timpul T1 cel mai scurt, apare alb, (hipersemnal) Lichidele, au T1 cel mai lung, se situeaza la extrema opusa, fiind negre (hiposemnal).
27

CONTRASTUL IMAGINII IN IRM

CONTRAST T2

Tesuturile devin mai intunecate in imagine, pe masura ce magnetizarea transversala descreste. La un moment de timp t, tesutul cu T2 mai lung pastreaza mai multa magnetizare decat tesutul cu T2 mai scurt si va aparea astfel mai alb (hipersemnal).
28

CONTRASTUL IMAGINII IN IRM

CONTRAST PD (densitate de protoni)

Nivelele maxime de magnetizare longitudinala pe care le pot obtine tesuturile depinde de densitatea de protoni din fiecare tesut. Doua tesuturi pot atinge nivele diferite de magnetizare maxima (atunci cand se realizeaza relaxarea longitudinala maxima)
29

CONTRASTUL IMAGINII IN IRM

Imagine ponderata T1 Imagine ponderata PD Imagine ponderata T2

T1 lung-hiposemnal negru

PD mare hipersemnal alb

T2 lung hipersemnal alb

T1 scurt hipersemnal alb

PD mic hiposemnal negru

T2 scurt hiposemnal negru

30

CODIFICAREA SPATIALA
Scopul codificarii spatiale este acela de a putea discerne localizarea spatiala exacta a voxelului care emite un anumit semnal RF. In campul magnetic uniform B0, toti protonii au aceeasi frecventa de precesie in tot corpul pacientului si, ca atare, semnalele radio emise de ei au aceeasi frecventa si nu aduc nici o informatie referitoare la distributia lor spatiala. Solutionarea acestei probleme se bazeaza pe legea Larmor, conform careia frecventa de precesie este proportionala cu intensitatea campului magnetic in care sunt plasati protonii. Pana in acest moment, campul magnetic aplicat pacientului a fost considerat uniform. Devine necesara aplicarea unui camp magnetic aditional, a carui intensitate sa depinda de pozitie. Faptul ca intensitatea campului magnetic este dependenta de pozitia in campul magnetic extern poarta denumirea de GRADIENT.
31

CODIFICAREA SPATIALA
GRADIENTI DE CAMP MAGNETIC
Gradientul de camp magnetic se realizeaza prin generarea in interiorul magnetului magnetic aditional, care se suprapune campului magnetic static si a carui intensitate creste liniar cu pozitia. In concordanta cu directia pe care se schimba intensitatea campului magnetic aditional exista gradienti pe directia x, y sau z. Rapiditatea gradientilor se refera la rata cu care campul magnetic isi schimba intensitatea cu distanta. Indiferent de directia gradientului, campul sau magnetic va fi intotdeauna orientat pe directia axei z. Scopul gradientilor de camp magnetic este de a crea diferentierea spatiala a semnalelor RF emise de voxelii pacientului. Acest proces poarta denumirea de CODIFICARE SPATIALA.
32

CODIFICAREA SPATIALA
GRADIENTI DE CAMP MAGNETIC

33

CODIFICAREA SPATIALA

Codificarea spatiala este structurata in 3 etape: 1. Excitarea selectiva a unei sectiuni (gradient aplicat pe axa Oz) 2. Codificarea in faza a semnalului prin aplicarea pentru scurt timp a gradientului de codificare in faza (pe axa Oy) 3. Codificarea in frecventa a semnalului prin aplicarea gradientului de codificare in frecventa in momentul receptionarii semnalului (pe axa Ox)

34

CODIFICAREA SPATIALA
EXCITAREA SELECTIVA A UNEI SECTIUNI

MECANISM
Pentru selectarea unei sectiuni este necesara aplicarea unui gradient pe axa Z si, concomitent, a unui puls de RF care rezoneaza numai cu protonii dintr-o sectiune anatomica perpendiculara pe axa Oz (axial, transversal). Spre pacient este trimis un puls de RF care contine un domeniu ingust de frecvente (o banda de RF ingusta), se vor excita numai protonii dintr-o sectiune subtire in care frecventele Larmor sunt egale cu frecventele din pulsul de RF. Anumite caracteristici ale pulsului de RF si ale gradientului afecteaza orientarea, pozitionarea, grosimea si forma sectiunii. Acest proces poarta denumirea de EXCITAREA SELECTIVA A UNEI SECTIUNI.
35

CODIFICAREA SPATIALA
ORIENTAREA SECTIUNII
Orientarea slice-ului este depinde de care dintre cei trei gradienti este activat pe durata activarii pulsului de RF. Pentru obtinerea sectiunilor oblice se activeaza simultan gradientii pe doua directii.

POZITIONAREA SECTIUNII
Slice-urile sunt localizate acolo unde frecventa Larmor este identica cu frecventa pulsului de radiofrecventa (RF). Pozitionarea sectiunii este controlata prin schimbarea frecventei pulsului de RF. Pulsul de RF perturba magnetizarea folosind o banda de frecvente Larmor identice cu propriile sale frecvente largimea de banda (bandwidth)
36

CODIFICAREA SPATIALA
Sectiunile sunt orientate perpendicular pe directia EXCITAREA SELECTIVA A UNEI SECTIUNI gradientului, care este orientat de-a lungul axei Oz. Gradientul de selectie al sectiunii de a lungul axei Oz Imaginea va fi Tesla perpendiculara pe axa Oz, adica va fi transversala. Grosimea sectiunii este controlata de doi factori: 1.largimea benzii de RF cu cat aceasta este mai larga, cu atat sectiunea este mai groasa 2.amplitudinea gradientului de camp magnetic cu cat panta gradientului este mai mare, cu atat sectiunea este mai subtire

Gradientii de selectie pe axele Ox si Oy

Gradient de codificare in frecventa

37

CODIFICAREA SPATIALA
CODIFICAREA IN FRECVENTA
Se aplica un gradient de camp magnetic de-a lungul axei Ox, in timpul receptionarii semnalului radio provenit din sectiunea selectiv excitata. Rezultatul este ca voxelii din coloane diferite vor emite semnale cu frecvente diferite, in raport cu intensitatea campului magnetic aplicat pe axa Ox.

gradient

Frecventa semnalului Ox

38

CODIFICAREA SPATIALA
CODIFICAREA IN FRECVENTA Gradientul aplicat se numeste GRADIENT DE CODIFICARE IN FRECVENTA. Acest gradient este mentinut in timpul receptionarii semnalului radio emis de voxelii din sectiune si, de aceea, mai poarta denumirea de GRADIENT DE CITIRE. Semnalele RF din toti voxelii sectiunii sunt produse si emise simultan, formand impreuna un semnal compus. Separarea semnalului compus receptionat in componentele sale individuale se realizeaza in timpul procesului de reconstructie a imaginii, cu ajutorul transformatei Fourier.

39

CODIFICAREA SPATIALA
CODIFICAREA IN FRECVENTA

40

CODIFICAREA SPATIALA
CODIFICAREA IN FRECVENTA TRANSFORMATA FOURIER

In multe experimente este necesara cunoasterea frecventelor prezente intr-un semnall corespunzator unei oscilatii complexe. Unda complexa, masurata in functie de timp, este adesea numita functie din domeniul timp, in timp ce spectrul corespunzator este numit functie din domeniul frecventa. Analiza Fourier este aparatul matematic care face posibila transformarea datelor dintr-un domeniu in celalalt.
41

CODIFICAREA SPATIALA
CODIFICAREA IN FAZA Prin aplicarea gradientului pe axa Y, magnetizarile transversale ale voxelilor din linii (siruri) diferite vor avea frecvente de rotatie diferite. Acest lucru duce la defazarea magnetizarilor transversale ale voxelilor din linii diferite. Dupa intreruperea gradientului pe axa Y, toate magnetizarile transversale ale voxelilor din sectiune se rotesc cu aceeasi frecventa Larmor, insa pastreaza diferenta de faza acumulata pe perioada de aplicare a gradientului pe axa Y. Magnetizarile transversale se comporta ca si cum ar avea o memorie a fazei. Deoarece gradientul pe Y este cauza aparitiei diferentelor de faza ale magnetizarilor transversale pentru voxelii din linii diferite, acesta poarta numele de GRADIENT DE CODIFICARE IN FAZA.
42

CODIFICAREA SPATIALA
CODIFICAREA IN FAZA
Aplicarea gradientului de codificare in faza permite individualizarea pe linii a protonilor.

43

SECVENTE DE PULSURI
Secvente IRM de baza:

1. SPIN-ECHO; 2. INVERSIE-REVENIRE; 3. GRADIENT-ECHO

Aceste secvente au ca scop sa conduca la emiterea unui semnal RF de catre tesuturile investigate, pe baza caruia sa se poata reconstrui imaginea. Imaginea la randul ei trebuie sa fie posibil sa poata fi interpretata, iar rolul secventelor este acela de a genera un contrast suficient de bun pentru ca acest lucru sa se intample.

44

SECVENTE DE PULSURI
Spin-Echo
Cea mai utilizata secventa: 90-180-echo 2 parametri TR timpul intre doua pulsuri de 900 succesive. Intr-o secventa , numarul de pulsuri de 900 este egal cu numarul de linii ale matricii de achizitie TE timpul care separa mijlocul unui puls de 900 de mijlocul ecoului provenit de la aplicarea pulsului de 1800 Genereaza imagini ponderate in T1, T2 si PD

45

SECVENTE DE PULSURI
Spin-Echo

46

SECVENTE DE PULSURI
Fast Spin-Echo
Contrastul imaginii similar secventei SE Parametri de scanare: TR TE numarul de echo-uri intervalul dintre echo-uri

RF slice

faza citire semnal Trenul de echo-uri

47

SECVENTE DE PULSURI
Inversie-Revenire (Inversion Recovery)
Scopul secventei inversie-revenire este de a imbunatati contrastul dintre tesuturi prin suprimarea selectiva a semnalului emis de anumite tesuturi: Supresia selectiva a grasimii (STIR) pe imaginile T1

Supresia selectiva a fluidului (FLAIR) pe imaginile T2

48

SECVENTE DE PULSURI
Inversie-Revenire
Trei parametri:TI, TR si TE Vizibilitate foarte buna pentru fluide

49

SECVENTE DE PULSURI
SHORT TIME INVERSION RECOVERY (STIR)
Grasimea, avand cel mai scurt timp T1 (260 ms), isi recapata magnetizarea longitudinala mai repede decat celelalte tesuturi, dupa pulsul de 1800 de inversie. Ca atare, magnetizarea grasimii trece prin valoarea 0 inaintea tuturor celorlalte tesuturi. Timpul TI este astfel selectat incat sa surprinda momentul in care grasimea are magnetizare nula, nu produce semnal radio si va aparea neagra pe imagine. TR are valori mari (1500-2000 ms), pentru a permite magnetizarii longitudinale sa recupereze cat mai mult inainte de inceperea urmatorului ciclu.
50

SECVENTE DE PULSURI
Secvente axiale T1 Spin-Echo si STIR

51

SECVENTE DE PULSURI
FLUID ATTENUATION INVERSION RECOVERY (FLAIR)
Datorita relaxarii longitudinale lente, fluidul este ultimul dintre tesuturi care ajunge la nivelul 0 al magnetizarii. Supresia semnalului RF emis de fluide se poate obtine prin selectarea unui timp TI relativ lung in protocolul inversie-revenire. Prin selectarea adecvata a TI, fluidul apare negru pe imagine. Secventa se numeste FLAIR (Fluid Attenuation Inversion Recovery: atenuarea fluidului in inversie-revenire). Timpii TE si TR ai acestei secvente sunt relativ lungi, pentru a produce imagini cu contrast T2, deci timpul de achizitie este foarte lung. TA = TR NEX Numarul de linii ale matricii de achizitie
52

SECVENTE DE PULSURI
FLAIR
Reprezentarea schematica a contrastului in FLAIR

53

Supresia fluidului (FLAIR)

54

SECVENTE DE PULSURI
Gradient-Echo
Este o tehnica cu timp de achizitie scurt. Utilizeaza puls RF < 900 Nu utilizeaza un puls de RF de 1800, ci un gradient de camp magnetic care produce o defazare fortata a protonilor, urmata de o refazare a acestora. Are 3 parametri: TR TE Spin-echo Flip-angle (unghi de bascula - ) puls

1. 1. 1.

90

Gradient-echo

puls
55

SECVENTE DE PULSURI
Gradient-Echo

RF

Gradient Sectiune Gradient faza Gradient citire echo Semnal

TE

56

SECVENTE DE PULSURI

Gradient-Echo

57

SPECTROSCOPIA PRIN IMAGISTICA DE REZONANTA MAGNETICA

58

ARTEFACTE IN IMAGISTICA DE REZONANTA MAGNETICA

59

ARTEFACTE
Reprezinta orice formatiune care apare pe imagine si nu exista in realitate. Reduc considerabil calitatea imaginii Cele mai importante artefacte legate de sistemul IRM: troncatur, susceptibilitate magnetic, deplasare chimic. Artefacte legate de pacient: metalice, de micare voluntare, involuntare.

60

ARTEFACTE DE REPLIERE

61

ARTEFACTE DE TRUNCARE

62

ARTEFACTE CAUZATE DE RESPIRATIE

63

ARTEFACTE CAUZATE DE PROASTA ALEGERE A DIRECTIEI DE CODARE

64

ARTEFACTE DE FLUX

65

SUSCEPTIBILITATE MAGNETICA

Tesuturile prezente in campul magnetic sunt magnetizate diferit. De exemplu, apa si aerul difera in ceea ce priveste susceptibilitatea magnetica prin 13ppm din frecventa de rezonanta (frecventa Larmor). Aceasta face ca la granita sa existe un camp magnetic intrinsec care duce la aparitia unor artefacte de susceptibilitate. Apar cu precadere pe secvente GRE in regiunea abdomenului, capului si coloana vertebrala in plan sagital

66

ARTEFACTE CAUZATE DE SUSCEPTIBILITATEA MAGNETICA

67

DISTORSIUNI GEOMETRICE

68

ARTEFACTE DE MISCARE

69

ARTEFACTE CAUZATE DE OBIECTE METALICE

70